MACARALE

GENERALITĂȚI

Masinile de ridicat sunt masini cu functionare ciclica, astfel ca unei perioade de

functionare ii urmeaza o perioada de repaus. In functie de principiile constructive, masinile de
ridicat se clasifica in mecanisme simple de ridicat (vinciuri, palane, trolii), ascensoare si
macarale.
Macaralele sunt cele mai complexe masini de ridicat, destinate deplasarii sarcinilor pe
traiectorii spatiale variabile. Datorita unei diversitati deosebit de mare a sarcinilor, atat din
punct de vedere fizico-mecanic si al parametrilor acestora, cat si din punct de vedere al
proceselor tehnologice deservite de macarale, exista in prezent un numar considerabil de
tipuri de macarale. In principiu, orice macara este alcatuita dintr-o constructie metalica
portanta si un numar oarecare de mecanisme montate pe aceasta, mecanisme care permit
realizarea traiectoriei necesare a sarcinii. In componenta mecanismelor unei macarale intra
motoarele de actionare, dispozitivele de comanda, organe de masini cu destinatie generala (de
exemplu organe pentru transmisia miscarilor).

CLASIFICAREA MACARALELOR
:
Macaralele sunt masini de lucru destinate deplasarii sarcinilor pe distante relativ scurte.
Miscarile efectuate de o macara constau in general dintr-o ridicare, urmata de o coborare a
sarcinii; foarte frecvent, aceasta miscare de deplasare a sarcinii pe verticala se combina cu
miscarea de deplasare pe orizontala, astfel ca sarcina agatata in dispozitivul de prindere si
ridicata intr-un anumit punct poate fi coborata si lasata la sol in alt punct aflat in deschiderea
sau raza de actiune a macaralei.
Conform Prescriptiei Tehnice ISCIR PT R1/2003 (Cerinte tehnice privind montarea,
punerea in functiune, utilizarea, repararea si verificarea tehnica a macaralelor) in raport cu
complexitatea deservirii si gradul de pericol pe care il prezinta in exploatare, macaralele se
impart in urmatoarele grupe: A, B, C, D si E.
GRUPA A:
Macarale deplasabile pe cai fara sina de rulare si cele montate pe vagoane de cale ferata:
- automacarale
- macarale pe senile
- macarale autopropulsate
pe pneuri
- macarale remocate
- macarale montate pe vagon de cale ferata

GRUPA B:
Macarale deplasabile pe cai cu sina de rulare avand brat si platforma rotitoare (macarale turn,
macarale portic si similare) si macarale Derrick:
- macarale turn
- macarale portic
- macarale Derrick

GRUPA C:
Macarale deplasabile pe cai cu sina de rulare (poduri rulante, macarale portal si semiportal,
grinzi rulante suspendate, transbordoare, macarale de turnare, sarjare, forjare, etc.:
- poduri rulante
- macarale portal
- grinzi rulante suspendate
- macarale de turnare

GRUPA D:
Include macarale de tip special, care nu se inlud in grupele anterioare (macarale pe cablu,
macarale foarfece, etc.):
- macarale pe cablu
- macarale cu graifer

GRUPA E:
Orice tip de macara (din grupele A, B, C, D)
-manevrate de la sol prin cutie cu butoane,
-comanda radio si infrarosu
-orice tip de macara.

AUTOMACARA
 ELEMENTE COMPONENTE ALE MAȘINILOR DE RIDICAT

Partile componente principale si organele masinilor de ridicat sunt:

 organele flexibile pentru ridicarea sarcinilor (lanturile si cablurile);
 rotile pentru cablu sau lant, palanele, rotile profilate pentru lant si tobele;
 dispozitivele pentru atarnarea sarcinilor;
 dispozitivele de oprire si de franare;
  dispozitivele de actionare (dispozitivele motoare);
 transmisiile;
 organele de transmitere a puterii (axele si arborii, lagarele si crapodinele,
cuplajele);
 sinele si rotile de rulare;
 scheletul metalic al masinii;
 aparate de comanda.

Avand in vedere faptul ca deteriorarea masinilor de ridicat comporta pericole grave (in
cazul unei defectiuni dintr-un motiv oarecare sarcina ridicata se prabuseste si, in afara de
deteriorarea acesteia, se pot produce si victime umane), toate mecanismele acestora, precum si
constructiile metalice ale cadrelor sau scheletelor, trebuie sa fie executate din materiale de
calitate care satisfac toate conditiile tehnice si care se aleg dupa certificatele fabricilor
furnizoare de materiale si semifabricate metalice.

PARAMETRII DE BAZĂ AI MAȘINILOR DE RIDICAT

Pentru proiectarea unei masini de ridicat, in afara de tipul masinii, destinatie si

conditiile de lucru, este necesar sa fie precizati si parametrii principali ai acesteia.
Parametrii de baza ai masinilor de ridicat sunt:
- capacitatea de ridicare (greutatea sarcinii maxime, admisa a fi ridicata
- inaltimea de ridicare (distanta pe verticala dintre pozitiile limita inferioara si
superioara ale carligului);
- raza maxima de actiune (distanta pe orizontala dintre axa de rotatie a macaralei
rotitoare si pozitia extrema a carligului);
- deschiderea (distanta pe orizontala intre sinele macaralelor rulante);
- felul energiei necesare actionarii mecanismelor macaralei;
- vitezele de lucru ale fiecarui mecanism;
- regimul de functionare.

Macaralele se utilizeaza in conditii de exploatare foarte diferite, ceea ce conduce la o

variatie mare, de la un caz concret la altul, a duratei de functionare efectiva si a starii de
incarcare a mecanismelor sau a constructiei metalice.
 Pe baza duratei de functionare medie zilnica a unui mecanism, apreciata sau
determinata, exprimata in ore, se determina clasa de utilizare a acestuia, iar pe baza numarului
de ore de functionare anual se stabileste clasa de utilizare a constructiei metalice a macaralei.

ÎNCĂRCĂRILE DE CALCUL ALE MACARALELOR

Macaralele si elementele lor componente se afla sub actiunea unor forte exterioare, care
actioneaza in diverse combinatii. Fortele care actioneaza asupra macaralelor se pot grupa in
trei categorii :
- sarcini fundamentale (greutatea proprie a macaralei, greutatea sarcinii si a
dispozitivului de ridicare, efectul fortelor de inertie verticale din miscarile de translatie, de
rotire si de ridicare, fortele de inertie din actionari, fortele centrifuge si tangentiale);
- sarcini accidentale (fortele date de presiunea vantului asupra sarcinii si a constructiei
macaralei, greutatea zapezii si a ghetii depuse pe elementele constructiei macaralei in timpul
iernii, fortele de lovire in tampoane si opritori, sarcini pe scari si podeste);
- sarcini extraordinare (sarcini de incercare, sarcini datorite intreruperii bruste a
functionarii macaralei, sarcini aparute in timpul transportului si montajului).

MATERIALE FOLOSITE ÎN CONSTRUCȚIA MACARALELOR

Adoptarea materialului din care se executa diversele piese care alcatuiesc mecanismele
macaralelor sau constructia lor metalica se face tinand seama de conditiile normale de
exploatare, astfel incat materialul fiind solicitat, pe cat posibil, la limita lui maxima, sa rezulte
piese cu dimensiuni minime si la un pret de cost minim. Astfel, este nerationala folosirea unor
materiale superioare pentru piese slab solicitate, ale caror sectiuni se adopta din considerente
constructive.
Materialul cel mai frecvent folosit in constructia macaralelor il constituie otelul de uz
general pentru constructii. In functie de rezistenta la rupere, otelul de uz general se clasifica in
diverse marci.
In functie de caracteristicile garantate, otelurile de uz general se clarifica in patru clase
(14), iar in functie de gradul de dezoxidare, in doua calitati (n - necalmat si k - calmat).
Otelul OL 00, neavand caracteristici de rezistenta garantate, se foloseste la
confectionarea de aparatori pentru mecanisme, a imprejmuirilor, invelitorilor si a altor
elemente nesolicitate.
 Otelul OL 37, care se elaboreaza in toate cele patru clase de calitate, atat calmat, cat si
necalmat, este materialul cel mai folosit in prezent la confectionarea elementelor care
alcatuiesc constructiile metalice ale macaralelor. Larga sa raspandire se datoreaza calitatilor
sale remarcabile. Astfel, el se caracterizeaza prin proprietati plastice deosebite, iar datorita
continutului redus de carbon este sudabil cu mijloace simple. Otelul calmat are o rezilienta
satisfacatoare, ceea ce duce la o comportare buna la solicitari variabile si in conditii de
temperatura scazuta. In constructiile metalice, se utilizeaza sub forma de profile I si U,
corniere cu aripi egale si inegale, precum si sub forma de tabla in foi sau platbande. In
constructia organelor de masini, care alcatuiesc mecanismele macaralelor, se foloseste la
confectionarea suruburilor si piulitelor mai putin solicitate, a elementelor franelor si muflelor
etc.
Otelurile cu calitati mecanice superioare (OL 42, OL 50 si OL 60) sunt destinate
confectionarii unor elemente mai puternic solicitate: suruburi, bolturi, pene, arbori, osii, role.
Datorita continutului mai mare de carbon, aceste oteluri nu sunt sudabile.
Otelurile carbon de calitate OLC 25 si OLC 45 sunt destinate confectionarii unor
elemente puternic solicitate: carlige, traverse pentru carlige, arbori, osii, roti dintate, roti de
frana, roti de rulare, cuplaje etc. Tratamentele termice aplicate acestor oteluri duc la ridicarea
caracteristicilor acestora.
Otelurile carbon turnat in piese OT 45, OT 50, OT 60 si OT 60 A se folosesc pentru
tobe, role de cablu, corpuri de reductoare, corpuri de lagare, roti de rulare etc. Dintre aceste
oteluri, singurul care este sudabil este OT 45.
In afara otelurilor carbon, se utilizeaza si oteluri aliate sau slab aliate. Dintre acestea
sunt de retinut: otelul slab aliat cu mangan OL 52, folosit in constructii metalice, otel sudabil,
care are caracteristici mecanice mai bune si o rezistenta sporita la coroziune, in comparatie cu
OL 37, dar care este mai sensibil la concentratorii de tensiuni; otelul mangan 32 M 13,
rezistent la uzura prin frictiune, utilizat la role, discuri de frictiune etc.; otelul aliat cu crom
40Cr10, avand caracteristici mecanice superioare, folosit la confectionarea arborilor puternic
solicitati, a melcilor, pinioanelor, rotilor stelate etc.
Pentru piese turnate se folosesc fontele cenusii turnate in piese Fc 15, Fc 20 si Fc 25.
Din aceste materiale se confectioneaza role pentru cablu, tobe, corpuri si capace de
reductoare, saboti de frana. Deoarece fonta cenusie este un material casant, piesele
confectionate din acest material nu suporta lovituri, socuri. De asemenea, aceste piese nu se
pot suda.
 Pentru piese solicitate la uzura prin frecare (bucse, cuzineti, coroane melcate) se
folosesc bronzuri de diferite calitati.
Exista tendinta de a se folosi aliaje de aluminiu la confectionarea constructii-lor
metalice. Avand caracteristici mecanice apropiate de ale otelului OL37 aliajele de aluminiu au
o densitate de trei ori mai mica, ceea ce reduce masa elementelor dimensionate din conditia de
rezistenta si au o stabilitate mai mare la coroziune, disparand necesitatea vopsirii
constructiilor. In acelasi timp, avand modulul de elasticitate de trei ori mai mic decat al
otelului, sporesc dimensiunile elementelor calculate din conditia de stabilitate (pierderea
stabilitatii la bare comprimate are loc la tensiuni critice de trei ori mai mici decat in cazul
otelului; inaltimile grinzilor solicitate la incovoiere trebuie sa fie cu circa 25% mai mari decat
ale grinzilor de otel, pentru a se obtine aceeasi sageata). Este de retinut, de asemenea, ca
aliajele de aluminiu au rezilienta mica, rezistenta la oboseala mai mica decat a otelului si sunt
mult mai scumpe decat otelul.