Modelul TRANSYT – Elena Smoleac

Pentru a avea o imagine asupra unei retele si pentru a determina performanta ei, in
practica la ora actuala se foloseste modelul TRANSYT .Impreuna cu acest model, se pot
folosi metode avansate de calcul numeric pentru a demonstra fiabilitatea unui astfel de
sistem si se pot identifica acele intersectii care sunt dispuse sa nu functioneze normal in
situatii limita

Pentru ATC, TRANSYT-7F este unul dintre cele mai utile instrumente software de studiu
al rețelor rutiere pentru optimizarea semnalului de sincronizare și, de asemenea, cel mai folosit
program de acest tip. Se compune din două părți principale: un model al fluxului de trafic si un
semnal de sincronizare. Modelul de trafic utilizează un algoritm de dispersie pluton care
simulează dispersia plutoanelor de vehicule în timp ce călătoresc în aval. Acesta simulează
traficul într-o rețea de intersecții pentru a produce un profil al fluxului de sosiri la fiecare
intersecție, care este folosit pentru a calcula un indice de performanță (PI) pentru un semnal de
timp dat. Indicele de performanta poate fi definit în mai multe moduri si se mai numește funcție
obiectiv. Unul dintre indici este indicele de dizutilitate (disulity index). Acesta este o masura
pentru situatiile dezavantajoase; adică opriri, întârzieri, consumul de combustibil.

ACOTRANS for area traffic control

ACOTRANS este format din două părți principale și anume algoritmul ACO (ant colony
optimization) și modelul de trafic TRANSYT-7F. Algoritmul ACO optimizează timpii de semnal
de trafic pe baza unui set fix de fluxuri de legătură.

algoritmii Ant au fost inspirate de observarea coloniilor de furnici reale. Furnicile sunt capabile
de a găsi calea cea mai scurtă de la sursa de hrana la cuib sau vice-versa prin mirosul feromonilor
care sunt substanțe chimice pe care le lasă pe sol în timpul mersului.

Primul pas: Inițializarea. Definirea parametrilor specificati de utilizator; numărul variabilelor de

decizie, dimensiunea coloniei de furnici (m), valoarea spațiului de căutare (β) pentru fiecare
variabilă de decizie.

Pasul doi: setarea variabilei t=1

Pas 3: Generarea aleatoare a timpilor semnalului inițial, în limitele variabilelor de decizie.

Pas 4: Distribuirea timpilor verzi inițiali pe etape conform regulii de distribuție așa cum sa
menționat mai sus.

Pas 5: obținerea datelelor de rețea și a seturilor fixe de legatura pentru fluxurile de trafic a
modelui TRANSYT-7F.

Pas 6: derularea programului transyt

Pas 7: obtinerea indicilor

Pas 8: daca t=t maxim, atunci termina algoritmul; in caz contrar, se reia pasul 3