Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing.

Augustin Purnuş

Cursul 3
PLANIFICAREA EXECUŢIEI LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII PRIN
METODA ANALIZEI DRUMULUI CRITIC

1. GENERALITĂŢI

Desfășurarea oricărui proces de producție se realizează în timp și în spațiu. Pentru un număr

relativ redus de procese simple, componente ale unui proces complex și care se condiționează
direct prin succesiune, metoda de planificare în lanț este deosebit de eficientă și sugestivă.
În cazul obiectelor de construcții însă, a căror realizare comportă zeci sau chiar sute de procese
complexe, această metodă se dovedește insuficientă atât datorită gradului de detaliere în analiza
desfășurării proceselor, cât și datorită volumului mare de date ce se impune a fi prelucrate și
analizate.
Ca urmare, a fost dezvoltat un alt mod de planificare a execuției lucrărilor având la bază teoria
grafurilor și purtând numele generic de analiza drumului critic.
Principalele caracteristici ale acestei metode sunt:
 prezentarea în detaliu a tuturor activităților mergând până la nivel de activități-articol,
respectând condiționările tehnologice și organizatorice;
 evidențierea lucrărilor de care depinde durata de execuție a construcției;
 posibilitatea optimizării duratei de execuție și a folosirii resurselor;
 controlul operativ al desfășurării lucrărilor și actualizarea cu ușurință a programelor de
execuție în funcție de apariția factorilor perturbatori;
 obținerea de rapoarte periodice asupra eficienței desfășurării lucrărilor și a utilizării
resurselor.
 posibilitatea automatizării calculelor.
Analiza drumului critic se poate defini ca un ansamblu de metode și procedee de planificare,
urmărire și control a proiectelor, bazate pe teoria grafurilor și care utilizează în calcule planificarea
liniară, statistica matematică și teoria probabilităților.
Realizarea proiectelor constă dintr-un ansamblu de procese, acțiuni sau condiții intercorelate
denumite activități.
Graful este o aplicație biunivocă a elementelor unei mulțimi pe ea însăși
Fie mulțimea de puncte ; X = {x1, x2, ..., xn}, cu n  N.
Elementele xi ale mulțimii X sunt legate între ele cu arce orientate. Aceste legături reprezintă
aplicația . Se obține în acest fel graful = (G,X), (fig. 1).

1
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

X2 X6

X1

X3

X7

X4

X5

Fig. 1 Grafic rețea

Nodurile rețelei, reprezentate prin cercuri sau dreptunghiuri, se numerotează secvențial

respectându-se condiția ca arcul orientat, amplasat între două noduri succesive, să aibă numărul
nodului de început, mai mic decât numărul nodului de terminare.

2. CLASIFICAREA PROCEDEELOR ANALIZEI DRUMULUI CRITIC

Dezvoltate în anii 1956-1957, procedeele și metodele bazate pe Analiza Drumului Critic au

beneficiat de la bun început de suportul calculatoarele electronice și au permis abordarea unei
mari diversități de proiecte prin modelarea matematică a proceselor.
Astăzi, metodele și procedeele care utilizează Analiza Drumului Critic pot fi grupate astfel:

Analiza Drumului
Critic

Metode și Metode și Metode și

procedee procedee semi- procedee
deterministe probabiliste probabiliste

Program Evaluation
Critical Path Metoda Monte
and Review
Method – C.P.M. Carlo
Tehnique – PERT

Metoda Critical
Metra Potential
Chain
Method – M.P.M.

Precedence Metoda Celor Trei

Diagramming Scenarii
Method – P.D.M.

Fig. 2 Metodele și procedeele Analizei Drumului Critic

2
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

Jim Kelley și Morgan Walker au fost primii matematicieni care au conceput și dezvoltat abordarea
matematică a problemelor legate de timp și cost în realizarea proiectelor, denumită Metoda
Drumului Critic (Critical Path Method).
Graficul rețea care permite modelarea matematică a proceselor este alcătuit din noduri si arce
orientate.
În Metoda Drumului Critic, reprezentarea activităților se face pe arcele rețelei, nodurile fiind faze
sau evenimente în ordinea desfășurării activităților (Activity on arrow - AOA).

Faza i Faza j
Aij
i j
dij
Fig. 3 Reprezentarea activităților pe arcele graficului rețea

În același timp, o echipă condusă de amiralul Raborn din US Navy Special Projects Office, Bureau
of Ordnance care coordona realizarea rachetei POLARIS, a dezvoltat o metodă similară, dar care
prin introducea calculul semiprobabilist al duratelor. Această metodă a cărei formă de
reprezentare este identică cu Metoda Drumului Critic, poartă numele de PERT (Program
Evaluation and Review Technique).
În 1958, o echipă condusă de Bernard Roy de la compania de consultanță METRA, a plecat de
la ideea că reprezentarea activităților în cadrul graficului rețea poate fi făcută pe nodurile rețelei
(Activity on Node - AON), dezvoltând astfel Metoda Potențialelor Metra (Metra Potential Method).

Activitatea i Activitatea j

Condiționarea ij
i j
Fig. 4 Reprezentarea activităților pe arcele graficului rețea

O altă echipă de matematicieni, condusă de data aceasta de John Fondahl, independent de

cercetările făcute de echipa franceză, a dezvoltat o metodă asemănătoare, dar care simplifică
mai mult modelarea matematică, Metoda Precedence Diagramming Method – P.D.M.)
Metodele și procedeele utilizate în analiza drumului critic se pot clasifica după mai multe criterii:
1. După modul de abordare a riscurilor și incertitudinilor:
- Metode și procedee deterministe
- Metode și procedee semi probabiliste
- Metode și procedee probabiliste
2. După modul de reprezentare a activităților în graficele rețea:

3
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

- Reprezentarea activităților pe arcele rețelei, nodurile fiind faze sau evenimente în

ordinea desfășurării activităților (Activități pe Arc)
- Reprezentarea activităților pe nodurile rețelei, în acest caz, arcele fiind condiționări de
succesiune ale activităților (Activități pe Nod)
3. După parametrii care se analizează:
- procedee în care se ține seama numai de timp, prin care se obțin termenele de
începere și terminare ale activităților, cât și durata totală de execuție a proiectului;
- procedee în care se ține seama atât de timp cât și de consumul de resurse
corespunzătoare activităților.
În cazul acestei grupe, după scopul urmărit se întâlnesc trei clase de procedee:
- procedee privind alocare resurselor;
- procedee privind nivelarea resurselor.
- procedee în care intervin timpul, resursele și costurile.
4. După numărul proiectelor supuse simultan analizei:
- procedee pentru analiza unui singur proiect;
- procedee pentru analiza unui complex de proiecte - multiproiect.
- procedee pentru analiza portofoliului de proiecte

3. ELEMENTELE CARACTERISTICE GRAFICULUI REŢEA

În cadrul analizei drumului critic, în graficul rețea se utilizează următoarele elemente:

1. Activitatea
Este reprezentată de orice acțiune care contribuie la realizarea unui proiect. Activitățile pot
fi de trei tipuri :
 propriu-zise, reale, consumatoare de timp și resurse;
 de așteptare, consumatoare numai de timp, ele reprezentând de regulă, condiționări
tehnologice sau organizatorice;
 fictive, cele care nu consumă nici timp, nici resurse, dar stabilesc condiționări de
succesiune.
2. Faza sau evenimentul
Reprezintă stadii de realizare a activităților, respectiv, începerea uneia sau mai multor
activități, sau terminarea uneia sau mai multor activități.
Orice grafic rețea are un singur nod inițial și un singur nod final.
3. Drumul
Este definit ca o succesiune de arce orientate între nodul inițial şi nodul final.
Orice drum este caracterizat printr-o lungime. Lungimea unui drum este suma duratelor
arcelor care îl definesc.
4
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

4. Drumul critic
Este drumul cu lungimea cea mai mare între nodul inițial și nodul final.
Lungimea drumului critic (în unități de timp) reprezintă durata minimă posibilă de
executare a întregului proiect.
Activitățile situate pe drumul critic se numesc activități critice, ele trebuind realizate strict
la termenele planificate pentru a nu perturba durata totală de finalizare a proiectului.

4. CALCULUL DURATELOR ACTIVITĂŢILOR

Durata activităților este unul din principalii parametri utilizați în planificarea proceselor de
construcții.
Calculul duratelor activităților se poate face utilizând două metode:
a) metoda deterministă;
b) metoda probabilistă.

Metoda deterministă
Stabilește durata activităților pe baza normelor de timp sau a normelor de producție în funcție de
cantitatea de lucrare, numărul de muncitori din formația de lucru și indicele de îndeplinire a
normei, preliminat:
Qi  N ti
di 
ri  n   i
în care:
di reprezintă durata activității i exprimată în schimburi;
Qi - cantitatea de lucrare corespunzătoare activității i;
Nti - norma de timp corespunzătoare activității i;
ri - numărul de muncitori din formația de lucru;
n - numărul de ore pe schimb;
i - indicele preliminat de îndeplinire a normei.
Având în vedere caracteristicile lucrărilor de construcții, se impune ca durata activităților să fie
exprimată în număr întreg de zile sau schimburi, deoarece nu este recomandată trecerea
formației de lucru de pe un sector pe altul în timpul unui schimb de lucru.
Deși prin această metodă duratele activităților se determină exact, totuși, datorită factorilor per-
turbatori care apar în timpul desfășurării lucrărilor, aceste durate nu se pot respecta întotdeauna.

5
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

Metoda probabilistă
Permite calcularea duratei medii ținând seama de probabilitatea influenței factorilor perturbatori.
În vederea determinării duratei probabile, se face o estimare a următoarelor durate posibile:
1. Durata optimistă (a)
Este durata minimă de execuție a activității în cazul când există cel mai favorabil complex
de împrejurări.
2. Durata pesimistă (b)
Este durata maximă de realizare a activității în condițiile cele mai defavorabile cu influența
maximă a factorilor perturbatori.
3. Durata probabilă (m)
Reprezintă durata cu cea mai mare șansă de realizare în condiții normale.
Aceste estimări se înscriu pe o curbă de distribuție care poartă numele de distribuție  Beta (fig.
5).
Probabilitate

Mare
Durata probabilă (m)
Durata așteptată (d)

Distribuție Beta

Mică Durata

Durata optimistă (a) Durata pesimistă (b)

Fig. 5 Durate posibile ale activităților

Pentru calculul duratei medii (așteptate) se aplică relația:

a  4m  b
d
6
iar pentru calculul probabilității de realizare a termenului final, în cazul când acesta există, se
aplică relația:

ba
2

 
2

 6 

6
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

5. METODA DRUMULUI CRITIC C.P.M.

5.1. REGULI DE TRASARE

Caracteristica graficului rețea în metoda C.P.M. este reprezentarea activităților pe arcele rețelei,
nodurile reprezentând faze.
La elaborarea topologiei graficului rețea trebuie aplicate următoarele reguli de trasare:
1. Activitatea se va denumi prin numerele nodurilor inițial și final Aij având durata dij.
Între două noduri ale rețelei nu poate fi trasată decât o singură activitate.

Aij
i j
dij
Fig. 6

2. În cazul în care între două noduri se desfășoară mai multe activități în paralel, trasarea
acestora se va face cu ajutorul introducerii unor noduri suplimentare și a activităților fictive

2
A A

B
1 2 1 B
2
C
C

2
Fig. 7

3. În graficul rețea, activitățile reale sau de așteptare sunt trasate cu linie plină, iar activitățile
fictive, cu linie întreruptă.

În mod special se vor evidenția activitățile critice - prin linie dublă, colorată sau alte semne
convenționale, în vederea evidențierii acestora în cadrul graficului rețea.

4. În graficul rețea nu sunt admise noduri în care să nu intre nici o activitate - cu excepția
nodului inițial - și noduri din care să nu plece nici o activitate - cu excepția nodului final.

7
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

5. În graficul rețea nu sunt admise circuite, aceasta reprezentând un non-sens logic,

respectiv începerea unei activități ar fi condiționată de terminarea unei activități pe care o
condiționează.

A j
i
B

Fig. 8

6. Succesiunea a două activități de pe un același drum este indicată prin arcele adiacente
respective. Dacă începutul unei activități de pe un drum este condiționat de o activitate
situată pe un alt drum, aceasta se marchează prin introducerea unei activități fictive

A B
a) 1 2 3

A B
1 2 3

b)
C D
4 5 6

Fig. 9

7. În vederea reducerii duratei a două activități succesive, se poate aplica sectorizarea

acestora

8
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

A B
a) 1 30
2 30 3

A1 A2 A3
1 10
2 10
3 10 5
B1 C1 C2
b) 10

B2 B3
4 10 6 10 7
Fig. 10

Trebuie subliniat faptul că sectorizarea activităților conduce la creșterea numărului de

noduri și activități, inclusiv la apariția de activități fictive. Aceasta complică topologia
graficului rețea, conducând totodată la complicarea calculului pe grafic
8. Reprezentarea activităților în graficul rețea nu se face la scară.
De regulă se preferă linii drepte, orientate stânga-dreapta, cu numerotare crescătoare,
adică j > i pentru orice activitate notată Aij. La trasarea graficului rețea, pentru a stabili
corect succesiunea activităților, este necesar să se răspundă la următoarele întrebări:
 ce activități condiționează sau preced în mod necesar activitatea Aij ?
 ce activități încep în același timp cu activitatea Aij ?
 începutul căror activități este determinat de încheierea activității Aij ?

5.2. TERMENE CARACTERISTICE ŞI REZERVE DE TIMP

5.2.1. CALCULUL TERMENELOR CARACTERISTICE

În graficul rețea în metoda C.P.M. se definesc pentru fiecare fază două termene caracteristice,
iar pentru fiecare activitate - patru termene caracteristice.
Pentru faze avem :
1. Termenul minim al fazei j - tjm
Este momentul cel mai devreme la care se poate produce evenimentul j, sau timpul cel
mai devreme în care se pot încheia toate activitățile care converg în nodul j, sau timpul
cel mai devreme la care pot începe activitățile ce pornesc din acest nod.

tm
j   L0 j  max

9
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

Lo-j max este drumul de lungime maximă între toate drumurile posibile de la nodul
inițial la nodul j.
Relația mai poate fi scrisă:

0 pentru j  0
tm 
j
 i
max t  d
ij  pentru 1  j  n
Acest algoritm permite calculul termenelor minime ale fazelor de la nodul inițial 0 la nodul
final n, în ordinea crescândă a numărului nodului.
2. Termenul maxim al fazei i - tiM
Reprezentă timpul cel mai târziu la care se poate produce faza i, fără a perturba durata
generală a procesului, sau timpul cel mai târziu la care se pot termina activitățile
convergente în nodul i, respectiv timpul cel mai târziu la care pot începe activitățile care
pornesc din nodul i.

t iM  Lcr  max Li  n 
sau

t iM   Lcr  Li  n  min
în care Lcr = lungimea drumului critic;
Li-n =durata de la nodul i la nodul final n, pe toate drumurile posibile.
Pentru calculul secvențial, relațiile de mai sus pot fi scrise sub forma :

 Lcr pentru i  n
t iM 

min t M  d
 j ij  pentru 0  i  n

Astfel se pot calcula termenele maxime ale fazelor pornind de la nodul final spre nodul
inițial, respectiv de la valoarea lungimii drumului critic.

Pentru activități avem patru termene caracteristice după cum urmează:

1. Termenul minim de începere - tijmi
Este momentul cel mai devreme la care poate începe activitatea Aij și este egal cu
termenul minim al fazei i:

t ijmi  t im
2. Termenul minim de terminare - tijmt
Este momentul cel mai devreme la care se poate încheia activitatea Aij și este egal cu
suma dintre timpul minim de începere al activității Aij și durata acesteia:

t ijmt  t ijmi  d ij  t im  d ij

10
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

3. Termenul maxim de terminare - tijMt

Este momentul cel mai târziu la care se poate încheia activitatea Aij și este egal cu timpul
maxim al fazei j:

t ijMt  t jM
4. Termenul maxim de începere - tijMi
Este momentul cel mai târziu la care poate începe activitatea Aij, fără a perturba celelalte
activități sau durata totală și este egal cu diferența dintre timpul maxim de terminare și
durata activității:

t ijMi  t ijMt  d ij  t jM  d ij

Calculul termenelor caracteristice, atât pentru faze cât și pentru activități, ne conduce la concluzia
că nu toate activitățile sunt în mod obligatoriu ferm fixate în cadrul programului de lucru, ci
permit - cele care prezintă diferențe între timpul minim și timpul maxim - anumite glisări în cadrul
unor limite. Aceste limite reprezintă rezervele de timp.

5.2.2. CALCULUL REZERVELOR DE TIMP

Rezervele de timp se definesc atât pentru faze sau evenimente, cât și pentru activități (fig. 11).

tim tiM tjm tjM

Ri Rj
dij Rt(ij)

dij Rl(ij)

dij Ri(ij)

dij Rs(ij)

Fig. 11 Rezervele de timp

Rezerva fazei i
Reprezintă posibilitatea decalării fazei sau evenimentului i, pe scara timpului, în intervalul
dintre timpul minim al fazei și timpul maxim al fazei.

Ri  t iM  t im

11
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

Fazele a căror rezervă Ri = 0 sunt faze critice, nepermițând glisarea pe scara timpului,
decât în condițiile modificării duratei drumului critic.

Pentru activități vom defini mai multe tipuri de rezerve, acestea diferind în funcție de influența pe
care o exercită față de activitățile învecinate.

1. Rezerva totală a activității Rt(ij),

Este intervalul de timp cu care se poate întârzia începerea activității Aij, sau cu care se
poate mări durata dij a activității - simultan cu scăderea corespunzătoare a consumurilor
de resurse - fără a influența desfășurarea activităților de pe drumul critic.

Rt  ij   t jM  t im  d ij  t jM  t ijmt

Activitățile a căror rezervă totala Rt(ij) = 0 sunt activități critice, ele neputând fi nici glisate,
nici majorate ca durată de execuție, fără a perturba drumul critic.
Utilizarea rezervei totale pentru decalarea momentului de începere a unei activități, sau
mărirea duratei acesteia în vederea reducerii consumului de resurse, conduce la
decalarea momentului de începere a activităților următoare la timpul maxim al fazei j.
2. Rezerva liberă Rl(ij)
Este intervalul de timp cu care poate fi decalată începerea activității Aij, sau cu care durata
acesteia poate fi majorată, fără a influența activitățile următoare care pornesc din faza j.

Rl  ij   tm m
j  t i  d ij  tm mt
j  t ij

3. Rezerva intermediară Ri(ij)

Se pune în evidență pentru activitățile a căror moment de începere se situează la timpul
maxim al fazei i.

Ri ij   t jM  t iM  d ij
4. Rezerva sigură Rs(ij)
Se definește de asemeni numai pentru activitățile care încep în timpul maxim al fazei
inițiale şi are expresia:

Rs ij   t mj  t iM  d ij
Existența unei astfel de rezerve pe un drum în care una din activitățile precedente a utilizat
rezerva totală, duce la stingerea efectului acestei utilizări, activitățile următoare rezervei
sigure putând începe din timpul minim al fazei.

12
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

5.2.3. CALCULUL GRAFICULUI REŢEA

Calculul graficului rețea constă în determinarea pentru fiecare nod a termenului minim și
termenului maxim al fazei, aceste valori înscriindu-se în niște dreptunghiuri atașate nodurilor.

2
b h
25 5

a c e g i k
0 1 4 6 7 5
8 9
20 20 50 10 5

d j
0 0
30
20
f
3 10
5

Fig. 12 Stabilirea topologiei graficului rețea

Calculul termenului minim corespunzător fiecărui nod al rețelei se efectuează de la nodul inițial
către nodul final prin însumarea duratelor activităților ce converg în nodul respectiv, comparând
aceste valori și înscriind în caseta din stânga valoarea cea mai mare.
45

2
b h
25 5
0 20 50 100 110 115 120

a c e g i k
0 1 4 6 7 5
8 9
20 20 50 10 5

d j
0 0
30
20
f
3 5
10
50 60

Fig. 13 Calculul termenului minim al fazelor

Calculul termenelor maxime corespunzătoare fiecărui nod se efectuează pornind de la nodul final,
al cărui termen minim este egal cu termenul maxim, către nodul inițial, prin scăderea duratelor

13
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

activităților ce diverg din nodul respectiv, comparând aceste valori și înscriind în caseta din
dreapta valoarea cea mai mică.
45 115

2
b h
25 5
0 0 20 20 50 50 100 100 110 110 115 115 120 120

a c e g i k
0 1 4 6 7 5
8 9
20 20 50 10 5

d j
0 0
30
20
f
3 5
10
50 50 60 95

Fig. 14 Calculul termenului maxim al fazelor

Pornind cu timpul minim al nodului inițial cu valoarea zero, calculul graficului rețea se poate
considera corect efectuat dacă pentru timpul maxim al fazei inițiale se obține aceeași valoare
zero.
45 105

2
b h
25 5
0 0 20 20 50 50 100 100 110 110 115 115 120 120

a c e g i k
0 1 4 6 7 5
8 9
20 20 50 10 5

d j
0 0
30
20
f
3 5
10
50 50 60 95

Fig. 15 Stabilirea Drumului Critic

Rezultatele obținute în urma parcurgerii graficului rețea atât în sens direct pentru calculul
termenului minim al fazelor, cât și în sens invers pentru stabilirea termenului maxim al fazelor, se
transpune apoi în graficul de eșalonare calendaristic Gantt, astfel:

14
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

1 6 11 16 21 26 31 36 41 46 51 56 61 66 71 76 81 86 91 96 101 106 111 116

Activitatea a

Activitatea b

Activitatea c

Activitatea d

Activitatea e

Activitatea f

Activitatea g

Activitatea h

Activitatea i

Activitatea j

Activitatea k

Fig. 16 Graficul de eșalonare calendaristică Gantt

Deși din punct de vedere istoric Metoda Drumului Critic (Critical Path Method) este prima metodă
aplicată în realizarea lucrărilor de construcții, dificultățile pe care le implică introducerea
activităților fictive pentru stabilirea succesiunii activităților și complexitatea graficului rețea, au
împiedicat aplicarea acesteia în practica curentă.
Metodele de tipul Activitate pe Nod (procedeul M.P.M și procedeul P.D.M) au avut câștig de cauză
în utilizarea pe scară largă în cadrul realizării proiectelor.

15