Materiale şi componente

pasive
Bibliografie pentru LL:
1. Gangan S., Rudenco S. Materiale şi componente pasive.
Îndrumar de laborator. Partea 1. Chişinău: U.T.M.,
2014, - 40 p.
2. Gangan S., Rudenco S. Materiale şi componente pasive.
Îndrumar de laborator. Partea 2. Chişinău: U.T.M.,
2014, - 35 p.
3. Gangan S., Rudenco S. Materiale şi componente pasive.
Îndrumar de laborator. Partea 3. Chişinău: U.T.M.,
2014, - 48 p.
4. Gangan S., Rudenco S. Materiale şi componente pasive.
Studierea proprietăților electrice ale materialelor feroelectrice.
Îndrumar de laborator. Partea 4. Chişinău: U.T.M., 2016, - 24 p.
5. Gangan S.Materiale dielectrice solide. Condensatoare. Îndrumar
de laborator. Chișinău: U.T.M., 2001,- 80 p.
6. Gangan S. Inductoare. Îndrumar de laborator. Chișinău: U.T.M.,
2001,- 55p.
7. Gangan S. Materiale conductoare. Rezistoare.- Îndrumar de
laborator. Chişinău: U.T.M., 2004,- 60p.
8. Gangan S. Materiale magnetice.- Îndrumar de laborator.
Chişinău: U.T.M., 2010,- 42p.
Bibliografie pentru material teoretic:
1. Gangan S. Materiale și componente pasive. Ciclu de prelegeri.
Partea 1. Chișinău: UTM., 2017, - 118 p.
2. Gangan S. Materiale și componente pasive. Ciclu de prelegeri.
Partea 2. Chișinău: UTM., 2017, - 126 p.
3. Gangan S. Materiale şi componente pasive. Culegere de
probleme. Chişinău: U.T.M., 2013.
4. Gangan S. Materiale și componente pasive în electronică.
Program, indicaţii metodice şi chestionar pentru forma de
studii F/r. Chișinău: U.T.M., 2002, - 32p.
 Tema 1: Structura disciplinei şi
legăturile ei cu alte discipline,
clasificarea materialelor
• Planul temei:
• Structura disciplinei şi legăturile ei
cu alte discipline;
• Clasificarea materialelor;
• Polarizarea dielectricilor.
 1. Structura disciplinei şi
legăturile ei cu alte discipline
Structura disciplinei şi legăturile ei cu alte
discipline poate fi prezentată cu ajutorul
schemei următoare:
FIZICĂ ŞI CHIMIE A CORPULUI SOLID

TEHNOLOGIEA CONSTRUIREA, FABRICAREA ŞI

MATERIALELOR EXPLOATAREA APARATURII
ELECTRONICE

METROLOGIE ŞI ANALIZĂ
• Materialele tehnicii electronice se utilizează la
confecţionarea componentelor aparaturii
elecronice. Conform clasificării existente
componente se divizează în două categorii:
componente active şi componente pasive.
• Componentele active sunt: dispozitive
electronice şi vacuum - electronice.
• În categoria componentelor pasive intră:
condensatoare, rezistoare, inductoare,
transformatoare, traductoare, cablajele
imprimate.
• Un loc aparte îl ocupă dispozitive
microelectronice – circuite integrate hibride şi
microcircuite.
2. Clasificarea materialelor după
compoziţie, structură şi
conductibilitate electrică
• Diversitatea proprietăţilor materialelor
este determinată în primul rând de
tipul legăturilor chimice şi structura
materialelor.
• Majoritatea materialelor utilizate în
tehnică pot fi divizate în 3 categorii:
materiale cu legături chimice
covalente, cu legături metalice şi
cu legături ionice.
• Clasificarea după legăturile chimice
Materiale pentru
aparatură
electronică

Cu legături Cu legături Cu legături

chimice chimice chimice ionice
covalente metalice

Semiconducto Conductoare Dielectrici

are

Monocristaline Policristaline Amorfe

 Materialele din categorii diferite
diferă foarte mult, şi anume:
• Materiale din categorii diferite nu pot forma
aliaje. Aliajele se formează din materiale
care aparţin aceleiaşi categorii;
• Materiale din categorii diferite se
deosebesc după conductibilitate electrică,
conductibilitate termică, duritate, densitate
şi alte proprietăţi;
• Se deosebesc foarte mult şi tehnologiile de
producere ale metalelor,
semiconductoarelor, dielecricilor.
 Diferenţa dintre conductoare,
s/conductoare şi dielectrici poate fi
demonstrată cu ajutorul diagramelor
energetice
• Diagrama energetică la 0 K

Zona de
conducţie

W
W-zona
interzisă

Zona de
valenţă

Conductor S-conductor Dielectric

Tema 2. Polarizarea
dielectricilor
• O particularitate specifică a dielectricilor
este capacitatea de a se polariza în câmpul
electric. Esenţa polarizării constă în
deplasarea sarcinilor electrice sub influenţă
a câmpului electric.
• Măsura polarizării este permitivitatea
dielectrică relativă  r .
• Permitivitatea dielectrică relativă a oricărei
substanţe este mai mare de 1. Ea este
dată de formula: Cd
 r 1.  r  
C0
Capacitatea condensatorului plat poate
 S
fi prezentată cu formula C  d F  a

F 
• permitivitatea dielectrică absolută a  
m
S – suprafaţa armăturii, d – distanţa dintre
armături sau grosimea dielectricului.  a   0 r
F 
 0  8,85416  10   este permitivitatea vidului,
12

m
se mai numeşte constanta dielectrică.
 Polarizarea electronică
• La aplicarea tensiunii în dielectric se
formează câmpul electric cu intensitate E
E=0

+ + +

+ + +

+ + +
+ _

+ + +
• Sub influenţa acestei forţe electronii în fiecare din
atomi se deplăsează în raport cu nucleul său spre
electrodul pozitiv. Electronii diviaţi formează
împreuna cu sarcinile pozitive ale nucleelor dipolii
elastici. Aşadar, polarizarea electronică este
deplăsarea limitată şi elastică, sub acţiunea
câmpului electric, a învelişurilor electronice ale
atomilor dielectricului. Acest mecanism de
polarizare este o proprietate universală a
materiei, fiind uneori numit şi polarizarea optică,
datorită faptului că intervine în propagarea prin
dielectric a câmpurilor electromagnetice de
frecvenţe foarte ridicate, situate în domeniul
infraroşu, vizibil sau ultraviolet.
• În general, materiale care prezintă
numai polarizare electronică sunt
denumite materiale nepolare.
Exemplu – fluoroplast  r 2
• Polarizarea electronică este un
proces temporar, se produce foarte
repede, aproape instantaneu, timp de
14 16
  10  10 s.
Exterior se manifestă ca curentul de
absorbţie Iabs.
 Polarizarea ionică
- deplasarea limitată şi elastică, sub acţiunea
câmpului electric a ionilor dielectricului. E=0

+ + + +

- - - - -

+ + + +

+ + + +

_
+ - - - - -

+ + + +
• Este polarizarea temporară, cu durata
12 13s.
  10  10
În aceste cristale au loc două tipuri de
polarizare: electronică şi ionică. De
aceea permitivitatea dielectrică relativă
este mai avansată decât în cazul
dielectricilor nepolare. Exemplu –
cristalele de mică ( ).
 r 6  8
Exterior se manifestă ca curentul de
absorbţie Iabs.
Polarizarea de orientare dipolară
• reprezintă orientarea pe direcţia câmpului
electric aplicat a momentelor electrice
existente în material. În absenţa câmpului
electric momentele electrice sunt
distribuite aleatoriu, sub influenţa energiei
termice.

-q
-q
 +q


• În moleculele polare centrele sarcinilor nu
coincid, ele sunt încărcate electric şi se
caracterizează de momentul electric iniţial

  q  , unde q – este sarcina unuia din ioni,
iar  - distanţa dintre centrele ionilor.
Momentul electric este o mărime vectorială,
vectorul fiind îndreptat de la ionul negativ
spre ionul pozitiv. Atare sistem de sarcini se
numeşte dipolul solid, spre deosebire de
dipolul elastic care se formează din
molecula neutră sub influenţa câmpului
electric.
Polarizarea de orientare dipolară este
tipică materialelor moleculele cărora
prezintă momentul electric propriu.
Procesul este lent   10 3  10 5 s şi se
numeşte polarizarea dipolară de relaxare.
E=0 E0
+
-
- +

+
-
- + - + -

- +
+

Exterior întoarcerea moleculelor se manifestă ca

curentul de absorbţie Iabs.
Dependenţa permitivităţii dielectrice
de frecvenţa câmpului aplicat
r
Dielectricul polar

r

f1 f2
f, Hz

Dielectricul nepolar
• Dependenţa permitivităţii dielectrice de
frecvenţa câmpului aplicat caracterizează
capacitatea moleculelor de a se orienta
sub influenţa câmpului electric. Se
observă că în dielectricii nepolari
permitivitatea dielectrică relativă nu
depinde de frecvenţa câmpului aplicat în
limitele foarte largi, datorită duratei foarte
scurte s de reorientare a
sarcinilor.
• În cazul dielectricilor polari, până la frecvenţa f1
(care este specifică pentru fiecare dielectric în
parte) toate moleculele polare reuşesc să se
orienteze pe direcţia câmpului în cursul unei
semiperioade şi permitivitatea nu depinde de
frecvenţă. În intervalul frecvenţelor f1-f2 durata
unei semiperioade devine atât de scurtă că o
parte din moleculele polare nu reuşesc să se
orienteze pe direcţia câmpului, intensitatea
polarizării scade. La frecvenţele mai avansate
de f2 în dielectric are loc numai polarizarea
electronică.
Dependenţa permitivităţii de
temperatură

r
r

Dielectricul polar

Dielectricul nepolar
 r  1  4n e
0 T, K
T1
• Cu avansarea temperaturii KT  r poate lua
valori de la minus 1300 până la 3000
p.p.m./K. KT r negativ caracterizează
dielectricii nepolari. Dielectricii cu
polarizare ionică au KT  r pozitiv.
 Polarizarea spontană
(se produce de sine stătător)
• are loc în unele materiale dielectrice în
lipsa câmpului electric. Pentru primă dată
acest tip de polarizare a fost observat în
substanţa cristalină solidă – sarea
Seignette. De aceea toţi dielectrici cu
polarizarea sinestătătoare la început se
numeau seignetoelectrici, apoi au fost
numiţi feroelectrici, datorită proprietăţilor
asemănătoare cu fieromagnetici.
Microfotografia domeniilor sărei
Seignette (NaKC4O64H2O)

În volumul feroelectricilor sunt regiuni

(domenii) - dipolii solizi slab legaţi între ele.
• În orice domeniu momentele electrice ale
dipolilor sunt orientate într-o direcţie, iar în
domeniile diferite- în direcţii diferite. De aceea
momentele electrice ale dipolilor solizi sunt
echilibrate reciproc şi momentul electric sumar al
feroelectricului este egal cu „0”.
• Pentru valori mici ale câmpului extern, atâta timp
cât acesta nu este în măsură să redirecționeze
oricare dintre domenii, feroelectric se comportă
ca un dielectric obişnuit. La o anumită valoare a
câmpului extern, momentele electrice ale
domeniilor încep să se orienteze pe direcţia
câmpului.
• Pe măsură ce câmpul exterior se
intensifică, graniţile domeniilor se
deplăsează, astfel că volumul domeniilor
polarizate pe direcţia câmpului creşte din
contul domeniilor polarizate contra direcţiei
câmpului. E
Într-un câmp puternic, proba se
polarizează în întregime pe direcţia
câmpului - devine un singur domeniu.
• După deconectarea câmpului electric
proba rămâne polarizată pentru o lungă
perioadă de timp. O schimbare puternică
în polarizarea probei, sub influența unui
câmp electric, datorită deplasării pereților
domeniilor determină faptul că
permitivitatea dielectrică a feroelectricului
cu multe domenii este mai mare decât
feroelectricului cu un singur domeniu.
Valoarea lui  r în feroelectric depinde
substanţial de intensitatea câmpului
aplicat, adică feroelectricii se
caracterizează de nelinearitatea
proprietăţilor.
Trasătura caracteristică a feroelectricilor
este dependenţa polarizării de intensitatea
câmpului electric. În dielectricii obişnuiţi
atare dependenţă nu are loc.
Permitivitatea dielectrică a feroelectricului
creşte cu creşterea tensiunii aplicate până
la temperatura Curie.
 Dependenţa polarizării de
intensitatea câmpului electric

r

0 E, MV/m
Esatur
• Atunci când un feroelectric se introduce
într-un câmp electric extern are loc
reorientarea momentelor dipolare pe
direcţia câmpului. Câmpul electric care
apare în procesul reorientării domeniilor va
susţine într-o măsură anumită orientarea
domeniilor şi după încetarea câmpului
electric exterior. De aceea, feroelectrici au
un histerezis și valori anormal de ridicate
ale constantei dielectrice ( r 1 și poate
ajunge până la 105).
 Inducţia electrică în funcţie de
intensitatea câmpului electric extern

Dm D m
Da60 a
b
40

+Dk 20

-Em c k E
-60 -40 -20 20 40 60
Ea Em
-Dk -20
-Ek +Ek
-40
f
d -60
n
• Odată cu creșterea intensității câmpului
E, inducția D crește în conformitate cu
curba oam până la saturație în punctul
a (vârful buclei). Creşterea inducției pe
acest segment de curbă se datorează
polarizării spontane. O creștere
suplimentară a intensității câmpului (E>
Ea) conduce la o creștere a inducţiei
cauzată de polarizare electronică a
moleculelor feroelectricului (segment
am).
• Dacă la atingerea intensităţii unei valori
E = Em, vom începe reducerea
intensităţii câmpului, inducția D nu va
scădea de-a lungul curbei mao, ci de-a
lungul curbei mabc. În absența unui
câmp extern, adică, la E = 0
feroelectric nu revine la starea sa
anterioară non-polarizată, și reține o
inducție reziduală Dk, datorită polarizării
spontane reziduale (segment ob).
Pentru depolarizarea feroelectricului
este necesar de aplicat câmpul cu
intensitatea Ек având direcţia opusă.
Această intensitate a câmpului se
numeşte forţa coercitivă.
La schimbarea ciclică a intensităţii
câmpului de la -Em până la + Em, starea
electrică a feroelectricului va varia după
curba ndfkam.
 Dacă forţa coercitivă
MV
E 0,1
k
m
feroelectricul
MV
se consideră moale, iar la E 1 m k -
un feroelectric rigid.

• La prima etapă când câmpurile sunt

slabe (partea inițială a curbei oa) există o
schimbare a frontierelor și creșterea
domeniilor cu orientare "convenabilă" a
momentelor electrice din contul domeniilor,
cu orientare "neconvenabilă".
• "Convenabilă" este o astfel de orientare a
momentelor dipolare, care formează un unghi
ascuțit cu direcția câmpului electric extern.
Procesul acesta decurge mai eficient la etapă
secundă (porţiunea de mijloc a curbei оа), când
are loc dispăriţia totală a domeniilor cu orientare
"neconvenabilă". La etapă a treia (în apropiere
de punctul а pe porţiunea am) are loc
întoarcerea treptată a momentelor electrice ale
tuturor domeniilor în direcţia câmpului, atâta timp
cât întregul cristal feroelectric nu se va
transformă într-un singur domen și nu se va
ajunge la starea de saturație.
Polarizare spontana în feroelectric există
doar într-un anumit interval de
temperatură.
• Permitivitatea dielectrică în funcţie de
temperatură, în câmpuri slabe

6000

4000

2000
Tc
Т, К
233 253
Temperatura de trecere în stare de
polarizare spontană (punctul Curie Тk) la
feroelectricii diferiţi variază de la câteva
grade Kelvin (de exemplu, în niobatul de
plumb Pb2Nb2O7 Тk= 15 К) până la 1500K (la
niobatul de litiu LiNbO3 Тk = 1483 К), iar
polaritatea spontană – de la 10-5 până la 3
C/m2.
La Тk domenii se descompun şi feroelectric
devine un dielectric obişnuit. Acest proces
este reversibil.
Materiale feroelectrice (monocristale,
ceramica, filme) sunt utilizate pe scară largă
în inginerie și științe experimente. Datorită
valorilor mari lui ε sunt utilizate ca dielectricii
pentru condensatori de capacitate specifică
mare. Valorile mari ale constantelor
piezoelectrice permit utilizarea materialelor
feroelectrice în calitate de materiale
piezoelectrice în receptoare și emițătoare
ultrasonice, în traductoare semnalelor
acustice în semnale electrice și invers, în
traductoare de presiune și alți senzori.
• O schimbare bruscă a rezistenței în
apropierea temperaturii de tranziție, în
unele feroelectrici, poate fi folosită pentru
fabricarea termistoarelor pentru măsurarea
și controlul temperaturii.
• Dependența indicelui de refracție de câmpul
electric permite utilizarea feroelectricilor în
calitate de materiale electro-optice în
dispozitive de dirijare cu fascicule de lumină,
inclusiv vizualizarea imaginii în infraroșu.
Feroelectrici se utilizează în dispozitive
de memorie, calculatoare, control de la
distanță și de măsurare a temperaturii, și
altele.
 Polarizarea sub influenţa
tensiunilor mecanice
• Materiale care se polarizează sub
influenţa tensiunilor mecanice, în
lipsa câmpului electric, au fost numite
piezoelectrici, iar fenomenul fizic de
electrizare – efectul piezoelectric
(EP).
 EP reprezintă deplasarea ionilor sau
fragmentelor moleculelor în cristal
+ + +

- -

+ +

- - -

În cristalele acestea efectul piezoelectric

poate fi observat nu numai la compresie, ci şi
la extindere, sucire, îndoere, etc.
 O particularitate importantă a efectului
piezoelectric este convertibilitatea, adică
deformaţia cristalului sub influenţa
câmpului electric.
• Efectul piezoelectric poate fi prezentat cu
ajutorul schemei următoare:
Efectul piezoelectric direct
Deformaţia Câmpul
dielectricului electric

Efectul piezoelectric indirect

• Pentru prima dată materialele piezoelectrice au
fost folosite în locaţia subacvatică ultrasonică.
Prin efectul piezoelectric indirect se radiează în
apă oscilaţii mecanice de frecvenţă înaltă.
Semnale ultrasonice reflectate sunt recepţionate
de alt cristal şi se convertează în semnalul
electric prin efectul piezoelectric direct.
• Efectul piezoelectric este utilizat în aparatura de
larg consum: sursele de tensiune înaltă în
brichete, piezomicrofoane, traductoare
piezoelectrice de presiune şi de deplăsare.
• În elctronică se folosesc convertoare
piezoelectrice, rezonatoare, emiţătoare
piezoelectrice în care în calitatea elmentelor de
bază se folosesc piesele de formă simplă (discuri,
miezuri, lamele) din materialul piezoelectric cu
contactele electrice.
• În afară de 5 tipuri de bază sunt cunoscute
alte tipuri de polarizare condiţionate de
prezenţa impurităţilor în material: aşa
numite, polarizarea ionică de relaxare şi
electronică de relaxare care după
deconectarea câmpului electric scad
exponenţial. Pierderile cauzate de aceste
tipuri de polarizare pot fi evitate prin
excluderea din dielectric a impurităţilor, în
primul rând – a ionilor de Na+ şi a altor
defecţiuni, de exemplu, porilor şi
incluziunilor mecanice.
• La creşterea frecvenţei permitivitatea
relativă diminuează, funcţia r  f ( f )
se numeşte dispersia dielectrică.
• La început încetează polarizarea cauzată
de impurităţi, apoi polarizarea dipolară, şi
în sfârşit – ionică şi electronică.
• De aceea în electronică trebuie indicată
frecvenţa la care a fost măsurată
permitivitatea dielectrică. Dacă zona
interzisă lipseşte  r   .
•