Aplicatii Materiale Electrotehnice

Calculul defectelor in retele cristaline
Unitatea de învăţare nr. 1

Cuprins
Obiectivele unităţii de învăţare nr. 1
Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr. 1
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare 1
Bibliografie – unitatea de învăţare nr. 1
1
Denuimire disciplina – Curs şi aplicaţii/curs/aplicatii
OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 1
Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 1 sunt:

-Insusirea retelelor cristaline
-Insusirea sistemelor de cristalizare
• Reţeaua cristalină reprezintă aranjamentul ordonat, regulat, al unităţilor structurale (formate

din atomi, ioni, molecule) al unui solid.
• Structura unui solid cristalin poate fi determinată prin difracţia cu raze X.
Celula elementară reprezintă cea mai mică entitate a structurii cristaline, care repetată în
spaţiu formează reţeaua cristalină.
Solidele cristaline sunt clasificate în cele 7 sisteme cristaline şi 32 de clase de cristalizare,
după lungimea muchiilor(axele a, b, c) şi mărimea unghiurilor pe care acestea le formează în celula
elementară (α, β, γ);
2
1. Sistem cubic simplu - reţeaua atomică a diamantului Cdiamant

2. Sistem cubic centrat intern – reţeaua ionică a CsCl
3. Sistem cubic cu feţe centrate – reţeaua ionică a NaCl
Sistemul de cristalizare hexagonal
Exemple:
• Reţele moleculare : H2, He, N2
• Reţeaua atomică a grafitului - Cgrafit
• Reţelele metalice - Cr, Zn
3
Sistemul de cristalizare tetragonal (pătratic)
Sistemul de cristalizare rombic
Sistemul de cristalizare ortorombic
4
Exemple:
• S, Br2
• KNO3(nitrat de potasiu) BaSO4 (sulfat de bariu)
Sistem triclinic
Exemple:
•
• K2Cr2O7
Materialele conductoare au cea mai mica rezistivitate si cea mai ridicata conductivitate
Au cel mult 3 electroni de valenta care se pot desprinde usor de atractia nucleului devenind
electroni liberi fara aport de energie din interior.
Exista un nor de electroni liberi care se deplaseaza dezordonat in interiorul metalului
Sub influenta unui camp electric acesti electroni liberi devin electroni de conductie si formeaza
curentul electric de conductie.
Relatia dintre intensitatea campului electric E si diferenta de potential este data de formula
� = ∫ 𝐸𝐸� ∙ 𝑑𝑑𝑟𝑟̅ adica E=U/l;
diferentei de potential 𝑈𝑈
Campul electric este orientat dinspre capatul 1 cu potential mai ridicat spre capatul 2 cu potential
mai coborat. Electronii liberi din metal (avand sarcina negativa) sunt supusi la forte in sens contrar
campului electric deplasandu-se in conductor de la capatul 2 la capatul 1 (sensul conventional al
curentului este invers sensului real).
In deplasarea lor electronii se ciocnesc de atomii metalului descriind un drum foarte complicat
si inaintand prin conductir cu viteza medie de deplasare relative mica.
5
Cu cat numarul de ciocniri este mai mare cu atat viteza medie de deplasare este mai mica.
Daca se noteaza cu
S=aria sectiunii conductoirului prin care se stabileste curentul electric exprimata in m2;
ne=numarul de electroni de conductie dintr-un metro cub de conductor
ve=viteza medie de deplasare a electronilor de conductie prin conductor exprimata in m/s;
qe= sarcina electrica a unui electron exprimata in coulomb (qe=1,602 10-19 C)
Atunci intr-o secunda vor trece prin aria sectiunii conductorului toti electronii de conductie
care se gasesc in volumeul de conductor Sl, lungimea l fiind exprimata in m fiind diatanta pe
care o strabat electronii.
In volumul Sl se gasesc neSl electroni de conductie, constituind o sarcina qeneSl coulombi.
• Intensitatea curentului in ampere (sarcina electrica exprimata in coulombi care trece prin aria
sectiunii conductorului intr-o secunda) corespunzatoare acestei sarcini este: I=qeneSve in care
𝑙𝑙[𝑚𝑚]
𝑣𝑣𝑒𝑒 [𝑚𝑚/𝑠𝑠] = 𝑡𝑡[𝑠𝑠]
;
• Dar viteza medie de deplasare a electronilor de conductie este proportional cu intensitatea

campului electric si deci se poate scrie:𝑣𝑣𝑒𝑒 = 𝑣𝑣1 𝐸𝐸 in care v1 este viteza medie de deplasare a
electronilor de conductie sub influenta campului electric care are intensitatea 1V/m.
𝑈𝑈 𝑈𝑈
• Astfel: 𝐼𝐼 = 𝑞𝑞𝑒𝑒 𝑛𝑛𝑒𝑒 𝑆𝑆𝑣𝑣𝑖𝑖 𝐸𝐸 = 𝑞𝑞𝑒𝑒 𝑛𝑛𝑒𝑒 𝑆𝑆𝑣𝑣1 𝑙𝑙
= 𝑅𝑅
1 𝑙𝑙
• Unde 𝑅𝑅 = 𝑞𝑞
𝑒𝑒 𝑛𝑛𝑒𝑒 𝑣𝑣1 𝑆𝑆
1
• In care rezistivitatea electrica este 𝜌𝜌 = 𝑞𝑞
𝑒𝑒 𝑛𝑛𝑒𝑒 𝑣𝑣1
6
1
Iar conductivitatea este 𝛾𝛾 = 𝜌𝜌 = 𝑞𝑞𝑒𝑒 𝑛𝑛𝑒𝑒 𝑣𝑣1
Relatiile despre conductivitate si rezistivitate sunt marimi care caracterizeaza natura materialului
deoarece numarul de electroni de conductie din unitatea de volum si viteza medie de deplasare la
acelasi camp electric depind de material
Aplicatii:
1. Reprezentati Sistem cubic simplu intalnit reţeaua atomică a diamantului Cdiamant
2. Reprezentati Sistem cubic centrat intern – reţeaua ionică a CsCl
3. Reprezentai sistemul de cristalizare hexagonal
4. Reprezentati sistemul de cristalizare tetragonal
5. Pentru un conductor de Cupru cu aria sectiunii de 1 mm2 si lungimea de 1m , masa de 89
grame, rezistenta R=0.178 Ω, caruia I se aplica tensiunea de 1V calculati:
a) Numarul de atomi
b) Cantitatea de electricitate pe care o contine acest conductor
c) Viteza de deplasare a electronilor
Bibliografie
F. Ciuprina, Materiale electrotehnice – Note de curs, UPB, 2001
P.V. Notingher – Materiale pentru electrotehnica, Editura Politehnica Press,
2005.
A.Ifrim, P. Notingher – Materiale electrotehnice, EDP, 1992
Kasap S., Principles of electronic materials and devices, Third Edition,
McGraw-Hill, 2006
Zachariason R., Electrical materials, Thomson, Delmar Learning, 2007
7
Calculul conductiei electrice
Cuprins
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare
1
-Insusirea calculului pentru intensitatea curentului prin materiale conductoare

pornind de la materialul conductor Cupru
Breviar theoretic
Pentru deducerea expresiei conductivităţii electrice este necesar să se cunoască mărimile care intervin
în legea conducţiei electrice, care pentru materialele metalice este de forma J =σE .
O expresie a densităţii curentului electric J, pentru cazul unui conductor de lungime l şi

secţiune constantă S se poate stabili pornind de la definiţia acestei mărimi:
∆q
I Nq 0 1 ∆l
J = = ∆t = ⋅ ⋅ (2.1.)
S S ∆t S ∆l
unde Δq=Nq0 este cantitatea de sarcină electrică care este transportată de cei N electronii de
conducţie care străbat secţiunea transversală S în intervalul de timp Δt. Ţinând seama că volumul
conductorului este V = S ⋅ ∆l şi că viteza de drift poate fi definită ca viteză medie de deplasare a
N
electronului de conducţie care parcurge lungimea Δl în intervalul de timp Δt, rezultă: J = ⋅ q0 ⋅ vd
V
(2.2.)
Concentraţia de volum a electronilor de conducţie este n0=N/V, cu care expresia densităţii

curentului electric de conducţie devine:
J = n0 q0 vd (2.3.)
Densitatea curentului electric de conducţie J depinde de sarcina electrică q0 a
electronului, de concentraţia de volum a electronilor n0 şi de viteza de drift vd a acestora.
2
Relaţia pentru densitatea curentului electric (2.3), sub formă vectorială, este:
J = − n0 q 0 v d (2.4.)
Vectorul densitate de curent are sensul invers sensului vitezei de drift.
Stabilirea expresiei vitezei de drift se poate face cu modelul Drude-Lorentz, care consideră că
electronii de conducţie se comportă asemănător unor bile de biliard. (fig. 2.1.)
Se prezintă o porţiune din reţeaua cristalină metalică delimitată de doi atomi situaţi la distanţa a,
în care se află un electron de conducţie.
Fig. 2.1 Modelul Drude-Lorentz al conducţiei în metale:
a) forţa electrică şi vectorul viteză a electronului de conducţie în reţeaua cristalină a metalului;
b) modul de variaţie a vitezei electronului de conducţie în timp.
La aplicarea unui câmp electric, asupra electronului acţionează forţa electrică, dată de relaţia:
Fe =−q0 E (2.5.)
unde q0 este sarcina electronului iar E este intensitatea câmpului electric.
Sub acţiunea acestei forţe electronul se va deplasa în sens invers câmpului electric, având o
mişcare uniform accelerată.
3
Din ecuaţia de echilibru dinamic, dată de legea a doua a dinamicii: m0 a = − q0 E (2.6.)
q0
rezultă expresia acceleraţiei electronului de conducţie: a = − ⋅E (2.7.)
m0
Acceleraţia electronului depinde de intensitatea câmpului electric aplicat şi de parametrii

electronului: masa şi sarcina acestuia.
Viteza v şi spaţiul s parcurs de electronul de conducţie sunt date de legile mişcării uniform
at 2
accelerate: v = at ; s = (2.8.)
2
Viteza creşte liniar cu timpul de parcurs, electronul acumulând energie cinetică. După un
anumit interval de timp electronul se ciocneşte cu atomii reţelei cristaline şi viteza electronului scade
la zero. Modelul bilei de biliard consideră că la ciocnire (cu alţi electroni, cu defectele din reţea, cu
ionii reţelei cristaline) energia acumulată este transferată în totalitate reţelei cristaline, care se
încălzeşte (apare efectul Joule). Viteza, după ciocnire, scade la zero. Din nou electronul, sub acţiunea
forţei electrice, va fi accelerat, viteza crescând până la valoarea maximă. Profilul vitezei este de forma
dinte de fierăstrău (fig. 2.1. b)
Viteza maximă atinsă de electron este dependentă de durata medie dintre două ciocniri tc
vmed = atc (2.9.)
Viteza medie de deplasare a electronului:
0 + v max at c
v med = v d = = (2.10.)
2 2
Aplicatia rezolvata:
Nr de electroni care corespund sarcinii de 1 C este

1𝐶𝐶 1𝐶𝐶 1
𝑛𝑛𝑒𝑒 = 𝑞𝑞𝑒𝑒
= 1.602∙10−19 = 1.602∙10−19 = 63 ∙ 1015 electroni
4
Curentul care trece prin conductorul de Cu care are sectiunea de 1 mm2 si lungimea de 1m caruia I se
aplica 1V
𝑈𝑈 1𝑉𝑉
𝐼𝐼 = = = 5.62𝐴𝐴
𝑅𝑅 0.178Ω
Acest conductor are un volum de 10cm3 si masa de 89grame.
Masa atomica a Cu este de 63.57 atunci conductorul are

89
63.57
= 1.4 𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔𝑔 (un atom gram este numeric egala cu masa atomica exprimata in grame)
Numarul de atomi In acest conductor este
1.4 ∙ 6.023 ∙ 1023 = 8.44 ∙ 1023 𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎.
PP ca fiecare atom participa cu cate un singur electron la curentul de conductie atunci cantitatea de
electricitate este
8.44 ∙ 1023 ∙ 1.602 ∙ 10−19 𝐶𝐶 = 135 ∙ 103 𝐶𝐶

1𝐶𝐶
Avand in vedere 1𝐴𝐴 = 1𝑠𝑠
Daca sarcina ar trece prin sectiunea conductorului in timp de 1 secunda atunci intensitatea curentului
ar fi 135 ∙ 103 𝐴𝐴
Dar Intensitatea curentului este calculate ca si 5.62A atunci viteza de deplasare a electronilor este
5.6∙10 10−3 𝑚𝑚
135000
= 0.415 ∙ 𝑠𝑠
= 0.415 𝑚𝑚/𝑠𝑠
In drumul lor electronii liberi se ciocnesc de atomii retelei si aceasta reprezinta rezistivitatea electrica.
Prin ciocnirile cu atomii se cedeaza o parte din energia lor cinetica si se determina incalzirea
conductorului caldura
Cresterea temperaturii implica cresterea agitarii termice cresterea numarului de ciocniri si deci
cresterea rezistivitatii.
5
Bibliografie
A. Ifrim, P. Notingher, Materiale electrotehnice, Ed. Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1992.
A. Ifrim, V. Fireteanu, P. Notingher, D. Stanciu, Indrumar de laborator de
materiale electrotehnice, Litografia IPB, 1985.
P. Notingher, I. Radu, Materiale electrotehnice – Aplicatii, Litografia IPB,
1992
6
Metode de calcul a variatiei conductivitatii materialelor electrice
Cuprins
1

-Insusirea si utilizarea in aplicatii a formulelor
-Calculul curentului electric in diverse aplicatii
Breviar teoretic
Curentul electric poate circula în mod normal numai prin conductoare datorită existenţei de
electroni liberi în structura acestor materiale. De menţionat că între armăturile unui condensator există
o ordonare a sarcinilor dipolare pe durata încărcării acestuia, dar acest lucru nu constituie un curent de
conducţie, ci unul de deplasare.
Ca urmare în curent continuu condensatorul este un întrerupător.
Dacă se consideră o porţiune de conductor A-B (fig.1) între capetele căruia se aplică o tensiune
U=VA-VB, se constată că electronii se vor deplasa de la punctul B cu potenţial scăzut, spre punctul A
cu potenţial mai ridicat sub forma unui curent de electroni I. Acest curent circulă prin sursă, de la
borna + (cu sarcini pozitive) spre borna – (cu sarcini negative).
Această deplasare de sarcini electrice prin conductoare formează curentul electric sau mai precis
curentul electric de conducţie.
Fig. 1. Curentul electric printr-un conductor

Curentul electric este caracterizat prin intensitatea sa I, care reprezintă de fapt raportul dintre cantitatea
de electricitate Q şi timpul t în care aceasta trece prin conductorul considerat, adică:
I=
Q [I] = [Q]
t , respectiv unitatea de măsură [t ] , sau 1A = 1C / 1s (1)
De fapt se poate afirma că intensitatea curentului electric este numeric egală cu cantitatea de
electricitate exprimată în coulombi, care trece prin conductor într-o secundă.
Dacă ne referim la o cantitate de electricitate infinit mică dQ, ce străbate conductorul într-un interval
de timp dt, relaţia de mai sus devine:
I = dQ / dt (2)
2
Deoarece numărul de electroni (corespunzător sarcinii Q), care trece prin conductor este acelaşi în
orice secţiune a conductorului, rezultă că, intensitatea curentului electric este aceeaşi în toate punctele
conductorului.
Raportul j dintre intensitatea curentului I (A) şi secţiunea conductorului S (m2) se numeşte densitate
de curent, adică:
j=
S
I
[ A m2 ]
De regulă, în practică se foloseşte un submultiplu al acestuia, A/mm2.
Relaţiile dintre cele două unităţi de măsură este:
A 1A A
1 = = 10 6 2
mm 2
(
10 m
− 3
)
2
m
De menţionat că viteza de deplasare a electronilor nu corespunde cu viteza de deplasare a curentului
electric. Dacă prima este de ordinul a 10-5 m/s, viteza curentului corespunde cu viteza undei
electromagnetice, adică 3·108 m/s.
Curentul electric staţionar corespunde deplasării electronilor în metale cu o viteză constantă
independentă de timp.
Conductoarele de legătură dintre sursă şi consumatori ghidează câmpul electric şi ele alcătuiesc
împreună cu acestea din urmă aşa numitul circuit electric.
Pentru producerea câmpului electric avem nevoie de surse numite, generatoare de curent continuu.
Acestea pot fi:
- elemente galvanice şi acumulatoare, care transformă energia chimică în energie electrică;
- dinamuri şi alternatoare, care transformă energia mecanică în energie electrică,
- fotoelemente, care transformă energia luminoasă în energie electrică.
Experimental s-a constat că, curentul electric printr-un conductor este direct proporţional cu tensiunea
U aplicată, adică:
I=G·U (3)
unde G este un factor de proporţionalitate numit conductanţă electrică.
De regulă se foloseşte o mărime inversă conductanţei numită rezistenţă electrică R, adică:
1 1
R= sau G =
G R (4)
Relaţia (3) se scrie sub forma: I = U / R şi este cunoscută sub denumirea de legea lui Ohm pentru o
porţiune de circuit. Ea poate fi extinsă şi pentru un circuit care conţine un generator de tensiune
electromotoare E, rezistenţă internă r; înseriat cu un receptor de rezistenţă R, adică:
I = E / (R + r) (5)
Ea se exprimă astfel: intensitatea curentului electric printr-un circuit este direct proporţională cu
tensiunea electromotoare din circuit şi invers proporţională cu rezistenţa totală a circuitului.
Legea lui Ohm are şi o formă diferenţială, care poate fi obţinută apelând la cele prezentate în fig.
1. Astfel:
U U l
I = ∫ ( j dS) = j ⋅ S; E = = iar R = ρ ⋅
S
d l S
Înlocuind aceste expresii în relaţia I = U / R se obţine:
E⋅l E l E
j⋅S = = ⋅ ⋅ S sau j = , adică E = ρ ⋅ j
ρ⋅l S ρ l ρ (6)
În relaţia (6) E este intensitatea câmpului electric, dar acest câmp este unul imprimat de sursa electrică.
Aplicatii
3
1. Un fierbator electric este conectat la o sursa de tensiune la borne Ub=220V. Prin rezistorul
fierbatorului trece un current a carui intensitate este I=4A. In timpul t=10 min 1 litru de apa din
fierbator isi mareste temperature de la t1=20ºC la t2=100 ºC Sa se calculeze:
a) lungimea firului rezistorului cunoscand sectiunea firului s=0.1mm2 si rezistivitatea
materialului ρ=0.5[Ωmm2/m]
b) randamentul fierbatorului
2. un receptor este alimentat de la o sursa U=220V cu un current de I=40A printr-o linie de
lungime l=2km. Sa se determine diametrul conductorului liniei astfel incat tensiunea la bornele
receptirului sa fie cu 5% sub tensiunea sursei. Calculul se face pentru conductoarele de Cu si
Al.Care este puterea pierduta in linie.
3. Curentul de scurtcircuit al unui acumulator este de Isc=40A. Legand la bornele acumulatorului
o rezistenta R=3Ω curentul debitat de acumalator are valoare I=2.5A Sa se calculeze tensiunea
electromotoare E a acumulatorului si rezistenta sa interioara r.
Bibliografie
Bucuresti, 1992.
1992
4
Calculul conductivitatii in materiale semiconductoare si izolatoare
Cuprins
1

-
-
-
-
-
Breviar teoretic
Conducţia electrică de tip intrinsec
Conducţia electrică, numită conducţie de tip intrinsec, se poate justifica fie cu un model fizic, în care
fenomenele care au loc sunt examinate la nivelul legăturilor chimice din cristal, fie cu modelul
benzilor energetice, în care procesele sunt examinate din punct de vedere energetic.
Pentru explicare se consideră cazul unui monocristal ideal de siliciu într-o reprezentare plană, în
condiţii diferite de temperatură şi câmp electric.
Cazul monocristalului de siliciu într-o reprezentare plană: a) la temperatura de 0 K şi în absenţa

câmpului electric; b) la temperatura diferită de 0 K şi în absenţa câmpului electric; c) la temperatura
diferită de 0 K şi în prezenta câmpului electric.
In figura , cercurile reprezintă ionii pozitivi de siliciu, iar liniile de legătură între acestea sunt
electronii pereche ai legăturilor covalente
2
• La temperatura de 0 K şi în absenţa câmpului electric toate legăturile chimice covalente în

cristal sunt compensate
• Electronii fiind strâns legaţi de atomii cristalului, nu există sarcină electrică liberă, astfel că
chiar dacă se aplică un câmp electric nu se poate stabili un curent electric.
Semiconductorul se comportă ca un izolant perfect
• La temperaturi diferite de zero Kelvin şi în absenţa câmpului aplicat este posibil ca

electronii de valenţa să acumuleze suficienţă energie şi să părăsească legătura covalentă
În aceste situaţii unele din legăturile covalente se rup, apar electroni cvasiliberi şi legături
necompensate
SEMICONDUCTOARELE EXTRINSECE
• Semiconductoarele extrinsece de tip n se obţin prin impurificare controlată cu impurităţi

donoare. Atomii impurităţilor donoare au de obicei valenţa mai mare decât valenţa cristalului
de bază. La introducerea lor în cristal, aceste impurităţi vor forma ioni substituţionali (ex. P,
As, Sb, Bi) sau ioni interstiţiali (ex. S, Li), cedând reţelei cristalului de bază unu sau mai mulţi
electroni. In acest caz, semiconductorul prezintă în principal o conducţie prin electroni, numită
conducţie extrinsecă de tip n.
• Conducţia electrică extrinsecă de tip n, se poate justifica cu modelul fizic, considerând

fenomenele care au loc la nivelul legăturilor chimice în cristal.
• Se consideră cazul unui monocristal de siliciu în care un atom de siliciu (element tetravalent)
este substituit cu unul de fosfor (element pentavalent).
• Semiconductoarele extrinsece de tip p se obţin prin impurificare controlată cu impurităţi

acceptoare. Atomii impurităţilor acceptoare (ex. Zn, B, Al, Ga, In), având valenţa mai mică
decât valenţa cristalului de bază, nu reuşesc să satisfacă toate legăturile covalente ale cristalului
decât prin ionizare (captarea electronului de valenţă).
Conducţia electrică extrinsecă de tip p se poate justifica cu modelul fizic, considerând

fenomenele care au loc la nivelul legăturilor chimice în cristal
• Dacă în monocristalul de siliciu (figura urmatoare) se introduce un atom trivalent de bor, o

legătură a acestuia cu atomii de siliciu va fi nesatisfăcută.
3
La temperaturi mici şi în absenţa câmpului electric nu există sarcină electrică liberă dar există
legături nesatisfăcute prin prezentă impurităţii trivalente. Pentru satisfacerea acestei legături este necesar
ca un electron al unui atom de siliciu să treacă în învelişul electronic al atomului acceptor de bor
Modelul conducţiei extrinsece într-un cristal de siliciu dopat cu impurităţi acceptoare –

semiconductor de tip p:
a) la temperatura de 0 K şi în absenţa câmpului electric;
b) la temperatura diferită de 0 K şi în absenţa câmpului electric;
c) la temperatura diferită de 0 K şi în prezenţa câmpului electric
• Al cincilea electron de valenta care nu poate forma legaturi cu atomii de siliciu se situeaza pe un
nivel de energie ridicata decat ceilalti patru si poate parasi cu usurinta (datorita agitatiei termice)
atomul de B devenind electron cvasiliber.
• Atomul de B devine ion pozitiv.
• In banda de energie apar niveluri donoare plasate sub banda de conductie
4
Semiconductoarele extrinsece de tip n se obţin prin impurificare controlată cu impurităţi

donoare. Atomii impurităţilor donoare au de obicei valenţa mai mare decât valenţa cristalului de bază.
La introducerea lor în cristal, aceste impurităţi vor forma ioni substituţionali (ex. P, As, Sb, Bi) sau ioni
interstiţiali (ex. S, Li), cedând reţelei cristalului de bază unu sau mai mulţi electroni. In acest caz,
semiconductorul prezintă în principal o conducţie prin electroni, numită conducţie extrinsecă de tip n.
Conducţia electrică extrinsecă de tip n, se poate justifica cu modelul fizic, considerând

fenomenele care au loc la nivelul legăturilor chimice în cristal.
Se consideră cazul unui monocristal de siliciu în care un atom de siliciu (element tetravalent)
este substituit cu unul de fosfor (element pentavalent).
Aplicatii:
1.Curentul in semiconductoare se datoreste:

a. Electroni liberi
b. Goluri
c. Electroni liberi si goluri
2.In semiconductorul intrinsec numarul de electroni liberi fata de numarul golurilor este:
a. mai mare
b. egal
c. mai mic
3. Semiconductorul de tip n se obtine prin dopare cu elemente:
a. trivalente
b. tetravalente
c. pentavalente
4. semiconductorul de tip p se obtine prin doparea cu elemente:
a. a.trivalente
b. b.tetravalente
c. c.pentavalente
5.Elementele pentavalente folosite in dotare sunt pentru semiconductoare surse de:
a. electroni
b. goluri
6. Elementele trivalente folosite la dotare sunt pentru semiconductor
a. electroni
b. goluri
7.Electronii elementelor pentavalente care devin electroni liberi si nu provin din legaturi covalente:
a. lasa in urma lor goluri
b. nu lasa in urma lor goluri
5
Bibliografie
Bucuresti, 1992.
1992
6
Calculul polarizatiei electrice pentru materiale tipice

Cuprins
1

-
-
-
-
-
Aplicatii:
1. Energia acumulata in unitatea de volum a campului electromagnetic stability intr-un dielectric
omogen, izotrop si lipsit de polarizatie permanenta este data de relatia 𝑊𝑊 = 𝜀𝜀𝐸𝐸 2 /2. Se cere sa
se stabilieasca cata din aceasta energfie serveste la polarizarea dielectricului si cata la formarea
campului din spatial vid.
SE condsidera un condensator plan avand ca dielectric aerul. Suprafaţa armăturilor este A iar distanţa
dintre ele d. Energia acumulată in condensator, atunci cand intre armături se aplică tensiunea U, va fi:
Ilocuindu-se aerul dintre armături cu un dielectric de permitivitate ε, energia acumulată

in unitatea de volum creşte de εr ori:
diferenţa absolute fiind:
Deoarece intensitatea campului intre armături este totd U/d , tensiunea sursei fiind constantă, rezultă că
variaţia energiei interne a sistemului - v. s-a produs ca urmare a lucrului efectuat de sursă pentru
modificarea momentului electric:
Dacă sunt N dipoli in unitatea de volum, insemnează că lucrul efectuat pentru modificarea
2
polarizaţiei corespunde unei creşteri a energiei interne:
şi intrucat din legea polarizaţiei temporare rezultă
Atunci:
Bibliografie Bibli
A. Ifrim, P. Notingher, Materiale electrotehnice, Ed. Didactica si
Pedagogica,Bucuresti, 1992.
1992
3
Calculul unui ciclu histerezis pentru materiale feromagnetice
Cuprins
1

-
-
-
-
-
I. Introducere teoretică
Câteva metale (Fe, Ni, Co) sau aliajele lor sunt materiale reprezentative pentru clasa materialelor
feromagnetice. Acestea se caracterizează (la temperaturi inferioare temperaturii Curie) prin domenii
(Weiss) magnetizate spontan la saturaţie, dar orientate dezordonat în absenţa unui câmp magnetic
exterior. Plasarea acestor materiale în câmp magnetic are ca rezultat orientarea momentelor dipolare ale
domeniilor în direcţia câmpului exterior. În medii magnetice se pot scrie relaţiile:
    
rot H = Ĵ , div B = 0 , B = µ 0 H + M (1)
 
iar aspectul liniilor de câmp ale vectorilor H şi B (din material) sunt exemplificate în Figura 1 pentru

un cilindru feromagnetic plasat în câmpul H 0 (definit în absenţa materialului).
Figura 1. Aspectul liniilor de câmp pentru un cilindru feromagnetic.
Caracteristicile cele mai importante ale materialelor feromagnetice sunt curbele de magnetizare
B = f(H) obţinute prin aplicarea unui câmp progresiv crescător unui material iniţial demagnetizat.
În Figura 2 sunt prezentate calitativ pentru un aliaj moale din punct de vedere magnetic pe bază
de fier dependenţele tipice ale permeabilităţii statice (câmpul aplicat este crescut lent) şi inducţia în
material.
În cazul câmpurilor alternative se disting în general două regimuri tipice de funcţionare:
 regimul de “semnal mic” cu amplitudine redusă a câmpului alternativ H~ aplicat, suprapus sau nu,
peste un câmp continuu H=;
2
 regimul de “semnal mare” în care valoarea câmpului este suficientă pentru ca materialul să descrie
un ciclu de histerezis.
Figura 2. Dependenţele 𝜇𝜇(H) şi B(H) pentru un aliaj moale
din punct de vedere magnetic
În Figura 3 sunt prezentate aceste regimuri posibile, definindu-se permeabilităţile uzuale: iniţială
(I), reversibilă (II) şi de amplitudine (III).
Figura 3. Permeabilităţile uzuale pentru materialele feromagnetice
Datorită pierderilor de energie prin curenţi induşi (Foucault), histerezis, magnetizare,

permeabilitatea magnetică a materialului se defineşte (în complex simplificat) ca fiind:
3
B B − jδm
µ = µ ′ − jµ ′′ = = e (2)
µ0 H µ0H
unde B şi H sunt fazorii inducţiei şi câmpului alternativ aplicat, iar m este unghiul de pierderi.
Din relaţia (2) rezultă că µ ′ are în general semnificaţia definită în Figura 3, iar
µ′ 1
tgδ m = = defineşte factorul de calitate Qm al materialului.
µ ′′ Q m
A. Caracterizarea materialelor feromagnetice la semnal mic

Pentru a caracteriza un material feromagnetic la semn mic (B~ < 1 mT) se utilizează 2 bobine cu
aceeaşi geometrie a bobinajului (preferabil toroidală pentru a neglija cu bună aproximaţie câmpul de
dispersie), una având ca miez materialul feromagnetic de studiat, iar cealaltă un miez nemagnetic de
aceleaşi dimensiuni.
În Figura 4 sunt prezentate schiţele celor 2 bobine.
Figura 4. Cele două bobine cu miez nemagnetic, respectiv

feromagnetic şi schemele lor echivalente
Scriind impedanţele celor două bobine rezultă:

Z0 = r0 + jωL0;
Zm = r0 + jωL = r0 + 𝜇𝜇 L0 = r0 + ω µ ′′ L0 + jω µ ′ L0 = r + jω µ ′ L0 (3)
unde: rm
r0 este rezistenţa de pierderi prin efect Joule, proximitate, dielectrici, etc. în conductorul de bobinaj;
r – rezistenţa serie echivalentă a bobinei cu miez r = r0 + rm = r0 + ω µ ′′ L0, rm fiind rezistenţa de

pierderi datorată prezenţei miezului magnetic;
L şi L0 - inductanţa cu şi fără miez a bobinei;
𝜇𝜇 - permeabilitatea (iniţială) complexă a miezului;
4
ω
- frecvenţa de măsură.
2π
Factorul de calitate al materialului Qm este:
µ′ µ ′Q 0 Q b
Qm = = (4)
µ ′′ µ ′Q 0 − Q b
unde Q0 şi Qb sunt factorii de calitate ai bobinelor fără miez, respectiv cu miez:
ωL 0 ωL
Q0 = ; Qb = (5)
r0 r0 + rm
ω
Dacă se măsoară la o frecvenţă dată   mărimile Lo, L, r0 şi r permeabilitatea complexă a
 2π 
miezului poate fi calculată utilizând relaţia:
L r − r0
µ = µ ′ − jµ ′′ = −j (6)
L0 ωL 0
Pentru caracterizarea miezurilor având geometrii diverse se utilizează “torul de substituţie”
(imaginar) care este “confecţionat” dintr-un material cu permeabilitatea efectivă e, având lungimea le
şi aria Ae. Din condiţia ca torul de substituţie, cu acelaşi număr de spire ca şi înfăşurarea pe miezul
considerat, să conducă la aceiaşi parametri magnetici rezultă dimensiunile şi permeabilitatea efectivă,
astfel:
C12 C1 C1
le = ; Ae = ; µ ′e = ;
C2 C2 li
∑i µ ′ A
i i
(7)
le l le li
C1 = =∑ i C2 = =∑
Ae i Ai A e2 i A i2
unde µ ′i , li şi Ai sunt parametrii permeabilitate magnetică, lungime şi arie transversală a porţiunii
omogene “i” a miezului considerat.
Inductanţa înfăşurării cu N spire pe miezul dat se poate estima pe baza parametrilor torului de
substituţie:
L [H ] =
[ ]
4π ⋅ 10 −7 ⋅ µ ′e ⋅ N 2 ⋅ A e mm 2 ⋅ 10 −3
(8)
l e [mm]
5
B. Caracterizarea materialelor feromagnetice la semnal mare

Pentru a caracteriza regimul de “semnal mare” se va vizualiza pe ecranul osciloscopului ciclul
dinamic de histerezis pentru un miez utilizând tehnica figurilor Lissajous.
Principial, se va utiliza schema din Figura 5.
Figura 5. Schema principială pentru vizualizarea ciclului de histerezis.

Pentru deflexia pe orizontală (intrarea X):
N1i1 (t ) le
u x = R 1i1 (t ); H (t ) = ; u x = R1 H (t ) (9)
le N1
de unde:
1 l 1
x (t ) = R 1 e H (t ) = H (t ) (10)
Ax N1 kx
V
unde Ax  este amplificarea pe canalul X al osciloscopului, iar kx este factorul de scală
 div 
corespunzător aceluiaşi canal.
Pentru deflexia verticală:
dΦ dB
u ′y = N 2 = N2Ae (11)
dt dt
1t 1 t u ′y 1
u y = ∫ i 2 (t )dt ≈ ∫ dt = N 2 A e B(t ) (12)
C0 C0 R RC
deoarece:
1
u ′y >> u y ( << R ) (13)
ωC
Atunci:
1 1 1
y (t ) = N 2 A e B(t ) = B(t ) (14)
A y RC ky
6
V
unde Ay  este amplificarea pe canalul Y, iar ky este factorul de scală corespunzător aceluiaşi
 div 
canal.
Parametrii de scală pot fi calculaţi din (10) şi (14):
A x N1  A m  A y RC  T 
kx = ky = (15)
R 1l e  div  N 2 A e  div 
Bibliografie
1992
7
Determinarea rigidităţii dielectrice a uleiului de transformator
Cuprins
1

-
-
-
-
-
Uleiurile au o utilizare importantă în industria electrotehnică, prezentând avantajul, ca şi gazele,

că ocupă toate spaţiile libere şi după străpungere se regenerează instantaneu, ajungînd la caracteristici
dielectrice apropiate de cele iniţiale. Ele transmit mai bine căldura decât gazele atât prin conductibilitate,
cât şi prin convecţie, factor foarte important în construcţia transformatoarelor.
Uleiul de transformator este fluidul care serveşte ca izolant în transformator şi la răcirea
transformatorului. El izolează straturile ( între ele si faţă de miezul feromagnetic ) şi evacuează pierderile
de căldură contribuind la răcirea lui. Graţie acestor proprietăţi, s-au putut ridica tensiunile
transformatorului la peste 500kV.
Uleiul prezintă, în primul rând, o mare rezistenţă la străpungere. Fiind fluid această fluiditate
crescând o dată cu temperatura de funcţionare, el umple toate spaţiile libere ale transformatorului, mărind
izolaţia. Pe lângă aceasta, dacă într-un punct oarecare izolaţia cedează, uleiul intervine stingând imediat
arcul şi umplând locul respectiv, care altfel ar rămâne neizolat. Uleiul mai are şi proprietatea de a
prezerva complet materialele izolate ale transformatorului contra umezelii, inamicul cel mai important
al izolaţiilor.
Uleiul de transformator prezintă neajunsul că este inflamabil, are o stabilitate chimică
nesatisfăcătoare şi dă, prin descompunere, substanţe explozive. Inflamabilitatea uleiului de transfomator
este periculoasă îndeosebi în instalaţiile transformatoarelor din mine, întreprinderi industriale, clădiri
publice, metropolitane, vase de navigaţie şi alte spatii închise.
La asemenea instalaţii, pentru care prescripţiile de securitate prevăd, în scopul prevenirii
incendiilor şi exploziilor, condiţii mai riguroase, se întrebuinţează uneori transformatoare umplute cu
dielectrice lichide speciale, neinflamabile. Pericolul de incendii şi explozii fiind înlăturat, asemenea
2
transformatoare pot fi instalate direct în centrul sarcinii (de exemplu în interiorul atelierelor), realizându-
se astfel o mare economie prin reducerea cheltuielilor de instalare (lipsa necesităţi unor încăperi speciale
şi un cost redus al reţelei electrice locale) şi prin micşorarea pierderilor în reţeaua locală de distribuţie.
Uleiurile minerale prezintă dezavantajul că, prin utilizare în timp, se oxidează. Această oxidare
este accelerată de o presiune mărită a aerului sau de o proporţie mărită de oxigen şi de funcţionare la
temperaturi ridicate.
Uleiurile minerale influenţează diversele materiale electroizolante şi metale cu care vin în
contact. Acestea pot sau nu pot să influienţeze oxidarea uleiurilor şi formarea de gudroane. Materialele
electroizolante si metalele care au un efect slab asupra uleiurilor minerale privind oxidarea sunt
următoarele: pluta, silicon, hartie, carton, lemn, răşini, aluminiu, fier, magneziu , seleniu.
Materialele electroizolante şi metalele care favorizează oxidarea uleiurilor şi formarea de
gudroane în uleiurile minerale sunt: cauciuc neopren, cauciuc natural , colofoniu, plumb, cupru şi aliaje
din cupru.
Caracteristicile izolante ale uleiului se înrăutăţesc cu timpul sub influenţa a doi factori: umiditate
şi oxigen. În consecinţă metoda cea mai simplă de protecţie a uleiului este izolarea lui de influenţa
atmosferei. Acest lucru se realizează prin montarea unui conservator la transformator ce are în
componenţă şi un filtru cu silicagel. Conservatorul are rolul de a micşora suprafaţa de contact între ulei
si aer şi de a asigura o rezervă de ulei în cazul unor pierderi sau datorită modificărilor de volum apărute
în cazul dilatărilor datorate variaţiilor de temperatură ale uleiului. Filtrul de silicagel împiedică intrarea
uleiului în contact cu aerul.
În general, oxidarea (îmbătrânirea) uleiurilor minerale poate fi prevenită într-o oarecare măsură
prin îndepărtarea completă a aerului cu ajutorul vidului înaintat şi prin utilizarea unui gaz inert care să
înlocuiască aerul (modalitate utilizată mai ales în cazul transformatoarelor de forţă).
Prezenţa unor metale sub formă de electrozi favorizează prin cataliză reacţiile de oxidare ale uleiului.
Din această cauză se obişnuieşte să se acopere suprafeţele de cupru care sunt în contact cu uleiul prin
argintare.
Pentru îmbunătăţirea rezistenţei la îmbătrânire se adaugă uneori substanţe active sintetice, aşa
numiţii inhibitori, a căror acţiune constă într-o captare a radicalilor din lanţul de oxidare şi în
descompunerea catalitică a hidroperoxizilor (produse de reacţie ale auto-oxidării compuşilor organici).
Îmbătrânirea accelerată prin compuşi metalici solubili în ulei, în special cei de cupru, se înlătură în mare
măsură prin agenţii care formează o peliculă de protecţie împiedicând dizolvarea cuprului în ulei
(pasivizatori).
Alte substanţe (agenţi de chelatizare) reacţionează cu compuşii metalo-organici
3
dizolvaţi în ulei şi îi fac inactivi formând compuşi complecşi, mai puţin dăunători (dezactivatori).
Caracteristica ce interesează cel mai mult este rigiditatea dielectrică a uleiului proaspăt livrat din
rafinării, care poate atinge valoarea de 220kV/cm la uleiul uscat si filtrat.
Rigiditatea dielectrică scade foarte mult sub influenţa umidităţii şi a suspensiilor mecanice.
Datorită fenomenelor tranzitorii din reţelele electrice care se propagă până la transformator (furtuni cu
descărcări atmosferice, scurtcircuite, etc) în echipament pot apărea reziduri sub formă de cărbune sau
alte impurităţi rezultate din descompunerea izolaţiilor înfăşurăriilor sau a înfăşurăriilor propriu zise.
Uleiul de transformator este foarte hidroscopic şi absoarbe apa , care poate exista în ulei atât sub
formă dizolvată cât şi sub formă de apă liberă. Influenţa negativă a umidităţii şi oxigenului asupra
uleiului din interiorul transformatorului. Capacitatea de absorbţie a uleiului pentru apă creşte foarte rapid
cu temperatura, si anume de circa 4-5 ori mai mare la o temperatura de 80° C decât la o temperatura de
20°C. Influenţa negativă a umidităţii şi oxigenului asupra uleiului din interiorul transformatorului se
poate înlătura prin folosirea ecranelor de azot care împiedică suprafaţa uleiului să vină în contact direct
cu atmosfera. Durata de viaţă a unui transformator cu azot este de 3-4 ori mai mare decât a celorlalte
tipuri.
Bibliografie
1992
4
Dependenţa de temperatură a rezistenţei electrice la metale şi semiconductori
Cuprins
Obiectivele unităţii de învăţare nr.8
1

-
-
-
-
-
Să se determine inductia magnetică produsă in O de circuitul din figura de mai jos, străbătut de
curentul I (circuitul e situat in aer, unde μ=μ0 ) .
Campul magnetic produs de un circuit inchis parcurs de curent.
Rezolvare.
Se observă că pe portiunile rectilinii, dr si R sunt paraleli, deci:
Prin urmare, vor contribui doar integralele pe cele două portiuni semicirculare ale conturului,
pe care dr si R sunt ortogonali.
Campul magnetic rezultant din centrul O al celor două semicercuri este perpendicular pe planul
in care este situat conturul, cu sensul pozitiv intrand in acest plan si are valoarea:
2. Să se determine intensitatea campul magnetic in punctul P situat la distanta d pe axa de

simetrie a spirei, camp produs de curentul I ce străbate spira de rază a.
2
Campul magnetic pe axa de simetrie a unei spire circulare parcursă de curent.
Rezolvare.
Contributia unui element de integrare este:
Aceasta se poate descompune in două componente, dintre care dHx este orientată după axul
spirei, cu sensul orientat fată de sensul curentului după regula burghiului drept, iar dHt este
paralelă cu planul spirei. Prin integrare, componentele dHt se compensează reciproc, incat
numai componenta axială dă contributie la campul total, care este integrala acesteia:
Intensitatea campului pe ax, raportată la valoarea sa in centrul spirei H(0), este:
3. Să se determine contributia unei portiuni (delimitată de unghiurile β1 si β2 ) ale unui fir infinit lung,
la intensitatea campului magnetic in punctul P situat la distanta d de firul parcurs de curentul I.
3
Campul magnetic produs de un segment de conductor rectiliniu.
Rezolvare.
Formula Biot-Savart-Laplace este aplicabilă, in mod riguros, numai circuitelor inchise. Cu toate
acestea, in anumite situatii, cum ar fi cea a unui conductor rectiliniu de lungime infinită, ea poate fi
aplicată dacă se admite că acest conductor face parte dintr-un circuit inchis la o distantă suficient de
mare, incat contributia portiunii din conductor care inchide circuitul să fie negiljabilă. In această
abordare, problema se referă la contributia la campul total a unui segment finit din conductor, dar
rezultatul corect este cel care tine seama de contributia intregului conductor. Uneori, se numeste ≪ camp
de calcul ≫ o astfel de contributie partială, care urmează să fie integrată in solutia completă.
O altă abordare posibilă a problemei este cea in care segmentul considerat este prelungit spre
infinit prin două semidrepte care trec prin punctul de calcul P si extremitătile segmentului, apoi inchis
intr-un mod oarecare pe la infinit. Contributiile celor două semidrepte sunt evident nule. De altfel, o
astfel de configuratie a fost utilizată in deducerea de citre Laplace a rezultatelor experimentale obsinute
pe o astfel de configuraŃie de către Biot si Savart.
Firul comsiderandu-se infinit lung se poate utiliza teorema lui Biot-Savart-Laplace :
Pentru inceput se va studia contributia la producerea campul magnetic a unui segment de dreaptă,
delimitat de unghiurile β1 si β2.
4
In cazul particular al conductorului infinit lung se obtine
Bibliografie
1992
5
Studiul ciclului de histerezis al unei substanţe feromagnetice

Cuprins
1

-
-
-
-
-
Ciclul de histerezis se traseaza ridicandu-se mai intai curba de prima magnetizare pana la
saturatie , curba OBs (figura 3 ).Dupa ce s-a ajuns cu inductia in punctul +B , se reduce intensitatea H
a campului si se constata ca si inductia B scade,dar are valori mai mari decat le-a avut la prima
magnetizare , pentru aceelasi camp.Astfel pentru valoarea H' a intensitatii campului ,inductia este MN
pe curba de rima magnetizare ,si devine MP>MN pe curba de demagnetizare.Inductia MN pe curba de
demagnetizare H''< H' , ceea ce arata ca variatia inductiei ramane in urma variatiei campului
magnetic.Fenomenul se numeste histerezis,dupa cuvantul grecesc care inseamna “ramanere in urma”.
Pentru H=O, inductia nu este nula ,ci are o anumita valoare ,numita inductie remanenta
Br.Inductia remanenta se explica prin aceea ca parte din magnetii moleculari raman orientati sin u revin
la starea de dezordine existenta inainte de magnetizare.
Fig.3.Ciclul de histerezis magnetic
Schimbandu-se sensul lui H (prin inversarea sensului curentului in circuitul de

magnetizare),adica dandu-se intensitatii campuli magnetic valori negative,inductia B continua sa scada
pana cand ajunge la valoarea zero,pentru un camp magnetic-Hc numit camp coercitiv.Considerandu-se
procesul de magnetizare pana in punctual –Bs si apoi micsoarandu-se intensitatea campului magnetic
2
din nou pana la zero,se obtine inductia –Br .Schimbandu-se sensul campului(prin schimbarea sensului
curentului in circuitul de magnetizare) se continua procesul de magnetizare pana in punctual +Bs.
Se obtine astfel o curba inchisa numita ciclu de histerezis.
Suprafata inchisa de aceasta curba este proportionala cu energia consumata pentru modificarea
starii de magnetizare a materialului (energia necesara invingerii frecarilor care se produc intimpul
orientarii magnetilor moleculari),energia care apare sub forma de pierderi ,determinand incalzirea
materialului.
Determinarea experimentale a curbei de magnetizare si a ciclului de histerezis se poate realize
prin doua metode:metoda inelului(dau torului)magnetic si metoda barelor drepte ,de sectiune circulara
sau dreptnughiulara (metoda permeametrului).
Ambele metode constau in esenta in magnetizarea materialului,adica in supunerea lui unui camp
magnetic H,cu ajutorul unei infasurari de magnetizare(prin care trece curentul continuusi care permite
calculul campului magnetic H)si din masuraea inductiei B cu ajutorul unei infasurari de masurare,legata
la un galvanometru ballistic.
Pierderile magnetice inglobeaza pierderile prin hiserezis si pierderile prin curenti turbionari.Ele
sunt dat in wati pe kilogram (W/kg) si se determina cu aparatul Epstein,la o anumita inductie si la o
anumita frecventa.
Pierderile prin histerezis ,care sunt proportionale cu suprafat inchisa a ciclului de histerezis,au
un rol important in current alternative.
In materialul magnetic supus unui camp magnetic variabil ,datorita fenomenului de inductie
electromagnetica ,apar si pierderi prin curenti turbionari (curenti Foucault).Reducerea pierderilor prin
curenti Focault se realizeaza micsorandu-se aceasi curenti prin sporirea rezistivitatii materialului
magnetic si prin realizarea miezurilor magnetice din tole ,isolate electric intre ele.
Caracteristicile magnetice obtinute prin incercarile indicate mai sus sunt absolute necesare
constructorilor de masini si transformatoare, care isi bazeaza pe ele intregul calcul de dimensionare a
circuitului magnetic ,de incalzire si de randament,calcul care conditioneaza functionarea optima a
acestor masini si transformatoare.
Bibliografie
1992
3
Studiul influenţei factorilor externi asupra parametrilor dispozitivelor semiconductoare
Cuprins
1

-Insusirea proprietatilor semiconductorilor
-Aplicarea formulelor si teoremelor pentru semiconductoare
Aplicatii
1. Cum se comportă semiconductoarele din punct de vedere al conductivităţii la temperaturi foarte joase?
2. Care este energia de activare a electronilor de valenţă ΔW dintr-un semiconductor (exprimată în eV)?
3. Cine participă la conducţie într-un semiconductor intrinsec?
4. Ce efect are creşterea temperaturii asupra numărului de electroni liberi din materialele
semiconductoare?
5. Cine asigură conducţia electrică în semiconductoarele intrinseci?
6. Ce relaţie este între masa electronului de conducţie mn şi masa electronului me?
7. Care este sarcina electronului de conducţie, faţă de sarcina electrică elementară e?

8. Ce relaţie respectă, pentru un semiconductor pur, la echilibru termic la o temperatură dată,
concentraţiile de electroni n0 şi de goluri p0?
9. Ce valenţă au impurităţile folosite pentru a realiza un semiconductor extrinsec de tip n?

10. Ce valenţă au impurităţile folosite pentru a realiza un semiconductor extrinsec de tip p?
11. Ce valoare poate avea din punct de vedere al energiei un electron liber dintr-un material
semiconductor?
12. Ce valoare poate avea din punct de vedere al energiei un gol dintr-un material semiconductor?
13. Cum depinde de temperatura absolută T concentraţia de electroni şi de goluri generaţi prin mecanism
intrinsec într-un semiconductor la echilibru termic?
14. Unde este plasat nivelul energetic donor introdus într-un semiconductor extrinsec de tip n de
impurităţile donoare?
15. Unde este plasat nivelul energetic acceptor introdus într-un semiconductor extrinsec de tip p de
impurităţile acceptoare?
2
16. Ce se constată din punctul de vedere al concentraţiei purtătorilor majoritari în vecinătatea suprafeţei
de separaţie a unei joncţiuni p – n ?
17. Ce efect are câmpul intern al regiunii de trecere creat de sarcina spaţială a unei joncţiuni p-n asupra
difuziei purtătorilor majoritari?
18. Cine formează sarcina spaţială a unei joncţiuni p – n ?
19. În ce relaţie se află, la regimul de echilibru termic al unei joncţiuni p-n nepolarizate, curentul de
difuzie id şi curentul de conducţie ic ?
20. În ce relaţie se află, pentru o joncţiune p-n polarizată în sens direct, curentul de difuzie id şi curentul
de conducţie ic?
21. În ce relaţie se află, pentru o joncţiune p-n polarizată în sens invers, curentul de difuzie id şi curentul
de conducţie ic?
22. Cum variază la o joncţiune p-n, la aplicarea unei tensiuni inverse, lăţimea regiunii de trecere în
funcţie de concentraţiile de impurităţi din zonele respective?
23. Cum se comportă, din punct de vedere al conducţiei electrice, regiunea de trecere a joncţiunii p –n?
24. Ce efect are asupra lărgimii regiunii de trecere a unei joncţiuni p – n tensiunea inversă aplicată
joncţiunii?
25. Ce reprezintă caracteristica statică a diodei semiconductoare?
Bibliografie
3
Incercarea uleiului de transformator
Cuprins
1

-
-
-
-
-
Uleiul de transformator se obtine prin prelucrarea titeiului. In functie de provenienta se

deosebesc uleiuri naftenice (tipB) si uleiuri parafinice (tipA).
Deoarece ambele tipuri de ulei pot indeplini toate conditiile tehnice stabilite in standarde din
punct de vedere al utilizarii transformatoarelor rezulta ca hotaratoare sunt caracteristicile uleiului si nu
provenienta lui.
Uleiurile minerale sunt amestecuri de hidrocarburi aromatice parafinice si naftenice
obtinute prin distilare(rafinare) farctionat din petrol.Purificarea in vederea obtinerii de materiale
dielectrice se face prin tratarea cu acid sulfuric , soda caustica si pamant decolorant.Se uramareste
defapt indepartarea hidrocarburilor sensibile la oxidare.
Oxidarea este accelerata de functionarea la o presiune de aer marita la temperaturi ridicate
sau cu o proportie marita de oxige. In urama oxidarii uleiurilor se formeaza suspensii de gudroane
si de particule de carbune iar o serie de caracteristici se modifica.
Cele mai importante caracteristici sunt prezentate in tabelul de mai jos
Rolul uleiului electroizolant este de a raci si de a izola componentele echipamentelor

electroenergetice.
Caracteristica care intereseaza cel mai mult pe constructor este rigiditatea dielectrica a uleiului
2
proaspat livrat din rafinarii, care poate atinge valoarea de 220kV/cm la uleiul usacat si filtrat.
Rigiditatea dielectrica scade foarte mult sub influenta umiditatii si a suspensiilor mecanice.
Datorita fenomenelor tranzitorii din retelele electrice care se propaga pana la
transformator(furtuni
cu descarcari atmosferice, scurtcircuite, etc.)in echipament pot aparea reziduri sub forma de
carbune sau alt impuritati rezultate din descompunerea izolatiilor infasurariilor sau a infasurariilor
propriu zise.
Uleiul de transformator este foarte higroscopic si absoarbe apa care poate exista in ulei atat sub
forma dizolvata cat si sub forma de apa libera. Influenta negativa a umiditatii si oxigenului asupra
uleiului din interiorul transformatorulu. Capacitatea de absorbtie a uleiului pentru apa creste foarte
rapid cu temperatura, si anume de circa 4-5 ori mai mare la o temperatura de 80° C decat la o
temperatura de 20°C. Influenta negativa a umiditatii si oxigenului asupra uleiului din interiorul
transformatorului se poate inlatura prin folosirea ecranelor de azot care impiedica suprafata
uleiului sa vina in contact direct cu atmosfera. Durata de viata a unui transformator cu azot este de
3-4 ori maimare decat a celorlalte tipuri.
Revenind la calitatea uleiului, se constata , ca suspensiile solide reduc considerabil rigiditatea
dielectrica a uleiului care contine umiditate. Influenta suspensiilor asupra rigiditatii dielectrice a
uleiului uscat este mai mica. Prezenta suspensiilor in uleiul de transformator duce la formarea unor
punti conductoare de la un electrod la altul sau intre puncte diferite potentiale. Aceste impuritati
din ulei provoaca defecte macroscopice ale sistemului care duc la strapungeri in ulei,putand fi
periculoase si atragand dupa sine deteriorarea izolatiei spirelor sau o strapungere permanenta. In
consecinta impuritatiile trebuie eliminate printr-o filtrare ingrijita.
O problema desosebita o constituie influenta uleiurilor minerale asupra diverselor materiale
electroizolante si metale cu care vin in contact. Acestea pot sau nu pot saizeze oxidarea uleiurilor
si formarea de gudroane. Materialele electroizolante si metalele care au un efect salb asupra
uleiurilor minerale privind oxidarea sunt urmatoarele: pluta, siliconi, hartie, carton, lemn, rasini,
aluminiu, fier, magnesizu , seleniu.Materialele electro izolante si metalele care faorizeaza oxidarea
uleiurilor si formarea de gudroane in uleiurile minerale sunt: cauciuc neopren,cauciuc natural ,
colofoniu, plumb, cupru si aliaje din cupru.
Carcteristicile izolante ale uleiului se irautatesc cu timpul sub influenta a doi factori: umiditate
si oxigen. In consecinta metoda cea mai simpla de protectie a uleiului este izolarea lui de influenta
atmosferei. Acest lucru este realizat prin montarea unui conservator la transformator.
Rolul conservatorului este:

-suprafata de contact intre ulei si aer mai mica decat in cazul in care aerul are acces liber in
interiorul cuvei
-temperatura uleiului in conservator este mai mare fapt ce miscoreaza intensitatea
absorbtiei de oxigen si umiditate prin ulei
-intensitatea schimbului de ulei intre cuva si conservator este limitata
O alta componenta a transformatorului care permite utilizarea uleiului timp indelungat este releul
de gaze care permite eliminarea gazelor produse in centrele locale de temperatura ridicata din
interiorul transformatorului.
In practica s-au creat si uleiuri sintetice dar acestea prezinta multe dezavantaje fata de uleiurile
minerale.Sunt mai scumpe si mai corozive cu elementele echipamentelor
electroenrgetice.Denumirile comerciale a uleiurilor sintetice cele mai intalnite sunt ASKAREL,
CLOPHEN, PYRALEN.
In Romania cele mai utilizate uleiuri minerale sunt:TR 30 50(ASTRA Ploiesti), TR 30 tip MOL
adus din import si utilizat in instaltii Electrica si respectiv 4000X fabricatie NYNAS Austria
utilizat in instalatiile de transport a Transelectrica.
3
Bibliografie
1992
4

Aplicatii Materiale Electrotehnice

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Aplicatii Materiale Electrotehnice

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Calculul defectelor in retele cristaline

Unitatea de învăţare nr. 1

Calculul defectelor in retele cristaline

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 1

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 1 sunt:

• Reţeaua cristalină reprezintă aranjamentul ordonat, regulat, al unităţilor structurale (formate

1. Sistem cubic simplu - reţeaua atomică a diamantului Cdiamant

Sistemul de cristalizare hexagonal

Sistemul de cristalizare tetragonal (pătratic)

Sistemul de cristalizare rombic

Sistemul de cristalizare ortorombic

• Dar viteza medie de deplasare a electronilor de conductie este proportional cu intensitatea

Unitatea de învăţare nr. 2

Calculul conductiei electrice

Obiectivele unităţii de învăţare nr. 2

Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr. 2

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare

Bibliografie – unitatea de învăţare nr. 2

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 2

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 2 sunt:

-Insusirea calculului pentru intensitatea curentului prin materiale conductoare

O expresie a densităţii curentului electric J, pentru cazul unui conductor de lungime l şi

Concentraţia de volum a electronilor de conducţie este n0=N/V, cu care expresia densităţii

Densitatea curentului electric de conducţie J depinde de sarcina electrică q0 a

electronului, de concentraţia de volum a electronilor n0 şi de viteza de drift vd a acestora.

Vectorul densitate de curent are sensul invers sensului vitezei de drift.

Fig. 2.1 Modelul Drude-Lorentz al conducţiei în metale:

a) forţa electrică şi vectorul viteză a electronului de conducţie în reţeaua cristalină a metalului;

b) modul de variaţie a vitezei electronului de conducţie în timp.

unde q0 este sarcina electronului iar E este intensitatea câmpului electric.

Din ecuaţia de echilibru dinamic, dată de legea a doua a dinamicii: m0 a = − q0 E (2.6.)

Acceleraţia electronului depinde de intensitatea câmpului electric aplicat şi de parametrii

vmed = atc (2.9.)

Viteza medie de deplasare a electronului:

Nr de electroni care corespund sarcinii de 1 C este

Acest conductor are un volum de 10cm3 si masa de 89grame.

Masa atomica a Cu este de 63.57 atunci conductorul are

Numarul de atomi In acest conductor este

1.4 ∙ 6.023 ∙ 1023 = 8.44 ∙ 1023 𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎.

8.44 ∙ 1023 ∙ 1.602 ∙ 10−19 𝐶𝐶 = 135 ∙ 103 𝐶𝐶

Unitatea de învăţare nr. 3

Metode de calcul a variatiei conductivitatii materialelor electrice

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 3

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 3 sunt:

Fig. 1. Curentul electric printr-un conductor

Unitatea de învăţare nr. 4

Calculul conductivitatii in materiale semiconductoare si izolatoare

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 4

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 4 sunt:

Conducţia electrică de tip intrinsec

Cazul monocristalului de siliciu într-o reprezentare plană: a) la temperatura de 0 K şi în absenţa

• La temperatura de 0 K şi în absenţa câmpului electric toate legăturile chimice covalente în

Semiconductorul se comportă ca un izolant perfect

• La temperaturi diferite de zero Kelvin şi în absenţa câmpului aplicat este posibil ca

• Semiconductoarele extrinsece de tip n se obţin prin impurificare controlată cu impurităţi

• Conducţia electrică extrinsecă de tip n, se poate justifica cu modelul fizic, considerând

• Semiconductoarele extrinsece de tip p se obţin prin impurificare controlată cu impurităţi

Conducţia electrică extrinsecă de tip p se poate justifica cu modelul fizic, considerând

• Dacă în monocristalul de siliciu (figura urmatoare) se introduce un atom trivalent de bor, o

Modelul conducţiei extrinsece într-un cristal de siliciu dopat cu impurităţi acceptoare –

a) la temperatura de 0 K şi în absenţa câmpului electric;

b) la temperatura diferită de 0 K şi în absenţa câmpului electric;

c) la temperatura diferită de 0 K şi în prezenţa câmpului electric

• Atomul de B devine ion pozitiv.