Note de curs la Proiectarea dezvoltării reţelelor electrice

2.2. Comparabilitatea şi echivalarea variantelor

2.2.1. Condiţiile majore de comparare a variantelor
Compararea a două sau mai multor variante de proiect în
scopul alegerii soluţiei optime este posibilă numai în cazul
satisfacerii de către ele a unor cerinţe identice, numite şi condiţii de
comparare.
Pachetul de cerinţe diferă de la caz la caz‚ însă‚ de regulă‚ el
include următoarele condiţii majore:
a) Toate eforturile (cheltuielile)‚ dispersate în timp (pe ani)‚
necesită a fi actualizate. Momentul‚ sau anul‚ actualizării trebuie
să fie unic pentru toate variantele comparate.
b) În calculele tehnico-economice necesită a fi luate în consideraţie
cheltuielile totale ce includ:
• cheltuielile în obiectivul de bază (în sursele de energie, în
liniile electrice‚ în staţiile şi posturile de transformare‚ etc.);
• cheltuielile în lucrările ce asigură funcţionarea obiectivului
de bază (căi de acces‚ încălzirea staţiilor electrice în
perioada de iarnă‚ etc.).
c) Analiza variantelor de alternativă se efectuează pentru una şi
aceeaşi perioadă de studiu.
d) Factorii inflaţie‚ incertitudine şi risc se cere a fi luaţi în consideraţie
şi interpretaţi în toate variantele în acelaşi mod.
e) Criteriile de comparare trebuie să fie unice pentru toate variantele.
2.2.2. Modalităţile de echivalare a proiectelor
Variantele de proiect ce nu corespund acestor cerinţe
generale nu pot fi admise spre comparare şi‚ deci‚ rămâne ca
1
 Note de curs la Proiectarea dezvoltării reţelelor electrice

ele să fie echivalate‚ ca mai apoi din nou prezentate spre

comparare.
În continuare sunt prezentate cele mai pe larg utilizate
modalităţi de echivalare a variantelor.
Echivalarea din punct de vedere al cerinţei de actualizare
Atât condiţia impusă‚ cât şi modalitatea de echivalare este
foarte simplă - toate cheltuielile‚ realizate de-a lungul
perioadei de studiu‚ necesită a fi readuse la unul şi acelaşi
moment de timp (an de actualizare). Nu pot fi adunate
împreună valori monetare ce se referă la diferite momente
de timp‚ fără a fi recalculate. În calculele tehnico-economice
comparative se va accepta un an de actualizare  unic
pentru toate variantele.
Anul  poate fi ales arbitrar‚ ceea ce nu influenţează
alegerea variantei optime. Însă‚ este preferenţiat ca  să fie
un an mai aproape‚ pe cât este posibil‚ de anul luării deciziei
finale‚ privind finanţarea obiectivului respectiv. În aşa fel‚
costul actualizat al obiectivului va exprima costul "la zi" - un
cost sesizabil. În cazul când ca an de actualizare este ales un
an îndepărtat de perioada de studiu‚ indicatorii economico-
financiari actualizaţi vor exprima valori mai puţin sesizabile
şi mai mult abstracte.
Echivalarea din punct de vedere al duratei de funcţionare
Una din cele mai importante cerinţe tehnice ce privesc
realizarea unui obiectiv de reţea este asigurarea punerii în
funcţionare a obiectivului la un moment de timp
determinat. Pornind de la această cerinţă‚ în toate variantele
de alternativă‚ considerate în calculele tehnico-economice‚
2
Note de curs la Proiectarea dezvoltării reţelelor electrice

momentul punerii în funcţiune a instalaţiilor trebuie să fie acelaşi‚

indiferent de durata de execuţie a lucrărilor de construcţie-
montaj (fig. 2.2).
Perioada:
de execuţie‚ de funcţionare‚
d1 Tsn1

Varianta 1

0 t‚ ani

d2 Tsn2

Varianta 2

0 t‚ ani

Figura 2.2. Două variante de realizare a unui obiectiv ce presupun

punerea instalaţiilor în funcţiune la unul şi acelaşi moment de timp
prestabilit (notat cu 0)
În caz general‚ instalaţiile energetice în variantele de
alternativă‚ pot avea diferite durate de execuţie şi de
funcţionare. Compararea variantelor‚ s-au mai precis‚
compararea indicatorilor tehnico-economici ai variantelor‚
este posibilă (corectă) numai în cazul când aceşti indicatori sunt
calculaţi pentru una şi aceeaşi durată de funcţionare a instalaţiilor. În
acest context‚ în mod natural‚ apare întrebarea - cum vom
compara variantele cu diferite durate de viaţă a instalaţiilor?
Există mai multe modalităţi de echivalare a variantelor de
alternativă din punct de vedere al duratei de funcţionare.
Însă pentru proiectele în domeniul sistemelor
electroenergetice este caracteristică următoarea modalitate -
Se acceptă o aşa perioadă de studiu cu durata T‚ unică pentru toate
variantele comparate‚ care este mult mai mică decât durata normată de
viaţă a instalaţiilor Tsn (fig. 2.3).

3
 Note de curs la Proiectarea dezvoltării reţelelor electrice

Aplicarea acestui concept de echivalare economică a

variantelor‚ necesită de a ţine seama de valorile remanente
ale instalaţiilor la finele perioadei de studiu.
I1

C1

Varianta 1

0 1 2 . . . T Tsn1

Perioada de studiu (T)

Varianta 2

-2 -1 0 1 2 . . . T Tsn2

Figura 2.3. Compararea a două variante cu diferite durate de

funcţionare pentru o perioadă de studiu (T) mult mai mică decât durata
normată de serviciu a instalaţiilor (Tsn)

Echivalarea din punct de vedere al pierderilor de putere şi energie

Variantele de alternativă‚ privind un element al reţelei
electrice‚ sau o reţea în ansamblu, şi fiind caracterizate de
diferite valori ale pierderilor de putere şi energie electrică‚
necesită a fi echivalate.
Modalitatea de echivalare constă în următoarele - pentru toate
variantele de alternativă‚ se presupune‚ că:
 pierderile de putere vor fi acoperite prin instalarea unei
puteri suplimentare la o centrală de referinţă, numită şi
centrală etalon‚
 iar pierderile de energie - prin producerea unui volum
suplimentar de energie la această centrală.

4
Note de curs la Proiectarea dezvoltării reţelelor electrice

Costul pierderilor de putere va fi determinat ca costul

investiţiilor necesare extinderii puterii instalate a centralei
etalon (investiţii de echivalare)‚ iar costul pierderilor de energie -
ca costul energiei suplimentar produse la această centrală.
Echivalarea din punct de vedere al gradului de siguranţă în livrarea
energiei şi nivelului calităţii energiei
Problema luării în consideraţie a gradului de siguranţă în
livrarea energiei consumatorilor şi a nivelului calităţii
energiei electrice este prezentă atât în proiectarea
elementelor de reţea (linie electrică‚ post de transformare‚
etc.)‚ cât şi în proiectarea dezvoltării reţelelor electrice.
Variantele de alternativă considerate‚ de regulă‚ se
deosebesc din punct de vedere al celor doi factori
susmenţionaţi şi necesită a fi echivalate.
Vom considera câteva exemple. O linie electrică montată cu
conductoarele de aluminiu‚ într-un caz‚ şi cu conductoarele
de oţel-aluminiu‚ în alt caz‚ va asigura un diferit grad de
siguranţă în livrarea energiei. Acelaşi lucru se referă şi la o
linie realizată într-un singur şi‚ respectiv‚ în dublu circuit. O
reţea radială‚ la rândul său‚ este inferioară unei reţele buclate
din punct de vedere a siguranţei în livrarea energiei
consumatorilor‚ etc.
Există două modalităţi practice de echivalare a variantelor de
alternativă sub aspectele menţionate:
Prima - A aduce toate variantele efectiv la unul şi acelaşi
nivel de fiabilitate şi de calitate a energiei‚ realizând diverse
măsuri ce privesc structura reţelei‚ tipo-dimensiunile
elementelor de reţea‚ etc. Există norme şi normative ce
privesc atât gradul de siguranţă cerut în livrarea energiei
5
 Note de curs la Proiectarea dezvoltării reţelelor electrice

diferitor grupe de consumatori cât şi calitatea energiei.

Asigurarea acestor norme‚ în toate variantele comparate‚ ar
însemna şi asigurarea comparabilităţii sau echivalenţei
variantelor.
A doua - Nelivrările de energie‚ cauzate de întreruperile în
alimentarea consumatorilor‚ cât şi livrările de energie la o
calitate inferioară vor fi luate în consideraţie în toate
variantele de alternativă prin calculul daunei respective şi
adăugarea ei la cheltuielile anuale pentru întreaga perioadă de
studiu.
Prima modalitate este pe larg aplicată în proiectarea reţelelor
electrice. Ea nu necesită efectuarea calculelor daunelor –
ceea ce ar crea dificultăţi şi ar introduce o mare incertitudine
în valorile costurilor totale şi‚ în final‚ în alegerea soluţiei
optime.