UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI

FACULTATEA DE INGINERIE ŞI AGRONOMIE DIN

BRĂILA

SCȘS 20
Sesiunea de Comunicări Ştiinţifice Studenţeşti
“Edmond Nicolau” ediția XXVII 4-5 Iunie 2020

UTILAJ SPECIALIZAT DE FORAT ADÂNC – CAPUL TĂIETOR

Autori: Mladin Dragos-Ioan , anul III, M.I.A.I.A.

Îndrumător științific: Prof. Dr. Ing. Cristian Silviu Simionescu
Facultatea de Inginerie si Agronomie din Braila , Universitatea „Dunarea de Jos” din Galati

Rezumat: Dezvoltarea societăţii umane a fost şi este dependentă de resursele naturale (apa
potabilă şi industrială, combustibili fosili-hidrocarburi, cărbuni, minereuri etc). Plasarea acestora
în scoarţa terestră, la adâncimi nu întotdeauna accesibile, a impus găsirea unor soluţii pentru
identificarea şi exploatarea lor. S-au dezvoltat în consecinţă de-a lungul istoriei, tehnicile şi
tehnologiile de foraj. Prin garnitura de foraj se înţelege ansamblul de ţevi, înşurubate între ele,
care folosesc în primul rând la antrenarea capului tăietor.

1
 UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI
Facultatea de Inginerie şi Agronomie din Brăila

1. GENERALITAŢI

Forare adânca (forajul) cuprinde un complex de lucrări de traversare, consolidare şi izolare a

rocilor traversate, necesar executării unei sonde. Este o operaţie de dislocare a rocilor şi de evacuare
la suprafaţă a fragmentelor rezultate (detritus). Forarea sau săparea sondelor se execută cu ajutorul
instalaţiilor de forare (foraj). Funcţie de scopul urmărit instalaţiile de foraj sunt de capacitate mare
(sonde sau instalaţii grele de foraj) şi instalaţii de foraj de mică adâncime (sondeze , sau instalaţii
uşoare de foraj).

Figura 1. Sistem mobil de forat

Dezvoltarea societăţii umane a fost şi este dependentă de resursele naturale (apa potabilă şi
industrială, combustibili fosili-hidrocarburi, cărbuni, minereuri etc). Plasarea acestora în scoarţa
terestră, la adâncimi nu întotdeauna accesibile, a impus găsirea unor soluţii pentru identificarea şi
exploatarea lor. S-au dezvoltat în consecinţă de-a lungul istoriei, tehnicile şi tehnologiile de foraj.
Astăzi, lucrările de foraj sunt folosite în mai multe domenii: cercetare geologică, extracţie de petrol
şi gaze, exploatarea apelor subterane, executarea de lucrări miniere (puţuri, găuri de ventilaţie),
cercetări geotehnice. Sonda este o construcție minieră specială, de formă cilindrică,verticală sau
înclinată, caracterizată printr-un raport mare între lungime (adâncime) şi diametru, executată cu
instalaţii speciale. Deschiderea deformă cilindrică, fără consolidare cu burlane, se numeşte gaură de
sondă.

Instalaţiile de forare, sonde sau sondeze, au componentele de bază comune. Aceste componente
se împart în componente de suprafaţă şi componente de interior.
Componentele de suprafaţă, funcţie de rolul lor sunt:
• grup de forţă-pentru acţionare, format din motoare, motoare electrice de fund;
• turla cu substructură;
• sistemul de manevră-pentru intoducerea şi extragerea garniturii de foraj cu instrumentele de
dislocare (sapă, freză). Este alcătuit din macara, troliu, geamblac, cârlig, cablu de foraj, şi scule de
manevră (elevatoare, pene, cleşti);
• sistemul de rotaţie-antrenează garnitura într-o mişcare rotativă. Cuprinde masa rotativă şi capul
hidraulic;
• sistemul de circulaţie-asigură circulaţia fluidului de foraj în sondă. Cuprinde pompa de noroi şi
conductele de aspiraţie şi împingere (manifold, din engl. manifold=conductă de aducţie), furtun.
Componentele de interior cuprind: coloana de tubaj, garnitura de foraj şi instrumentele de

2
 UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI
Facultatea de Inginerie şi Agronomie din Brăila

dislocare.Ciclul de foraj cuprinde succesiunea operaţiilor executate de la montarea unei instalaţii pe

o locaţie şi până la demontarea şi transportul spre o altă locaţie. El poate cuprinde:
Lucrări de suprafaţă – amenajarea terenului, montajul instalaţiei de foraj şi anexelor;
Lucrări pregătitoare – verificarea stării de funcţionare a utilajelor, săparea şi consolidarea găurii
prăjinii pătrate.
Săparea găurii de sondă – sau forajul propriu-zis, cuprinde un ciclu de operaţii repetat la fiecare
introducere a unei sape noi în locul celei uzate şi a garniturii de prăjini până în talpa sondei.
Lucrări de consolidare şi izolare a găurii de sondă – forarea începe cu o sapă cu diametru mare,
se sapă o porţiune, se tubează prima coloană (coloana de ancoraj) şi se cimentează în spatele
coloanei. Se continuă forajul cu o sapă cu diametru mai mic.
Operaţii de investigare – la forarea unei sonde, înainte de operaţiunea de tubare se pot executa
diferite investigaţii geofizice de tipul carotaj electric, carotaj radioactiv, cavernometrie, măsurători
de deviaţie, etc.
Lucrări de punere în producţie – au loc la forajele executate în scopul exploatării unor resurse
(hidrocarburi). Sunt specifice la forajele hidrogeologice, sau lipsesc la forajele de cercetare şi la
unele dintre cele speciale.
Lucrări de demontare şi transport – reprezintă etapa de finalizare a forajului.
Lucrări de instrumentaţie – sunt lucrări speciale executate pentru rezolvarea unor accidente în
gaura de sondă (prinderi la puţ, ruperi de prăjini, etc.). Acestea se execută cu ajutorul unor scule de
instrumentaţie.

2. CONSTRUCŢIE CAP TĂIETOR

Sapele cu role au elementele active sub forma unor proeminenţe numite dinţi, care sunt plasaţi
pe suprafaţa unor corpuri de rostogolire, numite rolele. Rotirea sapei în jurul axei sale determină
rostogolirea rolelor. Contactul dinţilor cu roca este periodic şi limitat ca timp. Pătrunderea dinţilor
în rocă produce sfărâmarea ei. Când, pe lângă pătrundere, dinţii mai execută o mişcare de translaţie
faţă de talpă, dislocarea rocii se face prin sfărâmare şi aşchiere. În acest caz rolele execută o mişcare
combinată, de rostogolire şi translaţie. Cu cât roca este mai dură şi abrazivă, mişcarea de alunecare
trebuie să fie mai scăzută, ea lipsind la rocile foarte dure şi abrasive.
Cele mai utilizate sape (săparea sondelor pentru petrol, gaze) sunt sapele cu trei role. Mai există
sape cu o rolă, cu două role şi cu mai mult de trei role.

2.1 Stabilirea tipului de pământ

Eficienţa dislocării rocilor în talpa sondei, precum şi stabilitatea pereţilor sondei sunt influenţate
de proprietăţile fizice şi mecanice ale rocilor traversate.
a. Porozitatea – se referă la volumul spaţiilor dintr-o rocă, neocupat de substanţa solidă şi se
exprimă prin raportul dintre volumul golurilor şi volumul total al rocii. Prezenţa porilor reduce
duritatea rocii şi rezistenţa ei la pătrunderea unui corp solid. Într-o primă etapă, până la o anumită
valoare a forţei de apăsare, roca se deformează, fără a obţine dislocare.
3
 UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI
Facultatea de Inginerie şi Agronomie din Brăila

b. Permeabilitatea – capacitatea unui corp poros de a permite deplasarea prin golurile sale
comunicante a unui fluid, la crearea unei diferenţe de presiune. În talpa sondei are loc pătrunderea
de fluid de foraj pe o anumită adâncime, ceea ce duce la echilibrarea diferenţei de presiune dintre
zona de deasupra şi cea de sub talpă, realizându-se condiţii favorabile dislocării rocii cu
instrumentele de lucru.
c. Neomogenitatea – este specifică rocilor, ele fiind neomogene din punct de vedere al
compoziţiei mineralogice, porozităţii, permeabilităţii, gradului de fisurare, tasare, etc. Această
proprietate condiţionează comportamentul rocilor la solicitările mecanice din timpul dislocării
d. Abrazivitatea – este capacitatea rocilor de a uza prin frecare instrumentele de dislocare.
Capacitatea abrazivă a rocilor se manifestă asupra instrumentelor de dislocare, dar şi asupra altor
componente ale echipamentului de foraj.

2.2 Stabilirea parametrilor de săpare:

Elementele componente ale garniturii de foraj sunt supuse la o stare de solicitare coplexă, cu un
accentuat caracter variabil. Natura şi mărimea solicitărilor sunt determinate de operaţia executată în
sondă (foraj, manevrare, intrumentaţie, carotaj mecanic, lansarea unui lyner), regimul de lucru
(apăsarea pe sapă,turaţie, debitul de circulaţie, viteza de manevrare, presiunea de pompare), metoda
de foraj, adâncimea şi diametrul sondei, profilul ei, modul de alcătuire şi de stabilizarea a motorului
de fund, prezenţa amortizoarelor de vibraţii, proprietăţile rocilor treversate, natura şi proprietăţile
fluidului de foraj, tipul sapei, etc.
O altă caracteristică a lucrului garniturii în timpul forajului o constituie pierderea stabilităţii
longitudinale. Aceasta este provocată de forţele de compresiune, forţele centrifuge create prin
rotire, momentul de torsiune, presiunea interioară şi circulaţia fluidului de foraj.

2.3 Determinarea solicitărilor:

-Solicitarea la tracţiune
Este dată de greutatea proprie a garniturii şi este maximă la suprafaţă şi la talpă egală cu zero.

ρf

Gg σ max =
(
( l g∗q g∗g+l p∗q p∗g )⋅ 1− ρ
o
)
σ max = π
∗ D −d 2 )
A p => 4 ( p2 if

Condiţia de rezistenţă care se impune este aceea ca Gg + Fs < Fmax

Fs – forţa suplimetară de tracţiune (rezerva la tracţiune)
Fs = 45 000 daN
Fmax – forţa maximă de tracţiune
Atunci când se lucrează cu forţa admisbilă de tracţiune relativă devine:
4
 UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI
Facultatea de Inginerie şi Agronomie din Brăila

Gg + F s ≤F a
F
F a= max
cs , cs = 1,1
F max
−l g∗q g∗g∗f −F s
cs
l p=
q p∗g∗f

- Solicitarea la torsiune

Solicitarea la torsiune se ia în combinaţie cu solicitarea la tracţiune şi conform standardului API

Ft 2 Mt 2

– RP7G trebuie respectată condiţia:

( )( )
F max
+
M max
≤1

Ft – forţa de tracţiune efectivă

Fmax – forţa maximă de tracţiune
Mt – momentul efectiv de torsiune
Mmax – momentul maxim de torsiune
2
Ft
M t ≤M max
√ 1−
( )
F max

- Solicitarea la presiune exterioară

Se consideră situaţia cea mai defavorabilă că avem garnitura goală la interior, situaţie în
care variaţia presiunii este conformă cu schema următoare:

p cr
ρfl∗g∗h≤ p a ; pa =
Condiţia de rezistenţă este ca ct
Pcr – presiunea critică la turire a garniturii
Ct =1,15
Alegem grad E tip IEU, NC 50.

5
 UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI
Facultatea de Inginerie şi Agronomie din Brăila

q p =31, 06 kg /m
F max( E )=138600 daN
M max( E)=4380 daN⋅m
pcrt =487 bar
l p =400 m

Conform relaţiei stabilite anterior pentru o rezerva de tracţiune de 85 000 daN, cs = 1,1

Fmax 1 1380 ∗10 1

()
cs g∗qpf 1, 10∗31,06∗0,84 t g g p p t
13860
2
⇒lp= −Fs−lg∗qg∗g∗f = −(450 −10 ∗23 ∗10∗0,84)∗¿ =2352,6m¿50 ¿F =l ∗q ∗g∗f+l ∗q ∗g∗f=10 ∗10∗23 ∗0,84+40 ∗31,06∗10∗0,84=¿=30 81,6N=30 08daN ¿M =4380∗ 1− 30 08 =4276,1 daN⋅m¿
(√ )
¿
Această valoare nu trebuie depăşită la masa rotativă.
Verificare la presiune exterioară
pcr =487 bar
pmax =ρ fl∗g∗H =1200∗10∗500=60bar
¿
pmax =60 bar ¿
¿

3. VARIANTE CONSTRUCTIVE A CAPULUI TĂIETOR (SAPĂ DE FORAJ)

Funcţie de tipul dislocării, sapele de foraj se clasifică:

–        Sape de tip despicător-aşchietor  – prin apăsare se realizează despicarea, iar prin rotaţie,
aşchierea. În această categorie se încadrează sapele cu lame.
–        Sape de tip sfărâmător-rozător – sapele cu inserţii şi sapele cu diamante.
–        Sape de tip sfărâmător – aşchietor – sapele cu role.

A) Sape cu lame

6
 UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI
Facultatea de Inginerie şi Agronomie din Brăila

Figura 2. Sapă cu trei lame

Aceste sape pot fi cu două sau trei lame (la 120º). Sapele cu două lame se numesc şi sape coadă
de peşte (cu lame subţiri şi cu lame groase). Părţile de contact cu roca sunt armate cu material dur
prin sudură.

B) Sape cu diamante

Sapele cu diamante sunt utilizate în roci cu durităţi variabile, de la roci puţin tari până la roci
extratari. Sunt foarte eficiente la rocile abrasive, în special la adâncimi mari, având o mare
rezistenţă la uzură. Durata lor de utilizare este mare, comparativ cu a altor tipuri de sape.

Figura 3. Sape cu diamente

Diamantele, sunt elementele active (diamante industriale) şi sunt prinse într-o matrice (suport),
realizată din aliaje dure sinterizate, de tipul carburii de wolfram în amestec cu lianţi (cobalt, fier,
cupru, nichel, etc.).

C) Sape cu role
Sapele cu role au elementele active sub forma unor proeminenţe numite dinţi, care sunt plasaţi
pe suprafaţa unor corpuri de rostogolire, numite rolele. Rotirea sapei în jurul axei sale determină
rostogolirea rolelor. Contactul dinţilor cu roca este periodic şi limitat ca timp. Pătrunderea dinţilor
în rocă produce sfărâmarea ei.

7
 UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI
Facultatea de Inginerie şi Agronomie din Brăila

Figura 4. Sapă cu role 

4. CONCLUZII

Alcătuirea garniturii de foraj se face astfel încât să se asigure desfăşurarea, în condiţii de deplină
siguranţă a tuturor operaţiilor de la sondă.
Se au în vedere atât solicitările garniturii în timpul procesului de foraj (săpare şi manevră),
cât solicitările care apoi în timpul unor operaţii speciale (probarea straturilor în timpul forajului şi
diferite operaţii de instrumentaţie), pentru dimensionarea garniturii s-au stabilit următoarele:
- capacitatea de rezistenţă la diferite solicitări ale prăjinilor de foraj noi şi uzate;
- criterii de evaluare a solicitărilor la care este supusă garnitura şi coeficienţii de siguranţă
respectivi;
- au fost stabilite capacităţile de rezistenţă la diferite solicitări ale prăjinilor de foraj plecând
de la proprietăţile mecanice ale oţelurilor respective (limita minimă de curgere) şi
caracteristicile geometrice ale prăjinilor noi şi uzate.
Concluzia principală este aceea că la proiectarea unei garnituri de foraj printre cele mai
importante date de intrare pentru calcul este studiul geo foarte precis al locului de foraj. Acest lucru
presupune pe de o parte adâncime acoperitoare forajului, pe de altă parte presupune o densitate de
testare care să confere un grad de încredere mare studiului.

BIBLIOGRAFIE

[1] Avram, L. Elemente de tehnologia forării sondelor, Editura Universităţii Petrol-Gaze din
Ploieşti, 2011.
[2] FORAJUL SONDELOR - Manual Școală Profesională Prof. STELIAN IVAN Prof. Dr.
VASILE LIVIU BOTEZATU
[3] Grigore Tatu, CARNET TEHNIC - FORAREA SONDELOR, EDITURA TEHNICĂ,
Bucureşti, 1983
[4] Neculai Macovei, Echipament de foraj, Editura Universitatea din Ploieşti , 1996
[5] TEHNOLOGIA FORAJULUI ROTATIV - Septimiu Seiceanu, Teodor Justel Editura Tehnica,
Bucuresti – 1974
[6] Vlad Ulmanu, Dumitru Raseev – CONSTRUCTIA SI EXPLUATAREA GARNITURII DE
8
 UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI
Facultatea de Inginerie şi Agronomie din Brăila

FORAJ .Editura Tehnică,1986