CURS NR.

VIII
 6.3.2.3. Lantul ritmic cu ritmuri diferite de la un ciclu la altul
(lanţ dual).

Caracterul neomogen şi complexitatea foarte diferită a proceselor de

construcţie, determină timpi totali de munca (volume de munca) diferiti şi
implicit ritmuri de lucru diferite de la un ciclu la altul, adică:
t1  t2  …  ti  …  tm (6.10)

În figura 6.14. se prezintă ciclograma pentru organizarea execuţiei prin

acest tip de lanţ, pe care îl vom numi lanţ ritmic cu ritmuri diferite de la
un proces (ciclu) la altul (lant dual)
 sectoare (ns)
2 1 2 3 i m-2 m-1 m
....................... ..........
. Dn Pn
n
..
..

Dj Pj
j
an-1;n
..
..

aj-1;j

D2 P2
2
a2;3

D1 P1
1
.......... ....................... a1;2 timp (t)
𝝉𝟏𝟏;𝟐 . 𝝉𝟏𝒎 −𝟏;𝒎
t1 t2 t3 .......... ti ....................... tm-2 tm-1 tm tp
.
=+
tp = (n-1)tm
D=td + tp

Figura 6.14. Lantul complex ritmic cu ritmuri diferite de la un ciclu la altul (Lantul dual)
 Analizând calitatea organizării execuţiei proceselor prin metoda în
lanţ, folosind modelul grafic din figura 6.14., pe baza principiilor de
bază ale organizării, constatăm următoarele:
1. Continuitatea – este asigurată , observând-se pe ciclogramă, figura
6.14., că fiecare formaţie specializată, trece continuu (fără întrerupere)
de la un sector la altul.

2. Ritmicitatea – este asigurată, modelul grafic asigurând finalizarea

succesivă a sectoarelor la intervale egale, fig. 6.14:
 
a12 = a23 = …… = an-1,n (6.14)
3. Uniformitatea – nu este asigurată, deoarece producţia pe unitate de
timp variază de la sector la sector, în condiţiile în care sectoarele sunt
egale ca dimensiuni şi configuraţie (P1 = P2 = … = Pn), dar durata
totală de execuţie variază de la sector la sector (D1 ≠ D2 ≠ … ≠ Dn):

(6.15)
4. Proporţionalitatea – se poate asigura în condiţiile în care volumul de
lucrări este relativ constant pe toate sectoarele, ceea ce permite ca fiecare
formaţie specializată să fie încărcată cu sarcini de muncă, proporţional cu
numărul de muncitori, cu gradul de calificare al acestora, cu dotarea cu
mijloace de muncă.

5. Sincronizarea – se realizează numai pe anumite sectoare, la primul sau la

ultimul.
 Condiţionările tehnologice sau organizatorice impun reducerea timpilor
de aşteptare dintre cicluri, cel puţin din următoarele motive:

 Necesitatea reducerii duratei totale de execuţie (D), a lucrărilor pentru

care s-a utilizat ca model de organizare acest tip de lanţ;

 Între anumite cicluri succesive dintr-un lanţ complex, prezenţa timpilor

de aşteptare ar conduce la deteriorarea lucrărilor executate anterior –
situaţia specifică între săpături şi turnarea betonului în fundaţii;

 În cazul ciclurilor cu ritmuri diferite pentru construcţii cu mai multe

etaje, reducerea timpilor de aşteptare, este absolut necesară pentru a
asigura continuitatea în lucru formaţiilor specializate de muncitori la
trecerea de la un nivel la altul.
 Reducerea timpilor de aşteptare dintre cicluri cu ritmuri diferite se
poate realiza prin două procedee:

 Introducerea lucrului în mai multe schimburi;

 Modularea lanţului.
6.3.2.4. Reducerea timpilor de aşteptare între cicluri cu ritmuri de
lucru diferite prin introducerea lucrului în mai multe schimburi.
Fig. 6.15. Modelul lanţului dual având procese ce au durate de execuţie între care există rapoarte proporţionalitate
de 1 : 2, 1 : 3, 2 : 3,în ipoteza lucrului 1 schimb pe zi
 Un ciclu a cărui desfăşurare în timp şi spaţiu este prezentată în figura
6.15, de exemplu ciclul 2, este realizat de o formaţie, astfel, fig. 6.16:

B2-1 B2-1 B2-1 B2-1

timp (t)

8h 8h 8h 8h 8h 8h 8h 8h 8h 8h 8h 8h ore
s1 s2 s3 s1 s2 s3 s1 s2 s3 s1 s2 s3
1 zi 1 zi 1 zi 1 zi zile

Fig. 6.16. Desfăşurarea în timp a ciclului nr.2 în ipoteza în care o formaţie specializată (B 2-1) lucrează un
schimb (s1) pe zi
În cazul în care se lucrează mai multe schimburi pe zi, procesul 1 se poate
derula astfel, fig. 6.17.:

B1-1 B1-2 B1-1 B1-2 B1-1 B1-2 B1-1 B1-2

B1-3 B1-3 B1-3 B1-3 timp (t)

8h 8h 8h 8h 8h 8h 8h 8h 8h 8h 8h 8h ore
s1 s2 s3 s1 s2 s3 s1 s2 s3 s1 s2 s3
1 zi 1 zi 1 zi 1 zi zile

Fig. 6.17 Desfăşurarea în timp a ciclului nr.1 în ipoteza în care 3 formaţiispecializate B 1-1, B1-2, B1-3
acoperă cele trei schimburi s1, s2, s3 din ziua calendaristică
 Se observă că ciclul 1, realizat de o formaţie specializată F11 care
lucrează câte un schimb pe zi (timp de 3 zile pe sector), poate fi realizat de
trei formaţii specializate B1-1, B1-2, B1-3, care acoperă cele trei schimburi din
ziua calendaristică, fig. 6.18.:

Cele “m” cicluri reprezentate în ciclograma iniţială, fig. 6.15, capătă

următoarea desfăşurare în timp şi spaţiu, în ipoteza în care se introduce
lucru în mai multe schimburi, fig. 6.18.:
Fig. 6.18. Modelul introducerii lucrului în mai multe schimburi în lanţul complex ritmic cu ritmuri
diferite de la un ciclu la altul (lantul dual).
 Execuţia proceselor de construcţie în două sau trei schimburi ridică numeroase probleme
organizatorice: necesitatea de a dispune de un număr sporit de muncitori pentru schimburile
2 şi 3, ceea ce nu totdeauna este posibil; asigurarea aprovizionării cu materiale în
schimburile 2 şi 3; iluminarea foarte bună a locurilor de muncă; asigurarea supravegherii
tehnice (maiştri şi/sau ingineri) în schimburile 2 şi 3.
Rezolvarea acestor probleme tehnico-organizatorice se face cu costuri suplimentare
destul de mari.

Exemplul prezentat are un caracter general privind modul de rezolvare a introducerii

lucrului în schimburi pentru toate cele 3 situaţii posibile în cazul regimului de lucru de 8
ore. În cazul unui regim de lucru de 10 ore sunt posibile maxim două schimburi şi deci un
raport al duratelor de execuţie 1:2.

Introducerea lucrului în schimburi reprezintă o situaţie de excepţie în activitatea de

construcţie, apelându-se la ea numai atunci când şi pentru acele procese la care este absolut
necesar.
6.3.2.5. Reducerea timpilor de aşteptare între cicluri cu ritmuri de
lucru diferite prin modularea lantului.
 Soluţia constă în folosirea unui număr mai mare de formaţii pentru
execuţia unui proces, care să înceapă lucrul pe sectoarele succesive cu un
anumit decalaj de timp între ele, denumit modul de ritmicitate şi care se
pastrează şi la predarea sectoarelor. Astfel, procesul care iniţial era executat
de o singură formaţie ce trecea succesiv de pe un sector pe altul (având un
model liniar de desfăşurare în timp şi spaţiu), se transformă într-un proces cu
o desfăşurare divizată în timp şi spaţiu (figura 6.19.).
Sectoare (ns)
.
T’=t+(n-1)ki
i i

B2
n ki
ki
..
..
..
B1
.
ki
ki

B2
2 ki

B1
1
timp (t)

t
T initial = t+(n-1)t

Fig. 6.19. Ciclograma modulării unui proces

 Durata de execuţie a unui proces pe un sector se păstrează; ceea ce se
modifică este doar ritmul de predare a sectoarelor, egal cu K. Durata de
execuţie a unui proces pe toate sectoarele se scrie:
 
T’ = t + (n-1)·ki 6.17.
 
unde K este modul de ritmicitate.

Această operaţie de transformare a unui proces ce se execută cu mai

multe formaţii ce intră în lucru pe sectoare succesive la intervale de timp
K, se numeşte modulare.
Problema care se pune este de a determina o relaţie între parametrii t
(durata de execuţie), G (numărul de formaţii), K (modul de
ritmicitate), astfel încât să se reducă timpii de aşteptare între toate
procesele şi pe toate sectoarele în cadrul unui lanţ ritmic cu ritmuri
diferite de la un ciclu la altul (lant dual).
 În acest sens, se ia următorul exemplu:
procesul 1, t1=4 şi se adoptă (arbitrar) G1=2;

procesul 2, t2=3 şi se adoptă (arbitrar) G2=3.

Cu aceste date se trasează ciclograma din figura 6.20.

 D=
sectoare (ns)
(n-1)٠k1 t1 t2
C D
1 2 1 2

n k1 B2 k2 B3
.
.

k 2 B2
.
.
.
k1 B1

j k 1 B2 k2 B1
..
..

k2 B3
.
k1 B1

2 k1 B2 k2 B2

1 B1 B1
timp (t)

t1 𝛕𝟏𝟏 ;𝟐 t2 (n-1)٠k2 B
A
D=+

Fig. 6.20. Ciclograma modulării întâmplătoare a două procese cu durate diferite

Fig. 6.21. Ciclograma modulării calculate pentru două procese cu durate diferite de execuţie.
Fig.6.22. Ciclograma iniţială pentru execuţia ciclurilor din exemplu.
Fig.6.23. Ciclograma modulată pentru execuţia ciclurilor din exemplu.
a. b.

Figura 6.24.