Tema 15. Maşinile rotative de curent alternativ. Constricţia motoarelor trifazate și monofazate. 15.1. Destinația si clasificarea mașinilor de curent alternativ. Mașinile de current alternativ se împart în mașini sincrone și asincrone. Pentru transformarea energiei electrice în energie mecanică se folosesc motoare electrice asincrone și sincrone. Pentru transformarea energiei mecanice în energie electrică se folosesc generatoare electrice sincrone. În anul 1889, fizicianul rus Dolivo-Dobrovoliski a inventat motorul trifazat asincron, în care se folosește câmpul electric de rotație. Motorul electric asincron e simplu în construcție, eftin și de nădejde în expluatare. La electrocasnice (frigidere, mașini de spălat, aspiratoare de praf și altele) se folosesc motoare electrice asincrone monofazate. Motoarele electrice de curent alternativ au urmatoarele neajunsuri: Variația curentului de pornire este de 5-7 ori mai mare dechât curentul nominal. Reglarea vitezei de rotație a rotorului este complicată. 15.2. Construcița mașinii de curent alternativ constă din doua parti componente:
Statorul, partea imobilă care cuprinde carcasa, bornele de
alimentare, pachetul de foi statorice, înfasurarea statorică și scuturile. Rotorul, partea mobilă: - La masinile sincrone rotorul este alcatuit dintr-un magnet permanent ori electromagnet. - La motoarele asincrone rotorul cuprinde pachetul de foi rotorice, înfasurarea rotorică. Între stator și rotor există o porțiune de aer numită întrefier ce permite mișcarea rotorului față de stator. 15.3. Motorul asincron este cea mai raspândită mașină electrică. Ea se întâlnește pe scară largă în actionările electrice din toate sectoarele industriale și sociale, îndeosebi in regimul de motor trifazat, pentru acționarea mașinilor unelte, a pompelor, a compresoarelor, a morilor cu bile, a macaralelor electrice, a podurilor rulante, a aparaturii medicale, a aparaturii electrocasnice etc. Motorul asincron se executa în două forme constructive: Motorul asincron cu rotorul bobinat, cu inele, (în crestăturile de la pereferia rotorului este plasată o înfășurare trifazată în stea unită cu inelele de contact, ce servesc pentru a realiza legatura între înfășurările rotorului cu circuitele din exteriorul motorului.) Mașina asincron cu rotorul în scurtcircuit (în crestăturile acestor rotoare sânt plasate bare de cupru sau de aluminiu scurtcircuitate în capete prin inele din cupru ori aluminiu.) Statoarele în ambele cazuri sunt identice. 2 15.4. Motorul sincron trifazat este o mașină electrică la care viteza de rotație a rotorului este egală cu viteza de rotație a câmpului magnetic învârtitor indiferent de încărcarea motorului. Motoarele sincrone se folosesc la acționări electrice de puteri mari și foarte mari de până la zeci de MW (mega watți). 15.5. Motoarele monofazate de curent alternativ: Motorul asincron monofazat. În cazul în care sistemul trifazat de tensiuni nu este accesibil, cum este în aplicațiile casnice, se poate folosi un motor asincron monofazat. Curentul electric monofazat nu poate produce câmp magnetic învârtitor ci produce câmp magnetic pulsatoriu. Câmpul magnetic pulsatoriu nu poate porni rotorul, însă dacă acesta se rotește într-un sens, atunci asupra lui va acționa un cuplu în sensul său de rotație. Problema principală o constituie deci, obținerea unui câmp magnetic învârtitor la pornirea motorului. și aceasta se realizează prin atașarea pe statorul mașinii la un unghi de 90° a unei faze auxiliare înseriată cu un condensator, se obține un sistem bifazat de curenți ce produce un câmp magnetic învârtitor. După pornirea motorului se deconectează faza auxiliară printr-un întrerupător centrifugal. Sensul de rotație al motorului se poate schimba prin mutarea condesatorului din faza auxiliară în faza principală. Motorul sincron monofazat. Este realizat ca un motor sincron cu sau fără magneți permanenți pe rotor. Asemănător motoarelor asincrone monofazate, motoarele sincrone monofazate necesită un câmp magnetic învârtitor ce poate fi obținut folosind o fază auxiliară și condensator. Se folosesc în general în acționări electrice de puteri mici precum sistemele de înregistrare și redare a sunetului și imaginii. Motorul pas cu pas este un tip de motor sincron cu poli aparenți pe stator și pe rotor. La apariția unui semnal de comandă pe unul din polii statorici rotorul se va deplasa până când polii săi se vor alinia în dreptul polilor opuși statorici. Rotirea acestui tip de rotor se va face practic din pol în pol, de unde și denumirea sa de motor pas cu pas. Comanda motorului se face electronic și se pot obține deplasări ale motorului bine cunoscute în funcție de programul de comandă. Motoarele pas cu pas se folosesc acolo unde este necesară precizie ridicată (hard disc, copiatoare, automobile moderne).