Note de curs la Proiectarea dezvoltării reţelelor electrice

2 ASPECTE METODOLOGICE PRIVIND

PROIECTAREA REŢELELOR ELECTRICE

2.1. Aspecte generale privind proiectarea reţelelor

electrice
2.1.1. Noţiuni generale
Proiectarea reţelelor electrice constă în fundamentarea sau
justificarea deciziilor ce privesc realizarea sau extinderea sau
modernizarea sau dezvoltarea unor obiective de reţea, cât şi
a reţelei în ansamblu.
Prin fundamentarea deciziilor se înţelege analiza mai multor
soluţii de realizare/extindere/modernizare sau dezvoltare a
unor obiective de reţea sau a reţelei în ansamblu, pentru
determinarea soluţiei optime din punct de vedere tehnico-
economic.
La general, noţiunea de proiectare, pe lângă fundamentarea
deciziilor, include şi elaborarea devizelor de cheltuieli şi a
documentaţiei tehnice respective.
Pentru a alege soluţia optimă din mulţimea de alternative
posibile, se aplică diverse criterii de evaluare, deoarece în
realizarea unei reţele electrice întotdeauna se urmăresc mai
multe scopuri –
 cheltuieli minime investiţionale,
 cheltuieli minime operaţionale,
 fiabilitate maximă,
 calitate înaltă a energiei electrice livrate,
 minimum terenuri ocupate,
 configuraţie uşor de deservit,
 impact minim asupra mediului etc.

1
 Note de curs la Proiectarea dezvoltării reţelelor electrice

În prezent, în calculele economice de fundamentare a

soluţiilor optime de proiectare a reţelelor electrice, pe larg
este aplicat criteriul CTA  min, care îmbină în sine mai
multe interese (de regulă cele menţionate mai sus).
Varianta sau soluţia care conduce la cele mai bune rezultate
şi constituie soluţia optimă de edificare a reţelei.
În proiectarea reţelelor electrice pe larg este aplicată
noţiunea de dimensionare. Dimensionarea unui sistem‚ în caz
general‚ presupune fundamentarea parametrilor principali ce
determină acest sistem.
Prin dimensionarea reţelelor electrice se subînţelege determinarea
soluţiilor optime privind:
 sistemul de tensiuni nominale aplicate pentru structura
ierarhică a reţelei‚
 numărul de surse pentru fiecare nivel ierarhic al reţelei‚
 raza economică de deservire a fiecărei surse de alimentare‚
 modalitatea de canalizare a energiei (linii electrice aeriene‚
linii în cablu).
Întrucât o reţea electrică reprezintă un sistem dinamic‚ atât
structura reţelei‚ cât şi parametrii ei principali‚ de regulă‚ se
determină în urma optimizării dezvoltării reţelei‚ sau
aplicării unor recomandări generalizate (soluţii sintetice).
Proiectarea obiectivelor de reţea (a liniilor electrice‚ a staţiilor şi
posturilor de transformare)‚ în fond‚ constă în
dimensionarea acestora.
Dimensionarea unei linii electrice aeriene (LEA) de înaltă
tensiune presupune determinarea soluţiilor optime privind:
 numărul de circuite;
2
Note de curs la Proiectarea dezvoltării reţelelor electrice

 tipul stâlpilor (beton armat‚ metal‚ lemn);

 construcţia fazei;
 tipul‚ numărul şi secţiunea transversală sumară a
conductoarelor pentru o fază.
Este de remarcat faptul‚ că în proiectarea LEA mai întâi se
determină traseul optim al liniei şi mai apoi se caută soluţia
de dimensionare.
Dimensionarea unei staţii electrice de transformare sau a unui post de
transformare presupune determinarea numărului de
transformatoare şi a puterii nominale ale acestora.
Dimensionarea obiectivelor de reţea se efectuează pe baza
criteriului cheltuielilor totale minime pentru perioada de
studiu.
2.1.2. Perioadele de timp utilizate la proiectarea sistemelor
de alimentare cu energie
Calculele tehnico-economice de proiectare a sistemelor de
alimentare cu energie sunt efectuate pentru o perioadă de
studiu (T) îndelungată.
Perioada de execuţie, Perioada de funcţionare,
d Tsn

Timpul

-1 0 1 2 ... t ... Tsn ani

Perioada de studiu, T

Figura 2.1. Perioadele de timp, analizate în proiectarea

obiectivelor de reţea

3
 Note de curs la Proiectarea dezvoltării reţelelor electrice

Perioada se studiu T cuprinde două segmente de timp –

perioada de execuţie a obiectivului, d, şi perioada de
funcţionare, Tsn.
Pentru elementele sistemului a căror tensiune nominală nu
depăşeşte 110 kV, durata de execuţie-montaj, d, de obicei,
este de până la un an. Aceasta înseamnă, conform notaţiilor
din fig. 2.1, că pe parcursul anului 0 obiectivul este
construit, iar la finele aceluiaşi an este şi pus în funcţionare.
Pentru liniile şi staţiile electrice cu tensiunea nominală mai
mare de 110 kV, durata de execuţie poate ajunge până la
2…3 ani.
Durata de funcţionare Tsn este durata de serviciu normată
sau de viaţă a obiectivului.
Durata de studiu T, de regulă, este mult mai mică decât
durata normată de viaţă a instalaţiei Tsn.
În calculele tehnico-economice de proiectare a reţelelor
electrice deseori se pune problema de a determina durata
perioadei de studiu.
Valoarea duratei T este determinată de:
 durata de viaţă a obiectivului‚
 rata de actualizare‚
 gradul de incertitudine a informaţiilor de intrare.
Însă nu depinde de costul iniţial al instalaţiei, de tensiunea
nominală etc.
Un factor decisiv în determinarea duratei de studiu îl
reprezintă gradul de incertitudine a informaţiilor de intrare -
incertitudinea privind evoluţia sarcinii electrice în viitor‚ costurile
instalaţiilor‚ etc. Odată cu extinderea perioadei de studiu
4
Note de curs la Proiectarea dezvoltării reţelelor electrice

(TTsn) variantele de alternativă de proiectare a reţelelor

electrice, care sunt supuse comparării pentru alegerea
variantei optime, se apropie de starea de imperceptibilitate - o
situaţie‚ când‚ din punct de vedere a criteriului aplicat
(minimum CTA‚ etc.)‚ nu este posibil de a delimita
variantele comparate‚ şi deci de a spune că o variantă este
mai eficientă decât alta.
Aşadar‚ în compararea variantelor este rezonabil de a utiliza
o durată de studiu pe cât mai mare‚ însă nu atât de mare
încât să aducă la starea de imperceptibilitate a variantelor.
Pornind de la această gândire‚ durata de studiu T‚ ce rezultă
pentru reţelele electrice este de:
5...10 ani - la dimensionarea liniilor electrice de joasă
tensiune (5 ani pentru reţelele rurale);
10 ani - la dimensionarea liniilor electrice de medie şi
înaltă tensiune, cât şi a transformatoarelor de
putere.

2.1.3. Modelarea evoluţiei sarcinii pe termen lung

Proiectarea reţelelor electrice presupune cunoaşterea sarcinii
electrice tranzitate prin obiectivele de reţea (linii şi
transformatoare).
După cum s-a menţionat anterior, calculele tehnico-
economice de proiectare a reţelelor electrice sunt efectuate
pentru o perioadă îndelungată de timp.
Este evident, că pe termen lung sarcina electrică a
consumatorilor, respectiv sarcina tranzitată prin obiectivele
de reţea, variază, mai bine zis are tendinţa de a creşte mereu.

5
 Note de curs la Proiectarea dezvoltării reţelelor electrice

În aşa mod, proiectarea reţelelor electrice presupune

cunoaşterea evoluţiei sarcinilor electrice pentru o perioadă
îndelungată de timp.
Pentru a cunoaşte cum evoluează în timp sarcinile electrice
ale unui sistem se efectuează diverse prognoze.
Însă, în cadrul studiilor de proiectare a reţelelor electrice sau
a obiectivelor de reţea pe larg sunt aplicate ipoteze ce
privesc evoluţia în timp.
Adesea se admite că sarcina electrică variază în timp
conform unei funcţii exponenţiale, mai rar – liniare.
Modelele exponenţiale şi cele liniare care sunt utilizate
pentru a descrie evoluţia în timp a sarcinii electrice
presupun cunoaşterea valorii de referinţă a sarcinii pentru
un moment de timp t0 cât şi a ratei anuale de creştere a
sarcinii. De regulă, anul de referinţă t0 corespunde anului 0
– anul precedent primului an de funcţionare.
Evoluţia sarcinii de-a lungul perioadei de studiu conform
unei funcţii lineare poate fi descrisă în felul următor:
St  S0  1  rs   t  t0  sau (2.1)
St  S0  ks ,t . (2.2)
unde: St este valoarea sarcinii maxime anuale, pentru anul t ;
S0 - valoarea de referinţă a sarcinii maxime asociată
anului t0 ;
t - anul curent t al perioadei de studiu pentru care se
caută valoarea sarcinii electrice;
t0 - anul căruia îi este asociată valoarea de referinţă a
sarcinii electrice‚ de regulă t0 = 0;
rs - rata medie anuală de creştere a sarcinii;
6
Note de curs la Proiectarea dezvoltării reţelelor electrice

ks,t - coeficientul de creştere a sarcinii anului t faţă de

valoarea ei la anul t0 :
ks ,t  1  rs   t - t0  .

Evoluţia sarcinii de-a lungul perioadei de studiu conform

unei funcţii exponenţiale poate fi descrisă în felul următor -
St  S0  1  rs 
t t0
sau (2.3)
St  S0  ks ,t , (2.4)
unde ks ,t  (1  rs )t - t  .0

În continuare se va accepta ca ipoteză că sarcina de consum

evoluează de-a lungul perioadei de studiu conform unei
funcţii exponenţiale.