MINISTERUL AGRICULTURII ȘI INDUSTRIEI ALIMENTARE

AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA AGRARA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE INGINERIE AGRARĂ ŞI TRANSPORT AUTO

CATEDRA ELECTRIFICAREA ŞI AUTOMATIZAREA MEDIULUI RURAL

REFERAT

TEMA: ELECTROTEHNOLOGII DE PĂSTRARE A FRUCTELOR ȘI

LEGUMELOR CU UTILIZAREA OZONULUI

Masterandul an. I: Cioca Iurie

Verificat Stiopca Oleg

Chişinău - 2017
 CUPRINS
p.

1.1. Criterii de fiabilitate utilizate în electroenergetică 3

1.2. Definirea şi clasificarea criteriilor de fiabilitate 3
1.3. Criterii de clasificare 5
1.4. Caracteristica indicatorilor de fiabilitate a sistemelor de
distribuţie a energiei electrice 6
1.5. Analiza în dependență de structura şi de compoziția
schemelor sistemelor de distribuţie 16

Concluzii 24

Bibliografia 24
 ANALIZA INDICATORILOR DE FIABILITATE A SISTEMELOR DE
DISTRIBUŢIE A ENERGIEIE ELECTRICE

1.1. Criterii de fiabilitate utilizate în electroenergetică

Criteriile de fiabilitate utilizate în diferite ţari în prognozare, proiectarea şi dezvoltarea
sistemelor electroenergetice au drept scop limitarea, la o valoare acceptabilă, a defectelor care ar
putea afecta alimentarea consumatorilor şi, prin aceasta, reducerea costurilor totale.
Acest lucru o dată unanim acceptat, studiile arată că există mari diferenţe, de la o ţară la alta,
între criteriile folosite la practică explicaţia fiind diversitatea condiţiilor geografice, economice şi
sociale.
Criteriile aşa-zis tehnice reprezintă de fapt totalitatea situaţiilor pe care trebuie să le
depăşească sistemul pentru a garanta calitatea serviciului cerut. Alegerea criteriului depinde, în mare
măsură, de cei care întocmesc studiile de prognoză, proiectare şi dezvoltare, de nivelul tehnic,
cunoştinţele şi experienţa lor, incluzând aici şi rezultatele comparaţiilor cu situaţiile din alte ţări cu
structură asemănătoare a sistemului electroenergetic.
Proiectarea sistemului include, proiectarea sistemului de generare, a celui de transport şi a
celui de distribuţie se efectuiază după diverse metode şi criterii. In ceea ce priveşte parcul de
producţie, cele mai răspândite sunt metodele probabilistice datorită simplităţii modelelor cu nod
unic. Criteriile sunt fie de tip economic, fie de tip tehnic dar limitele de defectare admise sunt, de
regulă, stabilite conform indicilor tehnici şi a criteriului economic.
Criteriile de prognoză, proiectare şi de dezvoltare ale reţelelor sunt, în general, deterministe
iar criteriul N-l este practic universal, completat uneori şi de criterii specifice mai dure care dese ori
includ şi criterii de stabilitate.
Metodele probabilistice sunt puţin utilizate în proiectarea şi dezvoltarea reţelelor indiferent de
destinaţia lor şi a sistemelor integrate producţie-reţea din cauza complexităţii modelelor de calcul.
Acestea au însă tendinţa de dezvoltare şi, probabil, ele se vor generaliza în viitor, cel puţin pentru
studiile pe termen lung. In orice caz, studiile de prognoză, proiectare şi dezvoltare ale reţelelor au la
bază luarea în considerare a situaţiilor periculoase ce pot apărea în procesul de exploatare, destul de
frecvente, dar nu renunţându-se la creşterea costurilor prin întărirea structurilor cu ajutorul cărora s-
ar putea suspenda incidente multiple dar a căror probabilitate de apariţie, este mică. Cu toate acestea,
dată fiind gravitatea unor astfel de incidente care ar putea atrage colapsul reţelei, proiectantul este
obligat să prevadă măsuri pentru limitarea consecinţelor fără a spori esenţial investiţiile. Soluţia cea
mai optimă şi adecvată a acestei probleme este verificată şi reprezentată de dispozitivele de control şi
monitorizare.
In contextul economic actual, dominat de incertitudinea evoluţiei sarcinitor precum si a
preţurilor, proiectantului îi este din ce în ce mai greu să folosească numai soluţiile obişnuite, de până
acum. Este necesar să ia în considerare situaţiile mai puţin probabile dar posibile şi destul de severe,
multiplicând variantele şi scenariile şi simulând mai exact funcţionarea elementelor componente şi
exploatarea sistemului în întregime.

1.2. Definirea şi clasificarea criteriilor de fiabilitate

a. Definiţii și determinări
Funcţia întregului sistem de producţie - transport-distribuţie este de a pune energia electrică la
dispoziţia consumatorilor, acolo unde se află ei şi când doresc ei, sub o formă convenabilă a
indicatorilor de calitate a acesteia şi cu o garanţie acceptată a continuităţii serviciului.
Fiabilitatea alimentării consumatorilor reprezintă aptitudinea sistemului de a asigura această
funcţie fiind declarat indisponibil sau în stare de defect când nu este capabil să o îndeplinească.
Starea de defect este un rezultat al caracterului aleator al sarcinii (cu origini economice,
climatice, etc.) precum şi al sistemului
electroenergetic (disponibilitatea unităţilor producătoare, probabilitatea de defectare a elementelor
reţelelor, incertitudinea producţiei hidro). Dacă acest caracter aleator nu ar exista, sistemul n-ar fi
niciodată m stare de defect cu condiţia de a fi fost corect dimensionat. In realitate defectele sunt
inevitabile. Teoria arată că investiţia trebuie să aibă o valoare infinită pentru a le suprima complet.
Proiectantul trebuie deci, să decidă între economic şi fiabil;
inevitabil, el trebuie să accepte stări de defect ale sistemului numai atât cît inconvenientele
consumatorilor să rămână la un nivel acceptat de aceştia. Criteriile de fiabilitate definesc, de fapt,
acest nivel de acceptabilitate. Este important de subliniat faptul că stabilirea criteriilor de fiabilitate
permite compararea, pe baze obiective, a calităţii serviciului unor sisteme electroenergetice diferite.

b. Criterii tehnice
In general, aceste criterii se prezintă drept condiţii pe care sistemul trebuie să le îndeplinească
în scopul garantării fiabilităţii cerute. Aceste condiţii îmbracă forme diverse, particulare sistemului
de producere, reţelei sau acestora luate împreună dar putând fi împărţite în două categorii mari:
- Criterii cu indici limită: stările de defect ale sistemului sunt sintetizate prin unul sau mai
mulţi indici de fiabilitate care nu pot depăşi, sau trebuie să atingă, o valoare limită dată. Aceste
criterii sunt aplicate mai întâi sistemului generator:
- rezerva de putere, probabilitatea de defectare, speranţa matematică a duratei stării de
defect sau a energiei nelivrate etc. Ele sunt aplicate şi generalizate pentru reţea: speranţa matematică
a duratei stării de defect şi /sau a energiei nelivrate în fiecare nod (indice local) sau pe ansamblul
sistemului (indice global).
Pentru reţea, se poate aminti criteriul N-l care impune menţinerea tranzitului de puteri şi a
tensiunilor în limitele prestabilite, m cazul defectării unei componente. Depăşirea valorii unuia din
indicii amintiţi furnizează o indicaţie asupra gravităţii situaţiei respective.
- Criterii totul sau nimic: aceste criterii se prezintă sub forma unei serii de condiţii pe care
sistemul le îndeplineşte sau nu, cum ar fi:
asigurarea stabilităţii statice, stabilitatea tranzitorie care trebuie realizată în cazul unor
incidente bine stabilite etc.
Frontiera dintre aceste două criterii nu este, întotdeauna, bine precizată: orice criteriu cu
indice limită poate fi considerat drept un criteriu totul sau nimic aşa cum, de exemplu, este criteriul
N-1.
In cazul m care se folosesc criteriile tehnice, sarcina specialistului este de a determina, în
limitele acestor criterii, sistemul pentru care costurile sunt minime. Din punct de vedere matematic,
este vorba de găsirea unui optim m condiţiile unor restricţii, restricţii care sunt criteriile de fiabilitate,
funcţia economică fiind suma costurilor fixe (marjele de beneficiu, de amortizare a materialelor,
costurile de întreţinere şi cele legate de personal) şi celor dependente de funcţionarea sistemului (în
principal costurile combustibilului).

c. Criterii economice.
In scopul alegerii mai mult sau mai puţin arbitrare a criteriilor tehnice, multe ţări au adoptat o
concepţie diferită.
Stările de defect ale sistemului electroenergetic se manifestă prin întreruperi în alimentare,
consumatorilor li se aduce un prejudiciu căruia i se poate ataşa un cost. Acesta este costul defectării,
care reprezintă consecinţele socio-economice ale energiei cerute şi nelivrate.
Este dificil să se estimeze foarte exact costurile întreruperilor ca şi parametrii de care şi cum
acestea depind. 0 practică obişnuită constă în a multiplica energia nelivrată prin sistemul costului
mediu al unui kWh de energie nelivrat. Natural, realitatea este mult mai complicată.
Costul întreruperilor (costul de defectare) este adăugat costurilor fixe de exploatare pentru a
obţine costul total care trebuie minimizat. Din punct de vedere matematic, este vorba de o optimizare
fără restricţii. Avantajul acestei metode este că ea conduce spre un optim global fără necesitatea
definirii apriorice a valorilor indicilor de fiabilitate. Inconveniențele rezidă pe de o parte, în
dificultatea de a determina costul unui 1kWh de energie nelivrat şi, pe de altă parte, în faptul că
defectele grave sunt foarte dificil de estimat.
1.3. Criterii de clasificare
a. Criterii deterministe
Aceste criterii se bazează pe examinarea unui număr mare de situaţii restrictive (stările
sarcinii, defecte) pentru care se verifică neântreruperea funcţionării sistemului. Aceste situaţii
corespund cazurilor
de exploatare judecate aprioric drept dificile (de exemplu, vârful anual de sarcină plus condiţia
căderii celei mai mari unităţi generatoare). Ipoteza adiacentă constă m a presupune că dacă
funcţionarea sistemului este asigurată în astfel de situaţii ea va fi posibilă şi în altele estimate ca mai
puţin grave sau mai puţin probabile. Exemple:
a) criterii relativ la sistemul generator: rezerva de putere, căderea celei mai mari unităţi
generatoare în timpul vârfului anual de sarcină etc.;
b) relativ la reţea: examinarea diferitelor cazuri de indisponibilităţi (întreţinerea şj /sau
defectarea unei sau mai multor componente ale reţelei) în condiţii diferite de sarcmă, ş.a.
Avantajele acestui criteriu constau m numărul limitat de cazuri de examinat, în faptul că
fiecare din aceste cazuri poate fi bine detaliat şi deci simulat. Dezavantajele constau în faptul că lista
cazurilor restrictive depinde şi de experienţa celui care face studiul precum şi în aceea că gravitatea
cazurilor considerate se poate modifica în timp de o manieră imperceptibilă pentru analist.

b. Criterii probabilistice
Criteriile probabilistice constituie, într-o oarecare măsură, generalizarea celor deterministe
constând, în principiu, m examinarea tuturor cazurilor posibile. Pentru fiecare caz, se calculează mai
mulţi indicatori de fiabilitate: puterea indisponibilă, energia nelivrată, ş.a.
Indicatorul de fiabilitate total rezultă din sumarea indicilor relativ la fiecare caz, ponderaţi
prin probabilitatea de apariţie a fiecăruia. Această ponderare evită, în practică, luarea în considerare a
incidentelor foarte grave şi, deci, foarte rare, lucru care corespunde principiilor general admise.
Modelele probabilistice permit calculul probabilităţii de defectare a sistemului şi/sau
speranţele matematice a diverşilor indicatori de fiabilitate ai întregului sistem şi pentru flecare nod.
Indicii de fiabilitate determinaţi prin metode probabilistice reprezintă o mai bună estimare a riscului
de defectare în comparaţie cu cei calculaţi prin metode deterministe, în primul rând pentru că iau m
considerare toate situaţiile posibile, pentru orice structură a sistemului.
In calculele de reţea, indicatorii locali cei mai probabili, în numeroase noduri, pun imediat în
evidenţă punctele slabe ale reţelei. Din păcate, situaţiile de exploatare concrete, corespondente nu
sunt direct deductibile din depăşirile valorilor acestor indicatori.
Trebuie remarcat, de asemenea, că dacă speranţele matematice ale indicilor de fiabilitate sunt
teoretic corecte, numai cunoaşterea lor nu este
întotdeauna suficientă în cazuri:
-în care incertitudinea evoluţiei sarcinii este mare, putându-se recurge, în acest caz, la teoria
scenariilor;
-când sunt înserate elemente noi, de talia celor existente;
-în care fiabilitatea elementelor componente ale reţelei este apropiată de unitate, aşa cum
este cazul reţelelor dense, cu linii scurte;
-cînd se iau în considerare incidente multipl, foarte rare dar care ar putea conduce la colapsul
sistemului.
Acestea sunt cazurile care asociază o probabilitate redusă de apariţie a unei situaţii grave.
Ponderea lor în cadrul speranţei matematice totale poate conduce la o eronată apreciere a gravităţii
lor îndeosebi în cazul în care costul lor de defectare este de alt ordin de măsură în raport cu valoarea
medie adoptată.
Criteriile de fiabilitate au, ca urmare, importanţa lor relativă, care permit compararea
obiectivă a diverselor structuri ale sistemelor. Se poate vorbi de urmărirea evoluţiei în timp a unui
sistem sau de compararea diverselor variante de realizare a unui sistem, la un moment dat. Conform
opiniei adoptate în toate ţările, criteriile probabilistice permit o mai bună măsurare a fiabilităţii decât
criteriile deterministe.

c. Criterii relativ la regimurile permanente

Presupunând sistemul electroenergetic într-o stare stabilă, corespunzătoare unei configuraţii a
sarcinii şi a unităţilor de producere a energiei bine definite, această stare este caracterizată de indici
de fiabilitate statică: energia nelivrată în noduri, suprasarcinile liniilor etc. Dacă se produce o
modificare a condiţiilor de stare, cum ar fi defectarea unui element component al reţelei sau
reintrarea în serviciu al unuia, după repararea sa, sistemul va evolua către o nouă stare de regim ne
permanent căreia îi vor corespunde alţi indicatori de fiabilitate. Această nouă stare nu va fi atinsă
decât după o stare intermediară, tranzitorie. Criteriile şi indicatorii statici nu iau m considerare decât
diversele stări de regim permanent. Acestea sunt, de exemplu, stările de regim ne permanent sau cele
corespunzând scoaterii din serviciu a unui element, în cazul criteriului N-l. In cazul criteriilor
probabilistice, se poate calcula suma indicilor tuturor stărilor posibile, ponderaţi prin probabilităţile
lor. Toate aceste stări sunt stări de durate relativ mari, între momentele de defectare şi cele de
reparare. Ca urmare, energia nelivrată poate fi relativ mare chiar în condiţiile în care puterea
indisponibilă are o valoare redusă.
Indicatorii statici definesc, de fapt, fiabilitatea structurii a sistemului precăutat.

d. Criterii relative la regimurile tranzitorii

In cazul apariţiei unui incident, sistemul electroenergetic trece printr-un regim tranzitoriu care
solicită capacitatea sa de reacţie, mai precis a capacităţii de reacţie a protecţiilor precum şi a
generatoarelor caracterizate de parametrii lor electrici şi mecanici, dar şi a personalului operativ:
manevre în reţea, întreruperi în alimentare, modificarea puterii în funcţiune, etc.
Durata regimului tranzitoriu este relativ scurtă, dar poate fi caracterizată de o lipsă de putere
disponibilă acută, până la situaţia de a întrerupe alimentarea consumatorilor sau colapsul parţial sau
total al reţelei chiar m condiţiile în care puterea cerută anterioară este mică.
Pe durata acestei faze tranzitorii, timpul este variabila independentă în funcţie de care se
calculează evoluţia celorlalţi parametri ai sistemului.
Exemple de criterii tranzitorii:
- stabilitatea pe o durată de timp de câteva secunde;
- răspunsul reactiv al generatoarelor, în acelaşi interval de timp;
- capacitatea grupurilor generatoare de preluare a sarcinii (grupuri de vârf, de bază, hidro
...) pe durate de timp de la câteva

1.4. Caracteristica indicatorilor de fiabilitate a sistemelor de distribuţie a energiei electrice

Indice de fiabilitate se numeşte caracteristica cantitativă a uneia ori câtorva proprietăţi, care
determină fiabilitatea elementului precăutat.
Indicii de fiabilitate se divizează în indici unitari, care caracterizează doar o proprietate a
elementului precăutat şi complecşi-care caracterizează o serie de indici. Indicii unitari se folosesc la
apreciere proprietăţilor individuale a elementelor componente. Indicii complecși se folosesc pentru a
caracteriza nodurile de generare ori de sarcină ori a sistemelor de distribuţie ori alimentare în
întregime.
Indicii unitari de fiabilitate – se pot clasifica ca indicii ce caracterizează funcţionarea fără
refuz a elementelor componente şi indicii ce caracterizează reductibilitatea elementelor componente.
 Indicele de baza ce caracterizează funcționarea fără refuz a elementelor sistemelor
electroenergetice este probabilitatea de funcționare fără refuz - ce indică că în intervalul de timp
stabilit elementul dat va funcționa fără refuz.
Acest indice poate fi determinat reieşind din expresia: (1.1)

(1.1)
Deoarece de cele mai dese ori durata de funcţionare fără refuz a elementelor are o distribuţie
exponenţială, apoi expresia (1.1) va căpăta forma (1.2).

(1.2)
Dacă , atunci probabilitatea de funcţionare fără refuz a elementului precăutat coincide cu
valorile coeficientului ce caracterizează starea elementului.
(1.3)
Grafic indicele dat, poate fi prezentat conform fig.1.1, care poate fi împărţită în trei perioade.

Fig. 1.1. Modul de variație a fluxului de refuz în timp

Perioada - caracterizează introducerea în exploatare a elementului dat. În această perioadă
probabilitate de refuz este sporită din cauza defectelor constructive.
Perioada - se caracterizează cu un flux constant de refuzuri - aceasta este perioada normală de
exploatare.
Perioada se caracterizează cu fenomenul de finisare a duratei de viaţă a elementului. În
această perioadă probabilitatea de refuz sporeşte.

Fig. 1.2. Modul de variație a fluxului de refuz în timp

O altă funcţie diametral opusă posibilităţii de funcţionare fără refuz este probalitatea de
refuz a elementului în intervalul de timp dat .
Funcţiile date dispun de corelaţie:
 (1.4)
de unde reiese:
(1.5)

Funcţia dispune de toate proprietăţile funcţiilor integral de distribuţie a valorilor

aleatorii şi anume:
Dacă , apoi din expresia (1.3) reiese că:
Dacă ,
dacă .
Funcţia diferenţială de distribuţie a refuzurilor , ori frecvenţa de apariţie a refuzurilor se
determină ca derivata de la funcţie de refuz .
(1.6)
Pentru a determina la practică indicii de fiabilitate mai sus prezentaţi e necesar ca să fie cunoscute
valorile numerice a valorilor aleatorii - durata de funcţionare fără refuz: speranţa matematică ;
dispersia în timp ; devierea medie pătrată .
Speranţa matematică se determină din expresia (1.7)
(1.7)
Distribuţia dispersiei în timp se determină reieşind din expresia (1.8)
(1.8)
Devierea medie pătrată se va determina faţă de dispersia în timp a refuzurilor conform
expresiei (1.9).
(1.9)
La compararea procesului de funcţionare fără refuz a elementelor sistemelor electroenergetice
(sistemele de alimentare a nodurilor de sarcină), în deosebi dacă legile de distribuţie a duratei de
funcţionare fără refuz, poate fi folosită durata de funcţionare fără refuz cu probabilitatea .
Valoarea posibilităţii date se determină reieşind din ecuaţia (1.10)

(1.10)

Durata de funcţionare fără refuz se determină ca :

(1.11)

Unde : - multiplul devierii mediei pătrate .

La analiza indicilor de fiabilitate a elementelor sistemelor electroenergetice s-a stabilit că
modul de distribuţie a refuzurilor şi duratei de restabilire pot fi descrise cu ajutorul legii exponenţiale
de distribuţie .
În aşa caz funcţia diferenţială de distribuţie poate fi determinată din expresia (1.12)
(1.12)
Speranţa matematică se determină din expresia (1.13)
(1.13)
Dispersia de distribuţie se va determina ca :

(1.14)
Durata de funcţionare fără refuz se va determina din expresia (1.15)
(1.15)
 Ca exemplu dacă , apoi durata de funcționare fără refuz poate căpăta următoarea
valoare:
(1.16)
Daca valoarea medie este egală cu derivata medie pătrată a valorilor statistice precăutate, atunci aşa
distribuţie are loc după legea exponenţială.
Modul de schimb a probabilităţii de funcţionare fără refuz se caracterizează cu intensitatea de
refuz . Această funcţie se determină în timp conform fig. 1.2 iar matematic se descriu cu expresia
(1.17)

(1.17)

Fig. 1.3 Variația intensității de refuz a elementelor componente

Caracteristica dependenţei intensităţii de refuz a elementelor sistemelor electroenergetice în

dependenţă de durata de exploatare .

Dacă ecuaţia (1.17) se va rezolva faţă de valoarea vom obţine :

(1.18)

Unde: - probabilitatea de funcţionare fără refuz, dacă , atunci .

Modalitatea de distribuţie a probabilităţii de funcţionare fără refuz în dependenţă de
valoarea medie şi cea de calcul a duratei de funcţionare, dacă distribuţia se supune legii exponenţiale
este prezentată în fig. (1.4).

Fig. 1.4 Distribuția probabilității de refuz a elementelor componente

Indicatorii ce caracterizează restabilirea elementelor sistemelor de distribuţie sunt probabilitatea de
nerestabilire şi probabilitatea de nerestabilire .

(1.19)

Modul de schimb a indicilor daţi sunt prezentaţi în fig.1.5

Fig. 1.5. Distribuţia în timp a probabilităţii de funcţionare fără refuz p(t) şi a probabilităţii de
refuz q(t) a elementelor sistemelor de distribuţie

1- nodul de variaţie în timp a probabilităţii de restabilire în timp .

2- modul de variaţie în timp a probabilităţii de refuz în timp .
Funcţia la fel ca f şi funcţia este o funcţie integrală de distribuţie a valorilor aleatorii a
duratelor de restabilire conform legilor diferenţiale şi anume:

(1.20)

Pentru a caracteriza procesul de restabilire a elementelor sistemului precăutat se introduce

noţiunea de intensitate de restabilire , care este analog expresiei (1.17).

(1.21)

Dacă ecuaţia de tip (1.21) se rezolvă faţă de atunci vom obţine :

(1.22)

Procesul de restabilire la fel ca şi procesul de funcţionare fără refuz se caracterizează cu valori

numerice, care se determină asemănător expresiilor (1.6-1.14)şi anume :

(1.23)
 (1.24)

(1.25)
Unde: - este durata de restabilire cu probabilitate determinată. Conform legii exponenţiale de
schimb a valorilor aliatorii ce caracterizează indicii de fiabilitate de funcţionare a elementelor în
sistemele electroenergetice se poate de constatat, că caracteristicile de restabilire analitic pot fi
determinate din următoarele expresii şi anume :
1) Funcţia diferenţială de distribuţie în timp a modului de restabilire a elementelor :

(1.26)

2) durata medie a speranţei de restabilire a elementelor

(1.27)

3) dispersia de distribuţie a modului de restabilire

(1.28)

4) durata de restabilire a elementelor se determină ca :

(1.29)

4) densitate de distribuţie se determină:

(1.30)

Drept exemplu de determinare şi distribuţie a parametrilor daţi poate servi exemplul conform
fig.1.6, dacă valoarea , durata de restabilire .
Caracteristicile probabiliste de funcţionare fără refuz şi cele de restabilire sunt independente,
deoarece elementele dispun de caracteristici individuale, pot dispune de indici de fiabilitate destul
de înalţi, dar şi indicii de restabilire pot fi tot înalţi, (ca exemplu aşa element poate fi
transformatorul de forţă ), iar alt element (liniile aeriene de distribuţie, transport)
dispune de o durată de restabilire destul de mică iar indicii de fiabilitate comparativ
sunt mici.
 Fig. 1.6 Dependenţa dintre durata medie şi cea determinată de restabilire a elementelor
conform legii exponenţiale de distribuţie.

Pentru o serie mare de elemente a sistemelor electroenergetice caracteristic sunt stările de

refuz şi restabilire destul de des deoarece procesele de refuz şi restabilire dispun de durate
determinate şi durata de restabilire comparativ cu cea de funcţionare poate fi destul de mică.
Caracteristice de aşa mod dispun de distribuţie conform fig. 1.7

Fig.1.7. Diagrama refuzurilor şi restabilirilor aleatorii a elementelor

sistemelor de distribuție.

Caracteristica de bază a diagramei refuzurilor şi restabilirilor serveşte valoarea aleatorie -

durata între două evenimente consecutive de funcţionare şi refuz.
Speranţa matematică a valorilor de refuz şi restabilire în intervalul de timp ,
exprimată prin funcţia integrală de distribuţie a valorii ,

(1.31)

Valoarea dată este valoarea sumară a fluxului de refuz.

(1.32)

Conform , e cunoscut că , dacă în aşa caz valoarea:

(1.33)

E cunoscut faptul că durata de restabilire este cu mult mai mică decât durata de funcţionare
fără refuz , , în aşa caz fluxul sumar de refuz se determină conform expresiei

(1.34)

Fenomenul dat se caracterizează cu o durată de restabilire destul de mică, practic „momentană”

durata de restabilire în aşa caz ecuaţia (1.22) capătă forma:
 (1.35)

La practica pentru efectuarea calculelor se foloseşte valoarea medie a fluxului de refuz, care
poate fi folosită ca frecvenţa de refuz, ori defectarea medie a elementului în perioada de timp
determinată şi se determină reieşind din expresia (1.36)

(1.36)

Valoarea fluxului de refuz a elementelor poate fi determinat reieşind din valorile statistice
acumulate în procesul de studiu, conform ecuaţiei (1.37).

(1.37)

Unde : - numărul total de elemente care sunt supuse supravegherilor ;

- numărul de refuzuri a elementelor în intervalul de timp
Dacă este cunoscut fluxul de refuz a elementelor în perioada de timp determinată , apoi
poate fi determinată intensitatea de refuz , ţinînd cont de raportul dintre valorile date, stabilite
în conformitate .

(1.38)

ori :

(1.39)

unde :
(1.40)
Din valoarea în baza transformărilor Laplace se determină valoarea şi intensitatea de refuz
conform expresiei (1.40).

(1.41)

Obţinerea informaţiei despre intensitatea de refuz a elementelor nemijlocit din informaţia statistică în
mod general e destul de dificilă, deoarece apare necesitatea de a cunoaşte stările elementelor până la
începutul determinării stărilor.
Dacă fluxul de refuz este constant;

(1.42)

apoi :
 (1.43)
iar
(1.44)
Indicii complecşi de apreciere a nivelului de fiabilitate
Către indicii complecşi de apreciere a nivelului de fiabilitate pot fi aliniaţi :
- coeficientul de stare ;
- coeficientul de întrerupere forţată ;
- coeficientul de stare operativă :
- coeficientul de folosire tehnică ;
- volumul mediu de energie nelivrată ;
- daunele medii din cauza unui refuz ;
- daunele specifice.

Coeficientul de stare - este probabilitatea că elementul proiectat se află în stare de

funcţionare în orice moment de timp în intervalul şi îndeplineşte următoarele condiţii :
a) În intervalul de timp elementul precăutat nu a refuzat ; probabilitatea acestui eveniment
se determină ca:

(1.45)
b) în intervalul de timp a avut - refuzuri şi restabiliri şi ultima restabilire a
avut loc în intervalul de timp , şi în perioada rămasă elementul precăutat nu a
refuzat probabilitatea de petrecere a acestui eveniment se determină din expresia :

(1.46)
Dacă se vor suma toate valorile după x în intervalul de timp după toate elementele de la 1
până la , vom obţine :

(1.47)

unde : - fluxul sumar de refuz.

Valoarea stabilită a coeficientului de stare în perioada când vom obţine :

(1.48)

Coeficientul de întrerupere forţată este probabilitatea că în orice moment de timp elementul

precăutat se află în stare de refuz.

(1.49)

Valoarea stabilă a acestei stări se va determina ca :

(1.50)
 Coeficientul de stare operativă - este probabilitatea că elementul precăutat va funcţiona fără
refuz în intervalul de timp . Pentru elementele sistemelor electroenergetice acest coeficient
se determină reieşind din expresia (1.51).

(1.51)

Coeficientul de folosire tehnică se determină ca raportul dintre speranţa matematică a

duratei stării de funcţionare , către durata totală de exploatare , pentru durata determinată ,
.

(1.52)

Volumul mediu de energie nelivrată - este speranţa matematică a volumului de energie

nelivrat consumatorilor în perioada de timp stabilită .

(1.53)
Unde : - este durat de refuz a elementului precăutat, datorită căruia a apărat volumul de energie
nelivrată ; ;
- deficitul de putere apărat datorită refuzului elementului precăutat şi ca rezultat a apărut
deficitul de energie .
- densitatea probabilităţii de apariţie a stărilor date ;
La determinarea analitică a volumului de energie nelivrată valorile aliatorii şi ,
statistic sunt independente şi ca urmare volumul de energie se determină ca :

(1.54)

Volumul de energie electrică nelivrată în perioada de timp consumatorilor, dacă

alimentare a fost deconectată deplin se poate de determinat ca :

(1.54)

Unde: - speranţa matematică a energiei nelivrate în nodul dat în perioada .

- speranţa matematică a puterii instalate în nodul precăutat a consumatorului.

Pentru aprecierea nivelului de fiabilitate se folosesc indicii complecşi , reprezentaţi sub formă
de indici economici :
- Valoarea medie a speranţei matematice a daunelor pentru un refuz ;
- Daunele specifice duse de consumator din cauza nelivrării unei unităţi de volum de energie.
Indicii daţi se folosesc de cele mai dese ori la efectuarea calculelor tehnico – economice, la
aprecierea economică a nivelului de fiabilitate.
 1.5. Analiza în dependență de structura şi de compoziţia schemelor
sistemelor de distribuţie
Determinarea gradelor şi secţiunilor schemelor compuse ale sistemelor de distribuţie şi
determnarea indicatorilor de fiabilitate de cele mai dese ori se efectuiază prin intermediul
calculatoarelor.
Pentru îndeplinirea analizei structurii schemelor electrice principiale ale sistemului de distribuţie de
cele mai dese ori se utilizează schemele electrice principiale cu toate elementele componente
idiferent de starea lor (conectate ori deconectate).Toate elementele schemei de calcul analitic
(precum şi elementele compnente ale sistemului de distribuţie aşa cum sunt : reţelele electrice ,
transformatoarele de forţă, separatoarele, întrerupătoarele, etc.) practic se divizează în două
mulţimi şi amume :
- mulţimea întîia o constituie nodurile electrice;
- mulţimea a doua o constituie coardele electrice;
În calitate de noduri electrice servesc nodurile fizice de conexiune a unei serii de elemente
componente (sistemul de bare ale staţiilor de transportoare, reţele electrice, transformatoarele de
forţă) deci acele noduri în care fluxurile de putere pot fi dispersate în trei direcţii, deci în aşa mod
sînt conectate cel puţin 2(trei) coarde.
Dacă indicatorii de fiabilitate se determină concomitent în raport de cîteva noduri de sarcină
(cîteva secţii a sistemului de bare), apoi aşa noduri electrice se unesc într-un nod abstract de
sarcină, indicatorii de fiabilitate a căruiea sunt nuli [pentru aşa nod electric abstract probabilitatea
de refuz (Pk) şi fluxul de refuz al nodului respectiv sunt nuli(0)].
Dacă schema electrică principială a sistemului analizat preventive se echivalentează şi unele din
elementele componente se înlocuiesc cu valori echivalente, apoi principiile de evidenţiere a
nodurilor şi corzilor respective se menţine acelaşi .
Mulţimea elementelor schemei electrice a sistemului de distribuţie şi a coardelor de conexiune
între ele formează greful schemei respective ramurilor schemei principiale de calcul(transformate
ori identice) îi corespund coardele
Muchiile grafului respective, iar nodurilor schemei sistemului îi corespund, vîrfurile grafului
(nodurile de graf).
Fiabilitatea nodurilor de conexiune a elementelor componente şi a echipamentelor de comutaţie în
schema de bază a sistemului de distribuţie ori celei echivalente transformate, se determină prin
întroducerea în schema principială de calcul a elemententelor ce corespund logicii lor de
funcţionare în schema de bază a sistemului analizat.
În schema grafului analtic de calcul, în afară de vîrfurile grafului (nodurile de graf) de bază se mai
află un vîrf deosebit, creat de sursele de generare al sistemului real analizat, care de cele mai dese
ori se numeşte vîrf de generare.
Dacă probabilitatea de funcţionare fără refuz a sursei de alimentare a sistemului de distribuţie
diferă de unitate, apoi de aşa sursă se ţine cont, prin întroducerea în schema respectivă unui
element independent după fiabilitate. Toate sfîrşiturile neconectate (libere) ale acestor coarde
(elementelor) ce reprezintă sursele de alimentare ale sistemului se conectează într-un vîrf (nod)
care se numeşte sursă, şi structural schematic este prezentat pe fig. (1.8) :

Fig.1.8 Graful unui sector de sistem de distribuție a energiei electrice

Fig. 1.9. Graful de bază al fig.(1.9).

 Fig.1.10. Graful suplimentar al fig.(1.9).
Analiza de structură a schemelor compuse în rezultatul căruia se evidenţiază secţiunile
monoelementare şi bielementare în raport de nodurile de sarcină (receptori), reprezintă cu sine
formal metoda de compoziţie a schemei principiale de bază, deoarece din schema principială
integră prezentată în fig. (1.8), formal se evedenţiază doar acea parte , în care refutul a unui sau
două elemente componente aduc la deconectare deplină a nodului consumatorului(receptorului care
reprezintă nodul f în schemele din fig. (1.9).
Prin utilizarea particularităţilor de întretăiere a căilor independente,care permit determinarea
secţiunilor respective, precum şi a proprietăţilor, că proprietatea refuzului concomitent a două ori
mai multe elemente independente şi pentru schemele sistemelor compuse practic este foarter mică
, apoi se poate de alcătuit algoritmul de determinare a secţiunilor minime crerate din
monoelementele ori bielementele respective.
Aşa algoritm de calcul analit a sistemelor de distribuţie poate fi utilizat pentru calculul fiabilităţii
sistemelor de distribuţie ce conţin cîteva mii de elemente componente.Pentru aşa scheme a
sistemelor de distribuţie secţiunile respective se crează atît din ramurile sistemului, precum şi din
nodurile sistemului real de calcul .
Aşa tipuri de algoritme se crează în baza particularităţilor specifice de care dispun schemele
compuse ale sistemului de distribuţie şi alimentarea cu energie electrică a consumatorilor rurali.
şi anume:
-numărul căilor grafelor independente (ca să nu cuprindă aceleaşi elemente,elementele să nu se
repete) dintre sursele de alimentare (s) şi nodurile consumatorilor (receptori) nu este mai mare decît
valoarea maximă a ordinii intrărilor a muchiilor grafului analitic de calcul în fiecare din vîrfurile
grafului respectiv. De cele mai dese ori acest număr constituie doar cîteva unităţi.
Reieşind din cele descrise reiese, că secţiunile monoelemente a sistemelor de distribuţie pot fi
determinate prin intersecţia doar a două grafe independente.
 Secţiunile sistemului studiat, alcătuite din două elemente se pot determina prin intersecţia a trei
căi (grafe) independente.
Secţiunile sistemului analizat, alcătuit din trei elemente pot determina prin intersecţia a patru
grafe (căi) independente.
Fiecare următoare cale (graf) idependentă se determină prin excluderea maximă a elementelor
componente a grafelor căilor precedente. De cele mai dese ori numărul elementelor componente în
graful (căile) respective minime de la sursa de alimentare (s) pînă la consumator (receptor)
constituie doar cîteva zeci, pentru aşa cazun pentru excluderea consecutivă a combinaţiilor
elementelor dependente din grafele de ordinile întîia, a doua, a treia, şi a patra, efectuînd
verivicarea schemei respective la integritatea eie se poate de detetminat toate secţiunile maxim
posibile alcătuite din monoelementele şi bielementele posibile.
Principiile de verificare a schemelor sistemelor de distribuţie şi alimentare cu energie a
consumatorilor rurali la integritatea lor, practic reprezintă cu sine determnarea oricărui graf (cale)
dintre sursa de alimentare (s) şi nodul de sarcină (receptor), care dispune de o interacţiune
reciprocă destul de înaltă.
În schemele principiale destul de compuse ale sistemelor de distribuţie şi alimentare a
consumatorilor ce dispun de o serie de interconexiuni dintre susrsele de alimentare (s) şi nodurile
de sarcină (receptori) practic nu aduce la sporirea duratei de timp de verificare a schemei
respective la interconexiunile respective la excluderea din componenţa schemei respective a cîtorva
elemente componente, comparativ cu schemele simple de interconexiune respective.
Pentru analiza schemelor compuse ale sistemelor de distribuţie pot fi propuse două metode diferite
de determinare a secţiunilor alcătuite din monoelemente ori din două elemente respective în baza
particularităţilor mai sus determinate.
Metoda întîia se bazează pe independenţa căilor (maxim posibilă) care se atinge prin faptul ,că
primul graf se determnă ca cel mai scurt, celelalte grafe (căi) sunt tot minime, dar din componenţa
lor se exclud la maxim posibil toate elementele grupului precedent, deci grafelor de ordinea întîia,
a doua, a treia şi a patra.
În metoda a doua de calcul independenţa grafelor respective se va atinge, prin întroducerea a unei
numeraţii speciale a nodurilor componente, ţinînd cont de ierarhia sistemului de coordonate.
Metoda întîia de calcul , ala sistemelor de distribuţie şi alimentare cu energie electrică a
sistemelor rurale compuse se bazează pe următoarele principii:
1. Se determină primul graf minim între sursa de alimentare (s) şi nodul consumatorului
(receptorului) utilizînd în acest scop principiile cunoscute de determinare a frafelor minime
respective.
2. Se verifică la integritate schema analizată, prin excluderea fiecărui element component al
grafului respectiv : se fixează toate nodurile de graf, care crează secţiunile respective,deci se
determină la concret o serie din secţiunile monoelementare.
3. Se determină al doilea graf minim (de ordinea a doua), din componeţa căruia la maxim sunt
excluse toate elementele posibile din primul graf determinat.
Deoarece vîrfurile secţiunilor respective sunt excluse din procesul de analiză al punctului 2, apoi
din necesităţile minim se poate de comis, că dacă nu există alt graf pînă la sursa de alimentare(s) ,
se poate de comis intersecţia vîrfurilor al primului graf ,neclasificîndule ca elemente dependente a
grafelor întîi şi al doilea. Intersecţia necesară a nodurilor de graf poate aduce la excluderea din
analiza respectivă a unor secţiuni, create de nodurile respective.
4. Dacă al doilea graf trece prin mulţimea elementelor nod-muchie-nod, apoi se alcătuiesc secţiuni
monoelementare, deci aşa secţiiuni sunt compatibile cu secţiunile conform punctului 2 şi se
crează mulţimea deplină a secţiunilor monoelementare ale schemei analizate raport de nodul
respectiv.
5. Se determină al treilea şi al patrulea graf minim (de ordinea a treia şi a patra) cu excludrea
maximă a elementelor grafelor precedente şi se evidenţiază elementele comune ale grafelor
respective cu grafele de ordinea întîia şi a doua.
Creînd secţiuni compuse din două elemente comune (executînd elementele din grafele proprii) se
verifică integritatea schemei respective, prin excluderea din schema respectivă a perechilor de
elemente respective.
Cu cît schema principială este mai compusă ,cu atît mai puţine elemente comune dispun primele
două grafe, în raport de grafele de ordinea a patra. Anume din aceste considerente se vor efectua
mai puţine verificări la componenţa lor, deci cu atît mai efectivă este funcţionarea algoritmului
respectiv.
Determnarea secţiunilor de ordinea a treia în schemele sistemelor de distribuţie şi alimentare a
consumatorilor rurali prin intermediul algoritnului elaborat este mai puţin efectivă,dar reieşind din
rezultatele calculelor analitice ale schemelor reale ce dispun de circa 200-400 elemente
componente, concretizările introduse în indicatorii analitici rezultanţi, ţinînd cont de secţiunile de
ordinea a treia, nu sunt mai mari de unităţi de procente.
Metoda a doua de calcul analitic al sistemelor de distribuţie şi alimentare cu energie electrică a
consumatorilor rurali.
Pentru a efectua calculele analitice ale stării sistemului analizat,utilizînd în acest scop metoda a
doua de calcul se efectuiază o stare de pregătire preventivă şi anume, graful real al schemei reale
al sistemului analizat preventiv se restructură, prin introducerea sistemului ierarhic de coordonate.
Se aleg (concretizează) coarda (muchia) exterioară a grafului respectiv, ceia ce reprezintă un graf
arbitrar între sursa de alimentare (s) şi nodul de graf analizat.
Aşa coardă de graf este prezentată pe fig. (1.10) din partea dreaptă( coarda de determinare a
depărtării a oricărei nod de graf de la nodul sursei (s) de alimentare.
Dacă procedura dată se aleg nivelele ce caractizează depărtătile nodurilor de la nodul susrsei de
alimentare (s).
În aşa nod coordonatele fiecărui nod indică depărtarea (poziţia) nodului în raport de nodul sursei
de alimentare (s). Deci se determină nu numai lăţimea ci şi înălţimea nodului dat în raport de sursa
respectivă.
Drept exemplu de structurizare a grafului respectiv este numerotarea vîrfurilor (nodurilor)
grafului respectiv.
În aşa caz fiecărui nod de graf i se conferă o numerotaţie sub formă de fracţie. Numărărtorul
indică nivelul de depărtare a nodului dat de la sursa de alimentare, iar numitorul indică nivelul de
depărtre de la coarda exterioară a grafului analizat.
Independenţa maxim posibilă a grafului respectiv la intersecţia lor arbitrară de la nodul de sarcină
(receptor) spre sursa de alimentare (s), ce prin tecerea prin nodurile de graf consecutiv în ordinea
de mişcare a numărului lor atît la numărător cît şi la numitor.
În calitate de prim graf se alege graful al coardei exterioare. Fie că e necesar de a determina
secţiunile de ordinea întîia şi a doua în raport de nodul 2/2 fig.(1.10).
În acest scop se va determna graful alcătuit din nodurile şi coardele grafului respectiv, de la
nodul dat pînă la sursa de alimentare (s). La mod general acest graf poate include în componenţa
sa aşa element, că oricare alt graf va trebui să parcurgă prin unele elemente ale primului graf.
Dacă vor fi desemnate unele limite în procesul de alcătuire al primului graf de la sarcina
respectivă pîna la sursa de alimentare (s), în aşa mod ca graful respectiv să parcurgă prin coardele
exterioare graful din fig. (1.9). Dacă aşa graf va lipsi ,apoi între nodul respectiv şi sursa de
alimentare nu va exista nici o conexiune. Dacă vor fi depuse nişte limite identice în procesul de
determinare a grafului de ordinea a doua de la nodul de sarcină pînă la sursa de alimentare (s), apoi
va apărea necesitatea ca al doilea graf să parcurgă prin elementele grafului maximal apropiat (prin
elementele cu numerele) cu elementele primului graf, dar nicăieri să nu se intersecteze cu
elementele primului graf.
Dacă aşa limite se vor respecta, apoi secțiunile de ordinea întăia în raport de nodul de sarcină
(consumator) analizat vor lipsi.
În caz cînd este imposibil de a determina graful, care nu trece prin elementele comune ale
grafului de ordinea întîia, apoi elemnrele comune se întroduc în lista secţiunilor de gradul întîi.
 În aşa mod prin verificarea la interconexiuni efectuată de două ori (construirea a două grafe
dintre nodul de sarcină şi sursa de alimentare) se determină toate secţiunile de ordinea întîia. Pentru
graful prezentat în fig (1.14) aşa noduri sunt nodurile 5,6,10 şi coardele 5-6.
Să se precaute al treilea graf de la nodul de sarcină 22 pînă la sursa de alimentare (s).
Pentru a determina al treilea graf de la nodul de sarcină (22) pînă la sursa de alimentare (s),
ţinînd cont de limitele ca graful respectiv să nu se intersecteze cu elementele grafului întîi şi al
grafului al doilea. Dacă se vor îndeplini limitele respective, apoi se poate de constatat, că în schema
analizată în raport de nodurile precăutate secțiuni de ordinea a doua practic lipsesc.
În cazul cînd e imposibil de a precăuta graful al doilea, apoi aceste elemente comune se întroduc
în lista elementelor (S1) din care se creează secţiunile de ordinea a doua.
Fiecare element întrodus în lista secţiunilor de gradul al doilea (S1) poate alcătui în combinaţie
(împreună) cu elementele grafului întîi secţiuni de ordinea a doua. Pentru a determina elementele
respective e necesar ca din schema sistemului analizat, consecutiv să se excludă elementele
componente al grafului întîi în combinaţie cu elementele întroduse în lista secţiunilor de ordinea a
doua (S1). Pentru fiecare caz particular al grafelor respective se efectuiază verificarea existenţei
legăturilor respective dintre nodul de sarcină şi nodul sursei de alimentare (S1).
Dacă interacţiunea dintre nodul de sarcină şi sursa de alimentare lipseşte, apoi perechile
elementelor respective alcătuiesc secţiunile de ordinea a doua.
Dacă în schema respectivă există secţiuni de ordinea întîia apoi la verificarea interconexiunilor
respective se analizează în secţiunile respective nu toate elementele componente al grafului întîi, ci
doar acele elemente care aparţin doar aceluiaşi subsistem (dintre secţiunile de gradul întîi drept
exemplu pot fi grafele prezentate în fig.(1.14,b) ori în fig.(1.14,c), ca şi elementul din lista
secţiunilor de gradul al doilea, determinat în procesul alcătuirii grafului al treilea.
În procesul de comparare a variantelor schemelor, deci în procesul de proiectare şi calculele de
proiect de cele mai dese ori e necesar de determinat încă un indicator de fiabilitate şi anume, durata
de funcționare fără refuz al schemei în raport de nodul de calcul cu probabilitatea preventiv
determinată ce nu depăşeşte valorea preventiv determinată care se determină conform relaţiei
(1.100) :

(1.100)

Unde : a(t)-este densitatea distribuţiei probabilităţii duratei de funcţionare fără refuz al sistemului
în raport de nodul de sarcină analizat.
Dacă se va reiese din presupunerea, că legea de distribuţie a valorii coincide cu distribuţia
exponenţială se va obţine relaţia analizată de forma (1.101):
 (1.101)

Dacă valoarea se va egala , ce indică o ordine destul de înaltă a garanţiei se va obţine

valoarea duratei intenţionate de refuz :
(1.102)

Din indicatorii de fiabilitate integrali (complxi) în cazul analizat o utilizare practică au doar doi
indicatori : speranţa matematică a energiei electrice nelivrate consumatorului în intervalul de
timp analizat de cele mai dese ori drept interval de timp poate servi un an calendaristic

iar al doilea indicator este daunele specifice, deci daunele racordate în raport de o
unitate de energie electrică nelivrate ce se măsoară în .
Speranţa matematică a energiei nelivrate receptorilor în nodul de sarcină, ca rezultat al
deconectării complexe a nodului respectiv se determină conform relaţiei (1.103) şi (1.104):
(1.103)
(1.104)
unde : p-este speranţa matematică a puterii active a receptorilor conectată în nodul respectiv al
sistemului;
- durata de timp pentru care se efectuiază calaculele analitice ( de cele mai dese ori durat
este de un an );
PM- puterea activă maximă care poate fi a receptorilor în nodul deconectat al sistemului;
TM- durata maximă de deconectare a puterii maxime (PM) în nodul de sistem analizat.

Concluzii
Noțiunea de fiabilitate a sistemelor de distribuție este una din caracteristicile de bază ce
determină modul și duritatea de alimentare a consumatorilor cu energie electrică. Pentru a
caracteriza modul de variație a fiabilității sistemelor de distribuție e necesar ca indicatorii de
fiabilitate care dese ori sunt unici să fie comparați între ei și în dependență de variația lor să fie
luate unele concluzii de modul de variație a fiabilității sistemelor respective.
Din analiza indicatorilor de fiabilitate a sistemelor de distribuție se poate constata:
1. Practic pentru orice sistem tehnic și electroenergetic toți indicatorii de fiabilitate pot fi deviați
ca indicatori principali de bază și suplimentari.
2. Indicatorii de bază caracterizează cantitativ nivelul de fiabilitate a elementelor componente și a
sistemelor respective în mod integral, iar indicatorii calitativi caracterizează dor modul de
variație a nivelului de fiabilitate a elementelor componente ori a sistemului respectiv.
 3. Din analiza indicatorilor de fiabilitate se poate de canstatat că nivelul de fiabilitate a sistemelor
de distribuție este destul de înalt iar variația indicatorilor atît cei de bază , cît și cei suplimentari
variază în timp în mod aleatoriu și pot fi analizați în timp și descriși prin intermediul legelor
normale de distribuție.

Bibliografia
1. ГОСТ13109-97-Надежнось и качество электрической энергии. Минск 1997,34с.
2. ПУЭ Издание 7.М.876с. раздел 2.1-2.7.
3. Ерхан Ф.М., Неклепаев Б.Н. Токи короткого замыкания и надежность
электроэнергетических систем М.; Энергоатомиздат 1985; 281с.
4. Хан Г., Шапиро С. Статистические модели в инженерных задача. М.: Мир;1969;429с.
5. Шор Я.Б. Статистические методы анализа и контроля качества и надежности М.: Советское
радио,1966;522с.
6. Шеффе Г. Диссперсионный анализ .М.: Физматгиз.; 1961.;286с.
7. Смирнов А.В., Динан-Барковский И.В. Курс теории вероятности и математической
статистики. М.: Наука; 1969; 528с.
8. Ван дер Ваден Б.Л. Математическая статистика. М.: Иностр.лит; 1960; 276с.
9. Методика обработки статистической информации о надежности технических систем . М.;
Госстандарт СССР 1971.;55с.
10.Королюк С.И., Портенко Н.И., Скороходов А.В. Справочник по теории вероятностей и
математической статистики. М.: Наука; 1985; 640с.
11. R. Billinton, R. Allan Reliability Assessment of Large Power Systems, Kluwer Academic
Publishers, Boston, SUA, 1984.
12. J. Endrenyi Reliability Modelling in Electric Power Systems, J.Wiley & Sons, Chichester, 1978.
13. Глазунов А.А., Туфанов В.А., Копылов В.С. Показатели надежности воздушных линий
электропередачи и коммутационных апаратов электрических сетей .М.; Энергия 1972г.,с.500-
14.Зорин В.В.,Тисленко В.В., Клепель Ф. Адлер Г. Надежность систем электроснабжения,
Киев, Вища школа, 1984г. с.191.
15. Ерхан Ф.М., Заика Е.Я. Выбор критерия оптимизации схем электроснабжения
сельхозяйственных потребителей Известия АН МССР серия физико – технических и
математических наук 1987, №2, с.62- 67.
16. Erchan F., Melnic S. Short circuit currents level effect on the Electrical Power Sistems
reliabiliti. III-Internasional Symposium “ Short - circuit currents in a Power System” Sulejow,
1988, V1, pp. 74-98.