Capitolul I

DICU MIHAI
UNELE TEHNOLOGII DE LUCRU APLICATE ÎN

CONSTRUCŢIA DRUMURILOR
BUCUREŞTI
Unele tehnologii de lucru aplicate ţn construcţia drumurilor
Dicu Mihai
Prefaţă
Lucrarea intitulată: "UNELE TEHNOLOGII DE LUCRU APLICATE
ÎN CONSTRUCŢIA DRUMURILOR", reprezintă un suport de curs
pentru studenţii anului IV specialitatea Drumuri din cadrul Facultăţii
de Căi ferate, Drumuri şi Poduri. În mare parte, este o lucrare în
stilul personal al autorului, a unor cursuri de specialitate editate în
cadrul Universităţii Tehnice de Construcţii Bucureşti.
Prezentul manual este organizat şi inspirat din programa
analitică propusă de prof.dr.ing. Romanescu Constantin, precum şi
din notele de curs elaborate în perioada când răspundea de această
disciplină.
Scopul lucrării este acela de a iniţia cunoştinţele studenţilor
din anii terminali cu elemente de tehnologie, vizionate în cadrul
programelor de practică tehnologică şi care vor fi completate la
curs cu casete video de specialitate.
Lucrarea nu are pretenţia că a prezentat întreg domeniul de
tehnologie a lucrărilor de drumuri şi de aceea a fost intitulată

Dicu Mihai
Unele tehnologii de lucru aplicate în construcţia drumurilor
"UNELE TEHNOLOGII DE LUCRU APLICATE ÎN CONSTRUCŢIA
DRUMURILOR", tocmai pentru a răspunde scopului menţionat.
AUTORUL
CAPITOLUL 1
1.1 Tehnologia lucrărilor de drumuri
Această materie se ocupă de analiza modului de realizare a

lucrărilor de terasamente şi de suprastructură a drumului.
Tehnologia lucrărilor reprezintă schema logică în care se înlănţuie
operaţii specializate pentru realizarea unui obiectiv. Prin ea se
stabileşte ordinea prin care intră în acţiune diversele utilaje de
construcţii specilizate pe tipuri de lucrări. Lanţul de utilaje de
construcţii operaţionale în fronturi de lucru, poartă denumirea de
sistemă de maşini.
Aplicarea unei anumite tehnologii de lucru presupune o foarte
bună cunoaştere a proiectelor şi a pieselor componente. Astfel, în
urma analizei planului de situaţie (fig.1), a profilului longitudinal
(fig.2) şi a profilelor transversale (fig.3), se studiază tabloul de
calcul a volumelor de terasamente (tab.1), ce reprezintă ultima fază
de proiectare prin care se specifică antemăsurătoarea lucrărilor.
Pornind de la proiect, contructorul ce participă la o licitaţie de
obţinere a unei lucrări de drumuri, îşi stabileşte modul de
pag.3
Dicu Mihai
compensare a teresamentelor prin întocmirea diagramei LALANNE

(fig.8) şi îşi completează tabloul de mişcare a pămăntului (tab.2).
Analizând tabloul de mişcare a pământului funcţie de
distanţele de transport şi productivitatea utilajelor care sapă
precum şi cele care realizează straturile de umplutură, constructorul
va întocmi schema tehnologică de lucru prin alcătuirea sistemei de
maşini în varianta sa optimă. Pentru aceasta va folosi METODA
MULTICRITERIAL~ PENTRU ALEGEREA VARIANTEI OPTIME DE
MECANIZARE, ce va face obiectul prelegerilor de curs, viitoare.
Fig. 1 - Plan de situaţie
Fig. 2 - Profil în lung

Dicu Mihai
Fig. 3 - Profil transversal tip

1 - fundaţie; 2 - strat de bază; 3- îmbrăcăminte; 4 - strat de uzură; 5 - bordură;
6 - bandă de încărcare; 7 - trepte de înfrăţire; 8 - rigolă; 9 - parapet
Tabel 1
Calculul terasamentelor
Metoda distanţelor aplicabile
Distanţa dintre
m Distanţa medie
profiluri
Poziţia
Nr. profil
kilometric Suprafeţe Volume Taluz Taluz

Ampriză
ă m2 m3 R D
km+m
m
1 6+850.00 12.50 3.90 2.30 48.7 28.7 17.0 212.5 1.1 14.37 0.9 11.87
5 5 0 0 5 5 5 5
25.00
2 875.00 17.50 5.40 4.80 94.5 84.0 21.0 367.5 1.8 31.50 1.2 21.00
0 0 0 0 0 0
10.00
3 885.00 11.00 6.80 1.10 74.8 12.1 12.5 137.5 2.3 25.30 0.7 8.25
0 0 0 0 0 5
12.00
Ti1 897.00 11.00 10.5 - 115. - 22.0 242.0 3.8 42.35 - -
0 50 0 0 5
4 7+007.00 - 4.40 5.60 - - 17.8 - 1.7 - 3.1 -
0 5 5
1.2 Organizarea lucrărilor de terasamente
Lucrările de terasamente sunt definite ca toalitatea operaţiilor

de săpătură şi umplutură executate în lungul drumului, pentru
realizarea corpului drumului.
Terasamentele reprezintă volume de pământ limitate de profile
transversale analizate în faza de proiectare. Pentru executarea lor
trebuie să se ştie cum este utilizat pământulrezultat din săpături,
respectiv în ce profil de umplutură se foloseşte, la ce distanţă şi cu
ce utilaj se transportă.
Această etapă de studiu, completată cu detalierea procedeelor
de lucru în sectoarele de săpătură, şi cele din sectoarele de
umplutură precum şi cu varianta optimă de mecanizare a lucrărilor,
reprezintă proiectul tehnologic de execuţie a terasamentelor.
pag.5
Dicu Mihai
Mişcarea pământurilor pentru realizarea corpului drumului se

efectuează atât în sens transversal cât şi în lungul drumului.
Pentru mişcarea transversală a pământului, denumită şi
compensare în acelaşi profil se poate întâlni trei cazuri posibile şi
anume:
1. cazul ideal când întregul volum de pământ săpat este
folosit pentru realizarea necesarului de umplutură (fig.
4.a);
2. cazul în care necesarul de umplutură este mai mic
decât volumul de săpătură, prisosul fiind folosit în
lungul drumului (fig. 4.b);
3. cazul în care volumul de săpătură din profil este mai
mic decât necesarul de umplutură din acelaşi profil,
restul fiind adus din alte profile din lungul drumului (fig.
4.c)
Fig. 4 - Mişcarea transversală a pământului
Pentru a realiza o lucrare economică, se acţionează încă din

faza de proiectare, când traseul propus trebuie să conţină cât mai
multe profile transversale la care suprafeţele de rambleu să fie
egale cu cele de debleu.
Dicu Mihai
Depozitele de pământ suplimentar precum şi camerele de

împrumut crează şi ele cheltuieli suplimentare, care trebuie să fie
cât mai mici. Soluţiile cele mai economice le reprezintă depozitarea
pământului lângă ampriza drumului sub formă de “CAVALIERI”
(fig.5), sau depozite pe taluzul de rambleu, care duc la sporirea
stabilităţii umpluturilor (fig.6).
Fig. 5 - Depozite de pământ

1 - săpătură; 2- cavalier
Fig. 6 - Depozite pe taluzuri de împlinire
Pe acelaşi principiu, mai ales la traseele de drum din zonele de

şes, se pot utiliza camere de împrumut din aceeaşi secţiune
transversală (fig.7).
Fig.7 - Camere de împrumut
pag.7
Dicu Mihai
Atunci când nu este posibilă aplicarea acestor soluţii tehnice,

solicitarea unor terenuri la factorii de decizie locali, pentru
amplasarea depozitelor de pământ sau pentru realizarea unor gropi
de împrumut se face numai după întocmirea epurei LALANNE şi a
momentelor de transport (fig. 8,9).
Fig.8 - Epura mişcării pământului
Figura 9 - Compensarea terasamentelor în epură
Pe epură apar sectoare în cadrul cărora se realizează

transportul cu acelaşi mijloc de transport. Totodată, pentru a nu
avea prea multe categorii de preţuri pentru acelaşi mijloc de
transport se determină o distanţă medie generală pentru toate
volumele transportate. Distanţa medie de transport este media
geometrică a disanţelor parţiale ale diverselor cantităţi de săpătură
transportate. Această distanţă se determină făcând rapotul dintre
Dicu Mihai
suma momentelor de transport şi suma volumelor transportate cu

un anumit mijloc de transport. Reamintim că momentul de transport
este produsul dintre volumul transportat şi distanţa de transport
aferentă.
Din epura LALANNE se poate determina în final volumul de
pământ necesar sau în prisos ce trebuie adus din groapa de
împrumul sau dus în depozit. Aceste zone se găsesc la distanţa (D)
de sectorul de drum în execuţie. Necesarul de autobasculante
pentru transportul pământului (N) se determină din condiţia, ca
utilajul de săpat-încărcat să lucreze în flux continuu. Astfel în timp
ce un mijloc de transport se află la încărcat (N-1) autobasculante se
găsesc pe traseu unele încărcate altele descărcate (fig. 10).
Figura 10 - Moment de transport

m3Împrumut,
Tabel 2
Depozit, m3
Nr. profil
Poziţia Km.
Volume Transport cu Transport

m3 buldozerul auto
pag.9
Dicu Mihai
Necesar umplutură, m3
Prisos săpătură, m3
Moment de trasport, m3
mDist. între profiluri
m3Compensări în acelaşi profil
Cantitatea, m3
Distanţă de transport, m
Umplutura
Săpătură
Profil în care se transportă
Moment de trasport, m3
m3Cantitatea
1 6+850.0 60.0 25.5 27.5 32.5 - - - - - - - - -
25.00
82.25 8.7
2 875.0 91.0 - - - - - - - - - -
0 50
10.0
3 885.0 74.80 - - 74.80 - - - - - - - - -
12.0
112.2 112.2
Ti1 897.00 - - - - - - - - - - -
0 0
112.2 1122.
4 7-007.0 - - 272.5 - - 272.5 - - Ti1 10 - -
0 0
1.3 Execuţia lucrărilor de terasamente
Prin lucrări de terasamente înţelegem totalitatea operaţiilor de

săpătură şi umplutură pe direcţia axului drumului în vederea
realizării corpului său.
Dicu Mihai
Fig. 11
După cum se observă, ciclul de lucru este S~P~TUR~-

TRANSPORT- UMPLUTUR~, lucrările desfăşurându-se pe operaţii
specifice cu utilaje de construcţii specializate.
1.3.1 Lucrări pregătitoare execuţiei terasamentelor [1]
Lucrările de terasamente sunt precedate întotdeauna de o

serie de lucrări pregătitoare pentru asigurarea unei execuţii corecte,
continue şi cu productivitate sporită. Cele mai importante lucrări
pregătitoare sunt: verificarea şi restabilirea traseului; defrişarea
zonei de arbuşti şi tufişuri; doborârea arborilor şi scoaterea
rădăcinilor; asanarea zonei; extragerea brazdelor şi decaparea
pag.11
Dicu Mihai
pământului vegetal; pichetarea profilelor transversale; amenajarea

drumurilor de acces.
1.3.1.1. Verificarea: restabilirea traseului [1]
Pe baza planului de situaţie şi a profilului în lung se restabilesc

aliniamentele şi curbele traseului proiectat, cu ajutorul reperelor
care au servit la întocmirea proiectului cu ocazia studiilor pe teren.
Pentru a putea reconstitui poziţia punctelor principale ale
traseului (vârfurile de unghi, tangentele de intrare şi ieşire din
curbe, bisectoarele, punctele intermediare ale aliniamentelor lungi
etc.) în cazul distrugerii picheţilor în timpul execuţiei, aceştia se
reperează lateral amprizei cu martori (fig. 12). Martorii se fixează pe
obiective fixe aflate în apropierea traseului (socluri de clădiri, copaci
mari etc.), sau prin borne de beton. Axa traseului astfel
materializată este înscrisă într-o tabelă care se predă
constructorului.
Fig. 12: Poziţia martorilor pe traseu: M1 şi M2- martori.
1.3.1.2. Defrişarea zonei de arbuşti şi tufişuri [1]

Dicu Mihai
Pentru a uşura circulaţia vehiculelor de transport şi lucrul

maşinilor care execută terasamentele, suprafaţa ce reprezintă
ampriza drumului, a gropilor de împrumut şi a depozitelor, precum
şi a drumurilor de acces, se curăţă de arbuşti şi tufişuri, înlesnind
astfel şi uscarea acestor suprafeţe (fig.13,14).
Fig. 13. Tăietor de tufişuri
Fig. 14. Maşină de scos rădăcini
1.3.1.3. Organizarea tehnologică a sufrafeţelor de lucru
pag.13
Dicu Mihai
Fig. 15. Organizarea tehnologică a suprafeţelor de lucru
ar - obiecte cu lungimi şi lăţimi comparabile; b- obiecte cu

lungimi mari şi
lăţimi reduse;
F - fâşia de lucru;
Fe - lăţime echipament;
S0 - suprapunerea fâşiilor de lucru;
lf - lăţimea reală a fâşiei;
si - sectoare;
ls , Ls - dimensiuni sector;
l0 , L0 - dimensiuni obiecte;
lt , Lt - dimensiuni tehnologice; s - spaţiu tehnologic.

t
Pentru siguranţa acoperirii întregii suprafeţe a sectorului de

lucru fâşiile se suprapun astfel încât se poate scrie relaţia:
l f  le  s
în care:
lf - este lăţimea fâşiei de lucru,
le - lăţimea de trecere a echipamentului de lucru,
Dicu Mihai
s - suprapunerea fâşiilor.
În figura 16, se prezintă schema tehnologică de deplasare a

defrişatorului în fâşii transversale cu toate elementele caracteristice
unei scheme de mecanizare.
Lungimea sectorului se stabileşte astfel încăt să rezulte un
număr întreg de fâşii ( n, n f ) :
Ls
nf 
lf
Norma de timp a utilajului la defrişarea mecanică se determină

în funcţie de productivitatea de exploatere a acestuia cu relaţia
matematică:
NUM 10.000
NTU  
PE PE
în care:
NUM este numărul de unităţi de măsură naturale (m 2 ) cuprinse în
unitatea de măsură reprezentativă ( UM R  ha conform indicator de

deviz Ts ); PE - productivitatea de exploatere orară, exprimată în
m2 / h .
Fig.16 - Schema tehnologică de deplasare a defrişătorului

în fâşii transversale
Considerând două situaţii de lucru şi anume:

pag.15
Dicu Mihai
- maşina taie numai tufişuri;

- maşina taie şi arbori mai groşi (izolaţi),
rezultă că se pot aplica două relaţii de calcul pentru productivităţi:
 t 
103 bv KT  1 
P1   60  2
( m / h)
n1
respectiv:
 t nt 
103 bv KT  1  2 2 4 
 60 60 10  2
P2  ( m / h)
n1
în care:
b - lăţimea fâşiei de lucru (l f ) , în metri;
v - viteza de deplasare în timpul lucrului în km / h ;
KT - coeficient de folosire a timpului de lucru ( KT  0.80  0.95) ;
n1 - numărul de treceri pe acelaşi loc ( n  1  3) ;
t1 - timpul unei întoarceri la capătul sectorului, în minute;

n2 - densitatea arborilor groşi pe suprafaţă, în buc / ha ;
t2 - timpul necesar pentru doborârea unui arbore, în minute.
Corespunzător acestor două relaţii rezultă normele de timp

următoare:
10n1
NTU  (ore/ha)
 t 
b  v K T  1 
 60 
respectiv:
Dicu Mihai
10n1
NTU  (ore/ha)
 t1 n2t 2 
b  v K T   
 60 6  105 
Rădăcinile tufişurilor şi arbuştilor, care nu au dimensiuni prea

mari, pot fi scoase cu maşini speciale pentru scos rădăcini (fig.17).
Frunzele, ramurile uscate şi toate resturile vegetale rămase în urma
utilajelor se strâng cu grebla şi se depozitează în afară zonei
drumului.
1.3.1.4. Doborârea arborilor şi scoaterea buturugilor [1]
Doborârea arborilor este o operaţie care se execută de

echipele de muncitori specialişti. Materialul lemnos doborât se
scoate în afara amprizei, se stivuieşte şi se inventariază în vederea
valorificării. Arborii cu diametru mic se doboară cu ajutorul unui
buldozer, prin împingerea cu lama ridicată la maximum, pentru a
împiedica răsturnarea lor peste buldozer (fig.17.a). Când arborele a
fost dezrădăcinat, se coboară lama şi se împinge spre locul de
depozitare (fig.17.b).
Fig. 17. Doborârea arborilor
pag.17
Dicu Mihai
Arborii de diametru mare se taie cât mai aproape de nivelul

terenului; buturugile şi rădăcinile se scot ulterior, dacă este necesar.
Astfel:
- la ramblee mai mici de 1 metru înălţime se scot atât

buturugile cât şi rădăcinile
- la ramblee de 1...2 metri înălţime se scot numai buturugile,
iar rădăcinile pot rămâne în pământ
- la ramblee de peste 2 metri înălţime nu se scot nici
buturugile şi nici rădăcinile
- la deblee se scot obligatoriu atât buturugile, cât şi
rădăcinile.
Buturugile se pot extrage atât manual, cât şi mecanizat.

Obişnuit, buturugile se trag cu ajutorul unui cablu şi al unei maşini
puternice (buldozer, excavator etc.). Prin această metodă se pot
scoate arbori întregi, dacă au diametru mic.
Dacă buturuga este puternic ancorată în pământ prin rădăcini,
atunci îndepărtarea ei se realizează numai cu ajutorul explozivilor.
Buturugile arborilor mari se scot de obicei cu ajutorul
explozivilor (fig. 18). Se execută sub buturugă o gaură de mină
înclinată la 450 şi cu adâncimea de 1,5...2 ori diametrul D al
buturugii. Artificierul introduce în gaura de mină explozibilul, apoi
burează şi provoacă explozia.
Dicu Mihai
Fig. 18. Extragerea buturugilor:
1-dinamită; 2- fitil.
Buturugile arborilor mai mici (diametrul sub 30 cm) se scot

introducând lama buldozerului sub buturugă şi manevrând
dispozitivul de ridicare a lamei.
Lemnul rezultat din scoaterea buturugilor şi rădăcinilor se
adună şi se depozitează în afara amprizei.
Este indicat ca doborârea arborilor şi mai ales scoaterea
buturugilor să fie făcută în perioada când pământul nu este
îngheţat. Deoarece pădurile contribuie mult la apărarea drumurilor
împotriva înzăpezirii şi a mediului înconjurător împotriva poluării
este necesar să fie îndepărtaţi numai arborii de pe zona strict
necesară, cu acordul procedurilor legale de specialitate.
1.3.1.5. Asanarea amprizei [1]
Înainte de începerea execuţiei lucrărilor de terasamente, pe

ampriză şi zonele din imediata apropiere trebuie prevăzute lucrări
pentru menţinerea terenului în stare uscată.
Locurile mlăştinoase se asanează cu ajutorul unei reţele de
şanţuri, canale de evacuare şi drenuri, care evacuează apele în aval
de limitele amprizei.
Lucrările de asanare se execută din timp, deoarece procesul de
evacuare a apelor şi uscare a pământului este, în general, lent.
Totodată, se vor lua măsuri pentru asigurarea scurgerii apelor
de suprafaţă, spre a evita stagnarea şi băltirea apelor pe terenurile
agricole învecinate sau alte proprietăţi.
pag.19
Dicu Mihai
1.3.1.6. Extragerea brazdelor şi decaparea pământului

vegetal [1]
Pământul vegetal conţine un procent ridicat de particule fine şi

vegetale, ceea ce le face puternic compresibil şi deci mai puţin
recomandabil la executarea terasamentelor. El este îndepărtat de
pe ampriză atât la ramblee (fig. 19.a), cât şi la deblee (fig. 19.b),
urmând să fie folosit la îmbrăcarea taluzurilor, în vederea brăzduirii
sau însămânţării lor.
Fig.19 - Extragerea pământului vegetal
Pământul vegetal se decapează pe o grosime de 10...30 cm cu

lama buldozerului sau autogrederului şi se depozitează în afara
amprizei drumului, pentru a fi folosit la îmbrăcarea taluzurilor, la
punerea în valoare şi ameliorarea unor terenuri slab productive sau
neproductive.
Dacă suprafaţa amprizei este înierbată, se pot extrage brazde
cu ajutorul unor cuţite speciale care execută tăieturi verticale în
sens transversal şi longitudinal. Se obţin fâşii de 2...3 metri lungime
cu latura de 20...40 cm şi grosimea de 6...10 cm care se stivuiesc
cu iarba în jos, se udă şi se acoperă cu rogojini ca să nu se usuce.
Brazdele se folosesc la protejarea taluzurilor, dar sistemul este din
Dicu Mihai
ce în ce mai rar folosit, deoarece comportă un volum sporit de

muncă manuală.
În figura 20 se prezintă tehnologia de decapare a terenului
vegetal precum şi operaţia inversă de tapetare a taluzelor noi în
vederea stăpânirii efectelor de eroziune a lor sub acţiunea agenţilor
naturali (ploi, vânt, topirea zăpezii etc.).
pag.21
Dicu Mihai
Fig. 20. Scheme tehnologice de săpare a stratului vegetal cu buldozeru
cu depozitare lângă amplasament; b- cu transport la distanţă
1.3.1.7. Pichetarea profilului transversal [1]
Pentru realizarea corectă a lucrărilor de terasamente şi pentru

a înlesni controlul execuţiei, este necesar ca înainte de începerea
lucrărilor de terasamente să fie pichetate profilele transversale de
pe traseu, precum şi lucrările de artă aferente. Operaţia de
pichetare are la bază elementele ce rezultă din planul de situaţie,
profilul transversal tip, profilul longitudinal, profile transversale
curente, precum şi reperele de ax şi de nivel restabilite pe teren.
În aliniament picheţii se amplasează la distanţe de 20...50
metri, după gradul de denivelare a terenului, iar în curbe la distanţe
de 5...10 metri.
Metoda cea mai simplă de pichetare a profilului transversal
constă în materializarea pe teren cu ţăruşi simpli de lemn a
marginilor amprizei şi cu ajutorul şabloanelor care dau şi înclinarea
taluzurilor şi nivelul platformei (fig. 21).
Şabloanele de nivel şi cele care indică înclinarea taluzurilor se
realizează simplu, din şipci de lemn.
Fig. 21. Şablonarea terasamentelor de rambleu.
Pentru profilul de debleu se face o şablonare identică după

cum urmează:
Dicu Mihai
Fig. 22. Şablonarea terasamentelor de debleu.
1.3.2. EXECUŢIA MECANIZAT~ A S~P~TURILOR [1]
Execuţia mecanizată a terasamentelor trebuie să formeze un

proces tehnologic unitar, realizat cu o serie de utilaje dependente
între ele, din punctul de vedere al operaţiilor şi al productivităţii. În
cadrul fiecărui complex de utilaje există un utilaj principal care prin
parametrii săi determină alegerea ca tip şi număr a celorlalte tipuri
de utilaje. Toate utilajele care urmează acest complex trebuie să
asigure realizarea productivităţii maxime a utilajului principal.
Alegerea utilajelor de săpat depinde de:
- posibilităţile de lucru ale utilajelor; din acest punct de
vedere, utilajele se pot grupa în: utilaje care sapă şi
încarcă; utilaje care sapă, transportă şi nivelează, utilaje
pentru afânarea şi scarificarea pământului
- poziţia frontului de lucru faţă de nivelul terenului natural:
astfel utilajele pot lucra: deasupra nivelului terenului; la
nivelul terenului; sub nivelul terenului
- concentrarea şi caracterul lucrărilor de terasamente,
distanţe de transport
- consistenţa pământului de săpat, respectiv dificultatea la
săpare.
În figura 23 se prezintă principalele utilaje care sapă şi încarcă
pământul.
pag.23
Dicu Mihai
În funcţie de poziţia frontului de lucru faţă de nivelul terenului

de pe care lucrează utilajul de săpat, se recomandă folosirea
următoarelor utilaje:
Pentru frontul de lucru la nivelul terenului:
- buldozere
- screpere şi autoscrepere
- autogredere
- gredere elevatoare.
Pentru frontul de lucru înalt:
- excavatoare cu echipament cu cupă dreaptă
- excavatoare cu mai multe cupe.
Pentru frontul de lucru în adâncime:
- excavatoare cu echipament cu cupă întoarsă
- graifăre
- dragline
Pentru executarea săpăturilor sub nivelul apei:
- excavatoare cu echipament cu cupă întoarsă
- excavatoare cu echipament de draglină
- excavatoare cu echipament de graifăr.
Dicu Mihai
Fig. 23- Utilaje care sapă şi încarcă
1.3.2.1. Utilaje care sapă şi încarcă pământul în mijloacele

de transport
Din acestă categorie fac parte: excavatoarele, draglina,

graifărul şi grederul elevator.
pag.25
Dicu Mihai
Fig.24 - Parametrii tehnologici ai excavatoarelor
a). Excavatoare.
Excavatoarele sunt cele mai utilizate maşini de săpat,

deoarece au o mare capacitate de producţie şi pot fi întrebuinţate la
majoritatea lucrărilor de săpături, în special la cele de volum mare.
Dicu Mihai
Fig. 25. Excavator cu lingură dreaptă
Fig. 26. Excavaţie frontală a săpăturilor cu excavatorul
La lucrările de terasamente sunt folosite două tipuri de

excavatoare: excavatoarul cu lingură dreaptă şi excavatorul cu
lingură întoarsă.
În figură 26 se prezintă tipurile de abataje după poziţia lor faţă
de nivelul de ciculaţie al excavatorului, iar în figura 27 tipuri de
pag.27
Dicu Mihai
abataje după poziţia nivelului de circulaţie al excavatorului faţă de

nivelul de ciculaţie al autobasculantei.
Fig. 27. Tipuri de abataje după poziţia lor faţă de nivelul de circulaţie al excavatorului:
deasupra nivelului de circulaţie; b- sub nivelul de circulaţie; c- mixt.
Fig. 28. Tipuri de abataje după poziţia reciprocă între nivelul de circulaţie
al excavatorului şi autobasculante:
Dicu Mihai
a- la acelaşi nivel; b- la niveluri diferite.
a.1) Excavatorul cu lingură dreaptă sapă deasupra nivelului de

staţionare şi execută săpături în orice categorie de teren, chiar în
stâncă derocată în prealabil, cu condiţia ca blocurile derocate să
aibă volumul mai mic decât cupa execavatorului.
Cupa excavatoarelor curent folosite este de 0,25 ... 2 m 3 . La
lucrările de săpături se folosesc excavatoare pe pneuri, având
capacitate a cupei 0,25 m3 care se deplasează cu uşurinţă. La
lucrările concentrate, cu volume mari, se folosesc excavatoare cu
capacitatea cupei de 1,00...2,00 . În pământurile consistente,
grosimea stratului care se taie este mică, deoarece este nevoie de
un front de lucru mai înalt; în pământurile slab coezive, stratul tăiat
este mai gros, de aceea cupa se umple mai repede şi frontul de
lucru poate fi de înălţime mică.
În baza acestor considerente, se defineşte drept înălţime
normală de umplere, înălţimea frontului de săpătură pe care se face
umplerea cupei printr-o singură trecere.
Pentru fronturi de lucru mai mari decât înălţimea normală de
umplere a cupei excavatorului, săpătura se execută în trepte.
Execuţia săpăturilor cu excavatorul poate fi organizată
aplicând unul din următoarele procedee:
- frontal (fig. 29.a,b), prin săparea directă pe întreaga
secţiune a profilului transversal, pământul săpat fiind
încărcat în mijloacele de transport (1) care circulă la nivelul
platformei de lucru a excavatorului (2) pentru adâncimi
mari, metoda frontală se aplică în trepte (fig. 30). După
executarea unei curse, excavatorul se întoarce începând o
pag.29
Dicu Mihai
nouă cursă, la alt nivel, până ce realizează săpătura pe

întregul profil transversal;
- longitudinal (fig. 29 c,d), prin curse consecutive în lungul
debleului, pe trepte corespunzătoare înălţimii de umplere a
cupei. Pământul săpat este încărcat îm mijloace de
transport (1) care se deplasează pe un drum paralel cu cel
al excavatorului (2).
Dicu Mihai
Fig. 29- Scheme tehnologice de săpare cu excavator echipat cupă dreaptă
pag.31
Dicu Mihai
În cazul abatajelor adânci, în secţiunea transversală se

lucrează în mai multe trepte de săpare, aşa cum se prezintă în
figura 30.
Fig. 30 - Metoda de lucru în trepte
Fig. 31 - Metode de lucru în sens longitudinal
Productivitatea excavatoarelor se calculează cu următoarea

relaţie:
P  60  n  c  K  K 2  K a ,
în care:
n - numărul de cicluri pe minut;
c - capacitatea cupei, în m3 ;
K1 - coeficientul de umplere a cupei (0,70 ... 0,90);

K2 - coeficientul de utilizare a maşinii (0,8 ...0,9);
Dicu Mihai
Ka - coeficientul de afânare a pământului (0,7 ...0,95).
a.2) Excavatorul cu lingură întoarsă (inversă) sapă sub nivelul
platformei de staţionare a maşinii. Se foloseşte pentru executarea
de tranşee, gropi lungi de fundaţie, şanţuri pentru conducte,
drenuri, canale, etc. (fig. 32).
Fig. 32 - Excavator cu lingură întoarsă
Excavatorul cu lingură inversă poate săpa până la o adâncime
de 3...5m sub nivelul de staţionare, după aceleaşi scheme ca şi ale
excavatorului cu lingură dreaptă.
Maşina lucrează foarte bine atât în terenuri nisipoase, cât şi în
terenuri argiloase neîngheţate.
Schemele de lucru pentru acest tip de excavator sunt
analoage cu cele pentru excavatorul cu lingură dreaptă, respectiv
se poate folosi cu abataj cu înaintare laterală sau frontală după

pag.33
Dicu Mihai
modul în care este dispusă calea de acces pe care circulă mijloacele
de transport.
În tabelul următor se prezintă ciclurile de lucru ale
excavatorului [ 2] .
Tabel 3
Scheme structurale ale ciclurilor la excavatoare
Nr.
Tip Schema structurală a
crt Componenta ciclului
echipament ciclului
.
Tc  t12  t23  t33'  t34  t 45  t0
t12 - timp de săpare şi ridicare cupă;
t 23 - timp de rotire cu cupă plină;
Cupă
1. t33' - timp de descărcare;
dreaptă t34 - timp de rotire cu cupa goală;
t 45 - timp de coborâre cupă;
t 0 - timp pierdut în ciclu.
Tc  t12  t 23  t34  t 44'  t 45  t0
t12 - timp de săpare;
t 23 - timp de ridicare cupă plină;
Cupă t34 - timp de rotire cu cupa plină;
2.
inversă t 44 ' - timp de descărcare;
t 45 - timp de rotire şi coborâre cu
cupa goală;
Tc  t12  t 23  t34  t45  t55'  t56  t0
t12 - timp de coborâre cupa goală;
t 23 - timp de săpare;
t34 - timp de ridicare cupa plină;
3. Draglină
t 45 - timp de rotire cu cupa plină;
t 55' - timp de descărcare;
t56 - timp de rotire cu cupa goală;
Dicu Mihai
Tc  t12  t 22'  t23  t34  t 44'  t45  t0
t12 - timp de coborâre cupă;
t 22 ' - timp de săpare;
t 23 - timp de ridicare cu cupa plină;
4. Graifer t34 - timp de rotire cupă plină;
t 44 ' - timp de descărcare;
t 45 - timp de rotire cu cupa goală;
Norma de timp unitară (NTU), utilizată în stabilirea variantei
optime de mecanizare, se bazează pe o serie de parametri de lucru
ai excavatorului:
kc - coeficient de variaţie a duratei ciclului în funcţie de
categoria terenului;
kd - coeficient care ţine seama de condiţii de descărcare a
pământului în
cupă (în depozit k d  0,9 sau în mijloacele de transport
k d  0,80 );
k0 - coeficient de folosire a timpului de lucru în cadrul
schimbului;
km - coeficient care ţine seama de gradul de calificare al
mecanicului;
kr - coeficient care ţine seama de variaţia unghiului de
rotire.
pag.35
Dicu Mihai
Valorile medii ale coeficieţilor pentru diferite categorii de
pământ, pe grupe de capacităţi sunt prezentate în tabelul 4.
În cazul cel mai general se poate aplica relaţia simplificată:
Tc  k a 3
NTU  (ore/100m)
36q  ku  kT
în care prin kT s-a notat coeficientul global de timp
(kT  kc  k d  k0  k s  k m  k r ) .
Durata ciclului (T0 ) reprezintă suma timpilor componenţi şi
procesului de săpare cu excavatorul, corespunzător săpării şi
descărcării unei cupe de pământ inclusiv reducerea la poziţia
iniţială a echipamentului.
În tabelul 4 sunt prezentate schemele structurale ale duratelor
ciclurilor pentru diversele tipuri de echipamente de excavator.
Pentru reducerea normei de timp a excavatorului în condiţiile unei
scheme tehnologice date, se pot comasa diverşi timpi ai ciclului
(rotire cu ridicare cupă sau rotire cu coborâre cupă etc.).
Tabelul 4
Valorile medii ale coeficienţilor de calcul a NTU pentru excavatoare
Capacitate q  0,8m 3 0,8m 3  q  1,25m 3 q  1,25m 3

Categorie teren I II III I II III I II III
ku 1.00 0.97 0.95 1.00 0.97 0.95 1.00 0.97 0.95
ka 0.89 0.81 0.78 0.91 0.83 0.80 0.93 0.85 0.8?
kc 1.16 1.12 1.10 1.16 1.12 1.03 1.16 1.10 1.0?
k0 0.82 0.82 0.82 0.87 0.87 0.87 0.92 0.92 0.92
Dicu Mihai
ks 0.82 0.82 0.82 0.80 0.80 0.78 0.78 0.78 0.78
km 0.78 0.78 0.78 0.80 0.80 0.80 0.90 0.90 0.90
Fig.33- Clasificarea abatajelor după deplasarea excavatorului faţă de taluz.

a - abataj lateral; b- abataj frontal
În cazul abaterilor de diverse dimensiuni în secţiune

transversală, se aplică diverse tehnologii de lucru:
pag.37
Dicu Mihai
Fig. 34 - Scheme tehnologice de săpare cu excavator echipat cupă dreaptă
a,b - abataje laterale; c- abataj frontal îngust;
d,e - abataj frontal lateral
Fig. 35- Clasificarea abatajelor după lăţime:

Ai - abataj îngust; Al - abataj larg; A - abataj combinat;
lc - lăţimea cupei; RSM - raza minimă de scăpare
a.3) Excavatorul cu mai multe cupe (cu elindă) este o maşină cu

producţie continuă, care sapă şi încarcă pământul în mijloace de
transport (fig.36).
Dicu Mihai
Fig. 36 - Excavator cu mai multe cupe
Excavatorul cu elindă se întrebuinţează la lucrări de volum
mare având o productivitate de 50...150 m3 / h la tipurile uşoare şi de
200...500 m3 / h la cele grele. Capacitatea unei cupe este de
0,200...0.500 m3 , iar adâncimea maximă a săpăturilor poate fi de
12m, pentru o înclinare a taluzurilor de 45 o.
Maşina se deplasează paralel cu frontul de lucru, la fiecare
trecere săpând un strat cu grosimea de 15...25 cm. Pământul este
ridicat într-un buncăr, de unde se descarcă în mijloace de transport
sau benzi transportoare.
b). Draglina.
Draglina are o cupă suspendată prin cabluri de un braţ mai
lung decât al unui excavator. Draglina sapă sub nivelul platformei
de staţionare şi descarcă pământul în ramblee, depozite sau
mijloace de transport, având o largă utilizare la extragerea
produselor de balastieră sub nivelul apelor (fig.37)
pag.39
Dicu Mihai
Fig. 37 - Draglina
Pătrunderea cupei în pământ se face numai sub acţiunea

greutăţii sale proprii, din care cauză draglina nu poate fi folosită cu
rezultate bune, decât în pământuri uşoare şi mijlocii. În cazul
pământurilor tari este necesară o prealabilă scarificare.
La excavatoarele universale, care lucrează în mod curent cu
lingură dreaptă, se poate lungi braţul cu un tronson suplimentar şi
apoi înlocui echipamentul de excavator cu cel de draglină.
Datorită lungimii mari a braţului, draglina poate executa
ramblee direct cu pământ săpat din camerele laterale. Cupa are
apacitatea de 0.25...1.50m
Fig. 38 - Metoda de lucru cu draglina
Cu draglina se pot executa ramblee până la înălţimea de 5m,

însă din camere de împrumut situate pe ambele părţi ale drumului
(fig. 39)
Dicu Mihai
Săpăturile se pot executa cu draglina în două feluri:

- lateral (fig. 39.a), în care caz draglina se deplasează paralel
cu axul săpăturii, la marginea laterală a excavaţiei;
- frontal (fig. 39.b), în care caz draglina se deplasează în
prelungirea marginii tranşei.
Fig. 39 - Organizarea săpăturilor cu draglina

a- lateral; b- frontal
Fig. 40 - Scheme tehnologice de săpare cu draglina

a - abataj frontal cu descărcare în depozite laterale;
abataj lateral cu descărcare în depozit;c - abataj lateral cu descărcare în autobasculante
pag.41
Dicu Mihai
c). Graifărul. Acesta este un tip de excavator dotat cu o

cupă specială (graifăr) suspendată prin cabluri de braţul
excavatorului (fig.41) . Cupa are două sau patru fălci mobile, care
se pot închide şi deschide, apucând pământul ce trebuie săpat. [1] .
Este folosit pentru săparea pământurilor necoezive sau

afânate în prealabil. Cu ajutorul grafărului sunt scoase materialele
săpate din gropile de fundaţii, puţuri, etc., care se depozitează sau
se încarcă în vehicule.
Fig.41 - Graifăr
d) Grederul elevator. Este o maşină rutieră de săpat, la care

echipamentul caracteristic este constituit dintr-un plug în formă de
disc montat la capătul de jos al unei benzi transportoare. [1]
Tipurile obişnuite pot săpa 300 ... 400 m3 / h , astfel că se
recomandă numai în cazul lucrărilor de volum mare.
Adâncimea de tăiere a plugului variază între 15 şi 30 cm, iar
lungimea fâşiei săpate la o trecere a maşinii între 20 şi 25 cm.
Pământul se încarcă cu ajutorul benzii transportoare în
mijloacele de transport sau în rambleu la distanţa de maximum 9m
şi înălţime de 3m de la nivelul săpăturii.
Pentru înclinarea maximă de 27oC a benzii transportoare,
grederul elevator poate executa direct rambleuri mici, sub înălţimea
de 1,50m (fig.42). În acest caz maşina trebuie să sape din camere
Dicu Mihai
situate pe ambele sensuri ale drumului, pentru a lucra productiv şi

economic.
Fig.42 - Greder elevator
1.3.2.2 Utilaje care sapă, transportă şi nivelează
Utilajele din această categorie folosite la lucrările de drumuri
sunt buldozerul, screperul tractat şi autogrederul.
a) Buldozerul. Buldozerul este un tractor puternic, pe şenile sau
pneuri, prevăzut cu echipament de lucru de tipul lamă orientabilă,
care poate lua diferite poziţii. Acest utilaj poate săpa pe o adâncime
de 10 ... 20 cm în funcţie de natura pământului.
Buldozerele pot fi folosite la executarea următoarelor lucrări:
- deschiderea traseelor noi de drumuri;
- deplasarea pământului săpat pe distanţe relativ mici (cu
distanţă până la circa 30m);
- nivelarea pământului rezultat din săpătură, în straturi
uniforme;
- nivelarea terenurilor accidentale, ondulate, cu gropi etc.;
pag.43
Dicu Mihai
- curăţirea terenului de tufişuri şi cioturi şi decaparea stratului
vegetal;
- pregătirea şi executarea drumurilor de acces pentru
celelalte utilaje rutiere .
Fig. 43 - Buldozer
Debleele de adâncime mai redusă situate în apropierea unor

ramblee, la o distanţă de până la 40 ... 50 m, pot fi executate în
întregime cu buldozerul, prin săparea pământului în straturi
succesive, orientate de sus în jos, până la rambleu (fig.44).
Fig.44 - Lucru cu buldozerul în profil mixt

Dicu Mihai
Înclinarea straturilor de săpătură nu trebuie să depăşească

30...35o, pentru a nu pierde stabilitatea buldozerului în timpul
lucrului.
Pentru a calcula volumul pământului săpat dintr-o singură
trecere se poate folosi următoarea relaţie:
l  h2
vp 
2tg
în care:
l - lungimea lamei, în m;
h - înălţarea lamei, în m;
 - unghiul taluzului natural al pământului în mişcare
(  300 ) .
Coeficientul de pierdere este în funcţie de distanţa de

transport ( Ld ) şi se determină cu relaţia:
5
kp  1 Ld
1000
Fig.45 - Tăierea straturilor în dinţi de ferăstrău
Buldozerul dă rezultate foarte bune mai ales la executarea

terasamentelor în profil mixt, când deplasarea transversală a
pământului din debleu în rambleu se face pe distanţe scurte
(fig.45). Profilul mixt se realizează prin treceri succesive
perpendiculare sau oblice pe axa drumului.
pag.45
Dicu Mihai
Pentru a spori productivitatea, este indicat ca tăierea

straturilor de pământ să se facă sub forma dinţilor de ferăstrău
(fig.35), care contribuie la diminuarea frecării dintre lamă şi
pământ, asigurând astfel o deplasare mai uşoară a buldozerului.
Acest utilaj este foarte productiv pe distanţe mici de transport
(de exemplu, la distanţa de 10m, productivitatea este de 43 m3 / h ,
pe când la distanţe de 100m, productivitatea scade la 4 m3 / h .

Productivitatea se poate calcula cu formula:
V  K1  K a  K d 3
p [ m / h]
t
în care:
l - lungimea sectorului de nivelat, în m;
L - lungimea lamei, în m;
a - porţiunea de nivelare ce se acoperă prin trecerea
următoare, în m;
( a  0,3...0,5m)
vmed - viteza medie de lucru, în m / s ;

ti - timpul necesar pentru întoarcere, în s;
n - numărul de treceri pentru nivelare pe acelaşi loc;
 - unghiul de înclinare al lamei în plan, în grade.
Executarea rambleelor mici (sub 1m înălţime) cu pământul din
camere de împrumut presupune săparea şi transportul pământului
pe fâşii perpendiculare pe axa drumului, depozitarea pe ampriza
viitorului rambleu şi nivelarea apoi prin mişcari paralele cu axa
drumului (fig.46)
Dicu Mihai
Fig. 46 - Schema de mecanizare la săparea pământului cu buldozere

a - săpare în zig-zag; b - săpare cu deplasare laterală în buclă închisă
Fig. 47 - Scheme de mecanizare la umplerea şanţurilor cu buldozere:

a - şanţuri înguste; b - şanţuri largi; l- cu lama înclinată; 2 - cu lama dreaptă; 3 - într-o fază în
zig-zag;
4 - în două faze înclinat; 5 - în două faze mixt
În vederea reducerii normei de timp a buldozerelor se pot

aplica metode de deplasare a pământului care să ducă la reduceea
pierderilor [ 2] .
pag.47
Dicu Mihai
Fig. 48- Secţiunea aproximativă a prismei de pământ formată în faţa lamei
Fig. 49 – Metode de deplasare a pământului

a - prisma de pământ din faţa lamei (p - pierderi, V p - volumul prismei);
b - deplasarea între dâmburi; c- deplasarea în tranşee; d - deplasarea în paralel; l - lamă;
2 - volumul prismei; 3 - dâmburi; 4 - tranşee
Durata ciclului de lucru este în funcţie de schema tehnologică

de lucru şi are în cele mai generale cazuri următoarea expresie:
Tc  t s  tt  t d  t g  t f  t0 (sec)
în care:
Dicu Mihai
ts - timpul de săpare;
tt - timpul de transport prin împingere a pământului;
td - timpul de depozitare;
tg - timpul de revenire la poziţia de începere a săpării;
ti - timpi de întoarcere sau schimbare a sensului de
deplasare;
t0 - timp pierdut în cadrul ciclului.
Calculul timpilor t s , tt , t d şi t g se face pe baza distanţelor

parcurse şi a vitezelor de deplasare corespunzătoare.
Lungimea de săpare se determină în funcţie de grosimea
stratului săpat şi volumul prismei de pământ din faţă lamei cu
relaţia:
Vp h2
Ls  
l  hs  k h 2hs  k h  tg
în care:
hs - este adâncimea de săpare, în m;
kh - coeficient de neuniformitate a grosimii stratului.
b). Grederul [1] . Grederul este alcătuit dintr-un şasiu metalic

dispus pe patru roţi şi o lamă metalică cu lungimea de 3,60m şi
înălţimea de 0,50m care poate ocupa diferite poziţii în spaţiu. Poate
fi tractat sau autopropulsat (autogreder). Pe şantierele de drumuri
este utilizat la lucrările de finisări sau săparea pământului,
realizându-se prin treceri succesive pentru ca, la deplasarea
pământului lama să se poată încărca mai bine (fig. 50).
pag.49
Dicu Mihai
Fig.50 - Grederul
Cu ajutorul grederului se execută ramblee din camere laterale

de împrumut prin tăierea pământului în straturi, de la marginea
interioară spre cea exterioară (fig.51)
Fig.51- Execuţia rambleelor cu grederul
Grederul este folosit şi în executarea profilurilor mixte prin

două procedee:
- decaparea stratului superficial al debleului prin câteva
treceri şi deplasarea pământului tăiat în partea de
umplutură a profilului (fig.52)
- decaparea pământului de la început pe toată adâncimea,
pentru a realiza în acelaşi timp şi o platformă pe care să se
poată deplasa (fig.53).
Cu autogrederele se mai poate realiza următoarele lucrări:

- deblee până la 0,7 m adâncime;
- ramblee până la 1,0m înălţime;
- împrăştierea şi aşternerea pământului în straturi subţiri,
precum şi a altor materiale (balast, nisip, etc.);
- profilarea patului drumului şi a platformelor;
- şanţuri, rigole şi alte dispozitive de scurgere a apelor.
Dicu Mihai
Fig.52- Execuţia profilurilor mixte cu grederul:

1,2,3,4,5 - etapele execuţiei lucrărilor de săpături;
1',2',3',4',5' - etapele execuţiei lucrărilor de umplutură
Fig.53 – Decaparea pământului pe toată adâncimea
- nivelarea taluzurilor şi finisări de terasamente, tăierea

acostamentelor înalte şi a denivelărilor;
- scarificarea şi afînarea terenurilor tari şi foarte tari;
- aşterneri de materiale pietroase pentru consolidarea căii
etc.
În funcţie de operaţia pe care o execută, de forma reliefului şi

de natura pământului, lama grederului se foloseşte în diferite
poziţii. Pentru săpare lama se înclină în plan orizontal cu un unghi
de până la 70o în funcţie de natura pământului; astfel, pentru
săparea pământurilor tari şi a celor umede care se lipesc de lamă,
lama trebuie să aibă o înclinare mai pronunţată (60 ... 70 o), iar
pag.51
Dicu Mihai
pentru săparea pământurilor şi a celor nisipoase uscate, lama

trebuie să aibă o înclinare mai puţin accentuată (45 ...60 o).
Lucrările executate cu grederul sau autogrederul nu mai
necesită operaţii de finisare.
Productivitatea autogrederelor se determină cu relaţia:
1000L  F  K t
P ,
 n1 n2 n3  [ m 3 / h]
2 L     2t (n1  n2  n3 )
 V1 V2 V3 
în care:
L - lungimea sectorului de lucru, în m;
F - suprafaţa secţiunii transversale, în m2 ;
Kt - coeficient de utilizare a timpului de lucru;

V1 , V2 , V3 - vitezele de deplasare în timpul operaţiilor de tăiere,
transport şi
finisare, în km / h ;
t - timpul de întoarcere a autogrederului la capătul
sectorului de
lucru;
n1 , n2 , n3 - numărul de treceri pentru tăierea pământului,
deplasarea acetuia
şi finisarea:
FK s l0
n1  ; n2  n1 K d ; n3  n2 ;
2A l
Ks - coeficientul de suprapunere a trecerilor de tăiere

(în medie 1,7);
A - suprafaţa secţiunii brazdei în pământ compact, în
m2 ;
Dicu Mihai
l0 - distanţa medie de transport, în m ;
l - distanţa de deplasarea la o singură trecere, în m ;
Kd - coeficient de suprapunere a trecerilor la deplasarea
pământului
(în medie 1,15).
Fig. 54 – Executarea de săpături şi umpluturi cu grederul în teren accidentat:

1,2 - săpături; 1',2' - umpluturi
c). Screperul. Este alcătuit dintr-un şasiu metalic care susţine o

cupă deschisă în partea superioară, prevăzută cu un cuţit în partea
din faţă şi cu un perete mobil în partea din spate. este mult
întrebuinţat la lucrările de terasamente, deoarece execută întregul
complex de operaţii: sapă, transportă, aşterne pământul săpat în
straturi subţiri şi uniforme pe care le compactează într-o oarecare
măsură prin treceri repetate, grosimea stratului depus poate varia
în funcţie de utilajul folosit la compactare. Se poate deplasa cu
uşurinţă dintr-un punct la altul de lucru, fără a necesita amenajarea
drumurilor speciale. Screperul poate urca rampe până la 20%.
Lucrează foarte bine pământuri uşoare, cu consistenţă mijlocie,
săpând pe o adâncime de 15 ... 30 cm, în funcţie de tipul
screperului. Pământurile tari şi foarte tari trebuie afânate în
prealabil prin sacrificare. Screperul lucrează bine în pământurile
fără coeziune (nisipuri) şi în pământuri umede.
Screperul este productiv pe distanţe de transport mici (de
exemplu, în pământuri uşoare un screper cu cupă de 6 m3 are o
pag.53
Dicu Mihai
productivitate de 12 m 3
/h la distanţa de 100m şi de 2 m 3
/h la distanţa
de 1000m). productivitatea se poate calcula cu formula:
V  K1  K 2  K a 3
P [ m / h] ,
t
Fig. 55 – Executarea rambleelor mici cu buldozerul
Fig. 56 - Screper
care:
V - volumul cupei, în m3
K1 - coeficientul de umplere a cupei (0,9 ... 1,1);

K2 - coefientul de utilizare a maşinii (0,8 ... 0,9);
t - durata unui ciclu umplerea cupei, inclusiv
deplasarea dus-
întors), în h ;
Ka - coeficientul de afânare a pământului în cupă.
La lucrările de terasamente se folosesc următoarele tipuri de

screpere:
- screpere mici, având cupa de 1,5 ... 2,5 m3 , productive
pentru transportul pământului săpat până la 200m;
Dicu Mihai
- screpere mijlocii, având cupa de 6...8 m 3 , productive pentru

transportul pământului săpat până la 400...500m;
- screpere mari, având cupa de 10...15 m 3 , productive pentru
transportul pământului săpat până la 700...800m;
Screperul se foloseşte la următoarele lucrări de terasamente:
- deblee, cu depunerea pământului în depozite laterale sau

ramblee cu înălţimi până la 1,0 ... 1,5 m, cu pământul săpat
din camera de împrumut (fig.55).Pentru executarea de
ramblee mai înalte decât 1,50m cu pământ din camere
laterale de împrumut se recomandă o schemă de mişcare în
opt
(fig. 58);
- săpături şi umpluturi succesive longitudinale în teren
accidentat (fig. 57).
Fig. 57 – Execuţia debleelor cu screpetul
pag.55
Dicu Mihai
Fig. 58 – Execuţia rambleelor mai înalte de 1,50m, cu screperul
Execuţia debleului (D) şi a rambeului (R) se face în straturi

succesive, prin deplasarea pământului pe distanţa ( DT ) [ 2] .
- grosimea stratului de pământ săpat să fie de 150-300mm,
iar stratul descărcat de 200-300mm;
- viteza de săpare să fie de 2-4km/h, iar descărcarea de 5-
8km/h;
- razele minime de viraj 5-6m.
Fig.59 – Deferenţa de nivel
- dispunerea fâşiilor de săpare şi a celor de descărcare la

distanţe egale (fig.59) pe tot parcursul lucrului prin
corespondenţa între straturi;
- pentru micşorarea rezistenţelor la săpare, tăierea
pământului se face numai în linie dreaptă aplicându-se
diverse metode pentru mărirea eficacităţii şi anume:
Dicu Mihai
- săparea straturilor în grosime constantă medie sau

modificarea grosimii stratului în timpul săpării (fig. 60)
Fig. 60 – Metode de tăiere cu screpere

a - grosime medie constantă;
b - grosime descrescătoare continuu;
c,d - tăiere în trepte
- alegerea unei ordini de săpare a fâşiilor în şah sau cu

interspaţii (fig.61)
Fig. 61- Ordinea de săpare a fâşiilor

a - în şah; b – cu interspaţii
Având în vedere că din ciclul de lucru al screperelor timpul de

săpare implică cele mai mari rezistenţe, pentru reducerea puterii
instalate se folosesc, în faza de săpare, utilaje ajutătoare care pot
pag.57
Dicu Mihai
efectua împingerea sau tractarea screperului. Un tractor ajutărîtor

poate să deservească două sau mai multe screpere în funcţie de
distanţa de transport (tab.5), aplicându-se schema de lucru în zig-
zag sau eliptice (fig.62).
Fig.62- Modul de lucru al tractoarelor împingătoare

a - schema în zig-zag simplă;
b - screpere multiplă în zig-zag; c- schema eliptică în trepte
1 - tractor împingător; 2 - screpere în timpul săpării; 3- screpere în timpul deplasării plin; 4,6 -
traiectoria tractorului împingător; 5 - traiectoria screperului plin; 7 - traiectoria screperului gol
Tabel 5
Numărul de screpere deservite de un tractor ajutător
TRACTAT
Distanţa de transport a
AUTOPROPULSAT
pământului
capacitate cupă, m 3
m
3-5 6-8 8-15
100 2 2 -
250 4 3 2
500 5 4 3
700 - 6 4
 1000 - - 6
Dicu Mihai
În funcţie de dimensiunile frontului de lucru, volumul de

lucrări, distanţa de transport şi condiţiile locale, se pot adopta
diferite fluxuri de deplasare a screperelor. Acestea pot fi comasate
în două grupe principale de scheme şi anume: scheme eliptice şi
scheme în opt, cu variante de desfăşurare în buclă, în spirală şi
respectiv în zig-zag (fig.63).
Fig. 63- Schema de deplasare a screperului:

a - în buclă; b- în zig-zag; c- cliptică; d - în spirală; e - în opt
Condiţiile de utilizare a acestor scheme sunt:

 Schema în buclă:
- săpături şi umpluturi prin compensare la platforme
industriale;
- transportul pământului la mai mult de 200m;
- săpături în canale cu descărcarea pământului de
ambele părţi.
 Schema în zig-zag:
- gropile de împrumut situate de ambele părţi sau pe o
singură parte a rambleului;
- lucrările cu volum mare de pământ;
pag.59
Dicu Mihai
- lungimi mari ale frontului de lucru.

 Schema eliptică:
- executarea rambleelor din gropile de împrumut
laterale;
- rambleu de înălţime mică şi front de lucru de cca.
100m.
 Schema în spirală:
- schema eliptică deschisă cu săparea pământului de
ambele părţi ale rambleului;
- lăţimi mari de rambleu;
- descărcarea pământului în fâşii transversale.
 Schema în opt:
- în cazul rambleelor înalte şi a debleelor adânci.
Schemele eliptice au dezavantajul că necesită viraje pe o

singură parte a maşinii ceea ce duce la uzuri diferenţiate în sistemul
de deplasare.
Pentru calculul normei de timp a screperelor se aplică relaţia:
Tc  ka
NTU  (ore / UN R )
36Q  ku  kt
în care:
Tc - durata ciclului, în secunde;
Tc  ns t s  t p  nd t d  tg  t 0
în care:
ns - numărul de săpări din cadrul unui ciclu;
ts - timpul necesar pentru o săpare;
tp - timpul de transport plin;
nd - număr de descărcări din cadrul unui ciclu (ns  nd ) ;
td - timpul de descărcare;
Dicu Mihai
tg - timpul de transport gol;
t0 - timpul pierdut (t0  3  10 min) .
Cantitatea de pământ săpată într-un ciclu se determină cu
relaţia:
Q  ns  q ,
în care q reprezintă capacitatea nominală a screperului, exprimată

în m3 .
Pentru calculul timpilor ciclului se aplică relaţia generală în

funcţie de spaţiu şi viteză:
L
t
V
Corespunzător fiecărui timp al ciclului se vor lua în

consideraţie distanţele şi vitezele de lucru specific tehnologiei şi
schemei de lucru şi anume: lungimea de săpare ( Ls ) / viteza de
săpare (vs ) ; lungimea de descărcare ( Ld ) / viteza de deplasare la
descărcare (vd ).
În cazul în care rezistenţa la tăiere a pământului este mare se
face o operaţie suplimentară de SCARIFICARE. Echipamentul de
scarificator este montat de buldozer (fig.52).
Fig.64
pag.61
Dicu Mihai
Fig.65 – Scheme tehnologice de scarificare

a - cu deplasare circulară; b- cu deplasare în zig-zag
Scarificarea se face în una sau mai multe treceri (de regulă

două treceri perpendiculare).
Norma de timp a scarificatorului poate fi raportată atât la
volum (ore/100m 3 ) cât şi la suprafaţă (ore/ 100m 2 ), folosind relaţiile
stabilite pe baza figurii 64, după cum urmează:
100  f c  n 100(t s  ti )n
NTU V   (ore / 100m3 )
60  V  kt 60(le  s ) Ls  hs  kt
sau
100(t s  ti )n
NTU S  (ore / 100m 2 )
60(le  s) Ls  kt
în care:
NTU V , NTU S - norma de timp a utilajului raportată la volum,

respectiv la
suprafaţă;
Tc - durata ciclului, în minute;
V - cantitatea de lucrare executată într-un ciclu,
în m3 sau m2
n - numărul de treceri peste acelaşi loc;

Dicu Mihai
kt - coeficientul de utilizare a timpului de lucru
(kt  0,8) ;
 L 
ts - timpul de săpare  t s  s  , în minute;
 Vs 
Fig.66 – Dimensiunile de calcul a normei de timp pentru scarificare
1.3.3. Încărcarea pământului cu autoîncărcător.
Utilajul specializat de încărcare a pământului este autoîncărcătorul.

În tabelul 6 se prezintă tehnologia de lucru cu acest utilaj [ 2]
pag.63
Tabel 6
Procedee tehnologice de lucru cu încărcătorul de pneuri, frontal
Drum
Nr. Procedeul
Schema tehnologică de lucru Fazele unui ciclu parcurs
crt. tehnologic
pe faze
0 1 2 3 4 5
1 Procedeul 1 Umplerea cupei (timpul de săpare t s )
pendular
2 Deplasarea înapoi şi săltarea cupei 5m

(timpul de retragere, plin, t p )
3 Deplasarea înainte sau înapoi a 4m
mijlocului de transport, de la locul de
staţionare la locul de încărcare (timp
de aşteptare I , t aI )
4 Bascularea cupei pentru descărcarea
pământului (timp de descărcare a
cupei, t d )
5 Deplasarea înapoi sau înainte a
mijloacelor de transport de la locul de
încărcare la locul de staţionare (timp
de aşteptare II , TaII )
6 Deplasarea în faţă către locul de 5m
săpare şi coborârea cupei (timp de
deplasare în gol, t g )
1 Umplerea cupei (timpul de săpare t )
2 Deplasarea înapoi, perpendicular pe 8m

Procedeul în frontul de lucru şi ridicarea cupei
2
V (timp de retragere plin, t rp )
3 Deplasarea înainte pe o traiectorie la 4m
15o (timp de deplasare plin, t dp )
pământului în mijlocului de transport
(timp de descărcare a cupei, t d )
5 Deplasarea înapoi pe traiectoria la 15o 4m
(timpul de retragere gol, t rg )
6 deplasarea înainte, perpendicular pe 8m
frontul de lcuru şi coborârea cupei
(timpul de deplasare gol, t dg )
1 Umplerea cupei (timpul de săpare, t s )
Procedeul în
3 2 Deplasarea înapoi şi ridicarea cupei 10m
X
pe o traiectorie la 45o (timpul de
retragere plin, t rp )
3 Deplasarea înainte paralel cu frontul 14m
de lucru, (timpul de deplasare plin, t dp
)
pământului în mijlocul de transport
(timpul de descărcare a cupei, t d )
5 Deplasarea înapoi pe o traiectorie la 10m
45o (timpul de etragere gol, t rg )
6 Deplasarea înainte, perpendicular pe 10m
frontul de lucru şi coborârea cupei
1 Umplerea cupei (timpul de săpare, t s ) lm
Nivelare şi
săpare strat 2 Ridicarea cupei şi deplasarea înainte
4 vegetal cu către mijlocul de transport (timpul de
descărcare deplasare plin, t p )
directă 3 Bascularea cupei pentru descărcarea 2m
4 Deplasarea înapoi şi trecerea îm fâşia l+4m
următoare de lucru (timpul de
deplasare gol, t g )
5 Coborârea cupei şi deplasarea înainte, 2m
pentru intrarea în abataj (frontul de
lucru, t rp )
1 Umplerea cupei (timpul de săpare, ts ) lm
Nivelare şi
săpare strat
5 vegetal cu
descărcare 2 Deplasarea înapoi şi ridicarea cupei l+7cm
prin manevră (timp de retragere plin, perendicular
pe frontul de lucru, t rp )
3 Deplasarea înainte pe o traiectorie la 10m
15o (timp de deplasare plin, t dp )
4 bascularea cupei pentru descărcarea
5 Deplasarea înapoi pe traiectoria de 15m
15o (timpul de retragere în gol, t rg )
6 Deplasarea înainte, perpendicular pe 10m
frontul de lucru, şi coborârea cupei
1.3.4. Transportul pământului
Transportul pământului se poate face cu mijloace auto sau pe

bandă rulantă. Alegerea justă a mijlocului de transport este în
funcţie de distanţă, de cantitatea şi felul materialului, ca şi de calea
pe care se poate circula.
Tendinţa modernă constă în dezvoltarea largă a transportului
auto, în special pe considerente de simplitate şi autonomie.
a. Transportul auto
Este tipul de transport cel mai des folosit la

lucrările de terasamente pentru drumuri, deoarece
deplasarea autocamioanelor cu sau fără remorci şi a
tractoarelor cu remorci se poate face pe drumuri uşor
amenajate, cu declivitate mare până la 10%, iar
tractoarele cu şenile pot circula pe orice fel de teren.
a.1 - Transportul cu autobasculante este cel mai
răspândit datorită capacităţii lor de transport variate,
vitezei mari de deplasare, accesibilităţii în aproape
orice punct de lucru, exploatării şi întreţinerii uşoare.
Pentru pământuri se folosesc în special
autocamioanele cu benă basculantă, completând
astfel modul de mecanizare prin descărcarea
mecanizată a pământului. În prezent se construiesc
autobasculante de diferite capacităţi, ajungând până
la 50 m3 .
Numărul N de autocamioane necesare pentru

deservirea unui excavator se stabileşte în ipoteza că în
timp ce un vehicul străbate ciclul de transport şi descărcare, ( N  1)
vehicule pot fi încărcate:

2L
( N  1)ti   td  tm
v
1  2L 
N 1   td  tm 
li  v 
unde:
ti - timpul de încărcare a unui autocamion, în s;
td - timpul de descărcare a unui autocamion, în s;
tm - timpul de manevră care se ia 15 ... 20s;
L - distanţa medie de transport;
v - viteza medie de transport, în m / s .
Viteza depinde de caracteristicile autovehiculelor, dar şi de
starea drumurilor. Timpul de încărcare depinde de tipul utilajului
care sapă şi încarcă, iar cel de descărcare, de tipul autovehiculelor.
a.2 - Dumperele sunt tractoare pe pneuri echipate cu cutii

basculante putând efectua transportul materialului în locuri strîmte,
unde posibilitatea de întoarcere a altor vehicule este anevoioasă
sau inexistentă. Ele se pot deplasa cu aceeaşi viteză înainte şi
înapoi fără a se întoarce la capătul sectorului de lucru.
Dumperele au capacitatea benelor de 1 ... 40 m3 şi se pot
deplasa fără dificultăţi pe teren accidentat, fiind eficiente când
distanţa de transport nu depăşeşte 5 Km (fig. 68)
Fig. 68 – Transportul cu dumpere
a - în spaţii strâmte; b- în spaţii largi
a.3 Transportul pământului cu tractoare cu remorci este

eficace în condiţii dificile de teren şi când distanţa de transport nu
depăşeşte 2 km.
În acest scop se pot folosi tractoare pe pneuri de putere mică
şi cu viteză de deplasare mare, cât şi tractoare pe şenile, de putere
mare şi viteză de deplasare mică. Pentru transport sunt folosite
remorcile pe pneuri cu una sau două osii şi bena basculantă.
Deosebit de eficace sunt semiremorcile pe pneuri care
reazemă pe partea din spate direct pe tractor, de care se fixează
prin intermediul unui pivot. În acest mod, se transmite tractorului o
parte din masa remorcii şi a pământului transportat, mărind forţa de
tracţiune a tractorului.
b. Transportul pământului cu banda transportoare
Transportul pământului cu banda rulantă se caracterizează

printr-o funcţionare continuă, unitară şi de mare productivitate, cu
un consum relativ mic de energie.
Instalaţia se prezintă sub forma unei construcţii simple, care
foloseşte pentru transport o bandă cauciucată (fig. 69). Lăţimea
benzii variază după necesităţi de la 0,30 la 1,20m şi poate lucra pe
rampe cu înclinarea până la 20...27o, pentru distanţe de transport
de 200...300m. Viteza de transport a benzii variază în funcţie de
puterea motorului folosit, de la 1,5 la 4 m/s.
Fig.69 – Bandă rulantă
Încărcarea benzii nu se face direct, ci prin intermediul unei

pâlnii de încărcare alimentate de un buncăr sau direct de cupa
excavatorului. descărcarea pământului de pe bandă se face prin
jgheaburi.
Productivitatea unui transport este:

P  3600 S  v   [kN / h]
în care:
S - suprafaţa prismei de pământ de pe bandă ( S  0,05b în
cazul benzilor
drepte şi S  0,11b în cazul benzilor sub formă de canal);
b - lăţimea benzii, în m;
v - viteza de înaintare a benzii, în m / s ;
 - greutatea volumică a pământului, în kN / m 3 .
Fig. 70 – Instalaţii de transport cu bandă rulantă
1...6 - buncăre; 7 -bandă fixă
Instalaţiile de transport pe bandă rulantă pot fi fixe sau mobile

sau o combinaţie a acestora (fig. 70). O bandă rulantă fixă AB
colectează pământul adus de mai multe benzi mobile, care
deservesc direct excavatoarele la frontul de lucru. Tot pământul
este transportat în depozitul de la capătul benzii C.
1.3.5. Execuţia terasamentelor în umplutură
1.3.5.1 Profile transversale în umplutură [1]
Profilul transversal de rambleu sau umplutură este caracterizat

de faptul că platforma drumului se găseşte, deasupra nivelului
terenului natural cel puţin cu înalţimea dispozitivului de scurgere de
la profilul în debleu. Realizarea platformei în rambleu se face prin
execuţia unor umpluturi din pământ adus fie din lungul drumului
din prisosul de săpătură, fie din camere de împrumut.
Elementele geometrice şi forma drumului în profil transversal
se stabilesc în funcţie de intensitatea şi importanţa traficului şi de
viteza de proiectare, ce determină clasa tehnică a drumului, precum
şi de natura pământului din care se realizează umplutura şi sunt
specificate în profilul transversal tip.
După înălţimea cotei de execuţie h din axa drumului,
umpluturile sunt:
- mici, cu o înălţime până la 0,50m, putând fi executate cu
pământul rezultat din şanţurile laterale, eventual lărgite;
- mijlocii, cu înălţimea de la 0,50m la 2m, putând fi executate
şi cu pământ din debleuri, gropi sau camere laterale de
împrumut situate în apropierea drumului;
- înalte, cu înălţimea variind între 2 şi 12 m executate cu
pământ din debleuri şi din gropi de împrumut, situate în
afara drumului;
- foarte înalte, cu înălţimea peste 12m, când se întocmesc
proiecte speciale.
Rambleele mici şi mijlocii sunt caracteristice regiunilor de şes.

Pentru a feri patul drumului de apele care stagnează în apropiere
sau a celor provenite prin ascensiune capilară, se impune o înălţime
minimă a rambleului şi anume:
- în regiunile de şes cu scurgere insuficientă a apelor şi unde

există pericolul ascensiunii apelor subterane, înălţimea h
trebuie să fie de minimum 0,50 ... 0,60 m pentru nisipuri
fine sau argiloase şi de 0,70 ... 0,80 m pentru
argilenisipoase sau prăfoase;
- pe sectoarele unde apele stagnează timp îndelungat,
înălţimea rambleului este de minimum 1,50m pentru
nisipurile fine sau argiloase şi de 1,80 pentru argilele
prăfoase şi nisipoase;
- în vecinătatea lucrărilor de artă şi în zonele inundabile,
rambleul trebuie să aibă cota de execuţie cu minimum
0,50m deasupra nivelului apelor maxime.
Fig. 71 – Taluzarea rambleelor mici
Natura pământului din care se execută corpul rambleului,

condiţionează înălţimea maximă la care poate fi executat, cu taluz
2:3, astfel:
- cu argile prăfoase şi argile nisipoase se execută umpluturi
până la 6m înălţime;
- cu nisipuri fine şi nisipuri argiloase se execută umpluturi cu
h  7m;
- cu nisipuri mijlocii şi mari se pot realiza umpluturi cu

h  8...10m ;
- umpluturile cu h  10...12m pot fi realizate numai din
pământuri pietroase sau balast.
Înclinarea taluzurilor de rambleu se alege mai mici decât panta

taluzului natural al pământului folosit, pentru a împiedica
alunecarea.
Rambleele mici care se construiesc prin deplasarea laterală a
pământului din camere de împrumut se execută cu taluzuri de
1:3...1:5 pentru a permite buna funcţionare a utilajelor şi în acelaşi
timp, redarea terenului în circuitul agricol (fig. 72).
Fig.72 – Taluzarea rambleelor înalte
Rambleele cu înălţimi până la 6m se execută în general cu

taluzuri de 2:3. Dacă rambleul se execută din material pietros,
înclinarea taluzurilor poate fi mai aspră, de obicei între 1:0,75 şi
1:1,25.
Rambleele cu înălţimi mai mari decât cele mai sus menţionate
se execută cu taluzuri cu înclinarea 2:3 pe înălţimea admisă ha ,
măsurată de la muchia platformei, şi cu înclinarea 1:3 pentru
diferenţa de înălţime până la teren (fig.72).
Înclinarea taluzurilor de rambleu al căror picior se execută în
albia majoră a unui râu se ia de 1:2...1:4, după natura pământului
folosit (fig. 73).
Fig. 73 - Rambleu cu taluzul sub apă
Amenajarea amprizei pentru execuţia umpluturilor cuprinde

următoarele operaţii impuse de necesitatea asigurării stabilităţii
umpluturii:
- decaparea stratului vegetal pe o grosime de 0,10 ... 0,20m,
când terenul este orizontal sau cu înclinare mică;
- executarea unor trepte de înfrăţire, inclusiv decaparea
stratului de pământ vegetal pe lăţimea de minimum 1m şi
cu o pantă de 2% pentru scurgerea apelor, când terenul are
înclinarea până la 1:3 (fig.74);
Fig. 74 – Trepte de înfrăţire
- executarea de ziduri de sprijin, contrabanchete, contraforţi

etc., inclusiv trepte de înfrăţire şi decaparea pământului
vegetal, când înălţimea împlinirilor este mare, iar panta
transversală a terenului depăşeşte 1:5(fig.75).
Fig.75 – Asigurarea stabilităţii rambleelor
1 – zid de sprijin de rambleu; 2 – contrabanchetă
Pământul necesar executării rambleului provine din săpăturile

pentru crearea debleelor.
În cazul în care la proiectarea terasamentelor sunt necesare
surse suplimentare de pământ, amplasamentul acestora se
stabileşte în conformitate cu legile privind fondul funciar şi de
comun acord cu organele centrale şi cele locale, evitându-se
degradarea terenurilor fertile. În acest sens este posibil de
amenajat camere de împrumut (fig. 76) sau se pot fixa locuri
concentrate de extragere a pământului necesar; în aceste situaţii,
proiectele vor cuprinde măsuri necesare pentru nivelarea
corespunzătoare a zonelor de unde s-a luat pământ, pentru
asigurarea scurgerii apelor şi pentru fertilizarea acestor terenuri.
În zonele de deal şi de munte, la amplasarea gropilor de
împrumut, se ţine seama de necesitatea asigurării stabilităţii
terasamentelor.
Fig. 76 – Amenajarea camerelor de împrumut

1.3.5.2. Tehnologia execuţiei rambleelor
Pământul necesar executării rambleului este adus cu mijloace

de transport la frontul de lucru al umpluturilor. Execuţia rambleului
impune o atenţie deosebită nu numai pentru calitatea pământului
pus în operă, dar şi pentru modul de execuţie.
Rambleele se execută în straturi având înclinarea de 4% de la
axa drumului spre taluzuri şi a căror grosime prescrisă variază cu
posibilităţile utilajului de compactare, natura pământului şi utilajele
cu care se transportă pământul.
Pământul transportat se descarcă pe ampriză, se împrăştie
manual sau mecanizat în straturi uniforme de grosimea prescrisă,
cu înclinarea de 45 spre taluz pentru scurgerea apelor, şi se
compactează fiecare strat. Operaţiile se repetă până se ating cotele
prevăzute în proiect. Pentru circulaţia autovehiculelor şi a utilajelor
terasiere este necesar ca pe taluzurile rambleelor să se prevadă
rampe de acces cu o declivitate de cel mult 10% care, după
terminarea lucrărilor, se desfiinţează.
Pământurile cu care se execută umpluturile trebuie să fie
corespunzătoare lucrărilor de terasamente. Practic umpluturile se
execută din orice tip de pământ, cu excepţia mîlurilor, a turbelor, a
argilelor umede sau îngheţate, a pământurilor cu ghips sau sărate.
Este obligatoriu ca pământurile folosite să aibă umiditatea optimă
de compactare, indicele de consistenţă să fie mai mare de 0,50 şi
să fie respectate unele reguli, şi anume:
- pământurile coezive care după punerea în operă au fost
înmuiate prin ploi sau circulaţie, nu trebuie acoperite cu alt
strat de pământ decât după ce s-au uscat la umiditate
optimă de compactare. Dacă din considerente constructive
nu se poate astepta acest interval de timp, pământul este
tratat cu praf de var, sau îndepărtat;
- straturilor de pământ argilos li se intercalează pe înălţimea
rambleului la fiecare 0,80 ... 1,00 m straturi de nisip de 0,20
.. 0,40 m grosime, cu înclinări de 2...3% de la axă spre taluz;
- marginile dinspre taluz ale straturilor se realizează din
pământuri mai permeabile pentru a permite eliminarea
umidităţii din corpul rambleului;
- în regiunile accidentate în care se întrebuinţează pentru
ramblee piatra provenită din derocări, este necesar ca
partea superioară a umpluturii, pe circa 1,50m să se
realizeze cu material mai mărunt, ce se poate compacta,
evitându-se astfel tasările inegale.
În cazul extinderii lucrărilor de terasamente la modernizarea
drumurilor existente, umpluturile se por realiza simetric faţă de axă
(fig.77), păstrând platforma la acelaşi nivel, sau prin ridicarea

nivelului platformei, modificând în acelaşi timp şi axa drumului
(fig.78). În ambele cazuri umpluturile se realizează tot în straturi
orizontale, iar pentru înfrăţirea acestora cu umplutura existentă,
trebuie să se efectueze trepte de înfrăţire pe taluzul iniţial. Din
motive economice, este bine ca umplutura să se execute pe o
singură parte a construcţiei existente.
Fig. 77 – Extinderea lucrărilor de terasamente, simetric faţă de axă
Fig. 78 – Extinderea lucrărilor de tersamente prin modificarea axei
1.3.5.3 - Mecanizarea lucrărilor de umplură

Fig. 79 - Soluţii tehnologice de mecanizare a lucrărilor de terasamente
1.3.5.4 Factorii care influenţează compactarea [1]
Umiditatea joacă un rol foarte important în procesul de

compactare. Într-o anumită poziţie, apa joacă rolul de lubrifiant,
înlesnind aşezarea perticulelor solide astfel încât, în urma sarcinilor
aplicate, acestea să ocupe un loc cu cât mai multe puncte de
reazem în structura pământului.
Prin săpare, toate pământurile se înfoiază, respectiv îşi măresc
volumul iniţial datorită creşterii volumului de goluri, iar în
consecinţă, greutatea volumică scade.
Aceste pământuri, aşezate în rambleu fără nici o operaţie
suplimentară, sub greutatea proprie, a influenţei factorilor climatici
şi în special a circulaţiei se tasează, redobândind cu timpul starea
de îndesare iniţială (fig. 80). Fenomenul este un proces de lungă
durată şi neuniform, ce nu poate fi controlat şi poate provoca,
datorită tasărilor neuniforme, degradarea sistemului rutier,
respectiv dificultăţi în circulaţie.
Fig. 80 - Tasarea rambleelor necompactate
Ţinând seama de ritmul actual de execuţie, de faptul că, în

mod obişnuit, atât infrastructura cât şi suprastructura drumului se
realizează în aceeaşi campanie de lucru, terasamentele trebuie să
fie compactate artificial, astfel încât pământul din corpul rambleului
să capete o capacitate portantă sporită.
Compactarea este un proces fizico-mecanic prin care, sub
acţiunea unei forţe exterioare aplicate asupra pământului se caută
să se mărească numărul de contacte dintre granule printr-o
reaşezare a acestora, a pătrunderii granulelor mai mici în spaţiile
dintre granulele mai mari, eliminând o anumită cantitate de aer şi
apă liberă.
Lucrul mecanic folosit pentru compactare se consumă în cea
mai mare parte pentru învingerea coeziunii şi a frecării dintre
granule.
Prin operaţia de compactare a pământului, se urmăreşte
realizarea simultană a următoarelor efecte:
- sporirea greutăţii volumice a pământului ca urmare a
creşterii prin îndesare, a numărului de particule solide din
unitatea de volum, în detrimentul volumului de goluri
umplut cu apă şi aer. Acest fapt determină o creştere
corespunzătoare a carcateristicilor mecanice; unghiul de
frecare internă, coeziunea, modul de deformaţie şi de
elaticitate etc.;
- diminuarea influenţei apei asupra pământului, prin
scăderea permeabilităţii, a umidităţii de saturare şi a
sensibilităţii la apă;
- evitarea tasării ulterioare a terasamentelor şi a straturilor
ce alcătuiesc sistemul rutier.
Capacitatea de a se compacta a unui pământ depinde de

natura şi umiditatea pământului, de grosimea stratului supus
compactării, de felul utilajului de compactare, precum şi de lucrul
mecanic cheltuit de utilajele respective.
Compactarea mecanică a terasamentelor
Pământul necesar realizării corpului rambleului este aşezat în

straturi şi compactat succesiv cu ajutprul unor utilaje speciale
pentru alegerea cărora se au în vedere următoarele:
- caracteristicile pământului (coeziv sau necoeziv, curba
granulometrică, umiditatea etc.), constituie factorul cel mai
important;
- gradul de compactare care trebuie realizat;
- condiţiile locale de lucru (volumul de lucru, ritmul de
execuţie, mărimea frontului de lucru, anotimpul în care se
execută lucrările).
Prescripţiile tehnice recomandă utilajele adecvate pentru

compactare, apreciind şi numărul de treceri necesare.
Compactarea pământului poate fi realizată prin: circulaţia

vehiculelor şi a utilajelor rutiere, cu maşini care exercită o presiune
statică, cu maşini de bătătorit şi prin vibrare.
a) Compactarea pământului prin circulaţia vehiculelor. Prin trecerea
tractoarelor, screperelor şi a altor vehicule cu şenile presiunea
specifică exercitată pe teren este de 0,4 ... 0,6 daN / cm 2 , iar la
vehiculele cu roţi, de 5 ... 6 daN / cm 2 . Totuşi dacă circulaţia este
dirijată uniform pe toată lăţimea platformei şi stratul de pământ
are grosimi de 10 ... 15 cm, se realizează sfărâmarea bulgărilor,
nivelarea pământului şi o oarecare compactare prin simpla
trecere a maşinilor rutiere.
b) Compactarea pământului cu maşini care exercită presiune
statică (cilindri compresori). Aceştia realizează compactarea
pământului prin rularea lor şi sub acţiunea greutăţii transmise de
tambure. Tamburele compresorilor pot fi metalice, cu feţe
netede sau cu proieminenţe numite picior de oaie, sau pot fi
alcătuite şi din mai multe pneuri.
Capacitatea lor de compactare este dată de greutatea maşinii
şi de presiune specifică exercitată asupra pământului. Greutatea
cilindrilor compresori poate fi mărită după necesităţi prin lestare,
adică prin umplerea cilindrilor cu apă sau nisip.
Presiunea specifică a cilindrilor compresori cu feţe netede şi a
celor cu pneuri multiple se exprimă în daN / cm de lăţime a tamburului
sau pneului, iar pentru cei cu picior de oaie, daN / cm 2 din suprafaţa
piciorului.
Cilindri compresori cu feţe netede sunt de două feluri:
- tăvălugi remorcaţi de un tractor (fig. 81), cu o greutate de
circa 20kN care poate fi mărită prin lestare. Se pot folosi şi
garnituri de mai mulţi tăvălugi (fig. 82).
Fig. 81 - Tăvălugi remorcaţi
Fig.82 - Garnituri de tăvălugi
- cilindri compresori autopropulsaţi, care pot fi cu două axe şi

două tambure (fig.83), cu două axe şi trei tambure (fig. 84)
şi cu trei axe şi trei tambure (fig. 85).
Fig. 83 - Compactoare cu rulouri netede cu două tambure

Fig. 84 - Compactoare cu rulouri netede cu două axe şi trei tambure
Fig. 85 - Compactoare cu rulouri netede cu teri axe şi trei tambure
La lucrările de compactare a tersamentelor se folosesc mai

ales cilindri compresori cu două axe care au un tambur nivelator în
faţă şi două roţi compactoare în spate.
Acţiunea cilindrilor compresori cu feţe netede este neuniformă
şi redusă la adâncimi de 15...25 cm la 6 până la 8 treceri. Sunt
utilizaţi la cilindrarea pământurilor pietroase, a straturilor de piatră
spartă etc. Deoarece în urma lor rămâne o suprafaţă netedă şi
plană, sunt folosiţi şi la finisarea suprafeţelor compactate cu alte
utilaje (picior de oaie, plăci de bătătorit, etc.). Productivitatea
acestor utilaje este redusă (70 ... 80 m3 / h ), iar ritmul de
compactare este lent. Sporirea numărului de treceri nu măreşte
grosimea stratului compactat. Cilindri compresori cu feţe netede se
deplasează în lungul axei, pe fronturi lungi, printr-o mişcare înainte
şi înapoi. Cilindrarea se începe de la margine spre mijlocul
platformei, la fiecare trecere benzile alăturate trebuind să se
suprapună pe 15...20cm (fig.86).
Fig. 86 - Suprapunerea benzilor cilindrate
Numărul de treceri N necesare pentru realizarea unui anumit

grad de compactare se poate stabili pe baza lucrului mecanic
prescris:
1000  l  b  h
N ,
P
unde:
P - greutatea cilindrului compresor, în kN ;
L - lucrul mecanic prescris (5...15 kN  km / m3 );
b - lăţimea fâşiei compactate, în m;
h - grosimea stratului elementar compactat, în m;
Cifra 1000 rezultă din transformarea kilometrilor în metri.
Cilindri compresori picior de oaie sunt tăvălugi alcătuiţi dintr-un

tambur pe suprafaţa căruia sunt fixate nişte proieminenţe (fig. 87),
numite picioare de oaie, cu lungimea de 18...25 cm. Compactarea
pământului se produce datorită presiunii specifice foarte mari
(40...70 daN / cm 2 ). Cilindrii picior de oaie dau o compactare mai
puternică şi mai uniformă, cu un număr de treceri mai mic decât
cilindrii cu feţe netede. Lucrează foarte bine în pământuri argiloase
cu umiditatea mai mică decât w optim. Dacă pământul este umed,
el aderă pe suprafaţa piciorului de oaie, iar efectul compactării este
astfel redus. Nu compactează bine pământurile nisipoase.
Fig. 87 - Tipuri de proieminenţe picior de oaie
Cilindri compresori picior de oaie pot compacta straturi de

30 ... 50cm grosime prin 6 până la 8 treceri. Pe măsura trecerii
peste acelaşi strat, pământul se îndeasă şi, în momentul când
picioarele pătrund numai o treime din lungimea lor, compactarea
este terminată.
Compactoarele cu pneuri sunt remorcate sau autopropulsate. Cele

remorcate (fig. 88) sunt alcătuite dintr-o osie pe care sunt montate
4 până la 8 roţi cu pneuri. Pe o osie este fixată o cutie care poate fi
încărcată cu nisip sau cu alte materiale, pentru a-i mări greutatea.
Pot fi şi pe două osii, având osia din faţă de 3 sau 5 pneuri şi pe osia
din spate 4 sau 6 pneuri, pentru ca roţile din spate să calce printre
urmele celor din faţă.
Fig. 88 - Tipuri de proeminenţe picior de oaie
Aceste compactoare acţionează atât prin presarea, cât şi prin

frământarea pământului, expulzând cu uşurinţă aerul din pori.
Pot fi folosite la compactarea pământurilor coezive sau puţin
coezive în straturi de 40...60 cm prin 2 până la 6 treceri, chiar dacă
umiditatea este mai mare decât umiditatea optimă de compactare.
Compactoarele cu pneuri autopropulsate au aceleaşi
carcateristici ca şi cele remorcate. Sunt prevăzute cu un grup de 2-4
roţi cu pneuri pe osia din faţă care este şi directoare, şi un grup de
4-6 roţi cu pneuri pe osia din spate.
Fig. 89 - Necesitatea reglării presiunii din pneuri la compactor
Pentru a spori productivitatea cilindrilor compresori cu pneuri

se recomandă ca pământul aşternut pentru compactare să fie
cilindrat în prealabil cu cilindri uşori, cu feţe netede.
c) Compactarea cu maşini vibratoare. Se realizează prin

transmiterea în stratul pământului a unor oscilaţii de frecvenţă
mare şi amplitudine mică, sub acţiunea cărora coeziunea
pământului şi frecarea dintre particule devin mai mici, astfel încât
granulele se mişcă liber unele faţă de altele, particulele mici
ocupând golurile dintre particulele mari.
Această metodă de compactare se aplică pământurilor

necoezive şi slab coezive, acţiunea de vibrare având efect până la
adâncimea de 1,00.
Pentru vibrare sunt folosite plăcile vibratoare,
vibrocompactoarele şi cilindrii compresori vibratori.
Fig.90
În figura 90 se prezintă modul de lucru cu cilindrul compactor.

Astfel, fâşiile compactate se suprapun la trecerile succesive cu 30-
50cm pentru a nu se forma refulări de materiale între acestea.
Plăcile vibratoare sunt alcătuite dintr-o placă masivă, acţionată de
un motor cu explozie sau electric, prin intermediul unei greutăţi
dispuse excentric. Tipurile uşoare sunt manevrate manual, servind
în special la compactarea taluzurilor (fig. 91). Cu ajutorul plăcilor
vibratoare se pot compacta pământuri nisipoase cu grosimea de
15 ... 25cm prin 4 până la 6 treceri.
Fig. 91 - Plăci vibratoare
Vibrocompactoarele sunt maşini mai grele, prevăzute cu una sau

mai multe plăci vibratoare. Pot compacta straturi de pământ de
50 ... 70cm grosime, prin 4 treceri.
Cilindri compresori vibratori sunt alcătuiţi dintr-un tăvălug tractat
prevăzut cu un vibrator. Astfel, efectul de compactare prin vibrare
este sporit şi prin presiunea statică asupra stratului de pământ. O
astfel de maşină are un efect de compactare de 10...15 ori mai
mare decât un cilindru compresor obişnuit (fig. 92)
Fig.92 - Rulou vibrator pentru pamânturi nisipoase:
a - efectul ruloului vibrator de 10t; b - efectul ruloului static de 10t.
7
Fig.93 – Schema tehnologică de compactare
d) Compactarea pământului cu maşini de bătătorit. Se realizează

prin aplicarea de lovituri repetate stratului de pământ de compactat
cu unul din următoarele utilaje:plăci bătătoare, maiuri mecanice
autopropulsate, maiuri acţionate pneumatic sau electric, maiuri cu
explozie.
Plăcile bătătoare sunt plăci grele metalice sau de beton armat
cu o suprafaţă utilă de 1 m 2 , în greutate de 10 ... 40 kN, care sunt
ridicate cu ajutorul unei macarale la o înălţime de 1... 3m de la care
sunt lăsate să cadă pe stratul care trebuie compactat (fig.94). Au
avantajul că pot compacta orice fel de pământ în grosimi de 0,80 ...
1,20m, dar sunt costisitoare şi imobilizează un utilaj greu.
Compactarea se efectuează pe fâşii, în arc de cerc, braţul macaralei
deplasându-se de la margini spre centrul platformei. Fiecare lovitură
trebuie să se suprapună precedentei cu jumătate din lăţimea plăcii.
Maiurile mecanice autopropulsate sunt montate pe un tractor
în grupuri de 4 până la 6 bucăţi, puse alternativ în acţiune de
motorul tractorului. Maşina poate executa 60-70 lovituri pe minut
ridicând maiurile la o înălţime de 50 ... 100 cm şi compactează în
special pământurile necoezive sau slab coezive, în straturi de
0,30...0,40 m.
Maiurile acţionate pneumatic sau electric sunt utilaje cu
capacitate mică de lucru, fiind folosite la compactarea pământului
în spaţii restrânse.
Fig.94 - Plăci bătătoare
Maiurile cu explozie , numite "broaşte", sunt alcătuite dintr-un

cilindru de 1...10kN acţionat de un motor cu explozie care-l face să
lucreze în salturi (fig.95). Se utilizează la compactarea
terasamentelor pe suprafeţe mici, în straturi de 30...60 cm grosime.
Fig. 95 - Mai cu explozie
1.3.5.6. Criterii de alegere a procedeului şi a utilajelor

de compactare
Alegerea procedeelor şi a utilajelor de compactare trebuie

făcută în raport cu natura pământului ce urmează a fi compactat,
astfel încât să se obţină parametrii de compactare scontaţi cu
consumuri minime de energie şi timp.
Factorul cel mai important care impune alegerea tehnologiei
de compactare este granulozitatea şi gradul de umiditate al
pământului, cărora le corespunde o anumită stare de coeziune.
Din acest punct de vedere se deosebesc trei categorii de
pământuri:
- pământuri coezive - alcătuite din argile şi prafuri;
- pământuri granulare - alcătuite din nisipuri şi pietrişuri;
- pământuri amestecate din granule mari şi fine.
Norma de timp a utilajelor se determină cu relaţiile:

- pentru compactarea primară, în profunzime cu cilindrii
compactori:
Tc  n
NTU  (ore / 100m 3 )
36( B  b) L  h  kt
sau
n
NTU  (ore / 100m 3 )
10( B  b)v  h  kt
- pentru compactarea de finisare în suprafaţă cu cilindrii

compactori:
n
NTU  (ore / 100m 3 )
10( B  b)v  kt
- pentru compactarea în profunzime cu plăci bătătoare grele:

n
NTU  (ore / 100m3 )
( B  b) h  u  k t
în care:
Tc - durata ciclului de lucru în secunde;
n - numărul de treceri ale utilajului peste acelaşi strat;
B - lăţimea de lucru a utilajului, în m;
b - lăţimea de suprapunere a fâşiilor de lucru, în m;
L - lungimea sectorului de lucru, în m;
h - grosimea stratului de compactare, în cm;
kt - coeficientul de utilizare a timpului de lucru;
v - viteza de deplasare, în km / ora ;
D - latura plăcii de formă pătrată, în m;
u - numărul de lovituri pe minut.
Executarea lucrărilor de săpătură cu autogrederele [ 2]
Autogrederele sunt maşini terasiere cu largi posibilităţi

tehnologice de utilizare la lucrările de terasamente, datorită
mobilităţii foarte mari a echipamentului (lama de greder).
Datorită construcţiei specifice autogrederul este deosebit de
utilizat în cadrul lucrărilor de construcţii pentru căi de comunicaţii în
special pentru lucrări de finisare.
La săparea pământului este folosit în cazul volumelor mici de
lucrări în terenuri de categoria I şi II, dispuse în straturi mici pe
suprafeţe întinse sau pentru executarea de şanţuri cu adâncimea de
0,70 - 0,90m, prin circularea pe o singură parte sau pe ambele părţi
(fig.96)
Fig. 96 - Schema de executare a şanţurilor cu autogredere
1.4 SCHEMA TEHNOLOGIC~ DE REALIZARE A

LUCR~RILOR DE TERASAMENTE
Se prezintă în continuare schema tehnologică de realizare a

lucrărilor de terasamente sub forma unui ciclu de lucru ce cuprinde
principalele faze de lucru, operaţiile executate în cadrul fiecărei
faze, utilajul specializat folosit la execuţia operaţiei respective şi
schema de lucru aplicată.
SCHEMA TEHNOLOGIC~
EXECUŢIA 1 2 3 4 5
LUCR~RILOR DE
S~P~TURI
FAZA LUCR~RI PREG~TITOARE LA TERASAMENTE EXECUŢIE TRANSPORT UMPLUTURI

TEHNOLOGIC~ S~P~TURI P~M@NT
OPERAŢIA DEFRIŞAREA ÎNDEP~RTAREA PICHETAJ S~PAT TRANSPORT
EXECUTAT~ VEGETAŢIEI TERENULUI
VEGETAL
UTILAJUL FOLOSIT DEFRIŞATOR BULDOZER APARATE a. buldozer a. buldozer
TOPO b. excavator d. excavator
c. screper e. screper
SCHEMA SAH SAH DISTANŢE
TEHNOLOGIC~ DE TRANSVERSAL TRANSERSAL TRANSPORT
LUCRU
a. Longitudinal a. D m
b. Abataj transv. b. D> 3000 m
c. Longitudinal c. D 3000m
SCHEMA TEHNOLOGIC~
EXECUŢIA 1 2 3 4 SE REIA
LUCR~RILOR DE
UMPLUTURI CICLUL S~PAT
TRANSPORT
UMPLUT
FAZA EXECUŢIA LUCR~RILOR DE UMPLUTUR~

TEHNOLOGIC~
OPERAŢIA DESC~RCARE NIVELARE UMECTARE COMPACTARE
EXECUTAT~ PROFILARE
UTILAJUL FOLOSIT a. buldozer a. buldozer Autocisterna Cilindru
b. basculanta b. autogreder compactor
c. autoscreper c. autogreder
SCHEMA a. Strat F@ŞII SCHEMA ZIG-ZAG
TEHNOLOGIC~ DE longitudinal LONGITUDINALE CICLIC~ LONGITUDINAL
LUCRU b. Cordoane
longitudinale
c. Cordoane
longitudinale

Capitolul I

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Capitolul I

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DICU MIHAI

UNELE TEHNOLOGII DE LUCRU APLICATE ÎN

Lucrarea intitulată: "UNELE TEHNOLOGII DE LUCRU APLICATE

ÎN CONSTRUCŢIA DRUMURILOR", reprezintă un suport de curs

pentru studenţii anului IV specialitatea Drumuri din cadrul Facultăţii

de Căi ferate, Drumuri şi Poduri. În mare parte, este o lucrare în

stilul personal al autorului, a unor cursuri de specialitate editate în

cadrul Universităţii Tehnice de Construcţii Bucureşti.

Prezentul manual este organizat şi inspirat din programa

analitică propusă de prof.dr.ing. Romanescu Constantin, precum şi

din notele de curs elaborate în perioada când răspundea de această

Scopul lucrării este acela de a iniţia cunoştinţele studenţilor

din anii terminali cu elemente de tehnologie, vizionate în cadrul

programelor de practică tehnologică şi care vor fi completate la

curs cu casete video de specialitate.

Lucrarea nu are pretenţia că a prezentat întreg domeniul de

tehnologie a lucrărilor de drumuri şi de aceea a fost intitulată

"UNELE TEHNOLOGII DE LUCRU APLICATE ÎN CONSTRUCŢIA

DRUMURILOR", tocmai pentru a răspunde scopului menţionat.

1.1 Tehnologia lucrărilor de drumuri

Această materie se ocupă de analiza modului de realizare a

compensare a teresamentelor prin întocmirea diagramei LALANNE

Fig. 1 - Plan de situaţie

Fig. 2 - Profil în lung

Fig. 3 - Profil transversal tip

kilometric Suprafeţe Volume Taluz Taluz

1.2 Organizarea lucrărilor de terasamente

Lucrările de terasamente sunt definite ca toalitatea operaţiilor

Mişcarea pământurilor pentru realizarea corpului drumului se

Fig. 4 - Mişcarea transversală a pământului

Pentru a realiza o lucrare economică, se acţionează încă din

Depozitele de pământ suplimentar precum şi camerele de

Fig. 5 - Depozite de pământ

Fig. 6 - Depozite pe taluzuri de împlinire

Pe acelaşi principiu, mai ales la traseele de drum din zonele de

Fig.7 - Camere de împrumut

Atunci când nu este posibilă aplicarea acestor soluţii tehnice,

Fig.8 - Epura mişcării pământului

Figura 9 - Compensarea terasamentelor în epură

Pe epură apar sectoare în cadrul cărora se realizează

suma momentelor de transport şi suma volumelor transportate cu

Figura 10 - Moment de transport

Volume Transport cu Transport

m3Compensări în acelaşi profil

Profil în care se transportă

1.3 Execuţia lucrărilor de terasamente

Prin lucrări de terasamente înţelegem totalitatea operaţiilor de

După cum se observă, ciclul de lucru este S~P~TUR~-

1.3.1 Lucrări pregătitoare execuţiei terasamentelor [1]

Lucrările de terasamente sunt precedate întotdeauna de o

pământului vegetal; pichetarea profilelor transversale; amenajarea

1.3.1.1. Verificarea: restabilirea traseului [1]

Pe baza planului de situaţie şi a profilului în lung se restabilesc

Fig. 12: Poziţia martorilor pe traseu: M1 şi M2- martori.

1.3.1.2. Defrişarea zonei de arbuşti şi tufişuri [1]

Pentru a uşura circulaţia vehiculelor de transport şi lucrul

Fig. 13. Tăietor de tufişuri

Fig. 14. Maşină de scos rădăcini

1.3.1.3. Organizarea tehnologică a sufrafeţelor de lucru

Fig. 15. Organizarea tehnologică a suprafeţelor de lucru

ar - obiecte cu lungimi şi lăţimi comparabile; b- obiecte cu

lt , Lt - dimensiuni tehnologice; s - spaţiu tehnologic.

Pentru siguranţa acoperirii întregii suprafeţe a sectorului de