MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

COLEGIUL TEHNIC “VICEAMIRAL IOAN BĂLĂNESCU”

ELECTROMECANIC UTILAJE ŞI INSTALATII INDUSTRIALE

PROIECT DE SPECIALITATE

EXAMEN DE CERTIFICARE A COMPETENŢELOR PROFESIONALE

NIVEL 3

TEMA: VERIFICAREA ALIMENTĂRII MOTORULUI DE CURENT

ALTERNATIV

COORDONATOR DE PROIECT,
PROF. ING. DAN GEORGE PANA
ABSOLVENT,
BECHIR ALEXANDRA
CLASA a XI-a PE

GIURGIU - 2021
 CUPRINS

ARGUMENT

CONŢINUTUL PROIECTULUI:

CAPITOLUL 1 – Masini electrice de curent alternativ

CAPITOLUL 2 – Verificarea alimentării motorului de curent
alternativ
CAPITOLUL 3 – Masuri de protectie a muncii si PSI

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

2
 ARGUMENT

Primele maşini electrice de curent alternativ s-au dezvoltat în special

du-pă anul 1883,ca urmare a creşterii cererii de putere produsă în centralele
electrice.
Maşina de curent alternativ este tipul de maşină electrică rotativă care,
pentru o tensiune la borne de frecvenţă dată,funcţionează cu o turaţie riguros
constantă.
Maşinile asincrone trifazate formează cea mai mare categorie de
consumatori de energie electrică din sistemul energetic, fiind utilizate în toate
domeniile de activitate.
Maşina asincronă se întâlneşte pe scară largă în acţionările electrice din
toate sectoarele industriale şi sociale, îndeosebi în regimul de motor trifazat,
pentru acţionarea maşinilor unelte, a pompelor, a compresoarelor, a morilor cu
bile, a macaralelor electrice, a podurilor rulante, a aparaturii medicale, a
aparaturii electrocasnice etc.
Studiul fenomenelor electrice şi magnetice, cu manifestări ale formei
de materie numită câmp electromagnetic, este în continuă dezvoltare.
Progresele realizate în adâncirea cunoaşterii fenomenelor electromagnetice pot
fi sintetizate menţionând etape mai importante.
Aceste teorii a acţiunilor electrice şi mag-netice la distanţă, teoria
macroscopică a câmpului electromagnetic (Maxwell), teoria microscopică a
câmpului electromagnetic (Lorentz), teoria relativistă a câmpului electromag-
netic (Einstein) şi teoria cuantică a câmpului electromagnetic.
O seamă de contribuţii valoroase la studiul teoretic şi experimental al
fenomenelor electromagnetice a adus şi ţara noastră prin lucrările profesorilor
D. Hurmuzescu, St. Procopiu, N. Vasilescu Karpen (cercetări privind magnetis-
mul), R.Răduleţ (aprofundarea concepţiilor actuale ale teoriei feromagnetice a
câmpului electromagnetic) ş.a.
Maşina asincronă poate funcţiona în regim de motor, regim de generator
sau regim de frână. Regimul de generator al maşinii asincrone este mai rar

3
folosit datorită puterii reactive relativ mare pe care maşina trebuie s-o ia de la
reţea. În acţionările electrice, în cazuri speciale, maşina asincronă poate
funcţiona pentru scurtă durată şi în regimul de frână electrică.
Motoarele asincrone se construiesc pentru o gamă foarte largă de puteri
(de la ordinul unităţilor de W până la ordinul zecilor de MW), pentru tensiuni
joase (sub 500V) şi tensiuni medii (3 kV, 6 kV sau 10 kV) şi având turaţia
sincronă la frecvenţa f = 50Hz egală în mod uzual cu n = 500, 600, 750, 1000,
1500 sau 3000 rot/min, în funcţie de numărul de perechi de poli.
Maşina de curent alternativ sincronă este utilizată în principal ca
generator, cu tendinţa de a realiza puteri cât mai mari (de ordinul sutelor de mii
de kilowaţi) pe unitate, în vederea ridicării randamentului (maşina sincronă
oferind la ora actuală, principala modalitate de obţinere a energiei electrice).
Fiind reversibilă, funcţionează şi ca motor, (motoare folosite mai ales la
acţionarea sarcinilor de mare putere care nu necesită porniri prea dese şi
reglajul vitezei) şi, de asemenea, într-un regim specific, de compensator de
putere reactivă.
În 1893 s-a pus în funcţiune centrala hidroelectrică Niagara, în America
de Nord, cu grupuri generatoare de câte 500 CP.
Cerinţele de energie au făcut să apară după 1903 primele turbine cu
abur a căror dezvoltare este strâns legată de a generatoarelor electrice sincrone,
cu care formează grupuri turbogeneratoare.

4
CAPITOLUL 1
MASINI ELECTRICE DE CURENT ALTERNATIV

La maşina asincronă, câmpul magnetic este produs de curenţi electrici

alternativi. Înfăşurarea parcursă de aceşti curenţi se numeşte înfăşurare primară,
care poate fi monofazată sau polifazată.
Maşinile monofazate se construiesc pentru puteri mici până la câţiva
kilowaţi. Maşinile obişnuite sunt trifazate.
A doua parte activă a maşinii este indusul în care este plasată
înfăşurarea secundară. În mod obişnuit, partea fixă a maşinii îndeplineşte rolul
de inductor, iar rotorul, de indus.
Maşina asincronă se construieşte sub două forme:maşini de inducţie cu
rotor cu inele sau cu rotor bobinat, la care înfăşurarea rotorică polifazată de
curent alternativ este conectată la inelele de contact, si maşini de inducţie cu
rotor în colivie simplă sau multiplă.
Maşina asincronă polifazată poate funcţiona în regim de motor, de
generator sau de frână electromagnetică. Ea se utilizează in cea mai mare
măsura ca motor şi este cel mai răspândit motor electric, datorită calităţilor
deosebite, de simplitate constructivă şi siguranţă in exploatare.
Maşina asincronă se construieşte pentru tensiuni de până la 10 kV,
puteri de la câţiva waţi până la zeci de megawaţi şi turaţii de câteva sute până
la o sută de mii de rotaţii pe minut.
Turaţiile maşinilor obişnuite, la frecvenţa de 50Hz, sunt cuprinse între
500 şi 3000 rotaţii pe minut.
Maşinile asincrone cu rotor în colivie se construiesc obişnuit pentru
puteri de până la 1000kW. S-au construit şi maşini pentru puteri mai mari, cele
bipolare până la 4200kW şi tetrapolare până la 10000kW.
Limita puterii acestor maşini, determinată de rezistenta mecanică a
rotorului, este de 12 MW pentru maşini bipolare şi de 20MW pentru maşinile
tetrapolare
Elemente constructive
O maşina are o parte fixă, statorul, prevăzută cu o înfăşurare de curent
alternativ, mono-, bi- sau trifazată şi o parte mobilă, rotorul. În figura 1 este
5
prezentată o secţiune longitudinală printr-un motor de inducţie cu rotor în
scurtcircuit. Ca orice maşină rotativă, maşina asincronă are un stator, care este
inductorul, şi un rotor- indusul -, separate de un întrefier.
Statorul produce câmpul magnetic învârtitor şi este format din:
 carcasă - executată din fontă din oţel sudat sau din aliaje de
aluminiu;
 pachetul de tole – de formă cilindrică, cu crestături la partea
interioară . Se execută din tablă silicioasă, laminată la cald sau la
rece cu grosimea de 0,5 mm.

Figura 1. Maşină asincronă cu rotorul în scurtcircuit:

1 – stator;2 – rotor;3 – înfăşurare statorică;4 – înfăşurare rotorică;5 –
arbore rotoric;6 – lagăr cu rostogolire;7 – carcasa statorică; 8 – ventilator.

Figura 2. Carcasă turnată-

secţiune.

6
Figura 3
Maşină asincronă cu rotorul
 Strângerea pachetului se realizează cu scoabe sudate la exterior;
înfăşurarea statorului – poate fi monofazată sau trifazată, într-un strat sau în
două straturi.
Bobinajul statoric se realizează din sârmă de cupru. Capetele înfăşurării
statorului sunt legate la o placă de borne (fig.6). Înfăşurarea statorică a
maşinilor trifazate poate fi legată în stea sau în triunghi.
Rotorul funcţie de tipul maşinii, poate fi cu inele sau în scurtcircuit:
Rotorul cu inele (fig. 3) este format din arborele de oţel, pe care este
presat pachetul de tole prevăzut cu crestături la exterior (fig. 5). Înfăşurarea
indusului este trifazată şi se realizează din conductoare izolate, introduse in
crestăturile rotorului.
C o n e x iu n e a s te a C o n e x iu n e a tr iu n g h i
U 1 V 1 W 1 U 1 V 1 W 1
U 1 V 1 W 1 U 1 V 1 W 1

W 2 U 2 V2 W 2 U 2 V2

U 2 V 2 W 2
U 2 V 2 W 2

Figura 6. Notarea şi aşezarea bornelor pe placă

la motoarele asincrone trifazate.

Înfăşurarea rotorului se leagă în stea, iar cele trei capete se scot printr-o
gaură practicată axial în arbore, la capătul unde este montat subansamblul inele
colectoare. Acesta are trei inele, executate din bronz, alamă sau oţel, izolate
între ele, şi montate strâns pe un butuc izolat. La fiecare inel se leagă unul din
capetele înfăşurării rotorului.
Rotorul în scurtcircuit (fig. 1) este format din arbore, pachetul de tole
prevăzut cu crestături a căror formă este arătată în figura 5.c şi înfăşurarea în
scurtcircuit (realizată din conductor de cupru sau prin turnare sub presiune din
aluminiu)
Subansamblul portperii (numai la maşinile cu inele) este prevăzut cu
perii de cărbune-grafit, ce freacă pe inelele colectoare. Periile sunt legate la o
placă de borne a rotorului, prevăzută cu trei borne.
Scuturile servesc la susţinerea lagărelor arborelui maşinii. Scuturile sunt
7
amplasate lateral şi sunt montate fix de carcasa statorului. Acestea au rolul de a
menţine o distanţă constantă intre rotor şi stator (întrefier).
Lagărele servesc ca reazeme ale rotorului maşinii.
Ventilatorul este montat pe arbore şi are rolul de a răcii maşina.
Maşina de inducţie are întrefier constant care se ia cât se poate de mic şi
este determinat de considerente mecanice. Întrefierul are valori între 0,2 şi
2mm, valorile mici corespunzând maşinilor cu puteri de ordinul waţilor, iar
cele mari, maşinilor puternice cu condiţii grele de funcţionare.
Maşinile obişnuite, cu puteri de ordinul kW-ilor au întrefier de 0,5÷0,7
mm. Crestăturile sunt semiînchise. Numai la maşini cu tensiuni mari la care
bobinele se execută separat se utilizează crestături deschise.
La maşinile mijlocii şi mari se utilizează crestături cu pereţi paraleli şi
dinţi trapezoidali, iar la maşinile mici, crestături trapezoidale şi dinţi
dreptunghiulari.
La maşinile de inducţie se utilizează, aproape cu exclusivitate,
înfăşurări întregi, într-un strat şi în două straturi, pentru a obţine un câmp
magnetic cu un conţinut de armonici superioare cât se poate mai redus.
Înfăşurările statorice în două straturi se execută, de cele mai multe ori,
cu pas scurtat, iar cele rotorice în două straturi, cu pas diametral. Înfăşurarea în
colivie la maşinile mici şi mijlocii, se execută pe scară largă din aluminiu turnat
sub presiune, iar la maşini mai mari, din cupru, bronz sau alamă.
Rotoarele cu înfăşurări în colivie sunt mai simple, mai robuste şi mai
ieftine decât cele cu inele şi, din acest motiv,când nu se impun condiţii speciale
de pornire şi modificare a vitezei de rotaţie, se utilizează în măsură largă la
puteri mici şi mijlocii.
În vederea reducerii zgomotului, la maşinile normale se utilizează
crestături cu deschideri cât mai mici şi înclinate faţă de generatoare, iar la
micromaşini se utilizează construcţii speciale cum sunt rotoarele fără crestături,
compuse din mai multe straturi, radiale, axiale sau tangenţiale, motoare cu
istereză şi motoare cu rotor în formă de pahar.
Forma carcasei depinde de tipul constructiv al maşinii. În general
maşinile de puteri mici şi mijlocii au lagărele fixate în scuturi. Cele mai mari le
au separate de stator, fixate pe o placă de bază comună.
Maşinile mici şi mijlocii au în general lagăre cu rulmenţi, iar cele mari,
cu alunecare. Când se urmăreşte o funcţionare liniştită, se utilizează lagăre cu
alunecare şi la maşinile mai mici.
Ca material pentru carcase se utilizează fonta şi oţelul. Oţelul se
utilizează, de obicei, la unicate şi când se urmăreşte reducerea greutăţii maşinii.
Maşinile pentru puteri până la 4 kW adeseori sunt prevăzute cu carcase din
aluminiu.
Regimuri de funcţionare
Maşina asincronă funcţionează în regim de generator, motor sau frână,
în raport cu valoarea vitezei de rotaţie a rotorului faţă de cea sincronă a
câmpului magnetic învârtitor.
Când energia electromagnetică intra în rotor, iar acesta efectuează în
8
exterior lucru mecanic, are loc regimul de motor.
Dacă sensul este invers are loc regimul de generator, iar dacă energia
electromagnetică intră în rotor şi din exterior se efectuează lucru mecanic
rotind rotorul,are loc regimul de frâna electromagnetică.
De obicei în studiul maşinii de inducţie se utilează viteză relativă a
rotorului faţă de câmpul magnetic învârtitor raportată la viteza de sincronism,
numită alunecare, notată cu s, sub forma s=(n1-n)/n1.
Rotorul se roteşte cu turaţia n, cotată pozitiv în sensul lui n1. sunt
reprezentate: forţa electrodinamică F exercitată asupra curentului indus în
conductorul rotoric considerat, momentul electromagnetic de rotaţie M şi M2
de la arbore.
În figura 7a, n<0 (s>1), m şi n1 au acelaşi sens, deci energia
electromagnetică trece din stator în rotor M2 şi n având sensuri opuse, se
efectuează lucru mecanic din exterior asupra rotorului.
Cazul a corespunde regimului de frâna. În cazul b când 0<n<n1 sau
0<s<1, are loc regimul de motor căci M 2 şi n au acelaşi sens, iar în cazul c, are
loc regimul de generator.

9
CAPITOLUL 2
VERIFICAREA ALIMENTĂRII MOTORULUI DE CURENT
ALTERNATIV

Alegerea procedeului de pornire a motoarelor asincrone trebuie să aibă

loc cu respectarea anumitor factori, printre care unii legaţi de cerinţele
sistemului de acţionare electrică, iar alţii de necesităţile reţelelor uzinale de
distribuţie a energiei electrice.
Se preferă o pornire lină, fără şocuri dinamice periculoase mai ales
elementelor transmisiei. Curentul de pornire nu trebuie să ducă la suprasolici-
tări termice, dăunătoare mai ales înfăşurărilor.
Cuplul electromagnetic al motorului este necesar să asigure accelerarea
rapidă a sistemului de acţionare.
Procedeele de pornire diferă după tipul constructiv al rotorului, în
scurtcircuit sau bobinat. În alegerea uneia sau a alteia dintre metodele de por-
nire vom avea în vedere şi considerentele de ordin economic.
Dacă la motoarele de curent continuu cuplurile electromagnetice
maxime sunt limitate de către comutaţie în cursul pornirii, la motoarele
asincrone apar ca esenţiale încălzirea, datorită curenţilor mari din zona cuprinsă
pentru alunecare între unitate şi alunecarea critică, ca şi eforturile
electrodinamice dintre capetele de bobine.
Pornirea prin cuplare directa la retea
Aceasta metoda, desi este extrem de simpla, deoarece se realizeaza prin
simpla cuplare la retea a infasurarii statorice, nu se utilizeaza decat in cazul
motoarelor de puteri mici.
Prin pornire directa se intelege cuplarea motorului laa reteua de
alimentare sau cu paramertii nominali de functionare. Motorul va functiona pe
caracteristica de natura. Desi curentul de pornire este mare, la actionarile
usoare, adica la cele care cuplul rezistent este mic la pornire si creste cu turatia,
pornirea este simpla si eficienta.
Schema de pornire directa cu comanda reversibila, prin care se asigura
actionarea in ambele sensuri de rotatie a fost prezentata in figura 3.2.Inversarea
sensului este asigurata prin inversarea sucesiunii fazelor de alimentare la
bornele motorului (sens direct R la U, S la V si T la W ;in sens invers R la V ;S
10
la U1 si T la W1).
Pentru a nu se produce un scurtcircuit prin cuplarea simultana a
ambelor conctactoare, se utilizeaza cite un contact normal inchis al fiecarui
contactor, in serie cu bobina contactorului pentru sens opus (blocaj electric).
Pornirea prin cuplare directa este posibila in acest caz, din urmatoarele
considerente:
 sectiunea conductoarelor infasurarii statorice este mica ceea ce conduce
la o rezistenta mare, respectiv un curent de pornire relativ scazut;
 aceste motoare au momentul de inertie mic, ceea ce determina pornirea
lor inainte ca sa atinga curentul de pornire valoarea maxima.
Acest procedeu de pornire conduce la schemele cele mai simple şi sigure
în exploatare, el constând în aplicarea simultană în stator a tensiunilor nominale
pe fază. Curentul de pornire Ip coincide cu curentul de scurtcircuit la tensiunea
nominală, fiind relativ ridicat. La motoarele cu colivie simplă, de puteri
nominale de pâna la 110 kW, Ip= (5……8)* IN .
Curentul mare preluat din reţea produce importante căderi de tensiune în
reţeaua de alimentare, care pot deranja alţi consumatori şi mai ales iluminatul
electric din reţelele mixte; aparatele electrice de conectare şi măsurare sunt de
asemenea solicitate. Între capetele frontale ale bobinelor statorice se produc
eforturi electrodinamice importante.
Pornirea directă este bruscă şi rapidă, cu şocuri dinamice ridicate în
elementele cinematice ale transmisiei.
Dezavantajele descrise care acompaniază pornirea directă a motorului
asincron, practicată în exclusivitate la motorul cu rotorul în colivie, nu se
acceptă în general decât la puteri nominale mici, până la 5,5 kw, 380 V.
În cazuri speciale, cu acordul întreprinderii furnizoare de energie
electrică, se permite şi pornirea directă a motoarelor asincrone de puteri
nominale mai mari.
Puterea nominala a motorului asincron pornit direct nu trebuie să
depăşească 20% din puterea nominală a transformatorului ce alimentează
reţeaua de alimentare.
Pornirea directă a motorului asincron în scurtcircuit se întâlneşte la
numeroase maşini-unelte, ventilatoare, polizoare.
Curentul de pornire Ip coincide cu curentul de scurtcircuit la tensiunea
nominală, fiind relativ ridicat. La motoarele cu colivie simplă, de puteri
nominale de pâna la 110 kW,
Ip= (5……8)* IN
Curentul mare preluat din reţea produce importante căderi de tensiune
în reţeaua de alimentare, care pot deranja alţi consumatori şi mai ales
iluminatul electric din reţelele mixte; aparatele electrice de conectare şi
măsurare sunt de asemenea solicitate.
Între capetele frontale ale bobinelor statorice se produc eforturi
electrodinamice importante. Pornirea directă este bruscă şi rapidă, cu şocuri
dinamice ridicate în elementele cinematice ale transmisiei.
Dezavantajele descrise care acompaniază pornirea directă a motorului
11
asincron, practicată în exclusivitate la motorul cu rotorul în colivie, nu se
acceptă în general decât la puteri nominale mici, până la 5,5 kw, 380 V.
În cazuri speciale, cu acordul întreprinderii furnizoare de energie
electrică, se permite şi pornirea directă a motoarelor asincrone de puteri
nominale mai mari.
Puterea nominală a motorului asincron pornit direct nu trebuie să
depăşească 20% din puterea nominală a transformatorului ce alimentează
reţeaua de alimentare.
Pornirea directă a motorului asincron în scurtcircuit se întâlneşte la
numeroase maşini-unelte, ventilatoare, polizoare.
Schema comanda – pornirea unui motor asincron trifazat
nereversibil
Mai jos este prezentata schema de pornire a unui motor electric
asincron triazat, nereversibil, adica se va roti intr-un singur sens.
 Pe circuitul principal (de forta) avem
 un separator I
 un contactor trifazat L
 protectie termica (releu termic) R pentru a preveni regimul de
supra sarcina.
ATENTIE MARE – in acest caz bobina contactorului este de 400 de Volti.
Daca se doreste folosirea unui contactor cu bobina de 230V circuitul de
comanda se va lega intre faza si nul.
Pe circuitul de comanda avem:
Un buton normal deschis P – cu revenire
Un buton normal inchis O – cu revenire
Doua protectii (sigurante) S1 si S2
Explicatia schemei:
Separatorul I este folosit din motive de sigurata, iar dupa inchiderea lui,
la apasarea butonului de pornire P se alimenteaza bobina contactorului L.
In momentul in care care bobina este alimentata contactorul se va
inchide si va alimenta cu energie motorul electric. De asemenea o data cu
alimentarea bobinei se va inchide si contactul auxiliar al contactorului K.
In momentul in care lasam butonul P contactul auxiliar K va mentine
bobina excitata.
In momentul in care se va apasa butonul de oprire O – bobina isi pierde
alimentarea si se va deschide, fapt care va duce la oprirea cu alimentare a
motorului si deschiderea contactului auxiliar K.
Am adaugat si un releu termic, iar pe contactul normal inchis am legat
circuitul de comanda. In momentul in care o sa apara o suprasarcina de durata
contactul se va deschide si va opri alimentarea la bobina.

12
CAPITOLUL 3
MĂSURI DE PROTECŢIE A MUNCII SI P.S.I.

Protectia muncii constituie un ansamblu de activitati institutionalizate,

avand ca scop asigurarea celor mai bune conditii in desfasurarea procesului de
munca, apararea vietii, integritatii corporale si sanatatii persoanelor participante
la procesul de munca.
Normele de protectie a muncii stabilite prin lege reprezinta un sistem
unitar de masuri si reguli aplicabile tuturor participantilor la procesul de
munca.
Activitatea de protectie a muncii asigura aplicarea criteriilor ergonomice
pentru imbunatatirea conditiilor de munca si pentru reducerea efortului fizic,
pre-cum si masuri adecvate pentru munca femeilor si a tinerilor.
 se iau masurile de protectie impotriva electrocutarii prin izolarea
electrica a masinii;
 se utilizeaza scule cu manere electroizolate in timpul depistarii
defectelor de ordin electric;
 se utilizeaza SDV-uri in perfecta stare de functionare pentru
eliminarea accidentelor de munca;
 se utilizeaza echipament de protectie specific atelierelor electrice.
Electrocurările au loc când omul atinge concomitent două elemente bun
conductoare de electricitate, între care există o diferenţă de potenţial.
Partea izolantă a omului o constituie numai pielea, rezistenţa electrică a
ei variind între 1000 – 100 000 de ohmi, în funcţie de individ şi de condiţiile în
care se face contactul cu elementul sub tensiune. De aceea, pentru fiecare
individ se consideră o tensiune periculoasă, în condiţii date, dacă produce un
curent prin corpul omului I mai mare sau egal cu 10 mA. La I ≥15 mA, omul
nu se mai poate elibera singur de sub acţiunea curentului electric, iar la I ≥ 90
mA, încetează funcţionarea inimii.
Contactul cu elemente care fac parte din circuitul curenţilor de lucru,
cum sunt conductoarele neizolate şi bornele, constituie atingere directă, iar
contactul cu un element care intră accidental sub tensiune, darorită unor
defecţiuni sau avarii, cum sunt carcasele maşinilor şi insatalaţiilor electrice
13
constituie atingere indirectă.
Posibilităţi de electrocutare la instalaţiile neprotejate
Atingerea directă la reţelele cu nulul izolat este periculosă deoarece
curentul se închide prin om, pământ, izolaţiile şi capacitătile reţelei faţă de
pământ. În cazul în care are nulul pus la pământ sau nulul izolat, dar o altă
maşină sau instalaţie are atingere la masă cazul este mult mai grav.
Atingerea indirectă este periculoasă când numai maşina este izolată faţă
de pământ sau când numai omul este izolat faţă de pământ, dar se face atingere
dublă. La reţelele de curent continuu cu două conductoare, dacă unul din fire
este pus accidental la pământ apare, de asemenea, pericol de electrocutare.
Măsuri de electrosecuritate prin izolarea amplasamentului
Prin izolarea amplasamentului se înţelege izolarea suplimentară de
protecţie efectuată special pentru izolarea omului faţă de pământ sau obiecte
conductoare în contact cu pământul şi aflate în zona în care se pot produce
atingeri directe sau indirecte.
Acest sistem de protecţie nu este sigur dacă nu este înlăturată posibilita-tea
atingerii altor corpuri conductoare. De aceea nu este permis să se lucreze cu
două mâini acolo unde există posibilitatea să fie atinse concomitent două
corpuri conductoare diferite.
Mijloace individuale de protecţie şi măsuri organizatorice.
Persoanele care în timpul lucrului pot produce atingeri directe, trebuie să
utilizeze, ca mijloace individuale de protecţie, mănuşile şi încălţămintea de
cauciuc, scule cu mânere izolate. În tot timpul lucrului vor avea grijă să nu
închidă circuite electrice prin atingeri concomitente a două parţi ale corpului.
Organizarea locului de muncă impune îngrădirea şi semnalizarea prin
plăci avertizoare la dispozitivele de acţionare a întrerupătoarelor că se lucrează
şi să nu să se închidă.
Pentru înlăturarea electrocutărilor, trebuie ca înainte de începerea oricărei
lucrări să se verifice dacă sunt luate toate măsurile posibile de protecţie.
Norme de prevenire si stingere a incendiilor
Activitatea in mediul exploziv obliga la luarea unor masuri care sa previ-
na declansarea unei explozii sau a unui incendiu.
Pentru aceasta, in functie de domeniu s-au stabilit o serie de masuri su-
plimentare ce trebuie respectate in mod deosebit. Cele mai importante dintre
acestea sunt:
 se interzice folosirea in stare defecta a instalatiilor electrice si a recep-
toarelor de energie de orice fel, precum si a celor uzate si improvizate;
 se interzice incarcarea instalatiilor electrice (cabluri, conducte, tablouri,
transformatoare) peste sarcina admisa;
 se interzice agatarea sau introducerea pe/in interiorul panourilor, niselor,
tablourilor electrice, etc., a obiectelor de orice fel, precum si adapostirea
de obiecte sau materiale in posturile de alimentare sau de distributie;
 se interzice folosirea instalatiilor electrice neprotejate, in raport cu
mediul (etans la praf, la umezeala);

14
 se interzice executarea lucrarilor de intretinere si repetatii a instalatiilor
electrice de catre personalul necalificat si neautorizat;
 se interzice utilizarea lampilor portabile alimentate prin cordoane im-
provizate sau uzate;
 se interzice la utilizarea corpurilor de iluminat a filtrelor de lumina, im-
provizate din carton, hartie sau alte materiale combustibile;
 se interzice intrebuintarea radiatoarelor, reseurilor electrice in alte locuri
decat cele stabilite si in conditiile pericolului de incendiu;
 se interzice folosirea legaturilor provizorii prin introducerea conductoa-
relor electrice fara fisa, direct in priza;
 se interzice utilizarea receptoarelor de energie electrica (fiare de calcat,
resouri, radiatore, ciocane de lipit) fara luare a masurilor de izolare fata
de elementele combustibile din incaperi;
 se interzice asezarea pe motoarele electrice a materialelor combustibile
(carpa, hartie, lemn);
 se interzice lasarea neizolata a capetelor conductelor electrice, in cazul
demontarii partiale a unei instalatii.

15
 BIBLIOGRAFIE

Florin Mareş - Elemente de comandă şi control pentru acţionări şi sisteme de

reglare automată
Manual pentru clasele a XI-a şi aXII-a , Editura Economică,2002
E. Pietrăreanu – Agenda electricianului,
E.D.P. Bucureşti , 1986
Toma Dordea - Maşini electrice,
E.D.P. Bucureşti , 1977
Doiniţa Bălăşoiu – Maşini electrice şi acţionări
Editura Economică, Bucureşti 2000
AL. FRANSUA, C. SAAL, I. ŢOPA - „Acţionări Electrice” , Editura
Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1975
A. KELEMEN – „Acţionări Electrice”, Editura Didactică şi Pedagogică
Bucureşti 1980

16
 ANEXE

Maşină asincronă cu rotor în scurtcircuit

1 – placă de borne; 2- jug statoric; 3 – carcasă cu aripioare de răcire;
4 – înfăşurare statorică;5 – capac cu suport lagăr; 6 – rotor; 7 – înfăşurare
rotorică; 8 – ventilator; 9 – ax; 10 – talpa de susținere.

17
 Maşină asincronă cu rotor bobinat – variantă didactică
1 – placă de borne; 2- jug statoric; 3 – aripioare de răcire;
4 – înfăşurare statorică;5 – suport lagăr; 6 – rotor;
7 – înfăşurare rotorică; 8 – inele; 9 – ax; 10 – perie.

18