2.4.

DIMENSIONAREA LINIILOR ŞI TRANSFORMATOARELOR

ELECTRICE
2.4.1. Dimensionarea liniilor electrice (1)

Dimensionarea unei linii electrice aeriene (LEA) presupune

determinarea soluţiilor optime privind:
• tensiunea nominală;
• numărul de circuite;
• construcţia fazei;
• tipul‚ numărul şi secţiunea transversală sumară a
conductoarelor pentru o fază;
• tipul stâlpilor (beton armat‚ metal‚ lemn).

La general, baza calculelor de dimensionare a liniilor electrice

o constituie alegerea secţiunii conductoarelor.
2.4. DIMENSIONAREA LINIILOR ŞI TRANSFORMATOARELOR
ELECTRICE
2.4.1. Dimensionarea liniilor electrice (2)

La dimensionarea liniilor reţelelor electrice sunt aplicate

noţiunile de secţiune economică şi secţiune tehnică a
conductoarelor.
Secţiunea economică Fec a conductoarelor se determină pe
baza criteriului economic, de regulă, a minimului cheltuielilor
totale actualizate pe durata de studiu.
Secţiunea tehnică Fteh rezultă din condiţiile tehnice impuse.

Secţiunea finală F, care până la urmă va fi adoptată, se

determină ca valoarea maximă dintre Fec şi Fteh –

F = max Fec , Fteh 

2.4. DIMENSIONAREA LINIILOR ŞI TRANSFORMATOARELOR
ELECTRICE
2.4.1. Dimensionarea liniilor electrice (3)

Condiţiile tehnice impuse în alegerea secţiunii conductoarelor

sunt următoarele:
• încălzirea admisibilă a conductoarelor (în regim normal de
funcţionare şi în regim de scurtcircuit);
• pierderile de tensiune admisibilă în linii
(pentru liniile de joasă tensiune);
• rezistenţa mecanică a conductoarelor;
• numărul admisibil de tipo-dimensiuni a conductoarelor utilizate
pentru o linie;
• diminuarea efectului corona (pentru liniile de înaltă tensiune,
Unom ≥ 110 kV).
2.4. DIMENSIONAREA LINIILOR ŞI TRANSFORMATOARELOR
ELECTRICE
2.4.1. Dimensionarea liniilor electrice (4)

Secţiunea economică este acea secţiune a conductoarelor unei

linii pentru care cheltuielile totale pe perioada de studiu,
pentru transportul energiei, sunt minime.
Secţiunea economică a conductoarelor liniilor electrice se
poate determina aplicând metodele –
• densităţii economice de curent şi
• intervalelor economice de sarcină.
2.4. DIMENSIONAREA LINIILOR ŞI TRANSFORMATOARELOR
ELECTRICE
2.4.1. Dimensionarea liniilor electrice (5)

I. Metoda densităţii economice de curent

Secţiunea economică Fec a conductoarelor liniilor electrice se
determină –
Fec = Imax,0 /jec ,
unde: Imax,0 reprezintă valoarea de referinţă a curentului de
calcul ce tranzitează linia respectivă în regim
normal de funcţionare, asociată anului 0:
Smax,0
I max,0 = ;
3  U nom
Smax,0 - valoarea de referinţă a sarcinii maxime de tranzit;
Unom - tensiunea nominală a liniei;
2.4. DIMENSIONAREA LINIILOR ŞI TRANSFORMATOARELOR
ELECTRICE
2.4.1. Dimensionarea liniilor electrice (6)

jec - densitatea economică de curent pentru linia respectivă:

k s  E  103
jec = ;
3  ρ  cPW
'

ks - costul unui km de linie cu secţiunea de 1 mm2;

EΣ - coeficient:

EΣ = 1+ k O&M,0  TT,x1 - αrem ;

kO&M,0 - valoarea de referinţă a cotei cheltuielilor CO&M;
2.4. DIMENSIONAREA LINIILOR ŞI TRANSFORMATOARELOR
ELECTRICE
2.4.1. Dimensionarea liniilor electrice (7)

T T , x1 - durata recalculată a perioadei de studiu, determinată la rata x1:

TT,x1  [1  (1  x1 )T ]/ x1 ;
x1 - rata sintetică de recalculare a duratei perioadei de studiu:
x1  (1  i) /(1  rE&M ) 1 ;
i - rata de actualizare;
rO&M - rata anuală de creştere a cheltuielilor CO&M;
T - durata calendaristică a perioadei de studiu;
αrem - coeficient:
αrem = 1-T/Tsn   (1+i)-T ;
Tsn - durata de serviciu normată a obiectivului.
2.4. DIMENSIONAREA LINIILOR ŞI TRANSFORMATOARELOR
ELECTRICE
2.4.1. Dimensionarea liniilor electrice (8)

Metoda densităţii economice de curent de dimensionare a

liniilor are însă un şir de dezavantaje –
a) se referă doar la liniile electrice 1-110 kV ale sistemelor de
distribuţie pentru care poate fi neglijat fenomenul corona;
b) reflectă în mod aproximativ costul liniei, deoarece se acceptă
ipoteza unei funcţii lineare I(F), deoarece nu se face diferenţierea
costului I după materialul stâlpilor, etc.
2.4. DIMENSIONAREA LINIILOR ŞI TRANSFORMATOARELOR
ELECTRICE
2.4.1. Dimensionarea liniilor electrice (9)
2.4. DIMENSIONAREA LINIILOR ŞI TRANSFORMATOARELOR
ELECTRICE
2.4.1. Dimensionarea liniilor electrice (10)

II. Metoda intervalelor economice

Vom considera o linie electrică ce necesită a fi dimensionată
conform criteriului CTA→min.
Pentru această linie se analizează toate soluţiile constructive
posibile (stâlpi + conductoare) pentru o tensiune nominală
respectivă, notându-le, de exemplu, prin S1, S2, S3 şi S4.
Pentru aceste patru soluţii se determină CTA şi se construiesc
funcţiile CTA(Icalc).
2.4. DIMENSIONAREA LINIILOR ŞI TRANSFORMATOARELOR
ELECTRICE
2.4.1. Dimensionarea liniilor electrice (11)

CTA S1 S2 S4

S3
CTA4
CTA
1
CTA3
CTA2

S1 S2 S3 Icalc

0 Ii2 I’ Is2
Figura 2.6. Intervalele economice de curent pentru
diferite tipo-dimensiuni ale unei linii
2.4. DIMENSIONAREA LINIILOR ŞI TRANSFORMATOARELOR
ELECTRICE
2.4.1. Dimensionarea liniilor electrice (12)

Din reprezentarea grafică a intervalelor economice de curent

rezultă că soluţiilor S1, S2 şi S3 le corespunde câte un interval
economic de sarcină.
De exemplu, pentru soluţia S2 intervalul economic de sarcină
este determinat de valorile marginale de curent I 2inf şi I 2sup.
În caz general intervalul I vinf , I vsup  este numit interval economic
de sarcină pentru tipo-dimensiunea economică respectivă
S v  a liniei.
Pentru orice valoare a sarcinii de calcul a liniei care aparţine
intervalului I vinf , I vsup  , tipo-dimensiunea economică a liniei este
S v , conform criteriului CTA  min .
2.4. DIMENSIONAREA LINIILOR ŞI TRANSFORMATOARELOR
ELECTRICE
2.4.1. Dimensionarea liniilor electrice (13)

Pentru unele soluţii posibile (stâlpi + conductoare), poate să se

dovedească că ele nu au intervale economice, sau aceste
intervale sunt foarte înguste.
Aceasta înseamnă că din punct de vedere a criteriului acceptat
(CTA→min) nu este justificată utilizarea tipo-dimensiunii
respective a liniei, cum ar fi, de exemplu, soluţia S4.
2.4. DIMENSIONAREA LINIILOR ŞI TRANSFORMATOARELOR
ELECTRICE
2.4.1. Dimensionarea liniilor electrice (14)

Aspectele generale ale acestei metodei –

a) Intervalele economice de sarcină (sau de curent‚ sau de putere) a
LEA se determină pentru toate soluţiile constructive posibile
(combinaţii tipo-dimensiune stâlpi + conductoare)‚ pentru fiecare
tensiune nominală a liniilor‚ pentru fiecare zonă climaterică din
ţară (vânt + chiciură).
b) Intervalele economice ale obiectivelor de reţea necesită a fi
periodic revăzute (odată în 5 ani) pentru a ţine seama de variaţia
posibilă a parametrilor tehnico-economici în timp.
c) Metoda intervalelor economice de dimensionare a liniilor este
simplă; ea permite uşor de a depăşi toate părţile slabe‚
caracteristice metodei densităţii economice de curent.
2.4. DIMENSIONAREA LINIILOR ŞI TRANSFORMATOARELOR
ELECTRICE
2.4.1. Dimensionarea liniilor electrice (15)
2.4. DIMENSIONAREA LINIILOR ŞI TRANSFORMATOARELOR
ELECTRICE
2.4.2. Dimensionarea transformatoarelor electrice (1)

Alegerea transformatoarelor din staţii şi posturi de

transformare constă în -
• determinarea numărului de transformatoare cu care este
echipată staţia sau postul şi
• determinarea puterilor nominale ale transformatoarelor.
Soluţionarea acestor două probleme se face în două etape –
1) se fundamentează soluţiile pe baza criteriului economic
( CTA  min) şi
2) se verifică soluţiile alese în baza criteriului economic la
cerinţele tehnice specifice transformatoarelor.
2.4. DIMENSIONAREA LINIILOR ŞI TRANSFORMATOARELOR
ELECTRICE
2.4.2. Dimensionarea transformatoarelor electrice (2)

Alegerea finală a puterii nominale a transformatoarelor se

efectuează conform formulei –
Snom,tr = max  Sec
nom,tr , Snom,tr 
teh

ec
unde: Snom ,tr
este puterea nominală economică a transformatorului;

,tr - puterea nominală tehnică.

teh
Snom

La stabilirea numărului şi puterii nominale a

transformatoarelor pentru o staţie sau un post de transformare
se presupune, că transformatoarele respective sunt identice.
2.4. DIMENSIONAREA LINIILOR ŞI TRANSFORMATOARELOR
ELECTRICE
2.4.2. Dimensionarea transformatoarelor electrice (3)

Determinarea numărului de transformatoare din staţii şi posturi

de transformare
Numărul de transformatoare cu care se echipează o staţie de
transformare se stabileşte în funcţie de tipul consumatorilor şi
importanţa acestora, de mărimea şi configuraţia sarcinilor
respective şi, deci, reprezintă o problemă tehnico-economică.
Structura cheltuielilor totale actualizate pentru o staţie/post
este:
CTA = I  nrtr  E  ΔP0' / nrtr  c'PW  ΔP0"  nrtr  c"PW

Soluţia economică privind numărului de transformatoare se

stabileşte, de obicei, pe baza unor recomandări generalizate
sau prin metoda comparării directe a variantelor.
2.4. DIMENSIONAREA LINIILOR ŞI TRANSFORMATOARELOR
ELECTRICE
2.4.2. Dimensionarea transformatoarelor electrice (4)

În practica proiectării staţiilor electrice de orice categorie se

recomandă, de regulă, instalarea a două transformatoare.
Folosirea a două transformatoare în posturi poate fi indicată şi
în următoarele cazuri:
• când graficul anual sau zilnic al sarcinii este neuniform;
• în cazul în care puterea postului de transformare cu o singură
unitate va trebui să fie mărită în viitor;
• dacă puterea transformatorului este limitată la condiţiile de
transport sau la dimensiunile spaţiului în care se montează.
2.4. DIMENSIONAREA LINIILOR ŞI TRANSFORMATOARELOR
ELECTRICE
2.4.2. Dimensionarea transformatoarelor electrice (5)

Folosirea a unui singur transformator poate fi indicată în

următoarele cazuri:
• la prima fază de construcţie a staţiei cu două transformatoare la
o creştere continue a sarcinilor. În acest caz, pe perioada de
funcţionare a transformatorului, trebuie să existe o rezervare în
alimentarea cu energie prin reţeaua de MT care se face de la
altă staţie;
• în cazul staţiilor de JT/MT de distribuţie publică. Dacă staţia
are un consum mixt (public şi industrial) care cere un nivel mai
ridicat de rezervare, se instalează două transformatoare.
2.4. DIMENSIONAREA LINIILOR ŞI TRANSFORMATOARELOR
ELECTRICE
2.4.2. Dimensionarea transformatoarelor electrice (6)

Folosirea a mai mult de două transformatoare se admite în

anumite cazuri, cum ar fi:
• în cazul unor sarcini concentrate de mare putere;
• pentru separarea alimentării receptoarelor de forţă şi de
iluminat;
• din considerente legate de dimensiunile spaţiilor în care se
montează.

Staţiile cu tensiunea 220 kV şi mai sus, de regulă, se echipează

cu două transformatoare sau autotransformatoare, care dispun
de un şir de avantaje în comparaţie transformatoarele (o
greutate mai mică, aceleaşi pierderi de energie şi cost de
achiziţie la aceiaşi tensiune).
2.4. DIMENSIONAREA LINIILOR ŞI TRANSFORMATOARELOR
ELECTRICE
2.4.2. Dimensionarea transformatoarelor electrice (7)

Dimensionarea tehnică a transformatoarelor

La alegerea puterii nominale tehnice a transformatoarelor sunt
impuse următoarele restricţii:
1) Puterea instalată a transformatorului trebuie să asigure tranzitul
de putere estimat pentru durata perioadei de studiu atât în regim
normal de funcţionare, cât şi în regim de postavarie.
2.4. DIMENSIONAREA LINIILOR ŞI TRANSFORMATOARELOR
ELECTRICE
2.4.2. Dimensionarea transformatoarelor electrice (8)

În regim normal de funcţionare, transformatorul cu puterea

nominală Snom,tr trebuie să permită tranzitarea sarcinii maxime
pe durata de studiu:
Smax,T k P
Snom,tr 
reg.perm
 ,
nrtr k sar
unde: Smax,T reprezintă sarcina maximă tranzitată prin staţii pe
perioada de studiu;
nrtr - numărul de transformatoare cu care este echipată
staţia;
kΔP - coeficient ce ţine cont de pierderile de putere în
transformatoare, kΔP = 1,05…1,1;
ksar - coeficientul de sarcină, ksar =0,8.
2.4. DIMENSIONAREA LINIILOR ŞI TRANSFORMATOARELOR
ELECTRICE
2.4.2. Dimensionarea transformatoarelor electrice (9)

În regim de post-avarie, puterea nominală tehnică aleasă a

transformatorului se verifică numai pentru staţiile echipate cu
două sau mai multe transformatoare.
Puterea nominală a transformatoarelor din staţie, în regim de
post-avarie, se determină din condiţia –
Smax,T k P
Spost av
 
nom,tr
 nrtr  1 k av
unde kav reprezintă coeficientul de suprasarcină admisibilă în regim,
de postăvărie, kav = 1,4.
2.4. DIMENSIONAREA LINIILOR ŞI TRANSFORMATOARELOR
ELECTRICE
2.4.2. Dimensionarea transformatoarelor electrice (10)

Sau în cazul unei staţii de transformare echipată cu mai multe

transformatoare, dacă iese din funcţiune un transformator,
atunci celelalte transformatoare, rămase în lucru, trebuie să
asigure alimentarea cel puţin a consumatorilor de categoria 0:
Smax,0 k P
Spost av
  ,
nom,tr
 nrtr  1 k av
unde: Smax,0 sarcina maximă a consumatorilor de categoria 0 ce
trebuie tranzitată în regim de postăvărie:
nrtr - numărul de transformatoare în funcţiune în regim de
postavarie.
2.4. DIMENSIONAREA LINIILOR ŞI TRANSFORMATOARELOR
ELECTRICE
2.4.2. Dimensionarea transformatoarelor electrice (10)

Concluzii:
1) când într-un post există mai multe transformatoare, la avaria
unuia din ele, cele rămase în funcţiune trebuie să permită
alimentarea sigură cu energie a consumatorilor conectaţi;
2) în regim normal de lucru, funcţionarea transformatoarelor trebuie
condusă după graficul cel mai raţional;
3) necesitatea dezvoltării în timp a consumatorului poate să ducă la
instalarea unor transformatoare mai puternice sau mărirea numărului
lor.
Pentru a respecta aceste condiţii, se recomandă:
• instalarea de transformatoare cu încărcare în regim normal de
funcţionare de 60-80% din puterea nominală;
• admiterea supraîncărcării transformatorului, în timpul
funcţionării de avarie, până la 140% din puterea nominală a lui
pe timp de două ore.
2.4. DIMENSIONAREA LINIILOR ŞI TRANSFORMATOARELOR
ELECTRICE
2.4.2. Dimensionarea transformatoarelor electrice (11)

Dimensionarea economică a transformatoarelor

Dimensionarea economică a transformatoarelor se face în baza
metodei intervalelor economice de sarcină.
Pentru a determina intervalele economice de sarcină ale
transformatoarelor, trebuie să se construiască curbele
dependenţei CTA de valoarea sarcinii tranzitate.
Cheltuielile totale actualizate pentru transformatoare se
determină cu formula –
2
ΔPsc  Smax,0  '
CTA = I  E Σ +    cPW + ΔP0  cPW .
" "

nrtr  Snom,tr 
2.4. DIMENSIONAREA LINIILOR ŞI TRANSFORMATOARELOR
ELECTRICE
2.4.2. Dimensionarea transformatoarelor electrice (12)

Figura 2.7. Intervalele economice de sarcină ale transformatoarelor

2.4. DIMENSIONAREA LINIILOR ŞI TRANSFORMATOARELOR
ELECTRICE
2.4.2. Dimensionarea transformatoarelor electrice (13)

Pentru diferite tipo-dimensiuni de transformatoare există

intervale de sarcină (de putere sau de curent) de utilizare
economică.
De exemplu, pentru sarcini tranzitate prin transformator cu valori
mai mici decât valoarea S  este economică utilizarea tipo-
dimensiunii T1 a transformatorului, iar pentru valori ale sarcinii
tranzitate prin transformator cuprinse în intervalul între
S  şi S  este economic de a utiliza tipo-dimensiunea T2 a
transformatorului etc.
2.4. DIMENSIONAREA LINIILOR ŞI TRANSFORMATOARELOR
ELECTRICE
2.4.2. Dimensionarea transformatoarelor electrice (14)

Tabelul 2.3. Tipurile transformatoarelor examinate

Tipul I Tipul II Tipul III
10/0,4 kV 110/10 kV 220/110 kV
25 2 500 32 000
40 6 300 63 000
Snom,tr
63 10 000 100 000
kVA
100
160
320
630

Cheltuielile totale actualizate pentru fiecare transformator au

fost calculate pentru rata de actualizare i = 10%/an, creşterea
sarcinii în timp rs = 2%/an şi durata de studiu T = 20 ani.
2.4. DIMENSIONAREA LINIILOR ŞI TRANSFORMATOARELOR
ELECTRICE
2.4.2. Dimensionarea transformatoarelor electrice (15)

Figura 2.8. Intervalele economice de sarcină pentru

transformatoare 10/0,4 kV (subgrupa I)
2.4. DIMENSIONAREA LINIILOR ŞI TRANSFORMATOARELOR
ELECTRICE
2.4.2. Dimensionarea transformatoarelor electrice (16)

Figura 2.9. Intervalele economice de sarcină pentru

transformatoare 10/0,4 kV (subgrupa II)
2.4. DIMENSIONAREA LINIILOR ŞI TRANSFORMATOARELOR
ELECTRICE
2.4.2. Dimensionarea transformatoarelor electrice (17)

Figura 2.10. Intervalele economice de sarcină pentru

transformatoare 110/10 kV
2.4. DIMENSIONAREA LINIILOR ŞI TRANSFORMATOARELOR
ELECTRICE
2.4.2. Dimensionarea transformatoarelor electrice (18)

Figura 2.12. Intervalele economice de sarcină pentru

transformatoare 220/110 kV


2.4. DIMENSIONAREA LINIILOR ŞI TRANSFORMATOARELOR
ELECTRICE
2.4.2. Dimensionarea transformatoarelor electrice (19)

Tabelul 2.4. Intervalele economice de sarcină

Tipul I Smarg, Tipul II Smarg, Tipul III Smarg,
10/0.4 kV kVA 110/10 kV MVA 220/110 kV MVA
25 17,6 2 500 2,79 32 000 21,9
40 17,6 ÷ 22,9 6 300 2,79 ÷ 4,44 63 000 21,9 ÷ 34,1
Snom,tr 63 22,9 ÷ 42,7 10 000 4,44 100 000 34,1
kVA 100 42,7 ÷ 65,3
160 65,3 ÷ 122,4
320 122,4 ÷ 243,5
630 243,5
2.5. ALEGEREA TENSIUNII NOMINALE (1)

Alegerea tensiunii nominale pentru o linie electrică‚ pentru o

reţea cu un nivel sau mai multe nivele ierarhice se efectuează
în baza criteriului economic‚ de regulă‚ prin compararea
variantelor pornind de la tensiunile nominale utilizate în ţară.
Tensiunile nominale utilizate în reţelele de transport şi distribuţie a
energiei electrice sunt stabilite la scară naţională în baza unor studii
de dezvoltare corelate cu evoluţia consumului de energie în ţară pe
termen lung.
Tabelul 2.5. Tensiunile nominale standardizate ale reţelelor electrice
Nivelul Joasă Medie Înaltă
de tensiune tensiune tensiune tensiune
Un‚ kV 0‚38 sau 0,4 0‚66 ‚ (6)‚ 10‚ (35) 110‚ 220
* Valorile indicate în paranteze au o aplicare limitată.
2.5. ALEGEREA TENSIUNII NOMINALE (2)

Compararea variantelor este un procedeu simplu şi sigur de

alegere a soluţiei optime însă şi laborios‚ el permite de a lua în
consideraţie toţi factorii ce influenţează această alegere
(secţiunea conductoarelor, numărul de circuite, numărul şi
felul staţiilor de transformare şi conexiuni etc.). Însă, este de
menţionat, că compararea variantelor este singura cale de
justificare a tensiunilor nominale pentru o reţea.

În cazul unor variante cu indici tehnico-economici apropiaţi

(3…5%) se preferă soluţia corespunzătoare tensiunii nominale
mai ridicate deoarece aceasta oferă rezerve mai mari în ce
priveşte capacitatea de transport şi posibilităţi de extindere a
reţelei în viitor.
2.5. ALEGEREA TENSIUNII NOMINALE (3)

Relaţia lui Illarionov –

1000
U ec  .
500 2500

L P

Relaţia lui Still, valabilă pentru L ≤ 250 km şi P ≤ 60 MW –

U = 4,34 L+0,016P .

Relaţia lui Zalescki, valabilă pentru puteri mari şi L ≥ 1000 km:


U= P 0,1+0,015 L . 
Relaţia lui Nikogosov –
U = 1,6 4 P  L .
2.5. ALEGEREA TENSIUNII NOMINALE (4)

Tensiunea nominală a unei linii este factorul principal ce determină

capacitatea de transport a acesteia. De aceea la stabilirea tensiunii
nominale a liniilor de transport şi distribuţie a energiei electrice este
utilă cunoaşterea, la diferite niveluri de tensiune, a puterii maxime şi
a distanţei de transport a acestora.
Tabelul 2.6. Tensiunile nominale standardizate ale reţelelor electrice
Tensiunea Puterea maximă Lungimea maximă
Tipul liniei
nominală, kV transportabilă, MW a liniei, km
6 LEA 2 10 ÷ 3
6 LEC 3 ≤8
10 LEA 3 15 ÷ 5
10 LEC 5 ≤ 10
20 LEA, LEC 2 ÷ 10 35 ÷ 8
110 LEA s.c. 10 ÷ 40 80 ÷ 60
110 LEA d.c. 50 ÷ 60 80 ÷ 60
220 LEA s.c. 100 ÷ 150 200 ÷ 100
220 LEA d.c. 180 ÷ 240 200 ÷ 100
400 LEA 500 ÷ 700 800 ÷ 400
750 LEA 1800 ÷ 2000 2000 ÷ 1200
2.5. ALEGEREA TENSIUNII NOMINALE (5)

Este dovedit din punct de vedere economic‚ că într-o reţea

electrică raportul optim între două nivele de tensiuni
consecutive (ru = U1/U2) constituie 2...3. Nu este raţional de a
folosi într-o reţea tensiuni nominale pentru care ru  1‚5 sau
ru > 3.
În caz când ru = 2 (sistemele de tensiuni 400/220 kV sau
220/110 kV) capacitatea de transport a reţelei cu tensiunea U1
este de 4 ori mai mare decât a reţelei cu tensiunea U2 .
În caz când ru > 3 – cresc distanţele între staţiile de
transformare şi‚ ca consecinţă‚ reţeaua U2 devine mai
costisitoare. Dacă ru < 2 – creşte numărul de staţii şi
respectiv costul acestora.