CAPITOLUL V.

MAŞINI DE RECOLTAT CARTOFI

Procesul tehnologic de recoltare a cartofului cuprinde următoarele operaţii: îndepărtarea
vrejilor, săparea şi destrămarea stratului de sol cu tuberculi, desprinderea tuberculilor de
stoloni, separarea tuberculilor de pământ şi pietre, curăţirea şi sortarea tuberculilor,
colectarea tuberculilor.

După modul cum se execută aceste operaţii se deosebesc trei tehnologii de recoltare:
- tehnologia divizată; constă în scoaterea tuberculilor din sol şi separarea parţială a lor de
pământ (cu maşini), urmată de strângerea manuală a tuberculilor;
- tehnologia monofazică; toate operaţiile sunt executate de către o singură maşină;
- tehnologia combinată; constă în scoaterea tuberculilor din sol de pe unele rânduri şi
descărcarea lor pe rândurile alăturate care, apoi sunt recoltate la o singură trecere.

Cerinţe tehnologice:
- îndepărtarea vrejilor fără a scoate tuberculii din sol, iar gradul de mărunţire de peste 80 %
(fracţii de 10 cm lungime);
- procentul de tuberculi dislocaţi şi scoşi de peste 97 %;
- procent de tuberculi vătămaţi sub 2 %;
- procentul de impurităţi din masa recoltată sub 6 %;
- procentul de pierderi sub 2 %.

După operaţiile pe care le execută maşinile de recoltat cartofi se împart astfel:

- maşini pentru îndepărtarea vrejilor;
- maşini de scos tuberculi;
- maşini de scos şi adunat tuberculi;
- combine de recoltat cartofi
 Maşină pentru îndepărtat vreji

MTV-4: 1- bara de tracţiune; 2- rotor (organul de lucru); 3- carcasă; 4-bare; 5- cilindru

hidraulic; 6- apărătoare; 7- roţi.
 Maşină de scos cartofi cu rotor cu furci

1-organ de dislocare (brăzdar); 2- rotor cu furci; 3- roată de copiere; 4- grătar.

 Maşină de scos cartofi cu grătare rulante

Grătarele pot fi de tipul rulante sau oscilante şi pot recolta două rânduri la o singură trecere.
1- brăzdare de dislocare; 2,3- grătare rulante pentru separarea tuberculilor de impurităţi; 4-
grătar de descărcare
 Maşină de scos şi adunat cartofi

1- tambur pentru sfărâmat bulgări; 2- rotoare cu palete pentru dirijarea materialului; 3- organe
de deslocare; 4- cuţite disc; 5,7- grătare separatoare; 6- valţuri pneumatice pentru
sfărâmarea bulgărilor; 8- grătar descărcare vreji; 9- transportor separator cu degete
cauciuc; 10- valţ evacuare vreji; 11- reţinător de vreji; 12- transportor-elevator cartofi.
 Combina de recoltat cartofi

1- discuri tăiere vegetaţie; 2- pinteni de îndepărtat ierburi; 3- tăvălugi de spart biloane; 4- cuţite disc; 5- brăzdar
dislocare; 6- grătar rulant; 7- valţ pentru sfărâmat bulgări; 8- rotor aruncător; 9- elevator cu degete pentru
îndepărtat vreji; 10- ciocănele; 11- opritoare; 12- tobă elevator; 13- transportor pentru descărcat pietre; 14-
transportor cu vergele; 15- transportor receptor cu vergele; 16- separator cu degete cauciuc; 17,19-
transportor pentru separare manuală; 18- valţuri de sortare; 20- elevator tuberculi; 21- colector pietre.
 Organe pentru îndepărtarea vrejilor

Îndepărtarea vrejilor pe cale mecanică,

înainte de dislocarea cartofilor, se poate
face prin tăiere, zdrobire sau smulgere.
Organele pentru îndepărtarea vrejilor prin
tăiere pot fi:
- cu cuţit disc şi palete radiale (a);
- cu cuţite pe două nivele şi palete
aruncătoare (b);
cu cuţite şi tobă cu palete (c);
Organele pentru îndepărtarea vrejilor prin
smulgere pot fi;
- cu lanţuri (d);
- cu bare (ciocane) articulate (e).
 Organe pentru sfărâmarea bulgărilor

Sfărâmarea bulgărilor se poate executa înainte de dislocare, după dislocare sau combinat şi se
face prin comprimare sau prin lovire.
Sfărâmarea înainte de dislocare se execută cu ajutorul tăvălugilor de tasare care se dispun în
faţa brăzdarelor de dislocat.
Tăvălugii îndeplinesc două funcţii: copie neregularităţile solului şi limitează adâncimea de lucru,
respectiv sfărâmă bulgării şi comprimă stratul de sol înainte de dislocare.
Constructiv tăvălugii sunt de mai multe feluri:
a- tăvălug monobloc cu profil curbat; b- tăvălug bitronconic; c- tăvălug din vergele; d-
tăvălug cilindric cu două corpuri cu cuţite disc; e,f- tăvălugi compuşi.
 Organe de dislocat
şi scos tuberculi

Execută săparea şi dislocarea stratului

de sol în care se află tuberculii,
afânează şi destramă parţial solul şi-l
trimite către organele de separare.
După modul cum acţionează asupra
stratului de sol, organele de dislocat
şi scos tuberculi pot fi: pasive, active
şi combinate.
Organele pasive pot fi:
- brăzdare simple simetrice (a);
- brăzdare plate triunghiulare cu
aripioare (b);
- brăzdare jgheab (c);
- brăzdare daltă divizată (d);
Organele active sunt antrenate într-o
mişcare proprie şi pot fi:
- brăzdare oscilante (e);
- brăzdare rotative (f,g).
Parametrii organelor de dislocat se stabilesc astfel
încât să realizeze dislocarea tuturor cuiburilor de
cartofi cu consum redus de energie, să asigure
trecerea uşoară a stratului de sol la organele de
separare fără să se înfunde sau să producă
vătămări tuberculilor.
Folosirea brăzdarelor independente (pentru fiecare
rând) asigură dislocarea unei cantităţi mai mici de
pământ, cu palparea fiecărui bilon. Unghiul de
aşezare α al brăzdarului pasiv se stabileşte din
condiţia de alunecare a startului de sol pe
suprafaţa de lucru:

unde m este masa materialului de pe brăzdar; N-

reacţiunea normală; R- rezistenţa la dislocare a
solului; F- forţa de frecare a solului pe brăzdar.
Din relaţiile de mai sus se obţine:

f fiind coeficientul de frecare a solului pe brăzdar.

Unghiul de înclinare γ a tăişului brăzdarului se
determină din condiţia de tăiere cu alunecare a
rădăcinilor ierburilor:
unde P este rezistenţa la tăiere; fs- coeficientul d frecare al plantelor pe oţel.
Lungimea brăzdarului pasiv L se stabileşte considerând că stratul dislocat nu se compactează
şi se deplasează prin alunecare pe distanţa l1 cu viteza vm datorită împingerii reciproce a
particulelor, iar pe distanţa l2 datorită energiei cinetice.
Rezistenţa la înaintare în lucru a brăzdarului de dislocat pasiv se determină din relaţia:

unde Rt este rezistenţa la tăiere a solului; Rd- rezistenţa la deformare a solului; Ri- forţa de
inerţie a materialului; Rg- forţa pentru deplasarea solului pe brăzdar.
Rezistenţa la tăiere a solului este:

unde b este lăţimea de lucru a brăzdarului; kt- rezistenţa specifică a solului la tăiere.
Forţa necesară pentru deformarea solului este:

unde a este adâncimea de lucru; Kd- rezistenţa specifică a solului la deformare.

Forţa de inerţie este:

unde γs este greutatea volumică a solului; vm- viteza maşinii; g- acceleraţia gravitaţională.
Forţa de deplasare a stratului de material pe brăzdar rezultă din ecuaţiile de echilibru:

Pentru f=tgϕ şi mg=abLγs rezultă:

Cu aceste expresii rezistenţa la înaintare a brăzdarului de dislocat pasiv este:

 Separarea tuberculilor de sol şi impurităţi

Ţinând cont de indicii care pot fi luaţi ca bază, separarea se poate face după mai multe criterii:
- după dimensiuni (pe site şi grătare cu vergele);
- după plasticitate (centrifugarea în tobe);
- rezistenţa la dizolvare în apă (separarea cu apă);
- după greutatea specifică (în medii lichide şi în strat fluidizat);
- după forma şi proprietăţile fizico-mecanice (duritate, elasticitate, coeficienţi de frecare);
- folosirea simultană a mai multor caracteristici fizico-mecanice (separarea cu perii);
- după proprietăţile aerodinamice (separarea în curenţi de aer);
- după proprietăţi electrice (conductibilitatea electrică);
- după proprietăţile radioactive (radiaţii X sau infraroşii);
- după alte proprietăţi (fluorescenţă, separare cu impuls sonor, etc.).
 Grătare rulante (elevatoare cu vergele)
Grătarul rulant este o bandă continuă realizată
dintr-o succesiune de vergele metalice, montate
pe lanţuri, curele sau prinse între ele prin
cârlige. Pasul vergelelor este de 34-42 mm iar
spaţiul de cernere (dintre vergele) este de 25-32
mm.
Toate elementele grătarelor sunt supuse unui
proces de uzură intensă (frecări intense şi
solicitări mecanice mari) ca urmare a faptului că
intră în contact cu o cantitate mare de materia.
Ramura activă a grătarului are o mişcare oscilatorie
forţată (cu amplitudinea de 0-45 mm şi frecvenţa
de 220-800 osc/min).
Dispozitivele de agitare por fi de tipul pasive (roţi
profilate, fig.a) respectiv active (cu ciocănele,
fig.b şi cu ciocănele şi rolă de susţinere, fig.c).
Pentru o bună funcţionare amplasarea dispozitivului
de agitare se face la o distanţă de 0,3-0,4 m de
rola de întoarcere, când pe grătar se află o
cantitate suficientă de sol care, poate proteja
astfel tuberculii.
Lungimea grătarului depinde de viteza liniară a
acestuia. Un grătar prea lung măreşte gradul de
vătămare a tuberculilor, iar unul prea scurt nu
este eficace.
Din punct de vedere teoretic, separatorul cu vergele cu roată eliptică sau cu excentric se bazează pe
principiul agitării ramurii ce poartă masa de tuberculi dislocaţi. Pentru a determina valoarea
forţei centrifuge, trebuie să se ţină seama că viteza de deplasare a lanţului sau curelei este
constantă şi că pentru un punct de pe elipsă viteza are valoarea:

Raza medie a roţii eliptice este:

Când masa dislocată ajunge în dreptul roţii eliptice va fi supusă unei forţa centrifuge
cu componenta:
Desprinderea materialului dislocat şi intensificarea procesului de separare are loc când este
îndeplinită condiţia:

sau:

Notând fracţia cu K (coeficientul de regim cinematic), rezultă:

Din această condiţie se poate determina turaţia elipsei pentru care condiţia de regim cinematic
este satisfăcută.

Pentru β=α se obţine condiţia de desprindere a materialului de pe separator.

Desprinderea stratului supus scuturării depinde de unghiul de înclinare a ramurii active a
reparatorului şi de raza roţii eliptice.
Calitatea lucrului depinde şi de stratul de material care se transportă odată cu cartofii. Pentru
accelerarea procesului de scuturare se recomandă ca viteza scuturătorului să fie de 1,3-1,6
ori mai mare decât viteza de deplasare a maşinii.
 Separarea cu site oscilante
Au o sită oscilantă pe care masa supusă separării
se află într-o mişcare de dute-vino. Dispozitivul
se poate monta după separatorul cu vergele,
când are rolul de a finisa procesul de separare
sau în faţă, imediat după brăzdarele de dislocat.
Dispozitivele de separare sunt acţionate cu
mecanisme de tipul bielă-manivelă sau cu un
excentric.
Mişcarea sistemului se consideră ca o mişcare
armonică, datorită lungimii mari a sitei şi a
raportului r/l. Asupra unei particule aflată pe sită
acţionează greutatea G şi forţa de inerţie Fi:

Proiecţia pe direcţia N va da:

sau:
K este coeficientul de regim cinematic.
Pentru a se realiza o bună separare a solului şi a fracţiilor mici trebuie ca materialul să se
deplaseze pe sită în salturi. Aceasta presupune ca N să fie mai mare, la limită egală cu
zero. Deoarece mg este diferit de zero, rezultă valoarea limită a coeficientului de regim
cinematic K:

Regimul cinematic depinde de elementele constructive şi de montaj, respectiv de viteza

unghiulară a mecanismului de acţionare.
Pentru a stabili desprinderea se determină condiţiile limită în care aceasta se poate produce. O
poziţie limită este ωt=2π, când manivela a efectuat o rotaţie completă. Se obţine un K 0
pentru care cos ωt=1:

Orice regim K>K0 va asigura desprinderea materialului înainte ca manivela să execute o roteţie
completă. În mărime absolută:

Experimental s-a stabilit că un unghi α mare duce la o acţionare energică pentru cernerea
stratului de material. Cu creşterea umidităţii materialului se înrăutăţesc condiţiile de
separare. În practică α = 10-170, β = 30-350 şi turaţia manivelei de 450-600 rot/min.
 Scuturător acţionat cu excentric

Acestea se montează după separatoarele cu vergele. E

mai găsesc şi în staţiile fixe unde se face o curăţire
suplimentară a masei de tuberculi, supusă unor
operaţii de sortare. Aceste dispozitive aparţin, ca
principiu de funcţionare şi construcţie,
scuturătorilor de tip vibrator.
Având o mişcare de rotaţie odată cu excentricul, de care
este legată, sita se mai numeşte şi grătar cu
mişcare circulară sau giratoare. Asupra unei
particule de pe grătar acţionează greutatea G şi forţa
centrifugă Fc. Pentru ca materialul să se desprindă
de suprafaţa grătarului trebuie ca:

unde ϕd este unghiul de oscilaţie corespunzător unei

desprinderi.
La limită se obţine:
Condiţia limită de desprindere este atunci când ϕd=π/2.

sau exprimând viteza unghiulară în funcţie de turaţie:

De aici se obţine turaţia mecanismului de acţionare:

Aterizarea materialului pe grătar se poate face după una sau mai multe rotaţii ale excentricului.
Dacă se face după o rotaţie, adică 2 π., regimul de lucru se numeşte regim critic de ordinul
I , după două rotaţii regim critic de ordinul II, s.a.m.d.
Ca urmare a deplasării materialului prin salturi continue de frecvenţă relativ ridicată şi
amplitudine mică, eficienţa procedeului este mare, în cazul funcţionării în tandem sau în
spatele altor dispozitive.
 Grătare rotative
Grătarele rotative, denumite şi tobe, sunt folosite în general ca organe de separare iniţială,
când stratul de sol dislocat de brăzdare este transmis în interiorul tobei. În procesul de
lucru, tuberculii şi stratul de sol sunt antrenaţi de către tobă, prin frecare în sensul de
rotaţie până la o anumită înălţime, de unde se rostogolesc sau cad înapoi în partea
inferioară a tobei. Această deplasare produce destrămarea stratului de sol şi separarea
tuberculilor de pământ.
Constructiv tobele sunt de mai multe feluri:
- tobe cilindrice simple (a);
- tobe cilindrice cu nervuri elicoidale (b);
- tobe tronconice (c);
- tobe compuse (d).
Un caz particular este toba elevator folosită ca organ de separare intermediară şi de transport a
tuberculilor. Ca şi celelalte tobe, este formată din vergele din oţel îmbrăcate în cauciuc, dar
dispuse circular pe suprafaţa unui cilindru, are secţiunea transversală sub formă de jgheab
şi prezintă în interior pereţi pentru transportul tuberculilor.
 Separarea pe tobă normală
Datorită rotaţiei tobei, particulele de pământ se mărunţesc prin
alunecare pe tobă şi cad prin găurile acesteia. Constructiv
este realizat din sârmă cu ochiuri pătrate prin care materialul
se separă. Regimul de mişcare trebuie să asigure separarea
solului fără vătămarea tuberculilor.
În cazul tobelor cu turaţii reduse, forţele care acţionează asupra
unei particule din tobă sunt:
- forţa de greutate a particulei; G=mg;
- forţa de frecare dintre particulă şi suprafaţa interioară a
tobei: Ff = μGcosψ; μ este coeficientul de frecare a particulei
pe suprafaţa tobei.
Aluncarea particulei pe suprafaţa tobei începe când:

sau:

rezultă:

Se produce alunecarea particulei pe suprafaţa tobei atunci când

ψ > ϕ.
La turaţii mari asupra unei particule de pe suprafaţa interioară
acţionează:
- forţa de greutate G = mg;
- forţa centrifugă Fc = mRω2;
- forţa de frecare

Alunecarea începe atunci când forţa de frecare este mai mare,

cel mult egală cu Gsinψ:

Întrucât

va rezulta:

Din relaţia de mai sus se determină valoarea vitezei unghiulare,

respectiv a turaţiei la care are loc alunecarea:
Dacă se consideră că μ=0,6 rezultă un unghi ϕ = 310 şi unghiul de rotaţie la care începe
alunecarea tuberculilor pe suprafaţa interioară a tobei ψ = 32-600. În aceste condiţii turaţia
tobei va putea lua valori între: şi

Aceste tobe au avantajul că sunt bine echilibrate, dar la solurile umede pământul nu are timp
să treacă prin ochiurile sitei şi toba se înfundă.
Tobele centrifuge lucrează la viteze unghiulare mai mari decât tobele de cernere. Turaţia
acestora se obţine plecând de la relaţia anterioară la care se aproximează sin(ψ-ϕ)=sinϕ şi
rezultă
Turaţia maximă a tobelor centrifuge este atunci când:

La o turaţie mai mare decât turaţia maximă, masa supusă separării se roteşte fiind antrenată
odată cu toba, fără a mai aluneca pe suprafaţa interioară.
Pentru realizarea autocurăţiri tobelor centrifugale, se utilizează tobe de construcţie tronconică.,
Acestea au avantajul că materialul supus separării este deplasat de-a lungul tobei, ca
urmare a efectului forţei centrifuge
Condiţia de mişcare a particulei în timpul separării este:

Se fac înlocuirile şi după ce se împarte relaţia cu mg se obţine:

Rezultă valoarea coeficientului de regim cinematic la care are loc deplasarea materialului în
lungul tobei:

Şi condiţia ca
 Mişcarea unei particule în interiorul tobei

O particulă în interiorul unei tobe de separare se

desprinde de pe tobă în punctul M şi parcurge o
traiectorie până în punctul P. Punctul M este
caracterizat de unghiul ψd sau complementul său
ϕd .
Viteza absolută va a particulei în momentul
desprinderii de pe suprafaţa tobei se determină
din condiţia de echilibru a forţelor proiectate pe
direcţia razei.

În momentul desprinderii N=0, adică:

Viteza absolută a particulei în momentul desprinderii

va fi egală cu viteza periferică a tobei (v=ωR).
Înlocuind în relaţia de mai sus se obţine:
Traiectoria descrisă de o particulă din momentul desprinderii din punctul M şi până face din
nou contact cu suprafaţa tobei în punctul P este definită de coordonatele:

Se scoate timpul din prima ecuaţie şi se înlocuieşte în cea de-a doua:

Se înlocuieşte viteza cu relaţia stabilită anterior:

Traiectoria descrisă de particulă este o parabolă.

 Grătare cu discuri

Pentru a putea asigura o acţiune

satisfăcătoare de destrămare şi
cernere a solului dislocat de
brăzdare (toate celelalte dispozitive
prezentate nefiind suficient de
eficiente) s-au realizat grătarele cu
discuri.
Un grătar (sită) cu discuri este constituit
din trei la cinci axe paralele pe care
sunt fixate discuri active din cauciuc.
Axele sunt antrenate în mişcare de
rotaţie şi se rotesc în acelaşi sens.
Grătarul este dispus înclinat faţă de
orizontală sub un unghi de 4-80.
Grătarele cu discuri separă cu peste 10
% mai mult pământ decât celelalte
tipuri de grătare, realizează un
procent de tuberculi vătămaţi cam la
jumătate dar pierderile cresc de cca.
1,5 ori.
Sfărâmarea bulgărilor prin presare după dislocare,
se face prin trecerea stratului de material
printre două valţuri pneumatice, între valţuri
pneumatice şi un grătar rulant, etc.
Sfărâmarea bulgărilor prin lovire se poate face cu
diverse tipuri de dispozitive.
Dispozitivul cu rotor (a) este alcătuit din tamburul
cu palete 5, dispus în spatele tăvălugului 4,
peste conturul posterior al brăzdarului 2. Pe
marginile tăvălugului se află cuţitele disc 1.
Paletele rotorului confecţionate din cauciuc şi
rigidizate cu lame de oţel, pătrund în masa
dislocată şi o aruncă pe grătarul de cernere 3.
Dispozitivul cu lanţuri de suspendare (b) este
alcătuit dintr-un grătar fix dispus deasupra
grătarului rulant. Grătarul fix este format din
lanţurile de suspendare1, barele transversale 2
şi cablurile de legătură 2. Barele produc
lovirea şi sfărâmarea bulgărilor.
Dispozitivul cu opritoare (c) cuprinde unul până la
patru opritoare, formate din bare transversale
din cauciuc prevăzute cu îngroşări sferice.
Barele sunt înşirate pe cabluri elastice şi se
aştern parţial pe grătarul de separare.
 Organe de separare a bulgărilor şi pietrelor
Separatoare cu ace
a- separator cu tambur cu ace; b- separator cu transportor cu ace; c- separator cu tambur cu ace
şi transportor de alimentare inferior; d- separator cu tambur cu aceşi valţ de apăsare din
cauciuc.
Principalele părţi componente ale acestor separatoare sunt: 1- transportorul de alimentare; 2-
tambur cu ace; 3- deflector; 4- transportor receptor; 5- transportor cu bandă şi ace; 6-
transportor cu bandă; 7- valţ de apăsare din cauciuc.
 Separator prin frecare

Separatoarele prin frecare sunt alcătuite dintr-o bandă continuă din cauciuc, netedă sau
prevăzută cu degete elastice pe suprafaţa activă. După direcţia de mişcare a benzii se
doesebesc două tipuri de separatoare: cu bandă longitudinală (a) şi cu bandă transversală
(b). Părţile componente ale unui separator sunt: 1- transportor alimentator; 2- banda de
separare; 3- transportorul receptor pentru pietre şi bulgări; 4- transportor receptor pentru
tuberculi.
Separatorul prin frecare împarte materialul în două fracţii: una care se rostogoleşte în jos pe
suprafaţa benzii de separare compusă din tuberculi şi o parte de bulgări de forma tuberculilor
şi alta care este antrenată de bandă până la capătul de descărcare, compusă din pietre (de
regulă plate), bulgări, resturi de tulpini, stoloni şi tuberculii care nu se rostogolesc. Pentru ca
tuberculii să se rostogolească pe suprafaţa de separare trebuie ca:

unde fr este coeficientul de frecare la rostogolire a tuberculilor pe bandă.

 Separatoare cu perii

Separatoarele cu perii sau cu elemente elastice se folosesc la separarea tuberculilor de

pietre. Sunt mai multe tipuri constructive şi anume: separator axial, separator tangenţial,
separator cu bandă şi perie înclinată.

Separatorul axial cu perie este alcătuit din: 1- transportorul de alimentare; 2- grătare cu

degete elastice; 3- perii rotative; 4- transportorul pentru pietre; 5- transpotorul pentru
tuberculi; 6- opritoare.
Pietrele aduse împreună cu tuberculii trec printre perii şi opritoare şi cad pe transportorul 4.
Tuberculii sunt deplasaţi de-a lungul opritoarelor 6 şi cad pe transportorul 5. Deplasarea
laterală a tuberculilor este oprită de degetele grătarului 2.
Separatorul tangenţial cu perii cuprinde
valţurile profilate 4 pentru separarea
corpurilor străine mici, periile disc 3,
peretele despărţitor 2 şi grătarul rulant
1.
Pietrele fiind mau grele, trec printre ţeşii
elastici ai periilor iar tuberculii (mai
uşori) sunt antrenaţi şi descărcaţi
lateral.
Separatorul cu bandă şi perie înclinată cuprinde peria rotativă 1, transportorul cu bandă cu
degete elastice 2, transportorul de tuberculi 3 şi transportorul de pietre 4.
Pietrele şi bulgării pătrund în spaţiile dintre degetele benzii mai mult decât tuberculii. La trecerea
pe sub perie tuberculii sunt îndepărtaţi şi descărcaţi pe transportorul 3, iar pietrele şi bulgării
ajung pe transportorul 4.
Separatorul poate fi echipat cu una sau două perii.