Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing.

Augustin Purnuş

Cursul 2
PLANIFICAREA EXECUŢIEI PROCESELOR COMPLEXE

1. GENERALITĂŢI

Procesul complex este alcătuit din două sau mai multe procese simple, legate tehnologic şi
organizatoric.
În planificarea şi organizarea proceselor complexe se ține seama de următoarele elemente:
 se execută un număr de m procese pe n sectoare;
 cantitatea de lucrare dintr-un proces i ce revine pe un sector  va fi QiError! Switch
argument not specified.;
 ritmul de lucru pentru procesul i pe un sector  va fi tiError! Switch argument not
specified.;
 fiecare proces simplu va fi executat de către o formație de lucru distinctă, cu un
număr constant de muncitori ri, pe toate cele n sectoare.
Planificarea execuției proceselor complexe poate fi realizată utilizând următoarele metode:
- metoda succesiunii,
- metoda în paralel şi
- metoda în lanț.

2. METODA SUCCESIUNII

Procesul complex poate fi executat în mod succesiv, considerând o succesiune de procese

simple. Fiecare formație de lucru atacă şi execută în mod succesiv procesele
simple - componente ale procesului complex - pe cele n sectoare. Procesul al doilea va începe
pe primul sector imediat după terminarea primului proces pe sectorul n. Generalizând, procesul
i+1 va începe pe sectorul 1 după terminarea procesului i pe sectorul n.
În funcție de mărimea ritmurilor de execuție a proceselor simple care alcătuiesc procesul complex,
acestea din urmă pot fi:
- Procese complexe ritmice

ti=ti+1=ti+1=ti+1+1=t
- Procese complexe neritmice

ti1 = ti2 ...ti 3 ... = tin = ti, dar ti  ti+1

- Procese complexe parțial ritmice

1
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

ti1  ti2 ...ti 4 ...  tin, şi ti  ti+1

În cazul proceselor complexe neritmice (fig. 1), durata totală de execuție va fi dată de relația:

1 2 m

2
1 t

Fig. 1

m
Te   Tei
i 1
în care Tei reprezintă durata procesului i pe cele n sectoare de lucru.
Dacă se ține seama de relația:
n
Tei   ti
 1
rezultă:
m n
Te    ti
i 1  1

Pentru procese parțial ritmice, respectiv ti1 = ti2 ...ti 5 ... = tin = ti, dar ti  ti+1, ciclograma se prezintă
ca în fig. 2, iar durata totală de execuție devine:
m
Te  n   ti
i 1

2
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

n
1 2 m

2
1 t

Fig. 2

În cazul proceselor ritmice, când 6ti=ti+1=ti+1=ti+1+1=t, ciclograma va avea reprezentarea din fig.
3. Durata de execuție a procesului complex rezultă:
Te  n m  t

1 2 m

2
1 t

Fig. 3

3
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

Deși aplicarea acestei metode de programare conduce la o concentrare redusă în utilizarea

resurselor, totuși prezintă o serie de dezavantaje printre care: durata mare de execuție a lucrărilor
şi gradul foarte ridicat de neocupare a frontului de lucru, cu efecte negative asupra calității
lucrărilor.

3. METODA ÎN PARALEL

Pentru reducerea la minimum a duratei de execuție a procesului complex, atunci când condițiile
de lucru o permit, respectiv, este asigurat frontul total de lucru, procesele simple componente ale
procesului complex se pot executa în paralel.
Pentru fiecare proces simplu se va utiliza un număr de formații de lucru egal cu numărul de
sectoare.
Aplicarea metodei în paralel se poate face în două moduri:
a) procesele simple componente ale procesului complex se desfășoară în mod succesiv
pe fiecare sector, paralelismul realizându-se între sectoare;
b) procesele simple vor începe în același moment pe toate sectoarele.
În cazul proceselor complexe neritmice durata totală de execuție va fi dată de relațiile următoare:
m 
Te  max  ti 
i 1 
pentru cazul prezentat în fig. 4:

n n

n n

Proces 1 Proces 1

λ Proces 2
λ Proces 2
Proces 3 Proces 3
Proces 4 Proces 4

Proces 5 Proces 5

2 2
1 t 1 t

Fig. 4 Fig. 5

4
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

m
Te   max ti  
i 1
pentru ciclograma din fig. 5.
Cu toate că durata de execuţie în al doilea caz poate fi mai mare decât în primul caz, pentru
practică este de preferat folosirea celui de-al doilea caz, în care, la un moment dat, se utilizează
același tip de resurse pe toate sectoarele de lucru şi se realizează același produs, respectiv se
execută același proces de construcții.
Dacă procesul complex este parțial ritmic, (fig. 6), durata totală de execuție va fi:
m
Te   ti
i 1

Pentru procesele complexe ritmice (fig. 7) durata totală de execuție este:

Te  m t
n
n

n n

Proces 1 Proces 1
λ Proces 2 λ Proces 2
Proces 3 Proces 3
Proces 4 Proces 4
Proces 5
Proces 5

2 2
1 t 1 t

Fig. 6
Fig. 7

Concentrarea foarte mare de resurse, cât şi posibilitatea redusă de asigurare a frontului total de
lucru în situații reale de producție, creează condiții reduse de aplicabilitate a acestei metode.

5
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

4. PLANIFICAREA PROCESELOR COMPLEXE PRIN METODA ÎN LANŢ

Având în vedere atât avantajele cât şi dezavantajele metodelor de programare a proceselor

complexe, a apărut necesitatea de a găsi şi aplica o metoda mai rațională care, îmbinând
avantajele, să reducă dezavantajele şi să răspundă următoarelor cerințe:
 să asigure continuitatea în activitatea formațiilor de lucru;
 să elimine necesitatea utilizării unui număr mare de formații de lucru ;
 să asigure ritmicitatea executării proceselor respectând condiționările tehnologice şi
organizatorice;
 să creeze certitudinea asigurării frontului de lucru;
 să se obțină durate de execuție cât mai reduse posibil, cu efect favorabil asupra
imobilizării resurselor.
Metoda care răspunde cerințelor menționate este metoda în lanț.
Principiul de bază utilizat în programarea proceselor complexe prin metoda în lanț este principiul
sincronizării.
Prin sincronizare se urmărește ca două procese simple succesive, componente ale aceluiași
proces complex, să fie apropiate atât de mult, încât, cel puțin pe unul din sectoare, terminarea
procesului precedent să coincidă cu începerea procesului următor, respectiv, terminarea
procesului i pe sectorul  să coincidă cu începerea procesului i+1 pe același sector.

4.1. SINCRONIZAREA A DOUĂ PROCESE ALĂTURATE

Se consideră două procese i şi i+1 reprezentate în ciclograma din fig. 8 prin metoda succesiunii.
Pentru realizarea sincronizării se poate utiliza procedeul analitic sau procedeul grafic.
n i i+1

1 t t

Fig. 8 Ciclograma proceselor i şi i+1 în metoda succesiunii

6
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

Procedeul analitic. Pentru realizarea sincronizării proceselor succesive se urmăreşte

determinarea decalajului i definit ca durata dintre terminarea procesului i pe sectorul 1 şi
începerea procesului i+1 pe acelaşi sector 1, conform fig. 9.

n
i i+1

2
A’

1 t

A A’’ D

Fig. 9 Sincronizarea proceselor i şi i+1. Determinarea decalajului i

Utilizând teorema proiecției poligoanelor vectoriale pentru poligonul închis ABCDA rezultă relația
de calcul pentru determinarea analitică a decalajului:
l
AB  t i
 1

BC 0
l 1
CD  t i1
 1

DA  i
AA t i1
ABCDAA0
de unde:
l l 1
 ti   ti 1   i  ti1  0
 1  1
l 1
i   t i1  t i2  t il  t i1    ti 1
 1
rezultă:

7
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

l l 1
i   ti 
  ti1
2  1
l fiind numărul sectorului pe care se presupune că se realizează sincronizarea.
Dând valori lui l = [1,2,...,n], se alege i ca fiind valoarea maximă dintre valorile obținute:

i  max i  
Pentru i < 0 se va considera valoarea decalajului egală cu 0.
Vom exemplifica procedeul analitic de sincronizare, utilizând 2 procese simple ale căror ritmuri
parțiale sunt date în tabelul următor:
Se constată că valoarea maximă a decalajului apare în dreptul sectoarelor 2 şi 4, deci
sincronizarea se face pe aceste două sectoare. Dacă pe fiecare sector se scade valoarea
decalajului maxim din valoarea decalajului curent se poate determina şi decalajul care apare între
cele două procese pe fiecare sector.

l  l 1 
 t
i t
i 1  ti  ti  1 i  imax   i
2  1
1 2 1 - - 0 2
2 3 2 3 1 2 0
3 1 1 4 3 1 1
4 2 3 6 4 2 0
5 1 2 7 7 0 2

În metoda succesiunii, ciclograma procesului complex este:

i i+1
5

1
t
0
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18

Fig. 10

8
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

În metoda în paralel, ciclograma procesului complex este:

i i+1
5

t
0
0 1 2 3 4 5 6

Fig. 11

În metoda în lanț, ciclograma se prezintă astfel:

i i+1
5

t
0
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13

Fig. 12

Procedeul grafic. Pentru sincronizarea grafică se trasează pe o foaie suport ciclograma tuturor
proceselor simple, componente ale procesului complex, în metoda succesiunii. Pe o foaie de calc,
utilizând un caroiaj identic cu cel de pe foaia suport (respectând aceeași scară pentru axa
timpului, respectiv axa sectoarelor), se trasează primul proces simplu pe toate cele n sectoare,
marcând pe abscisa fiecărui sector momentele de terminare ale procesului simplu respectiv.
Se translatează foaia de calc spre dreapta până când primul punct de terminare atinge curba
procesului al doilea.
Astfel se determină momentul de sincronizare dintre cele două procese.
Se trasează pe foaia de calc procesul al doilea, reluând procedeul pentru realizarea sincronizării
între procesele 2 și 3 și așa mai departe.
9
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

4.2. FORMULA GENERALĂ A LANŢULUI

În cazul cel mai general metoda în lanț de execuție a unui proces complex, format din mai multe
procese simple, constă din realizarea proceselor componente, prin succesiuni neritmice,
sincronizate între ele. Fiecare proces simplu este executat de către o formație de lucru cu un
efectiv constant, care trece în mod continuu de pe un sector pe sectorul alăturat.
Durata totală de execuție a procesului complex este:
m m 1 n
Te   ti1   i   tm
i 1 i 1 2
unde:
m
 ti1
i 1 - reprezintă durata necesară pentru executarea celor m procese pe sectorul 1;
m 1
 i
i 1 - reprezintă suma decalajelor dintre procesele simple;
m
 t m
 2 - reprezintă durata de execuție a ultimului proces pe sectoarele de la 2 la n.

Să considerăm următorul proces complex alcătuit din 4 procese simple:

n
1 2 m-1 m

2
1 t

Fig. 13

Prin sincronizarea acestor procese simple, rezultă:

10
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

n 1 2 m-1 m

2
1 t

Fig. 14

si:

n 1 2 m-1 m

2
1 t
1
2
m-1
m

Fig. 15

11
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

4.3. FORME PARTICULARE DE PLANIFICARE A EXECUŢIEI PROCESELOR

COMPLEXE PRIN METODA ÎN LANŢ

4.3.1. PROCESE COMPLEXE PARŢIAL RITMICE

Pentru procesele parțial ritmice în care ti1 = ti2 = ...ti ... = tin, dar ti ¹ ti + 1 sincronizarea se va
produce după următoarea regulă:
 pentru ti > ti+1 - sincronizarea se produce pe ultimul sector;
 pentru ti < ti+1 - sincronizarea se produce pe primul sector (fig. 16).
n

2
1 t

Fig. 16

În acest caz decalajul i va fi:

 i  (n  1)  (t i  t i 1 ) pentru t i  t i 1
i  0 pentru t i  t i 1
iar durata totală de execuție:
m m 1
Te   t i  (n  1)   (t i  t i 1 )  (n  1)  t m
i 1 i 1
𝑚 −1

𝑛−1 × 𝑡𝑖 − 𝑡𝑖+1
Este de reținut faptul că termenul 7 - 𝑖=1
- se va lua în considerare
numai pentru procesele în care ti > ti+1.

12
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

4.3.2. PROCESE COMPLEXE RITMICE

Analizând relația de mai sus se poate observa că durata minimă de execuție a unui proces
complex, având ritmuri parțiale egale, se produce atunci când ti = ti+1, respectiv când ritmurile
parțiale ale proceselor simple componente ale procesului complex sunt egale.
n 1 2 3 4

2
1 t

Fig. 17

În această situație spunem că avem de-a face cu un proces în bandă (fig. 17), durata totală de
execuție este:
Te  (m  n  1)  t
Se remarcă faptul că în cazul proceselor în bandă se obține durata minimă de execuție având în
vedere că decalajele i sunt eliminate in totalitate.

4.4. PROIECTAREA LANŢURILOR

Planificarea execuției lucrărilor de construcții prin metoda în lanț impune determinarea valorii
următorilor parametri:
n - numărul de sectoare de lucru;
m - numărul de procese simple componente ale procesului complex;
ti - ritmul procesului i pe sectorul 
Koi - modulul de ritmicitate al procesului i;
bi - numărul de formații de lucru utilizate în cadrul modulării lanțului;
Te - durata de execuție a procesului complex.
Acești parametri se determină ținând seama de mijloacele tehnico-materiale de care dispune
unitatea executantă, de particularitățile obiectului ce urmează a fi realizat, de durata contractuală
de execuție a obiectului, cât și mai ales de criteriul costurilor minime de execuție.

13
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

Numărul sectoarelor de lucru n se stabilește ținând seama de soluțiile constructive şi

particularitățile obiectului ce urmează a fi realizat. La împărțirea obiectului în sectoare de lucru
trebuie să se țină seama de necesitatea de a se obține cantități de lucrări aproximativ egale care
să conducă la volume de muncă apropiate şi în final, la ritmuri de lucru egale.
Astfel, la construcții de locuințe multietajate sectorul de lucru poate fi constituit de fiecare nivel.
În cazul construcțiilor industriale fără etaj, drept sectoare de lucru se vor adopta părți de
construcție delimitate prin rosturi. Pentru construcții de tip liniar cum ar fi: drumuri, căi ferate,
rețele de alimentare cu apă şi canalizare, sectorul de lucru poate fi ales în mod arbitrar, ținând
seama totuși de unele caracteristici constructive (rambleu, debleu, tronson rectangular sau curb,
variația diametrului conductelor etc.).
Numărul de procese simple componente ale procesului complex se stabilește pa baza tehnologiei
de execuție adoptate ținând seama de condiționările organizatorice. Se va avea în vedere că
anumite procese tehnologice pot fi grupate în procese simple combinate în funcție de necesități.
De exemplu, procesul de finisaj la o construcție civilă, în funcție de complexitatea formației de
lucru aleasă, poate fi tratat ca proces simplu sau poate fi defalcat în procese componente,
respectiv, procesele de gletuire, vopsitorii, zugrăveli, placaje de faianță, etc.
Procesul de umpluturi în cazul construcțiilor hidrotehnice din materiale locale (diguri, baraje, etc.),
cu toate că este compus din mai multe procese simple - săpătură în carieră, transport,
împrăștiere, compactare -, va fi tratat ca un proces simplu, utilajul conducător fiind cilindrul
compactor. Norma activității de compactare determină alcătuirea formației de lucru din punct de
vedere al structurii - excavatoare, autobasculante, buldozere - şi al numărului acestora.
Durata de execuție a fiecărui proces simplu pe sector, respectiv ritmul de lucru, se va alege astfel
încât să fie exprimat în număr întreg de zile sau schimburi şi pe cât posibil având valori apropiate
atât în cadrul aceluiași proces pe diferitele sectoare cât şi între procesele simple componente ale
procesului complex.
În cazul în care între procesele simple există diferențe mari de ritmuri de lucru, se recomandă
aplicarea modulării lanțului, aceasta impunând stabilirea parametrului Koi astfel încât valoarea
acestuia să fie cel mai mare divizor comun al ritmurilor proceselor simple.
Parametrul bi reprezentând numărul de formații de lucru participante la realizarea procesului i sub
formă de proces modulat se determină pe baza modulului de ritmicitate Koi şi a ritmului de lucru
t i.
Durata totală de execuție determinată pe baza relațiilor de calcul prezentate anterior trebuie să
fie comparată cu durata de execuție stabilită prin contract. În cazul în care cele două valori nu
sunt comparabile, respectiv durata de execuție rezultată este mai mare decât durata stabilită prin
contract, se va relua programarea execuției, acţionându-se asupra ritmurilor parțiale, modulării
lanțului şi numărului de formații de lucru.

14
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

4.5. EFICIENŢA ORGANIZĂRII EXECUTĂRII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII

PRIN METODA ÎN LANŢ

În comparație cu celelalte două metode de planificare - metoda succesiunii şi metoda în paralel-,

metoda în lanț aduce o contribuție deosebită la obținerea unor rezultate superioare atât din punct
de vedere organizatoric cât şi din punct de vedere economic.
Eficiența organizării lucrărilor de construcții prin utilizarea metodei în lanț este concretizată în
următoarele avantaje:
 se asigură ritmicitatea şi încărcarea uniformă a unității executante;
 se ușurează planificarea operativă permițând utilizarea rațională a resurselor şi
cadrelor tehnice;
 scurtarea duratelor de execuție;
 creșterea productivității muncii;
 perfecționarea calificării lucrătorilor;
 creșterea calității lucrărilor;
 impune şi contribuie la formarea spiritului de disciplină în respectarea termenelor între
sectoare şi între procesele alăturate.

15