INSTALATII DE FORAJ

Tehnologii moderne de foraj

Obţinerea informaţiilor geologice sub formă de carotă, fragmente de carotă, detritus
poate fi realizată pe baza a două tehnologii distincte.
1. Tehnologii ce nu necesită extragerea garniturii de foraj din sondă pentru
obţinerea carotei. Tehnologiile specifice sunt:
- carotajul cu carotiere introductibile (cu cablu);
- carotajul cu transportul hidraulic sau cu aer al carotei;
- forajul cu perforator (hammer), cu prăjini simple sau duble în sistem Owercross;
- forajul în sapă cu colectarea sau analiza continuă a detritusului.
Pentru primele două tehnologii, elementul ce asigură obţinerea informaţiilor geologice îl
constituie carota, în timp ce la celelalte două acesta este detritusul sau fragmentele de
rocă obţinute continuu şi transportate la suprafaţă printr-un agent ce poate fi aerul sau
fluidul de foraj.
2. Tehnologii ce impun extragerea prăjinilor din sondă după realizarea
fiecărui marş. Sunt cunoscute şi sub denumirea de carotaj clasic.
După natura sculei de dislocare, carotajul cu turaţii ridicate, mai mari de 1000 rot/min
poate fi:
- cu diamante impregnate;
- cu policristale de diamante sintetice tip PDC sau TSP;
- cu diamante naturale;
- carotajul cu aliaje dure;
- carotajul vibrator;
- carotajul cu sisteme pneumo sau hidro percutante.
Carotajul cu carotiere introductibile, aplicat în prezent în diverse variante, reprezintă
sistemul de obţinere a carotelor cel mai răspândit în lume. Ponderea acestei tehnologii
este de 86% din volumul de foraj cu sondeze realizat în SUA, Canada şi Australia, 69%
în Anglia şi Germania.
INSTALATII DE FORAJ

 Consideraţii generale
 Marea diversitate a scopurilor în care se execută forajele
geologice, a condiţiilor tehnice şi economice ce se impun acestora, în diferite
situaţii (verticale, orizontale, înclinate), cât şi varietatea condiţiilor geologice
existente (strate înclinate, roci dure şi abrazive, roci dure şi fisurate, roci
fracturate, roci slab consolidate, pierderi de circulaţie, viituri de apă, etc.)
au determinat existenţa mai multor modalităţi (procese) de dislocare a
rocilor.
 Printre cele mai importante procese mecanice prin care are loc
dislocarea, dezagregarea, sfărâmarea sau tăierea rocilor, ce au condus la
aplicarea diferitelor metode, sisteme, procedee şi tehnici de lucru, se
menţionează următoarele:
 - procesul de dezagregare (fragmentare) a rocilor prin impacturi repetate,
care a condus la sistemul de foraj percutant pentru forarea rocilor dure şi
vibrator, pentru forarea rocilor necoezive;
 - procesul de dezagregare a rocilor prin impacturi combinate cu rotirea, care
a condus la sistemul de foraj percutant - rotativ;
 -procesul de dezagregare a rocilor, prin forţa de penetrare (mai mare ca
rezistenţa de compresiune, forfecare şi întindere a rocii) combinată cu
rotirea, ce are ca efect, fie sfărâmarea rocilor (sapele şi coroanele cu
diamante, carburi metalice, role), fie tăierea rocilor (sapele şi coroanele cu
lame, etc.), ce au condus la clasicul sistem de foraj rotativ, umed sau uscat.
 INSTALATII DE FORAJ
 Clasificarea instalaţiilor de foraj geologic
 Constructorii de instalaţii de foraj, cât şi cei care le exploatează, admit următoarea
clasificare :
 - instalaţii de foraj pentru cercetări geologice denumite impropriu sondeze faţă de
termenul utilizat pe plan mondial, adică instalaţii de foraj "Slim holle" (gaură cu
diametru redus);
 - instalaţii pentru forajul seismic şi structural;
 - instalaţii pentru geologie inginerească;
 - instalaţii pentru forajul de exploatare sau alte scopuri industriale.
 Conform standardelor româneşti şi est europene, instalaţiile de foraj geologic sunt
grupate, după destinaţie în:
Foraj de cercetare geologică cu carotaj continuuI
Foraj de prospeţiune geofizică şi structuralI
Foraj hidrogeologic
Instalaţiile de foraj pentru cercetare geologică prin carotaj continuu cuprinde o
gamă largă de instalaţii, începând cu cele pentru adâncimi de 20 – 30 m,
destinate lucrărilor de prospecţiune, până la cele pentru 5000 – 6000 m.
Utilizarea lor are drept scop obţinerea, fie prin carotaj mecanic continuu sau
carotaj mecanic intermitent, fie pe baza particulelor de detritus antrenate la
suprafaţă, informaţiilor geologice necesare cunoaşterii litologiei şi conţinutului
în util, a formaţiunilor traversate, a condiţiilor de zăcământ şi cotelor
altimetrice, a posibilităţilor de preparare şi extragere a utilului, etc..
In funcţie de tăria rocilor şi metodele tehnologice, aceste instalaţii se grupează
după cum urmează:
 a) Instalaţii cu masă rotativă pentru forajul în roci moi

b) Instalaţii pentru forajul în roci de duritate medie şi mare

c) Instalaţii cu cap hidraulic motor pentru forajul în roci moi – dure
d) Instalaţii pentru forajul structural
e) Instalaţii pentru geologie inginerească
f) Instalaţii pentru forajul geologo-minier
 INSTALATII DE FORAJ
 Instalaţii pentru forajul geologo-minier
 Aceste instalaţii sunt destinate lucrărilor cu caracter geologo-minier, executate prin:
 - foraje de suprafaţă: găuri de sondă pentru exploatări miniere, găuri de ancoraj, lucrări de
construcţii;
 - foraje în subteran: găuri de probare, drenaj ape subterane sau gaz metan, înămolire în
vederea stingerii focurilor miniere;
 Instalaţiile moderne pentru subteran se caracterizează prin: gabaritele mici;
posibilitatea executării de găuri de sondă în orice direcţie; dotarea cu extractoare sau alte
dispozitive de manevră, care să înlocuiască sistemul macara-cârlig; acţionări electrice sau
pneumatice de siguranţă mărită, pentru lucrul în medii explozive; posibilitatea montării lor pe
coloane sau alte dispozitive ce pot fi montate uşor pe pereţi; posibilitatea utilizării lor atât la
forajul în sapă cât şi la carotajul mecanic continuu.

 Instalaţii de foraj de fabricaţie românească


 1. Instalaţii pentru forajul structural şi seismic
 Aceste instalaţii pot executa găuri de sondă pentru cercetarea geologică structurală,
explozie seismică, sau alte scopuri. Acestea sunt echipate pentru foraj rotativ umed şi uscat,
sau cu melc, fiind montate în special pe vehicule auto.
 2. Instalaţii pentru carotaj mecanic continuu
 Caracteristic acestor instalaţii este antrenarea garniturii de foraj cu masă rotativă şi
asamblarea acestora pe mijloace tractate auto pe pneuri sau pe şenile. Sunt destinate pentru
execuţia forajelor în roci moi şi de tărie medie
 3. Instalaţii pentru carotajul mecanic în roci dure
 Instalaţiile pentru carotajul mecanic în roci dure din seria FG au ca şi
caracteristică constructivă principală antrenarea garniturii de foraj prin intermediul capului
rotitor (universal) sau capului hidraulic motor, ce pot imprima acesteia turaţii înalte de
până la 1000 rot/min, necesare asigurării unui regim de lucru specific carotajului cu
coroane cu diamante. In funcţie de condiţiile de lucru, mediul ambiant cât şi adâncimile la
care lucrează, aceste instalaţii sunt fabricate în mai multe variante constructive.
 INSTALATII DE FORAJ

3 1

Fig.1. Agregatul de foraj FGH -0,63 Ex : 1-sanie; 2- motor;

3- cuplaj elastic;4- cap rotitor; 5- telescoape de fixare a agregatului;
6-distribuitor; 7- dispozitiv de susţinere a prăjinilor Fig. 2. Instalaţia FG-1,2M pentru foraj în subteran:
1-sanie; 2- şasiu; 3- motor electric;
4- pupitru de comandă; 5- toba granicului; 6- cap rotativ ;
7- cap hidraulic ; 8- geamblac;
9- telescoape de fixare.
INSTALATII DE FORAJ

 SAPE ŞI COROANE DE FORAJ

 Sapele reprezintă categoria cea mai importantă a sculelor de
foraj. Din această cauză, conceperea, execuţia şi utilizarea corectă a sapei
are un rol deosebit, ea influenţând în mod direct performanţele şi deci
eficienţa economică a forajului.
 Primind mişcarea de rotaţie prin intermediul garniturii de prăjini de foraj
(sau eventual de la motorul de fund), precum şi o apăsare axială, partea
activă a sapei pătrunde în talpa sondei, dislocând roca.
 Particulele de rocă sfărâmată sunt antrenate şi evacuate de către fluidul de
transport, care vine de la suprafaţă şi iese prin orificiile de spălare ale
sapei (figura3).
Clasificarea sapelor de foraj se poate face după destinaţia forajului, după
principiul de dislocare a rocii, constructiv, după natura rocii în care sunt
destinate să lucreze, dimensional, etc.Toate sistemele de clasificare sunt
interdependente. În plus, este necesar ca tipurile constructive să se
execute într-o gamă largă de dimensiuni. Clasificarea este importantă,
pentru alegerea tipodimensiunii de sapă necesară, corespunzătoare
condiţiilor tehnico-economice impuse de forajul respectiv.
INSTALATII DE FORAJ

Fig. 3. Principiul de funcţionare al sapei:

1-apăsarea axială pe sapă
2-rotaţia sapei
3-fluidul de circulaţie
4-particula de rocă sfărâmată
5-garnitura de prăjini
6-sapa
7-talpa sondei
 INSTALATII DE FORAJ
 . Clasificarea sapelor după destinaţia forajului
 Acest sistem de clasificare are la bază forma secţiunii găurii de sondă realizată.
Astfel, conform figurii 3.2 se deosebesc:
 - sapele propriu-zise, cu diametrul Ds, care realizează îndepărtarea rocii de pe întreaga
suprafaţă a secţiunii găurii sondei (figura 3.2 a);
 - capetele de carotieră (figura 3.2 b), caracterizate prin diametrele Ds şi ds, care
îndepărtează roca de pe un inel circular al secţiunii găurii sondei, rezultând astfel un cilindru
central, denumit carotă, care reprezintă proba de rocă şi care este recuperată de la talpa
sondei în scopul determinării straturilor de rocă străbătute;
 - sapele-lărgitoare, având diametrele Ds, respectiv ds, care realizează îndepărtarea rocii de
pe un inel circular al secţiunii găurii sondei, cilindrul central al găurii fiind forat anterior de o
altă sapă (figura 3.2 c). Sapele din această categorie realizează lărgirea găurii sondei.
 Se face observaţia că, în practica de foraj, în mod impropriu se denumesc sape o serie de
scule destinate unor operaţii speciale, ca: devieri, corectări, îndreptări, instrumentaţii, etc.
 Clasificarea sapelor după principiul de dislocare a rocilor
 Acţiunea sapelor asupra rocilor poate fi sub formă de tăiere, aşchiere şi
sfărâmare. Aceste principii de dislocare a rocii se pot combina în următoarele moduri:
 - tăiere şi aşchiere. Tăierea (despicarea) se produce în planul orizontal, fiind însoţită de
fragmentarea rocii prin aşchiere;
 - tăiere şi sfărâmare. Tăierea se produce în planurile verticale, fiind însoţită de
fragmentarea rocii prin sfărâmare.
 - sfărâmare. Dislocarea rocii se produce prin sfărâmare, în cazul sapelor cu role a căror
dantură are o formă sferică sau conică. Roca este sfărâmată datorită acţiunii de lovire
(percuţii repetate), efectuată de dantura specială a rolelor, putând apare simultan şi
fenomene auxiliare de despicare (locale) a rocilor, în special la sapele ale căror role au şi o
mişcare de alunecare la talpa sondei.
INSTALATII DE FORAJ

Fig. 4. Principiul de dislocare

a rocilor prin tăiere şi aşchiere
1-direcţia de avansare a sapei
2-planul de tăiere

Fig.5. Principiul de dislocare

a rocilor prin tăiere şi sfărâmare
1-direcţia de avansare a sapei
2-sensul de rotaţie al rolei sapei
3-planul de tăiere
 INSTALATII DE FORAJ
 În actualul sistem de foraj rotativ, pentru caracterizarea părţii active a sapei se
deosebesc trei mari grupe de tipuri constructive. Partea activă a sapei se află în
contact funcţional cu talpa şi gaura sondei, în vederea dislocării rocii.
 Sape cu tăiş fix (figura 6). Partea activă a acestor sape este în contact
permanent cu roca, având o mişcare de alunecare la talpa sondei, dislocarea rocii
făcându-se pe principiul tăiere şi aşchiere. Din această categorie fac parte:
 - sapele cu lame, dintre care cele mai frecvent utilizate sunt de tipul cu
două lame ,,coadă de peşte”, ( figura 6 a) şi cu trei lame ( figura 6 b);
 - sapele speciale, a căror parte activă este armată cu ştifturi dure sau cu

 Sape cu role sau cu tăiş mobil, (figura 7), la care partea activă o formează
dantura, amplasată pe exteriorul unor role, antrenate chiar de contactul cu talpa
sondei. Aceste sape dislocă roca prin tăiere şi sfărâmare sau numai prin sfărâmare.
Cea mai importantă categorie este cea a sapelor cu trei conuri ( cu trei role, având
forma conică), care prezintă avantajul celei mai echilibrate construcţii şi care a
căpătat astfel, evident, cea mai mare răspândire.
 Sape combinate , la care partea activă este formată atât din lame cât şi
din role, având deci un efect combinat de dislocare a rocii.
 Funcţie de natura (forabilitatea) rocii pentru care sunt destinate, se deosebesc patru
mari categorii de tipuri de sape:
 - pentru roci slab consolidate;
 - pentru roci de tărie medie;
 - pentru roci tari;
 - pentru roci extratari.
INSTALATII DE FORAJ

 .

Fig. 7. Sape cu role

Fig. 6.. Sape cu tăiş fix
a. – sapă cu doua lame ;
b– sapă cu trei lame;
c– sapa diamante:
d- cap de carotiera cu lame;
e- cap de carotiera cu diamante
a- sapă cu o rolă;
b- sapă cu doua role;
c- sapă cu trei role (conuri);
d- cap de carotieră cu role;
e- sapă lărgitoare cu role .
 INSTALATII DE FORAJ
 Sape de foraj

 În general, corespunzătoare necesităţilor funcţionale, sapa de foraj este
formată din trei elemente principale unite prin corpul sapei :
 a. Partea activă, care acţionează în mod direct asupra rocii, dislocând-o şi
realizând în felul acesta gaura de sondă corespunzătoare diametrelor sapelor Ds (figura
3.2 a), respectiv Ds şi ds (figura 3.2 b, c).
 Ea se compune din suprafeţele în contact cu talpa şi peretele sondei,
respectiv cu suprafaţa cilindrică a probei, în cazul capului de carotieră (figura 8). La
sapele cu tăiş fix, partea activă este formată din muchiile tăietoare active şi de
calibrare ale lamelor sau inserţiilor, iar la sapele cu role din dantura şi spatele rolelor.
 Caracteristicile părţii active sunt în funcţie de natura rocii pentru care este
destinată sapa.
 b. Sistemul de spălare, care este format din amenajarea interioară a corpului
şi orificiile de ieşire ale fluidului de circulaţie, are diferite forme şi dimensiuni, în
funcţie de necesităţile de foraj şi tipul constructiv al sapei. În cazul aplicării forajului cu
jet, când, pe lângă o curăţire bună a tălpii sondei, se caută obţinerea unui efect de
săpare propriu-zisă (efect hidromotor). In scopul măririi vitezei de ieşire a fluidului de
circulaţie din sapă, în bosajele special executate în corpul sapei se montează duze
executate din materiale cu mare rezistenţă la uzura prin eroziune. Intrucât în acest caz
este necesară posibilitatea schimbării duzelor (în funcţie de condiţiile locale de foraj),
fixarea acestora pe sapă se face printr-un sistem demontabil: prin filet, cui de fixare
sau inel elastic ( de tip "seger" ). In aceste cazuri duzele sunt etanşate cu garnituri
speciale (figura 3.10).
 c. Elementul de legătură, care are rolul de a fixa sapa la garnitura de foraj şi
de a transmite eforturile active necesare dislocării rocii. Elementul de legătură poate fi
cu filet sau cu flanşe.
 Filetul de legătură definit prin tip şi dimensiune, este funcţie de diametrul
sapei şi al garniturii de foraj. El are sensul de înşurubare dreapta şi o geometrie
specială, cu pas şi înălţime mare, fiind identic cu cel al racordurilor speciale pentru
prăjinile de foraj, la care se montează sapa.
INSTALATII DE FORAJ

Fig. 8. Partea activă a sapei

1-sapă cu tăiş fix
2-sapă cu role
3-muchii tăietoare active
4-muchii de calibrare
5-dantura rolelor
6-spatele rolelor
 INSTALATII DE FORAJ
 Sape cu tăiş
 Din această categorie, cele mai răspândite sunt sapele cu lame, în special cele cu două ("2L")
sau trei lame ("3L"). Ele se compun, (figura 9), dintr-un corp, având la partea superioară cepul
(mufa) de legătură filetat, iar la partea inferioară lamele, cu muchiile active încărcate cu
material dur.
 În funcţie de natura rocii, se recomandă utilizarea a trei tipuri de sape cu lame,
diferenţiate prin profilul muchiilor tăietoare. Sapele cu două lame (denumite şi "coadă de
peşte", prescurtat "CP", după forma muchiilor active) se construiesc în două variante: cu lame
groase, respectiv subţiri.
 Corpul şi lamele se execută dintr-o bucată, prin forjare, filetul şi orificiile de spălare
fiind prelucrate mecanic. Muchiile tăietoare ale lamelor se armează cu plăcuţe şi material dur
granulat, de tipul carburii de wolfram. Pentru circulaţia lichidului spre talpa sondei, interiorul
corpului etse prevăzut cu o amenajare cilindrică, din care se ramifică un număr egal de orificii
de spălare, pentru fiecare lamă. Orificiile de spălare au ieşirile pe suprafeţele anterioare ale
lamelor, în sensul activ de rotaţie. Varianta constructivă cu lamele groase prezintă şi avantajul
obţinerii unei eficacităţi de spălare mărite, având în vedere posibilitatea amplasării ieşirilor
orificiilor de circulaţie mai aproape de talpa sondei.
 . Sape cu role
 Sapele cu trei conuri (figura 10) reprezintă categoria cea mai importantă a sapelor,
în general, şi a sapelor cu role, în special. Marea majoritate a forajului se execută actualmente
cu acest fel de sape, întrucât ele prezintă o rezistenţă mult mai mare a suprafeţelor active,
datorită posibilităţilor constructive de dimensionare, deosebit de favorabile. Acest fapt conduce
la obţinerea de durate de funcţionare mari şi deci la marşuri lungi, avantajoase din punct de
vedere economic. Privind durata de funcţionare, sapele cu 3 conuri obţin uneori performanţe
inferioare, în special în rocile cu abrazivitate mare, numai în comparaţie cu sapele cu diamante,
dar, având un coeficient de dislocare a rocii pe o rotaţie superior, realizează de obicei metraje
pe sapă echivalente, sau nu cu mult inferioare.
 Din această cauză, înlocuirea sapelor cu role cu sapele cu diamante se face cu o atenţie
deosebită, după un calcul economic amănunţit, având în vedere preţul foarte ridicat al sapelor
cu diamante. Carotajul cu sape cu diamante pare mai avantajos, în rocile cu abrazivitate
ridicată, datorită spaţiului limitat disponibil pentru dimensionarea capetelor de carotieră cu
role, mai ales în cazul forajului de mare adâncime şi al sondelor cu diametru redus.
INSTALATII DE FORAJ

Fig. 10. Sapa cu trei conuri

Fig. 9. Sapa cu trei lame :
1-mufa de legatură; 2- corp;
3-lamă; 4-muchiile active
 INSTALATII DE FORAJ
 Coroane insertate cu diamante
 Realizând o durată foarte mare în exploatare, sapele cu diamante sunt net
superioare, din acest punct de vedere tuturor categoriilor de sape cu tăiş fix, şi, în unele
cazuri, chiar sapelor cu role, în special în terenurile abrazive.
 Sapa cu diamante, prezentată în figura 11, se compune în principal din, matricea
cu diamante, corpul filetat pentru legătura cu coloana de prăjini şi miezul matricei.
 Matricea (suportul ) cu diamantele, formând partea activă a sapei, se execută prin
sinterizare, din metale dure, pe bază de carburi de wolfram, având inserate la exterior
diamantele, de diferite dimensiuni. Suprafaţa activă poate avea forme diferite şi este
compusă din sectoarele cu diamante, care sunt despărţite prin canalele de circulaţie.
Secţiunea, numărul şi profilul canalelor de circulaţie, prin care este dirijat fluidul de spălare,
se alege astfel încât să se asigure o viteză de circulaţie corespunzătoare unei căderi de
presiune în sapă de 15...30 N/cm2, necesară, atât pentru evacuarea rocii sfărâmate, cât şi
pentru curăţirea şi răcirea sectoarelor cu diamante. Uneori, în special la capetele de
carotieră, sunt prevăzute şi orificii de spălare, care traversând matricea comunică cu
canalele de circulaţie, fluidul de foraj fiind dirijat direct spre suprafaţa activă din talpa sondei
şi diminuând astfel pericolul de distrugere a probei, prin spălare. Suprafaţa matricei
destinată calibrării găurii săpate este degajată din loc în loc, pentru uşurarea circulaţiei şi
posibilitatea eliminării eventualelor resturi metalice de pe talpa sondei.
 Pentru armarea sapelor frecvent folosite se utilizează diamante cu dimensiuni
foarte variate, de la diamant foarte fin, sub formă de praf, până la dimensiuni
corespunzătoare unui carat sau mai mari, având de regulă densitatea de repartizare pe
suprafeţe active de 2...15 buc/cm2. Se recomandă a se monta diamante având forme
rotunjite, până la cubice, cu structura cristalină, fără crăpături, rămânând expuse în vederea
forajului pe o înălţime de 1/8...1/3 din diamantele granulelor respective .

Diamantul (carbon pur, din punct de vedere chimic, fiind un mineral cristalizat în
sistemul cubic, având o masă specifică de 0,352 g/cm3) este materialul cel mai dur şi
rezistent la abraziune.
INSTALATII DE FORAJ

Fig. 11. Elemente constructive ale sapei cu diamante

a – cap de carotieră b – sapa propriu-zisă
1 – corpul legăturii filetate; 2 – miezul matricei; 3 –matricea; 4 –
diamante;
5 – sector; 6 – canal de circulaţie; 7 – orificiu de spălare; 8 – degajări
exterioare;
9 – degajări interioare; 10 – locaş pentru fixarea sapei.