Determinarea sumei fluxurilor maxime orare

Detreminarea sumei fluxurilor maxime orare, corespunzătoare fazelor de funcţionare a

semafoarelor, necesită o serie de valori de trafic obţinute prin sondaje de trafic.
Formularul pentru întreţinerea valorilor traficul are următoarea formă:

INTERSECŢIA ....................
ACCESUL ...........................
Intervalul de Valori de trafic (vehicule fizice)
timp al Camioane Camioane
înregistrării Motociclete Autoturisme Autobuze cu sarc. cu sarc.
utilă sub utilă peste
3t 3t
              
600 - 615
615 – 630
630 – 645
645 – 700
715 - 730

La întocmirea programului de funcţionare a semafoarelor se iau în considerare valorile

de trafic exprimate în vehiculele etalon.
Numărul fizic de autovehicule care virează la dreapta sau la stânga se echivalează cu
coeficienţii majoraţi, şi anume:
- pentru virajul la stânga al unui vehicul uşor  1,6 Vt, iar al vehiculului greu  2,6 Vt;
- pentru virajul la dreapta al unui vehicul uşor  1,3 Vt, iar al vehiculului greu  2,3 Vt.
Valorile de trafic astfel obţinute aparţin acceselor într-o intersecţie şi trebuie repartizate
pe benzile de circulaţie potrivit modului de funcţionare (adică a relaţiilor de trafic pe care le
preiau), urmărindu-se în acelaşi timp o încărcare cât mai uniformă a acestora. Se iau în
considerare apoi toate benzile de circulaţie care funcţionează pe aceeaşi fază, selectând din
valorile de trafic aferente lor pe cele maxime, care sunt determinate pentru stabilirea duratelor
fazelor respective.
Suma acestor valori de trafic, caracteristice pentru stabilirea duratei fiecărei faze de
circulaţie, constituie o determinantă principală a duratei ciclului optim de funcţionare a

1
semafoarelor. Trebuie menţionat faptul că utilizatorii relaţiei pentru determinarea lui C,
stabilită pentru un grad de saturaţie de 5%, implică folosirea fluxurilor de circulaţie orare
corespunzătoare sfertului de oră cu trafic maxim, (evident se multiplică cu 4).
Timpii verzi de funcţionare a semafoarelor se determină cu ajutorul relaţiilor (1.1), (1.2)
şi (1.3):
 1,18M j 
Tvj   C  0,38   (1.5).
 3600 
Atât durata C cât şi Tvj pot fi şi ele determinate cu o precizie de 1 – 2 secunde din
diagrame.

Întocmirea diagramelor de funcţionare a semafoarelor

Traficul urban manifestă în general variaţii foarte mari (ca intensitate şi chiar ca
structură) în cursul aceleiaşi zile, săptămână sau an. În consecinţă instalaţiile de semaforizare
trebuie echipate cu o serie de programe de funcţionare care să permită scurgerea normală a
fluxurilor de vehicule în condiţiile în care acestea se prezintă într-o continuă schimbare, atât
ca intensitate, cât şi ca structură.
Variaţia traficului în intensitate (cea în structură putând fi inclusă în prima prin
utilizarea valorilor de trafic exprimate în vehicule etalon) se defineşte în general, prin 3 valori
caracteristice: maximă, medie şi minimă.
Folosind aceste valori caracteristice pentru variaţia traficului, se pot determina valorile
limită, funcţie de care se elaborează diferitele programe de funcţionare ale unei instalaţii de
semaforizare.
Aceste valori limită, care constituie de fapt pragurile de schimbare a programelor, se
notează cu Mj(A), Mj(B) şi Mj(C), având următoarele semnificaţii:
M j A   M j max ;

M j max  M jmed
M j B  ;
2
M jmed  M j min
M j C  .
2

2
 Acestea pot fi reprezentate schematic în figura următoare:
Mjmax Mj(A)

Mj(B)

de trafic corespunzătoare
Plaja de variaţie a valorilor
Mjmed
fazei de circulaţie j

Mj(C)

Mjmin

Diferitele programe de semaforizare vor rezulta, în mod teoretic, din toate combinaţiile
posibile dintre cele 3 valori limită Mj(A), Mj(B) şi Mj(C), aferente fazelor de funcţionare ale
unei instalaţii de semaforizare. Astfel, pentru o instalaţie de semaforizare care funcţionează în
2 faze, numărul posibil de programe este nouă şi rezultă din următoarele combinaţii ale
valorilor limită:
Programul nr.: Combinaţii de valori limită determinată
1 M1(A) – M2(A)
2 M1(B) – M2(A)
3 M1(C) – M2(A)
4 M1(A) – M2(B)
5 M1(B) – M2(B)
6 M1(C) – M2(B)
7 M1(A) – M2(C)
8 M1(B) – M2(C)
9 M1(C) – M2(C)

În cazul a 3 sau 4 faze de funcţionare a semafoarelor, numărul de programe, posibile din

punct de vedere teoretic, ajunge la 27 şi respectiv 81.

TEMĂ – Să se întocmească combinaţia de valori limită pentru cele 27 de programe de

semaforizare, în ipoteza a 3 faze.

3
 În practică însă nu este necesar şi nici posibil, în majoritatea cazurilor, să se
întocmească şi să se utilizeze toată gama de programe, posibile din punct de vedere teoretic,
din următoarele considerente:
- funcţie de plaja de variaţie a valorilor de trafic aferente unei faze de circulaţie, nu în
toate cazurile este semnificativ să se selecteze 3 valori de trafic ca valori limită, de exemplu
putându-se selecta numai 2 valori limită:
M j A   M j max ;

M j B   M jmed ;

sau numai o singură valoare limită:

M j A   M j max ;

- nu sunt semnificative sau posibile toate combinaţiile, ce rezultă din punct de vedere
teoretic între valorile limită corespunzătoare diferitelor faze de funcţionare ale instalaţiei de
semaforizare;
- aparatura folosită nu permite decât utilizarea unui număr destul de limitat de
programe, în care caz este necesară o selectare foarte atentă a acestora, în ordinea importanţei.
Pentru o bună proiectare a ciclului de semaforizare se impune o perioadă de testare, sub
trafic, a programelor elaborate, pe parcursul a 2 – 3 luni (selectându-se pentru aceasta în
special perioadele de timp cu trafic intens şi fluctuaţii importante în intensitate), după care se
efectuează modificările de fineţe pe care le impune exploatarea optimă.

4
TEMĂ: 3 faze

Programul nr.: Combinaţia de valori limită determinată

1 M1(A) – M2(A) – M3(A)

2 M1(B) – M2(A) – M3(A)
3 M1(C) – M2(A) – M3(A)
4 M1(A) – M2(B) – M3(A)
5 M1(B) – M2(B) – M3(A)
6 M1(C) – M2(B) – M3(A)
7 M1(A) – M2(C) – M3(A)
8 M1(B) – M2(C) – M3(A)
9 M1(C) – M2(C) – M3(A)
10 M1(A) – M2(A) – M3(B)
11 M1(B) – M2(A) – M3(B)
12 M1(C) – M2(A) – M3(B)
13 M1(A) – M2(A) – M3(C)
14 M1(B) – M2(A) – M3(C)
15 M1(C) – M2(A) – M3(C)
16 M1(A) – M2(B) – M3(B)
17 M1(B) – M2(B) – M3(B)
18 M1(C) – M2(B) – M3(B)
19 M1(A) – M2(C) – M3(C)
20 M1(B) – M2(C) – M3(C)
21 M1(C) – M2(C) – M3(C)
22 M1(A) – M2(C) – M3(B)
23 M1(B) – M2(C) – M3(B)
24 M1(C) – M2(C) – M3(B)
25 M1(A) – M2(B) – M3(C)
26 M1(B) – M2(B) – M3(C)
27 M1(C) – M2(B) – M3(C)