PLUHOVICI ANTONIA DASHA

CLASA a IX a B

Batalia de la Vaslui, mentionata uneori drept Batalia de la Podul Inalt, a avut loc in
data de 10 ianuarie 1475 langa orasul Vaslui, intre armatele aliate crestine moldo-maghiaro-
polone sub comanda lui Stefan cel Mare si oastea otomano-munteana sub conducerea lui
Suleiman Pasa..
Batalia de la Podul Inalt
este una dintre cele mai
impresionante victorii pe care
Stefan cel Mare le-a obtinut in
razboaiele sale cu otomanii.
Totodata, este una dintre cele
mai mari infrangeri pe care le-a
suportat vreo armata otomana
invadatoare.
Evenimentul are loc atat
ca urmare a intreruperii platii
tributului de catre Stefan, in
1473 – tributul era platit inca din
vremea lui Petru Aron (1451 –
1452, 1454 – 1457), din 1456 –, cat si a incercarilor domnului Moldovei de a scoate Tara
Romaneasca de sub influenta Portii, prin inlaturarea lui Radu cel Frumos (1473 – 1474). In
acelasi timp, otomanii doreau extinderea influentei la Marea Neagra, prin dobandirea Chiliei
si a Cetatii Albe.
Anticipand primejdia, atacul turcesc, Stefan cel Mare a solicitat ajutor de la regii
Ungariei si Poloniei. A trimis o scrisoare si catre Papa de la Roma, cu rugamintea ca suveranul
pontif sa intervina pe langa alti principi si regi ai Europei, pentru a-si uni eforturile contra
turcilor, carora nu prea le statea nimeni in cale. Singurele ajutoare au fost 2000 de ostasi din
Polonia, precum si 5000 de secui si 1800 de maghiari, veniti din partea regelui Ungariei, Matia
Corvin.
Ca urmare a nesupunerii lui Stefan, turcii au trimis in Moldova o oaste imensa, de 100-
120.000 de luptatori, careia Stefan cel Mare (1457-1504) nu ii putea opune decat 40.000 de
osteni, plus trupele venite in ajutor din partea ungurilor si polonezilor
Inaintarea uriasei armate de invazie prin Moldova era monitorizata cu atentie, de catre
iscoade. Iscoadele aveau si misiunea de a urmari grupurile de otomani care se detasau de oastea
principala, fiind trimise in cautare de hrana. Aceste grupuri erau lasate sa se indeparteze, fiind
apoi distruse complet. Toate localitatile aflate in calea otomanilor au fost evacuate, pentru ca
oamenii sa nu fie ucisi ori luati in robie si au fost eliminate orice posibile surse de hrana, pentru
ca turcii sa nu aiba de unde sa se aprovizioneze. Oastea otomana se afla sub comanda lui
Suleiman Pasa.
Domnul moldovean isi asteapta
adversarul la sud de Vaslui, in valea
ingusta a Barladului, intr-un loc numit
Podul Inalt. Valea era mlastinoasa si
flancata pe ambele laturi de dealuri
impadurite, facand imposibila o
desfasurare larga a trupelor
invadatoare. Stefan si-a intarit tabara cu
santuri, iar in padurile de pe flancuri a
plasat artileria. Lupta s-a dat in
dimineata de 10 ianuarie 1475, in
conditii de ceata. Un detasament dotat cu buciume, trambite si tobe, i-a atras pe otomani intr-
o mlastina, apoi artileria a inceput sa traga. La momentul potrivit, Stefan a atacat cu cavaleria,
in flancul drept al inamicului, starnind panica si invalmaseala. Valea stramta a Barladului nu a
permis otomanilor sa se desfasoare, iar atacul pedestrimii, in flancul stang al otomanilor, a
decis soarta bataliei. O parte insemnata a oastei inamice a fost nimicita (c. 40 000, dupa unele
surse), fiind capturate 100 de steaguri si toata artileria. Resturile au fost urmarite timp de trei
zile, lasand alte victime.
Dupa cum relateaza Dlugosz, cronicarul polonez, o buna parte a ostirii lui Stefan cel
Mare era formata din tarani iar cand lupta devenise extrem de grea, pentru moldovenii
extenuati in confruntarea cu un adversar net superior numeric, insusi domnitorul roman a intrat
in lupta alaturi de ostasii sai, facand carare printre turcii care incepusera sa spere la o izbanda
proprie. Cronicar polon a scris ca:
„foarte putini turci si-au gasit mantuirea prin fuga, caci chiar si aceia care au fugit si au ajuns
la Dunare au fost ucisi acolo de moldoveni, care aveau cai mai iuti, sau au fost inecati de
valuri. Aproape toti prizonierii turci, afara de cei
mai de frunte, au fost trasi in teapa. Cadavrele
celor ucisi le-a ars, iar cateva gramezi cu oasele
lor se vad pana astazi si sint marturie vesnica a
unei victorii atat de insemnate. Toata oastea lui –
Stefan cel Mare – s-a imbogatit foarte tare din
prada luata de la turci, aur, argint, purpura, cai
si alte obiecte pretioase.”

Din trufasa armata de invazie otomana nu

a ramas decat o gloata uriasa de turci care fugeau
de-a valma, dominati de panica. Moldovenii i-au
urmarit pana la Dunare, fluviu la care multi dintre
turcii fugariti nu au mai reusit sa ajunga, fiind doboriti de catre sagetile sau lanciile calaretilor
lui Stefan, care ii hartuiau necontenit.

Despre batalia de la Podul Inalt (Vaslui) s-a spus ca a fost cea mai mare infrangere pe
care a suportat-o o armata musulmana in confruntarea cu o oaste crestina. Au fost capturati
patru comandanti turci. Desi actualmente se considera ca pierderile turcesti au fost de 40-
45.000 de oameni, unul dintre cronicarii turci estima ca in urma bataliei de la Podul Inalt a fost
distrusa cea mai mare parte din armata care venise impotriva lui Stefan.

Unele dintre steagurile de lupta otomane capturate de catre vrednicii razesi ai lui Stefan
cel Mare au fost trimise la Roma, pentru a afla si Papa despre faptele de arme moldovenilor,
motivandu-l astfel sa ii ofere un sprijin mai consistent bravului domnitor (nu doar simple
incurajari). De asemenea, din Moldova au fost trimise epistole in Polonia si Ungaria, pentru a
fi avertizati si regii acelor tari in legatura cu primejdia otomana, fiind indemnati sa se
pregateasca pentru luptele ce aveau sa vina. In ce masura s-au conformat ei indemnurilor lui
Stefan cel Mare ne-o arata istoria deceniilor si veacurilor care au urmat.

Lupta de la Vaslui, Podul Inalt, a fost o victorie stralucita, care a dus faima domnului
in Europa. Papa Sixt al IV-lea, numindu-l principele crestinatatii, i-a scris lui Stefan:

„faptele tale savarsite pana acum cu intelepciune si vitejie contra turcilor necredinciosi,
dusmanii nostri, au adus atata celebritate
numeleui tau, incat esti in gura tuturor si
esti de catre toti foarte mult laudat.

Si au urmat veacuri care, desi au

fost bogate in victorii obtinute contra
armatelor islamice, n-au putut sterge
amintirea biruintei lui Stefan, obtinuta in
confruntarea cu puhoiul otoman!

In cinstea acestuia la cca. 12 km sud de

Vaslui, in localitatea Bacauani, pe locul
desfasurarii celebrei batalii a fost ridicat
un maret monument, reprezentandu-l pe
Stefan cel Mare calare.