Ciclul de funcţionare a semafoarelor

Ciclul (C) este intervalul de timp dintre 2 apariţii succesive ale aceleiaşi indicaţii a
semaforului electric.
F
C   Tv  Ti  j ;
j 1

unde F reprezintă numărul fazelor de funcţionare a semafoarelor unei intersecţii.

Această structură a relaţiei indică o dependenţă liniară directă între C şi suma timpilor
verzi, suma timpilor intermediari reprezentând de fapt o constantă.
Rezultă că odată cu creşterea lui C va creşte şi durata timpilor verzi şi deci capacitatea
de circulaţie a intersecţiei.
Creşterea lui C are dezavantajul că scade gradul de confort datorită creşterii duratei de
aşteptare.
Durata ciclului optim va fi stabilită în funcţie de cele 2 aspecte antagoniste:
– capacitate necesară şi un grad ridicat de confort.
Experienţa a arătat că un ciclu de semaforizare dimensionat corect trebuie să aibă o
valoare cuprinsă între următoarele limite:
a) pentru o intersecţie cu 4 intrări:
- minim, 35 s pentru 2 faze de circulaţie şi 45 s pentru 3 sau 4 faze;
- normal, 45 – 60 s;
- maxim, 80 s.
b) pentru o intersecţie cu mai mult de 4 intrări:
- normal, 70 – 90 s;
- maxim, 120 s.
Se poate scrie:
F F
C   Tvj   Tij .
j 1 j 1

Detaliindu-se elementele relaţiei se obţine:

1
 Tv1  n1  
Tv 2  n 2  



Tvj  n j  



TvF  n F  
F F
 Tvj    n j  F 1.1
j 1 j 1

unde:  reprezintă intervalul de timp între 2 vehicule care acced în intersecţie, în s;

 - intervalul de timp, în s, măsurat de la apariţia culorii verzi a semaforului
electric, după care primul vehicul accede în intersecţie;
nj – reprezintă numărul de vehicule care ar trebui să intre în intersecţie pe durata
timpului verde al fazei j, pentru a fi asigurată o probabilitate de saturaţie de 5% pentru fluxul
orar Mj.
Utilizând legea lui Poisson, cu fluxuri de circulaţie înregistrate pe 15 minute şi urmărind
asigurarea probabilităţii de saturaţie de 5% pentru o oră de funcţionare a instalaţiei de
semaforizare se va obţine următoarea relaţie de calcul:
n j  1,18m j  0,38 1.2
unde: mj reprezintă media sosirilor pe durata fazei j, fiind determinată de expresia:
Mj
mj  C 1.3
3600
Mj – fluxul orar înregistrat pe banda de circulaţie cu trafic maxim, aferentă fazei j.
Înlocuind expresiile parţiale, în relaţia generală se obţine:
F

T ij  F0,38  
C
j1
1.4.
1,18 F
1 M j
3600 j1

Analizând relaţia de mai sus se observă că durata ciclului C este în funcţie de:
- parametri  şi  care, în general pot fi consideraţi constanţi;

2
 - suma timpilor intermediari corespunzători fiecărei faze, care reprezintă o constantă
pentru o anumită intersecţie, depinzând de configurarea geometrică şi anumite caracteristici
de relief sau poziţionare în oraş a acesteia, precum şi de ordinea fazelor, în cazul în care
acestea sunt mai mult de 2;
- suma fluxurilor maxime orare înregistrate pe banda de circulaţie corespunde fiecărei
faze, care diferă nu numai de la o intersecţie la alta, dar şi în cazul aceleiaşi intersecţii pentru
diferite perioade din zi, săptămână sau an.

Determinarea parametrilor  şi 

Din observaţiile cercetătorului american Greenshields, adaptate la condiţiile europene

de profesorul german Korte, s-a constatat că în cazul unui trafic predominant de autoturisme,
intrarea autovehiculelor într-o intersecţie, după apariţia culorii verzi, se face după următoarea
lege:

Poziţia vehiculului în Timpul de intrare în intersecţie după apariţia culorii verzi a

coloană semaforului, s
1 3,8 = 2,1  1 + 3,7 – 2
2 6,9 = 2,1  2 + 3,7 – 1
3 9,6 = 2,1  3+ 3,7 – 0,4
4 12 = 2,1  4 + 3,7 – 0,1
5 14,2 = 2,1  5 + 3,7
6 16,3 = 2,1  6 + 3,7

O analiză a valorilor prezentate în tabel demonstrează că variaţia timpului verde, pentru

valori mai mari de 9,6 s, (situaţie întâlnită des în practică) se poate considera liniară:
Tvj  n j  ;

unde:   2,1s iar   1,7 s (s-a utilizat pentru  valoarea 1,7 s şi nu 3,7 s cum rezultă
din tabel, deoarece practica a demonstrat că prin introducerea timpului pregătitor roşu/galben,
valorile timpilor de intrare în intersecţie a vehiculelor se scurtează cu 2 secunde.
În cazul în care în structura traficului nu predomină autoturismele se pot folosi aceleaşi
valori pentru  şi  , cu condiţia ca numărul de vehicule fizice înregistrate să fie transformate
în vehicule etalon.
(există un tabel şi în funcţie de autovehiculul fizic).

3
 Determinarea sumei timpilor intermediari

Determinarea sumei timpilor intermediari corespunzători fiecărei combinaţii de

semafoare cu funcţionare antagonistă se face cu relaţiile (a) ... (e) sau din diagrame.
Rezultatele se trec într-o matrice de timpi intermediari.
În capătul coloanelor şi al liniilor matricei se trec semafoarele, în ordinea funcţionării
lor pe faze, pentru aceeaşi fază fiind trecute mai întâi semafoarele destinate vehiculelor,
identificate cu numere de la 1 la 50, şi apoi cele destinate pietonilor, identificate cu numere de
la 51 în continuare.
Semafoarele care dublează (deci dau aceleaşi indicaţii) se trec pe aceeaşi linie sau
coloană cu semafoarele de bază.
Timpii intermediari care definesc fazele sunt determinaţi de timpii intermediari maximi
aferenţi fiecărei faze, luându-se în considerare de obicei numai valorile corespunzătoare
perechilor de semafoare cu funcţionare antagonistă pentru vehicule.
În cazul intersecţiilor cu mai mult de 2 faze de circulaţie se alege acea combinaţie de
F
faze pentru care T
j1
ij prezintă valoarea minimă, valoare care se va folosi în continuare la

calculul duratei ciclului de funcţionare a semafoarelor.

INTERSECŢIA .................... MATRICEA TIMPILOR
............................................... INTERMEDIARI: (secunde)

Semafor

F1

F2

F3

F1 F2 F3

4
 Ti1  ...
Ti 2  ...
Ti 3  ...

3

T
j1
ij  ...

Determinarea sumei fluxurilor maxime orare

Detreminarea sumei fluxurilor maxime orare, corespunzătoare fazelor de funcţionare a

semafoarelor, necesită o serie de valori de trafic obţinute prin sondaje de trafic.
Formularul pentru întreţinerea valorilor traficul are următoarea formă:

INTERSECŢIA ....................
ACCESUL ...........................
Intervalul de Valori de trafic (vehicule fizice)
timp al Camioane Camioane
înregistrării Motociclete Autoturisme Autobuze cu sarc. cu sarc.
utilă sub utilă peste
3t 3t
              
600 - 615
615 – 630
630 – 645
645 – 700
715 - 730

La întocmirea programului de funcţionare a semafoarelor se iau în considerare valorile

de trafic exprimate în vehiculele etalon.
Numărul fizic de autovehicule care virează la dreapta sau la stânga se echivalează cu
coeficienţii majoraţi, şi anume:
- pentru virajul la stânga al unui vehicul uşor  1,6 Vt, iar al vehiculului greu  2,6 Vt;
- pentru virajul la dreapta al unui vehicul uşor  1,3 Vt, iar al vehiculului greu  2,3 Vt.

5
 Valorile de trafic astfel obţinute aparţin acceselor într-o intersecţie şi trebuie repartizate
pe benzile de circulaţie potrivit modului de funcţionare (adică a relaţiilor de trafic pe care le
preiau), urmărindu-se în acelaşi timp o încărcare cât mai uniformă a acestora. Se iau în
considerare apoi toate benzile de circulaţie care funcţionează pe aceeaşi fază, selectând din
valorile de trafic aferente lor pe cele maxime, care sunt determinate pentru stabilirea duratelor
fazelor respective.
Suma acestor valori de trafic, caracteristice pentru stabilirea duratei fiecărei faze de
circulaţie, constituie o determinantă principală a duratei ciclului optim de funcţionare a
semafoarelor. Trebuie menţionat faptul că utilizatorii relaţiei pentru determinarea lui C,
stabilită pentru un grad de saturaţie de 5%, implică folosirea fluxurilor de circulaţie orare
corespunzătoare sfertului de oră cu trafic maxim, (evident se multiplică cu 4).
Timpii verzi de funcţionare a semafoarelor se determină cu ajutorul relaţiilor (1.1), (1.2)
şi (1.3):
 1,18M j 
Tvj   C  0,38   (1.5).
 3600 
Atât durata C cât şi Tvj pot fi şi ele determinate cu o precizie de 1 – 2 secunde din
diagrame.