Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PROIECT DE ABSOLVIRE A
ŞCOLII DE MAIŞTRI
ÎNDRUMĂTOR PROIECT:
ING. DAN AMARIUCAI
ABSOLVENT:
PETRISOR MARIAN
2010
CUPRINS
2
TEMA PROIECTULUI:
„STUDIUL CUTIEI DE VITEZE”
3
ARGUMENT
4
utilizate în ce priveşte motorul, transmisia şi caroseria, s-au situat pe acelaşi
plan cu autoturismele străine de atunci, de aceeaşi capacitate cilindrică.
Datorită fenomenului de frecare ce apare în timpul funcţionării, piesele
motorului sunt supuse uzurii. Pentru diminuarea efectelor frecării şi deci
uzurii, suprafeţele pieselor aflate în contact şi în mişcare relativă sunt acoperite
cu o peliculă de ulei. Acest lucru este posibil cu ajutorul instalaţiei de ungere a
motorului.
Tipurile moderne de automobile sunt echipate cu motoare prevăzute cu
instalaţii de ungere mixte, care folosesc uleiuri cu vâscozitate corespunzătoare
(Dacia 1310, D 797-05, D 2156 HMN 8 etc.).
Lucrarea prezintă modul de aplicare a principalelor lucrări şi operaţii
necesare întreţinerii şi reparării cutiei de viteze după ce, în prealabil, se face o
scurtă prezentare constructivă şi funcţională a cutiei.
5
CAPITOLUL I
Destinaţie şi clasificare
6
1. după modul de variaţie a raportului de transmitere:
• cutii de viteze discontinue;
• cutii de viteze continue progresive;
2. după felul mişcării axei arborelui:
7
CAPITOLUL II
Cutii de viteze în trepte (clasice)
Cutiile de viteze în trepte, cu arbori cu axe fixe sunt cele mai răspândite
la automobile, deoarece aceste tipuri sunt cele mai simple din punct de vedere
constructiv şi deci fabricarea lor este ieftină.
O cutie de viteze (fig.1) este compusă din:
• mecanismul reductor (cutia de viteze propriu-zisă);
• mecanismul de comandă, fixare şi zăvorâre a treptelor.
Fig. 1
2.1 Mecanismul reductor
8
Mecanismul reductor (fig.2) serveşte la transmiterea momentului motor
şi permite modificarea raportului de transmitere, în funcţie de variaţia
rezistenţelor la înaintarea automobilului. El constituie partea principală a cutiei
de viteze şi se compune din:
• arbori;
o primar (arborele ambreiajului );
o intermediar;
o de mers înainte.
• pereţi de pinioane;
• carter.
În poziţia din fig.3, este reprezentată cutia de viteze cu trei arbori, care
se află în punctul mort (poziţia neutră).
Diversele trepte ale cutiei de viteze se obţin prin deplasarea pe arborele
secundar S a blocului pinioanelor baladoare 5 – 7 sau a manşonului m (cu
ajutorul furcilor).În felul acesta, mişcarea se poate transmite de la arborele
intermediar la arborele secundar prin perechile de pinioane 7 – 8, 5 – 6 şi 3 –
4.
Cutia de viteze cu trei arbori dă posibilitatea obţinerii treptei de priză
directă prin cuplarea arborelui primar P cu cel secundar S cu ajutorul
manşonului m (se cuplează c cu c’). În această treaptă, cutia de viteză
funcţionează cu zgomot redus şi cu randament ridicat.
9
Cuplarea treptelor prin pinioanele culisante(baladoare)
Cuplarea treptelor (fig.3) se obţine prin deplasare spre stânga sau spre
dreapta a blocului de pinioane 1 – 3 până când pinionul 1 va angrena cu
pinionul 2, respectiv 3 cu 4.
Dezavantajul principal al acestei soluţii de organizare este zgomotul
mare de cuplare, datorită şocurilor ce se produc din cauza vitezelor tangenţiale
diferite ale pinioanelor ce intră în angrenare , ceea ce duce la uzura laterală a
dinţilor pinioanelor.
10
• fără blocare;
• cu blocare:
o cu bolţuri de blocare;
o cu inele cu dantură de blocare.
11
• la distanţă, cu maneta pe coroana volanului (când cutia de
viteze nu este în apropierea conducătorului);
o cu servocomandă.
12
2.2.3 Mecanismul de zăvorâre a treptelor
13
La autoturismele organizate după soluţiile „totul în faţă” şi „totul în
spate”, cutia de viteze are doi arbori (arborele primar cuplat cu arborele
ambreiajului printr-un manşon şi arborele secundar montat sub arborele
primar).În acest caz priza directă lipseşte . Arborele secundar este şi arborele
transmisiei principale, fiind prevăzut cu un pinion de atac la ieşirea din
mecanismul reductor al cutiei de viteze (fig.2.9).
La aceste cutii de viteze, valoarea raportului de transmitere în treapta
cea mai rapidă este subunitară sau supraunitară.
14
Reductorul are doi arbori (primar şi secundar). Cuplarea treptei de priza
directă sau a treptei reductoare se realizează cu ajutorul unui sincronizator.
CAPITOLUL III
Întreţinerea, defecte în exploatare şi repararea cutiei de viteze
15
• controlul fixării pe carterul ambreiajului sau pe şasiu;
• verificarea strângerii piuliţelor de la flanşa arborelui secundar;
• verificarea etanşeităţii carterului(se observă locurile pe unde au loc
pierderi de ulei);
• controlul zgomotelor (cu stetoscopul);
• controlul funcţionării mecanismelor de comandă, fixare şi zăvorâre;
• reglare mecanismului de comandă;
• gresarea articulaţiilor mecanismului de comandă
• controlul şi completarea nivelului lubrifiantului;
• schimbarea lubrifiantului din carter.
Ungerea cutiei de viteze se face cu un ulei special pentru transmisie.
Schimbarea uleiului constă din golirea celui uzat şi umplerea până la nivel cu
ulei proaspăt de tip corespunzător. Golirea uleiului se face printr-un orificiu
dispus la partea inferioară a carterului şi astupat cu un buşon filetat.
Pentru o scurgere mai bună a lubrifiantului din carter, golirea trebuie
făcută la venirea din cursă.
Introducerea uleiului în carter se face, în general, printr-un orificiu
lateral astupat cu buşon.
Blocarea cutiei de viteze se manifestă, mai ales, la pornirea din loc sau
la mersul înainte datorită:
• defectării mecanismului de zăvorâre;
• ruperii dinţilor pinioanelor.
Defectarea mecanismului de zăvorâre a treptelor conduce la cuplarea
simultană a două trepte, rezultând blocarea cutiei de viteze. Defectul se
elimină înlocuindu-se piesele uzate.
16
Ruperea dinţilor pinioanelor poate duce la blocarea cutiei de viteze
atunci când fragmente din dantura spartă se înţepenesc între dinţii pinioanelor.
Cauzele ruperii dinţilor pot fi:
• solicitări mari date de ambreieri bruşte;
• manevrări grele ale manetei mecanismului de comandă;
• oboseala materialului;
• uzuri avansate.
Defectul se înlătură numai la atelierul de reparaţii, prin înlocuirea
pinioanelor cu dinţi rupţi.
Rămânerea într-o anumită treaptă, fără posibilitatea de a mai cupla
alta se poate datora următoarelor cauze:
• ruperea manetei schimbătorului;
• ruperea furcilor de cuplare sau a axelor baladoare;
• defectarea mecanismului de zăvorâre;
• congelarea uleiului pe timp de iarnă.
Ruperea manetei de comandă a schimbătorului se datoreşte:
• oboselii materialului;
• manevrelor bruşte;
• vâscozităţii uleiului din carter.
Când maneta s-a rupt deasupra articulaţiei sferice se poate folosi o ţeavă
sau o cheie tubulară – introdusă pe capătul manetei – cu care se va face
schimbarea vitezei. Dacă ruperea s-a produs sub articulaţia sferică, trebuie
demontat capacul cutiei de viteze şi scos capacul rupt, apoi, cu un levier se
introduce în treapta I sau a II-a , se pune capacul şi, debreind, se porneşte
motorul, continuându-se drumul fără a mai schimba treapta de viteză.
Ruperea furcilor de cuplare sau a axelor baladoare are drept cauze:
• oboseala materialului;
17
• schimbări bruşte ale treptelor;
• manevrări forţate când uleiul este congelat.
Defectul se constată prin faptul că, deşi maneta se poate manevra, totuşi nu se
realizează cuplarea treptelor. Pentru a preveni deteriorarea cutiei de viteze se
debreiază şi se opreşte motorul.
Autodecuplarea cutiei de viteze („sare din viteză) are drept cauze:
• defectarea mecanismului de fixare;
• uzura excesivă a danturii pinioanelor sau mufelor(craboţii);
• uzura rulmenţilor (jocuri foarte mari);
• jocuri axiale mari ale pinioanelor pe arborele secundar.
18
Huruitul puternic sau trosniturile sunt date de spargerea corpurilor de
rostogolire a rulmenţilor.
Bătaia ritmică este cauzată de ruperea danturii pinioanelor. Dacă bătaia
este la fel de puternică în orice treaptă, rezultă că ruperea danturii s-a produs la
pinioanele permanent angrenate, iar dacă bătaia apare numai într-o treaptă
anumită înseamnă că dinţii ruptă sunt ai pinionului liber pe arbore.
Continuarea drumului se face, cu automobilul remorcat, până la atelierul de
reparaţii.
Schimbarea greoaie a treptelor este cauzată de :
• uzarea sau dereglarea ambreiajului;
• uzarea sau deformarea furcilor de antrenare a pinioanelor şi a axelor
baladoare;
• uzarea frontală a danturii pinioanelor.
19
• filetul găurilor deteriorate se refiletează la cota majorată sau se încarcă
găurile cu sudură, se găuresc şi se refiletează la cota normală.
Arborele primar poate avea următoarele defecte, care se înlătură astfel:
• locaşurile de sprijin ale arborele secundar se recondiţionează prin
strunjire şi bucşare la cotă nominală sau prin cromare şi rectificare la
cotă normală;
• fusurile pentru rulmenţi se recondiţionează prin cromare sau metalizare
şi rectificare la cota normală;
• suprafeţele de angrenare ale dinţilor pinioanelor uzate (dacă nu depăşesc
25 % din suprafaţa dintelui şi când nu apare la doi dinţi alăturaţi) se
încarcă cu sudură şi se polizează;
• canelurile uzate în lăţime peste limita admisă nu se recondiţionează, ci
se rebutează arborele;
• fusul de ghidaj în arborele cotit uzat se recondiţionează prin cromare sau
metalizare şi rectificare la cota nominală;
• suprafaţa de alunecare a inelului de etanşare uzată se recondiţionează
prin cromare sau metalizare şi rectificare la cotă nominală.
20
reparare, înlocuirea rolelor – ace iniţiale cu unele având diametrul
majorat şi folosirea unui pinion recondiţionat.
Arborele intermediar poate prezenta defectele următoare, care se
înlătură astfel:
• fusurile pentru rulmenţi uzate se recondiţionează prin cromare şi
rectificare la cotă nominală;
• suprafeţele de contact cu pinioanele se recondiţionează prin cromare şi
rectificare la cota nominală sau de reparare, în funcţie de starea
suprafeţelor conjugate ale pinioanelor corespunzătoare;
• fisurile, încovoierea sau torsionarea arborelui, conduc la rebutarea
acestuia.
Pinioanele pot prezenta defectele următoare, care se înlătură astfel:
• suprafeţele de angrenare ale dinţilor uzate în limitele admise, se
recondiţionează prin rectificare cu polizorul, respectiv, cromare şi
rectificare, iar pentru înlăturarea jocurilor, la montaj, se folosesc şaibe
plane compensatoare;
• alezajele butucilor pinioanelor se recondiţionează prin cromare şi
rectificare la cota nominală sau, în cazul uzurilor mai mari, prin alezare
şi bucşare la cota nominală;
• fisurile de orice natură şi în orice poziţie, conduc la înlocuirea
pinioanelor respective.
De regulă, nu este indicat a se recondiţiona danturile pinioanelor.
CONCLUZII
21
Aprofundând studiul, putem depista defectele apărute în exploatare şi să
nu luăm măsuri pentru evitarea acestora printr-o utilizare corectă a
mecanismului de comandă şi o întreţinere periodică corectă şi la timp.
De asemenea, în cazul apariţiei unor defecte, studiul nu permite cunoaşterea
lucrărilor de întreţinere şi reparaţii la mecanismele de acţionare, fixare şi
zăvorâre a cutiei de viteze.
În executarea acestor lucrări, studiul nu permite cunoaşterea regulilor de
protecţie a muncii şi pentru evitarea accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor
profesionale. Pentru a evita apariţia unor defecte în exploatare a surprizelor
neplăcute, se recomandă verificarea periodică a nivelului lubrifiantului din
carterul cutiei de viteze şi starea angrenajelor componente.
Se recomandă, pentru o mai bună siguranţă în funcţionare, îmbunătăţirea
calităţii lubrifiantului şi a materialelor constructive.
BIBLIOGRAFIE
22
III, meseria mecanic auto, Editura didactică şi pedagogică R.A.,
Bucureşti – 1998.
2. Popa B., Băţagă N, Căzilă A. – „Motoare pentru autovehicule –
funcţionare, caracteristici, rodaj, uzură, testare şi reglare”, Editura
Dacia, Cluj – Napoca, 1982.
3. Gheorghe D., Groza A., Ghiulai M.- „Tehnologia reparării auto –
manual pentru şcolile tehnice de maiştri”, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1962.
23