Mate2k Xi

®
EDUTEST.RO
COLECŢIA MATE 2000+
PARALELA
EDITURA
Editor: Călin Vlasie
Tehnoredactor: Carmen Rădulescu

Culegere: ing. Antonio Păsărică
Coperta: Ionuţ Broştianu
Prepress: Marius Badea
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

DRAGOMIR, LUCIAN
Probleme de matematică pentru clasa a XI-a I Lucian Dragomir,
Adriana Dragomir, Ovidiu Bădescu. - Ed. a 2-a. - Piteşti : Paralela 45,
2014
ISBN 978-973-47-1975-4
I. Dragomir, Adriana
II. Bădescu, Ovidiu
51(075.35)(076)
Copyright © Editura Paralela 45 , 2014

Prezenta lucrare foloseşte denumiri ce constituie mărci înregistrate,
iar conţinutul este protejat de legislaţia privind dreptul de proprietate intelectuală.
LUCIAN DRAGOMIR
ADRIANA DRAGOMIR OVIDIU BĂDESCU
PROBLEME DE MATEMATICĂ
PENTRU
CLASA a XI-a
consolidare
Ediţia a li-a
ÎNVĂTARE DE CONSOLIDARE®
tMNfy~
,,„ „,,.,,,,,, .,:;:,ii;;"' •i!':~! 1-:ii'::11 ee

Din această culegere puteţi selecta exerciţii şi teste pentru completarea
portofoliului elevului şi portofoliului profesorului
Pentru elevi: intraţi pe www.Qvis.ro şi puteţi completa electronic

PORTOFOLIUL ELEVULUI
Pentru profesori: intraţi pe www.Qedu .ro şi puteţi completa electronic

PORTOFOLIUL PROFESORULUI
Prefaţă
Această nouă lucrare este continuarea firească a celor pentru clasele a IX-a şi a X-a; şi
aceasta a fost scrisă cu suflet şi trudă, din dorinţa de a oferi tuturor elevilor de clasa
a XI-a (şi nu numai), o colecţie de probleme şi exerciţii utile. Acestea au constituit în
ultimii 25 de ani subiecte la lucrări scrise, chestiuni mai simple sau un pic mai proble-
matice în încercările la tablă, toate propuse elevilor lor de către autori; pe lângă acestea,
au fost inserate probleme relevante, sperăm, de la diverse concursuri şi examene. În mare
măsură, cartea este de fapt o culegere de autor, asemenea multora pe care le au unii dintre
colegi în geantă, prin dosare şi caiete muncite cu atâtea generaţii.
Majoritatea problemelor au răspunsuri sau idei sau chiar soluţii detaliate, acolo unde
am considerat că este cazul. Invităm elevii să consulte rezolvările, aceasta evident după ce
au încercat singuri lupta cu chestiunile propuse, măcar pentru verificare sau pentru a găsi
noi idei.
Revenind la resorturile intime care au dus la redactarea acestei lucrări, credem că nu
greşim dacă reamintim tuturor că, aproape zilnic, trebuie să „rezolvăm o problemă", să
luăm cel puţin o decizie. A găsi soluţia, calea cea bună, înseamnă a gândi. Matematica
şcolară ar trebui astfel, în primul rând, să înveţe tinerii să gândească. Nu în ultimul rând,
frumuseţea raţionamentului matematic, tehnicile specifice de lucru ar trebui să deschidă
larg poarta spre diverse domenii ale ştiinţei, spre artă şi viaţa cotidiană. Elevii, şi nu
numai ei, trebuie să simtă că matematica şi comorile ei le sunt şi le vor fi utile azi şi mai
ales mâine; evident, asta nu e deloc uşor realizabil, mai ales că, faţă de alte discipline,
matematica este, vrem, nu vrem, mai abstractă. Am încercat totuşi să păstrăm un echilibru
între noţiuni şi aplicaţii, din dorinţa şi necesitatea de a prezenta, pe cât posibil, o
matematică mai atractivă. Apropierea orelor de matematică de tot ceea ce ne înconjoară,
de viaţa de zi cu zi, nu credem că e posibilă permanent şi continuu; poate mai important e
să facem orele plăcute şi atractive prin atmosfera creată, prin căldura transmisă, prin
cultivarea dialogului, prin crearea unor situaţii afectiv pozitive.
Este posibil să fim criticaţi, din nou, pentru că ponderea exerciţiilor cu grad sporit de
dificultate este prea mare. Trebuie să subliniem că prezenta culegere se adresează tuturor
elevilor de clasa a XI-a, indiferent de profil şi filieră. Nivelul de aptitudini, cunoştinţe şi
tehnici diferă de la o clasă la alta, de la un colectiv la altul; credem că rolul profesorului
este şi acela de a selecta ceea ce este potrivit pentru elevii săi, fără improvizaţii, pregătind
cu atenţie şi rigoare orice lecţie.
Mulţumim tuturor colegilor şi prietenilor care, într-un fel sau altul, ne-au ajutat şi
susţinut în demersul personal didactic în timp şi, nu în ultimul rând, elevilor noştri, care
au întrebat, au rezolvat, au corectat, au sugerat.
Evident, ca orice încercare omenească, cartea este perfectibilă. Aşteptăm aşadar
sugestii, observaţii, comentarii binevoitoare.
Autorii
5
CAPITOLUL I. ELEMENTE DE CALCUL MATRICEAL
ŞI SISTEME DE ECUAŢII LINIARE
1.1. Permutări
Breviar teoretic
• O permutare de ordinul n este o funcţie bijectivă cr : {1, 2, ... , n} ---7 { 1, 2, ... , n} .

Pentru a putea opera mai uşor cu aceste funcţii bijective, ele se scriu sub forma unui
tabel cu două linii, de forma celui de mai jos:
1 2 3 ... nJ
cr = ( cr(l) cr(2) cr(3) ... cr( n) ·
o Observaţia 1: Există o permutare specială, numită permutarea identică:
e=(l1 22 33...... nnJ·
o Observaţia 2: Mulţimea tuturor permutărilor de gradul n se notează cu Sn.
• Compunerea (înmulţirea) a două permutări: se foloseşte compunerea funcţiilor,

adică pentru CJp CJ 2 E Sn, avem ( CJ1° CJ 2 )(k) = CJ1( CJ 2 (k)), \I k = 1, n.
o Observaţie: Compunerea permutărilor se poate efectua doar dacă aceste permutări sunt
de acelaşi tip.
• Proprietăţile compunerii permutărilor:

(1) este asociativă;
(2) are element neutru, anume permutarea identică e;
(3) toate permutările au O permutare inversă: \I CJE Sn, :J CJ- 1E Sn astfel Încât
cr. cr-1 = cr-1. cr = e .
o Observaţie: compunerea permutărilor nu este comutativă.
• Inversa unei permutări: se permută cea de-a doua linie din cr cu prima linie a lui cr,
păstrându-seperechile corespunzătoare şi scriind în ordine crescătoare elementele primei
linii în cr- I , de exemplu, dacă cr = ( 1 2 3 4J E S4 , atunci cr- I =( 1 2 3 4J .

4312 3421
• Calcularea puterilor naturale ale unei permutări: cr0 = e, cr" = '----v----'

cr · cr · .. .cr, n E N* .
nori
o Observaţia] : \fcrE sn, :3 kE r::r· ,k ~ n, cu (Jk = e.

o Observaţia 2: \fcrE sn ~ cr"! = e.
7
• Inversiune a unei permutări
CJE Sn, n :2:: 2: pentru orice pereche ordonată (i, j), cu
i,j E {l, 2, 3, ... , n} pentru care i <j, rezultă cr(i) > cr(j).
o Observaţie: Numărul inversiunilor unei permutări CJ E Sn, n :2:: 2, se notează cu m( cr) sau
inv( cr).
• Semnul unei permutări: numărul întreg E ( cr) = (-1 )"'(a) = IJ cr(i~ - ~(j) .
l5i<5j z- J
o Observaţia 1: dacă numărul de inversiuni ale unei permutări este număr par, atunci
aceasta este o permutare pară, iar dacă m( cr) este impar, atunci permutarea cr este impară.
o0bservaţia2: E(CJ·'t)=E(cr)E('t), VCJ,'t'ES„ şi E(cr)=E(cr- 1 ), VcrES„.
o Observaţia 3: numărul permutărilor pare de grad n este egal cu numărul permutărilor
·
impare de grad n, a d'1ca~ -n! .
2
not not
• Transpoziţie: o permutare 't = 't'if =(ij) E S„, n :2:: 2, pentru care 't(i) = j, 't(j) = i şi 't(k) = k,
dacă k :t= i, k :t= j.
o Observaţia 1: orice transpoziţie este o permutare impară.
o Observaţia 2: (ij) = (ji), (ij)2 = e, CiJr 1 = (ij).
o Observaţia 3: orice permutare cr E Sm n :2:: 2, se descompune în produs de transpoziţii.
Exerciţii şi probleme de consolidare
1. Calculaţi numărul funcţiilor bijective definite pe { 1, 2, 3} cu valori în { 1, 2, 3}.

2. Stabiliţi care dintre următoarele tablouri reprezintă permutări :
a) G ;} 2 3
4 b) G
2 3
4 1 :J; c)G
2 3 4
1 2 5 ~}
~} (~ ;} ~}
2 3 1 2 2 3 2 3 4
d)G e) f) G 2 4
2 4 1 6 4 2 3
3. Calculaţi câte permutări de gradul 4 există. Daţi un exemplu de astfel de două permu-
tări cr şi 't pentru care cr(l) :t= 't(l ).
4. Determinaţi în fiecare dintre cazurile următoare numărul natural j pentru care tabloul
respectiv este o permutare:
2 3 4
a) G 4 j 2 ~} b) (~
2
6
3
j
4 5
2 ~} c) G
2
j
3
1 :}
G ;} ~} ~}
2 3 2 3 4 2 3 4
d)
j
e) G 4 j 2 f) G 2 j 5
8
5. Calculaţi câte permutări de gradul 5 există. Daţi un exemplu de astfel de două per-
mutări cr şi T pentru care cr(l) = -r(l) şi cr(2) -::ţ. -r(2).
6. Calculaţi câte permutări cr E S4 satisfac egalitatea cr(2) = 2.
7. Calculaţi câte permutări cr E S 5 verifică egalităţile cr(l) = 1 şi cr(4) = 4.
8. Calculaţi câte permutări cr E S5 satisfac egalitatea cr(l) + cr(2) = 4.
9. Calculaţi câte permutări TE S5, TE S5 verifică egalitatea -r(l) · -r(3) = 4.
10. În mulţimea S3 a permutărilor de gradul 3 se consideră permutările
(J = ( 11 2
3
3J
2 ŞI T = ( 21 2 3J
1 3 .
Calculaţi cr · T şi T · cr.

1 2 3 4J (1 2 3 4J (1 2 3 4J
a= ( 4 1 2 3 ' ~= 2 3 1 4 'x= 3 2 4 1 ·
Calculaţi:
a) a~, ~x, xa; b) a(l)+cx.(3); c) ~(2) + ~(3);
d) (cx.~)(3); e) (~cx.)(2); f) (a~x)(l).

U = (1 2 3 4J V = ( 1 2 3 4J W = ( 1 2 3 4J.
1423' 2134' 3421
Calculaţi:
a) uv, vw, wu; b) u(l) + u(4); c) w(l) + w(3);
d) (wu)(3); e) (wu)(2); f) (uvw)(2).
13. În mulţimea S3 a permutărilor de gradul 3 se consideră permutările:
a=(l
231'~
2 3J
32lş
=(l 2 3J i 8 =(1 2 3J
213·
Calculaţi:
a) a(l) + cx.(3); b) (~8)(2); c) cx.2;
d) ~3 ; e) 84 ; f) 82007.
14. În mulţimea S3 a permutărilor de gradul 3 se consideră permutările :

1 2 3) (1 2 3) (1 2 3)
U =(} 3 2 ' V = 2 3 1 ŞI W = 3 } 2 .
9
Calculaţi:
a) u(l) + u(2); b) (uw)(2); c) u2 ;
3 4 100
d) w ; e) v ; f) V .
15. Studiaţi dacă există cr E S3 pentru care cr(l) + cr(2) + cr(3) = 4.
~
16. In mulţimea S4 a permutărilor de gradul 4 se consideră permutarea u = (1
1
. . 2 3 123
D etermmaţ1 u , u , u .
17. Determinaţi inversele următoarelor permutări:
a) a=G ~ ~)Es3 ; b) ~=c

c) x=G ~ : ~)E S4 ; d) 8=G
e)e=(~ ~ ~ ~ ~)ES5 ; t)p=(~

18. Rezolvaţi ecuaţia ax=~ în fiecare dintre cazurile următoare:
~ ~} ~=G ~)E
2
a) a=G S3 ;
b) a = C~ ~} ~ =G ~ ~) E S3 ;
c) a=(~ ~ ~ ;} ~=G ~ ~ :)ES4;

d) a=G ~ ~ ~} ~=(~ ~ ~ ;)Es 4 ;
e)a=G ~ ~ ~ :}~=(~ ~ ~ ; nES 5;
f)a=(~ ~ ~ ~}~=(~ ~ ~ ~)ES5 .

4
:
19. Determinaţi cel mai mic număr natural nenul n pentru care cr" = e în fiecare dintre
următoarele cazuri:
a)cr=
(13 21 3)2 ES· 3
'
b)cr= ( 1 2 3 4)
2 3 1 4
ES· 4
'
10
c) cr=(~ ~ ~ d) cr=G
e) cr=(~ ~
3
f) cr=G
20. Determinaţi câte elemente are mulţimea M ={cr, cr cr
2
,
3
, ••• , cr", „ .} în fiecare dintre
următoarele cazuri:
nES3; b)cr=(~ :)E S

2 2 3
a) cr=G 3 2 3
4 ;
cr=(~ nES5; ~)E S

2 3 4 2
c)
5 2 3 d) cr=G 1
3 ;
;)E S ~)E S
2 3 2 3 4
e) cr =G 4
4 ; f) cr=C 2 5 4
5•
21. Determinaţi cr 100

în fiecare dintre următoarele cazuri:
b) cr=(~ :)E S ;)E S

2 2 3 2 3
a) cr=G 3 nE S 3
2 3
4 ; c) cr =G 4 1
4;
~)E S ;)E S ;)E S

2 2 3 2 3
d) cr=G 1
3 e) cr =C 4 2
4 ; f) cr=G 4
4•
u = c~ ~} V= G~ ~) Şl w =G~ ~}
a) Determinaţi uv.
b) Determinaţi w 3 .
c) Rezolvaţi ecuaţia ux = v.
a =G ~ ~} b =G ~ ~) şi c =G~ ~ J.
a) Determinaţi bc.
b) Determinaţi a 6 •
c) Rezolvaţi ecuaţia axb = c.
a =G ~ ~} b =G ~ ~) şi c =G~ ~ J.
a) Determinaţi ba.
11
b) Determinaţi c .
12
c) Rezolvaţi ecuaţia ax= cb.
u=C ~ ~ ;}v=G ~ ~ :}w=G ~ ~ ;}

a) Determinaţi uw.
b) Determinaţi v •
15
c) Rezolvaţi ecuaţia uxw = v.
26. Determinaţi care dintre următoarele perechi sunt inversiuni ale permutării
a= ( 31 2 3 4
5 1 6
5 6)
2 4
ES·
60
a)(l,4); b) (1, 5); c)(4, 6);

d) (2, 4); e) (3, 4); f) (2, 6).
27. Determinaţi numărul inversiunilor fiecăreia dintre următoarele permutări din S5 :
a a-(1 2 3 4 5)· b -(1 2 3 4 5)· c 8 _(1 2 3 4 5)·

) - 1 3 5 2 4' )~- 4 3 5 1 2' ) - 2 4 5 1 3'
e =G ~ ~ ; :} e) =G ~ ~ =(~ ~ ~ ; ~}
3
d) OJ ; :} f)
28. Stabiliţi care dintre următoarele permutări din S6 sunt impare:
!), ~=G ~), x=C

2 3 4 5 2 3 4 5 2 3 4 5
a=G 2 5 6 1 2 4 6 1 2 5 6 3 !),
~), E=(~ ~), ~=(~ ~}
2 3 4 5 2 3 4 5 2 3 4 5
8=G 6 5 3 4 4 5 3 6 5 3
29. Determinaţi perechile (i, j) de numere naturale astfel încât următoarele permutări să
fie pare:
~)E G ~)E
2 3 2 3 4 5
a) G 2
S4; b) 4 j 1
S6;
(~ ~} G ~.)E S3;
2 3 4 2
c) d)
5 j
(~ ~)E S6; ~).

2 3 4 5 2 3 4
e)
5 3 j f) G4 j 1
12
30. Determinaţi perechile (i, j) de numere naturale astfel încât următoarele permutări să
fie impare:
G ~)E ~)E ~}
2 3 2 3 4 5 2 3 4
a) 2
S4; b) (: 2 j 1
S6; c) 1 j G
G 1 ~)E S3; ~)E S6; ~}
2 2 3 4 5 2 3 4
d) e) G 6 3 j nG 2 j 5
31. Stabiliţi
care dintre următoarele permutări este impară:
2 3 4 24 25 26 27 ...
a) a=G 50)
4 6 8 ... 48 50 1 3 49 '
~=c
2 ... 24 25 26 27 ...
3 4
b) 50)
3 5 7 ... 47 49 2 4 ... 50 '
2 ... 24 25 26 27 ... 50}
3 4
c) X = ( l
50 49 48 47 ... 27 26 25 24 ... 1 '
1 2 ... 24 25 26 27 ... 50}
3 4
d) 8 = (
50 48 46 44 ... 4 2 49 47 ... 1 '
2 3 4 ... ...
24 25 26 27
e) E=G 50)
1 4 3 ... 23 26 25 28 ... 49 '
~=(~
2 3 4 ... 24 25 26 27 ...
48}
fj 3 2 ... 21 28 27 26 ... 45
32. Permutarea 8 ES
se descompune în produs de transpoziţii astfel:
5
8 = (13)(35)(24)(14).
a) Calculaţi 8(2) + 8(3).
b) Calculaţi 8(1) + 8(2) + ... + 8(5).
33. Permutarea 8 S6 se descompune în produs de transpoziţii astfel:

E
8 = (15)(26)(34)(24).
a) Calculaţi 8(3) + 8(5).
b) Calculaţi 8(1) + 8(2) + ... + 8(6).
34. Scrieţi
ca produs de transpoziţii următoarele permutări:
a) a=G
2
1 ~} b)~ = c
2
3
3
2
4
5 :} c) x = G
2
4
3
1 ;}
d) 8 = G
2
3
3
1 :} e) E= G
2
4
3 4
1 5 ~} fj~=(:
2
3
3 4
2 4
5
5 ~J
13
35. Rezolvaţi în mulţimea S3 următoarele ecuaţii:
a) X
2 =(13 1 ~}2
b)
2
y2 =G 2 ~} c) z2 =G
2
2 ~}
36. Rezolvaţi în mulţimea S 4 următoarele ecuaţii:
=(1l :} =(14 ;} =(14 21 33 ~}

, 2 2 3 2 3
a) X
2 3
b)y 2 3 2
c)z 2
Matematică de excelenJă
37. Determinaţi n E rl pentru care permutarea

cr=(l 2 3 4 ... n n+l n+2 2n ) este pară.
2 4 6 8 „ . 2n 1 3 2n-l
38. Determinaţi n E N* pentru care permutarea

cr = (1 2 3 4 „. n n + 1 n+2 2n) este impară.
1 3 5 7 ... 2n-l 2 4 2n
39. Determinaţi n E N* pentru care permutarea

,•. _(l 2 3 n)l E Sn este pară.
n n-1 n-2 ...
40. Arătaţi că numărul permutărilor pare de gradul n este egal cu ____:.

n'
2
41. Determinaţi permutările cr E Sn pentru care cr(l)

1
=cr(22 ) =...=cr(n).
n
42. Arătaţi că pentru orice permutare cr E Sn există k E N* astfel încât crk = e.
43. Dacă H c Sn, H *0 are proprietatea: Vcr, 'tE H ~ O"'tE H, arătaţi că:
VcrE H ~ cr- 1 EH.
44. Dacă cr E Sm n ~ 3, satisface egalitatea O"'t = 'tO" pentru orice permutare 't E Sm arătaţi
că cr = e.
45. Arătaţi că funcţia f: S 3 ~ S 3 , f(x) =x 2 nu este injectivă şi nici surjectivă .

14
46. Rezolvati în S5 ecuatia crx = xcr, unde cr = 1 2 3 4 5) .
, , ( 23154
47. Arătaţi că dacă permutarea cr Sn satisface, pentru orice 1 ~ i < j

E ~ n, egalitatea
cr(i) + cr(j) = i + j , atunci cr este permutarea identică.
48. Determinaţi toate permutările cr E Sm n ~ 3, astfel încât numerele 1 + cr(l),

2 + cr(2), ... , n + cr(n) să formeze o progresie aritmetică.
49. Arătaţi că pentru orice cr E Sm n ~2, este adevărată inegalitatea:

cr(k)
n n 1
L..
" " - > "" - .
2 -L,.
k=l k k=l k
50. Se consideră numerele reale a 1 < a 2 < ... < an . Determinaţi pentru ce permutare cr E Sm
17
n~ 2, suma S ( cr) = La; · acr(i) este maximă.

i=l
1.2. Matrice
Breviar teoretic
• O matrice cu m linii şi n coloane (sau matrice de tip (m, n)) este o funcţie
f: {l, 2, 3, ... , m} x {l, 2, 3, ... , n}---7 C, f((i,J))=au. Schematic, ea poate fi scrisă
a11 a12
az1 azz
sub forma unui tablou cu m linii şi n coloane de forma: A =
unde aiJ, cu i = 1, m, j = 1, n , se numesc elementele matricei A.

o Observaţie: Mulţimea matricelor de tip (m, n) peste C (cu elemente numere complexe)
se notează cu Mm ,n(C). Avem astfel: A E Mm,n(C) sa\! A= (aij ), 1~ i ~ m, 1 ~ j ~ n.
• Tipuri de matrice:
- Matrice linie sau de tip (1, n) - matrice cu o ~ingură linie;
- Matrice coloană sau de tip (m; 1) - matrice cu o singură coloană;
- Matricea nulă Om,n - toate elementele sunt egale:cu O;
- Matrice pătratică de ordin n sau de tip (n, n) - numărul de linii este egal cu numărul ·de
coloane; în cazul de faţă, mulţimea matricelor se notează cu Mn(C);
15
1 o o o
o 1 o o
- Matrice unitate de ordinul n: 1 =11
o o o EM,,(C).
o o o o
o Observaţia 1: Pentru o matrice pătratică A E M n(C), se numeşte diagonala principală a
matricei mulţimea ordonată ( a1P a22 , „„ a 11
J , iar mulţimea ordonată ( a1n, a2, 11
_P „ „ a 11 1 )
se numeşte diagonala secundară.
n
o Observaţia 2: Urma matricei A E Mn(C ) este numărul tr A= La;; (suma elementelor
i=I
de pe diagonala principală).
M m,n(C ): se notează A şi se obţine prin schimbarea

1
• Transpusa unei matrice A E
„liniilor în coloane" şi invers; personal, pentru a evita unele confuzii legate de ridicarea la
putere, preferăm notaţia 1A.
o Observaţie: A E M,n, (C) => A E M,,, (C) .
1
11 111
• Egalitatea a două matrice: două matrice sunt egale doar dacă sunt de acelaşi tip şi
dacă elementele corespunzătoare sunt egale, adică, pentru A= ( aiJ ) E Mm ,n(C) şi
B = (biJ )E M p,q(C ) , avem: A= B ~ m = p,n = q, iar aiJ =biJ , \;fi =l,m, j =l,n.
• Adunarea, scăderea matricelor - se poate efectua doar dacă sunt de acelaşi tip, se
adună (respectiv se scad) elementele corespunzătoare, adică: A= ( aiJ ) E M,,,, (C) , 11
B = ( biJ ) E M, (C) => C =A+ B E M m, (C ) este suma matricelor A şi B, cu ciJ

,
11 11 11
= aiJ + b;1 ,
iar D = ( diJ )E M,,,,„(C), diJ = aiJ -biJ, reprezintă diferenţa matricelor.
• Proprietăţi ale adunării matricelor:

(1) adunarea este asociativă;
(2) matricea nulă este element neutru al operaţiei de adunare;
(3) orice matrice are o matrice opusă;
(4) adunarea este comutativă.
• Înmulţirea cu scalari a matricelor: dacă A = ( aiJ ) E M,„ , (C) şi a 11

E C, atunci ma-
tricea B = (a· aiJ ) E M m,n(C) este produsul matricei A cu scalarul a şi se notează aA.
• Proprietăţi ale înmulţirii cu scalari a matricelor:

(1) a(A + B) = aA + aB, VaE C ,A,BE M,, (C); ,
1 11
16
(2) (a+~)A=aA+~A, Va,~EC,AEMm, 11 (C);
(3) a(~A)=(a~)A, Va,~EC,AEA1,,,,11(C);
(4) l ·A= A, VAE faf,,,, (C );
11
(5) a.A= Om,n ţ::} a= O sau A= Om,n .
• Înmulţirea matricelor: Dacă A= ( aii) E Mm ,n(C) şi B = ( bii) E A1,,,p(C), atunci se

poate determina matricea produs C = ( cii) = AB E A1,,,,p (C).
o Observaţie: Este necesar ca numărul coloanelor primei matrice să fie egal cu numărul
liniilor celei de a doua matrice; matricea produs se obţine astfel: înmulţim corespunzător
elementele primei linii cu ale primei coloane şi adunăm rezultatele, apoi elementele
primei linii cu elementele celei de-a doua coloane etc.
Mai exact, elementele matricei produs C = ( cii) = AB E A1,,,,p (C) sunt date de:
cii = a;1b1 j + a;2b2j + „. + ainbnj.
• Proprietăţi ale înmulţirii matricelor:

( 1) înmulţirea este asociativă;
(2) matricea unitate este element neutru pentru operaţia de înmulţire a matricelor;
(3) nu orice matrice admite matricea inversă;
(4) înmulţirea matricilor nu e comutativă;
(5) înmulţirea matricelor este distributivă, la stânga ş1 la dreapta, faţă de adunarea
matrice lor.
• Puterile cu exponent natural ale unei matrice: există doar dacă matricea este
pătratică; dacă A E M 11(C), atunci Ak =A·A·„„A,
..____.,._____. kE N* .
k ori
o Observaţia 1: Ak ·A j =Ak+j şi (A kY =Akj, VAE M,,(C),k,jE N*.

k
o Observaţia 2: Dacă A, B E Mn(C) şi AB = BA , atunci (A+ El = L cf .Ak-j . B 1.
j =O
o Observaţia 3: Dacă AE .Uz (C ), A=(: ~) se notează a+ d = Tr A şi ad-·bc =

= det(A) .
Se cunoaşte astfel Teorema Hamilton-Cayley: A2 -(Tr A)· A+ (det(A)) · 12 = 0 2 •
o Observaţia 4: Dacă A E .Uz (C ), A = (: ~) şi A1, A2 E C sunt soluţiile ecuaţiei

11 11 17
A -A" A ·A -A 1 ·A 2
x 2 - (a+ d)x +ad - bc = O atunci: A" = 2 1
·A + 2 1 l
• 2 dacă A -:ţ. A2
' A2 -A I A2 -A I ' I
not.
1
şi A = nA"- ·A+ (1- n )A" · 12 , dacă A1 = A2 = A , V n E N, n ~ 2.
11
17
51. Precizaţi tipul fiecăreia dintre următoarele matrice:
a) A=G ~6 3
10
), b) B=[~ ~ ~ ];
4 6 -10
c) C=[~ ~ ]; d)D =
-1
3
J2]
4 ;
[
5 -3 -13 J3
. 3.)
1 1
=(~3 -J3 J2l·
e)E= [-z -2z
. _; f) F
3 2
52. Pentru matricele de la exerciţiul anterior precizaţi elementele:

Gz3, 632, Czp d3P ezz, fi.3·
53. Determinaţi numerele reale x, y astfel încât să avem A = B în fiecare dintre cazurile
următoare:
a) A=(:2 ~} B=(x:y ~:}

2
b) A=[x+x
2y
1), B=(6
3 X
x-y);
x+ y
c) A=[~ ~} B=[x:y x~y}
d) A{:y} s~[~}
e)A=[x2 x+y),s =(4y 3y );
O y x+2y
4
f) A=(.Jx-l x2 3x), B=(y 4y 2(x+y)).
54. In M1(IR) se consideră matricele A = 1 3 ) B - [ x 2x ) C - [ 1+ 2y)•

x+y y
A • [
· . 2 -1 ' - 3 4 ' - 3
Determinaţi x, y astfel încât A + B = C
18
consideră
2
55. În Mz(JR) se matricele A= [x
1
1
y '
1
) B -( + y
- y- X
y- x Jc -(
2x -1 ' - 2
8 2
6 .
J
Determinaţi x, y astfel încât B + A = C.
56. În Mz(JR) se consideră matricele A= [ 21 - l) B

3 '
1
=[ 1
2
-1 '
) c =[ 3
4 3
1 .
)
a) Determinaţi matriceaD = 2A-B.

b) Determinaţi matricea E = 3A + C.
c) Determinati matricea F
, = _!_A
2 + C.
d) Determinaţi k E JR pentru care A + k · B = C.
57. In M 2(JR) se
A
consideră matricele A= [3 o) [o 2) [3 1)
6 -9 '
B-
- 4 2 '
C-
- 8 -8 .
a) Determinaţi matricea D SB +A.=
b) Determinaţi matricea E C - A.=
. . . 1 1
c ) Determmati matricea F = - B - - C .
, 2 3
d) Determinaţi k E JR pentru care A + k · B = C.
58. În M,(ll!.) se consideră matricele A=[~ o 3J =[o 3 O,B 4

o 3 o
a) Determinaţi matricea D = 2B + 3A.
b) Determinaţi matricea E = 4C - A.
c) Determinati matricea F
,
= _!_A
3
+ _!_ B .
2
d) Determinaţi p, q E JR pentru care p ·A+ q · B = C.
59. Determinaţi p, q E JR pentru care p ·A+ q · B = C în fiecare dintre cazurile urmă

toare:
a) ~}B=[! ~} C=[i~ 1:}

A=G
b) A =G~1} B =[~1 ~} c =G~}

=[~ ~} B =G~} c =[~: :}
1
c) A
19
d) A=(~ 1) =(2p
p 'B
q)(3 p 2q+ 2q ) ;
2q ' C = q
p p) ( 1 1) (3 q -q p) ;
e)A= ( q O ,B = p+q l ,C = O
f) A=
[JPo o J B= (21 p)
~q - p ' o'
C= (5 2)
2 1 .
60. Determinaţi matriceaXîn fiecare dintre cazurile următoare:
a) X+ (-3O ~2)=(~ ~} b) 2X +(-4o -6o) =(oo o

o) ;
c)3X+(! -6)=(5
-5
o}
1 1' d) 2X -(13 -12 ) =(11 O}1
e) (1 3) +2 X =(31 63}
' 1 2 f) 3 -21 3)5 +X= (33 33 ~}
(2
61. În M 3(1R) se
1
consideră matricele A= [ ~ 1l 43] , [24 ~
2 1
B=
1
n Scrieµ 'A, 'B,
(A + B).
62. În M1,3(!R) se consideră matricele A -(

1 1 2
] B -(
- I O O ' - -1
2 1 3
] Scriefr
2 4 .
'A 'B
' . ' '
1
(A + B).
~
63. In M 2(IR) se consideră matricele A = (3 1) B--(-1 -2)·
1 3 ' -2 4
a) Determinaţi matricea C =A - 2B.

b) Determinaţi matricea D = A + 1B.
c) Calculaţi Tr(A) + Tr(B).
2X +Y=A
d) Determinati matricele X, Y pentru care .
' { X-2Y=B
(Se notează cu Tr(A) urma matricei A, adică suma elementelor de pe diagonala
principală.)
20
64. In Mi(IR) se
A
consideră matricele A = (3 3) , B--(-1 -1)·
3 3 4 4
a) Determinaţi matricea C = 3A + B.
b) Determinaţi matricea D = 2A - 1B.
c) Calculaţi Tr(A) + Tr(B).
X+Y=A
d) Determinati matricele X, Y pentru care .
' { 3X-2Y=B
65. Determinaţi matricea C =A · B în fiecare dintre următoarele cazuri :
b) A=( 1 1 ) , B=(O 1)·

-1 -1 1 o'
d) A=(l
o O) B=(4
1 ' 3
1)·
6 '
f) A =( ~3 ~1} B =G~1}
66. Determinaţi matricea F =A · B în fiecare dintre următoarele cazuri:
a) A=(~ 2) (1 -1)
O , B=3 1; b) A=
(1 -1)o ' (o 2)
-1
B=
1 2 '
·
c) A=(~ ~1} B=(~ ~1} d) A=(l

o
5) B=(4
1 ' -1
1 )·
-1 '
e) A=G -1)o ' =(2 -1)·

B
1 3 ' f)
A= (3 -1) (1 oo) .
-3 1 '
B=
3
67. Determinaţi matricea U = C · D în fiecare dintre cazurile următoare:
a) C=[~I 2
o
3) [I 2 l)
O 1 ,D= O 1 1 ;
o o
2 1
b) C=[~ ~l D=(=~ -2}
-1 '
~}
1
c) C= (1
-1
3) D= (3
-3 ' -1
6) ·
-2 ' d) c =(! -1)
o '
D=( 1
-1 o
e)c=G ~ ~ ).v=[: ~}
1
C=[~ ol 2) [lo o -])
3
1 1 ,D= O 1 1 .
Q
-1 1 1 1
21
68. Determinaţi matricea T = C · D în fiecare dintre cazurile următoare:
a) C=[~
c) C=G
e) C=G
69. Determinaţi matricea W = B ·A · C în fiecare dintre cazurile următoare:
a) A=(l 2i B=(l li C=(2 -li·

3 -1 ' o 2 ' 1 2 '
~ ~ ), c = (1
1
b) A = G), B=( -1 2);
c) A=(-1 2), B=m C=(~}
d) Â=[~ 1 o] =[-1 oo o1] =[2]o

1
-1
O,B
2
O -1
1
O, C 1 ;
e)A=(~ -2i (1
-1 ' B = O -li 1i;
2 ' C =( -1
I) A=(l 1-2), B=(_2z), C=m

70. Determinaţi A2 , A3 pentru fiecare dintre următoarele matrice:
a)A=(~l ~} b) A=(~ :} c)A=(~ ~}

1
d) A= 1 1 O ;
[
o 2 -1
2 1]
e) A=[~ o
1
1 1 ;
o]
1
t)A=[~ oo 2]
1 -1 .
1
22
71. În Mz(JR) se consideră matricele A= [ ~ ~} B =G ~} C =G~}
a) Determinaţi matricea D = AB - BA.
b) Calculaţi A , A , A •
2 3 50
c) Rezolvaţi ecuaţia matriceală AX= C.

d) Determinaţi matrice le E = 'A · 'B şi F = (BA) . 1
e) Considerând funcţia f : Mz(JR) ~ Mz(JR), f (X)= X 2 - 2X +12 , determinaţi

f(A) şi f(B).
f) Daţi un exemplu de matrice U pentru care există o infinitate de matrice Y astfel încât
CY= U.
~ M 2(JR) se consideră matricele A =

72. In [1 o)4 ' [23 2)3 ' [3o -44) .
0
B= C=
a) Determinaţi matricea D = CB -BC.

b) Calculaţi A2 , A3 , A30 •
c) Rezolvaţi ecuaţia matriceală XA = C.
d) Determinaţi matrice le E = 1
B · A şi F
1
= 1 ( AB) .
e) Considerând funcţia f : Mz(JR) ~ Mz(JR), f (X)= X 2 - 5X + 4 ·12 , determinaţi
f(A) şi f(B) .
f) Daţi un exemplu de matrice V pentru care există o infinitate de matrice Z astfel încât
BZ= V
73. Arătaţi că funcţia/: M 2 (JR) ~ M 2 (JR), f(X) = X 2 -2X nu este injectivă.
74. În M 2 (JR) se consideră matricele A=[ ~ ~} B =[ ~ ~} C =[ ~

a) Determinaţi A 100 .
b) Determinaţi m E JR pentru care B 2 - 4B + m · l 2 =0 2 •
c) Determinaţi p E JR pentru care C - 2
4C + p · l 2 = 0 2 •
d) Rezolvaţi ecuaţia AX= C.
e) Rezolvaţi ecuaţia (B - A) · Y = C.
f) Studiaţi dacă există matrice nenule D pentru care AD = BD.
75. Determinaţi A100 pentru fiecare dintre matricele următoare:
a) A=[~ ~} b) A=G ~} c) A=[~ ~}

23
d) A=[~ ~} e)A=[~ ~} f)A=[! ~}
76. În M2(IR) se consideră matricele A= [
1 1
-1 1
), B =[a
c
b),
d
2
c = [ d-3
b
2
c )·
c-1
a) Determinaţi a, b, c, d E IR, ştiind că, în această ordine, sunt în progresie aritmetică
şiAB = C.
b) Determinaţi A 12 •
~ M 2(C) se
77. In consideră matricele A= [ a12
a) Determinaţi perechile ( a,b )E Cx C pentru care AB =BA.
b) Dacă a este solutie a ecuatiei x 2 + 2x + 4 =O , arătati că A

' ' '
2
= ( 9 -54)·
-4a
78. Daţi câte un exemplu de matrice nenule A, B E M 2(C) pentru care:

a)AB::t-BA; b)AB=BA; c)2A =A d)2A =B;
2
; e)AB=2B; f)A +B::t-2B.
79. Calculaţi urma matriceif (A) în fiecare dintre cazurile următoare:
a) A=G ~} f(X)=X -5X+512 ;

2
b) A=(! ~} f(X)=X 2
-4X;
c) A= (-1 1)
2
l , f(X) = X -412 ;
2
d) A =
[-2 1)
-5 2
, f(X) = X 2 +4X -212 ;
1 1
e) A= O 1
o]1 , f(X)=X 2
-2X; f) A= (1 o l]
O 1 O, f(X)=X 2
-3X+l3 •
(
o o 1 1 o 1
80. În M 2 (JR) se consideră matricele:
A=[~
a) Determinaţi A 50 .
b) Determinaţi B30 .
24
c) Rezolvaţi ecuaţia XA = C.
d) Determinaţi m E IR pentru care B 2 + m12 = 0 2 + B.
e) Rezolvaţi ecuaţia D Y =A .
f) Rezolvaţi ecuaţia DZ = D 2 •
81. În M 2 (IR) se consideră matricele A(x) =[ ~ ~} B(y, z) = [~ :}
a) Determinaţi matricea C = A(O) + B(O, O).

b) Determinaţi matricea D = A(l) + B(l , 1).
c) Determinaţi matricea A30 (1 ).
d) Determinaţi matricea B40 (- 1, 1).
e) Determinaţi (y, z) pentru care A(l) · B(y, z) = B(y, z) · A(l).
f) Determinaţi perechile (p , q) pentru care A(p) · A(q) = A(q) · A(p).
82. Se
2
!
consideră egalitatea matriceală ( ; ~ J = (: J. Arătaţi că dacă numerele reale
x, y , z, t sunt în progresie aritmetică, atunci şi numerele a - b, b - c, c - d au aceeaşi
proprietate.
83. Determinaţi A E M 2(IR) pentru care A

2
-A=(~ ~}
84. Se consideră matricea A =[:

1 1lJ E M
o 3(IR). Determinaţi numerele reale a, b
1 o
2
pentru care aA +bA + 213 =0 3•
85. Se consideră matricea A =[ ~ ~).

a) Determinaţi toate matricele X E M 2 (IR) pentru care A 2 X= XA 2 •
b) Arătaţi că nu există nicio matrice Y E M 2 (IR) pentru care A 2 Y -YA 2 =12 .
86. Rezolvati ecuatia matriceală X

' '
2
= [-41 12)1 .
25
87. Calculaţi An, n E l~( pentru fiecare dintre matricele următoare:
A=[~ b) A=[~ A=[~

1
a)
1
o n 1
o :J c)
1
o J
d) A=[~ A=[~ A=[~
2 2
o n e)
1
o n Q
1
o ;}
ecuaţie matriceală simplă (mai respiraţi!): ~
88. Acum, o X· [
~J=G ~}
89. Daţi voi acum câte un exemplu de ecuaţie matriceală care are o unică soluţie,
respectiv care are o infinitate de soluţii .
90. Determinaţi toate matricele X E M 2(JR) pentru care: AX= XA , unde A= [ ~ ~}
91. Determinaţi constantele reale p şi q pentru care matricea A = [~ ~ ~J satisface

1 o 1
relaţia A
3
= pA 2 + qA.
92. Se consideră mulţimea E = M 1,2 (<C) şi se defineşte funcţia f :E ~ E prin:

f((xy))=(2 x +y 3x+2y).
a)Arătaţică: f(aA)=af(A) , VaE <C, AEE.
b) Studiaţi dacă funcţia considerată este bijectivă.
c)Arătaţică: f(A+B)=f(A)+f(B) , VA, BEE.
d) Arătaţi că există o matrice UE M 2 (Z) pentru care f ((x y )) = U · [ : }
93. Se consideră mulţimea Ha matricelor de forma X(a) = [ ~ ~ )E M 2(JR).
a) Arătaţi că Ii E H.
b)Arătaţică: X(a) · X(b)=X(a+b), VX(a) , X(b)EH.
c)Arătaţică: VX(a)EH , ::JX(c)EH astfel încât X(a)·X(c)=l 2 .
d) Calculaţi (X (3) r ' n E r:f.
26
94. Se consideră mulţimea Ha matricelor de forma X (a) =(
1
+Sa
-2a
1
Oa
1-4a
J E M 2(JR).
a) Arătaţi că Ii E H.
b)Arătaţică: X(a)·X(b)=X(a+b+ab), VX(a), X(b)EH.
c) Calculaţi
2
(X (1)) , nE ff .
d) Calculaţi (X(l)f, nE I'f.
95. a) Arătaţi că dacă în JR avem x# ~, y # ~ , atunci xy + (1- x )(1- y) # ~.
consideră mulţimea ={A, xE Hl}, A, { ~ x ~ ~ x )E M,(lll.)

1
b) Se G I lll. I unde
Arătaţi că:
i) Ax · Ay E G, 'lf Ax, Ay E G ;
ii) există U E G astfel încât U · Ax = Ax, VAx E G ;
iii) pentru orice Ax E G, există A 1 E G astfel încât Ax · A 1 = U.
96. Se consideră mulţimea G a matrice lor de forma M (a) =(

2
- a a - l ) , a E JR•.
2-2a 2a-1
a) Arătaţi că M(a) ·M(b) = M(b) · M(a)E G, VM(a), M(b)E G.

b) Arătaţi că există V E G astfel încât V· M(a) = M(a), VM(a)E G.
c) Arătaţi că pentru orice M(a) E G, există M(h) E G astfel încât M(a) · M(h) =V.
d) Arătaţi că M"(a) = M(a"), V M(a)E G, nE ff.
e) Determinaţi a E JR* pentru care M 2007 (a)= / 2 •
~ M 2(JR) se
97. In consideră matricele A= (4
2
-
-3
6
'
i
I 2 -(
-
1 0
o 1
precum J. şi submulţimea
G ={X(a) I aE JR,X(a) = / 2 +aA}.
a) Calculaţi A 2 .
b) Arătaţi că Ii E G.
c)Arătaţică: X(a)·X(b)=X(a+b+ab), VX(a), X(b)E G.
d) Arătaţi că: X(l) · X(2) · ... · X(2007) = X(2008 !-1).
27
98. Se conside<ă mulţimea Ma matricelor de forma A (x) ~ ~ ~}
[: x E IC şi funcţia
1
f :C -">M, f(z)=-·A(z).
2
a) Arătaţi că: A(x) · A(y)E M, \:J A(x),A(y )E M.
b) Arătaţi că există A(e)E M astfel încât A(e) · A(x) = A(x), \:J A(x)E M.
c) Determinaţi t E C pentru care A(t) · A(l) = A(e).
d) Arătaţi că f(zw) = f(z) · f(w), \:J z , wE C.
e) Arătaţi că funcţia/ este injectivă.
f) Arătaţi că f(z 3 ) = (f(z))
3
, 'r:JzE C.
99. În M 2(JR) se consideră matricele A= G~} 12 = ( ~ ~} precum şi submulţimea

G={X(a)laE JR, X(a)=1 2 +aA}.
a) Arătaţi că Iz E G.
b) Arătaţi că există m E Z astfel încât A 2 = mA.
c) Arătaţi că există m E Z astfel încât X (a) · X (p) = X (p) · X (a) = X (a) , \:J a E JR.
d)Arătaţică: X(a) · X(b)=X(a+b+3ab), \:JX(a), X(b)EG.
e) Determinaţi numărul real t pentru care x(- ~) x(-

l ·
9
:) · ... · x( ~) ·x( ~) = l X(t) .
Matematică de excelenţă
100. Determinaţi, în fiecare dintre cazurile următoare, matricele A E M 2(Z) care satisfac
condiţiile:
a) A2 =O2 ·' b) A 2 =12 '· c) A

2
=(~ ~}
d) A
2
=(~ :} f) A2 =
(-2 3)
-1 -3 .
101. Se consideră A= (: ~ )E M 2 (C) astfel încât numerele a - d, b - c, b, c sunt
nenule. Arătaţi că dacă A" = (:" b

d
11 ) •
, atunci
b
i' = -:c = a~ _-d/ .
11 11
28
102. Se consideră matricea A= [ ~ : ) E M 2(Z). Arătaţi că:
.
a) pentru once JM*
nE n , An = [an aan+l) CU an E
'71
/L1
.
ŞI a +2 = an+l + a„;
11
an+l n+2
b) pentru orice m, n E N* este adevărată egalitatea am+n = an+l . am+l + an . am.
103. Se consideră o soluţie w a ecuaţiei x' + x +I~ O şi matricea A~[: ; ~}

Calculaţi A
100
, A203 .
104. a) Arătaţi (şi reţineţi) că dacă A= [: ~ )E M 2(IR), atunci

A 2 - (a+ d) · A+ (ad -bc) · 12 = 0 2 .
b) Arătaţi că dacă A E M 2(IR) şi există k E N, k ~ 3, pentru care Ak = 0 2 , atunci
A2 = 0 2.
105. Dacă w = -l+if3 , iar A= ( 12

2 (J)
w)1 , determinati, numărul real an astfel încât să fie
106. Se consideră mulţimea Ma matricelor cu 4 linii şi 5 coloane în care elementele sunt

numerele 1 şi -1 astfel încât produsul numerelor de pe fiecare linie şi din fiecare coloană
este egal cu -1 . Determinaţi numărul elementelor mulţimii considerate.
107. Se consideră matricele A, B, CE M n(IR) care satisfac egalităţile: A + B = AB, B + C =

= BC, C + A = CA. Determinaţi numărul real p pentru care este adevărată egalitatea
A + B + C = p · ABC.
'
108. In M 2(IR) se consideră matricele A= [4 1) [2 1) [1 -1)
2 3 '
B- C-
- 2 1 ' - -2 2 .
a) Arătaţi că există a, b E IR astfel încât A = aB + bC.

b) Determinaţi an, bn E IR astfel încât An = a,,B + bm 'V n E N*.
29
109. În mulţimea M 2(JR) se consideră submulţimea G = { ( ~ ~ JIa E (O, oo), b E JR}.
a) Arătaţi că Ii E G.
b) Arătaţi că dacă A, B E G, atunci A · B E G.
c) Arătaţi că dacă A E G, atunci există B E G astfel încât AB = BA = /i.
d) Daţi un exemplu de două matrice A, B E G pentru care AB i:- BA.
e) Arătaţi că pentru orice A E G şi orice n E N* există o matrice X E G astfel încât
Xn=A.
110. Se consideră mulţimea G a matricelor cu 3 linii şi 3 coloane şi care au toate

elementele din mulţimea {-1, O, l}, precum şi mulţimea Ha matricelor din G care au
proprietatea că suma elementelor de pe fiecare linie şi fiecare coloană este O. Se notează
E =
11 11 111 G.
[1 1 1 E
a) Calculaţi E 2 .
b) Calculaţi E 2007 •
c) Găsiţi o matrice B E H, Bi:- 0 3.
d) Determinaţi numărul elementelor mulţimii G.
e) Arătaţi că E · A =A · E = 0 3, \:::f A E H.
f) Arătaţi că (E + A) 2007 = E 2007 + A2007 , \:::f A E H .
1.3. Teste de evaluare
A. (3 ore/săptămână)
1. Se consideră matricele A =G ~} B =G ~} C =G ~}
(lOp) a) Rezolvaţi ecuaţiile:
AX=B,BX= C.
(20p) b) CalculaţiA 2 ,A 3 .
c) Arătaţi că \:::fnE N*, ::3an E N astfel încât:
(lOp)
An =an · A.
d) Determinaţi bn pentru care:
(lOp) 2 •
A+A + ... +An =bn ·A, \:::fnE N .
30
1 0 X
x2
2. Se notează cu G mulţimea matricelor de forma -x , CU XE ffi..
2
o o
Arătaţi că:
(lOp) a) '\IA,BE G~ A-BE G.
(lOp) b) 3U E G astfel încât A· U =A, '\IAE G.
(lOp) c) '\I A E G , 3T E G astfel încât A · T = U (cu U determinată anterior).
Notă: • Timpul de lucru: 50 de minute.

• Se acordă din oficiu I Opuncte.
B. (4 ore/săptămână)
1. În S4 se consideră permutările
1
a= ( 3 1 4
2 3 24J '~= (14 21 23
(lOp) a) Determinaţi cel mai mic număr natural nE f't pentru care an= e.
(lOp) b) Rezolvaţi ecuaţia a 9 · x = ~·
(lOp) c) Descompuneţi permutarea a în produs de transpoziţii.
(lOp) d) Precizaţi care dintre permutările date este pară.
(lOp) 2. Demonstraţi că funcţia f: S3 ~ S3 ,f(x) = x 2 nu este injectivă.
(lOp) 3. Determinaţi A 100

, unde A= ( ~1 ~ l·
4. Se consideră matricele U = ( -11 - li.
1
V= (
1 1
1 1
) şi multimea
,
G={C(x)=~·U+ 2 ~2 ·VlxEffi.·}· Arătaţi că:

(lOp) a) '\IA,BE G ~A ·BE G;
(lOp) b) 3LE G astfel încât A· L =A, '\IAE G.
(lOp) c) '\/AE G, 3TE G astfel încât A· T= L (cuL determinată anterior).

31
C. (4 ore/săptămână)
(20p) 1. Determinaţi numerele i şij pentru care permutarea

1 2 3 4 5 6 7)
cr = este impară.
(6 2 i 4 7 j 3
2 1 2 3
(20p) 2. Rezolvati
, în S3 ecuatia
, x =(3 1 2 ).
notează mulţimea ~~
lnx
3. Se cu G matricelor A(x) ( 1 :} cu xE (0,=).
o
Arătaţi că:
(lOp) a) VA,BE G ~A · BE G;
(1 Op) b) :JS E G astfel încât A · S = A , VA E G;
(1 Op) c) VA E G , :3 TE G astfel încât A · T = S (cu S determinată anterior).
(lOp) 4) a) Daţi un exemplu de matrice A E M 2(IR) cu proprietatea că A

2
=( ~ ~).
(lOp) b) Arătaţi că există o infinitate de matrice X E M 2(JR) cu proprietatea că
x
2
=(~ ~}
• Se acordă din oficiu 1Opuncte.
1.4. Determinanţi, aplicaţii în geometrie
Breviar teoretic
• Dacă A E M 11 (C), determinantul său este un număr complex notat det A, anume:
det A = L E( (j). alcr(lP2cr( 2) ..•• . ana(n)
.
o Observaţie: cazuri particulare: A= c (a bJ
d ~ det A= c la dbi = ad -bc şi
32
B =
a
t
b
u
el
v ~ detB =auz +bvx+ tyc-xuc-ayv-btz.
[
X y Z
• Proprietăţile determinanţilor:
(1) Dacă A = det ( 1

E Mn(C), atunci det A A) .
(2) Dacă matricea B se obţine din matricea A E Mn(C) prin schimbarea a două linii
(coloane) între ele, atunci det B = -det A .
(3) Dacă matricea A E Mn(q are două linii (coloane) identice, atunci detA =O.
(4) Dacă matricea B se obţine din matricea A E Mn(q prin înmulţirea unei linii (coloa-
ne) fixate cu un număr a. E C, atunci det B = a. · det A.
(5) Dacă matricea A E Mn(q are două linii (coloane) proporţionale, atunci detA =O.
(6) Dacă o linie (coloană) a unei matrice A E M (C) are toate elementele nule, atunci
11
detA =O.
(7) Dacă o linie (coloană) a unei matrice A E Mn(q este combinaţie liniară a celorlalte
linii (coloane) ale lui A, atunci det A =O.
(8) Dacă B este matricea obţinută din A prin adunarea unei linii (coloane) cu o altă linie
(coloană) a lui A, eventual înmulţită cu un acelaşi număr, atunci det B = det A.
(9) Dacă A, B E Mn(C), atunci det(AB) = ( det A)( det B) .
• Minori, complemenţi algebrici:

Dacă A E Mn(C), determinantul matricei obţinute din A prin suprimarea liniei i şi a
coloanei} se numeşte minorul elementului aif şi se notează, de regulă, cu dif.
o Observaţia I: Pentru A E Mn(q, dacă toate elementele liniei i cu excepţia, eventual, a
elementului aif, sunt nule, atunci det A= (-ly+j aiJ · diJ.
o Observaţia 2: Numărul <\; = (- ly+j diJ se numeşte complementul algebric al ele-
mentului aif; determinantul matricei A E Mn(q poate fi calculat şi astfel:
det A= a)>n + aJ); 2 + ... + a;)5;n (dezvoltarea determinantului după linia i).
1 1
not.
a1 a2 an
• Determinant Vandermonde: = V(apa 2, .. .,a„)
n-l n-1 n-1
a1 a2 an
Valoarea acestui determinant este V(apa 2, ... ,a,,) = f1 (aj -a;).
l'.5:.i<j5:n
33
• Aplicaţii ale determinanţilor în geometria plană:
Considerăm într-un sistem cartezian xOy punctele A(xpy1), B(x2 ,y2 ), C(x3 ,y3 ) ş1
notăm
x1 Y1 1
/). = X2 Y2 1.
X3 YJ 1
o Punctele A, B, C sunt coliniare dacă şi numai dacă !l. =O.
X y 1
o Ecuaţia dreptei BC este BC: x 2 y2 1 = O.
X3 YJ 1
o Aria triunghiului ABC este .9(_ABC) = _.!._ ·

2
l!l.I .
111. Calculaţi următorii determinanţi de ordinul 2:
a) I~ ~I; b) I~ -31-
-1' c) I~ ~I;
1
d)
J2
4 .Jg'
l
e)
2
1
-1
1 ' n -z Ii. ~l
4 3
a) 43 -2; -31 1-s -1;

b) 2 21
1
1 -1-
d) J3 1
J6 J2'
e)
4
1 1' n -z3i. -2il·
.
l
-
8 2
1
113. Determinaţi numerele complexe x, y sau z în fiecare dintre cazurile următoare:
a) I~ ~1=2; b) 1y;l y~11=2; c) ~ zz:l =1;

d) 12xl-1 x:ll=x; e) I~ y~12l=l; n I~ ~zl=2z-1.
34
n
sm- sinn
a)
6
b) llog
28 81
log 4
c) 1c: c;
1
c 1,
3 .
n n log 3 9 log 9 27' C3
cos- cos-
3 2
n n
sm- cos-
4 3
e) llog 2 log 9 31 12-i 2+il·
4
d)
n n log 25 5 log 16 2' f) 3-i 3+i
sin- cos-
3 4
115. Dacă A E M 2(IR) şi det A = 3, calculaţi det(2A).
116. Pentru fiecare dintre matricele următoare, rezolvaţi în IR ecuaţia indicată:
a) A=G x:
3
1
J, ecuaţia detA=.J4-x;
b) B = [ x:
1
~), ecuaţia det B = .J4 + x;
c) C=[ ~ j. ecuaţia detC=(detC)' ;
d) D = [y -lJ,
2x 3
ecuatia detD = 16;
'
e) E =( y 4
-2J , det E = 20;
4x ' ecuatia
f) F=
[ -1
4x
-3)2 , ecuatia det F = 13.
,
117. Daţi câte un exemplu de matrice A E M2(IR) care satisface proprietatea dată în
fiecare caz:
a) detA = 3; b) 2 + det A = O;
2
c) 2-det A-(detA) =O; d) 1<detA<2;
f) ~ _!_.
det A
1 +detA 2
35
118. Daţi câte un exemplu de matrice A, B E M 2 (JR) care satisface proprietatea dată în
fiecare caz:
a) detA+detB=O ,A,B::ţ.02 ; b) det( A + B) = O , A, B ::ţ. 0 2 ;
c) 3 < det A < det B < 4; d) A ::ţ. 0 2 ,B ::ţ. 0 2 şi det(AB) =O;
e) det A ::ţ. l,detB ::ţ. l şi det(AB) = l; f) det(2A) = 3 + det A.
119. În M 2 (IR) se consideră matricele
A= ( 1 2
5 -1 '
J (
B= 3 2J , C= ( 4 -lJ , D=
-1 4 -6 -1
4J .
-4 5
(-3
a) Calculaţi det A, det B, det(AB).
b) Calculaţi det C, detD, det(CD).
c) Se poate afirma că det(XY) = detX · detY, 't/X, Y E M2(C)?
120. Se consideră matricea A = ( ~ ~) E M 2 (IR).
a) Calculaţi determinantul matricei date.

b) Arătaţi că pentru orice matrice X E M 2 (IR) este adevărată egalitatea:
X 2 -(tr X)·X +(detX)·I2 = 0 2 •
c) Arătaţi că, pentru orice nE N*, există an E N astfel încât An= an· A.

1 2 3 1 1 2 -1 o
a) 3 1 4· b) 3 4· c) 3 1 4·
' ' '
1 1 2 o 2 2 2 3 5
3 -1 1 1 -1 4 3 o o
d) -2 2 1. e) O 1 3· f) -1 1 O.
' '
1 2 o o 2 4 2 2
122. Calculaţi şi aceşti determinanţi de ordinul 3:

1 l 3 2 -3 1 2 2 2
a) -2 o 1.
'
b) 1 1 4·
'
c) 1 1 2·
'
o -3 2 o o -3 3 o
1 2 1 1 1 a f -1 2
d) 3 1 3·
'
e) 1 a 1 ,aE IR; f) -1 2 f.
2 1 2 a 1 1 2 f -1
36
123. Rezolvaţi în mulţimea numerelor reale următoarele ecuaţii:
1 X 2 2 X 3 2 1 X
a) X 2 3 =0; b) 2 -1 X =0; c) X -1 2 =0;
2 -1 1 3 -2 1 2
1 X x+l -1 X 1 x-l -1
d) X 1 =0; e) 3 X 4 =0; f) X x-2 o =2-3x.
X 1 2 1 x-2
1
124. Arătaţi că: x y z = (y-x)(z -x)(z - y).
x2 y 2 z2
1
125. Rezolvaţi ecuaţia: x x
2
2 =O.
2 4
x x 4
y Z X
126. Arătaţi că: x 2 y 2 z 2 = xyz(y-x)(z -x)(z- y).
x3 y3 z3
l a+b 2a-b
127. Se consideră a, b, c E IR. Arătaţi că, dacă 1 b +c 2b-c =O, atunci a= b = c.
c+a 2c-a
1 a+ i 2-ai
128. Calculaţi 11 = 1 b + i 2 -bi , i 2 = -1, a, b, c E R
c+i 2-ci
129. Dacă a este rădăcină a ecuaţiei z 2 +z+1 =O, precizaţi care dintre următorii deter-
minanţi este număr real:
a 1 a.2
a) 1~2 ~I; b) 17 -a.al; c) 1

a.2
a.2 a.
a
37
130. Rezolvaţi în C următoarele ecuaţii:
X -2 3 X 1 2 2 4 X
a) -2 3 X =0; b) x2 4 =0; c) 4 X 2 =0;

3 X -2 x3 X 2 4
8
1- x 2 o 2x 1 -1 1 -1 X
d) 2 -x =0; e) X o X =0; f) X -1 =0.

o -x 3 -x 2x-1 l+x -1 X 1
131. Precizaţi cu ce semn apare în dezvoltarea determinantului de ordinul 4 fiecare dintre

următorii termeni:
a) a13a24a32a41; b) a1 2a21a34a43 ; c) a, 4a23a 32 a41 ·
1 1 2 -1 1 2 3 1 o 2
3 4 o o 1 2 3 2 -1 3
a) b) c)
1 -1 o o' o o 1 2' 1 o o 1'
2 3 o o o o 2 1 o 3
2 o o 1 2 3 4 2 -2 -1
2 2 2 3 4 5 1 1 2 o
d) e) f)
3 -1 o 3' 3 4 5 6' 1 -1 3
1 2 1 2 1 3 -1 -1
133. Calculaţi următorii determinanţi de ordinul 4 :
2 -1 o 1 2 1 3 3 2 o
3 1 2 1 1 3 1 4 2 3 o
a) b) c)
4 3 1 1' 4 1 5' 1 3 2 o'
1 -1 o 2 1 1 2 5 1 1
-1 2 -3 1 1 2 2 2 4 2 4 3
2 -1 1 -2 1 3 4 5 3 1 3 o
d) e) f)
1 -3 o 1 -1 -2 3' -1 -3 1 5
1 o 2 1 1 2 o -1 o
38
134. Calculaţi următorii determinanţi, punând rezultatul sub formă de produs:
a b c a -1 a + 1 a 2 -1
a) a2 b2 c2 . b) b-1 b+l b 2 -1;
'
bc ca ab c-1 c+ 1 c 2 -1
a2 (a+ 1)2 (a+ 2) 2 a+b b+c c+a
c) b 2 (b+l) 2 (b+ 2) 2 ; d) a2 +b 2 b2 +c2 c2 +a2;
c 2 (c+l) 2 (c + 2) 2 a3 +b3 b3 +c3 c3 +a3
2x-1 2x+l x X- y X+ 2 y 2x - y
e) 2y-1 2y+l y; f) y - z y+2z 2y-z.
2z-1 2z+l z z- x z + 2x 2z - x
135. Calculaţi următorii determinanţi:

sin 2 x sin 2 z sin 2 x
. 2
sm y cos 2x sin x
a) 2 2 2 , X, y, ZE IR; b) cos2y sin 2 y siny, x, y, zE IR;
cos x2
cos 2 y cos 2 z cos 2z sin 2 z sm z
1 + cos a 1+sin a 1 sin 2 X cos 2 x sin2x

c) 1- sin a 1+ cos a 1 , a E IR; d) cos 2 x sin 2 x sin2x, xE IR;
1 1 1 1+sin2x -1 1
1 a ha . hb
e) 1 b hb ·he , unde a, b, c sunt lungimile laturilor unui triunghi, iar ha, hb, he
1 C he · ha
sunt lungimile înălţimilor corespunzătoare;
1 x x2 x3
y y3
f) 1 'X, y, ZE IR.
z z3
1 x+ y+z xy+ yz+zx xyz
l+x a b c
X l+a b c
136. Arătaţi că: =l+a+b+c+x, V a, b, c, xE IR.
X a l+b c
X a b l+c
137. Dacă A E Mn(C) şi detA = 3, det(3A) = 81 , calculaţi det(SA).
39
138. Dacă A E Mn(<C) şi det A = 5, det(2A) = 20, calculaţi det(3A).
139. Rezolvaţi ecuaţiile:
x-1 o o 1-a-b X X
a) 3 x-2 o =0; b) a 1-b-x a =O, a, bE JR;

4 3 x -3 b b 1-a-x
X 1 -1 X o 3
c)
1 X -1 1 o 2x 2 4
=0; d) =0;
1 -1 X 1 o o x-1 5
-1 X o o o x+l
t t-1 t+l X 2 -3
2 1 3 1 -3 2 X
e) =O· f) =0.
3 2 4 1 ' X -3 2
o 2 -2 2 -3 1 X
140. Calculaţi determinantul următor, scriind rezultatul sub formă de produs:

2
X X 1
1 -y y2 .
y2 -xy x2
141. Calculaţi determinantul matricei A = (ay) E M 4(JR) definite prin:
aif =max { i, J} i,j=IA.
142. Se consideră numerele a, b, c în progresie geometrică, în această ordine. Ştiind că

1 1 1 1
1+ Q2 1
b - a = 1, c - a = 3, calculaţi determinantul
1 +b 2
2
1 1+ c
143. Se consideră numerele a, b, c în progresie geometrică, în această ordine. Ştiind că

1 1 1 1
2
1+ a 1 1
raţia progresiei este r, calculaţi determinantul 2
1 1 +b
2
1 +c
40
144. Se consideră matricea A = (a!i) E M 4 (IR) definită astfel:
aij =max{li+ j-21,li+ j-31}.I,)·=-

1,4
·
Calculaţi det ( A· A) , unde 'A este transpusa matricei A.

1
145. Calculaţi determinanţii:

635 35 6 103 3 2 2 32 3
a) 127 27 1. b) 204 4 4· c) 3 123 7·
' ' '
324 24 3 305 5 6 5 35 6
1 2 102 11 12 13 21 23 45
d) 2 3 103; e) 12 13 14; f) 22 24 47.
1 1 101 23 25 27 23 26 50
146. Se consideră numerele reale a, b, c, d, polinomul P =a+ bX + cX 2 + dX 3

a b c d 1 1 1 1
d a b c 1 -1 -i
şi matricele A = , B= , unde i 2 = -1.
c d a b 1 1 -1 -1
[
b c d a 1 -1 -i
a) Calculaţi P(-1) · P(l).
b) Arătaţi că P(-i) · P(i) E IR.
c) Determinaţi matricea A· B.
d) Arătaţi că det(AB) = P(l) · P(-l) · P(i) · P(-i) · det B.
e) Calculaţi determinantul matricei A.
147. Se consideră o matrice AE J\!t.i (IR:) cu proprietatea că elementele de pe diagonala

principală sunt egale, iar produsul elementelor de pe fiecare linie şi fiecare coloană este
egal cu 1. Arătaţi că det A ~ O.
148. Se consideră mulţimea G ={ ÂE M (IR) I'A· A= 12 }.

a) Arătaţi că pentru orice A E G avem det A E {-1, 1}.
b) Arătaţi că pentru orice A, B E G avem AB E G.
149. Se consideră mulţimile H ={AE M (IR) I 'A= A}, G ={ AE M (IR) I A =-A} .

1
a) Arătaţi că H, G 7:- 0.
b) Arătaţi că pentru orice A, B E H avem A + B E H.
c) Arătaţi că pentru orice A E G există B E G astfel încât A + B = 0 2.
d) Studiaţi dacă există A E G, A 7:- ]z, cu det A = 1.
41
e) Arătaţi că dacă A E H şi Ai= Oi, atunci A = Oi.
150. Arătaţi că dacă matricea X E Mi(Z) permută prin înmulţire cu orice matrice A E
E Mi(Z), atunci det X este pătrat perfect.
x-a b c
151. Determinaţi numerele reale a, b, c astfel încât ecuaţia c x-a b =0 să
b c x-a
aibă toate soluţiile reale.
152. Se consideră mulţimea G formată din toate matricele de ordinul 2 cu proprietatea că

elementele fiecărei matrice din mulţimea G formează mulţimea { 1, 2, 3, 4}.
a) Daţi două exemple de elemente ale mulţimii G.
b) Daţi un exemplu de matrice A E G pentru care det A < O.
c) Arătaţi că dacă B E G, atunci det B :t: O.
d) Arătaţi că dacă X E G, atunci -1 O ~ det X~ 1O.
e) Calculaţi numărul elementelor mulţimii G.
153. În M 2(~) se consideră matricele
A =(lo 2J1 ' =(lo 3Jl ' C= (20 0lJ' O= (Ooo·

B OJ 2
a) Arătaţi că det A = det B.

b) Arătaţi că există o singură matrice X E Mi(~) pentru care X· A = C.
c) Arătaţi că există cel puţin două matrice diferite Y, Z E Mi(~) pentru care
c . y = c . z = Oi.
d) Arătaţi că există o infinitate de perechi de numere naturale nenule pentru care
Am =Bn.
e) Arătaţi că există x, y , z E ~ astfel încât x ·A+ y · B + z · C =0 2 , dacă şi numai dacă
x = y =z= O.
154. În M , (lll.) se consideră matricele A = [ ~ ~ rJ şi B = I, +A .
a) Arătaţi că det A :t: det B.

b) Arătaţi că A · B - B · A = 0 3 •
c) Arătaţi că există în M 3 (~) două matrice C şi D pentru care C · D - D · C t:. 0 3 .
d) Arătaţi că A t:. 0 3 şi A = 0 3
2 3
•
42
e) Arătaţi că dacă X E M 3(IR) satisface egalitatea A · X = X · A, atunci există
b
a, b, c E IR astfel încât X= O a
a bel .
[O O a
n(n -1)
1 n
2
f) Arătaţi că pentru orice n E N* este adevărată egalitatea Bn = O 1 n
o o 1
~ M 2(1R) se
155. In consideră matricea A = (1 OJ , precum şi mulţimea
1 1
G ={XE .Mi (IR) I A·X =X ·A}.
a) Calculaţi A •30
b) Arătaţi că det(An) :;t O, \;/ n E N*.
c) Arătaţi că dacă X E G, atunci există a, b E IR astfel încât X =(; : J.
d) Arătaţi că dacă X= (ab 0

a
J' a, b E IR, atunci xn =( an -I
nban
o)'\;/ n
an
E N*.
e) Arătaţi că dacă Xn = A, n E N* , atunci X E G.

f) Determinaţi X E M 2(1R) pentru care există n E N* astfel încât X" =A .
156. Se consideră mulţimea G formată din toate matricele cu 3 linii şi 3 coloane şi care au
toate elementele din mulţimea M= {-2, -1, O, 1, 2}, precum şi mulţimea
H={A(x)=[: ; ]xEM}
a) Calculaţi determinantul matricei A(2) E H.
b) Determinaţi Bn, n E N* , dacă B = A(l) E H.
c)Arătaţicăexistă A(x), A(y)EH, x:;ty astfel încât A(x)·A(y)EH.
d) Determinaţi numărul elementelor mulţimii H.
e) Arătaţi că pentru orice A(x) E H, numărul det A(x) este par.
f) Arătaţi că dacă A E G şi det A este un număr întreg impar, atunci cel puţin trei
dintre elementele matricei A sunt numere întregi impare.
g) Arătaţi că dacă A E G şi det A este un număr întreg impar, atunci cel puţin un
element al matricei A este număr par.
43
157. Se consideră mulţimea T a matricelor de ordinul 3 şi care au toate elementele în
mulţimea u~ {O, 1, 2), precum şi mulţimea V~{ =[~ ~ A(x) ] XE U} c T.
a) Calculaţi determinantul matricei A(l) E V.

b) Studiaţi dacă există x, y E U pentru care A(x) · A(y)E V.
c) Calculaţi B 2 ,B3 unde B = A(l) EV.
n(n + 1)
1 n
2
d) Arătaţi că pentru B = A(l) E V avem: Bn = O 1 n , 'ţ/ nE ff.
o o 1
e) Arătaţi că există A, B E B astfel încât det(AB) = det(BA)E U.

f) Arătaţi că dacă CE T şi Care 8 elemente egale, atunci det C = O.
g) Arătaţi că există D E T cu det D * O şi pentru care D are 7 elemente egale.
158. Se consideră mulţimea M formată din toate matricele de ordinul 3 care au toate
elementele egale cu 1 sau -1.
a) Arătaţi că dacă A E M, atunci -A E M
b) Determinaţi numărul elementelor mulţimii date.
c) Arătaţi că dacă A E M, atunci det A e un număr întreg divizibil cu 4.
d) Arătaţi că dacă A E M, atunci detA E {-4, O, 4}.
e) Găsiţi o matrice C E M pentru care det C = 4.
159. Se consideră matricea A= r~ ~ ~1 şi mulţimea CA = {X E M3 ( C) I XA =AX}.

3 o o
a) Calculaţi determinantul matricei A.
b) Determinaţi a, b, c E c astfel încât A. r~ ~ ~1=13.

c o o
c) Arătaţi că dacă U, V E CA, atunci U · V E CA.
d) Arăta~ că dacă X E „
C atunci există a, c
b, E C astfel încât X =Uc ~ ~ l-
e) Arătaţi că dacă Y E CA şi Y 2 = 0 3 , atunci Y = 0 3 •
f) Arătaţi că dacă z E CA şi z = 03, atunci z = 03.
2007
44
160. Scrieţi ecuaţia dreptei AB în fiecare dintre cazurile următoare:
a) A(2, 4), B(3, -1); b) A(2, -1), B(3, l); c) A(3, 4), B(O, 2);
d) A(-1, 2), B(2, 5); e) A(l, 3), B(3, 6); f) A(3, 2), B(5, 4).
161. Determinaţi a, b E JR astfel încât x + ay + b =O să reprezinte ecuaţia dreptei CD în

fiecare dintre următoarele cazuri:
a) C(l, 3), D(2, 6); b) C(O, 3), D(l, 2); c) C(l, 6), D(-2, ---6);
d) C(2, O), D(O, 2); e) C(-2, O), D(O, -1); f) C(2, -8), D(l, -5).
162. Determinaţi a E JR astfel încât punctele A, B, C, în fiecare dintre cazurile următoare,
să fie distincte şi coliniare:

a) A(l, 2), B(2, 3), C(4, a); b)A(l, a),B(a, 1), C(O, 3);
c) A(a, 1), B(2, a - 1), C(l, 1); d) A(a, 2), B(l, 1 +a), C(3, 4);
e) A(2, a), B(3, 1), C(a - 1, -3); f) A(l, a+ 1), B(O, 2), C(a, 4).
163. Calculaţi distanţa de la punctul A(l, 1) la fiecare dintre dreptele ale căror ecuaţii sunt
următoarele:
a) 3x-4y+2=0; b) 3x-12y+10=0;
c) x+ y-3 =0; d) 4x+3y-2=0;
e) 2x + y - 1 = O; f) 3x+3y-4=0.
164. În sistemul de coordonate xOy se consideră punctele A" (n, n + 2), \ln E N şi 0(0, O).
NotămcuMmulţimea {O, Ao, AP .„, A5 }.
a) Scrieţi ecuaţia dreptei AoA1 •
b) Arătaţi că punctele An sunt situate pe dreapta AoAP \lnE N.
c) Calculaţi aria triunghiului OAoA1•
d) Calculaţi lungimea segmentului (04), nE N.
e) Care este numărul dreptelor care trec prin cel puţin două puncte din M?
f) Câte triunghiuri au toate vârfurile în mulţimea M?
165. În reperul xOy se consideră punctele 4(0,n), B"(l,n), C"(2,n), D"(3,n), n E {O, 1,
2, 3, 4}. Se notează cu Mmulţimea { Â 1 , A.i,A3 , A4 ,B1 ,B2 ,B3 ,B4 }.
a) Scrieţi ecuaţia dreptei AiA1•
b) Calculaţi lungimea segmentului (B1Ai).
c) Calculaţi lungimea celui mai mare segment (PQ) când punctele P şi Q variază în
interiorul sau pe frontiera patrulaterului A1AiB1B 2 •
d) Arătaţi că dacă avem 1O puncte în interiorul sau pe frontiera patrulaterului
A1A4 D4 Dp atunci există două dintre aceste puncte care au distanţa dintre ele mai mică sau
egală cu J2.
45
e) Care este numărul dreptelor care trec prin cel puţin două puncte din M?
f) Câte triunghiuri au toate vârfurile în mulţimea M?
166. Determinaţi m E IZ pentru care distanţa de la punctul A(l, 1) la dreapta de ecuaţie
(m+l)x+2my+3m-8=0 este egală cu 1.
167. Determinaţi aria triunghiului ABC în fiecare dintre următoarele cazuri:

a) A(l, 2), B(3, 3), C(2, 4); b) A(O, O), B(4, O), C(O, 2);
c) A(-2, O), B(6, O), C(2, 2); d) A(2, 2), B(4, 4), C(2, 4);
e) A(l, 1), B(3, 3), C(O, 4); f) A(-1, O), B(l, O), C(O, J3).
168. Determinaţi aria triunghiului MNP în fiecare dintre următoarele cazuri:

a) M(l, 2), N(3, 2), P(O, 4); b) M(-1, 2), N(l, 4), P(2, O);
c) M(l, 1), N(5, -2), P(O, O); d) M(l, 1), N(2, 3), P(l, 5);
e) M(l, 1), N(2, 3), P(O, 6); f) M(O, O), N(4, 4), P(2, 6).
169. Calculaţi aria patrulaterului ABCD în fiecare dintre cazurile de mai jos:
a) A(2, O), B(4, O), C(O, 4), D(6, 4); b) A(O, O), B(3, O), C(3, 3), D(O, 3);
c) A(l, 1), B(2, O), C(l, 3), D(4, O); d) A(-1, 1), B(O, 3), C(4, 1), D(O, -2);
e) A(-1, 1), B(O, 3), C(2, 3), D( 4, 1); f) A(-2, O), B(O, 2), C(3, O), D(l, -2).
170. Determinaţi m E IZ pentru care triunghiul având vârfurile A(l, m), B(m, 1), C(O, 1)
are aria egală cu 3.
171. Determinaţi a, b E IZ, a -:ţ. 1, pentru care triunghiul având vârfurile A(l, a), B(2, a),
C(b, 1) are aria egală cu 3. Este nevoie de condiţia a* 1?
172. Fie A(3, O), B(O, 4). Găsiţi un punct M pe dreapta y + x =O astfel încât siiABMJ = 5.
173. Fie A(l, 1), B(5, 1). Găsiţi ecuaţia locului geometric al punctelor M pentru care
siiABM] = 8.
174. Fie A(l, O), B(3, 1), C(2, 5). Determinaţi punctele Mpentru care:
siiABMJ = si[BCM] = drcAM]·
175. Se consideră în reperul xOy punctele A(-1, 3), B(O, 4), C(O, 2), D(3, 1).
a) Calculaţi distanţa de la punctul D la dreapta AB.
b) Determinaţi coordonatele simetricului lui A faţă de B.
c) Determinaţi coordonatele centrului de greutate al triunghiului ABD.
d) Calculaţi aria triunghiului ABC.
e) Găsiţi coordonatele ortocentrului triunghiului ABC; explicaţi rezultatul găsit.
46
Matematică de excelentă
,
176. Dacă Xp x2, x3 sunt rădăcinile ecuaţiei x 3 - 3x 2 + 4x -1 =O, calculaţi determinanţii:

~ ~ ~ 1 1 1
dl = Xz X3 x, ' dz = Xi Xz X3 .
177. Dacă xP x2, x3 sunt rădăcinile ecuaţiei x 3 + 2x 2 - 4x + 1 =O, calculaţi determinanţii:

~ ~ ~ 1 1 1
dl = Xz Xi X3 ' d2 = X3 Xz x, .
1+ a 2 ab ac ad
ba 1 +b 2 bc bd
178. Calculaţi determinantul 2 , a, b, c, d E JR.
ca cb 1+ c cd
da db de l+d 2
179. Calculaţi determinantul matricei A=

a
b
c
d
b
-a dc
-d -a
c -b
-c
d
b
-a
I
, a, b, c, d E JR.
180. Se consideră matricea A =( ~ ~) E M 2(JR). Determinaţi matricele X E M 2(JR) care
satisfac proprietăţile: detX= O şi det(A +X)= O.
2 2 2
2+-- 2 5+-- 2 3+--
1+x l+x l+x 2
181. Calculaţi determinantul -2x 1-Sx -3x , XE JR.
4 7+x 5
182. Calculaţi determinantul matricei A= [ :;

X1
:',
X2
~'
X3
l· unde Xp x2 , x3 E JR sunt rădă
cinile ecuaţiei x + px + q =O.
3
47
183. Dacă A E M 2(IR.), arătaţi că: det(A 2 +12 ) ~O.
184. Ştiind că rădăcinile x1, x2, x3 ale ecuaţiei x 3 + x 2 +ax+ b = O, a, b E R sunt reale,
XI X2 X3
arătaţi că acestea sunt egale dacă şi numai dacă x3 x1 x 2 =O. Determinaţi în acest caz
a şi b şi rezolvaţi ecuaţia.
b-a c-a b c-b

a-c b-c 2a b
185. Arătaţi că dacă =0, unde a, b, c sunt lungimile
b-a c-a a+2b 2c-b
a-c b-c 2a+c a
laturilor unui triunghi, atunci triunghiul este echilateral sau dreptunghic.
-1 a a a
a -l a a
186. Calculaţi determinantul L1 = a a -l a, aEIR..
a a a -1
187. Dacă A E M 2(C) are proprietatea că A 3 = 0 2 , arătaţi că A 2 = 0 2 şi det(A +li)= O.

Daţi un exemplu de matrice A * 0 2 care satisface proprietăţile anterioare.
188. Verificaţi egalităţile:

a3 3a 2 3a 1
a-b-c 2a 2a
3
a2 a 2 +2a 2a+l 1 6
a) 2b b-c-a 2b = (a+ b + c ) ; b) =(a-1) .
a 2a+l a+2 1
2c 2c c-a-b
1 3 3
X o -1 o
1 X -1 1 o
189. Rezolvaţi ecuaţia: 1 o x-1 o 1 =0.
o 1 -1 X 1
o -1 o X
48
190. Arătaţi că dacă p este un număr prim şi a, b, c, d sunt întregi, nu toate nule, atunci
a b c d
pd a b c
:t:O.
pc pd a b
pb pc pd a
191. Fie a, b, c trei numere reale pozitive şi distincte două câte două. Se formează toate
matricele pătratice de ordinul 3 astfel încât fiecare linie şi fiecare coloană să conţină cele
trei numere. Determinaţi valoarea maximă a determinanţilor acestor matrice.
192. Se consideră matricele A, B E Mn(C) astfel încât A + B = ln şi A 2 = A3 • Demonstraţi

că: det(I + AB) :t: O.
11
193. Fără a calcula determinanţii, arătaţi că pentru once numere reale x, y, z este
o X y z o 1 1 1
X o z y o z
2 y2
adevărată egalitatea: 2.
y z o X z2 o X
z y X o y 2 x2 o
194. Pentru o matrice A=(; ; )E M 2(JR) se notează cu d(A) determinantul său şi cu

A* =(!p : )matricea sa reciprocă. Se consideră matricele B =(~ ~) şi E = ( ~ ~) .
a) Calculaţi d(B).
b) Determinaţi r E JR pentru care B · B* = r · E .
c) Calculaţi B 2 .
d) Arătaţi că Bk = O
[
2k 3k. 2k-l
2
k , VkE N*.
l
e) Arătaţi că d(E + d(E) · E *) = 4.
f) Determinaţi numerele întregi s pentru care d(B + s · B*) = 4.
195. Se consideră în M 2 (JR) matricele H = ( ~ ~), 12 = ( ~ ~) şi pentru orice matrice

A E M2(JR) se defineşte funcţia JA: C ~ C, JA(z) = det(A-z · 12).
a) Calculaţi det H.
b) Arătaţi că pentru orice matrice A E M 2(JR) este adevărată egalitatea:
(A+ i · l 2 )(A-i · 12) = A2 +12 , unde i2 = -1.
49
c) Arătaţi că ecuaţia /H(z) =O nu are rădăcini raţionale .
d) Arătaţi că există două matrice diferite A, B E M 2(ffi.) pentru care JA(1) = f s (1).
e) Calculaţi JH (i).
f) Arătaţi că det(H 2 + 12) = JH (i) · JH (-i) .
g) Arătaţi că pentru orice matrice X E M 2(ffi.) pentru care det X= -1 este adevărată
inegalitatea det(X 2 +12 ) :2: 4.
196. Se consideră matricele A= (: ~) şi B = (; ~)E Nti (ffi. ) şi funcţia/: ffi. ~ ffi.,

f (x) = det(A · x + B) .
a) Calculaţi det A .
b) Arătaţi că/(O) =eh- fg.
c) Arătaţi că Ax + B = (axcx+g
+e bx +
dx+h
f).
d) Calculaţi m = 1: ~I+ 1; ~I·
e) Arătaţi că /(x) = det(A) · x 2 + mx + det(B), \;/ xE ffi..
f) Dacă A, B E M 2(ffi.) şi det(A - B) = det(A + B) = 2, calculaţi det(A) + det(B).
g) Dacă A , B E M 2(ffi.) şi det(A - B) = det B = det(A + B) = 2, arătaţi că
det(Ak + B) = 2, \;/ k E ffi..
~ M 2(C) se
197. In consideră matricea A= (24 _-1) 2
şi mulţimea
H={Xl::3 kE N, k:2:2, X k =02 }.

a) Arătaţi că A E H.
b) Arătaţi. că pentru orice matrice B=(ac db) E M 2 (C) este adevărată egalitatea
B 2 -(a+d)B+(ad-bc)12 =02 •
c) Arătaţi că det(XY) = (detX)(detY), V X, Y E Mi(C) .
d) Arătaţi că dacă X E H, atunci X = 0 2 • 2
e) Arătaţi că ecuaţia Z' =A nu are soluţii în M 2 (C) pentru n E N, n :2: 2.

f) Arătaţi că funcţia/: M 2(C) ~ M 2(C),f (X) = X 2008 nu este surjectivă.
g) Arătaţi că dacă X E H, atunci det(12 + X + X 2 + ... + X 2008 ) = 1.
50
198. Se consideră matricele
1-J2 1) (1
I= [ J2-2 J2 ,L= O
şi mulţimea U ={X E Mz(lR) IX =X}.

2
a) Calculaţi determinantul matricei I.

b) Arătaţi că IE U, LE U.
c) Arătaţi că pentru orice a, b E JR, A=(~ ~} B = (~ ~JE U.

d) Arătaţi că dacă C E U, atunci C' = C, V n E N*.
e)Arătaţicădacă D=(: ~JEU, atuncia+dE {O, 1,2}.

f) Scrieţi matricea M ca sumă finită de matrice din U
g) Arătaţi că matricea K nu se poate scrie ca o sumă finită de matrice din U
199. Fie A(2, O), B(4, O), C(3, 3). Determinaţi punctele M din interiorul triunghiului ABC
pentru care drAcMJ = drscM]·
1.5. Rangul unei matrice, matrice inversabile
Breviar teoretic
• Dacă A = (aii) E Mm,n(q şi r E N*, r::;; min(m, n), se numeşte minor de ordinul ral
matricei A determinantul unei matrice pătrate de ordinul r formată cu elementele situate la
intersecţia a r linii şi r coloane din matricea A. Ordinul maxim r al minorilor nenuli ai
unei matrice A E Mm,n(<C) se numeşte rangul matricei A şi se notează r = rang(A).
• Numărul natural nenul r este rangul matricei nenule A E Mm,n(<C) dacă şi numai dacă
sunt îndeplinite simultan condiţiile:

( 1) Matricea A are cel puţin un minor nenul de ordin r.
(2) Toţi minorii de ordinul r + 1 ai matricei A (dacă există) sunt nuli.
• Dacă A E Mm,n(<C) este o matrice nenulă şi r ~ 1 este rangul acesteia, un minor fixat de
ordinul r al matricei se numeşte minor principal; cele r linii (coloane) ale lui A corespun-
zătoare minorului principal se numesc linii (coloane) principale, celelalte se numesc
secundare.
o Orice coloană (linie) a unei matrice nenule este combinaţie liniară de coloanele (liniile)
principale ale matricei.
51
o Dacă d este un minor de ordinul r < min(m, n) al unei matrice A E Mm,n(C), un minor
de ordinul r + 1 al matricei se numeşte bordatul lui d dacă se obţine prin adăugarea
(bordarea) lada unei linii şi a unei coloane din A (rămase în afara lui d); dacă o matrice
A E Mm,n(C) are un minor nenul de ordinul r şi toţi bordaţii săi (dacă există) sunt nuli,
atunci r = rang(A).
• O matrice pătratică A E Mn(C) se numeşte inversabilă dacă există o matrice
A E Mn(C) astfel încât AB = BA = In. În acest caz, B se numeşte inversa matricei A şi se
notează B = A- 1•
. A- l nu msearnna -1 .
o Ob servaţie: A w
A
• O matrice A E Mn(C) este inversabilă dacă şi numai dacă este nesingulară, adică
detA :;t: O.
• Matricea adjunctă sau reciprocă a matricei A E Mn(C) se notează cu A* şi se obţine din

matricea A prin înlocuirea fiecărui element au cu 8Ji (sau se consideră matricea transpusă
A şi în aceasta se înlocuieşte fiecare element cu complementul său algebric).
1
• Dacă A E Mn(q este inversabilă, atunci A- 1 = _l_ ·A* .

detA
200. Determinaţi rangul fiecăreia dintre următoarele matrice:
a)A=(~ ~} (5 -lJ
b) B = 4 2 ; c) C =(~ ~}
d) D=[~ 2 JJ 4
6
1 ;
4
[I 1I 2J3 ;
e) E = 2
3 -2 1
Q D=[~ 24 6JJ .
6 9
C=[~
2
2 [2 -IJ
a) A=G -1}
6 -3 ' b) B = ~ ~2 ; c)
1
o :J
d) D=[~ ~J E=[~
1 2 -1
2
3
e)
4 -2
6 -3 n f)F=(~
2
1 ;}
52
b)B=[~
3
c) C=[~2 -1) '

2
~}
-1 2 6
2 .
a) A =G 3
-2 4 -1 o
-1 5 1
o 1
D=[~ ~J e)E=[~ QF=[~ ~J

1 1 2
d)
2 3 -2)
2 .
'
3
1 -1 o 5 -1 -1 -1
203. Determinaţi, în funcţie de valorile parametrilor reali a şi b, rangul fiecăreia dintre

următoarele matrice:
a) A=(! :} b) B= (b-1
4 b~l} c) C=(~
2
a !}
e) E=[~
1 1
d) D=G
204. Determinaţi, în
4
1 :}
funcţie
a
-1 n
de valorile parametrului real m, rangul
QF=[!
fiecăreia
2
b
dintre
n urmă
toarele matrice:
a) A= (
1 2 4 );
b) B=(: ~} c) C=(~
l
2 m 2m
E=[~ F=[~ ~ ~1-

1 1 m) m
d) D = 1 m 1 ;
e) 1 .
[ m+l '
Q
m 1 1 -2
205. Determinaţi a, b E IR astfel încât fiecare dintre matricele următoare să aibă rangul 2:
c) C =[~
b) B=[ ~
!l
3 3
a) A=(!
3
a
1
2 :} -2
4
6
b
o n l
e) E=[ ~
~J ~J
1 1 b
d) D= r-1 1 a
a2
b
b2
QF=[:, b2 2a
a+b
2
+ 2b 2 .
-1 1 l+a l+b 3+a+b
206. Daţi câte un exemplu de matrice A, B care satisfac, în fiecare caz, condiţiile:
a) A, B E M 2(1R), A -:t B, rang A =rang B ;
b) A, B E M 2(IR), A -:t B, rang A< rang B;
53
c) A, B E M2(1R), A -:ţ. B, det A = det B, rang A >rang B;
d) A, B E M 2(1R), A -:ţ. B, det A -:ţ. det B, rang A =rang B;
e) A, B E M 2(1R), A -:ţ. B, detA < detB, rang A> rang B;
f) A, B E M 3(JR), A -:ţ. B, detA = 1 + detB, rang A= 1 +rang B.
207. Determinaţi valorile parametrilor reali a, ~pentru care matricea
A= r~ ~ ~
1 2a 2
;]
4
are rangul 2.
I
208. Determinaţi valorile parametrului real a pentru care matricea
A=[~ ~ 1 -1
-l
3 -1
~ are rangul 2.
4 2 O a
209. Determinaţi valorile parametrilor reali a, b pentru care matricele
2 2
A=[~ ~ ~ 1, =[~ ~
2
B -: :1 au ambele rangul 2.
3 -1 1 3 -1 1 b
210.
A= a
Determinaţi
[
1
a
o
1
-2 -1
1
2
b l
valorile parametrilor reali a, b pentru care matricea
-1 are rangul minim.

1
211.
acelaşi
Determina~
rang.
m E IR astfel încât matricele A = [ ~~ ] B = [: l
~ ~ să aibă
m 1 1
1 m
212. Studiaţi rangul matricei A= în funcţie de valorile parametrului
1 1 m
1 m
real m.
54
B=[~
-3 p
213. Studiaţi rangul matricei
1
-1
2 ;J în funcţie de valorile numărului
complexp.
~ ~ J funcţie numărului
2
214. Studiaţi rangul matricei c =[q21 2 în de valorile
2 q+l q-1
real q.
215. Studiaţi rangul matricei D = [~ ~ -l :Jîn funcţie de valorile numărului real t.

3 -1 2
216. Studiaţi rangul matricei E = [~l ~ funcţie

:l în de valorile numărului real u.
-1 u
217. Studiaţi rangul matricei F = G~ ] în funcţie de valorile numărului real w.

l+w
218. Se consideră matricele A=[~ ~ ~], [~ ~ ~J , ~. B= mE

O O 1 m O m
a) Determinaţi m astfel încât cele două matrice să aibă acelaşi rang.
b) Rezolvaţi ecuaţia matriceală B ·X· A = 0 3 •
c) Pentru k E If, calculaţi Ak şi arătaţi că Bk # 0 3, V m E R
219. Precizaţi care dintre următoarele matrice sunt inversabile:
a) A=G ~} [l -IJ~ ;
b)B=~ c) C = (! :}
e)E=[~ I 2] ~ F=[~ 23]
n
2
d) D=[i -1
1
2
2
4 ;
1
3
1 2
1 .
55
220. Precizaţi care dintre următoarele matrice este inversabilă şi, dacă e cazul, determinaţi
mversa:
a) A=(: ;} b) B=(~ ~} c) C=G ~}

d) =( -32 -43 );
D e) E=(~ :} f)F=(: :}
221. Determinaţi m E JR pentru care fiecare dintre matricele următoare este inversabilă şi,
pentru valoarea indicată în fiecare caz, determinaţi inversa respectivei matrice:
a) A=G ~}m=7; b) B = ( m
3
-2)
1 '
m =-5·
'
c) C =(; ~} m =3; d) D=
(
m+2
1
5 )
m-2 '
m=2·
'
e)E= 2
m 1 2]
m 3 ,m=O; f) F = -1
m 2 3]O , m =O.
m
[ [
1 -1 o O 1 m
inversa:
b) B =
1 1 OJ
O 1 1 ;
[o o 1
e) E = 2
1 -2
-1 OOJ ;
[1 2 3
mversa:
56
224. Rezolvaţi ecuaţiile matriceale:
a) G~}x=G ~} b) X·G ~4)=G ~}

c) G:}Y=(: =~} (1 OJ =(1o -2J
d) y . 1 1 -1 ;
e)G ~}z=(~ ~} f)z{! ~J=(: :}
h) x[~ ~o ~1=[~ ~
1 1 2 1
;];
d) y [~ ~1 ~ ]=[!o ~ ~11;
1 -1 2 -2
Q z[~ ~o ~o11 =[ ~ ~o ~21.

-2 o
226. Determinaţi valorile parametrului real a pentru care matricea
1 1
a --a
2 2
1 1
A= --a a este inversabilă.
2 2
1 1
a - -a
2 2
227. Dacă A este o matrice pătratică de ordinul n ;::: 2, nesingulară, arătaţi că det(A*) =
= (det Af- 1, unde A * este reciproca (sau adjuncta) matricei A .
228. Se consideră matricea A =[ 3~ a+l

a+
a-21
-2 .1 Dacă A* este reciproca (sau ad-
2a+3 1 -3
juncta) matricei A , determinaţi a E JR astfel încât să fie verificată egalitatea A- 1 =A*.
57
Determinaţi să fie inversabilă pentru
X
229. a E IR astfel încât matricea A =[; x-1 ]

1
orice x E JR.
230. Determinaţi a e IR astfel încât matricea A = [; ~l J să inversabilă

: fie pentru
orice x E IR şi determinaţi inversa în cazul în care a = x =O.
231. Se consideră matricea uE M 3(IR), u = r~ ~

o o
a) Determinaţi a, b, c E IR pentru care uz= 0 3.
b) Determinaţi a, b, c E IR pentru care U -[~ ~

o o
c) Arătaţi că dacă uz= 0 3 , atunci h - U este inversabilă şi inversa ei este h + U.
consideră ~ : Î.Arătaţi că inversabilă, determinaţi

1
232. Se matricea A =[: 1 A este
-iJ
inversa ei şi rezolvaţi ecuaţia AX =B, unde B =[ D
233. În mulţimea M z(IR) se consideră matricele A= G~} B =( ~ :} C =( ~ :}
a) Arătaţi că există k E Z astfel încât A= Ii= k · B .
b) Determinaţi rangul matricei A.
c) Determinaţi A zoo?.
d) Arătaţi că Bn =12 +(2n -l) · A, VnE r~f .
e) Arătaţi că nu există a, b, c E IR astfel încât aA + bB + cl2 = C.
f) Arătaţi că matricea X = A" + Bn este inversabilă Vn E rf.
58
234. În mulţimea Mi~) se consideră matricea A -(
2 3
- -1 -1
) ş1 submulţimea
H={aA+bl2 la, bEQ}.
a) Arătaţi că 02 EH, 12 EH.
b) Arătaţi că A 2 -A+ / 2 = 0 2 •
c) Calculaţi rangul matricei A.
d) Arătaţi că există k E N*, m E Z astfel încât Ak = m · / 2 •
e) Calculaţi A 2007 •
f) Arătaţi că dacă B E Mi(Q) şi AB = BA , atunci B E H.
g) Arătaţi că dacă X E H, X:;:. Oi, atunci X este inversabilă.
235. Se notează cu En matricea pătratică de ordinul n care are toate elementele egale cu 1.
Arătaţi că:
2
a) E" =n·En;
b) In - E" este inversabilă, inversa ei fiind I - - - · E , n ~ 2.
n
1
n-1 11
236. Determinaţi matricea X pentru care următoarea egalitate este adevărată:
: ~ ~ ~ :1.
[ ~
o o
o o o
1
1
X=
o o l
o o o
2
1
237. Aflaţi valorile posibile ale rangului matricei

o o o aln
o o o a2„
A= E Mm,n(C).
o o o am-1,n
aml am2 am ,n-1 amn
238. Dacă A E Mi~) are proprietatea că există kE N* astfel încât Ak =0 2 , arătaţi că

matricele / 2 -A şi / 2 +A sunt inversabile.
59
l 1"< 1.
239. Arătaţi că matricea A= (a;) .. - , unde au = { o,' .- . , este inversabilă şi deter-
~ , ,1 =1.n 1>J
minaţi inversa sa.
240. Se consideră mulţimile G = { ( :b :)Ia, bE Z} şi mulţimea

Gk ={AE G I det(A) = k, kE N}.
a) Arătaţi că dacă A, B E G, atunci A · B E G.
b) Arătaţi că det(A) · det(B) = det(AB) pentru orice A, B E G.
c) Arătaţi că A E G este inversabilă şi X 1 E G dacă şi numai dacă A E G1•
d) Arătaţi că dacă Gk "f:. 0, atunci Gk, "f:. 0.
e) Arătaţi că G9 "f:. 0, G3 = 0.
241. Se consideră mulţimea

Ma matricelor de ordinul 2 care au toate elementele din
mulţimea {O, 1, 2}, iar elementul de pe linia 1 şi coloana 1 este nenul.
a) Daţi un exemplu de matrice A, B E M pentru care det A = O şi det B "f:. O.
b) Arătaţi că A=(~ ~)EM,darA- 1 e:M.

c) Arătaţi că dacă X E M, atunci -4 ::::; det X::::; 4.
d) Determinaţi numărul elementelor mulţimii M
e) Arătaţi că dacă efectuăm produsul tuturor matricelor din mulţimea M, în orice
ordine, se obţine o matrice care are rangul 1.
f) Arătaţi că dacă n E {-4, -3, -2, .. „ 2, 3, 4}, atunci există Y E M cu det Y = n.
242. Se consideră polinomul f = X 2 - 4X + 2 E JR (X], funcţia g : M 2(C) -? Mz(C),
g(X) =X 2 -4X +2 ·12 şi matricea A= (21 2)2 E Mz(C).

a) Arătaţi că dacă a şi b sunt rădăcinile lui/, atunci (a 2 + b2 )E N.
b) Arătaţi că g(A) = 0 2 •
c) Arătaţi că g(J2 )=/(l)·l2 •
d) Arătaţi că matricea B = /(1) · 12 este inversabilă.
e) Arătaţi că există o matrice CE M 2 (C) astfel încât g(J2 ) - g(A) = (12 -A)· C.
f) Arătaţi că dacă X E M 2 (C) este o matrice pentru care g(X) = 0 2 , atunci matricea
12 - X este inversabilă.
60
243. Se consideră mulţimile G ={( :b ~ JIa, b E Z} şi
H={AEGldetA:;tO, A- 1 EG}.
a) Arătaţi că dacă A, B E G, atunci A+ B E G şi A· B E G.
b) Arătaţi că dacă A E H, atunci det A = 1.
c) Arătaţi că dacă A E H, atunci A4 =12 .
d) Arătaţi că dacă
A, B, C, DE H şi A · B · C · D =Ii, atunci printre cele patru matrice
există două care sunt egale.
e) Arătaţi că dacă A, B E G şi A · B = 0 2, atunci A= 0 2 sau B = 0 2 .
244. Se consideră mulţimea M a matricelor de ordinul 3 care au proprietatea că ele-

mentele lor formează mulţimea {1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9}.
a) Determinaţi numărul elementelor mulţimii M
b) Arătaţi că =[~
A : ~J şi calculaţi
E M det A .
3 6 9
c) Găsiţi o matrice B E M pentru care det B :;t O; în acest caz arătaţi că B- 1 e M
d) Arătaţi că dacă CE M, atunci rang CE {2, 3}.
e) Arătaţi că mulţimea M conţine cel puţin 9 matrice neinversabile.
245. Se consideră matricea E = [~ ~ :J şi mulţimea M formată din toate matricele de

o o 1
ordinul 3 care au toate elementele numere naturale.
a) Arătaţi că dacă A, BEM, atunci A+ B E Mşi A· BEM
b) Arătaţi că matricea E este inversabilă şi F 1 e M
c) Găsiţi două matrice C, D E M astfel încât rang C = 1, rang D = 2.
d) Arătaţi că dacă X E M şi x -1 E M, atunci suma elementelor de pe fiecare linie şi
suma elementelor de pe fiecare coloană a matricei X sunt egale cu 1.
246. Se consideră matricele A=[~ ! ~J şi B =A+ 13 •

9 6 3
l
a) Determinaţi rangul matricei A.
b) Determina~ mab"icea Z~A-X· Y, unde X~[! Y~ (3 2 !).
c) Arătaţi că există m E Z astfel încât A2 = m ·A.

61
d) Arătati, că matricea B este inversabilă, inversa ei fiind B- 1 =13 _ _!_·A.
11
e) Arătaţi că pentru orice n E rf, n ~ 2 , există an E N astfel încât An = an . A.
f) Găsiţi trei matrice U, V, W E MJ(C) de rang 1 astfel încât B = U + V+ W.
g) Arătaţi că oricare ar fi C, DE MJ(C) de rang 1, avem C + D #-B.
247. Se consideră mulţimea G = { ( :;;; ~} z, wE C}-

a) Arătaţi că 12 , 0 2 E G.
b) Arătaţi că dacă z, wE C
şi lzl + lwl =O, atunci z = w =O.
2 2
c) Arătaţi că dacă A, B E G, atunci A · B E G.

d) Arătaţi că dacă C E G, C #- 0 2, atunci Ceste inversabilă şi C- 1 E G.
e) Găsiţi o matrice X E G cu proprietatea XC #- CX, unde C = ( ~i ~) .

f) Arătaţi că dacă A, B E G şi A · B = 0 2 , atunci A= 0 2 sau B = 0 2 .
248. Fie matricea A=[~ ~ ~J şi funcţia/: M3(q ~ M3(q, I (X)= x 2001 •

o o o
a) Determinaţi rangul matricei A.
b) Arătaţi că matricea 13 +A este inversabilă şi că inversa sa este 13 +A+ A2 •
c) Arătaţi că dacă matricea f (X) este inversabilă, atunci şi X este inversabilă.
d) Arătaţi că dacă Y E M 3(C) şi Y ·A =A · Y, atunci există a, b, c E C astfel încât
Y=[~O ~O ;J. a
e) Arătaţi că dacă Z =[ ~ CJ
ab b , unde a, b, c E C şi det(Z) =O, atunci Z 3 = 0 3 •
O a
f) Arătaţi că funcţia/ nu este injectivă şi nici surjectivă.
249. Se consideră matricele J =( ~ ~} K =( ~ ~} Convenim să spunem că o matrice

A E M 2(IR) este ni/potentă dacă există n E N* astfel încât An =0 2 .
62
a) Arătaţi că matricele 0 2 şi J sunt ni/potente, iar matricea K nu este nici inversabilă,
nici ni/potentă.
b) Arătaţi că dacă B E M 2(IR) este ni/potentă, atunci B 2 =0 2 .
c) Daţi un exemplu, diferit de cele de la a), de matrice ni/potentă.
d) Arătaţi că matricea Ii nu poate fi scrisă ca o sumă finită de matrice ni/potente.
250. Fie mulţimile G ={A E M 2(IR) I det(A) E {-1, l} }, H= {A E M 2(IR) I det(A) = l}
şi matrice le X =( 1
o
o) , =(io
-1
Y
0
-z
.) , Z = (o-1 alo , a E IR·.
a
a) Arătaţi că X, Z E G, Y, Ii E H.
b) Arătaţi că dacă A , B E H, atunci AB E H.
c) Arătaţi că orice matrice din G este inversabilă şi inversa ei este în G.
d) Arătaţi că Z 2 =12 şi că ecuaţia matriceală U = 12 are în H doar soluţiile 12 şi -12 •
2
2
e) Arătaţi că ecuaţia U =12 are în mulţimea G o infinitate de soluţii.
f) Arătaţi că nu există o funcţie bijectivă f : G ~ H cu proprietatea că
f (A· B) = f (A) · f (B), 'v'A , B E G.
1. Se consideră punctele A(l, 1), B(2, 4), C(O, -2), D(3, 5), E(O, 3).
(20p) a) Determinaţi care dintre punctele C şi respectiv D este situat pe dreaptaAB.
(1 Op) b) Calculaţi aria triunghiului ABE.
X 2 2
(lOp) 2. Rezolvaţi ecuaţia: 2 x 2 =O.
2 2 X
(20p) 3. Calculaţi rangul matricei A =[ ~ 24 -11

-2 .
1 o
(lOp) 4. Daţi un exemplu de două matrice A , B E M 2(IR) pentru care det A * O, det B * O
şi det(A + B) = O.
63
5. Se consideră matricea U =(a -l 3
) , a E JR.
1 a+l
(lOp) a) Determinaţi mulţimea valorilor lui a pentru care matricea dată este
inversabilă.
(lOp) b) Pentru a= 3, determinaţi inversa matricei U.
Notă:• Timpul de lucru: 50 de minute.

• Se acordă din oficiu 1 Opuncte.
1. Se considerăpuncteleA(l, l),B(2, 3), C(3, m).

(lOp) a) Determinaţi m E Z astfel încât punctele date să fie coliniare.
(lOp) b) Determinaţi m E Z astfel încât punctele date să fie vârfurile unui triunghi de
arie 4.
2. Se consideră matricele A=[~ ~ ]·

10
(lOp) a) Determinaţi a pentru care matricea A are rangul 2.
(lOp) b) Pentru a = 2, determinaţi inversa matricei A.
(lOp) c) Pentru a = 2, rezolvaţi ecuaţia A · X = B.
(20p) 3. Arătaţi că, dacă a, b, c reprezintă lungimile laturilor unui triunghi pentru care
2a + 1 2b + 1 2c + 1
b2 c2 =O, atunci triunghiul este isoscel.
3a 3b 3c
(20p) 4. Determinaţi valorile parametrului real m pentru care matricea
A =[ ! x: 1 ~] este inversabilă pentru orice x JR. E
1 1 X

64
1. Se consideră punctele A(-2, O), B(O, 3), C(O, 3), D(l, m), m E R
(lOp) a) Determinaţi m pentru care punctele A, B, D sunt coliniare.
(lOp) b) Determinaţi ecuaţia locului geometric al punctelor M pentru care triunghiurile
ABM şi BCM au ariile egale.
(20p) 2. Determinaţi p, q E IR pentru care matricele:
A= 2
1 -11 2]1 şi
[l -11 21 3]
= au acelaşi rang.
[3 1 p B 2
3 1 pq
3
(20p) 3. Dacă ABC este un triunghi cu lungimea laturilor a, b, c, calculaţi:

2 2
a cos A 1
11 = b 2
2
cos B 1.
2 2
c cos C 1
(20p) 4. a) Arătaţi că există A E Mz(IR) pentru care A2 = 312 - A.
(1 Op) b) Arătaţi că dacă A E M 2 (IR) satisface A 2

= 312 - A , atunci matricea A - 12 este
inversabilă, inversa ei fiind A + 212.

1.7. Sisteme de ecuaţii liniare
Breviar teoretic
•Forma generală a unui sistem cum ecuaţii liniare şi n necunoscute (peste mulţimea nu-
a11X1 + a12X2 + ... + alnXn =bi
merelor complexe <C ) este: (S)
sunt necunoscutele, aif, i = 1, m, j = 1, n sunt coeficienţii necunoscutelor, iar b;, i = 1, m

sunt termenii liberi.
o Observaţie: Soluţie a sistemului (S) este un n-uplu (x 1, x2 , . . ., x„) ale cărui componente
(numere) verifică ecuaţiile sistemului.
65
a11 a1 2 aln
a 21 a 22 a2n
• Matricea reprezintă matricea sistemului, iar matricea
aml am2 Qmn
a11 a1 2 aln bi
a 21 a 22 az„ b2
A= reprezintă matricea extinsă a sistemului.
XI
X2
o Observaţie: Dacă notăm cu X= E M,,,1(C) matricea coloană a necunoscutelor şi
bi
b2
cu B = E M,,,,1(C) matricea coloană a termenilor liberi, sistemul (S) se poate scrie
bm
succint sub forma matriceală AX= B.
• Sistemul liniar (sau de ecuaţii liniare) (S) se numeşte compatibil dacă are cel puţin o
soluţie; în caz contrar, sistemul se numeşte incompatibil; dacă sistemul are o unică
soluţie, atunci este compatibil determinat, iar dacă are mai multe soluţii, sistemul este
compatibil nedeterminat.
o Rangul matricei A a sistemului se numeşte chiar şi rangul sistemului, iar ecuaţiile care
corespund liniilor principale ale matricei se numesc ecuaţii principale (evident, cele care
corespund liniilor secundare se numesc ecuaţii secundare); la fel avem pentru
necunoscute: principale, respectiv secundare.
• Teoremă (Kronecker-Capelli): Un sistem liniar este compatibil dacă şi numai dacă
rangul matricei sistemului este egal cu rangul matricei extinse.
not.
o Rangul matricei A a sistemului liniar (S) este dat de un minor principal d = dP; bordaţii
acestui minor, în matricea extinsă, cu elemente de pe coloana termenilor liberi (dacă
există astfel de bordaţi), se numesc minori caracteristici (de obicei, dacă există unul
singur, acesta se notează cu de).
• Teoremă (Rouche): Dacă r < m (adică rangul sistemului este mai mic decât numărul
ecuaţiilor) , atunci sistemul liniar (S) este compatibil dacă şi numai dacă toţi minorii
caracteristici (dacă există) sunt nuli.
o Cazuri particulare:
(1) Sisteme Cramer: sistem cu n ecuaţii şi n necunoscute, cu det A -:t O; în acest caz,
notând cu dj , j = 1, n , minorul obţinut din determinantul matricei sistemului prin înlocu-
irea coloanei} cu coloana termenilor liberi, sistemul are soluţie unică:
66
=~, ..., x„ =~(regula lui Cramer).
x1 =____5___, x 2
detA detA detA
(2) Sisteme omogene: sisteme cu toţi termenii liberi nuli; evident, un astfel de sistem
are cel puţin soluţia nulă (sau banală), deci este compatibil; în cazul în care m = n, acesta
are şi soluţii nenule dacă şi numai dacă det A= O.
251. Studiaţi care dintre următoarele sisteme este compatibil:

3x+4y=ll
2x-y=3 2x+3y =2
a) . b) c) 5x-2y=l;
{ 4x-2y=7' { 6x+9y =6 ; {
2x+3y=8
4x-2y=3
3x-5y = 4 2x-y+z=l
x+ y =1 ; e) . f)
d)
{ { 2x+3y=9' { 4x-2y+2z=2 .
2x+3y =4
252. Rezolvaţi, folosind eventual formulele lui Cramer, următoarele sisteme:
x+ 2y-z = 4 {2x+ y+3z = 3 {3x-y+2z = 7
a) x+4y-2z=7; b) x+2y+3z=O; c) x+y+2z=5;
{
2x+4y+z=5 x+y+3z=2 -x+2y+z=l
2x + y + z = 3 { x + y + 2z = 3 { 2x + y + z = 4
d) -x+3y-4z=9; e) 2x+3y-z=l; f) x+2y-z=5.
{
3x+2y+2z=5 3x+y+z=4 x+3y+2z=7
253. Studiaţi care dintre următoarele sisteme este compatibil şi, în caz afirmativ, rezolvaţi
sistemul:
2x-y-z=O x+2y+3z=3 3x-y-z=3
a) x+y+3z=5; b) 4x-y-2z=3; c) 2x-2y-3z=2;
{ { {
3x-2y-z=O 2x+ y-z =3 x+4y-z=l
x+2y-z-t=3 x+y+z+t=2 x+4y-y-z=4
l -x + 3 y + 3z - 2t = 3
2x - y - z + 2t = 1 2x - y - z + 2t = 1 f)
d) ; e) ;
x+ y-z-2t =2 3x + y + 3z -t = 2 2x + 2 y - z - t = 2
! x-y+2z
254. Studiaţi care dintre

=0
următoarele
-x+y-z+2t=l
sisteme este compatibil şi,

2x + y + z + 2t = 1
în caz afirmativ, rezolvaţi

sistemul:
x+2y+3z=l x+y-z=O x+3y+4y=4
a) 2x+ y-z =1 ; b) 2x-2y+3z=l; c) -2x + 3y + z =1 ;
{ { {
3x+3y+2z=2 3x-y+2z =1 -x+3y+2z=2
67
2x+ y+3z=4 x+y=3 x+y+2y=4
d) X + y + 2z = 3 ; e) 2x + y - z = 4; f) 2x - y + z =2 .
{ { {
x - y= -1 y+z=2 3x-y+2z =4
255. Determinaţi, în fiecare caz, valorile reale ale parametrului m pentru care sistemul
este compatibil; rezolvaţi fiecare sistem pentru valoarea menţionată:
x+2y+3y=3 x+y+mz=2
a) 3x-y+2y=2 b) 2x + y + 3z = 3
{ {
mx-y+z=l 3x-y+2z =2
(rezolvare pentru m = 2); (rezolvare pentru m = 2);
2x+ y+z =4 x+ y-2z =l

c) x + my - 2z = 7 d) 2x + y + mz = 7
{ {
. x-y+2z =-1 3x+2y+z=8
(rezolvare pentru m = 3); (rezolvare pentru m = 3).
mx+2y-3z=3 2x+ y-z=m

e) x-2y+z=-1 f) 3x + y - 2z =1
{ {
2x-y-z=m mx+3y+2z =3
(rezolvare pentru m = 1); (rezolvare pentru m = 1).
256. Studiaţi care dintre următoarele sisteme este compatibil şi, în caz afirmativ, rezolvaţi
sistemul:
x+2y+3z-t=2
2x - y + z + 3t = 5
a) 3x - y + 2z + 4t = 6;
b) X + y + 2z = 1 ;
! 2x + y + 3z + t = 4
x - y+z-t =O
x+y+z-t=2
{
3x + y + 4z + 2t = 5
x+2y+3z-t=2
c) 2x- y-3z+2t =O; d) 3x - y + 2z + 4t = 6;
{ {
x-y-z +2t =2 2x+y+3z+t=4
x +2 y-3y =3
x+ y+2z =4
2x-y+4z =1
e) 2x+y+3z+t=7; f)
{ -x+y-2z=O
2x - y + z + 3t = 4
2x+2y-z=4
68
257. Determinaţi a, b E IR astfel încât următoarele sisteme să fie compatibile:
ax+ y+2z=2 2x-2y+z =1 x+3y=5

a) 2x-y+z=b; b) ax - y + 2z = 2; ax+2y=5.
{ { c)
3x+ y+2z=4 x+y+z=b 3x-2y=b'
2x+5y=8
2x+ y+3z = b 2x+ y+z=a ax+ y+2z=3
d) x + y + az = 3 ; e) 3x-y+z=2; f) 2x+ay+3z = 2.
{ { {
3x-y+2z =1 x-y+bz=O x-2y-z=b
258. Determinaţi a, b, c E IR astfel încât următoarele sisteme să fie compatibile, iar

matricea sistemului să aibă rangul 2:
2x - y + z - t = 1 X+ 2y + 3z + 3t = 1 2x + y + z + t =3
a) x+y+az+t=-1; b) X+ y + 2z + bt = 0 ; C) X- y + at + 2t =0 ;
{ { {
x-y+z+bt =c ax-3y+z+t=c 3x + 2 y + z + bt = c
x+ y+2z+bt =3 2x - y + z + t = 2 x+2y+az-t=3
d) 2x + y + ay + 3z =5; e) 3x-2y +az+ t = 2; f) 2x- y + z + bt = 1 .
{ { {
2x - 3 y - z - t = c X+ y + 2z + bt = C -x+3y+2z+t=c
259. Rezolvaţi următoarele sisteme (discuţie după valorile parametrilor reali a, b, c):
ax+ y+z =1 ax-2y-z =0 (1 + b )x + y + z=1

a) x+ay+z=l; b) 2x + y - az = O; C) X+ (1 + b) y + Z =C ;
{ { {
x + y + (1 + b )z = c
2
x+y+az=l x+ay-3z=l
bx + y - z = 1+ b x+y+z=2 ax+ y+z=l
d) 2x + by + z =3 ; e) (1 + c )x - y + z = O; f) X+ by + Z =1.
{ { {
x-2y+bz=-1 x+y-cz=c x+y+cz=l
260. Rezolvaţi următoarele sisteme de ecuaţii omogene:
2x-y-z=O x+ y-2z=O x+2y-4z=O

a) x+y-2z=O; b) 2x - y - z =O ; c) 2x-y+3z=O;
{ { {
x-2y+z=O -x+3y-2z =0 3x+ y-z=O
4x-3y-2z =O 2x+ y+z =0 x+2y-z=O
d) -2x+4y+3z=O; e) 3x-y-z =0 ; f) -3x+2y+3z=O.
{ { {
2x+ y+z=O 2x+2y-3z=O -x-y+4z=O
69
x+2y+3z =O
261. Se notează cu A matricea sistemului 5x + 3y + z = O.
{
x+3y+5z =O
a) Găsiţi o matrice B E MJ(IR), B -:t:- 0 3 astfel încât A· B = 0 3 .
b) Arătaţi că An -:I:- 13 , \:/ nE ff.
c) Rezolvaţi sistemul dat.
x+y+z=3
262. Arătaţi că sistemul x + 2y + 3z = 6 este compatibil nedeterminat. Determinaţi acele
{
x+3y + 5z = 9
soluţii (x, y, z) ale sistemului pentru care x
2
+ y 2 + z2 = 3.
x+2y+z=O
263. Se consideră sistemul liniar omogen 2x + my + z = O, m E IR.
{
x-3y+2z =0
a) Determinaţi m pentru care sistemul admite numai soluţia nulă.
2 2 2
b) Pentru m = 9, arătaţi că expresia x 2 - y +z
2 2
este constantă.
X +y +z
x-2y+z-t=O
2x - y + 3z +(a -3)t =O
264. Determinaţi a E IR astfel încât sistemul să aibă soluţii
x+y+z+t=O
2x + (a - 1) y + 2z + at = O
nenule şi rezolvaţi în cazul a = 1.
265. Se consideră matricele A =( ~ ~), B =( ~l ~), C =( ~ ~). Determinaţi valo-

rile parametrului real m astfel încât să existe x, y, z E IR, nu toate nule, pentru care
xA + yB + zC = 02.
x+y+z=O
266. Se consideră sistemul: mx + 2 y + 3z = O , m E IR. Determinaţi mulţimea valorilor
{ 2
m x+4y+9z =O
lui m pentru care sistemul admite numai soluţia nulă şi rezolvaţi sistemul pentru m = 2,
apoi m = 3.
70
267. Determinaţi valorile parametrilor reali a şi b pentru care următorul sistem este in-
x + 2y- 2z =-6
compatibil: 2x + y + bz = 4 .
{
ax - y+z =8
268. Determinaţi valorile parametrilor reali a ş1 b pentru care următorul sistem este
ax +by+ z =1
incompatibil: bx + ay + bz = a.
{
x+y+az=b
2x+ y+z =O
269. Se consideră sistemul 3x - y + az =O , a E IR.
{
- x+2y+z =O
a) Calculaţi determinantul şi rangul matricei sistemului dat.
b) Determinaţi valorile lui a pentru care sistemul are şi soluţii diferite de cea banală.
_ . _ . . z2 + yz + xz
c) Pentru a = O, aratati ca valoarea expres1e1 este constantă.
' z2 _ yz -x 2
270. Rezolvaţi,
folosind eventual metoda lui Gauss, următoarele sisteme de ecuaţii liniare:
2x-y+z =3
3x +2y =3
a) b) x+2y+3z=9;
{ 6x-5y =-3 ; {
4x+ y -2z =1
x-y +2z-t =4 x + y -2z+t =3
x+2y-z +2t=l . 2x+ y-3z-t = 2
c) d)
x+y -3y +t=-4 ' -x + y + 2z + 2t = 2'
x-y-z -t=-2 3x+ y+z-t=3
x+y + z+t=3
x+ y+2z =3
2x - y + z + t = 2 .
e) f) x -2y + z =2 .
x-2y +2z +t =-1' {
2x+3y-z =1
2x+ y -z+t = 6
271. Rezolvaţi, folosind eventual metoda matriceală, următoarele sisteme de ecuaţii

liniare:
2x-y+z=l x+ y-2z=5
a) 4x-2y+z=2; b) -2x + y+3z =-5 ;
{ {
x+ y -2z =2 3x+ y+2z =2
71
X +y - Z - 2t = 3 X +y - Z - 2t = -1
2x-y-t =2 2x+ y+t =3
c) d)
! !
x+2y+z=l y+z+t =3
x+z -t=3 x-y-2t =-1
272. Determinaţi
constantele reale a, b, c astfel încât să fie adevărate următoarele egalităţi:
a
1 b
a) - 2- = - - + - - , '\/xE (1, oa);
4 x - 1 2x - 1 2x + 1
1 a b
b) = - - + - - , '\lxE (1, oa);
9x 2 -3x-2 3x-2 3x+l
3x 2 - 6x + 2 a b c
c) 3
= - + - + - - , '\lxE (2, oa);
2
x -3x +2x x x -1 x -2
2
x -2 a b c
d) 3 2
= - + - + - - , '\lxE (2, oa);
X - 3x + 2x X X- 1 X- 2
1 a bx
e) =-+-- , '\lxE (0, oa);
2
x(x + 1) x x 2 + 1
f) 1 = ax+b + cx+d '\lxE JR.
2 2 2 2
(x +l)(x +4) x +1 x +4'
273. Determinaţi m E IR pentru care dreptele de ecuaţii 3x - y + 1 = O, 4x - y + 1 = O,

x - my + m = O sunt concurente.
274. Determinaţi m E IR pentru care dreptele de ecuaţii my - 2x + 1 = O, 2y + x - 3 =O,

3y - mx - 2 =O sunt concurente.
ax+ by + cz + dt = O
bx - ay + dz - ct = O
275. Rezolvaţi sistemul: , unde a, b, c, d sunt numere reale, cel
cx -dy -az +bt =O
dx + cy - bz - at = O
puţin unul fiind nenul.
(l + a)x + by + cz + dt =O
276. Rezolvati sistemul

'
a+ b + c + d= 2.
72
l ax+ (1 + b) y + cz + dt = O
ax+by+(l+c)z+dt=O
ax + by + cz + (1 + d)t = O
, unde a, b, c, d sunt numere reale cu
1
-x = ax+by+cz
2
277. Arătaţi că sistemul ~ y = ex+ ay + bz admite o unică soluţie pentru orice a, b, c E Z.
1
- z = bx + cy + az
2
1 1 1 1
1 o 1 1
278. Determinaţi inversa matricei A = 1 1 o 1 E M n(Z).
1 1 1 o
279. Patru prietene (Alina, Bianca, Roxana, Lucia) joacă un joc; este rândul Alinei să
ghicească ce numere îşi aleg prietenele sale şi pentru aceasta are voie să pună trei
întrebări . Iată întrebările Alinei:
1) Care este suma numerelor alese de voi (se adresează prietenelor)? Răspunsul: 18.
2) Dacă numărul ales de Lucia se dublează, iar al Roxanei se triplează, ce sumă
obţineţi? Răspunsul vine imediat: 38.
3) Dacă din triplul numărului ales de Lucia scădeţi dublul sumei celorlalte, cât
obţineţi? Răspuns: 14.
Poate găsi Alina cele trei numere?
280. Trei echipe de muncitori au de săpat un şanţ. Dacă prima echipă lucrează 8 zile, a
doua mai sapă 5 zile şi lucrarea se încheie. Dacă prima echipă lucrează 6 zile, a treia
echipă ar mai avea de lucrat 5 zile (având în vedere ritmul în care lucrează) şi s-ar încheia
lucrarea. Dacă ar lucra toate echipele, împreună, în 4 zile s-ar termina de săpat şanţul. În
câte zile poate termina lucrarea fiecare echipă separat?
1.8. Exerciţii şi probleme recapitulative

(pentru examenul de bacalaureat. .. şi nu numai)
281.Seconsiderămatricele A(x)=[~ ~ :x] cu xE(O,+oo) .

o o 1
a) Arătaţi că det A(x) = 1, pentru orice xE (O, +oa).
b) Determinaţi numărul real strict pozitiv a pentru care A(x) · A(a) = A(x), pentru orice
xE(O,+oo).
c) Calculaţi determinantul matricei B = A(l) + A(2) + A(3) + ... + A(2012).
73
2x+ y+z=8
282. Se consideră sistemul de ecuaţii 3x + my + z = 11 , cu m E JR , şi se notează cu A
{
x-y+2z =7
matricea sistemului.
a) Determinaţi cel mai mic număr întreg m pentru care suma elementelor de pe diagonala
principală a matricei A este un număr natural nenul.
b) Determinaţi mulţimeaB = {m E JR I det(A) =O}.
c) Pentru m = 2, determinaţi soluţia ( x 0 , y 0 , z 0 ) E Zx Z x Z a sistemului pentru care xo, Yo,
z 0 sunt, în această ordine, în progresie geometrică.
283. Se consideră matricea M = n

1 2n1+ 1 1lJ şi, în reperul cartezian xOy,
[o o 1
punctele An (n, 2n + 1), n E N .
a) Arătaţi că, pentru orice număr natural n, matricea M este inversabilă.
b) Arătaţi că punctele Ao, A1, A2 sunt coliniare.
c) Determinaţi inversa matricei M în cazul în care n = 1.
ax+ y+2z =2
284. Se consideră sistemul de ecuaţii 2x + ay + 3z = 3, cu a E JR , şi se notează cu A
{
3x-y+2z =2
a) Arătaţi că există un singur număr întreg a pentru care det A= O.
b) Determinaţi inversa matricei A în cazul în care a = O .
c) Arătaţi că, dacă a = 1 , sistemul are cel puţin o soluţie ( x 0 , y 0 , z 0 ) E Z x Z x Z pentru
care x 0 + y 0 + z 0 este pătrat perfect.
285.Seconsiderămatricele 12 =[~ ~} A=[~2 ~l) şi X(a)=lz+aA,unde aEZ.

a) Determinaţi matricea B = A 2 - 3A.
b) Demonstraţi că, pentru orice a,bE Z, există cE Z astfel încât X(a) · X(b) = X(c).
c) Arătaţi că X (a) este matrice inversabilă pentru orice a E Z .
1 1 1
286. Pentru orice numere întregi x,y se notează D(x,y) = 1 x y
1 x+l y+l
74
a) Calculaţi D(-1,1).
b) Determinaţi xE Z pentru care D(x, 2010) =1.
c) Demonstraţi că D(x,y) · D(x,-y) =D(x 2 ,y2 ), oricare ar fi x,yE Z.
287. Se consideră matricea A =( ~ ~ l E M1(R).
a) Determinaţi matricea B = A 2 - 2A + (detA) · 12 .

b) Determinaţi matricea C = A 30 .
c) Determinaţi matricele X E M 2 (~) pentru care X 2 =A .
x+2y=5
288. Se consideră sistemul de ecuaţii 3x - y = -6 şi matricea
{
2x+ay=b
a,bER.
a) Arătaţi că, dacă a,bE Z, atunci detA este un număr întreg divizibil cu 7.
b) Dacă a= 1, determinaţi numărul b pentru care rangul matricei considerate este 2.
c) Dacă b =1, determinaţi numărul a pentru care sistemul este compatibil.
x + y+2z=4
289. Se consideră sistemul de ecuaţii 3x - my + 2z = 4 , cu m, n E R .
{
2x+ y+3z =n
a) Arătaţi că există un singur număr întreg m pentru care determinantul matricei siste-
mului este nul.
b) Rezolvaţi sistemul considerat în cazul în care m = O, n = 6.
c) Determinaţi numerele întregi m şi n pentru care rangul matricei sistemului este egal
cu 2, iar sistemul este compatibil.
(1 + a )x + y + z = 3
290. Se consideră sistemul de ecuaţii 3x + ay + 2z = 4 , cu a, b E R şi se notează cu A
{
4x+3y+az=b
a) Arătaţi că există un singur număr întreg a pentru care detA =O .
b) Determinaţi perechea (a,b) de numere întregi pentru care rangul matricei A este egal
cu 2, iar sistemul este compatibil.
c) Demonstraţi că, pentru orice kE Z, există o soluţie (~,y,;) a sistemului, cu toate
componentele numere întregi şi pentru care ~ + + ; y =k .

75
X y 2
291. Se consideră determinantul D(x,y) = 1 x 2 , x,yE IR.
y 2 3
a) Calculaţi D(l, -1) .
b) Arătaţi că D(x,1) ~O pentru orice număr real x.
c) Demonstraţi că există o infinitate de perechi (x,y) de numere întregi cu xi:- y, pentru
care D(x,y) = D(y,x).
x-y+2z =O
292. Se notează cu A matricea sistemului 2x + y + mz = 2m + 1 , cu m E IR şi se consideră
{
3x+my+2z =4
matricea B=[~ ~l ~ 2:+1].

3 m 2 4
a) Determinaţi mulţimea L = {m E IR I det A= O}.
b) Determinaţi m E IR pentru care (2, O, -1) este o soluţie a sistemului.
c) Determinaţi mulţimea M = { m E IR I rang(B) = 2}.
293. Se notează cu D(m,x) determinantul matricei A(m,x) = [ ~ -1

x
mlI , cu m, x E IR .
0 X
a) Rezolvaţi în mulţimea numerelor reale ecuaţia D(2,x) =O.

b) Arătaţi că, pentru orice număr întreg p i:- -1 , există un număr întreg q i:- p astfel încât
D(p,q) = D(q,p).
c) Demonstraţi că, pentru orice număr real m, există xE IR astfel încât matricea A(m,x)
nu este inversabilă.
294. Se notează cu D( m, x) determinantul motricei A(m, x) =[ ~ ~l ~ lcu m, x E JR .
a) Calculaţi suma elementelor matricei B = A(O, O)· A(l, 1).

b) Determinaţi rangul matricei A(l, -5) .
c) Determinaţi cel mai mare număr întreg m pentru care matricea A(m,x)este inversabilă
pentru orice x E IR .
76
295. Se consideră matricea M(x) = [~ J3~
--
1
-
]E M 2 (JR),xE JR*
+
X X
şi mulţimea G ={(:b ~} a, b E IR, a

2
+b
2
=
a) Determinaţi numerele reale x pentru care M(x)E G.
b)Arătaţicădacă A,BEG,atunci A · BEG şi A- 1 EG.
c) Determinaţi matricea P = M 12 (2).
2x + y - z + mt = 3
296. Se consideră sistemul de ecuaţii -x - my + z - t =O , cu m E JR.
{
-9x+ 6y+ z-9t =-24
a) Determinaţi numărul real m, ştiind că o soluţie a sistemului este (1, 1, 6, 3) .
b) Calculaţi rangul matricei sistemului în cazul în care m = 2 .
c) Dacă m = 2, arătaţi că sistemul are cel puţin o soluţie (a, b, c, d) pentru care
a-b+c+d=3.
297. Se consideră mab"icea A = [ ~ ~I ~J M E ,(JR).
a) Determinaţi matricea A 3 .
b) Arătaţi că matricea A este inversabilă şi determinaţi inversa sa.
c) Calculaţi determinantul matricei X= A+ A + A + ... + A2014 .2 3
2x+ y+mz=m
298. Se consideră sistemul de ecuaţii 3x - my + 4z = 1 cu m E JR şi se notează
{
x+ z=l
cu A şi cu A matricea sistemului, respectiv matricea extinsă a acestuia.
a) Rezolvaţi sistemul în cazul în care m =O.

b) Arătaţi că, pentru orice k E Z , există m E Z astfel încât det A = k 2 .
c) Demonstraţi că, pentru orice m E JR , matricea extinsă A are rangul 3.
77
ax+y+z=a
299. Se consideră sistemul de ecuaţii x + ay + z =a+ 1 , unde a E IR şi se notează cu A
{
x+y+az=a+2
matricea sa.
a) Arătaţi că, pentru a= 1, sistemul este incompatibil.

b) Determinaţi cel mai mare număr întreg a pentru care este adevărată inegalitatea
detA::; O.
c) Arătaţi că, dacă a =O , matricea A este inversabilă şi determinaţi inversa sa.
300. Se consideră sistemul de ecuaţii { :x+ +my +;: ~ , cu m E IR şi se notează cu A

x+2y+mz=O
matricea sa, iar cu Sm mulţimea soluţiilor sistemului.
a) Determinaţi mulţimea valorilor lui m pentru care matricea A este inversabilă.
b) Determinaţi min{ x 2 + y2 + z 2 I(x,y,z)E S1}.
c) Demonstraţi că, dacă m = O, atunci Ak :t:- 0 3 pentru orice k E N* .
(30p) 1. Determinaţi
numerele reale a, b, c ştiind că o soluţie a sistemului
2x-y+z =a
3x + y - 2z = b este tripletul (1, 1, 2).
{
x+ y +cz =O
x+2y=4
(20p) 2. Determinaţi m E IR pentru care sistemul 2x - y = 3 este compatibil.
{
3x+ y=m
3. Se consideră sistemul { 2xx++:+: ~5 .

3x-y+az =b
(20p) a) Rezolvaţi sistemul în cazul în care a= 1, b = 5.
(20p) b) Determinaţi a, b E IR pentru care sistemul este incompatibil.
78
2x-y+z = 6
(30p) 1. Rezolvaţi sistemul de ecuaţii x + 2y - z = -1 .
13x-2y+2z=10
2x+ y-z = 2
2. Se consideră sistemul de ecuaţii 3x + 3y + az = 8, unde a,b sunt parametri
1x+2y+3z = b
reali.
(20p) a) Determinaţi a, b E IR pentru care matricea sistemului are rangul 2 şi sistemul
este compatibil.
(lOp) b) Determinaţi, în cazul în care a = 2, soluţia ( x, y, z) a sistemului pentru care
x+y+z=3.
(30p) 3. Determinaţi m E IR pentru care există x, y, z, t E IR, nu toate nule, astfel încât
x+ 2y-z+2t=O
x-y+z+t=O
X - 2 y + 2z + t = 0 .
l+ X 2y + Z + mt = 0
x+2y-z=3
(30p) 1. Rezolvaţi sistemul 3x + y + 2z = 4 .
{
x+y=2
2x+ y+3z=4
(30p) 2. Se consideră sistemul 3x - y + 2z = 6 , cu a, b E IR .
{
4x+2y+az=b
Arătaţi că, pentru a = 6, b = 2 , sistemul este incompatibil.
x +2y - z=O
3. Se consideră sistemul 2x - y + mz =O , mE IR.
{
4x+my+z =0
(lOp) a) Determinaţi mulţimea Ma valorilor reale ale lui m pentru care sistemul este
compatibil determinat.
79
(lOp) b) Determinaţi mulţimea P a valorilor reale ale lui m pentru care rangul matri-
cei sistemului este 2.
(top) c) Determinaţi soluţia (a, b, c) a sistemului pentru care a > O şi
a 2 +b 2 +c 2 =12 .

1.1 O. Probleme de matematică aplicată
l(A) Schimbând între ele, două câte două, literele cuvântului a, un elev obţine, după
câteva astfel de transformări, un nou cuvânt ~ · Determinaţi dacă numărul schimbărilor
efectuate a fost par sau impar în fiecare dintre următoarele cazuri:
a) a= lac, ~ = cal; b) a = alb, ~ = bal;

c) a= crap, ~= parc; d) a = troc, ~ = cort;
e) a = curat, ~ = urcat; f) a = apuseni, ~ = pasiune.
2(A) Reţeaua de magazine My Music comercializează CD-uri muzicale. Pentru a putea

compara eficienţa echipelor de vânzări din trei magazine, managerul firmei a solicitat
situaţia vânzărilor din primul trimestru al anului 2013 pentru albumele a cmc1
binecunoscute formaţii de muzică. Tabelele completate sunt cele de mai jos:
My Music Braşov
Bee Gees Queen Beatles Dire Straits Pink Flo_y_d
Ianuarie 76 73 82 75 79
Februarie 69 72 71 65 63
Martie 212 185 195 209 175
My Music Sibiu
Bee Gees Queen Beatles Dire Straits Pink Flo_y_d
Ianuarie 73 84 91 92 96
Februarie 81 102 85 71 105
Martie 195 217 201 183 237
My Music Cluj-Napoca
Bee Gees Queen Beatles Dire Straits PinkFl~d
Ianuarie 107 125 123 135 154
Februarie 97 104 109 123 131
Martie 142 138 129 142 n
80
a) Calculaţi câte CD-uri ale formaţiei Bee Gees s-au vândut în primele trei luni ale anului
2013 în magazinele din cele trei oraşe.
b) Dacă fiecare CD are acelaşi preţ, anume 25 lei, calculaţi care dintre primele două
magazine a avut un profit mai mare în primul trimestru al anului 2013.
c) Calculaţi câte CD-uri ale formaţiei Pink Floyd s-au vândut la magazinul din Cluj-
Napoca în luna martie, dacă încasările celor trei magazine în urma vânzării produselor
acestei formaţii au fost de 29 025 lei.
d) Dacă nu ştiţi, informaţi-vă şi răspundeţi (poate chiar ascultaţi unele piese muzicale):
(1) Care dintre cele cinci formaţii l-a avut ca solist vocal pe Paul McCartney?
(2) Care dintre cele cinci formaţii a lansat piesa We Are The Champions?
(3) Ce formaţie a lansat în anul 1973 albumul The Dark Side OfThe Moon?
(4) Ce formaţie a lansat piesa Too Much Heaven?
3(A) Câţiva dintre angajaţii unei firme au fost solicitaţi să presteze ore suplimentare
(peste program sau în weekend), în acest caz ei fiind plătiţi cu 20 lei/oră, faţă de 10 lei/oră
pentru munca prestată în timpul programului normal. Pentru luna octombrie, serviciul
contabilitate a primit situaţia din tabelul de mai jos:
Număr de ore lucrate în _2!o_g_am normal Număr de ore sl!Q_limentare
Antonescu 160 40
Cristescu 160 56
Enescu 160 60
Ionescu 160 32
Po_Q_escu 160 24
Teodorescu 144 48
Prin urmare, plata drepturilor salariale ale celor şase angajaţi a fost făcută efectuând
160 40
160 56
160 60
următorul produs de matrice:
160 32
160 24
144 48
Aceeaşi regulă s-a păstrat şi pentru luna noiembrie, contabilitatea calculând salariile
160 36
o o
80
după produsul matriceal următor:
96
128 56
144 n
a) Calculaţi ce sumă de bani a primit în total, în cele două luni, angajatul Cristescu.
81
b) Stabiliţi care dintre angajaţii Popescu şi Antonescu a câştigat mai mult în cele două
luni.
c) Calculaţi câte ore suplimentare a lucrat Teodorescu în luna noiembrie, ştiind că pentru
munca prestată în cele două luni a primit suma de 4 OOO de lei.
4(A) Bucătarul unui restaurant dispune de două reţete pentru un anumit fel de mâncare.
Cantităţile de ingrediente necesare, exprimate în bucăţi sau kg, sunt prezentate în tabelul
de mai jos:
brânză
ouă zahăr făină cacao unt căpşune
dulce
Reteta 1 5 0,2 0,3 0,15 0,1 0,35 0,2
Reteta 2 6 0,15 0,25 0,1 0,15 0,4 0,3
Pentru aprovizionare, directorul restaurantului a primit oferte de preţuri de la trei firme

comerciale, prezentate în tabelul de mai jos:
brânză
ouă zahăr făină cacao unt căpşune
dulce
Firma 1 0,8 3,8 2,75 18 4 16 9
Firma2 0,75 4,1 2,8 17 4,2 15 9
Firma 3 0,8 4 3,1 18 3,8 16 9
Folosind calculul matriceal, calculaţi costul preparării fiecărei reţete în cazul aprovi-
zionării de la una dintre cele trei firme.
S(A) Primele 5 locuri în clasamentul final al Ligii I a campionatului României la fotbal în

2013 au fost ocupate, în această ordine, de echipele Steaua, Pandurii, Petrolul, Giurgiu şi
FC Vaslui. Numărul victoriilor obţinute, al meciurilor egale, respectiv al meciurilor
pierdute sunt trecute în coloanele următoarei matrice:
24 7 3
19 6 9
A = 16 14 4 . Se ştie că pentru o victorie se primesc 3 puncte, pentru un meci egal
17 9 8
l
16 10 8
1 punct, iar pentru o înfrângere O puncte; folosind aşadar matricea B ~ ~ calculaţi

(
punctajul obţinut de fiecare dintre cele 5 echipe la finalul campionatului.
82
6(A) La un magazin al reprezentanţei Audi s-au vândut în cele patru trimestre ale unui an
mai multe autoturisme de diverse modele, conform tabelului de mai jos:
I II III IV
Audi Al 7 5 4 9
AudiA3 11 12 9 15
AudiA4 19 23 15 31
AudiA6 20 31 17 43
AudiQ_7 n 8 11 17
Preţurile (în euro) ale celor 5 modele sunt trecute în următorul tabel:
Audi Al Audi A3 AudiA4 AudiA6 Audi Q7

18 OOO 23 OOO 32 OOO 43 OOO 61 OOO
Folosind calculul matriceal, calculaţi:

a) ce sumă a încasat magazinul din vânzarea autoturismelor modelul A4.
b) câte autoturisme model Q7 s-au vândut în primul trimestru, ştiind că prin vânzarea
acestui model magazinul a încasat în întregul an suma de 2 379 OOO de lei.
7(A) Un graf neorientat G(V,M) este format din două mulţimi:
1) o mulţime V ={vl> v2 „. „ vn} ale cărei elemente se numesc vârfuri (sau puncte sau
noduri) ale lui G;
2) o mulţime M de perechi neordonate ( v1 , vk) de vârfuri, numite arce sau muchii ale lui G.
Două vârfuri v1 , vk sunt adiacente dacă există o muchie m = (v1 , vk ) ; dacă mulţimea
M este formată din perechi ordonate, atunci graful G(V,M) se numeşte orientat. Într-o
diagramă care reprezintă un graf orientat, se indică printr-o săgeată (ca şi la vectori) de la
v1 la vk pentru a indica direcţia muchiei m = ( v1 , vk ) .

Matricea de adiacenţă a unui graf G(V,M) este Vz
. .~ . ={l,
matncea A = (aiJ ) , defimta pnn aiJ
(vi,vJ )E M
O, h,v1 )flM
De exemplu, pentru graful orientat din diagrama ală-
0 1 o o
o o 1 1
turată, matricea de adiacenţă este A =
o o o 1
1 o o o
83
Se consideră grafurile din diagramele de mai jos:
Diagrama I Diagrama 2
Calculaţi produsul A1 · A2 al matricelor de adiacenţă ale celor două grafuri orientate.
8(A) În studiul comportării unui grup de persoane se poate observa că unele influenţează
gândirea altora. Un graf orientat numit graf de influenţă poate fi utilizat pentru modelarea
acestor comportamente, fiecare persoană fiind reprezentată printr-un vârf, iar o muchie
orientată de la x la y înseamnă că persoana reprezentată prin x influenţează persoana
reprezentată prin y. Construiţi matricea adiacentă următorului graf de influenţă:
Ribana 2
Alina 1 C · tina 3
Ionela 5 Daniela 4
9(A) Se consideră grupul de prieteni format din Armin (1), Cristi (2), Răzvan (3),
Raul (4) şi Marius (5). Matricea adiacentă grafului de influenţă stabilit de comporta-
0 1 1 o o
o 1
mentul celor cinci prieteni este: A= o o o 1 o
o o o o o
o o 1 o
Realizaţi graful corespunzător şi stabiliţi care dintre prieteni influenţează gândirea lui
Răzvan.
84
lO(A) La un turneu de fotbal fiecare echipă joacă exact câte un meci cu fiecare dintre
celelalte echipe şi la fiecare meci una dintre echipe este câştigătoare . Echipele
participante sunt: Steaua (S), Dinamo (D), Rapid (R), Poli Timişoara (P), Universitatea
Cluj (U). În graful orientat de mai jos al turneului se consideră muchia (x,y) dacă echipa
x învinge echipa y :
D
Scrieţi matricea adiacentă asociată grafului şi precizaţi ce echipă a câştigat turneul.
ll(A) Completaţi graful orientat de mai jos, ştiind că matricea de adiacenţă asociată este
cea prezentată mai jos, iar ordinea vârfurilor este cea lexicografică:
B
o 1 1 1 1
D
o o 1 o o A
A= o o o 1 1
o o o 1
o o o o
c
12(A) Un poligon din plan poate fi stocat în calculator ca o mulţime de puncte, precizând
vârfurile sale, iar acestea se unesc apoi prin segmente pentru a obţine figura geometrică
corespunzătoare; dacă sunt n vârfuri, acestea pot fi stocate într-o matrice de tip 2 x n .
Abscisele punctelor sunt stocate pe prima linie, ordonatele pe a doua linie şi, aşa cum
spuneam, fiecare două vârfuri se unesc printr-un segment.
De exemplu, matricea c
A=(-2o -32 O 3 2)
4 2 o
este cea asociată poligonului ABCDE din o
figura alăturată.
Desenaţi în acelaşi reper xOy poligoanele
ABCD, EFGH şi IJKL corespunzătoare
respectiv matricelor: -3 -2
A
-1 2
E
85
X= [- O
2
4 6 4 2
4 2
), X+ Y şi _!__X unde Y = [
4 '
2 2 2 2
-2 -2 -2 -2
J. Încercati' o even-
tuală interpretare geometrică.
13(A) Criptologia este ştiinţa care se ocupă cu scrierile secrete, cifrate cu ajutorul unor
semne convenţionale. Izvoarele ei se întind până în cele mai vechi timpuri, unul dintre
cele mai vechi coduri fiind cel folosit de împăratul Iulius Cezar pentru transmiterea de
informaţii armatei sale. În epoca contemporană, securitatea datelor bancare, a transmiterii
de date în general a impus metode tot mai sofisticate de criptare a mesajelor.
Unul dintre cele mai simple moduri de criptare este aşa-numitul pătrat al lui Polybius:
fiecărei litere din textul clar, dorit a fi trimis de către expeditor, i se asociază două
numere (numărul liniei şi coloanei în care se află litera conform tabelului pătratic de mai
jos) şi se obţine astfel textul codificat pentru destinatar:
1 2 3 4 5
1 a b c d e
2 f g h i, j k
3 l m n o p
4 q r s t u
5 V w X y z
De exemplu, cuvântul vineri se transformă în textul codificat 51 24 33 15 42 24, iar desti-
natarul face operaţia inversă de decodificare folosind pătratul de mai sus. Pentru a complica
5 2 3 1 4 2)
însă codificarea mesajului, asociem textului codificat matricea A =
[1 4 3 5 2 4
şi considerăm o altă matrice-cheie pe care o cunoaştem doar noi şi destinatarul, de
exemplu C = 1 2 3 4 5 6 1 2 3 4 5 6 ···J
; pentru a descifra mesajul
[ 6 1 4 3 2 5 6 1 4 3 2 5 ...
trimis prin matricea A, considerăm din matricea C doar 6 coloane, atâtea câte are A, şi
6 4 6 5 9 8)
efectuăm suma L =A+ C = . Vom transmite aşadar mesajul 67 45
[7 5 7 8 4 9
67 58 94 89, iar destinatarul, cunoscând cheia C, va efectua L -C şi apoi va folosi
pătratul pentru decodificare.
a) Codificaţi mesajul lunioraopt folosind matricea-cheie anterioară.
b) Folosind aceeaşi cheie, decriptaţi mesajul 48 32 76 87 76 710.
c) Decriptaţi mesajul 35 65 77 73 48 66, folosind matricea-cheie
c =[ 12 3 4 1 2 3 4
4 3 2 1 4 3 2 1 ...
···J .
14(A) Folosind acelaşi pătrat al lui Polybius, pentru cuvinte formate din trei litere, se
poate folosi şi următoarea modalitate de codificare: se asociază matricea A textului iniţial,
86
apoi aceasta se înmulţeşte cu matricea-cheie şi se obţine matricea care conţine mesajul
codificat. De exemplu, cuvântul hai se codifică iniţial în mesajul 23 11 24, deci matricea
asociată este A =[ ~ : !); folosind matricea-cheie C =[ ~ ~~ lJ se ajunge la

-1 o 2
mesajul final 21 57 51 O. (Evident, ultima grupă este formată din cifra 5 şi numărul 1O!!)
Folosind această modalitate şi aceeaşi matrice-cheie, decriptaţi mesajul 04 37 64.
De remarcat că, pentru mesaje care conţin mai multe cuvinte, textul se împarte în
grupe de câte trei litere. Încercaţi!
15(A) Numerele de identificare ale produselor de pe piaţă pot fi reprezentate prin coduri
de bare pentru a putea permite citirea electronică la punctele de vânzare, la recepţia în
depozite, în comerţul electronic. Codurile de bare sunt aplicate de către producător şi sunt
formate din 13 cifre: primele 3 cifre reprezintă codul ţării producătoare, următoarele
9 cifre reprezintă prefixul companiei plus referinţe despre produs, iar ultima cifră C este
cifra de control, rezultată dintr-un calcul în care intră toate celelalte cifre ale numărului şi
este folosită pentru a ne asigura că numărul este corect sau pentru a detecta eventualele
erori în scrierea numărului.
De exemplu, pentru a afla cifra C de control în cazul codului 5941209001595 se face
produsul matricei linie ( 594120900159) cu o matrice cu 12 linii şi o coloană, cu
elementele 1, 3, 1, 3, ... , 1, 3.
Numărul obţinut, adică 85, se scade din cel mai mic număr multiplu de 1O care depăşeşte
numărul obţinut şi se obţine cifra de control C = 90- 85 = 5.
Aflaţi cifra de control a codului de bare înscris pe o cutie de lapte ale cărui prime cifre
sunt590082000327.
16(A) Se consideră numerele întregi al> a 2 , a 3 , b1, b2 şi matricea A= [ ~ ~)·Două

bz a3
persoane X şi Y joacă următorul joc: X dă o valoare lui a 1 , apoi Y dă o valoare lui bi,
iarăşi X dă o valoare lui a 2 , apoi Y dă o valoare lui b2 şi, în sfârşit, X dă o valoare lui a3 .
Câştigă X dacă şi numai dacă ldet Al = 1 . Precizaţi tripletele ( a 1, a 2 , a 3 ) care asigură
victoria lui X, indiferent de alegerile lui Y
17(A) Patru boxeri vor să-şi afle greutatea folosind un cântar care nu poate cântări mai
puţin de 100 kg, aşa că urcă pe cântar câte doi. Alexandru şi Cătălin au împreună 142 kg,
Cătălin şi Gabriel au împreună 182 kg, Gabriel şi Lucian au împreună 184 kg, iar Lucian
şi Alexandru au împreună 144 kg. Sunt suficiente aceste informaţii pentru a afla cât
cântăreşte fiecare boxer?
87
18(A) Se numeşte cod de lungime n 2 o matrice M de tip n x n care are drept elemente
doar cifre nenule astfel încât fiecare cifră apare o singură dată.
a) Arătaţi că există cel puţin două coduri M de lungime 4 şi cu cel puţin două elemente
diferite, pentru care det M =O.
b) Determinaţi numărul total de coduri de lungime 9.
c) Arătaţi că există cel puţin două coduri M de lungime 9 pentru care det M = O.
d) Studiaţi dacă există un cod M de lungime 9 pentru care det M este un multiplu nenul
de 3.
e) Stabiliţi dacă există coduri de lungime 16.
19(A) Economia unei ţări produce, printre altele, cărbune şi oţel. Pentru producerea
fiecărei tone de oţel sunt necesare 0,5 tone de oţel şi 0,2 tone de cărbune, iar pentru
extragerea unei tone de cărbune sunt necesare 0,4 tone de oţel şi O, 1 tone de cărbune.
Dacă într-o lună cererea externă este de 7 tone de oţel şi 4 tone de cărbune, calculaţi cât ar
trebui produs din fiecare în acea lună.
60 120
20(A) Pe fiecare dintre liniile matricei A = 70 100
30]
20 sunt cantităţile (exprimate în
[
80 90 20
kilograme) de ciuperci, gogoşari, respectiv usturoi vândute de o fermă în trei zile
1290]
consecutive ale lunii iunie 2013. Pe fiecare dintre liniile matricei B = 1180 sunt
[ 1220
încasările (în lei) obţinute în fiecare dintre cele trei zile în urma vânzării celor trei
produse. Ştiind că în cele trei zile preţul acestor produse a rămas neschimbat, calculaţi cât
a costat, la producător, un kilogram de ciuperci, un kilogram de gogoşari, respectiv un
kilogram de usturoi.
88
CAPITOLUL li. ELEMENTE DE ANALIZĂ MATEMATICĂ
2.1. Limite de funcţii
2.1.1. Mulţimi de puncte pe dreapta reală
Breviar teoretic
• O mulţime D de numere reale este:

- mărginită superior dacă există ME JR astfel încât x '5. M, Vx E D ;
un astfel de număr M se numeşte majorant al mulţimii D .
- mărginită inferior dacă există m E JR astfel încât x ~ m, Vx E D ;
un astfel de număr m se numeşte minorant al mulţimii D.
- mărginită dacă există m,ME JR astfel încât m'5.x'.5,.M, VxE D sau dacă există
M >O astfel încât lxl..:;. M, VxE D.

o Observaţia 1: numărul real x = s se numeşte supremum al mulţimii dacă şi numai dacă
Vx E A=> x..:;. s
, adică s este cel mai mic majorant
{ VM cux..:;. M, VxE A=> s..:;. M
o Observaţia 2: numărul real i = inf A se numeşte infimum al mulţimii A dacă şi numai

VxE A=:>x~i
dacă , adică i este cel mai mare minorant.
{ Vm cux~m,VxE A=:>m'.5,.i
• Dreapta reală încheiată: JR u {-oa, -too} = JR .
•Intervale de numere reale:

(a, b) = { x E JR I a < x < b} [a, b) ={x E JR I a '.5,. x < b} (a, +oo) = {x E JR I x > a}
(a, bJ = {x E JR I a < x '.5,. b} [a, b J ={x E JR I a '.5,. x '.5,. b} [a, -too) ={x E JR I x ~ a}
(-oo,b)={x E JR lx<b} (-oo,b]={xE JRlx'.5,.b}
• Vecinătăţi: V este vecinătatea unui punct ex dacă şi numai dacă V conţine un interval
deschis centrat în ex. Notăm V E ){(mulţimea vecinătăţilor lui ex).
o Observaţia 1: nu există vecinătăţi în JR pentru -oo şi nici pentru -too .
o Observaţia 2: există vecinătăţi în JR pentru -oa şi pentru -too, anume:
ex) este vecinătate pentru -oa , iar (ex, +oo] este vecinătate pentru -too .
[ - 00 ,
89
• Puncte de acumulare: CXE IR este punct de acumulare pentru mulţimea A dacă şi
numai dacă V V E ){ => (V \ {a}) n A ;ţ. 0 . Mulţimea punctelor de acumulare ale mulţimii
A se notează A'.
o Exemple: A = (a, b) => A'= [a, b], A = N => A'= {+oo}.
• Puncte izolate: numărul a E A este punct izolat al mulţimii A dacă şi numai dacă
::3 V E Va cu V n A ={a} .
• Mulţime densă: O mulţime A ~ IR se numeşte densă (în sensul ordinii) în IR dacă

\:/a,bE IR, a< b, există xE A astfel încât a< x < b.
1. Determinaţi An B, Au B, A\ B în fiecare dintre următoarele situaţii:
a) A= (-~,2 }B = (-3,--1); b) A= (-oo,l),B = (0,3);
c) A= (-2, -1) u (O, 3), B = (-1, 2); d) A= (-oo, -1) u ( 2, 00

), B = (-3, 3);
e) A=(-4,0)u(l,2),B=(O,=); f) A=(~,1Ju(3,=),B=(-oo,%}
2. În funcţie de valorile reale ale lui x, determinaţi, în fiecare caz, mulţimea A n B:
a) A=(0,2),B=(x,x+2); b) A=(-1,1),B=(x,x+l);
c) A=(O,x),B=(x-1,3); d) A=(-2,x),B=(x-2,4);
2
e) A=[O,x+l],B=[x,3]; f) A=[O,x],B=[ .Jx°,x ],x>O.
3. Se spune că o mulţime Mare proprietatea p dacă \:/x,yE M => (x + y)E M. Studiaţi
care dintre următoarele mulţimi are proprietatea p:
a) A=Q; b) B={±lnEN*};
2
c) C={x lxE N}; d) D=(0, 00
);
e) E={sinxlxEIR}; f) F=(-oo,O).
4. Se spune că o mulţime Mare proprietatea q dacă \:/x, y E M => (x · y) E M. Studiaţi

care dintre următoarele mulţimi are proprietatea q:
a) A=Q; b) B={±lnEN*};
90
c) C= { x 2 I x E N"}; d) D=(O,oo);
e) E = { ..Jx Ix E JR+}; f) F ={0,1, m},mE JR fixat.
5. Determinaţi mulţimea minoranţilor şi mulţimea majoranţilor pentru fiecare dintre

următoarele mulţimi, iar dacă există, precizaţi min, max, inf, sup pentru aceste mulţimi:
a) A=[0,2]; b) B=(0,3);
c) C=(-2,2)u(4, 7]; d) D=(-1,4];
e) E = [2, 7) u (8,9]; f) F = (3,5] u{7} .
6. Determinaţi mulţimea minoranţilor şi mulţimea majoranţilor pentru fiecare dintre

următoarele mulţimi, iar dacă există, precizaţi min, max, inf, sup pentru aceste mulţimi:
a)A=[O,oo); b)B=N;
c) C = Z; d) D = Q;
e) E = JR; f) F ={ ~ Ia E (O, 1)}.
7. Acelaşi enunţ ca şi cel de la exerciţiul anterior:

a) A={xE Zlx
2
~s}; b) B={xE JR lx
2
~s};
c) C={~lxE(0, 00 )}; d) D={~lnEN*};

x-2 } f) F={xEJRll2x-ll<3}.
e) E= { xEJRl-2-~0 ;
X -1
8. Arătaţi că următoarele mulţimi sunt mărginite:
a) A={n+l lnEN}; b) B={sinnlnE N};

n+2
c) C={(-~)" lneN•}; d) D={~lnE

n+l
N};
f) F = {xE zI 2
x
x+l
3
+ E z}.
9. Arătaţi că următoarele mulţimi sunt nemărginite:
a) A={J;;+llne N}; b) B={ :~ 1 lne N};
91
c) C ={~I nE (0,1)}; d) D={~lnE(O,oo)};
e) E={tgxlxE(o,%)}; t) F ={X E JR I 2x > 4}.
10. Studiaţi care dintre următoarele mulţimi sunt mărginite, precizând marginile lor:
a) A={x 2 -xlxE(0,1)}; b) B={x2 +2x-3lxE(-2,0)};
c) C={x3 ixElR}; d) D={xElRl3x<9};
2 3
e) E= xEIRI x -2x ~O;
} t) F={ n+ lnE N}.
{ X
2
+x 2n+l
11. Studiaţi care dintre următoarele mulţimi sunt mărginite, precizând marginile lor:
a) A= {"~,+:;I ne N}; b) B ={ 3: :12 1 N};ne
c) c = LJ [o,-3!!_);
nEN n+2
d) D = n[o,
nEN
n + 2 );
n+3
t) F={LlnE
n+l N}.
12. Precizaţi care dintre următoarele mulţimi sunt vecinătăţi pentru a= O:
a) A=(-2,3]; b) B=(-3,1); c) C=(-1,~}

d) D = (-2,0]; e) E = (-5 o] u
'
(J_
_!_)·
10' 2 '
t) F =IZ::.
13. Precizaţi care dintre următoarele mulţimi sunt vecinătăţi pentru a = 1:
a) A=(-1,1]; b) B = (0,5); c) C=(~4'2~)·'

d) D = (O, oo); e) E = (-1, 1) u (1, 2); t) F =IZ::.
14. Precizaţi care dintre următoarele mulţimi sunt vecinătăţi pentru a= oo:
a) A=[2,oo); b) B=(-1,l)u(3,oo); c) C=N;
d) D=IR\Q; e) E=(--00,0); t) F=Q.
92
15. În fiecare dintre cazurile următoare, arătaţi că există aE A astfel încât A să nu fie
vecinătate pentru a:
a) A= (-oo,O]; b) A = (-1, O) u (1, 2]; c) A =[1, oo) ;
d) A= N; e) A = [-1, 1] ; f) A =IR \Q.
16. Daţi un exemplu de mulţime care este vecinătate pentru a= 1, dar nu este vecinătate
pentru a= 2.
17. Arătaţi că mulţimea B = (O, 2) este vecinătate pentru orice punct al său. Este adevărată
afirmaţia şi pentru mulţimea C = [O, 2]?
18. Arătaţi că a = O este punct de acumulare pentru mulţimea A = (O, 2).
19. Arătaţi că b =l nu este punct de acumulare pentru mulţimea B ={l} u(2,3).
20. Determinaţi mulţimea A' a punctelor de acumulare în IR pentru fiecare dintre

următoarele mulţimi:
a) A=(0,2); b) A ={3,4}; c) A= (-1,1) u{2};
d) A= [1,4); e) A = (1, oo); f) A = ( 1, 3) \ {2} .
21. Determinaţi mulţimea B' a punctelor de acumulare în IR pentru fiecare dintre

a) B = N; b) B = ( -1, O) u ( 2, oo); c) B =Q;
d) B =IR \Z; e) B =IR \Q; ~

f) B ={ I n E N*}.
22. Determinaţi mulţimea C' a punctelor de acumulare în IR pentru fiecare dintre

a) C={~lnEz*}; 2n
b) C= --lnE
{ n+2
N *} ; 2n-l
c) C= { --lnEN
2n+l
*} ;
d) C = { (-~)" I N'};
nE Fn
e) C -lnEN
{ n+l *} ;
23. Determinaţi mulţimea A a punctelor izolate pentru fiecare dintre următoarele
mulţimi:
a) A= N; b) A={-1,0,1}; c) A= (O,oo );
d) A=(l,2)u{3}u{4}; e) A =Z; f) A=(-<><>,1).
93
24. Daţi un exemplu de mulţime care are exact două puncte de acumulare.
25. Daţi un exemplu de mulţime care are exact trei puncte izolate.
26. Studiaţi care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate:

a) Dacă A,B c IR sunt mulţimi mărginite, atunci Au B este mărginită;
b) Dacă A, B c IR sunt mulţimi mărginite, atunci A \ B este mărginită;
c) Dacă A, B c IR sunt mulţimi nemărginite, atunci A 11 B este nemărginită;
d) Dacă pentru A, B c IR avem că An B şi A \ B sunt mărginite, atunci A şi B sunt
mărginite ;
e) Dacă pentru A, B c IR avem că A 11 B şi A sunt mărginite, atunci B este mărginită;
f) Dacă pentru A, B c IR avem că A şi B sunt nemărginite, atunci A \ B este nemărginită.
27. Dacă Ac IR este o mulţime mărginită, arătaţi că An Z este finită.
28. Dacă Ac IR şi A 11 Z este finită, rezultă că A este mărginită?
29. Dacă a,bE IR, a -:t b , arătaţi că există o vecinătate Va lui a şi o vecinătate U a lui b
astfel încât V n U = 0 .
30. Arătaţi că dacă V este o vecinătate pentru a E IR şi V c U c IR , atunci şi U este o

vecinătate pentru a.
31. Arătaţi că dacă V şi U sunt vecinătăţi pentru a E IR , atunci şi V 11 U are aceeaşi

proprietate.
32. Arătaţi că VxE IR şi Vy E [O,oo ), :lnE N astfel încât n · y > x.
33. Arătaţi că mulţimea Q este densă.
34. Pentru A, B ~ IR mărginite definim A+ B = {a+ b I a E A, b E B}. Arătaţi că A+ B este

mărginită şi sup( A + B) = sup A + sup B , inf( A + B) = inf A + inf B.
35. Arătaţi că dacă I ~ IR este un interval şi A ~ IR o mulţime cu proprietatea că
Ix - YI <III, \l'x, y E A, atunci mulţimea A+ I este un interval.
36. Fie I ~ IR un interval deschis. Arătaţi că există un şir (I n) n<-:I ascendent de intervale
închise astfel încât I = LJ I n.
n<':I
94
2.1.2. Funcţii reale de variabilă reală
Breviar teoretic
• Funcţii elementare:
o Funcţia polinomială de gradul n: f: IR ---t IR, f ( x) = a11 x 11 + a11 _ 1xn-I + ... + a1x + a0 .
o Funcţia raţională:
n 11-1 P( )
f: IR \{xlQ(x) :;t: o}---t IR, f (x) = anxm +an-Ix m-1+ ... + a1x+ ao = X
bmx +bm_ 1x + ... +b1x+b0 Q(x) .
o Funcţia putere: f : IR ---t IR, f ( x) = xa, a E IR .
o Funcţia radical de ordinul n:
a) n număr natural par, f: [ O,oo) ---t IR, f (x) = '{)x;
b) n număr natural impar, f: IR ---t IR, f ( x) = '{)x.
o Funcţia exponenţială: f : IR ---t IR, f ( x) = bx, b > O, b :;t: 1 .
o Funcţia logaritmică: f : (O, oo) ---t IR, f ( x) = logb x, b > O, b :;t: 1 .
o Funcţii trigonometrice directe:
a) f :!R ---t [-1,1],f(x) = sinx;
b) f : IR ---t [-1,1],f(x) = cosx;
c) f : IR \ {xi cos x = O} ---t IR, f (x) = tg x ;
d) f : IR\ {x[ sin x = O} ---t IR, f (x) = ctg x .
o Funcţii trigonometrice inverse:
a) f :[-1,1]---t [- ~ ,~], f(x) = arcsin x;
b) f: [-1,1]---t [-0, n], f (x) = arccos x;
c) f: IR ---t(-~,~)---t !R,f(x)=arctgx;
d) f: !R ---t (O, n)---t IR ,f (x) = arcctg x.
37. Determinaţi domeniul D ~ IR maxim de definiţie pentru următoarele funcţii f :D ---t IR :

a) f (X) = ~ 4 - x 2 ; b) f (X) = ~X + x ;
2
c) f (X) = 1n X + 1;
x-1
2
d) f(x)= .J1+x; e) f(x) = arcsin _!__; f) f(x)=x+-.
1-x X X
95
38. Determinaţi domeniul D c JR maxim de definiţie pentru următoarele funcţii f :D -7 JR :
2x-1
a) /(x)=~4x-x 2 ; b) /(x) =~2-x-x 2 ; c) f(x) = ln-2- ;
X -1
1
d)/(x) =2+x ; 1 f) f(x) = - 1 - · .
e) /(x) = arccos--;
.J1-x x+l X
e -e
39. Studiaţi paritatea şi imparitatea următoarelor funcţii f: D -7 JR :

2 X
2
a) /(x) = x - 4; b) /(x) =-; c) /(x)=-11;
X 3+ X
3
d) j(x) = X +X;
2
e) /(x) = sin 3 x; f) j (X) = ~9 - x2 .
x +4
40. Cum se poate exprima faptul că graficul unei funcţii f : JR -7 JR este simetric faţă de
dreapta de ecuaţie x =a ? Dar faţă de punctul (a, O) ?
41. Arătaţi că funcţia f: JR -7 JR, f(x) = x 3 + x + 1 este strict crescătoare pe JR.
42. Studiaţi monotonia următoarelor funcţii:

2
a) f: JR-7 JR, f(x) = x - 2x; b) /:JR-7JR, f(x)=x 3 -3x;
c) /:[0,n]-7JR, f(x)=cosx; d) J :[O,oo)-7JR, J(x)=-Jx;
e) /:[0, 00 )-7JR, f(x)=-..!.. 2 > f) /:JR-7JR, /(x)=lx-41.

l+x
43. Dacă f: JR -7 JR este strict crescătoare pe (-oo, O] şi strict crescătoare pe [O, oo) ,
rezultă că/ este strict crescătoare pe JR?
44. Studiaţi injectivitatea următoarelor funcţii:

2
a) /:JR-7JR, /(x)=x -x; b) f :JR-7JR, /(x)=x 3 ;
c) /:[0,n]-7JR, /(x)=cos 2 x; d) /:JR-7JR, /(x)=l2x-41.
e) /:JR-7JR, /(x)=lx-2l+lx-41; f) /:[O,oo)-7JR, J(x)=~.

l+x
45. Studiaţi surjectivitatea următoarelor funcţii:
a) /:JR-7JR, /(x)=l3x-ll; b) f :JR-7JR, /(x)=x 3 ;
c) /:JR-7JR, /(x)=sin3x; d) /:JR-7(-1,1], /(x)=~;

l+x
96
f) f: JR --7 JR, f(x) =x 2 + 2x -3 .
46. Arătaţi că dacă f, g : JR --7 JR sunt funcţii strict crescătoare, atunci f + g este strict
crescătoare. Reciproca este adevărată?
47. Arătaţi că dacă f,g: JR--7 JR sunt funcţii injective, atunci g of este injectivă.
48. Arătaţi că dacă f,g: JR --7 JR sunt funcţii pentru care g of este injectivă, atunci f
este injectivă.
49. Arătaţi că dacă f, g: JR --7 JR sunt funcţii pentru care g of este surjectivă, atunci g
este surjectivă.
50. Arătaţi că următoarele funcţii sunt bijective şi determinaţi inversele lor:

I 2
a) /:JR--7JR, f(x)=x 3 ; b) f:(O,oo)--7(0,oo),J(x)=-;
X
c) f :JR--7JR, f(x)=3x-2; d) f:JR--7(0,oo),J(x)=9x +3x;
e) f :[-~ ,: ]--7 [-1,1],f(x) =sin2x; f) f :JR--7[-4, 00 ) , f(x)=x 2 -2x-3.
51. Arătaţi că următoarele funcţii sunt mărginite:

a) /:[-1,l]--7JR,f(x)=2x-1; b) /:[0,3]--7JR, f(x)=x 2 -2x;
c) f: [0,2n]--7 JR, f(x) = sinx+cosx; d) f: [O,l]--7 JR, f(x) = ~x 2 + 3 -x;

3
e) /:(l,oo)--7(0,oo),J(x)=-; f) /:(1,e)--7JR,f(x)=lnx.
X
52. Studiaţi surjectivitatea următoarelor funcţii:

3
a) f: JR--7 JR,f(x) = 3x2 -6x+1; b) /:(0,3)--7(1,oo),J(x)=-;
X
2
c) /:(1,e)--7(0,1),f(x)=lnx; d) f :(0,2)--7(-1,0),J(x)=x -2x;
e) 1:(0,~)--7(~,1}/(x)=cosx; f) /:JR--7(-1,1)',J(x)=~.
l+x
53. Determinaţi mulţimea A pentru care următoarele funcţii f : JR --7 A sunt surjective:
a) f(x)=x 2 +4x; b) /(x)=[%l c) f(x)=2x+3;
d) /(x)=max{x,x
2
}; e) f(x) = max{l,x}; f) f(x) = mint 2 .
t5.x
97
54. Arătaţi că /:IR~IR, f(x)={
2
x -l 'x:::; O este bijectivă, iar dacă g este in-
log 2 (x+1) ,x > 0
versa ei, calculaţi g(-~) + g(l).
55. Dacă g: IR~ IR este inversa funcţiei f: IR~ IR, f(x) =ax+ b şi g(l) = 1,g(7) = 3,
calculaţi g(l O) şi f (2).
56. Fie kEIR astfel încât funcţia /:D~ IR , /(x)=log 3 (x+k)este bijectivă, având
inversa g cu g(l) = 2. Calculaţi /(7).
'
57. Arătaţi că funcţia f: IR~ IR,f(x) = x + sinx este injectivă.
58. Fie a,bE IR şi funcţia /:IR~IR+ definită prin f(x)=lx+al+lx+bl. Arătaţi că/
nu este injectivă şi că/ este surjectivă dacă şi numai dacă a= b.
59. Fie a,b,cE IR şi f: [a,b J ~IR definită prin f(x) = 2 · lx-4 Arătaţi că f este
injectivă dacă şi numai dacă c 'l (a, b).
60. Fie f: IR~ IR o funcţie cu proprietatea că f(x- y) = f(x) · f(y), '\lx,yE IR. Arătaţi
că feste constantă.
61. Determinaţi funcţiile nenule f : IR ~ IR care satisfac:

x · f(y) + y · f(x) = (x + y) · f(x) · f(y), Vx,yE IR.
62. Determinaţi funcţiile f: IR~ IR care satisfac proprietăţile:

a) f(f(x)) = x, VxE IR; b) Funcţia x H x + f(x), xE IR, este injectivă.
Q X :ţ 0
63. Fie f: IR~ IR o funcţie definită prin f(x) = { " x = . Arătaţi că/ nu poate fi scrisă
1 0
ca sumă a două funcţii g, h: IR~ IR bijective.
64. Fie f:IR~IR o funcţie definită prin f(x)=f

2
1
L
·cos(x+ak),akEIR,k=l,n.
k=l
Arătaţi că dacă există x,yE IR pentru care f(x) = f(y) =O, atunci (x - y)E Jr'Z.
98
2.1.3. Şiruri (monotonie, mărginire, limite, convergenţă)
Breviar teoretic
• Şir de numere reale: pentru k E N* un număr natural fixat (numit primul indice sau
rang al termenilor şirului), o funcţie /:N\{0,1,2, ... ,k-l}---7JR defineşte un şir de
numere reale. Pentru uşurinţa scrierii notăm f(n) =an (termenul de rang n).
• Subşir de numere reale: se numeşte subşir al şirului an şirul de forma as(n), unde
s : N \ {O, 1, 2, ... , k -1} ---7 N \ {O, 1, 2, ..., k - l} este o funcţie strict crescătoare.
• Şiruri monotone>
o ( xn )n~I este monoton crescător (notăm xn / ) dacă şi numai dacă x11 +1 -xn ~O,
Vn E N·;
o ( x 11 ) 11 ~ 1 este monoton descrescător (notăm x 11 '\i) dacă şi numai dacă x11 +1 -x11 $O,
Vn E r~f;
o ( xn )n~I este strict crescător dacă şi numai dacă xn+l - xn >O, Vn E N*;
o ( x11 ) 11 ~ 1 este strict descrescător dacă şi numai dacă x11+1 - x n <O, Vn E N*.
o Observaţie: pentru şiruri cu termeni strict pozitivi:
o ( x11 ) >I este monoton crescător dacă şi numai dacă xn+l ~ 1, Vn E N*;
~ ~
o ( x11 ) >I este monoton descrescător dacă şi numai dacă Xn+I $ l, Vn E N'*.
~ ~
•Şiruri mărginite: (xn ) 11 ~ 1 este mărginit dacă şi numai dacă ::JM> Oastfel încât lx I< M,
11
Vn E N* sau dacă şi numai dacă există m,M E JR astfel încât m $ x11 $ M, VnE N*.
• Limita unui şir de numere reale:

( x11 ) 11 ~ 1 are limita I E JR dacă şi numai dacă V V E 11 există un rang al şirului notat n0
astfel încât Vn ~ n0 => x11 EV; se notează lim xn =I. ·

11--700
o Observaţie: Orice şir monoton are limită.
• ( x11 ) 11 ~ 1 este convergent dacă are limită şi aceasta este finită.

• ( x11 ) 11 ~1 este divergent dacă nu are limită sau dacă are limită, dar aceasta nu este finită.
99
• Câteva proprietăţi ale şirurilor:
(1) Dacă un şir are limită, aceasta este unică.
(2) Dacă ( xn) n~I este monoton, atunci ( xn) n~I are limită.
(3) Dacă(xn )n~I are limită, nu rezultă că (xn )n~I este monoton.
(4) Dacă (xn )n~I este mărginit, nu rezultă că (xn )n~I are limită.
( 5) Dacă ( xn) n~I are limită, nu rezultă că ( xn) n~I este mărginit.
(6) Dacă ( xn )n~I convergent rezultă că ( xn )n~I are limită.
(7) Dacă ( x 11 )n~I are limită, nu rezultă că ( xn )n~I convergent.
(8) Dacă ( x 11 )n~I este mărginit, nu rezultă că ( x 11 ) 11 ~ 1 este convergent.
(9) Dacă ( xn) n~I convergent, rezultă că ( xn) n~I mărginit.

(1 O) Dacă ( xn )n~I monoton, nu rezultă că ( xn t~ 1 convergent.
( 11) Dacă ( xn ) n~I convergent, nu rezultă că ( xn ) 11 ~ 1 este monoton.
(12) Dacă ( xn )n~I monoton şi mărginit, rezultă că ( xn )n~I este convergent (teorema lui
Weierstrass ).
(13) Dacă( xn ) 11 ~ 1 este convergent, nu rezultă că ( xn )n~I este monoton şi mărginit.
(14) Dacă :J liro xn = l E IR, rezultă că orice subşir xk(n) are aceeaşi limită l E IR .
n~oo
(15) Dacă
toate subşirurile care completează un şir dat au limita l, atunci şirul iniţial are
aceeaşi limită l.
(16) Dacă un şir are două subşiruri care au limite diferite, atunci şirul iniţial nu are limită.
( 17) Dacă un şir are un subşir care nu are limită, atunci şirul iniţial nu are limită.
( 18) (i) Dacă ( xn) n~I este strict crescător, atunci xn < !~ xn .
(ii) Dacă ( xn) >I este strict descrescător, atunci xn > liro xn.
n_ n~oo
(19) Dacă xn < Yn, atunci liro xn ~ liro Yn.

n---700 n---700
(20) Din orice şir de numere putem extrage un subşir monoton.

(21) Din orice şir mărginit de numere reale se poate extrage un subşir convergent
(Bolzano-Weierstrass).
• Operaţii cu şiruri convergente:

Dacă xn ---7XE IR şi ,yn ---7 yE IR atunci:
(1) a.xn +~Yn ---7 a.x+~y; X X
(3) ---1!...---7-,y:t=O;
Yn Y
(4) (xnrn ---7xY, xy:t=O.
100
• Operaţiicu limite de şiruri:
a) adunarea:
a+oo=oo a-oo=-oo
-00-00 = -00
00-00=? -oo+oo=?
b) înmulţirea
a>O=>a·oo=oo a<O=>a·oo=-oo
00•00=00
oo·(-oo)=-oo O·(±oo)=?
c) împărţirea
00 00
a>O=>-=oo a<O=>-=-oo
a a
-00 -00
a>O=>-=-oo a<O=>-=oo
a a
1
-=oo -=-oo
+O -o
_1_=0
±oo
+oo
-=---- =?
±oo
d) ridicarea la putere
aE (l,oo) =>a""= oo
00
00
= 00 00 ----00 =o
OOO=?
o Observaţie: Schematic, putem sintetiza: dacă -00, 00 sunt limite de şiruri şi nu elemente
din JR , iar a o limită ce aparţine lui JR , avem:
a)
~ => {~'~<O
.,a-O , b)
~ => {~,a-<0
.,a-O , c) -=O·
a
+O -O ±oo '
oo,a >o -oo,a >o
00
d) ---7?;
±oo
101
• Limite remarcabile:
(în cele ce urmează P(n) şi Q(n) sunt funcţii polinomiale)
a) lim P( n) =limita termenului de grad maxim;
n~oo
o, grP<grQ j, q :s:;-1
b) lim P(n) = aP grP=grQ; c) lim qn =

o, qE (-1;1)
n~oo Q(n) bq ' n~oo
1, q =1
00 q >1
sgn( :; J=.grP> grQ '
a
o Observaţie: aP, bq sunt coeficienţii dominanţi, iar sgn _E_ este semnul raportului
bq
coeficienţilor dominanţi.
lnx exn
d) lim _ _ n = O şi lim - = oo ;
e) lim P(:)=O, 'v'a>l şi lim P(:)=oo· limP(n), 'v'aE(0,1);

n~oo a n~oo a n~oo
f) limlogbn= 00 ,b>l şi limlogbn=-oo,bE(0,1);

n~~ n~~
. sin xn . tg x 11 . arcsin xn . arctg xn

g) 11m - - = 1 ; 11m - - = 1 ; 11m = 1 ; 11m = 1;
Xn~O X 11 Xn~O X 11 Xn~O Xn Xn~O Xn
axn -1
h) lim --=lna;
(1+ xn )P -1
j) lim = p;
xn~o xn
I
k) lim (l+x11 )xn =e;
xn~o
1) lim
n~oo
(1 +_!__+__!__+„.+__!__]
l! 2! n!
= e.
• Cazuri exceptate (nedeterminări) nu înseamnă limite care nu există sau care nu pot fi
calculate, ci doar sunt limite care nu pot fi găsite direct din tabelul operaţiilor cu limite de
şiruri.
102
00 o
Acesteasunt:(l) 00-00;(2)-;(3)-;(4) oo·0;(5) 1 ;(6) oo ;(7) O.
00 o o
±oo O
o Observaţie: În cazurile exceptate mai sus prezentate, O şi 1 nu sunt numere reale, ci
şiruri, însă încadrează

11
limite de de exemplu lim 1 = 1,

/1~00
11
lim ( n +
n~oo n+2
1
J se în cazurile
exceptate (aici avem cazul (5)).
• Rezultate remarcabile:
( 1) ( xn ) n~l convergent către O, iar ( y n )n~l mărginit => xn · y n ~ O;
(2) xn ~ O<=> lxn I~ O;

(3) lxn -xj::; Yn şi Yn ~O=> Xn ~X;
(4) an <bn <cn şi an ~l}=>bn ~l (criteriul „cleştelui");

Cn ~l
oo a
(5) Lema lui Cesaro-Stolz pentru - : Dacă se cere lim __!!_,bn /' şi nemărginit şi există
oo n~oo bn
lim an+l - an = l Ei atunci şi lim 5!_ = l ·

n~oo bn+l -bn ' n~oo bn '
(6) Lema lui Cesaro-Stolz pentru -

o Dacă se cere la O ş1 există
o
lim an+l - an =IE i , atunci şi lim an = l ;
n~ 00bn+l -bn n~oo bn
(7) Criteriul radicalului: Dacă se cere lim ef-;;: şi există lim xn+l =IE i , atunci şi
n~oo n~ 00 Xn
nfx =I·'
lim \J""'n
n~oo
(8) Criteriul raportului:

o lim an+I =IE [O 1) => a ~O·
n~oo an
' n '
o lim an+l =IE(l;oo]=>an~+oosau -oo.

n~oo an
o Observaţie: dacă lim an+l = 1 , atunci nu putem determina limita lui (an) cu acest
n~oo an
criteriu.
103
65. Determinaţi termenul general al fiecăruia dintre următoarele şiruri:

1 2 3 4
a) 2, 4, 6, 8, 10, . .. ; b) -, -, -, -, „.;
3 5 7 9
c) 1, -1, 1, -1, 1, -1, ... ; d) 1, 4, 7, 10, 13, . .. ;
1 1 1 1
e) 1, - , - , - , - , .. . ; f) 1, -2, 3, --4, 5, ....
2 4 8 16
66. Precizaţi care dintre următoarele numere este termen al şirului definit pnn
an --~ ,n >
_l..
2n+l
5 b) 7 . 11 d) 9. 8 f) 3-!_.
a) 9; c) . e) .
11' 21' 19' 15' 41
67. Precizaţi
care dintre următoarele numere este termen al şirului definit pnn
- 2+ n,n >1
an -n _ ·.
a) 31; b) 30; c) 56; d) 55; e) 121; f) 110.

*
a) a 1 =1 , an+l =4+an , \:/nE .N; b) a1 =1, an+ 1 -3an =0, \:/nE .N;*
d) a =1, an+I =n+a,1' \:/nE .N; *
1
a *
e) a1 =1, an+I = ~, \:/nE .N ; f) a 1 =1, an+ I= 2n -1 +an , \:/nE .N *.
\f l +an
69. Studiaţi monotonia fiecăruia dintre următoarele ş1rur1 definite pnn termenul lor
general:
c) an -~
2n+l
a) an =--,n~l; b) an =n 2 +n,n ~l; - ,n >1·
_ ,
n n+l
n _ n+l > .
d) an =- ,n ~l; e) an - ,n_l,
211 3n
70. Studiaţi monotonia fiecăruia dintre următoarele şiruri definite prin termenul lor
general:
a) an -__1_ _
+ _1_ + ... + _1 , n >1·
_ ,
n+l n +2 2n
23 -1 33 -1 n 3 -1
c) cn =-3-·-3--· ... ·-3-,n~2;
2 +1 3 +1 n +1
104
o·, 1 3 2n-1
e) en -- 1 + _!__ + __!__ + ... + __!__ , n >
_ f) f,n --·-·
- ... · - - ' n>l
- .
1! 2! n! 2 4 2n
71. Studiaţi monotonia fiecăruia

dintre următoarele şiruri definite recurent:
*
a) a1 =1, an+I =4+a,1' VnE N; b) a1 =1, an+I =3an, VnE N; *
c) a1 =1,2an+I =3an, VnE N*; d) a1 =1, a11 +1 =~2+an, VnE N*;

*
e) a1 =1, a11 +1 =3an -1, VnE N;
72. Studiaţi mărginirea următoarelor şiruri:
2 3n 2n 2
=--,n~l; b) a11 =--,n~l; =--,n~l;
a) an
n+2 n+2
c) an 2
n +1
n2
e) an =--,n~l;
n+l
73. Studiaţi mărginirea următoarelor şiruri:

1
a) an =-+--+ ... +-,n~l;
n n+l 2n
1 1
b) bn =(1- 212 )(1- 312 }···{1- n12 }n~2;
23 -1 33 -1 n 3 -1 -1 _1 __!__ ... +2,n_,
_1 >1·
c) cn =-3- ·-3--· ... ·-3-,n~2; d) d n-+2+2+
2 +1 3 +1 n +1 2 3 n
1 3 2n-1
_ o·,
e) en -- 1 + _!__ + __!__ + ... + __!__ , n > f) f, =-·-· · - - n>l
n 2 4 ··· 2n ' - ·
1! 2! n!
74. Arătaţi că şirul definit prin un =I k=I

1
k(k + 1)
2
,n ~ 1 este monoton şi mărginit.
75. Există şiruri .de numere reale care sunt mărginite, dar nu sunt monotone? Dar şiruri
care sunt monotone, dar nu sunt mărginite?
76. Folosind definiţia limitei unui şir, determinaţi limitele următoarelor şiruri:
2 3 2n
a) an =1+-,n~l; b) an =-z,n~l; c) a11 =--,n~l;
n n n+l
3n-1 n2
d) an =--,n~l; e) an =--,n~l; f) an --n 2 + _!__ ,n >1
_ .
n+l n+l n
77. Studiaţi care dintre următoarele şiruri au limită:

_ . nn ,n >_ 1,.
a) an =3+(-1r ,n~l; b) an -Sln
2
105
(-lt · n d) an = cos nn, n ~ 1;
c) an= , n ~ 1;
n+l
e) an -__1_+_1_ + ... + _1_ , n >l·
_ , f) an =-l-+_1_+ ... +-1-,n~l.
n+l n+l n+l n+l n+l n+l
k termeni n termeni
78. Studiaţi dacă următoarele şiruri au limită şi, în caz afirmativ, determinaţi limitele:
_ 4n + 1 > . __1_ > . _ 3n -1 > .
a) a11 - , n _ l, b) an - , n _ l, c) an - , n _ l,
2n-1 217 2n
d) an
n2
n 2 +1
=-- , n~l; e) an =(-1 r. n, n ~ 1;
f) an _ . nn ,n >I
-Slll _ .
4
79. Arătaţi că următoarele şiruri au limita O:

_ sin(n+3) >l· b) = l+cosn >l· _ -
c) an - n+ 1 > l·
-,n_,
a) an - 'n - ' an 'n - ' 2
n+2 l+n n +2
. n2, n > ln(l + en)
d) an -_ 3n -1
2
. sm _ l·, f) an = 2 ' n ~ 1.
n n +1
80. Arătaţi că următoarele şiruri au limita O:

cos(n+l) 2-sinn 3n ,n >
a) an = 2
, n ~ 1; b) an = ,n ~ l; c) an -_ _ l·,
n 3+2n n 3 +2n
. '\/rn , n >
_ 2n+l. sm . 3n _ ln(l + n) >
d) an - _ l, e) an =--,n~l; f) an - 2 ' n - 1.
n2 4+5
11
n +n+l
81. Calculaţi limitele următoarelor şiruri:

1 n n
a) an = - 2 ·°""'cos-
~ kn' n -> 1'·
n k=I

2 3n+l
_ 2n + 1 > . _ n - 2n + 1 > . c) an = ,n~ 1;
a) an - , n _ l, b) an - , n _ l,
3n+4 n 2 +2n+l 3n 2 +2
2 2
_ 5n +1 > . _ 1+ 2 + 3 + ... + n > l· n+l
d) an -
6n+4
, n _ l, e) an -
n 2 +1
,n _ , f) an= - -
2n+3 ( J ,n~I.
106
83. Calculaţi
limitele următoarelor şiruri:
n 1 n 1
a)a-" · b)a-" ·
n -f:ik(k+l)' n -f:i(2k-1)(2k+l)'
1n n 1
d) an=~ k(k+3); e) an=~ k(k + l)(k + 2);
84. Daţi un exemplu de şir convergent neconstant care are limita egală cu _!_.
3
85. Studiaţi convergenţa următoarelor şiruri şi, dacă e posibil, determinaţi limita în
fiecare caz:
3n
a) an =-,n 2'. l;
4n
- n ~ ,n >1·
b) an -tg _ ,
4
86. Utilizând criteriul cleştelui, calculaţi limitele următoarelor şiruri:

n 1 n 1
a) an= L:---,n2'.l;
2
b) an= L ~,n2'.l;
2
k=l n +k k=l n +k
n 1 1 n 1t
c) a11 = L
k=l 2n +3
k , n 2'. l; d) an = -
2
- · L:cos--,n2'.l;
n + 1 k=l n+k
_ nl3n + 4 n ,n >
e) an-\/ _ l·, f) an = ln(l + 2n) ,n_> 1.
n
87. Fie a E IR. Calculaţi lim [an].

n~~ n
• • A A • 2n+3n+an
88. Determmaţ1 a> O astfel meat hm =O.
n~~ 3n +4n
107
. . l"imita
. şrru
. 1ui.·. an -- v3 r;:5 .J, n >
_ 1.
9 3"r;:5
89 . D etermmaţ1 .J · vr;:5
.J · •. • · '\/
90. Calculaţi următoarele limite de şiruri:
a) lim(.Jn+2-rn+l);
n--'>oo
b) lim(~n 2 +2-n);
n--'>oo
.Jn+4-.Jn+3 d) lim J%+i - 2J;z ·
c) lim ·
n--'>00 .Jn + 2 - .Jn + 1 ' n--'>oo Fn '
. .J9n+l -2Frz
e) 1im ·
n--'>00 .Jn+l-Frz '
f) lim f[ ~
n--'>oo k=l ~ i T -;;:
-1].
91. Determinaţi limitele următoarelor şiruri:

. _n_ > .
. 4n , n >
a) an -_ n . sin _ l·, b) an -_ n 2 . sm 2
, n _ 1,
n n +5
c) an = n 2 · ( 1- 2n) , n ~ 1;
cos-;- d) an = n · arcsin ~, n ~ 1;
n
e) an =(2n + 1) · sin 3n , n ~ 1; f) an = (n 2 +n+1) ·sin 7t , n ~ 1.

4n 2n 2 +2n+3
92. Determinaţi a E IR pentru care lim na.(~ n + Frz - ~ n -Frz) E IR.

11--'>00
93. Determinaţi a, b, c E IR pentru care lim n (an+~cn 2 + bn + 2) = 1.

11--'>00
94. Arătaţi că dacă a+ b + 1 =O, atunci lim (arn+i + b.Jn + 2 + .Jn + 3) =O.
n--'>oo
95. Determinaţi a,bE JR pentru care lim (<J1- n3 -an-b) =O.

n--'>oo
96. Într-o progresie aritmetică (an t~i suma primilor n termeni este Sn =
3 2 9
n ; n
Vn ~ 1. Calculaţi lim --5i_.

11--'>00 n ·an

n 2k+l n 2k-l . (k -1)
a) an =L n ~ 1; ="'""' n ~ 1·
n ti
2 2' b) a
k=l k (k+ 1) (k+l)! ' '
108
n X
c) an = L arctg 2
,x > O, n ~ 1;
k=I l+k(k+l)x
3Jn+2
a) an= ( n: 2Jn ,n~l; b) an= ( ~ ,n~l;
n+l
c) an= ( - -
2n+4Jn ,n~l; 3n+ 1
d) an= ( - -
J2
n
,n~l;
2n+3 3n+2
2
e) an= ( ~
2J3n
,n~l; n 2 +n+l J2n +n+l
n+4 f) an =( 2 'n~ 1.
n +n+2
99. Calculaţi şi limitele acestor şiruri:

2 2
a) an =n·ln(l+-
1
n+l
-J,n~l; b) an = 2n +1 ·ln(2n +n+l]
n
2
2n +1
,n >l·
- '
2 . ]_ · ln(n+ J >1· 4
c) an - n . sm n n ,n _ , d) an - n · (nr;;3-1)
v-' , n >1·
_ ,
e) a,~ n' (~ -1)( J": 1-J==~ }n ~ J,kE N;
f) an =
[ (n
2
+ 1)( n
2
- n+
2
1) J ' n ~ 1.
( n2 + n) n
100. Reprezentaţi grafic funcţia f: JR~ JR,f(x) = lim 1+ x · enx

n~oo 1+enx
101. Determinaţi a,b E JR pentru care sunt adevărate următoarele egalităţi:

2
1 )n+ 1
a) lim (n+aJn =e; b) lim a+ n+ =-,(b:;tO);
n~oo n+2 n~ 00
( 2
bn + n + 2 e
n2 -n+1
c) lim
n~oo
(a+ n. ~)
n2 -1
=e(a>O);
d) lim (
n~ 00
n2 + 2n
2
n + 2n + 1
Jan2 = e;
.
e) lim
n 2 +an+ 2 Jn =e ·
2 f) lim ( 2n + a Jn =1
n~ 00 ( n2 + n + 1 ' n~oo 2n+3 e
109
102. Folosind eventual lema Cesaro-Stolz, calculaţi limitele următoarelor şiruri:
n
~)nk
a) an -_ lnn ,n > .
_ 1, b) a =!::!._ n>l·
n+l
1 n
c) an=-·"L:-,n;:::l;
n k=I k
1
n n+l ' - '
d) an=-·
1
Lng
--,n;:::l;
n k=I n + 1
e) an= ~ln2 · ln3 · ... · lnn,n;::: 1;
103. Studiaţi convergenţa următoarelor şiruri definite recurent, precizând şi limitele lor:
1
b) x1 =l,2xn+I -xn =-·xn,n;:::l;
3
d) x1 =l,xn+I =2xn -3,n;:::l;
f) x1 =4,xn+I =~ ,n;:::l.
104. Se consideră numerele reale a şi b şi se defineşte şirul ( xn )n;?:O astfel:
Xi= a,xn+I = lbl. ~' 'v'n;::: 1.

Arătaţi că şirul dat este convergent şi calculaţi limita sa.
105. Se consideră şirul (x 11 )n;?:O definit prin x 0 =a>O,xn+I =x/-2xn +2,Vn;:::l.

Determinaţi valorile lui a pentru care şirul dat este convergent şi calculaţi limita sa.
106. Se consideră şirul ( x 11 ) 11 ;?: 0 definit prin x 0 = l,xn+I = 1 + bx,1' 'v'n;::: O. Calculaţi limita
şirului atunci când aceasta există.
107. Se consideră şirul (xn)n;?:O definit prm x 0 =aE (0,1),xn+I =xn -x,/,Vn;:::O.
Arătaţi că şirul este convergent şi calculaţi limita sa.
X
108. Se consideră şirul x0 = aE JR,x11 +l = ~, 'v'n;::: O.
'\Jl + Xn
Calculaţi lim J;z · x 11
•
n~oo
110
1
109. Arătaţi că şirul definit pnn x 0 = 3,xn+l = - · xn -4, Vn ~O este convergent şt
3
determinaţi limita sa.
110. Determinaţi limita şirului ( xn )n;::o de numere reale pozitive pentru care
(n+l)·xn+i -n ·xn <0,Vn~O.
,

2
a) h0 = 2,h1 = - , 3hn+ 2 = 2hn+I + h,1' n ~O;
3
b) ho =2,bi =5, h11 +2 =5h11 +1 -4h,P n~O;
c) h1 =2, hn+l =h11 2 , VnE N;*
d) bi = 64 , hn+I = 1b; ·A ,'\ln E N*;
_ _ 2+hn *.
e)bi-0,hn+l- ,VnEN, f) bi E (-l,l),h11 +1 =2h/-1.
l+2hn
112. Dacă ( a11 )nEN• este un şir monoton crescător, tar ( hn )nEN• un şir descrescător,
studiaţi monotonia şirului ( x 11 ),iEN• în fiecare dintre următoarele cazuri:
113. Se consideră şirul definit prin x1 = .J2, x2 = ~2 + .J2, „., x 11 = ~2 + ~2 + ... + .J2
(n radicali).
a) Găsiţi
o relaţie de recurenţă între doi termeni consecutivi ai şirului.
b) Arătaţi că şirul este monoton şi mărginit.
. 2 - X 11 1 "-'
c) Ar ătaţt că : > - , v n ~ 2.
2-x11 _:1 4
114. Arătaţi că şirul definit prin en = ( 1+~r'n~1, este crescător şi mărginit.
115. Arătaţi că următoarele şiruri sunt monotone şi mărginite:
a) x 0 E [O,l],x11 +1 = x 11 -x/, VnE N;

2
b) Xo E [ 1, 2], X 11 +1 =X 11 - 2x11 + 2, Vn E N;
111
X 11
d)x1 >0,x11 +1 = 2 ,\fn~l;
l+nx11
e) x0 > O,x11 +1 =!(x11 + !!:__), \fnE N,a >O;

2 X 11
f) x 0 >O,x11 =l+~xn ·Xn+l -3,\fnE N.
116. Arătaţi că şirurile care satisfac condiţiile următoare, în fiecare caz, sunt monotone şi
mărginite:
1
b) O< an+I < 2 - - , \;/ n E N*, a0 E (O, 1];
an
117. Dacă (an )nEN• (bn )nE N• sunt şiruri nemărginite de numere reale nenule, ce se poate
spune despre mărginirea următoarelor şiruri:
118. Studiaţi care dintre următoarele afirmaţii este adevărată:

a) xn =an + bn, n ~ 1, este mărginit ~ (an), ( bn) sunt mărginite;
b) xn = an + bn, n ~ 1 , este mărginit ~ cel puţin unul dintre şirurile ( a11 ) , ( bn ) este
mărginit;
c) xn = a11 • bn, n ~ 1 , este mărginit ~ (an), ( bn) sunt mărginite;

d) xn = an · bn, n ~ 1 , este mărginit ~cel puţin unul dintre şirurile (an), ( bn) este
mărginit;
a
e) xn =an + bn, n ~ 1 şi Yn =__!1_, n ~ 1 , sunt mărginite ~ (an), ( bn) sunt mărginite;
bn
f) xn = an - bn, n ~ 1, este mărginit ~cel puţin unul dintre şirurile (an), ( b11 ) este
mărginit.
112
119. Dacă (an )n;::J este un şir de numere reale, studiaţi care dintre următoarele afirmaţii
este adevărată:
a) Dacă (an t;::i are un subşir care nu are limită, atunci (an t;::i nu are limită.
b) Dacă (an ) n;::J are un subşir convergent, atunci (an ) n;::J este convergent.
c) Dacă (an ) n;::J este convergent, atunci (an ) n;::J are un subşir convergent.
d) Dacă subşirurile ( a 2n )n;::l şi ( azn+l )n;::l au aceeaşi limită, finită, atunci (an) este
convergent.
120. Arătaţi că orice şir de numere întregi are un subşir care are limită .
121. Discutaţi
în funcţie de valorile parametrilor reali a şi b limitele următoarelor şiruri:
3n +an
a) an= , n2l,a20;
3n+1 +4
a2 + 3 +a2n an
c) an = 2
,n 2 l, a E IR; d) an = ,n 2 l, a > O;
a 2 +4+a n l+a 2 n
1 + a + a 2 + ... + an an
e) an= ,n2l,a,b>O; f) an = - - , n 2 l,a,b >O.
l+b+b 2 + ... +bn l+bn
122. Arătaţi că lim ef;;_ =1.

n~ oo
123 . Ca1cu1aţi· l" n/ln + 2n + 3n + ... + p n , p E 1~r*

im \/ ~ .
n~ oo
124. Calculaţi şi limitele acestor şiruri:
a) an= [ n~J n 2 l; b) an -- '1,....--:-;}

n + l . sm )"";; , n -> l ,·
. _1_
n
= n {sin~+ sin
2
c) an nn} n 2 l;
n 2n
e) a =n- Icos-- n21·
n k=I n +k' '
125. Studiaţi convergenţa următoarelor şiruri definite recurent, precizând şi limitele lor:
a) Xt = J2,xn+l = ~2 + Xn ,n 21. b) XI= 2,Xn+l = ~Xn + Xn z ,n 21.
113
2
e) x1 >0,xn+l =---,n~l. f) x 0 EIR,xn+l =cosx11 ,n~l.
l+x11
2
126. Se consideră şirul (x )n;::o
11 definit prin x 0 -- a E [o, 1] , xn+l -- 1+ xn _ O. Ar-ataţ1.
, wv n >
2
că şirul este convergent şi calculaţi limita sa.
127. Se consideră şirul (x11 ) >o definit prin x 0 =a>O,xn+l = xn ,'Vn~O. Studiaţi
n_ 1 +n·x11 2
convergenţa şirurilor ( x 11 ) n;::o şi ( n · x 11 ) n;::o , iar în caz de convergenţă, determinaţi
limitele lor.
128. Arătaţi că pentru orice a E IR ecuaţia x + x 3 =a are o unică soluţie reală. Arătaţi că
şirul definit prin xn+l + x 11 +13 = x 11 , 'Vn ~O, x 0 >O, este convergent; calculaţi limita şirului
definit anterior.
129. Să se găsească o relaţie între a şi b astfel încât:

lim [ln(l + n) + a ln(2 + n) + b ln(3 + n)] = O.
n--700
130. Studiaţi care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate:

a) Dacă ( x 11 ) 11;:: 0 este convergent şi (Yn )11;:: 0 este divergent, atunci ( x 11 + Yn )11;:: 0 este
divergent.
b) Dacă ( x 11 ) n;::o este convergent cu lim x 11 *- O şi ( y 11 ) n;::o este divergent, atunci
n--700
( x 11 • Yn t;::o este divergent.

c) Dacă (x 11 ) 11 ;::o este divergent şi (y11 ) 11;::o este divergent, atunci (x11 ·y 11 ) 11 ;::o este
divergent.
d) Dacă ( x 11 ) n;::o este convergent, atunci ( x 11 ) n2'.0 este mărginit.
e) Dacă ( x 11 ) n;::o este divergent, atunci ( x 11 ) n2'.0 este nemărginit.
f) Dacă ( x 11 + y 11 ) n;::o este convergent, atunci cel puţin unul dintre şirurile ( x 11 ) n;::o şi
(y 11 ) 11
;::
0
este convergent.
114
131. Arătaţi că pentru orice LE ffi. există şiruri (an ) , ( bn ) care satisfac în fiecare caz
condiţiile:
a) an ---7 O, bn ---7 O şi ~ ---7 L; b) a ---7 oo b ---7 oo şi an ---7 L ·

bn n ' n b '
n
C) an ---7 O, bn ---7 oo şi an · bn ---7 L; d) an ---7 oo, b11 ---7 oo şi an -bn ---7 L;
2.1.4. Limite de funcţii, asimptote
Breviar teoretic
• f are limita egală cu l E ffi. în x = a punct de acumulare dacă şi numai dacă
:3lim/(x)=/ ţ::} Vxn ---7a~ f(xJ---71.
x-Hl
o Observaţia 1: f poate avea limită în x = a fără a fi neapărat definită în x = a (existenţa

limitei se studiază doar în punctele de acumulare ale domeniului).
o Observaţia 2: f poate avea limită l în x =a chiar dacă /(a) t:. l .
o Observaţia 3: Pentru a arăta că f nu are limită în x = a, e suficient să arătăm că
:3xn,Yn ---7 a astfel încât lim f(xn) -:f. lim f(Yn).
n---7 00 n---7ex>
• Definiţia limitei folosind vecinătăţi (Cauchy):

f are limita egală cu l E ffi. în x = a punct de acumulare al domeniului de definiţie dacă
şi numai dacă VV E '0,:3U E 'V'x=a astfel încât VxE D 1 nU \{a}~ f (x)E V.

• Definiţia limitei folosind şiruri (criteriul lui Heine):
f are limita egală cu l E ffi. în x = a punct de acumulare dacă şi numai dacă
Vx 11 cD1 \{a} cu limx11 =a~ lim/(x11 )=l.

n---700 n---700
• Limite laterale
a) limită la stânga: ls (a)= f( a-0) = lim f (x);
x--ta
x<a
b) limită la dreapta: ld(a) =/(a+ O)= lim f(x).
x--ta
x>a
o Observaţie: Dacă fare limite laterale în x = a, atunci limita la stânga şi la dreapta sunt
egale cu a:
fare limită în x =a ţ::} /s(a) = ld(a).
• Cazuri exceptate (operaţii fără sens, nedeterminări) nu înseamnă limite care nu
există sau care nu pot fi calculate, ci doar sunt limite care nu pot fi găsite direct.
Nedeterminările sunt:
00 o
(1) 00 -oo;(2) ±oo;(3) ;(4)oo·0;(5)1 ;(6)00 ;(7)0.
o o
00
115
• Operaţii cu funcţii care au limită în JR: Fie f,g :D ~JR şi x = a un punct de
acumulare al lui D astfel încât lim f (x) E JR , lim g ( x) E JR .
X---70'. X---70'.
a) Dacă are sens lim (f(x) + g(x)) E JR, atunci lim (f(x) + g(x)) = lim f(x) + lim g(x).
X---70'. X---70'. X---70'. X---70'.
b) Dacă are sens lim (f(x) · g(x) )E JR, atunci lim (f(x) · g(x)) = lim f(x) · lim g(x).
X---70'. X---70'. X---70'. X---70'.
_ lim f(x)
c)Dacăaresens lim f(x)EJR atunci lim f(x)=~x---?~a.__
x---?a. g(x) ' x---?a. g(x) lim g(x)
d) Dacă are sens lim (f(x) )g(x) E JR, atunci lim (f(x) )g(x) = ( lim (f(x) ))!~a. g(x>_
X---70'. X---70'. X---70'.
o Observaţie: Evident, operaţiile anterioare pot conduce la cazuri exceptate

(nedeterminări).
• Limitele funcţiilor elementare în puncte de acumulare ce nu aparţin domeniului:
Fie a un număr real.
a) limita funcţiei constante:
lim c = c, lim c = c , lim c =c , Vc constantă
n
. ( anx +a11 _ 1x
1im n-1 + ... +a1x +a0 )= l"im ( anx n) ;
x~~ x~~
. ( anx n +a11 _ 1x n-1 + ... +a x+a ) = 1.im ( anx n) .

1im
x~--oo
1 0
x~--oo
o Observaţie: limita la ±oo a unei funcţii polinomiale este egală cu limita termenului
de grad maxim.
n n-1
. · fun · · . f()
c) 1imita cţ1e1 raţ10na1e x =a x +an 1x
11
- 1
+ ... +a1x +a0
bmxm + bm-lxm- + .. . + qx + bo
n n-1
lim f(x) = ana +an-la +...+ a1a + ao
x---?a. bmam +bm-lam-1 + ... +qa+bo
sgn[ :: } oo, grad/> grad g
an
lim f(x) = grad f = grad g şi
x---?oo bm '
O, grad f < grad g
116
0, qE (-1,1)
d) limita funcţiei exponenţiale: liro qu(x) = 1, q =1
u(x)~oo {
-too, q >1
e) limita funcţiei logaritmice:
dacă b E ( 1, oo) ~ liro logb x = -oa şi liro logb x =oo
x~O x~oo
x>O
dacă bE (0,1) ~liro logb x = 00 şi liro logb x =-oo

x~O x~oo
x>O
f) limita funcţiilor trigonometrice:
o .iliro sinx o.iliro cosx
O lim tg X = -too O lim tg X = -oa

1t 1t
x~- x~-
2 2
/ 1t 1t
x<- x>-
2 2
o liro ctg x = -too o liro ctg x = -oa
x~O x~n
x>O x<n
. 7t . 7t
o l im arctg x = - o l im arctgx=--
x~oo 2 x~-oo 2
g) limite remarcabile:
(1) liro sinu(x) =l ( 4 ) liro arctg u(x) =1 au(x) -1
u(x)~O u(x) u(x)~O u(x) (7) liro ( ) = ln a
u(x)~o u x
(2) liro tg u(x) = 1 (5) liro lnu(x) =0 (8) liro ln ( l + U (X)) = 1
u(x)~O u(x) u(x)~ 00 u(x)
u(x)~o u(x)
u(x) 1
(3) liro arcsin u(x) = 1
(6) liro _e_ =-too (9) liro (l+u(x))u(x) =e
u(x)~O u(x) u(x)~ 00 u(x) u(x)~o
• Limita unei funcţii compuse, comutarea limitei cu funcţia:
Dacă f (xo) = y 0 este o funcţie elementară, atunci liro f(g(x)) =!(liro g(x)).
x~a x~a
o Observaţie: limita modului este egală cu modulul limitei, adică lim IJ(x)I =I lim f(x)I.
x~a x~a
• Criterii de existenţă a unei limite:

a) criteriul majorării: I f(x)-l I< g(x) şi g(x)-7 O~ f(x) -7 l;
f(x)::;; g(x)::;; h(x)}
b) criteriul cleştelui: f(x)-7 l ~ g(x)-7 l;
h(x)-7 l
117
o Observaţii: f(x) $ g(x) şi f(x) ~ oo =:> g(x) ~ oo;
f(x) $ g(x) şi g(x) ~ -oo =:> f(x) ~ -oo.
c) /(x)~ ~. 0. ~ } =:> f(x) · g(x) ~O (deci are limită).

g margm1ta
• Asimptote - drepte faţă de care se apropie G1 , rară a-l atinge în direcţia respectivă.
Asimptotele sunt de 3 tipuri:

1) asimptote orizontale: există doar dacă
D1 este nemărginit.
Dacă lim /(x) = l E JR=:> y = l este ecuaţia asimptotei orizontale spre -oo.
x~--oo
Dacă lim /(x) = l E JR=:> y = l este ecuaţia asimptotei orizontale spre +oo.
2) asimptote oblice: există doar dacă Dt este nemărginit şi dacă nu există asimptote
orizontale în direcţia respectivă.
Fie m= lim /(x) . Dacă mEJR şi n= lim [/(x)-mx]EJR=:> y=mx+n repre-
x~--oo X
zintă ecuaţia asimptotei oblice spre -oo .
Fie m = lim /(x) . Dacă mE IR ş1 n = lim [/(x)-mx]E IR=:> y = mx + n reprezintă

x~ 00 X
ecuaţiaasimptotei oblice spre + oo .
3) asimptote verticale:
Dacă lim f (x) = -oo sau + oo =:> x = a este ecuaţia asimptotei verticale la stânga.
x~a
x<a
Dacă lim /(x) = -oo sau +oo =:> x =a este ecuaţia asimptotei verticale la dreapta.
x~a
x>a
132. Calculaţi următoarele limite:

2 2
a) lim(x +2x); b) lim(3x -2x-l);
x~l x~3
1
c) lim ( 2x - 3) ; d) lim ;
2
x~2 x~l(x-1)
4 3 . 3x-10
e) lim ( x + x - 2x); f) 1Im .
x~l x~4 2x-7
133. Determinaţi punctele în care următoarele funcţii nu au limită:

1
2x-l, X $1 x<O -
a) f :IR~IR,f(x)=
{
; b) f :JR~IR,f(x)= x' ;
X, X>l { sinx,x2'.0
118
1
--,x:s;l
x-2
c) f:IR~IR,f(x)= ; d) f :IR~IR,f(x)=[x];
{ -1- x>l
x-1'
1
e) f:(O,n)~ IR ,f(x)=-.-;
smx
f) f: (o,n)2 ~ IR,f(x) 1
= -- .
cosx
134. Determinaţi a E IR pentru care funcţia f : IR ~ IR are limită în x 0 = 1 în fiecare

dintre cazurile următoare :
x 2 +ax, x:s;l
b) f :IR~IR,f(x)= ;
{ a 2 +x, x > 1
2
x 2 + x +a, x::::; 1 x +x-a <l
c) f :IR~ IR,f(x) = ; d) f:IR~IR,f(x)= x2+l ,x_ ;
{ (ax/ , x>l {
a+lnx, x>l
x+a <l 2-ax, X >1
e) f: IR ~IR,f(x)= x +x +I'x_ ;
2 4
f) f : IR ~IR,f(x)= .
{ { eax-a, X::::; 1
ae x-1 , x> l
. 1
sm- x*-0
135. Arătaţi că f: IR~ IR, f(x) = x' nu are limită în x 0 =O.
{
1, x=O

. sinx
a) 1Im--· b) limsin_!_·ln(l+x);
x~o 3x ' x~O X
c) lim cos 7t ·ln(l-x); d) lim sin 4x;

x ~O X x~O 5x
. sin 2x + 3 sin 4x . . 1
e) 1Im · f) 1Im smx·cos-- .
x~O sin5x + 6sin 7x' x ~n x-n
137. Calculaţi şi aceste limite:

a) lim (2 + sinx) · lnx; b) lim (3 + cos x) · ex;
2
. X + COSX 2
d) lim (x + x + arcsin _!_);
C ) 1Im ;
X~= X x~ = X
2
. X +3x-1
f) 1Im .
x~= 3x 2 +x+l
119
138. Calculaţi:
3
tn(l +x+ x 2
)
b) hm
. ln ( l + 2x + x )
a) lim ; ;
x---70 1 +x x---70 2+x 2
ln(l + sinx) . 2x -1
c) lim ; d) li m - - ;
x---70 X x---70 X
3x+l - 3 cosx _
2 2
e) lim--- f) l i m - - -
x---70 3x x---70 2x -1
139. Calculaţi limitele următoare:

. 2x 2 - X - 1 .
2
. X + x-2
a) l rm · b) lim z ,
x---71 x -1 ' x---7l 2x +x-3
. X2 +3x-4 3
d) lim x -2x +x-2
2
C) l im .
x---71 x3 -1 ' x---72 x 2 +3x-10
x 2 -4 r X -4x+32
e) lim 2 ; f) im z .
x---72x -5x+6 x---73 x -2x -3
140. Calculaţi limitele laterale ale următoarelor funcţii în punctele x 0 indicate (D este
domeniul maxim de definiţie care, în fiecare caz, trebuie indicat):
X+ 1 2x-l
a) f:D---7JR,f(x)=-,x 0 =l; b) f:D---7IR,f(x)=-2-,x0 =0;
x-1 X
1
1
c) f:D---7IR,f(x)=ex,x 0 =0; d) f:D---7IR,f(x)=--,Xo =0;
ex -1
1
e) f:D---7IR,f(x)=-1- , x0 =0;
ex -e
2x+3
- - x <2
x -2 '
f) f :D---7 JR,f(x) = . , x0 =2.
{ sm(x-2)
2 ,x> 2
X -4
141. Din nou, calculaţi:

.
a) 1im
5x
; b) lim l-~.
x---70.J4+3x -2 x---74 x 2 -16 '
. Fx-1
c) li m - - · d) lim ~l+x+x2 -.J!J ;
X---71 X-1 ' x---70 X
120
. .J X+ 2 - .J3x - 2 x-8
e) lrm . f) lim 31 .
x~2.J4x+1 -.Jsx-1' x~8 '\IX -2
142. Se ştie deja ce se cere:
a) lim--;
23x -1
b) lim ~X ;
x~O 4x x~I X -1
r ex
2
-2+-Vl+ x- rz d) lim e
3x
-e
2x
c) im 2 ;
x~O x x~O X
2x -8 . ln(l + 4x3 )
e) lim--; f) lIm 3 .
x~3 x-3 x~O x
143. Aşadar, calculaţi limitele:

4 2
ln(x - x +1) b) lim ex -1 + ln(l + 2x) ;
a) li m ·
x~l 1-x ' x~O 3x
. ln(1+3x-x 2) d) lim 2x -1.
c) lIm ;
x~O X x~Ox 2 +x'
I
f) lim (1+3x )~.
x~O
144. Evident, calculaţi:
. 1-cos 3 x b) lim (1 - COS X )11 .

a) 1i m - - - -
x~o x·sin2x x~o x2n '
. 1- cosn x . tg x-x.
C) 1im . '
d) 1Im 2 '
x~O X·SlllX x~O x
I arcsin(l - 2x)
2 f) lim 2 .
e) lim x·e x X~_!_ 4X -}
x~O tg2x 2
La următoarele câteva exerciţii, cerinţa este, invariabil, aceeaşi:

Calculaţi următoarele limite:
I
. 1-
145 . a ) 1im
COS X .
, b) lim[1+4x+x2J~;
x~O X2 x~O l+x
1 1
c) lim(- -3-
x~I x -1 x -1 '
J· d) lim
x~oo
(x-~x 2 -1);
x>I
121
. 2x+l f) lim 3x-l
e) 1im ·
x~oo ~X2 + l' X~""~4x 2 +l
. x 3 -1 b) lim cos2x-cos4x .
146. a) hm-4- ;
x~lx -1 x~O x2 '
~l+x+x 2
.
c) 1lffi
x~O X
-1 .
'
d) lim ( x -
x~oo
~x 2 - 2x ) ;
. 2
. .Jx-1 -1 . sm x
e ) 1im · f) 1i m - -.
x~22-../2+x' x~O tg 2 2x
1 1
147. a) lim(13-4x)2x-6; b) lim (7-3x)2x-4;
x~3 x~2
I 1
c) lim (sinx)2x-n; d) lim(3-x-x 2 )1-x;
n x~I
x~-
2
1 1
e) lim ( 2 - cos x )2x2 ; f) lim (1 + x + x 2 ) ln(l+x) .
x~O x~O
148. a) lim x - s~n 2 x; b) lim cos2x-cos3x;

x~O x+sm3x x~O 1-cosx
. sin x - tg x d) lim ../1 + sin x - ../1 - sin x ;
c) 1im .
x~O x2 ·tgx ' x~O X
. 1-~ f)lim x+x

2
e) 1im ;
x~O
2 X x~O ../1 + sin x - 1
. smx . 1- X 2
149.a) hm~; b) 1i m - - ·
x ~n n-x x~l sinnx'
x<n
.
C) 1im--2-,
smx . d) lim si~ 3nx ;
x~n x x~I smnx
l- -
1t2
. smx - cosx . 1- 2cosx
e) 1im · f) 1im .
x~~ cos2x ' n n - 3x
x~ -
4 3
122
2
150. a) lim ln(x + x + l) ; b) lim x+l ·
x~oo ln(x 4 -x + 4) x~oo ~9x2 -1 '
.
c) 1im
~ 4x 2 + 3x + 2 · d) lim ~x2 + x + 1 ;
x~oo x+ 1 ' x~--= x -2
. ln(l +ex) . 2
ln(x +ex)
e) 1lID . f) 1lID .
x~oo ln(l + e2x) ' x~oo ln(x4 + e2x)
1 4
151. a) lim(-- - - -); b) lim x · [ln(x+ 1)-lnx ];
x~2 x-2 x -4
2 x~oo
. ( - 2- -
c) 1lfil 1 ); d) lim (.Jx+2 +.Jx+î-2Fx);
x~O sin 2 X 1- COS X x~oo
1 1 2
e) lim ( - - - )· f) lim [2·ln(x+3) -ln(ex +2)].
x~2: cos x sin 2x ' x~oo
2
1t
x<-
2
4
152. a) lim(1+3xF; b) lim (x-1)2x;
x~O x~oo X
1
. [2x +3x ]~ ;
1tX
c) hm d) lim (7 -2x)tg6;
x~O 2 x~3
e) lim (l+xt1gx;
x~O ·
f) lim
x~oo
(cos~)x
X
x2 I
153.a) lime -~osx b) an = lim (1- x ·sin nx) xz ;
x~O x x~O
. [4x+5x1~ ;
c) hm
x~O 2
I I
e) lim(l+
x~O
fsinkxl~;
k=l
f) ~~ ( 1 + .ti li
ln(l + kx)
]X .
123
154. Determinaţi asimptotele (în sfârşit altceva, sau nu?) la graficul următoarelor funcţii
f :D---7IR:
x +2 b) j (X) = 2x - 4 ;
a) f(x)=-;
x-1 x-2
2
x +2 X
c) f(x)=--;
2
d) f(x) =- 2- ;
x +1 X -1
2
x +1
e) f(x) = -2-; f) f(x) = - 2- X- -
X -4 x -3x+2
155. Determinaţi asimptotele la graficul următoarelor funcţii f :D ---7 IR :

x2 2
a) f(x)=--; b) j (X) = 2x + X - 1
X -1 X -2
c) f(x) = - 2-
x3
; d) f(x)= ~;
X -9 X -2
2
x-1 f) j(x)= +1.
e) f(x)= ; X
~x 2 +4 X -1
2
156. Determinaţi a E IR astfel încât funcţia f : D ---7 IR , f (x) = x + ax să admită spre
x+l
-too ca asimptotă dreapta de ecuaţie y = x + 1.
2
157.Determinaţi a,bEIR astfel încât funcţia /:D---7IR, f(x)=ax +bx+l să admită
x-1
spre -too ca asimptotă dreapta de ecuaţie y = 2x - 1.
4 2
158.Determinaţi a,bEIR astfel încât funcţia /:D---7IR , f(x)= x +ax+l să admită
bx+l
spre -too ca asimptotă dreapta de ecuaţie y = 2x + 3.
159. Determinaţi asimptotele la graficele următoarelor funcţii f: D ---7 IR :

a) f(x) = x · ln(x-1); b) f(x) = ~ x 2 -4x;
1
c) f(x)=x·ex; d) f(x)= l+lnx;
2+lnx
1
e) f(x) = smx; f) f(x) =- 1- .
X
ex -e
124
- . ca- j : lN..
160 . Ar ataţI TTl> TTl> j( )
~ JN..,
. - ~m mcmn
x ={1, XE Q nu are 1.Imita . . punct x E ll1l
0 JN...
O,xE ~\Q
161. Calculaţi lim x ·[x].

x~O
162. Calculaţi lim x ·

x~O
[!].
X
163. Se consideră funcţiile f,g :D ~~şi x 0 E ~un punct de acumulare pentru D astfel
încât lim f(x) =O, iar funcţia g este mărginită. Arătaţi că lim f(x) · g(x) =O.
X~Xo X~Xo

. (1-sinx)·(l-sin x)· ... ·(l-sin
2 11
x) b) lim 1-cosx · cos 2x
2
a) hm 2 11
;
x~-
7t COS X x~O x2
2
. 3 3
d) lim sm x-cos x;
1t
x~4 • (7t -x )
sm
4
. l+x·sinx-cos2x . 1- cos x · cos 2x · ... · cos nx
e) 1Im ; f) 1Im .
x~O sin 2 X x~O X
2
165. Calculaţi şi următoarele limite:

1
3
a) lim (cosFx)~; b) lim ( 2 - cos x) 4x2 ;
x~O
x~O
x>O
(cos~+2sin~)
11
~;
4
c) lim ( cosx + 2sin3x
x~O
F; d) lim
n~oo n n
,xE
sinx 1
e) lim (sinx)x-sinx; f) lim ( cosx )x2
x~O X . x~O cos2x
166. Acelaşi bine-cunoscut enunţ:
. 1
a) hm-·ln Jfg+x
--; b) lim x ·sin 7t ;
x~Ox 1-x x~oo X
c) lim(l- x) · tg nx; . ax+l

d) lim x· ( sm---sma. ) ,aE ll1l
JN..;
x~l 2 x~ 00 X
125
n) · tg x.
e) lim
x --t oo
x·(n4 -arctg-x-);
1X+
f) lim ( 2x -
x --t -
7t
167. Determinaţi a,b,cE IR astfel încât funcţia f:D~ IR, f(x)=ax +~bx 2 +cx+I,
a > O, b > O, să admită spre +oo ca asimptotă o dreaptă paralelă cu dreapta de ecuaţie
y = 4x - 2 , iar spre --oo asimptota orizontală de ecuaţie y = -1 .
168. Arătaţi că o funcţie f: IR ~ IR periodică neconstantă nu are limită la °"·
2
169. Se consideră funcţia f: D ~ IR ,
f(x) =\+ax+ ,a,bE R Determinaţi bE IR
2
X +2x+b
astfel încât graficul funcţiei să admită o singură asimptotă verticală; în acest caz,
determinaţi a E IR astfel încât graficul funcţiei să nu intersecteze asimptota orizontală.
170.Determinaţi a,b,cE IR astfel încât funcţia f:D~ IR , f(x)=ax+~bx2 +cx-1 ,

a > O, b > O, să admită spre +oo ca asimptotă o dreaptă paralelă cu dreapta de ecuaţie
y = 2x + 1 , iar spre --oo asimptota orizontală de ecuaţie y =1.
2.1.5. Teste de evaluare
x 2 -x x<l
(lOp) 1. Se consideră funcţia f: IR ~ IR ,f(x) = ' - . Determinaţi numărul
{ 2x-a, x > 1
real a pentru care funcţia are limită în x 0 = 1 .

2
(lOp) a) lim x +2 2x-3
x--too X -1
2
(lOp) b) lim x +2 2x -3
x--tl X -1
(lOp) c) lim .J; - l .

x--tl X -1
(lOp) d) lim _!_ · ln(l + 2x)

x --tO X
126
(40p) 3. Determinaţi ecuaţiile
asimptotelor la graficul funcţiei:
2x+l
f :R \{l}---7R,j(x)=--.
x-1

ex x~ O
-1
(lOp) 1. Se consideră funcţia f: R---7 R ,f(x) = ' . Determinaţi numărul
{ 2
x +x+a,x>O
real a pentru care funcţia are limită în x 0 = O.

2
(lOp) a) lim x +24x-5
x-too X -1
2
(top) b) lim x + 4x-S ·
x-tl x2 -1 '
2
(top) c) lim J;+3 - .
x-tl x-1
(lOp) d) lim _!__·sin 3x .
x-tO X
(40p) 3. Determinaţi ecuaţiile asimptotelor la graficul funcţiei:
f :JR \{2}---7 R,f(x) =~.

· x-2

(lOp) 1. Determinaţi, dacă există,

min A, max A, inf A, sup A şi mulţimea A' a punctelor
de acumulare pentru mulţimea A = { x E R I x 2 - 4 x + 3 < O} .

. 1 + 2 + 3 + ... + n
(lOp) a) 1lm .
n-too n(2n + 1) '
127
(top) b) rim 3n ·sm-;
. 2n
n~oo n
(top) c) lim ( ~ n 2 + 2n + 2 - n).
n~oo

2-../5-x
(top) a) lim 2
x~l x +4x-5 '
I
(top) b) lim(l+x+x2)sin2x ;
x~o
2
l" ln(l + X + x )
(lOp) c) im ·
x~O 2x '
(20p) 4. Determinaţi a, b E IR astfel încât dreapta de ecuaţie y =x - 2 să fie asimptotă

3
spre 00 la graficul funcţiei f: D -7 IR, f(x) = x .
ax 2 +bx+ 1
Admite în acest caz graficul funcţiei şi alte asimptote?

D. (4 ore/săptămână)
(top) 1. Determinaţi, dacă există, min A, max A, inf A, sup A pentru mulţimea
A=n(o,~J-
11::::1 n+l
(top) a) rim-;
n
/1~00 311
(top) b) Jim
n~ oo
(V?·ifi ·... · J-7);
3
liro ( 2n + 2 rn(2n+l)
(top) c)
n~oo 2n+3

. ../x+ 2 -2
(top) a) 1im 2 ·
x~2x -6x+8'
128
X+ 2x + 3x -2
(top) b) lim
x~O X
(top) c) 1-Fx
rIm--.
x~l sin 7tX
(top) 4. Daţi un exemplu de şiruri (an)n~ 1 ,(bn)n~l divergente pentru care şirurile
definite prin xn =an+ bn , Yn =5i_ , Vn ~ 1 sunt convergente.

bn
(1 Op) 5. Determinaţi a, b E IR astfel încât dreapta de ecuaţie y = 2x + 4 să fie asimptotă
2
spre oo la graficul funcţiei f: D----') IR, f(x) =~.
x+b
Admite în acest caz graficul funcţiei şi alte asimptote?

129
2.2. Continuitate
2.2.1. Funcţii continue, operaţii cu funcţii continue
Breviar teoretic
• Fie f: D ---7 lR şi a E D. Dacăa este punct de acumulare pentru D, atunci feste

continuă în punctul a dacă lim f(x) = f(a) . Dacă a este punct izolat al domeniului, se
X-HX
consideră că funcţia este continuă în a. Funcţia feste discontinuă în a E D dacă nu este

continuă în acest punct.
• Teoremă de caracterizare a continuităţii:
Fie f : D ---7 lR şi a E D . Funcţia feste continuă în a dacă şi numai dacă este îndeplinită
oricare dintre următoarele condiţii:
(1) V(xn) >I <;;,D, lim x 11 =a=> lim f(xn)=f(a) .
n_ n---7 00 n---7 00
(2) vv E v/(a) ' :JU E 11a) astfel încât VxE u nD => f(x)E V.
(3) VE > 0,::38 = 8(c) >O astfel încât VxE D,lx-al < 8 => lf(x)- f (a)I < E.
• Discontinuităţi:
(1) a E D este un punct de discontinuitate de speţa I pentru/ dacă limitele laterale în
x = a există şi sunt finite; există astfel două posibilităţi:
f(a-O)E JR,f(a+O)E JR,f(a-0) # f(a+O) sau
f(a-O)E JR,f(a+ O)E JR,f(a-0) = f(a+O) # f(a).
(2) a E D este un punct de discontinuitate de speţa a II-a dacă nu este de speţa I.
o Observaţia 1: funcţia f : D ---7 lR este continuă pe mulţimea D dacă este continuă în
fiecare a E D.
o Observaţia 2: toate funcţiile elementare sunt continue pe întreg domeniul de definiţie.
• Operaţii cu funcţii continue:
Suma a două funcţii continue este o funcţie continuă, produsul a două funcţii continue
este o funcţie continuă, câtul a două funcţii continue (dacă are sens) este o funcţie
continuă, ridicarea la putere şi logaritmul păstrează continuitatea, compunerea funcţiilor
păstrează deasemenea continuitatea.
o Observaţii: Limita „comută" cu funcţiile continue; mai exact, dacă f : D ---7 lR este
continuă, atunci:
( 1) dacă ( x 11 ) >I <;;;, D este un şir cu lim x 11 = u E D , rezultă că lim f ( xn ) = f ( lim xn ) ;

IL n~= n~ 11~
(2) dacă g : E ---7 D este o funcţie care are limită în a E E n E' şi lim g( x) E D , atunci
x ~a
lim f(g(x)) =f ( lim g(x)).

x~a x ~a
130
171. Studiaţi continuitatea următoarelor funcţii f: JR --7 JR în punctul a= O:

1
2x-l, X< 0 - x:t=O
b) /(x)= x' ;
a) /(x) = ;
{ O, x=O
{ X 2 +x-1, X~ 0
e2x -1
- - x<O
f(x)={e~,x <O;
3x '
c) /(x)= m, x=O; d)
sin4x >O
X 2 ,X_
- - x> 0
6x '
.J1 +x -1
- - - ,x < 0
X
e) /(x)=[x+2]; f) /(x) = m, x=O.

ln(l + x)
- - - , x> 0
2x
172. Studiaţi continuitatea următoarelor funcţii f : JR --7 JR :
a) /(x)={x·sin~,x:;tO; b) /(x) =lx-11;

O, x=O
/(x)={x2-l,x~1; X~
2
c) d) j(x) ={x +x-2, 0;
x, x> 1 lnx, x> O
1
l
- - x<O
e) /(x) = [2x-l]; f) /(x) = 1-lex' .
- - x>O
1+ex ' -
173. Determinaţi a,b,cE JR pentru care următoarele funcţii f: JR --7 JR sunt continue pe JR :
sin4x
{2x +ax-1,x~1;
2
a) /(x) = --x< 0
b)/(x)= ax' ;
ax+l, X> 1 {
a, x~O
1-cosbx 2x+b, x~l
2 ,x< 0
c)/(x)= x ; d) /(x) = b · sin(x -1) ;
{ { z , X> 1
ln(e +x),x~O
2
X +x-2
131
2
C · COS 1tX, X$ 1 ln(l + sin x)
0
e) f(x) ={ . ; f) f(x) = ax 'x < .
smru:, x> 1 {
2x+l, x~O
174. Daţi un exemplu de funcţii f, g : I --7 ~ (I interval de numere reale) discontinue pe I,

dar pentru care f +g este continuă pe I.
175. Studiaţi continuitatea funcţiei f : ~ --7 ~, f (x) =max { x 2 , 3x - 2}.
176. Daţi un exemplu de funcţie care are exact două puncte de discontinuitate.
177. Studiaţi continuitatea funcţiei f : ~ --7 ~ , f ( x) = min { x 2 + 1, 2x + 4} .
178: Studiaţi continuitatea funcţiei /:[0,2]--7~, /(x)=max{x,~}·

l+x
179. Studiaţi continuitatea funcţiei f: ~ --7 ~, f(x) =max {l,x,x 2 } .
180. Determinaţi perechea ( a,b) de numere reale pentru care funcţia f: D --7 ~ ,
a·ex, x $O
f (x) = .Ji _
x_b este continuă pe tot domeniul de definiţie .
{ ---,x>O
X
-1, X< 0
181. Se consideră funcţiile /, g: ~ --7 ~ definite pnn f(x) = O, x =O Şl
{
1, x>O
g(x) = x 2 -4x + 4. Studiaţi continuitatea funcţiilor compuse f o g, g of.
182. Se consideră funcţiile f,g:~--7~ definite prin /(x)=2x-1 şi g(x)={xz, x$O .

x, x>O
Studiaţi continuitatea funcţiilor compuse f o g,g of.
183. Se consideră funcţia f: [l, 00 )--7 ~,f(x) = 2

3
. Daţi exemplu de o funcţie
9x -3x-2
)I
g : [1, oo) --7 ~ , discontinuă, pentru care lg( x = f (x ), Vx E [ 1, 00 ) .
132
184. Studiaţi care dintre următoarele funcţii pot fi prelungite prin continuitate în punctul
a=l :
2x, x<l
a) f: IR \{1} ~ IR,f(x) ={ ;
2x 2 ,X> 1
2x-1, x<l
b) f:IR\{l}~IR,f(x)= ;
{ 3x 2 +2x-4,x>l
\
_.J3_+~xr-~2, x<l
c) f : IR\ {1} ~ IR, f (X) = l - -V X ;
sin(4-4x)
2 ,x> 1
2x -x-1
sin 1tX, X < 1
d) f:IR\{l}~IR,f(x)= .
{ COS 21tX, X> 1
185. Dacă JJJ este o funcţie continuă, rezultă că şif este continuă?
186. Determinaţi a, b, c E IR pentru care următoarele funcţii f :IR ~IR sunt continue pe IR :
arctg -1 , x * O { e3x , x<

- 1
a) f(x)=
{
JxJ _ ; b) f(x)= b· s~n(x-1) ,x>l;
a, x-0 x +x-2
x~: -< 6
1]
l [
lim + , JxJ < 1 x· - x-:FO
c) f(x)= n-toox +x +4
l+~x 2 -c · e-x, JxJ~l

;
d)f(x)= { :, 'x=O;
2 2 b
bx + 2x + c, x < 1 nx
e) f(x)= ; f) f(x)= limax + x+c+e
{ ex 2 - bx + 2, x 2". l n-too 1+ C • enx
Studiaţi continuitatea funcţiei f: IR~ IR definite prin f(x) = {x

2
187. ' xE Q .
2x,xE IR \Q
188. Studiaţi continuitatea funcţiei f: IR~ IR definite prin f(x) = { x, xE Q .

[x],xEIR\Q
133
189. Determinaţi punctele de discontinuitate ale următoarei funcţii, precizând natura lor:
.
. 1 1 1
_ x · sm - + - · cos - , x
o '*
f . IR --7 IR,f(x) - x x x .
{
O, x=O
190. Studiaţi continuitatea funcţiei f: IR --7 IR, f(x) = mint 2 .

t5.x
1 11-x21
191. Studiaţi continuitatea funcţiei /:IR--7 IR, /(x)= x2 ·ln l+ x2 ,x~{-l,Ol}.
{ -2, XE {-1,01}
192. Se consideră o funcţie f: (O, oo) --7 Z cu proprietatea 2/(x) ~ x < 2 1+/(x), '\Ix> O.
Calculaţi /(2007) şi determinaţi punctele de discontinuitate al funcţiei date.
193. Arătaţi că dacă f: D --7 IR este o funcţie monotonă şi discontinuă în punctul a E D,

atunci a este punct de discontinuitate de prima speţă pentru funcţia dată.
194. Se consideră o funcţie f : D --7 IR şi a E D un punct de acumulare pentru D în care f

este discontinuă. Dacă VE > O, 38 > O astfel încât dacă lui< 8, Ivi< 8 avem:
IJ(a + u)- f(a -v)I < E. Se poate preciza tipul discontinuităţii?
195. Este un şir de numere reale o funcţie continuă?
196. a) Arătaţi că dacă [an) (bn >O) este un şir convergent neconstant de numere
bn n~I
raţionale,atunci bn --7 oo;
b) Studiaţi continuitatea funcţiei
1 p •
-, x =- , cup,qE N ,(p,q) = 1
/:[O,l]--7IR,f(x)= q q (Riemann).
{ 0, X E { 0} U ( 0, 1] \ Q
197. Arătaţi că dacă o funcţie f :(O, oo) --7 IR. este continuă în a = 1 şi satisface egalitatea
f(x) = f(x 2 ) pentru orice xE (O, 00 ) , atunci/ este constantă.
134
198. Dacă f: D -7 IR este o funcţie continuă în a E D şi f(a) >O, arătaţi că există o
vecinătate U a lui a astfel încât f(x) >O, VxE U nD.
199. Dacă două funcţii f,g: IR -7 lR satisfac f(x) = g(x), VxE Q, arătaţi că f = g.
Rămâne concluzia adevărată dacă f(x) = g(x), VxE 'll?
200. Dacă D este un interval, iar f: D -7 IR este o funcţie continuă, arătaţi că f(D) este
interval (Bolzano).
201. Arătaţi că funcţia /:lR-7lR, /(x)-minlx-kiestecontinuăpe IR.

keZ
202. Arătaţi că dacă f, g: D -7 IR sunt două funcţii continue într-un punct a E D şi
/(a)<g(a),atunciexistă r>O astfel încât f(x)<g(x), VxE(a-r,a+r)nD.
203. Dacă f : [a, b] -7 [a, b] este o funcţie crescătoare, arătaţi că şirul ( xn) n~O definit prin
x 0 E (a, b) fixat, x11 +1 =f (x11 ), Vn E N , este convergent. Arătaţi că dacă feste continuă,
atunci f(u) = u, u fiind limita şirului.
204. Fie aE (l, 00 ) şi f: IR -7 lR o funcţie continuă cu proprietatea că f(ax) = f(x),

Vx E R Arătaţi că/ este constantă.
205. a) Dacă f: Q -7 Q este o funcţie cu proprietatea că f(x + y) = f(x) + f(y),

Vx, y E Q, arătaţi că = x · /(1), VxE Q.
f(x)
b) Determinaţi toate funcţiile f :IR -7 lR aditive şi continue.
206. Dacăf: IR -7 IR este o funcţie aditivă şi discontinuă într-un punct, arătaţi că feste
discontinuă în orice punct din IR.
207. Determinaţi funcţiile continue f: IR -7 IR care satisfac

x+ y)= f(x)+ f(y) \-I m
f( ,vx,yE ll'i\..
2 2
208. Determinaţi funcţiile continue f :IR -7 IR care satisfac

f(x) = f(2x+ 1), VxE R
209. Determinaţi funcţiile continue f: IR -7 lR care satisfac

f (f(x) + f(y)) = x+ y, Vx,yE R
135
2.2.2. Proprietăţi ale funcţiilor continue
Breviar teoretic
• Proprietatea lui Darboux: Dacă I ~ JR este un interval, atunci funcţia f :I ---7 JR are
proprietatea lui Darboux dacă pentru orice xi , x 2 E I şi orice a situat între f (xi) şi
f ( x 2 ) , există c între xi şi x 2 astfel încât f ( c) = a.
o Teoremă: Dacă I ~ JR este un interval, atunci funcţia f : I JR are proprietatea lui
---7
Darboux dacă şi numai dacă pentru orice interval J ~I avem că f(J) este interval.
o Teoremă (Bolzano): Dacă I~ JR este un interval, atunci orice funcţie continuă
f :I ---7 JR are proprietatea lui Darboux.
o Consecinţe: Dacă I~ JR este un interval şi f: I ---7 JR este o funcţie continuă, atunci:
(1) a,bEl,a<bşi f(a) · f(b)<O~~cE(a , b) cu /(c)=O;
(2) f(x) *O, VxE I ~/are semn constant pe intervalul/.
• Alte proprietăţi speciale:

o O funcţie continuă pe un interval compact este mărginită şi îşi atinge marginile.
(Teorema lui Weierstrass), adică, dacă f :[a,b ]---7 JR este continuă, atunci există
u, vE [a,b] astfel încât f(u) = inf f(x) şi /(v) = sup f(x).
xe[a,b] xe[a,b]
o Dacă I ~ JR este un interval şi funcţia f :I ---7 JR are proprietatea lui Darboux, atunci f
nu are discontinuităţi de prima speţă.
o Orice funcţie definită pe un interval şi care are discontinuităţi de prima speţă nu are
proprietatea lui Darboux.
o Dacă I ~ JR este un interval şi funcţia f :I ---7 JR are proprietatea lui Darboux, atunci f
este injectivă dacă şi numai dacă este strict monotonă.
o Dacă I,J ~JR sunt intervale, iar f :I ---7 J este strict monotonă şi bijectivă, atunci/ şi
f-i sunt continue.
ExerciJii şi probleme de consolidare
210. Arătaţi că următoarele ecuaţii au cel puţin o soluţie pe intervalele I indicate:

3
a) x -2x -2=0,J=(l,2); b) x 4 +x 2 -3=0,I={l,2);
c) x+ lnx =O ,I= (0,1); d) 1 +sin x = x ,I= (O, n) ;
e) cos x = x I=
'
(o' ~)2 ·' f) 1+2ln(l+x)=2x , 1=(0, e -l) .
136
211. Arătaţi că următoarele ecuaţii au cel puţin o soluţie pe intervalele I indicate:
3 5
a) 2x +3x-4=0,1=(0,1); b) x +x-1=0,1=(0,l);
C) X+ COS X = 2 ,l =( ~, 7t} d) ex - x - 2 = O ,I = (1, 2);
e) arctg x + x =1 ,I = (O, 1); f) arcsin x + x =1 , I = (O, 1) .
212. Arătaţi că pentru orice n E N, n ~ 2, ecuaţia xn + nx =1 are o unică soluţie strict

pozitivă xn. Calculaţi lim xn.
n-?oo
213. Stabiliţi semnul următoarelor funcţii f: D ~IR :
b) f(x)=(2 x -1)·(3x -9);

c) f(x)=x·2x -x+l-2x;
2
d) f(x)=(x +2x-3)·(4x -2);
2 f) /(x)=lnx-1.
e) f(x)=(x -5x+6)·1n(x-1);
x-1
214. Rezolvaţi următoarele inecuaţii:
a) x 3 -2x$ O; b) x 3 + 2x - 3 > O;
d) 2x -1 $O;
lnx-1
2
f) X +x-2 >O.
3-3x
215. Arătaţi că următoarele funcţii f : IR~ IR au proprietatea lui Darboux:
={x +
2 3
x , x $1 x, x $O
a) f( x ) ={ ; b) f(x) .
2x -1, x >1 xz x >o
'
216. Arătaţi că următoarele funcţii f: IR~ IR nu au proprietatea lui Darboux:
a) f(x)={ x, x$0 b) /(x)={ x2, x$l;

X + 2, X >0 X +1 X >1
'
cosx, x$ O
c) f(x)= { . x>O' d) f(x)={x2+2, x$1;
Slil X, x+l, x> 1
X, XE Q X, XE Q
e) f(x) ={ ; f) f(x)= { 2\ xEIR\Q.
x3 , xE IR \Q
137
217. Se consideră o funcţie continuă /:[O,l]---7[0,l]u[2,3] pentru care t(~)=o.
Arătaţi că:
a)/ nu este surjectivă;
b) f nu este strict monotonă;
c)f nu este injectivă.
218. Se consideră o funcţie continuă f: IR ---7 IR şi g: IR ---7 IR astfel încât g(x) =cosf(x).
Arătaţi că g este continuă şi că, dacă g( x) = 1, Vx E IR , atunci feste constantă.
219. Arătaţi că nu există nicio funcţie continuă f: [O, 1] ---7 ( 0,1) pentru care
/([0,1]) = (0,1).
220. Arătaţi că dacă f : [O, oo) ---7 IR este o funcţie continuă şi lim f (x) = O, atunci feste
mărginită.
221. Arătaţi că pentru orice funcţie continuă şi mărginită f : IR ---7 IR există a E IR astfel
încât f(a) =a.
222. Fie f: [O, 27t] ---7 IR o funcţie continuă pentru care f (O)= f (27t). Arătaţi că există
cE[O,n] astfel încât f(c)=f(c+n).
223. Arătaţi că dacă f : [-a, a] ---7 [-a , a], a > O este o funcţie continuă, atunci există
u,vE [-a,a]astfelîncât f(u)=u,f(v)=-v.
224. Arătaţi că ecuaţia sin x + 2 sin 2x + 3 sin 3x =cos x + 2 cos 2x + 3 cos 3x are cel puţin
două soluţii în (O, 27t).
225. Arătaţi că următoarele funcţii sunt bijective:

a) f:IR---7IR,f(x)=x+2x; b) f:IR---7IR,f(x)=x+1+5x;
c) /:IR---7(l, ),f(x)=4x +2x +1;
00 d) /:(O,oo)---7IR,f(x)=2x +log 2 x;
e) /:IR---7(2,oo),f(x)=4x+3x+2; f) f:(0, 00 )---7IR,f(x)=x+lnx.
226. Arătaţi că dacă f : IR ---7 IR este o funcţie continuă cu proprietatea că
1
f(O) <0,f(l) > 1, există CE (0,1) astfel încât f(c) = - - .
2-c
138
227. Arătaţi că pentru orice nE N,n:?:'.l ecuaţia xn +lnx=O are o unică soluţie strict
pozitivă xn E (O, 1). Studiaţi convergenţa şirului ( xn) n~l .
228. Arătaţi. că funcţia

. f : m.. -7 m.. , f
11]) 11]) (x) --{sin _xl ' x * O are propnetatea
. 1m. Darboux
a, x=O
dacă şi numai dacă lal :s; 1.
229. Se consideră un interval I de numere reale şi
numerele distincte xl>x2„„,xn E J.
Studiaţi dacă este adevărată afirmaţia: Dacă funcţiile f, g : I -7 JR au proprietatea lui
Darboux şi f (x) = g(x), Vx E I\ { xl> x2, ... , xn} , atunci f = g.
230. Dacă f : [a, b] -7 JR este o funcţie care are proprietatea lui Darboux şi x1, x2„.„ x 11 E
E [ a,b], arătaţi că există cE [ a,b] astfel încât f(c) = f(x1)+ f(x2) + ... + f(x,J .
n
231. Arătaţi că dacă f: JR -7 JR are proprietatea lui Darboux şi IJ(x)- f(y)I ~Ix-~, V x,
y E JR, atunci/ este bijectivă.
232. Arătaţi că dacă f: I -7 JR este o funcţie monotonă astfel încât f(J) este un interval,
atunci fare proprietatea lui Darboux.
233. o funcţie f :I -7 JR (/interval) care are proprietatea lui Darboux

Arătaţi că şi nu se
anulează pe /, are semn constant pe I.
234. Arătaţi că dacă funcţiile f, g : [a, b] -7 [a, b] sunt continue şi g( a) =a, g( b) =b ,

atunci ecuaţia f(x) = g(x) are cel puţin o soluţie reală.
235. Arătaţi că dacă funcţiile f,g:[a,b]-7[a,b] sunt continue şi g(a)=b,g(b)=a,

atunci ecuaţia f(a + b- x) = g(x) are cel puţin o soluţie reală.
236. Arătaţi că dacă o funcţie f : JR -7 JR este continuă, atunci pentru orice a E JR există
b E JR astfel încât f(a + b) = f(a -b ).
139
237. Arătaţi că dacă f: {a,b) ~IR. este continuă şi f(a + O),f(b-0) există şi sunt finite,
atunci/ este mărginită.
238. Determinaţi funcţiile continue f :IR. ~ IR. pentru care

/
2
(x) = 2 · f(x), VxE R
239. Un turist urcă la o cabană pe o potecă; pornind dimineaţa la ora 8 şi mergând fără
oprire, turistul ajunge la cabană la ora 12. A doua zi, turistul coboară pe aceeaşi potecă,
mergând rară oprire; plecând de la cabană la ora 8, el ajunge jos la ora 12. Există un punct
al traseului parcurs prin care turistul a trecut exact la aceeaşi oră?
240. Dacă a 1
Determinaţi numărul real a pentru care funcţia este continuă pe IR. .
(20p) 2. Arătaţi că ecuaţia x 3
- 2x - 1 = O are cel puţin o soluţie reală.
(20p)
(x-1)(2x -4)
3. Rezolvaţi inecuaţia ~O.
2x-x 2
(20p) 4. Daţi un exemplu de funcţie f :IR. ~ IR. care nu este strict monotonă, al cărei
grafic este reuniunea a două semidrepte şi care este discontinuă în x = 2.

• Se acordă din oficiu 20 de puncte.
2x + 1, X~ 1
(20p) 1. Se consideră funcţia f: IR.~ IR.,f(x) ={ ·
x 2 +2x+a,x>l
Determinaţi numărul real a pentru care funcţia este continuă pe IR. .
(20p) 2. Arătaţi că ecuaţia 2x = 4- x are cel puţin o soluţie reală.
140
(x-2)(3x -1)
(20p) 3. Rezolvaţi inecuaţia ;::,- O.
1-lnx
(20p) 4. Daţi un exemplu de funcţie f : IR --7 IR care nu este strict monotonă, al cărei
grafic este reuniunea a două semidrepte şi care este discontinuă în x =O.

(20p) 1. Determinaţi a, b E IR pentru care funcţia f : IR --7 IR ,

ln(l +ax)
---,x< 0
X
f(x) = 3, x =O este continuă pe IR.

sinbx
x>O
X
(20p) 2. Arătaţi că pentru orice n E N, n ;::,- 2 ecuaţia enx = nx + 2 are o unică soluţie
strict pozitivă xn. Calculaţi lim xn.
n~~
(20p) 3.Fie /,g:IR--7IR continue în nEN*. Dacă g(x)=[x]·f(x),'v'xEIR,

calculaţi /(n) .
(1 Op) 4. Determinaţi funcţia continuă f :IR --7 IR pentru care
/(O)=~şi f(x)- 1(~)=x,'i7'xE IR.

(lOp) 5. Arătaţi că nu există funcţii continue f : IR --7 IR cu proprietatea că
(/o f)(x)=-x, VxE IR.

(20p) 1. Arătaţi că pentru orice n E N ecuaţia cos x - sin x = xn are cel puţin o soluţie
strict pozitivă subunitară.
{x2 +x-2){3x -9)
(20p) 2. Rezolvaţi inecuaţia ;::,- O.
1-lnx
. . . . . . . x 3 +2xenx
(20p) 3. Studiaţi contmmtatea funcţ1e1 f: IR --7 IR, f(x) = h m - - - -
n~~ 3+enx
141
(lOp) 4. Arătaţi că dacă f : IR --7 (O, oo) este o funcţie continuă, atunci există a E (O, 1)
astfel încât f (a) = _!!:____.

1-a
(lOp) 5. Determinaţi funcţiile continue f : IR --7 IR pentru care
f(2x)- f(x) = x, "ixE IR.

2.3. Derivabilitate
2.3.1. Funcţii derivabile, interpretare geometrică
Breviar teoretic
• /:D--7IRarederivatăînpunctul x=aEDnD' dacăexistălimita lim f(x)-f(a);

x-Hx x-a
această limită se numeşte derivata funcţiei f în punctul x =a şi se notează cu/'(a).
Dacă, în plus, f' (a) = lim f ( x) - f (a) este un număr finit, atunci funcţia f este
x-Hx x-a
derivabilă în x = a.
o Dacă f: D --7 IR este derivabilă în fiecare punct x = a E D, atunci se spune că funcţia
este derivabilă pe D (sau, mai simplu, funcţia este derivabilă).
• Ecuaţia tangentei la G1 în punctul de abscisă x =a pentru/: D --7 IR:

a) Dacă f e derivabilă în x = a, atunci ecuaţia tangentei la G1 în M ( a,f (a)) este
y- f(a) =/'(a)· (x-a).
b) Dacă/are derivată în x =a, dar/nu e derivabilă în x =a, (adică/'(a.)=±00 ),
atunci ecuaţia tangentei este x = a.
o Observaţia 1: Panta tangentei în M( a,f(a)) la graficul funcţiei/ este m =/'(a).
o Observaţia 2: Dacă există doar o derivată sau dacă f e derivabilă doar lateral, atunci
graficul lui fare semitangente.
o Observaţia 3: Condiţia ca două funcţii să aibă graficele tangente în M(a, ~) este ca
f (a)= g( a) şi /'(a)= g'(a).
• x = a este punct unghiular dacă feste continuă în x = a şi are derivatele laterale în
x = a diferite, cel puţin una finită.
142
• x =a este punct de întoarcere pentru f (sau al graficului funcţiei}) dacă funcţia este
continuăîn x = a,f are derivate laterale în x = a infinite şi diferite
u;(a)) =-oo;fd(a) = 00 sau J;(a) = oo;fd(a) =-oo) .
241. Folosind definiţia, studiaţi derivabilitatea următoarelor funcţii f: JR~ JR în

punctele x 0 indicate:
a) f(x)=3x+2,x 0 =2; b) f(x)=3x-4,x 0 =2;
2
c) f(x)=x ,x0 =l; d) f(x) = x 2 -1, x 0 = l;
2
1
e) f(x)=x 3 +x +1,x0 =0; f) f(x) =-2- , x 0 =O.
X +l
242. Folosind definiţia, studiaţi derivabilitatea următoarelor funcţii g: D ~JR în punctele

x0 indicate:
a) g(x) = -,/x, x 0 = l; b) g(x)=sinx,x0 =0;
X x 2 +x, x ~O
c) g(x)=-2- , x0 =l; d) g(x)= ,x0 =0;
X +1 { 2x 2 +3x,x>O
e)g(x)=
sinx, x ~O
2 ,x0 =0; f) g(x)={ln(l + x2),x ~O ,xo =0;
{ x, x>O lnx, X> 0
243. Scrieţi ecuaţia tangentei la graficele următoarelor funcţii f : D ~ JR în punctele

x 0 indicate:
a) f(x)=x 2 -2x-3,x0 =l;

3
b) f(x)=x +x,x0 =1;
1
c) f(x)=x 3 -3x,x0 =l; d) f(x)=-,x 0 =2;
X
e) f(x)=.Jx+l,x 0 =3; f) f(x) = .J2x+ 1, x 0 =O.
244. Studiaţi
derivabilitatea următoarelor funcţii g : D ~ JR în punctele x 0 indicate:
a) g(x) = lx 2 -11,
x 0 = l; b) g(x) = l2x-41, x 0 = 2;
2 d) g(x)=min{x,x3 },x0 =1;
c) g(x)=max{x ,3x-2},x0 =l;
2x-l
- - x<O . -1 x-:ţ. o
x·sm
e) g(x)= x ' ,x0 =0; f) g(x) = x' , x 0 =O.
{ {
2x -I ,x2".0 O, x=O
143
245. Determinaţi punctele unghiulare sau de întoarcere ale graficelor următoarelor funcţii
/:D--'>R:
2 Ix-li
b) f(x)=-;
a) /(x) =lx -xi;
l+lxl
c) /(x)=vifxl; d) f(x)=x·~;
x 2 , x< O _!_, O<x<l
e)/(x)= ; f) f(x) = X
{ ex -1, X~ O {
1+ lnx, X~ 1
246. Determinaţi a, b, c E R pentru care următoarele funcţii f : R ----'> R sunt derivabile pe R:

x~O;
2 2
a) /(x)={ x -x+l, b) /(x)={ax +x+l,x<O;
a · sin x + b · cos x, x < O b . ex, x ~ O
2 2
c) /(x)={ 2x +a, x'.S:2; d) /(x)={ x +ax, x<O;
2bx3 +llb,x>2 b·ln(x+l),x~O
x-1
- - x>O
e) f(x) = { x. ex' x '.S: 1; f) f(x) = x 2 + 3' .
ax+b,x>l {
2ax+b,x'.S:O
24 7. Determinaţi punctele în care tangenta la graficul funcţiei f : R ----'> R , f (x) = ( x + 1) 3

trece prin origine.
248. Determinaţi punctele în care tangenta la graficul funcţiei f: R----'> R, f(x) =ex
trece prin origine.
249. Studiaţi dacă /:[O,oo)--'>R,f(x)=~ are derivată în x 0 =0.
250. Determinaţi m E R , ştiind că tangenta în x 0 = 1 la curba de ecuaţie y = mx este

2
l+x
paralelă cu axa Ox.
251. Determinaţi punctele de pe graficul funcţiei f: R----'> R,f(x) = x 3 - 2x -1 în care

tangenta la grafic este paralelă cu dreapta de ecuaţie y- x - 2 =O.
252. Determinaţi punctele de pe graficul funcţiei f: R----'> R,f(x) = x 2 + 3x-3 în care

tangenta la grafic este paralelă cu dreapta de ecuaţie y- 4x - 3 =O.
144
arctg.!.. ,x *O
253. Arătaţi că f : JR ----7 JR, f (x) = x are derivată în ongme, deşi este
{ O ,x=O
discontinuă.
254. Determinaţi ecuaţia tangentei la curba de ecuaţie y =x 3 + 3x 2 - 5 care este

perpendiculară pe dreapta de ecuaţie 2x - 6 y + 1 = O.
255. Determinaţi punctele în care tangenta la graficul funcţiei f :(O, oo) ----7 JR , f (x) = 1n x
trece prin origine.
256. Se consideră funcţiile f , g : JR ----7 JR , f (x ) = x 3 + ax 2 + b, g(x ) =3x 2 + ex + 1. Deter-

minaţi a, b, c E JR pentru care curbele corespunzătoare sunt tangente în x 0 =1 , iar
tangenta comună în acest punct este paralelă cu dreapta de ecuaţie y =x + 3.
257. Dacă f: (-a ,a) ----7 (O, 00 ) , a > O, este o funcţie derivabilă cu derivata continuă şi
I
f(O,) = 1,f'(O) = 2, calculaţi lim(/(x)
x'°'O
F.
258. Găsiţi un punct M (a, b) pe curba de ecuaţie y =.!_ , x * O, în care tangenta este
X
paralelă cu dreapta determinată de punctele A(l, 1), B( 2,~}

259. Determinaţi a E JR pentru care tangenta la graficul funcţiei f :(O, oo) ----7 JR ,
f (x ) = (a + x ) · ln x , în x0 =1 este perpendiculară pe dreapta de ecuaţie x + 2 y = O.
260. Determinaţi care este cea mai mică pantă posibilă a unei tangente la curba de ecuaţie
3 2
y =x - 3x + 5x.
2a·'14-x +~, x <2

261. Determinaţi a e (Q, ~ e JR astfel încât funcţia f: JR ----7 JR, f( x) = r:;--
{ "\/ x2 +a, x ;?:2
să fie derivabilă pe JR.
J
262. Se consideră funcţia f : D ----7 JR , f (x ) = x + 8 - 6 · .Jx -1 . Determinaţi domeniul
D maxim de definiţie şi mulţimea E a punctelor în care funcţia nu este derivabilă.
145
263. Se consideră f: ( a,b )-7 lR., f(x) :;t Opentru orice XE ( a,b ). Dacă/ este derivabilă
1
în c E ( a,b) şi /(c) = 1,f'(c) =_!..,calculaţi lim [ /(x) Jx-c.

2 x~c f(c)
264. Dacă f: JR. -7 lR. este derivabilă în origine şi /(O)= O, j'(O) = 1, calculaţi:
;~~[/(x)+ !(~)+ ... + 1(T)l undekE N*.

265. Determinaţi măsurile unghiurilor dintre tangentele la graficele funcţiilor
f,g:lR.-7lR., f(x)=x -4x+5,g(x)=-x +2x+l în punctele de intersecţie.

2 2
a .
x · sm - , x
1 :;t
O
266. Determinaţi a E JR. pentru care f :JR -7 JR. , !( X)= X este derivabilă
{
O, x=O
în ongme.
267.
. .denvab1htatea
Studiaţi
. .. . . f: JR. -7 lR., f(x) = {x
funcţ1e1
2
- 3x + 2 x > O .
' ş1
.
determmaţ1
.
O, x~O
punctele în care tangenta la grafic trece prin origine.
268. Se consideră a E JR. şi f : JR. -7 lR. o funcţie continuă în a. Arătaţi că funcţia
g: JR. -7 lR. definită prin g(x) =Ix - al· f(x) este derivabilă în a dacă şi numai dacă
f(a) =O.
sin 2 ru;
1
269. Calculaţi j'(l) pentru /:lR.-7lR., f(x)= x-1 ,x-:/:- .
{
O, x=l
270. Se consideră şirul (un )n~I cu termenul general
l+xn *
un= 2 1 ,x?.0,pE N.
1+x+x + ... +x'Hp-
Dacă f(x) = lim un, determinaţi domeniile de continuitate C şi de derivabilitate D pentru/
n~oo
146
271. Dacă a, b E nf satisfac a+ b *o ' determinaţi funcţiile I :JR ~ JR derivabile pe JR
pentru care f(x+ay)+f(x+by)=2f(x)+ky, VxEJR, VyEJR * ,undekesteoconstan-
tă reală.
272.Dacă /:!~JR (I interval deschis) este derivabilă în aE!şi f(a)=f'(a)=l,

calculaţi lim x · f (a) - a · f (x) .
x~a x -a
273. Se consideră un interval deschis I astfel încât OE I şi o funcţie f: I~ JR derivabilă

în O. Arătaţi că funcţia g: I~ JR, g(x) = f (lxl) este derivabilă în O dacă şi numai dacă
/'(O)= O.
274. Determinaţi funcţiile derivabile f: JR~ JR pentru care

f(x+ y) = f(x) + f(y)-2xy, Vx,yE JR.
2.3.2. Derivate de ordinul I şi li
Breviar teoretic
• Tabel cu derivate de memorat (părerea noastră):
1 2
(1) (C)' =o
I
(7) (tgx) = -2-=l+tg X
COS X
I 1
(2) (xa)' =a·xa- 1,aE JR (8) (ctgx) =--.- 2-
sm x
1 1 I
(9) (arcsinx) = ~
I
(3) (lnx) =-
X 1-x
1 I
(4) (sinx)' =cosx (10) (arccosx) =- ~

1-x
1 I
(5) (cosx)' =-sinx (11) (arctgx) = - -

l+x 2
1 I
(6) (ax)' =ax ·lna, a>O,a°i'l (12) ( arcctg x) = - - - 2

I+x
147
• Tabel cu derivate uzuale şi care se deduc uşor:
(13)x'= 1 (16) (~)' =- :2

1
I
(14) (logb X) = -
xlnb
(17) (ex)' = ex
1
~)' = 3~
I
(15) (Fx) 7x=

2 X
(18) (
• Derivarea de funcţii compuse: Dacă f :D --7 lR şi u :I --7 D sunt derivabile, iar

aE D, atunci fa u este derivabilă în x =a şi (fa u)'(a) = (f(u(a)))' = f'(u(a)) · u'(a).
• Operaţii şi
reguli de derivare cu funcţii derivabile:
a)(f±g)'=J'±g' b)(a · /)'=a·/'
c) (f . g )' = f'. g + f . g'

f )' f' . g - f .g'
d) -
( g = -g2- -
o Observaţie: există o generalizare a derivatei unui produs:
I I I I
( fi· fi· ... · fn ) =fi· /2 · „.· fn +fi· fi · ... · fn + ... +fi· fi · ... · fn ·
• Derivatele de ordinul n pentru unele funcţii elementare:

a)(sinx)(n) =sin(x+ ~7t) b) (cosx)(n) =cos(x+ n;)
c) (-1)(n) = (-ir. n!
x-a (x-af+I
d)
n
(!. g )<n> = Ic~ J<n-k) . g<k>
k=O
(Formula lui Leibniz)
• Rădăcini multiple:
x =a e rădăcina multiplă de ordin k pentru funcţia polinomială f : JR --7 lR dacă
f(a)=O,f'(a)=O, ... ,f(k-I)(a)=Oşi f(k)(a);1oo
Exercifii şi probleme de consolidare
275. Calculaţi derivatele următoarelor funcţii f :D --7 lR :

3 3 2
a) f(x)=x -x-3; b) f(x)=x +3x +4x+I;
c) f(x)=x 5 +12x 3 +3x-4; d) /(x)=2sinx-3cosx;
e) f(x) = .Jx +2x 4 -3lnx+4sinx; f) f(x) = ~ + 2ef;.

148
276. Calculaţi derivatele următoarelor funcţii f : D ~ JR :
a) f(x)=ex+5x 4 -6~; b) f(x)=3ex-4lnx+5x 3 -6~;
2
c) /(x)=(2x-1) ; d) /(x)=(2-Fx}2;
f) f(x)=(2x 2 -x-m) 2 ,mE JR.
277. Calculaţi derivatele următoarelor funcţii f: D ~JR:

2
a) f(x)=x·(ex+l); b) f(x)=(x -l)·ex;
c) f(x)=(x 2 +2x)·ex; d) f(x)=(x 2 -x+l)·(ex -1);

e) f(x) = sinx · cosx; f) f(x) = x 2 · lnx.
278. Calculaţi derivatele următoarelor funcţii f : D ~ JR :

x2
a) f(x)=Fx·~; b) f(x)=--;2
l+x
x-1 d) f(x)= 2x-1 ;
c) / ( x ) = - - 2
1+2x l+x+x
lnx
e) /(x)=-; f) /(x) = smx .
X 1+cosx
279. Calculaţi derivatele următoarelor funcţii f: D ~JR :
a) f(x)=xsinx+3xcosx; b) f(x)= xFx;

x+l
2
c) f(x) = smx ; d) f(x) =x -2x-3;
2-cosx 2
x +x+l
e) f(x) = sin 2 x; f) f(x) = x 3 · lnx.
280. Se consideră funcţiile f,g: JR~ JR derivabile astfel încât f(x) = ( x 2 -1) · g(x),
\Ix E JR şi g(l) = 1. Calculaţi/'(l ).
281. Se consideră funcţiile f,g: JR~ JR derivabile astfel încât f(x) = x 3 · g(x), VxE JR
şi g(l) = g'(l) = 1. Calculaţi/'(1) .
282. Rezolvaţi ecuaţia/'(x) =O pentru fiecare dintre următoarele funcţii f: D ~JR:
X
a) f(x) = lnx;
149
2x-1
c) f(x) =-2-; d) f(x) = cos 2 x;
X
2
f) j(x) =X + 1.
x-1
283. Folosind regula de derivare a funcţiilor compuse, calculaţi derivatele următoarelor

funcţii f : D ~ IR :
3
2
a) f(x) =(2x+ 1)4; b) f(x)=(x -3x+4);
2 3
2 d) f(x)=(2x-sinx) ;
c) f(x)=(3x -2x-1) ;
2
e) f(x)=(2x+lnx) ;
284. Folosind regula de derivare a funcţiilor compuse, calculaţi derivatele următoarelor

funcţiif : D ~ IR :
a) f(x)=~; b) f(x)=x+~l+x 2 ;
c)f(x)=~l-x 2 ; d) f(x) = sin 3 x;
e) f(x) = cos 4 x; f) f(x)=.Jx+sinx.
285. Calculaţi derivatele următoarelor funcţii f : D ~IR :

2 3x
a) f(x)=ex -x; b) f(x)=x·e ;
c) f(x)=x · ln(l+x); d) f(x)=(x+l)·ln(1+2x);
e) f(x)=2x 3 sin(2x-1); f) f(x)=lnx-1.

x+l
286. Calculaţif'(O) pentru fiecare dintre următoarele funcţii f: D ~IR :

a) f(x)=e2x2+3x-l; b) f(x)=(x2+2)ex2+x-l;
2 3 2
c) f(x)=x·ln(l+x+x ); d) f(x)=(x -x) · tn(l+x );
e) f(x) = (2x-n) · cos(2x + n); f) f(x) = 2sin 2 m + 3cos 3 m.
287. Calculaţi g'(O) pentru fiecare dintre următoarele funcţii g: D ~IR :
1 et
a) g(t)=arctg-; b) g(t)=--;
1+ t 1 +e2t
c) g(t) = arctg(t 2 ); q) g(t) = ~~l: :) ;

150
f) g(s) = tg 2 s.
288. Calculaţi
h'(O) pentru fiecare dintre următoarele funcţii h: D -7 IR:
2
a) h(x)=cos 2 (3x+n)·sin 2 nx; b) h(x)=sin{cos x);
C) • __ }n 2 - COS X ,·
J•(x)
2+cosx
d) h(x)=ln - ;fS
x +I
e) h(t) =t. e1!1; f) h(t) = arcsin 4-t .J 1

.
289. Calculaţij'(O) pentru fiecare dintre următoarele funcţii j: D -7 IR:

1- x2
a) j(x)=arctg--;
b) ·c )-
J x -arcsm
. ~'
1 .
1+x2 -vl +x
c) j(x) = .J1+2x · ln(l + 3x); d) j(x) = x. arctg( e 2 x);
e)j(x) = x · cos\2x + n) · eix; f)j(x) = x · cos2(nx).
290. Calculaţi derivatele următoarelor funcţii f: D -7 IR în punctele x 0 indicate:

2 1
a) /(x)=(l+x ) · arctgx,x0 =1; b) /(x)=arcsin--,x0 =1;
x+l
c) /(x)=ln(x+~x 2 +4),x0 =0; d) /(x)=lnx;},x0 =1;
1 7t
e) f(x) = ln(ln x), x 0 = e; f) /(x)=-2-,xo =-.
COS X 4
291. Se consideră funcţiile f,g: IR -7 IR,f(x) = x 2 ,g(x) =-x 2 + 4x+ m. Determinaţi

m E IR astfel încât graficele celor două funcţii să aibă o tangentă comună într-un punct
comun.
292. Rezolvaţi ecuaţiile f'(x) = O şif"(x) = Opentru următoarele funcţii f: D -7 IR :

X
a) /(x)=x 3 -3x+l; b) f(x)=--;
2
x +I
c) f(x)=x·lnx; d)/(x)=3x-1;
2x+l
e) f(x) = e-x · sinx; f) /(x)=sinx-cosx.
293. Calculaţi/'(O) pentru o funcţie f: IR -7 IR pară şi derivabilă în origine.
151
294. Rezolvaţi ecuaţiile f'(x) = O şi/"(x) = O pentru următoarele funcţii f: D --7 IR :
x2
a) f(x) =-~>
e
b) f(x) =ln(x 2
+ l);
c) f(x)=x+2 arctgx; d) f(x)=x-~l+x;

e) f(x)=x+sinx; f) f(x) = ex2-2x.
295. Determinaţi funcţia polinomială f

de gradul al treilea pentru care sunt adevărate
egalităţile : /(O)= -2,/(1) = l,f'(l) = 2,f"(O) = -2.
296. Determinaţi funcţia polinomială f de gradul al treilea pentru care sunt adevărate
egalităţile: /(1) = 5,f(-1) = l,f'(l) = 6,f"(O) = 2.
297. Determinaţi ordinul de multiplicitate al rădăcinii x 0 indicate în fiecare caz pentru

următoarele ecuaţii:
2
4
a) x - 5x 3 + 9x - 7 x + 2 = O , x 0 =l; b) x 4 -4x3 +5x 2 -4x+4=0 ,x0 =2;
c) x 4 - x 3 -13x 2 + x + 12 = O , x0 = -1; d) x 5 + 3x 4 - 2x3 + 6x 2 - 7 x -1 = O , x 0 = l;
e) x 4 + 2x3 + 4 x 2 + 3x = O , x 0 = -1; f) x 4 -llx3 +44x 2 -50x+48=0 ,x =2. 0
298. Determinaţi a, b E IR ştiind că,

în fiecare caz, polinomul/ este divizibil cu g:
2
a) f =X 4 +2X3 +4X 2 +aX +b, g =(X +1) ;
6 4 2
b) f = aX + bX + 2 , g = (X - l ) ;
2
c) f=aX 4 +bX 2 -2,g=(X-l) .
299. Determinaţi derivatele de ordinul n, n E N*, pentru următoarele funcţii:

1 1
a) J(x)=-,XE (2,oo); b) J(x)= 2 ,XE (2, 00 ) ;
x-2 x -3x+2
d) f(x)=ex ·(x 2 +3x+l),xE IR.
2
c) /(x)=ex·(x +1),xEIR;
2
ax +bx+c,x >O
300. Determinaţi a, b, c E IR astfel încât funcţia f: IR --7 IR, f(x) = să
{ e-x, x~O
fie derivabilă de două ori pe IR.
Determinaţi funcţia
3 2
301. a,b,cEIRastfel încât f:IR--71R,f(x)={x +ax +bx+c, x<l
· arctg(x-1), x ~ 1
să fie derivabilă de două ori pe IR.
152
Matematică de excelen/ă
302. Determinaţi funcţia polinomială f : JR. -7 lR. de gradul n, n E N * pentru care

f(x) = f'(x) · f"(x), V x E R
303. Se consideră funcţia polinomială f : JR. -7 JR. , f(x) =(x - a 1) · ( x - a2 ) " ." ( x - an ) de
gradul n, nE r::r* şi funcţia g: A-7 lR.,g(x) = f- 1

-,A =JR.\{ a1,a2 „ .. ,an}·
k=l x -ak
Arătaţi că:
a) g'(x) <O, Vx E A; b) g(x) = f'(x), Vx E A; c) (f'(x) ) 2 ~ f(x) · f"(x), V x E A.

f(x)
304. Daţi câte un exemplu de funcţie f : D -7 lR. derivabilă care verifică, în fiecare caz,
egalitatea dată:
a)f'(x)=3x, VxE D=JR.; b) f'(x)=e 2 x, V xED = lR.;
2
c) f'(x)=i, V xED=(O,oo); d) (l+x )·f'(x)=2x, V xED=lR.;
X
e) (l+x 2 ) · f'(x)=2, V xED = lR.; f) (x-1)·/'(x)=l, V xED=(l,oo).
305. Arătaţi că nu există niciun polinom P a cărui restricţie la intervalul [O, 1] să fie egală
cu funcţia/: [O, 1] -7 lR.,f(x) = ln(l + x) .
* 2
306. Arătaţi că derivata de ordinul n, n E N , a funcţiei f: JR. -7 lR.,f(x) = e-x este de
P,1 este o funcţie polinomială de gradul n.

2
forma in) (x) = Pn(x) · e-x , unde
307. Arătaţi că o funcţie f: JR. -7 lR. pentru care x 3 ~ f(x) ~ x 3 + x 2 , VxE JR., este con-
tinuă în origine. Este f şi derivabilă în x = O?
308. Arătaţi că o funcţie f: lR.-7 lR.pentru care jJ(x)- f(y)j ~ (x-y)

2
, Vx,yE JR. este
derivabilă în orice aE JR. şi calculaţi f' (a).
309. Arătaţi că/: JR. -7 lR.,f(x) = [x] · sin27tX este continuă. Este funcţia şi derivabilă pe JR.?
310. Arătaţi că dacă o funcţie polinomială de gradul 4 are rădăcinile în progresie

aritmetică, atunci şi derivata sa are aceeaşi proprietate.
153
311. Calculaţi sumele:
n n
a) L)·C!; b) "'L,k · 2k ·C!.
k=l k=l
312. Determinaţi restul împărţirii polinomului I= x 20 -X18 + 2 la g =X(X -1) 2 .

2.3.3. Puncte de extrem, teoreme fundamentale
Breviar teoretic
• a este punct de minim local pentru f <:::::> ::3 V E Vcx astfel încât
VxE V nD1 => f (x) ~ f (a)
• a este punct de maxim local pentru f <:::::> ::3 V E Va astfel încât
VxE V nD1 => f (x)-::; f (a)
•a este punct de minim global (absolut) pentru/<:::::> VxE D1 => f (x) ~ f (a)
•a este punct de maxim global (absolut) pentru/<:::::> VxE D1 => f (x)-::; f (a)
• a este punct critic pentru f dacă şi numai dacă /' (a) =O
o Observaţia 1: Dacă /' (a) = O şi doar dacă există E > O astfel încât /' are semne
diferite pe (a - E) şi pe (a+ E), atunci a e punct de extrem (există aşadar puncte critice
care nu sunt puncte de extrem).
o Observaţia 2: există puncte de extrem care nu sunt critice (de exemplu pentru
f :IR---7 IR,f(x) =V;x=O).
• Teorema lui Fermat: Dacă c E (a, b) este un punct de extrem pentru funcţia
f :(a, b) ---7 IR şi în care feste derivabilă, atunci /' ( c) = O.
o Observaţie: Reciproca este falsă! Şi nu numai atât! Condiţiile din ipoteză sunt absolut
esenţiale ...
•Teorema lui Rolle: Se consideră o funcţie f: [a,b] ---7 IR cu proprietăţile:

1) f continuă pe [a, b];
2) f derivabilă pe (a ,b) ;
3) f(a) = f(b).
Există astfel cE (a, b) astfel încât /' ( c) = O.
154
• Consecinţe (legături pentru şirul lui Rolle):
o Pregătire: Dacă f : I --7 R (cu I interval de numere reale) este o funcţie oarecare,
convenim să numim soluţiile reale ale ecuaţiei f (x) =O zerourile funcţiei/
o Dacă/ este o funcţie derivabilă pe un interval, atunci:
- între două zerouri ale funcţiei se află cel puţin un zerou al derivatei;
- între două zerouri consecutive ale derivatei se află cel mult un zerou al funcţiei;
- dacă valorile funcţiei calculate în două zerouri consecutive ale derivatei au semne
contrare, atunci între cele două zerouri ale derivatei se află un singur zerou al funcţiei;
- dacă valorile funcţiei calculate în două zerouri ale derivatei au acelaşi semn, atunci
între cele două zerouri ale derivatei nu se află niciun zerou al funcţiei.
• Teorema lui Lagrange: Se consideră o funcţie f: [a, b] --7 lR cu proprietăţile:

1) f continuă pe [a, b];
2) f derivabilă pe (a, b) .
Există în aceste condiţii cE ( a,b) astfel încât f (b )- f(a) = f'(c)(b- a).
• Consecinţe ale teoremelor de medie:

o Dacă /' ( x) = O pe un interval, atunci feste constantă pe acel interval.
o Dacă /' ( x) = g' ( x) pe un interval, atunci f diferă de g printr-o constantă pe acel
interval.
• Teorema lui Cauchy: Se consideră funcţiile f,g: [ a,b ]--7 lR care satisfac proprietă
ţile:
1) /,gcontinuepe [a,b];
2) f, g derivabile pe (a, b);
3) g'(x) :;t O, \fxE ( a,b).
Există în aceste condiţii c E ( a,b) astfel încât f(b )- f(a) = f:(c) .

g(b)-g(a) g(c)
• Teorema lui Darboux: Dacă feste o funcţie derivabilă pe un interval I, atunci fare
proprietatea lui Darboux pe acel interval.
• Regulile lui l'Hospital: Dacă f, g: [a, b] \ { c} --7 lR sunt funcţii care au proprietăţile:
1) f,g derivabilepe [a,b]\{c};
2) lim
X--?C
f(x) E
g (X)
{± 00
oo
)~-};
0
155
. - li f'(x) im
3) exista m -----,.-() E JN.. ,
X---7C g X
. . f (X) li f' (X)

atunci 1im - (-) = m -----,.-() .
x-+c g X x-+c g X
o Observaţie: Teorema se poate aplica recursiv, adică în cazul în care pentru calculul
limitei raportului 1:
g
ne situăm tot în cazul exceptat _Q
o
sau
00
00
, se calculează 1:
g
etc.
313. Determinaţi punctele de extrem local ale următoarelor funcţii f: IR --7 IR:
2
a) f(x)=lx-21; b) f(x)=jx -1j;
2 d) f(x)=sin2x;
c) f(x)=x -2x-3;
lnx, x;:::: 1
e) f(x)={ 2x, x$0; f) f(x)= .
1-x,x >O { 1-x, X <1
314. Arătaţi că pentru f: IR --7 IR, f(x) = 2x 5 , avemf'(O) =O, deşi x =O nu este punct
de extrem. Se contravine astfel teoremei lui Fermat?
315. Arătaţi că pentru/: IR --7 IR,f(x) = 2x + 1, avemf'(x) *O, 'dx E [O, 2], iar x =O este
punct de extrem. Se contravine astfel teoremei lui Fermat?
x+2,x<0
316. Arătaţi că pentru/: IR--7 IR, f(x) =
{ 2-x,x;::::o avemf'(x) *O, 'dx E IR, iar x =O
este punct de extrem. Se contravine astfel teoremei lui Fermat?
317. Arătaţi că dacă aE (O,oo) şi ax;:::: x+ 1, 'dxE IR, atunci a= e.
318. Determinaţi aE (O,oo) astfel încât ax+ 1;:::: 2x +3x, 'dxE R
319. Se consideră numerele reale strict pozitive a, b, c astfel încât ~ +bx +ex ;::::3, 'dx E R
Calculaţi a· b · c.
320. Determinaţi o funcţie polinomială de grad minim, ştiind că are un minim local egal
cu -1 în punctul x = 1 şi un maxim local egal cu 3 în punctul x = -1.
156
321. Determinaţi o funcţie polinomială de grad minim, ştiind că are un minim local egal
cu 8 în punctul x = 2 şi un maxim local egal cu 12 în punctul x =O.
322. Determinaţi a E IR astfel încât ( 1+X r ~ 1+ax ' Vx > -1 ' unde n E .rt este fixat.
323. Determinaţi a,b,cE IR astfel încât funcţia f: [-1,1] --7 IR definită prin
!( x ) = { ax2 + bx + c, x ~O sa- ~m d ep l"measca- cond"iţn··1e d"m ipoteza

. teoremei. 1m. R o11e.
x, x>O
Determinaţi funcţia ~O
2
324. a,b,cE IR astfel încât f: [-1, l]--7 IR.,/(x) ={ax + bx+ c, x
ln(x+ 1), X> 0
să îndeplinească condiţiile din ipoteza teoremei lui Rolle.
a· ln(l +x), x ~ e-1

325. Determinaţi a,bE IR.astfel încât funcţia f :[0,2]--7 IR., f(x) ={
x 2 -4x+b, x > e-1
să îndeplinească condiţiile din ipoteza teoremei lui Rolle.
sin ru, x ~1
326. Determinaţi a E IR astfel încât funcţia f: [O, 2 ]--7 IR.,f(x) ={ să
a(x 2 -3x+2),x>l
îndeplinească condiţiile din ipoteza teoremei lui Rolle.
327. Dacă feste o funcţie polinomială neconstantă, arătaţi că între orice două rădăcini
reale consecutive ale ecuaţiei/'(x) =O există cel mult o rădăcină a ecuaţiei/(x) =O.
328. Determinaţi câte rădăcini reale are fiecare dintre următoarele ecuaţii:
3
a) x -3x-4=0; b) x=lnx;
3 2
c) x + 3x - 2 =O; d) 2 arctg x = x;
e) ex =x+2; 4 2
f) x +2x 3 +3x -4=0.
329. Arătaţi că, dacă a E ( -2, 2), ecuaţia x 3 + ax

2 + 2x - 2 =O nu are toate rădăcinile
reale.
330. Determinaţi m E IR pentru care ecuaţia x 3 - 2x 2 + x + m =Oare toate rădăcinile

reale.
331. Discutaţi în funcţie de valorile parametrului mE IR numărul soluţiilor reale ale

ecuaţiei x + 1n x 2
= m.
157
332. Determinaţi valorile lui m E IR pentru care toate rădăcinile ecuaţiei x 3 - 3x 2 + m =O
sunt reale şi distincte.
consideră f: [O, 2J~ IR,j(x) = { ~ 1. Determinaţi

2
333. Se x ' x a E IR astfel încât
ax-I, x > 1
funcţia dată să satisfacă condiţiile din ipoteza teoremei lui Lagrange şi apoi aplicaţi
această teoremă.
2x 3 -ax x~ 2
334. Se consideră /:[1,3]~IR,f(x)= ' . Determinaţi a,bEIRastfel încât
{ -x2 +b, x>2
funcţia dată să satisfacă condiţiile din ipoteza teoremei lui Lagrange şi apoi aplicaţi
această teoremă.
335. Arătaţi că pentru orice x 2'. l sunt adevărate inegalităţile: x- I ~ 1n x ~ x -1.

X
336. Arătaţi că pentru orice n E N,n 2'. 2, sunt adevărate inegalităţile:
1
O< ln(ln(n + 1))-ln(lnn) < - - .
n·lnn
Calculaţi limita şirului Î,-

x 11 =
1
- , n 2'. 2.
k=2 k · lnk
337. Arătaţi că dacă O< a< b, sunt adevărate inegalităţile:

b-a b b-a
--<ln-<--.
b a a
338. Calculaţi limitele următoare:

2x . X 2 +2x+3
a) lim !!_____; b) lim~; c) l1 m - - - -
X--7= X X--7= 2X + 1 x--7= ln(x + 2)
2
d) lim X - X + ln X , . X· e X
f) l r m2- - .
X--7= X+ 2 lnX X--7= X +1
339. Pentru următoarele două exerciţii, enunţul este cel precedent:

. .J1 + x -1 b) . cos 2x - cos x ) . 2 sin x
a) hm . ; 11m . ; c 11m ,
x--70 sm x x--70 x · sm x x--70 1+ x - cos x
x 5 -1 x 3 -8 . 1- cos 3x
d) lim , e) lim , f) 11m 2 .
x--71 x 6 + 2x 3 - 3 x--72 x 6 - 64 x--70 X +X
158
340. Calculaţi limitele:
1
a) lim xx;
. ( l )sinx
b) lim(cosx)x 2 +x; c) hm 2 ;
x-70 x-70 x-70 X
x>O
1
d) lim(xF; . ( x )sinx ;
e) 11m
x--?oo
x-70
x>O
341. Se consideră o funcţie f: I ---7 IR (/ interval) continuă. Arătaţi că dacă f nu este

monotonă, atunci/ are cel puţin un punct de extrem local.
342. Dacă f : IR ---7 IR este o funcţie Rolle, arătaţi că există c E IR astfel încât
J'(c)= 2c/(~)_
1-c
343. Se consideră o funcţie Rolle f: [O, 1] ---7 IR pentru care f (O)= /(1) =O ş1
g :[O,l]---7 IR, g(x) = e-x · /(x). Arătaţi că se poate aplica teorema lui Rolle funcţiei g şi
deduceţi existenţa unui cE (0,1) pentru care/'(c) = /(c).
344. Dacă f: [O, 1] ---7 IR este o funcţie derivabilă cu f (O)= O, arătaţi că există u E (O, 1)
astfel încât J'(u) = f(u)_

1-u
345. Dacă a< b, a, b E IR şi f: [ a,b ]---7 IR este o funcţie Rolle, arătaţi că există v E (a, b)
astfel încât /' ( v) = f(a)- f(v)_

v-b
346. Se consideră f,g:[a,b]-7IR funcţii Rolle astfel încât f(a)=f(b)=O ş1

f' ( x) · g(x)- f(x)- g'( x) :;t O, VxE ( a,b). Arătaţi că există c E ( a,b) astfel încât g(c) =O.
347. Se consideră f, g: [a, b] ---7 IR funcţii Rolle astfel încât g(x) :;t O, g'(x) :;t O, \Ix E [a, b].
Arătaţi că dacă /(a) = f(b) , atunci există c E ( a,b) astfel încât /(c) = /:(c)_
g(a) g(b) g(c) g (c)
159
348. Se notează cu x 1, x2 , x 3 rădăcinile ecuaţiei x 3 - x 2 -1 = O. Arătaţi că ecuaţia are o
singură rădăcină reală; dacă aceasta este x1 , calculaţi liro ( x2 n + x/1 ).
n~~
349. Arătaţi că dacă pP · qq · AP > (p + q l+q, cu p,q E N, impare ş1 A> O, atunci

ecuaţia xp+q -A(xP -1) =O are două rădăcini reale pozitive.
. 7t x -:ţ. o
x·sm-
350. Se consideră f : [O, 1] ---7 IR ,f(x) = x ' . Arătaţi că f satisface condiţiile
{ O, x=O
din ipoteza teoremei lui Rolle; demonstraţi că există un şir ( u11 ) n:2'. I pentru care
liro un= O şi J'(un) =O, VnE N*.

n~ ~
351. Rezolvaţi ecuaţia: 2x + 9x = 5x + 6x.
352. Se consideră funcţia f : IR ---7 IR, f (x) = ~. Arătaţi că se poate aplica teorema lui
l+x
Lagrange funcţieifpe orice interval [k+,k+2],kE N, şi astfel deduceţi existenţa unui şir
n
(un) >I cu limun=ooşi liro L,J'(uk)=-f(l).
n_ n~ ~ n~ ~ k=O
353. Se consideră funcţia 1

f : [O,l]---7 IR,f(x) = --. Aplicând teorema lui Lagrange
x +l
funcţieifpe intervalul [O,x],x~l se obţine cE(0,x),undec=0 · x,0E(0,1) şi
0 = 0(x). Calculaţi liro 0(x).
x ~O
x>O
354. Se notează 3
an = n + 2nn, bn = 7t + 2n1t, n E N .
4 4
X
2 . 1
·Slll- X -:ţ.
o
Se consideră funcţia f : IR ---7 IR, f (x) = x ' şi, aplicând teorema lui
{
O, x=O
1 1
Lagrange pe fiecare interval [-- ,- ] , se obţine şirul de puncte intermediare ( cn) .
an bn
Calculaţi L= liro [f(cn)+n·J'(cn)].
n~ ~
160
355. Demonstraţi că: ( 1+ ~ r < e < ( 1+ ~ r+I, 'v'x >O.

2 . ex -e-x
a) lim x +cosx . b) lim ln(x-1)-x;
7t
c) h m - - -
2 X-)!
sinx
x----)= x + 3sinx' x----)0
x>l tg 2x
d) lim ln(sinx;;
X-)~ ( 7t-2X)
. (-
e) 1im 1--
2
ctg-
x----)0
X)
x x
.
'
f) lim(~-ctg 2 x).
X----)0 X
2
357. Acelaşi enunţ:
. ( -1 -
a) 1im 1 )· .
b) hm x+l) ;
( x-x 2 ·ln--
X----)0 X ln(X + 1) ' X-)= X
c) lim x·(arctg~-arctgx-l); d) lim (tg~)~;

x----)= x+l x+l X-)= 2x+l
1
e) lim ( 7t - arctg x)lnx ; f) lim x-(~-arctg-x-).

X-)= 2 X-)= 4 X+l
X
n
- sinx )n
( .
*
358. Calculaţi lim , unde n E N .
X----)0 Xii+ 2
. . l l . ~ l' . . X· COS X - Slll X

359. Determmaţi numere e natura e n pentru care exista imita 1im .
x----)0 xn
360. Arătaţi că, deşi limita lim x - sm x există, regula lui L 'Hospital nu poate fi aplicată
x----)= x+cosx
aici direct.
361. Arătaţi că arcsin x + arccos x = 7t, 'v'x E [-1, 1].

2
362. Arătaţi că pentru orice x E [O, oo] este adevărată egalitatea:

1-x2
arccos-- =2 arctg x.
l+x 2
161
363. Arătaţi că pentru orice x E [ 1, 00 ] este adevărată egalitatea:
. 2x
arcsm - - + 2 · arctg x = n.
l+x 2
2n a
364. Arătaţi că, dacă a0 , a1, a 2 , ... , a 2 n E IR şi L k = O , atunci ecuaţia
k=O 2n-k + 1
a 0 x 2n + a 1x 2n-I + ... + a 2n_1x + a 2 n = O are ce1 puţm
· o so1uţ1e
· ~m ( - 1, 1) .
365. Rezolvaţi ecuaţia: 3x + 4x = 2x + 5x.
2.3.4. Rolul derivatelor în studiul funcţiilor
Breviar teoretic
• Rolul derivatei de ordinul I pentru o funcţie f: I~ JR:

fs /' ~ [ Vxi < x 2 , xi, x 2 E I => f (xi) < f (x2 ) J
fs ~~[Vxi <x2 , Xi,x2 El=>/(xi)>/(x2 )]
f /'~[Vxi <x2 , xl>x2 El=>f(xi)~J(x2 )]
f ~~ [Vx1 < x 2 , xi,x2 EI=> f(xi) :2". /(x2 )]
o Dacă/ este derivabilă, atunci:
fs/'~(f'(x):2".0 şi A={xEil/'(x):;t:O} estedensăînl).
fs ~~(f'(x)~O şi A={xEJlf'(x):;t:O} estedensăînl).
f /'~ J'(x):2".0 .
f~~f'(x)~O .
o Aşadar, derivata întâi e utilă pentru a stabili monotonia unei funcţii, pentru a determina
puncte de extrem şi alte chestiuni mai subtile poate pentru unii.
• Derivabilitatea funcţiei inverse a unei funcţii bijective:
o Dacă f: I~ J este o funcţie bijectivă şi derivabilă în x 0 EI, atunci

' i 1 )' f" ( Xo )
(1-i ) (Yo)= J'(xo) şi (1- (Yo)= [f'(xo)J,
unde x0 se găseşte din relaţia I (Xo) =Yo.
162
o Dacă/: I~ J este continuă, bijectivă şi derivabilă pe I şi dacă f'(x) ::ţ O, VxE I,
atunci/-
1
: J ~I este derivabilă pe J şi ( f- 1)' (f (x)) = f'~x), VxE I.
• Teoremă (Darboux): Derivata unei funcţii derivabile f: I~ IR (cu I interval) are

proprietatea lui Darboux. (Ideea majoră e că de fapt ne-am dori ca elevii performanţi să
simtă ce înseamnă asta, nu să folosească în diverse probleme rezultatul... ca atâtea altele ...
fără să ştie intim despre ce e vorba ... oricum, nu vrem să exagerăm cu nimic ... dacă ştiu şi
folosesc rezultate cunoscute cu dezinvoltură, e un prim pas ... ).
• x =a este punct de inflexiune dacă f continuă în x =a , fare derivate în x =a şi

,,până" în x =a funcţia/ e concavă, apoi/ e convexă sau reciproc.
•Rolul derivatei de ordinul II pentru o funcţie/: I~ IR:

o Pregătire:
o f este convexă pe I dacă şi numai dacă
Vx1,x2 E J, Vt E [ 0;1] ~ f((l-t)x 1 + tx2 ):::; (1-t) · f(x 1) + t · f(x 2 )

of este concavă pe I dacă şi numai dacă
Vx1,x2 E J, VtE [0;1] ~ /((1-t)x1 + tx2 ) ~ (1-t) · f(x 1) + t · f(x 2 )
Dacă feste de două ori derivabilă pe I şi
f"(x) ~O, VxE I, atunci/este convexă pe I;
J"(x):::; O, VxE I, atunci/ este concavă pe I.
o Dacă x0 este un punct interior intervalului I în care feste continuă, are derivată, iar f
este convexă, respectiv concavă de o parte şi de alta a acestui punct, atunci x0 este un
punct de inflexiune pentru f (sau punctul M(x0 ,f(x0 )) este un punct de inflexiune al
graficului).
o Dacă f este de două ori derivabilă, iar x 0 este un punct de inflexiune (interior
intervalului I), atunci /'" ( x 0 ) = O.
o Orice funcţie convexă (sau concavă) este continuă pe interiorul domeniului I.
• Condiţie suficientă pentru tipul unui punct de extrem:

Dacă f :(a, b) ~ IR este o funcţie pentru care x0 este un punct de extrem astfel încât
există/" ( x0 ) , atunci:
o dacă /"(x0 ) >O, x 0 este un punct de minim pentru/;

o dacă /" (x 0 ) < O, x 0 este un punct de maxim pentru f
163
366. Determinaţi intervalele de monotonie şi punctele critice, precizând care dintre ele
sunt puncte de extrem local, pentru funcţiile f : D ---7 JR care urmează:
a) f(x)=3x 5 +5x3 ; b) f(x)=x 2 ·lnx;
x 2 -1
c) f(x)=--;
2
d) f(x)=x 3 -6x 2 +5;
x +1
x2
e) f(x) =-2x-1
2-; t) f(x)=-.
X x+l
367. Determinaţi intervalele de monotonie şi punctele de extrem local pentru următoarele

funcţii f : D ---7 JR :
a) f(x)=(x 2 -x)·ex; b) f(x)=x 3 -3x-1;
I
c) f(x)=x·ex; d) f(x)=ln l+x;
X
e) f(x)=--;
X
t) f(x)=x·~l-x 2 .
l+x 2
368. Determinaţi valorile parametrului real m pentru care

f : JR ---7 JR,f ( x) = ln {1 + x 2 ) - mx este crescătoare pe JR.

f : JR ---7 JR, f ( x) = ln {4 + x 2 ) + mx este descrescătoare pe JR.

f : JR ---7 JR, f ( x) = {x 2 + x + m) · e 2 x este strict crescătoare pe JR.
371. Determinaţi valorile extreme ale următoarelor funcţii:

3 2 4 2
a) f:[-3,l]---7JR,f(x)=x +3x -3; b) f:[-1,l]---7JR,f(x)=x -2x -3;
X+ 1
c) f: [-2,-1 ] ---7JR,f(x)=- ;
[ ]
d) f: -1,1 ---7JR,f(x)=
{ 3x, X< 0
;
x2 2-~x~O
e) f:[0,2]---7JR,f(x)=
~l+x 2
x+l
; [ 2] ---7JR,f(x)=--
t) /: e,e
lnx-1
X
2
-.
164
372. Determinaţi punctele de extrem local ale funcţiei
3x
I: [l, 00 )-7 JR,f(x) = e-4 · ~1 + x 3 .
-x, x::;O
373. Determinaţi punctele de extrem local ale funcţiei I: JR -7 JR,f(x) ={ 2
.
x -e-x,x~O
374. Determinaţi m E JR pentru care funcţia I: D -7 JR, l(x) = 2

m -x nu are puncte
X -5x+4
de extrem.
375. Determinaţi punctele de extrem local ale funcţiei I :D -7 JR,f(x) = ~ x 2 - 4x.
376. Determinaţi m E JR pentru care funcţia I: D -7 JR,f(x) = J;5 2
l+x 2
admite un punct
de extrem situat la distanţa 2 de axa Oy.
377. Determinaţi numărul punctelor de extrem ale funcţiei

2
x +2ax+b
l:D-7JR,f(x)= , cua,b,ceJR,
x-c
ştiind că graficul funcţiei nu intersectează axa Ox.
378. Determinaţi a, b E JR, ştiind că valorile extreme ale funcţiei
l:D-7 JR,f(x)=
2
ax sunt -1 şi -2.
X +3x+b 2
379. Determinaţi a,be JR, ştiind că domeniul D maxim de definiţie al funcţiei
f : D ---7 JR, f (x) = .Jax2 + b este un interval de lungime 2 şi că funcţia admite un

extrem egal cu 1.
380. Arătaţi că I: JR -7 ( O,oo ),J(x) =3x + 5x este bijectivă şi calculaţi (1-l )' (8).
381. Arătaţi că I: JR-7 JR,f(x) =3x +x este bijectivă şi calculaţi (1- 1)' (11) .
382. Arătaţi că f : (O, 00 ) ---7 JR, f (x) = x 2 + ln x este bijectivă şi calculaţi ( 1-1 )' ( 1).
165
383. Arătaţi că f : IR --7 IR, f (x) = x este bijectivă şi, dacă g este inversa sa,
5
+x
calculaţi g'(2), g"(2).
384. Calculaţi derivata inversei funcţiei f:JR---1(0, 00 ),J(x)=Tx+5-x în punctul

y=2.
385. Demonstraţi următoarele inegalităţi:

x2
a) cosx~l--, \fx~O; b) ex ~x+l, 'ifxE JR;
2
1
c) (x+l)·ln(x+l)>arctgx, 'ifx>O; d) ln(l-x 2 )<x+-, 'ifxE {-1,1);
2
3 2(x -1)
e) arcsinx~x+~, 'ifxE [0,1]; f) ln X> , 'ifx > 1.
6 x+l
386. Rezolvaţi următoarele inecuaţii:

2
a) ln ( 1 + x ) > x ; b) arcsin ..!.. _ arccos ..!.. ~ O;
X X
X
c) lnx~-; d) x ~ sinx;
e
e) ~1-x 2 ~lnx;
387. Studiind eventual variaţia funcţiei f: {O,oo )---1 JR,f(x) = ~, comparaţi numerele
a=3JS şi b=5J3.
388. Determinaţi intervalele de convexitate (concavitate) pentru fiecare dintre următoa

rele funcţii f : D ---1 JR :
4 2
a) /(x)=x 3 -3x 2 -1; b) f(x)=x +2x -3;
1-x
c) f(x) = x· lnx; d) f(x)=-2
;
X
e) f(x)=(2x-l)·ex; f) f(x)=x·arctgx .
389. Determinaţi punctele de inflexiune ale graficelor următoarelor funcţii f: D ---1 JR :

2
a) f(x)=x · ,Jx-1; b) f(x)=x ·lnx;
2x
c) f(x)=--;
l+x 2
166
f) f(x)=2x+ (x-l)(x-3).
X
390. Se consideră funcţiile /,g:(O,oo)-7IR ,f(x)=ln~ ,g(x)=J'(x).

x+l
a) Studiaţi monotonia funcţiilor considerate.
b) Arătaţi că: g(n+l)</(n+l)- f(n)<g(n), VnE w*.
- . _ ln 2n + 2 n ~T*
c) Ar ataţ1 ca: - - > , \-I
vnE n .
n+2 2(n+2)
391. Se consideră funcţiile /, g: IR --7 IR, f(x) = x 2 , g(x) = ln(l + x 2 ).

a) Calculaţi lim g(x)- g(O) .
x-70 X
b) Arătaţi că funcţiile date au acelaşi punct de extrem.
c) Demonstraţi că: f(x) ~ g(x), VxE IR.
392. Se consideră funcţiile f,g :(O,oo )--7 IR, f(x) = x-1-x· lnx, g(x) = ln(l + 2 x).
X
a) Arătaţi că:/(x):::; o, Vx E (O, oo).
b) Calculaţi lim /(;).
x-700 X
c) Folosind eventual punctul a) şi notaţia 1+2x = t, arătaţi că funcţia g este

descrescătoare pe (1, oo).
d) Arătaţi că: ( 1+2J2)~ > (1+2.J3),JZ.
393. Se consideră funcţia J: IR--7 IR , f(x) = 3x + rx.

a) Determinaţi intervalele de monotonie ale funcţiei considerate.
b) Arătaţi că funcţia dată este convexă.
c) Determinaţi soluţiile pozitive ale ecuaţiei f(x) + f(x 27 ) = f(x 5 ) + f(x 2007 ).
394. Se consideră funcţiile:
f,g: [O,~ )--7 IR, f(x) = tg x+ sinx-2x, g(x) = cosx+ ln(cosx)+ x 2 .

a) Arătaţi că!!._+!!.._~ 2, Va,bE (O,oo) şi cos x ~ cos 2 x, Vx E [o,~).
b a 2
b) Arătaţi că există kEIRastfelîncât f(x)+g'(x)=k, VxE[o,~}
167
c) Arătaţi că feste crescătoare pe [O, ; ),iar g este descrescătoare pe [O,~) .
d) Demonstraţi că tg x +sin x ~ 2x, Vx E [O, ; ) .
395. Se consideră funcţiile f,g: (O,oo) ~ R , f(x) = x · lnx, g(x) =1 + lnx.

a) Determinaţi punctul de extrem local ale funcţiei/
b) Arătaţi că pe (O, oo) feste convexă, iar g este concavă.
c) Demonstraţi că: l+e·x·lnx~O, VxE(O,oo).
d) Arătaţi că dacă h este o funcţie derivabilă pe (O, oo) cu proprietatea că
h' (X) = g (X)' Vx E (o, 00)' atunci h(2007) > h(2006).
396. Se consideră funcţia f: ( O,oo) ~ R , f(x) = x · lna-a · lnx, unde a> O.

a) Determinaţi a > O astfel încât f (x) ~ O, Vx E (O, oo) .
b) Arătaţi că: ex~xe, VxE(O,oo) .
c) Arătaţi că pentru x > O avem ex = xe dacă şi numai dacă x = e.
d) Determinaţi numerele reale b, c >O pentru care bx +ex ~ xb + xc, Vx E (O, oo) .
397. Se consideră funcţiile f, g : R ~ R, f(x) = x · arctg x, g(x) = arctg x - x şi se

defineşte şirul (an )nEN prin ao = 1, an+1 = f(an), Vn E N.
a) Calculaţi lim f(x) + g(x)- f(O)- g(O) .
x--70 X
b) Arătaţi că/ este strict crescătoare, iar g strict descrescătoare pe R.
c) Arătaţi că şirul (an) neN este convergent.
398. Se consideră nE N,n ~ 2 şi pentru fiecare kE {1,2, ... ,n} se defineşte funcţia
fk : [O, 00 ) ~ R Jd x) = !:___ · xn - xk.

n
a) Determinaţi .fi'( x), x E [O, oo).
b) Arătaţi că x =1 este punct de minim local pentru fk> Vk E { 1, 2, ... , n - 1} .
c) Arătaţi că: !:___ · xn ~ xk + !:___ -1, Vx E [O, oo) , Vn E N, n ~ 2 şi Vk E {1, 2, ... , n} .

n n
d) Demonstraţi că pentru orice x ~ O şi orice n E N, n ~ 2 este adevărată inegalitatea
x n+l > 2 ( x n +x n-1 + ... +x+ 1) .

_--
n+l
168
399. Se consideră funcţiile f :[O,; ]--7 IR, f(x) = x · cosx-sinx ş1 g :(O,; ]--7 IR,
sm x
g (X
) =--.
X
a) Arătaţi că funcţiile date sunt strict descrescătoare.

b) Demonstraţi că: 3_:::::; sin x < 1 , Vx E
7t X
(o, 7t].
2
400. Se consideră funcţia f: IR --7 IR , f(x) = ln{ x 2 +4 )-ln{ x 2 +1 ).

a) Determinaţi intervalele de monotonie ale funcţiei/
b) Calculaţi lim/(x)-/(l).
x~l x-l
c) Arătaţi că: O< f(x):::::; ln4, VxE IR.
401. Daţi un exemplu de funcţie neconstantă f: IR--7 IR pentru care/(2) = /'(2).
402. Daţi un exemplu de funcţie f: IR --7 IR pentru care f (O)= f' (O)= O,f... (O)= 2.
403. Daţi un exemplu de funcţie f: IR--7 IR convexă pe (-oo,O) şi concavă pe (O,oo ).
404. Daţi un exemplu de funcţie f :IR --7 IR pentru care x =1 este punct de extrem local,
dar f nu este derivabilă în x =1 .
405. Daţi un exemplu de funcţie f : IR --7 IR pentru care x =1 este punct de inflexiune,
dar J"(l):t:O.
406. Se consideră funcţiile /,g:IR--7IR ,f(x)=e-l+x,g(x)=f(x)-x şi se defmeşte

şirul (xn)nEN prin x0 =a>I,xn+l =f(xn),Vn~O.
a) Determinaţi punctele de extrem local ale funcţiei g.
b) Arătaţi că: g(x) >O, Vx > 1.
c) Calculaţi lim g(x) .
x~oo J(x)
d) Arătaţi că xn > 1 , Vn E N şi că ( xn )neN este crescător. Se poate determina limita
şirului (xn)nEN?
169
407. Se consideră funcţia /:(0, 00 )----7IR,/(x)=~şi se defineşte şirul (antEN pnn
X
•
an =f(l)+ /(2)+ ... + f(n),VnE N.
a) Ar ataţ1
~ . ~! . ~ .d d . 25
ca este stnct monotona ş1 e uceţ1- < 2
1 1
+2 <-
52
.
144 e 1C 144
b) Arătaţi că şirul (a n )nEN este convergent.
. . d ca~
Ş tnn
2
c) . 1 ( an )
şiru
. -7t , ca1culaţi. l.im f-
are l"imita ~
1
.
nEN 6 n~""k=I(2k-l) 2
408. Se consideră funcţia /:lR----7lR,f(x)=x-ln(l+ex) şi se defineşte şirul (an)nEN

.
pnn an = f- 1 ~T*
~ - - k, v n E n
\-I
.
k=t 1+ e
a) Arătaţi că funcţia/' este strict descrescătoare pe R
b) Arătaţi că: \ <f(k+l)-f(k)<~,Vk~O.

l+e +1 l+e
•
c) Arătaţică/(n+l)-/(l)<an</(n)-/(0),VnEN.
d) Arătaţi că şirul (an tEN este convergent.
409. Se consideră numerele reale a O. Arătaţi că funcţia fare un
punct de extrem c E (a, b).
41 O. Determinaţi punctele de extrem local ale funcţiei f :D ----7 IR, f (x) = arcsin ~.
l+x
411. Determinaţi punctele de extrem local ale funcţiei f : D ----7 IR, f (x) = arcsin ~
2
.
x +1
412. Se consideră o funcţie derivabilă f: [O, oo) ----7 lR cu proprietăţile: f (O)< O şi

J'(x)~l, VxE(O,oo). Arătaţicăexistăununic aE(O,oo) astfel încât f(a)=O.
413. Arătaţi că 7te < en.
170
414. Arătaţi că pentru orice n E N, n ~ 2 , funcţia f : IR --7 IR,/ ( x) = sin n nx are un singur
punct de inflexiune x11 E (o, -2:_).

2n
Calculaţi lim xn şi lim f ( xn).
n~oo n~oo
415. Arătaţi că pentru orice x ~ 2 este adevărată inegalitatea:

1t 1t
(x+l) ·cos---x·cos-> 1.
x+l X
416. a) Studiaţi convexitatea (concavitatea) funcţiei f: IR --7 IR,f(x) = m( 1 + x 2 ).

b) Demonstraţi că, dacă
r(
Xi, x2 , ... , xn E (O, 1) satisfac Xi + x2 + xn = 1, atunci
( 1+ : 2 ~ 1 + Xi ) · ( 1 + X2 ) · ... · ( 1 + x,J
417. a) Să studieze convexitatea (concavitatea) funcţiei f: (O,~ )--7 IR, f(x) = ln(sinx).
b) Arătaţi că în orice triunghi ascuţitunghic
ABC este adevărată inegalitatea:
. A · sm
sm . B · sm 3
. C~- -. J3
8
418. Arătaţi că în orice triunghi ABC este adevărată inegalitatea:
. A +sm
. B +sm
. C ~--. 3J3
sm
2
419. Se consideră o funcţie f: (a, b) --7 IR de două ori derivabilă, care are proprietatea că
pe graficul ei există trei puncte coliniare. Arătaţi că există c E (a, b) astfel încât
J"(c)=O.
420. Arătaţi că şirul ( xn) >i, definit prin x11 = 1 + _!_ + _!_ + ... + _!_ , n ~ 1 este divergent.
n_ 2 3 n
421. Se consideră funcţiile

f,g: IR --7 IR,f(x) =_!_sin x + _!_cosx, g(x) = x- f(x) şi se de-
2 3
fineşte şirul {xn)neNcu x0 EIR, Xn+i =f(xn),V'n~O.
a) Arătaţi că: IJ'(x )I~ i· V'xE IR.
b) Arătaţi că: IJ(x)- /(y)l~2·1x-yl,Vx,yE IR.

6
c) Arătaţi că funcţia g este strict crescătoare pe IR.
171
d) Arătaţi că există un unic a EJR astfel încât g(a) = 0 Şi Că lxn+ J - al ~ ( i r+l ·lxo - al,
Vn E N; determinaţi limita şirului ( xn ),1EN.
422. Arătaţi că şirul (an) >I

n_
definit prin an = f-+k1-
k=l l 2
, Vn E N* este convergent.
(Se poate eventual folosi funcţia f: JR~ JR,f(x) = arctg x şi teorema lui Lagrange.)
423. Fie f: JR~ JR o funcţie derivabilă pentru care lim /(x) =a E JR şi există
lim x · /'(x). Calculaţi lim x · /'(x).
424. Arătaţi că pentru orice aE (O, 1] există nE N ş1 xE [O,~] astfel încât
sin 2 n x + cos 2n x =a.

consideră funcţia f : JR ~ JR,/ ( x) ={x + ax, ~1

2
(20p) 1. Se x
2x-b, x>l
Determinaţi numerele reale a şi b pentru care funcţia este derivabilă pe JR .
(20p) 2. Determinaţi a E JR pentru care tangenta la graficul funcţiei f : JR ~ JR ,
/(x) =2x 2 +ax+ 3 în punctul x0 =1 este paralelă cu a doua bisectoare.
3. Se consideră funcţia g: JR~ JR,g(x) = x 2 . e 2 x.
(lOp) a) Calculaţi lim g(x)- g(O) .

x~O X
(lOp) b) Determinaţi punctele de extrem ale funcţiei g.
(lOp) c) Arătaţi că funcţia g are două puncte de inflexiune.
. . ln(l + x 2 ) - X
(lOp) 4 . C a1cu1aţi 1im
x~O
2 X
x>O

172
(20p) 1. Determinaţi perechea (a,b) de numere reale pentru care y =ax+ b reprezintă
ecuaţia tangentei la graficul funcţiei f: JR -7 JR,f(x) =x -3x+1 în punctul

3
Xo =l.
2. Se consideră funcţia g: {-1,-too) -7 lR,g(x) = (x + 1) · ln(x + 1).
(top) a) Calculaţi liro g(x)- g(O) .

x-70 X
(top) b) Arătaţi că funcţia g este strict crescătoare pe intervalul (O, -too) .
3. Se consideră funcţia h : JR*

2
-? JR, h( x) = x + ax+ b
X
(top) a) Determinaţi punctele de extrem ale funcţiei h în cazul în care a= O,b =1.
(top) b) Determinaţi a, b E JR astfel încât graficul funcţiei h să fie tangent dreptei de
ecuaţie y =-2 în punctul x = 1.
. l' ex -1
(20 p) 4. Ca1cu1aţi im-.- .
x-70 smx

(20p) 1. Se consideră funcţia f: JR -7 JR,f(x) = x · sinx + cosx. Determinaţi perechea

(a, b) de numere reale pentru care y =ax+ b reprezintă ecuaţia tangentei la
graficul funcţiei/în punctul x0 =7t.
(20p) 2. Se consideră funcţia f : (1, oo) -7 ( -2, 00 ) ,f( x) = x 3 - 3x . Arătaţi că f este
bijectivă şi determinaţi g'(2), g"(2), unde g este inversa funcţiei date.
(20p) 3. Determinaţi numărul soluţiilor reale ale ecuaţiei 2 + 2 ln x =x 2 .
. . cosx-1
(top) 4. Ca1cu1aţi 1im .
x-70 ex -x-1
(lOp) 5. Determinaţi funcţia f : JR -? JR derivabilă care verifică egalităţile:
f'(x)=3f(x), VxEJR şi /(0)=3 .

173
(20p) 1. Studiaţi derivabilitatea funcţiei f : IR ~ IR , f (x) = max {x 2 - 4 x, x - 6} .

(20p) 2. Dacă m şi M sunt valorile extreme ale funcţiei f: IR ~ IR , f(x) = x 3 +ax+ b,
a, b E IR, a < O, calculaţi în funcţie de a şi b produsul m · M.
(20p) 3. Determinaţi intervalele de monotonie ale funcţiei f: D ~ IR ,f(x) = ln 1+ x .

1-x
(lOp) 4. Determinaţi valorile lui m E IR pentru care ecuaţia 2 ln x -1 = mx 2 are două
soluţii reale distincte.
x 2 - ln 2 ( 1+X)
(lOp) 5. Calculaţi lim .
x ~O x3

2.3.6. Reprezentarea grafică a funcţiilor, conice
Breviar teoretic
• Reprezentarea grafică a unei funcţii (sau reprezentarea geometrică a graficului) :

(probabil cel mai incitant capitol, cel mai util şi vizibil pentru elevi ... ne aducem aminte
de examenele din anii de tristă amintire în care pur şi simplu se cerea reprezentarea
geometrică a graficului unor funcţii mai mult sau mai puţin simple... eventuale discuţii
legate de soluţile reale ale unor ecuaţii ... )
Aşadar, cam ce ar trebui făcut aici?
(1) dacă nu este dat, trebuie stabilit domeniul maxim de definţie al funcţiei;
(2) determinarea punctelor de intersecţie ale graficului cu axele de coordonate;
(3) stabilirea unor proprietăţi particulare ale funcţiei (paritate, imparitate, periodicitate etc.);
(4) limite la extremităţile domeniului de definiţie, asimptote;
(5) derivata I (monotonie, puncte de extrem, puncte cu probleme);
(6) derivata a II-a (convexitate, concavitate, puncte de inflexiune);
(7) tabel de variaţie;
(8) desen frumos .
Conice
• Cercul: locul geometric al punctelor M din plan egal depărtate de un punct fix, numit
centrul cercului. Dacă A(x1, y 1) este centrul cercului, iar R distanţa constantă (raza
cercului), atunci ecuaţia cercului -<6{,A, R) este: ( x - x1 ) + (y- y 1 )
2 2
=R2 •
174
2
A ,
o ,
-2 -1 o
-1
-2
• Elipsa: locul geometric al punctelor M din plan pentru care suma distanţelor la două
puncte fixe F şi FJ este cunoscută (constantă), egală cu 2a , unde FFJ = 2c ; vârfurile
elipsei sunt aşadar A( a, O), A'(-a, O), B(O, b), B'(O, -b) , iar focarele sunt F şi FJ . De
2 2
remarcat aşadar că, notând b = ~ a 2 - c 2 , ajungem la ecuaţia elipsei: x + y =1 .
a 2 b2
o
-3 o 3
-1
-2
o Observaţia 1: Numim (nu noi) raze focale segmentele MF, respectiv MF'.
o Observaţia 2: excentricitatea elipsei: e = !'... < 1.

a
o Observaţia 3: elipsa este aşadar locul geometric al punctelor pentru care raportul
distanţelor la un punct fix şi la o dreaptă fixă este subunitar.
• Hiperbola: locul geometric al punctelor M din plan pentru care modulul diferenţei
la două puncte fixe F şi FJ este cunoscută (constantă), egală cu 2a:
distanţelor
IMF-MFJ 1=2a.
2 2
o Ecuaţia hiperbolei: .;.- y 2 =1, unde c2 - a2 = b2 .
a b
o Observaţia 1: excentricitatea hiperbolei : e =!'... > 1 .

a
175
4
o Observaţia 2: hiperbola: locul geometric al punctelor pentru care raportul distanţei la

un punct fix şi la o dreaptă fixă este supraunitar.
•Parabola: locul geometric al punctelor egal depărtate de un punct fix (focar) F(~ ,O)
şi o dreaptă fixă (numită directoare!!!) de ecuaţie x = - p .
2
o Ecuaţia parabolei: y 2
- 2 px = O, unde p este parametrul parabolei.
d 4
o
-3 -2
-1
-2
176
Exerci/ii şi probleme de consolidare
425. Reprezentaţi grafic următoarele funcţii f: D -7 IR :

3
a) f(x)=x 3 -3x+2; b) f(x)=x +x-2;
X
c) f(x)=--;
2
d) f(x) = x+ 1;
l+x x-1
x 2 -1 f) j(x)=
2
+1.
e) f(x)=--; X
X X

x-1 x-1
a) /(x)=-2
; b) f(x)=-
4
;
X X
2 2
x -16 d) f(x)=l+x+x ;
c)f(x)= ;
X 1-x+x 2
x3 X
e) f(x) =- 2- ; f) /(x)=--2 .
X -1 4-x
a) f(x)=-;
~ b) f(x)=-;
JxJ
l+x x+l
c) f(x) = ; d) f(x)= x+l ;

1 ~x 2 -1
x+l
e) f(x) = ;
~x 2 +1
428. Reprezentaţi grafic şi următoarele funcţii f: D -7 IR :
x-1
a)f(x)= ; b)/(x)=ex-1;
~
2
I
c)f(x) = ex-x; d) f(x)=x·e x;
l+x f) f(x) = lnx .
e) f(x)=ln-;
1-x x-1
429. Reprezentaţi grafic şi următoarele funcţii f :D -7 IR :

a) /(x)=ln{4-x 2 ); b) f(x)=x+2 arctgx;
177
2 ~
c) f(x)=x·e-x ; d) f(x)=-;
x-1
lnx
e) f(x)=-; f) f(x) = x;-;3.
X
430. Stabiliţi, în funcţie de valorile parametrului real a, numărul soluţiilor reale ale
ecuaţiei x 3
= a(x -1).
431. Determinaţi mulţimea valorilor reale ale parametrului b pentru care ecuaţia
x - ex =b are două soluţii reale distincte.
432. Stabiliţi, în funcţie de valorile parametrului real m , numărul soluţiilor reale ale
ecuaţiei x 3
= m(x 2
-3).
433. Scrieţi ecuaţia cercului cu centrul în A şi raza R în fiecare dintre următoarele cazuri:
a) A(l, 2), R = l; b) A(2, O), R = 2;
c) A(-1, 3), R = l; d) A(O, O), R = 3;
e) A(l, O), R = 2; f) A(O, 2), R = 1.
434. Precizaţi, în fiecare dintre următoarele cazuri, centrul şi raza cercului a cărui ecuaţie
este:
2
a) x + /-4x+2y+l=O; b) x 2 + y2 + 2x = O ;
2 2 2
c) x + y - 4 y =5 ; d) x + y2 =5;
2
e) x 2 + y2 - 2x - 2y =1 ; f) x + y2 - 2y = 3 .
435. Scrieţi ecuaţia cercului de diametru [ AB] în fiecare dintre cazurile următoare:
a) A(0,2),B(3,6); b) A(-l,2),B(3,0); c) A(0,-2),B(-3,2);
d) A(3,-l),B(l,3); e) A(2,4),B(-l,O); f) A(-3,2),B(l,6).
436. Determinaţi a,bE IR astfel încât punctele A(a-l,a+l),B(b-l,2b-3) să fie situ-

ate pe cercul de ecuaţie x 2 + y2 = 2y.
437. Precizaţi poziţia punctului A faţă de cercul dat în fiecare dintre următoarele cazuri:
2
a) A(3, 2), fl : x + y2 - 2x - 7 =O;
b) A(-2,3), fl : x 2 + y 2 +2x-2y-3 =O;
c) A(l,-1), fl : x 2 +/-2x+4y+1 =O;
d) A(2,4), fl : x 2 + /-2x-2y-3 =O.
178
438. Scrieţi ecuaţia cercului de centru P(l, 1) şi care trece prin Q(2, 2).
439. Scrieţi ecuaţia tangentei la fiecare dintre cercurile ce urmează, în punctul M indicat:
2
a) -fi' : x + y2 = 4, M(0,2); b) -fi': x 2 + y2 =9, M(3,0);
2 2
c) -fi': x + y = 8, M(-2,2); 2 2
d) ·&' :x +y =25,M(-3,4).
440. Scrieţi ecuaţia cercului cu centrul în M şi tangent dreptei d, ambele indicate în

fiecare dintre următoarele cazuri:
a) M(O,O), d:3x-4y+l2=0; b) M(l ,l), d:4x=3y;
c) M(2,l), d: x = l; d) M(0,-2),d:y+l=O.
441. Scrieţi ecuaţia cercului cu centrul pe prima bisectoare, tangent axei Ox şi care trece
prin punctul A(-2,-1).
442. Scrieţi ecuaţiile a două cercuri tangente exterior într-un punct de abscisă x = 2.
443. Daţi un exemplu de două cercuri, precizând ecuaţiile lor, care sunt tangente interior
într-un punct de ordonată y = 1.
444. Daţi un exemplu de două cercuri, precizând ecuaţiile lor, care au exact două puncte
de intersecţie: A(l, O) şi B(3, O).
445. Determinaţi coordonatele focarelor elipselor sau parabolelor care au următoarele

ecuaţii:
x2 2
a) +/=1; b) x4 + y2 =l;
9
2
c) y2 =8x; d) y =x.
446. Scrieţi ecuaţia tangentei la conica a cărei ecuaţie este indicată în fiecare dintre
cazurile următoare, în punctul M ·
2
a) y2 = 8x, M(2, 4); b) x + y2
4 9
=1' M(l '
3
.fi.J·
2 '
2
X 2 2
c) -+ y =l, M(0,-1); d) y =4x, M(9, 6).
9
447. Determinaţi focarele elipsei de ecuaţie x 2 + 3 y2 -9 =O.
2 2
448. Determinaţi focarele hiperbolei de ecuaţie ~ _ L = 1.
9 16
179
t9. Determinaţi vârfurile şi asimptotele hiperbolei de ecuaţie 2x 2 - 5y2 -1 O= O.
450. Scrieţi ecuaţia unei elipse, ştiind că unul dintre focarele ei este situat la distanţele 7
şi respectiv 1 faţă de extremităţile axei mari.
451. Reprezentaţi grafic conicele care au următoarele ecuaţii (să se precizeze şi tipul
fiecărei conice):
a) x
2
+ y2 = 4; b) 4x
2 + y 2 =4;
2 2
c) y =4x; d) y = x ;
e) x 2
- y2 = 4; f) x2 - y2=1 .
452. Reprezentaţi grafic şi conicele care au următoarele ecuaţii:

2 2
a) 4x - y = 4;
2 2
b) x + y = 9;
c)4y 2 =x; d)9x 2 +y 2 =9;
2
e) x + y 2 = 2 y; 2
f) l+x + y2 =2x+2y.
Matematică de excelenjă
x 2n+l _x2 +6
453. Reprezentaţi grafic funcţia f: IR~ IR,f(x) = lim Zn
2
,nE f:t.
n~ 00 X + x +4
454. Determinaţi m E IR astfel încât graficul funcţiei f :(-oo,m) ~IR.,f(x)= ~ să

vm-x
admită un punct de inflexiune în x =-4 şi pentru m =-1 reprezentaţi grafic funcţia.
455. Se consideră funcţia f: IR~ IR, f(x) = (x 2 + 4x + m) ·ex, mE IR.

a) Determinaţi m astfel încât funcţia să admită puncte de extrem.
b) Reprezentaţi grafic funcţia dată pentru m = 4.
c) Pentru m = 4, determinaţi valorile lui a E IR pentru care ecuaţia/(x) =a are trei
soluţii reale.
456. Se consideră funcţia f,, : [O, oo) ~IR, fn (x) = enx - nex- I, n E N'.
a) Trasaţi graficele funcţiilor /2 şi f3 .
b) Calculaţi lim xn , unde xn > O este abscisa punctului de intersecţie a graficului
n-'>=
funcţiei fn cu axa Ox, altul decât x =O.
180
2 2
457. Prin focarul F(c, O) al elipsei de ecuaţie -;.-+ \b
a
=1 se duce o coardă perpendi-
culară pe axa mare. Calculaţi lungimea acestei coarde.
x2 y2
458. Găsiţi punctul de pe elipsa de ecuaţie - +- =1 care este cel mai apropiat de
a2 3
dreapta de ecuaţie x + ay = 3a.
459. Calculaţi la ce distanţă de vârf trebuie plasată o sursă luminoasă pe axa unui
reflector parabolic de înălţime 20 cm şi diametrul bazei 20 cm pentru a produce prin
reflexie un fascicol de raze paralele.
2.3.7. Exerciţii şi probleme recapitulative

(pentru examenul de bacalaureat ... şi nu numai)
460. Se consideră funcţia f : JR ~ JR, f (x) = x 3 + 3x2 - 9x + 5 .

a) Calculaţi lim f(x)- /(l) .
x~l x-1
b) Determinaţi perechea (a, b) de numere reale pentru care y = ax+ b reprezintă
ecuaţia tangentei la graficul funcţiei în punctul de abscisă x 0 =1 .
c) Determinaţi punctele de extrem local ale funcţiei/
d) Demonstraţi că 1( Jz) < 1( ~ l·

e) Arătaţi că funcţia feste convexă pe ( -1, +=) .
461. Se consideră funcţia f : JR ~ JR,/ (x) = x 3 - 6x 2 + 9 x - 4 .

a) Determinaţi punctele de extrem local ale funcţiei/
b) Determinaţi perechea (m, n) de numere reale pentru care y = mx + n reprezintă
ecuaţia tangentei la graficul funcţiei în punctul de abscisă x 0 =1 .

c) Arătaţi că funcţia fare un singur punct de inflexiune.
d) Demonstraţi că /'( JS) < f'( .fi).
e) Arătaţi că, pentru orice m E (-4, O), ecuaţia f(x) =m are trei soluţii reale distincte.
462. Se consideră funcţia f: JR~ JR,f(x) = x3 -3x+1.

a) Calculaţi lim f(x)- /(O) .
x~O X
181
b) Determinaţi punctele de extrem local ale funcţiei/
c) Demonstraţi că f (x) ~ 3, Vx E ( -oo, 1] .
d) Arătaţi că f (../2) < f (J3).
e) Demonstraţi că ecuaţia /(x) =O are trei soluţii reale distincte.
463. Se consideră funcţia f

:IR \{2} ~ IR,f(x) = x-l .
2
x-2
a) Calculaţi 1im f(x)- /( 3) .
x~3 x-3
b) Determinaţi perechea (a, b) de numere reale pentru care y =ax+ b reprezintă
ecuaţia tangentei la graficul funcţiei în punctul de abscisă x 0 = 3 .

c) Determinaţi ecuaţiile asimptotelor la graficul funcţiei considerate.
d) Arătaţi că f (JS) > f (J7).
e) Calculaţi lim ( f (x) )x

x~oo 2
464. Se consideră funcţia f: IR \{l} ~ IR,f(x) = x-l .

2
x-1
a) Calculaţi lim f(x)- /( 2) .
x~2 x-2
b) Determinaţi ecuaţiile asimptotelor la graficul funcţiei considerate.
c) Arătaţi că funcţia considerată este convexă pe ( 1, -too) .
d) Demonstraţi că 1( }i) < 1( ~ l·

e) Calculaţi x~oo 2
lim ( -
J(x)
-lx
465. Se consideră funcţia f :IR ~ IR, f (x) = ~ + 1 .
X +3
a) Calculaţi lim f(x)- /(1) .
x~l x-1
b) Determinaţi ecuaţia asimptotei spre -too la graficul funcţiei considerate.
c) Determinaţi punctele de extrem local ale funcţiei/
d) Arătaţi că _ _!._ ~ f(x) ~ _!._, VxE IR.
6 2
e) Demonstraţi că!( ../2))+ !( J3) > !( JS)+ !( J6).
182
466. Se consideră funcţia f : JR ~ JR, f (x) = ex - x.
a) Calculaţi /'(O).
b) Demonstraţi că /(x) 2'. 1, VxE JR.
c) Calculaţi lim ( f (x) Jx

X~= eX
d) Arătaţi că, pentru fiecare număr natural n 2'. 2, ecuaţia /(x) = n are exact o soluţie
în intervalul (O,+=) , care se notează cu xn .

e) Demonstraţi că lim x 11 = += .
n~=
467. Se consideră funcţia f :JR ~ JR, f (x) = x - 2

.
ex
x~3 x-3
b) Arătaţi că funcţia fare un singur punct de extrem local.
c) Demonstraţi că f (.fIO) > f (Jil).
d) Arătaţi că funcţia/ este convexă pe intervalul ( 4,+=).
e) Determinaţi m E JR pentru care ecuaţia f (x) = m are o singură soluţie reală.
468. Se consideră funcţia f: JR~ JR, f(x) = x - l.

ex
b) Determinaţi ecuaţia asimptotei spre += la graficul funcţiei considerate.
c) Demonstraţi că e 2 · f(x)~1, VxE JR.
d) Arătaţi că /' (J5) > f' (J6) .
e) Determinaţi mE JR pentru care ecuaţia /(x) = m are două soluţii reale distincte.
469. Se consideră funcţia f: JR~ JR,f(x) = (x 2 -3) · ex.

a) Calculaţi J' (1) .
c) Arătaţi că funcţia/ are două puncte de inflexiune.
d) Demonstraţi că /(ln3) < /(ln4).
e) Determinaţi ecuaţia asimptotei spre--00 la graficul funcţiei/
470. Se consideră funcţia f: JR~ JR,f(x) = (x 2 +x+1) ·ex.

183
c) Arătaţi că funcţia/ are două puncte de inflexiune.
d) Demonstraţi că /(ln2) < /(ln3).
e) Arătaţi că funcţia/ nu este bijectivă.
471. Se consideră funcţia f :(O, -too) ~ JR,/ (x) = x - ~ .

X

x~2 x-2
b) Determinaţi ecuaţiile asimptotelor la graficul funcţiei/
c) Arătaţi că funcţia/ este strict crescătoare.
d) Arătaţi că feste concavă.
e) Demonstraţi că funcţia considerată este bijectivă şi calculaţi ( /- 1)' (3).
472. Se consideră funcţia / : JR* ~JR,f(x)=l+!+~.

X X
a) Determinaţi ecuaţiile asimptotelor la graficul funcţiei/

c) Arătaţi că funcţia/ are un singur punct de extrem local.
d) Determinaţi cel mai mare număr întreg m pentru care f(x) 2'. m , VxE JR .
e) Demonstraţi că există a < O şi b > O astfel încât f (a) = f (b) .
473. Se consideră funcţia f: JR* ~ JR,f(x) =ex + 1 .

ex -1
b) Arătaţi că funcţia/ este strict descrescătoare pe intervalul (--oo, O).
c) Arătaţi că nu există a E JR astfel încât f (a) = 1 .
d) Determinaţi mulţimea valorilor parametrului real m pentru care ecuaţia f(x) =m
are cel puţin o soluţie.
e) Arătaţi că f (J2) > f (.J3) ·
x +l, X:::; 0
474. Se consideră funcţia f : JR ~ JR, f (x) = { .
1-x2 ,x>O
a) Arătaţi că funcţia/ este continuă pe JR .
ecuaţia tangentei la graficul funcţiei în punctul de abscisă x0 =1 .

184
c) Arătaţi că funcţia considerată nu este derivabilă în x 0 =O.
consideră funcţia ~O.

2
475. Se f: IR ---7 IR,f(x) = {x +I, x
I+x, x> O
a) Arătaţi că funcţia f are un punct de extrem local.
b) Demonstraţi că funcţia considerată este convexă pe intervalul ( -oo, O) .
c) Calculaţi lim f (x) .

x~oo ln(l + X)
1-x2 X~ 0
476. Se consideră funcţia f: IR ---7 IR,f(x) = ' .
{ l+x3 , X> 0
a) Determinaţi perechea (a,b) de numere reale pentru care y=ax+b reprezintă

b) Arătaţi că funcţia fare un punct de inflexiune.
c) Calculaţi lim (f(x))
11
x.
x~oo
477. Se consideră funcţia f: (O, +oo) ---7 IR,f(x) = ln ( 1+ ~).

b) Arătaţi că funcţia/ este strict descrescătoare.
c) Arătaţi că şirul (xn)n~l definit prin xn =/(1)+ /(2)+ /(3)+ ... + f(n),\fn'?.l este
divergent.
3
478. Se consideră funcţia f: IR ---7 IR,f(x) = ~ .
e X
c) Determinaţi valorile reale ale parametrului real m pentru care ecuaţia f(x) =m are
două soluţii reale distincte.
479. Se consideră funcţia f: [O, +oa) ---7IR,f(x)=x+1- 2-Fx°.

a) Determinaţi perechea (a,b) de numere reale pentru care y=ax +b reprezintă
b) Arătaţi că /(x) '?.O, VxE [O, +oa).
185
c) Calculaţi lim
x~ 00
(/(x)J.Jx
X
480. Se consideră funcţia f: (0,+ 00 ) ~ IR,f(x) = x 2 + x-31nx.

a) Determinaţi perechea (a, b) de numere reale pentru care y =ax+ b reprezintă

b) Arătaţi că funcţia considerată este convexă.
c) Demonstraţi că f(x) ~ 2, 'v'xE (O,+oo).
481. Se consideră funcţia f: IR~ IR,f(x) =(x-a)· ex.
a) Determinaţi a E IR pentru care lim f(x)- f(O) =O.

x~O X
b) Arătaţi că, dacă a < 1, atunci funcţia feste strict crescătoare pe intervalul (O, +
00 ) •
c) Arătaţi că, dacă a= 1, atunci funcţia/ are un singur punct de inflexiune.
482. Se consideră funcţia f: ( O,+oo) ~ IR,f(x) =(x-a)· lnx.
a) Determinaţi IR pentru care lim f(x)- /(l) =1.

aE
x~I x-1
b) Arătaţi că, pentru orice a > O, funcţia f' este strict crescătoare pe (O, +oo) .
c) Arătaţi că, pentru orice a E IR , lim (
x~oo
f c;) J= o.
X
2
483. Se consideră funcţia f: IR~ IR,f(x) = x 2 -a
, cu a> O.
+a X
b) Determinaţi aE (0,+ pentru care/'(l) = 1.
00 )
c) Arătaţi că, pentru orice a E (O, +oo) , funcţia f are un singur punct de extrem.
484. Se consideră funcţia f : (O, +oo) ~IR, f (x) = x 2 - 6x + 4 ln x.

a) Determinaţi punctele de extrem local ale funcţiei/
b) Arătaţi că /' (J2) < f' (J3) .
c) Determinaţi numărul soluţiilor reale ale ecuaţiei f(x) =O.
485. Se consideră funcţia f : (O, +oo) ~ IR, f (x) = ax 2 - ln x .

a) Determinaţi a E IR pentru care f' (1) = 3 .
186
b) Arătaţi că, pentru a = 2 , funcţia f are un singur punct de extrem local.
c) Arătaţi că, pentru orice a > O, funcţia f este convexă.
486. Se consideră funcţia f: JR \{-1,0} ~ JR,f(x) =_!_ __4_.

X x+l
b) Arătaţi că funcţia f are două puncte de extrem local.
c) Demonstraţi că funcţia f nu este surjectivă.
487. Se consideră (da, ştiu,

deja mă enervează pe mine repetiţia asta din enunţuri) funcţia
1 1
f :JR \{-1,0} ~ JR,f(x) = - - - .
X x+l
a) Calculaţi f '(1).
b) Arătaţi că funcţia f este strict descrescătoare pe intervalul (O,-+<><>) .
c) Demonstraţi că şirul (xn)n~l definit prin xn =f(l)+ /(2)+ /(3)+ ... + f(n),'\ln"';21
este convergent.
2
488. Se consideră funcţia f : JR ~ JR, f ( x) = x : x + .
4
X +4
a) Determinaţi ecuaţia asimptotei spre -oo la graficul funcţiei/
c) Arătaţi că ~ ~ f(x) ~ ~' VxE JR.

4 4
489. Se consideră funcţia f: D ~ JR,f(x) = 1+ lnx .

lnx
a) Determinaţi domeniul D maxim de definiţie al funcţiei/
b) Determinaţi ecuaţiile asimptotelor la graficul funcţiei/
c) Determinaţi intervalele de monotonie ale funcţiei considerate.
490. Se consideră funcţia f: (0,-t<><>) ~ JR,f(x) = lnx-~.

x+l
a) Determinaţi a E JR pentru care /' (1) =1 .
b) Pentru a = 1, determinaţi perechea ( m, n) de numere reale pentru care y = mx + n
reprezintă ecuaţia tangentei la graficul funcţiei f în punctul x 0 =1 .
c) Arătaţi că, pentru orice a E (O, 4), funcţia/ este strict crescătoare pe intervalul (O, oo).
187
491. Se consideră funcţia f: JR~ JR,f(x) = x 2 · e-x.
a) Determinaţi ecuaţia asimptotei spre -toc la graficul funcţiei/
c) Arătaţi că (ex) 2 ~4·ex, 'efxE JR.
492. Se consideră funcţia f: JR~ JR,f(x) = x · arctg x-ln(l + x 2 ).

a) Calculaţi lim J'(x)- J'(O) .
x~O X
b) Arătaţi că f' este mărginită.
c) Demonstraţi că x · arctg x ~ ln(l + x 2 ), 'efx E JR .
493. Se consideră funcţia f: JR~ JR,f(x) =ax - x -1 cu a> O, a :;t: 1.

a) Determinaţi aE JR pentru care/'(O) = 1.
b) Calculaţi lim f (x) .
x~O ln(l + x)
c) Determinaţi aE JR pentru care f(x) ~O, 'efxE R
494. Se consideră funcţia f: (0,-too) ~ JR,f(x) = x+ lnx .

a) Calculaţi lim f(x) .
x~ 00 X
b) Arătaţi că ecuaţia f(x) =O are o unică soluţie reală strict pozitivă şi care este
subunitară.
c) Demonstraţi că funcţia f este concavă şi, folosind eventual acest rezultat,
demonstraţi că nu există pe graficul funcţiei f trei puncte coliniare.
consideră funcţia f :(O, -toc) ~ JR, f (x) = ln(l + x

2
495. Se ) .
X
a) Arătaţi că graficul funcţiei considerate are o singură asimptotă.
b) Demonstraţi că funcţia f este strict crescătoare pe intervalul (O, 1) .
c) Arătaţi că (2'3)Fi > (4)J3

'3
496. Se consideră funcţia f: (-1,-too) ~ JR,f(x) = ln(l + x)- x.

a) Calculaţi/'(O).
b) Arătaţi că graficul funcţiei considerate are o singură asimptotă.
c) Demonstraţi că funcţia/' este strict descrescătoare pe intervalul (-1, -toc) .
188
497. Se consideră funcţia f :(-1, -too) --7 JR,f (x) = ln(l + x) .
a) Determinaţi perechea ( m, n) de numere reale pentru care y = mx + n reprezintă
ecuaţia tangentei la graficul funcţiei/în punctul x 0 =O.

b) Arătaţi că f (x) S x , V x E ( -1, +oo) .
1 3 1
c) -<ln-<-.
3 2 2
498. Se consideră funcţia f :JR --7 ( - ~, ~), f (x) =arctg x .

. . 4arctg x - 7t
1 l 11m
a) C acuaţ1 .
x~l x-1
b) Arătaţi că funcţia f este concavă pe (O, -too) .
. ~ 57t + 4 27t + 4
c) Demonstraţi ca - - < arctg2 < - - .
20 8
499. Se consideră funcţia f: JR --7 JR,f(x) = x(x- l)(x - 2)(x-3).

a) Determinaţi valoarea minimă a funcţiei/
b) Arătaţi că ecuaţiaf'(x) =O are exact trei soluţii reale distincte.
c) Demonstraţi că există c E JR, c > 3 , astfel încât f' (c) = _l_ .
f(c) 4-c
500. Se consideră funcţia f :(O, -too) --7 JR, f (x) = x 2 - 4 ln J-; .

a) Determinaţi perechea (a, b) de numere reale pentru care y = ax+ b reprezintă

b) Calculaţi lim f(x).
c) Demonstraţi că x 2 ~ 1+4 ln .J-;, \tx E (O, +oo) .
189
2
1. Se consideră funcţia f: JR. \ {3}--7 lR., /(x) =-x-.
x-3
(lOp) a) Determinaţi punctele de extrem local ale funcţiei considerate.
(lOp) b) Arătaţi că dreapta de ecuaţie x = 3 este asimptotă verticală pentru funcţia f
(lOp) c) Determinaţi perechea (a, b) de numere reale pentru care y = ax+ b reprezintă
ecuaţia asimptotei spre +oo la graficul funcţiei f
(lOp) d) Arătaţi că, dacă mE (0,12), ecuaţia f(x) =m nu are soluţii reale.
2. Se consideră funcţiile f: JR. --7 lR. ,f(x) = x 2 -x, g: D --7 lR., g(x) = _x_.
x-1
(lOp) a) Determinaţi domeniul maxim de definiţie D şi arătaţi că, deşi g'(x) < O, \:/x E
E D, g nu este strict monotonă pe D.
(lOp) b) Determinaţi punctele de intersecţie ale graficelor celor două funcţii .
(lOp) c) Reprezentaţi grafic cele două funcţii în acelaşi reper cartezian.
(lOp) d) Rezolvaţi inecuaţia/(x) ~ ln x.

1. Se consideră funcţiile f,g: (O, oo) --7 lR.,f(x) = x +..!_,g(x) =1+ ln x-x.
X
(lOp) a) Determinaţi punctele de extrem local ale celor două funcţii.

(lOp) b) Determinaţi asimptotele la graficele funcţiilor date.
(lOp) c) Reprezentaţi grafic funcţia/
(lOp) d) Demonstraţi că 1+ ln x:::; x , \:/x E (O, oo).
2. Se consideră funcţia f : JR. --7 JR., f ( x) = 1- x + sin x .
(lOp) a) Calculaţi lim f(x)- f(n) .

x ~n x-n
(lOp) b) Arătaţi că/ este descrescătoare pe JR..
(lOp) c) Daţi un exemplu de interval pe care feste convexă.
(lOp) d)Calculaţi lim(/(x)(.

x~O

190
1. Se consideră funcţia f :(O, oo) ~ IR, f (x) = x - arctg x.
(lOp) a) Calculaţi lim /(x)- /( 2).

x~2 x-2
(lOp) b) Arătaţi că funcţia/ este strict crescătoare şi convexă pe (O, oo).
(lOp) c) Determinaţi ecuaţia asimptotei spre +=la graficul funcţiei date.
(lOp) d) Arătaţi că: 1+ arctg e < e + 2: .

4
(1 Op) 2. Determinaţi numărul soluţiilor reale ale ecuaţiei 1+ x =arctg x .
3. Determinaţi A = lim ( x - ln(l + x
2
(lOp) )) .
x~oo
(1 Op) 4. Demonstraţi că ex :2'. 1+ x, \;/x e IR .

(lOp) 5. Arătaţi că O, 2 < ln(l, 25) < O, 25 .

D. ( 4 ore/săptămână)
2
1. Se consideră funcţia f: IR ~ IR,f(x) = x ·ex .
(lOp) a) Calculaţi L = lim /(x)- /(1).

x~I x-1
(lOp) b) Arătaţi că funcţia considerată este strict crescătoare pe R
(lOp) c) Dacă g : IR. ~ IR. este o funcţie derivabilă cu g' ( x ) = f ( x), î;/x e IR şi
g(O) = .!_, calculaţi g(l) .

2
2. Se consideră funcţiile fk : (O, oo) ~IR, fk ( x) = ! _ ln x, k e N.
X X
(1 Op) a) Arătaţi că, pentru orice k E N , funcţia h are un singur punct de minim, care
se notează cu xk .
(lOp) b) Demonstraţi că şirul ( sJne N definit prin
s11 =f0 (x0 )+J;(x1 )+ ... +f11 (x11 ), î;/neN
este convergent şi calculaţi limita sa.
(lOp) c) Scrieţi ecuaţia tangentei la graficul funcţiei fk în punctul de abscisă 1.
Arătaţi că tangentele trec printr-un punct fix atunci când k variază.
191
x · ln.!..+ (1-x) · ln-- x~ {o 1}
1
3.Seconsiderăfuncţia/:[0,1]--)JR,/(x)= x 1-x' '.
{
0, X E {0,1}
(lOp) a) Arătaţi că funcţia dată este continuă.

(lOp) b) Demonstraţi că, dacă a, b E IR, a, b > O şi a + b = 1, atunci este adevărată ine-
galitatea a· ln.!..+b · ln.!..::;; ln2.

a b
Notă : • Timpul de lucru: 100 de minute.

2.4. Probleme de matematică aplicată
21(A) Determinaţi dreptunghiul cu perimetrul minim din mulţimea celor care au aceeaşi arie.
22(A) Determinaţi dreptunghiul care are aria maximă din mulţimea celor înscrise într-un
cerc de rază dată R.
23(A) Construiţi o cutie cilindrică cu capac de volum dat şi cu consum minim de material.
24(A) Determinaţi maximul volumului corpului generat de rotirea unui triunghi

dreptunghic în jurul unei catete, ştiind că suma catetelor este a (constantă).
25(A) Un triunghi isoscel cu perimetrul constant k se roteşte în jurul bazei. Găsiţi

triunghiul care generează corpul cu volumul maxim.
26(A) Calculaţi latura bazei unei prisme triunghiulare regulate de volum constant şi arie
totală minimă.
27(A) O persoană are la dispoziţie doi stâlpi verticali de lungime 1 (aşezaţi ca în figura de
mai jos) şi o sfoară cu lungimea 2 (BC= 1).
B D
M N
A c
192
a) Demonstraţi că oricum ar fi legată sfoara între punctele ME (AB) şi NE (CD),
există un punct P pe sfoară egal depărtat de sol şi de stâlpul [AB] .
b) Demonstraţi că există un punct Q pe sfoară astfel încât suma dintre distanţa de la Q
la sol şi distanţa de la Q la [AB] să fie egală cu 1.
28(A) Un camion trebuie să parcurgă 200 km cu viteza constantă de x km/h, consumând
(
7+ .l_l
300
litri de motorină pe oră. Se ştie că motorina costă 3 lei/litru, iar şoferul pri-
meşte 4 lei/oră, calculaţi viteza camionului astfel încât costul total al întregului traseu
parcurs să fie minim.
29(A) Presupunem că puterea P(t) emisă la descărcarea unui dispozitiv electronic la mo-
mentul t >O este P(t) = t 3
· e -O,Zt (puterea este măsurată în waţi, iar timpul în secunde).
Determinaţi:
a) la ce moment puterea va fi maximă;
b) între ce limite variază puterea P(t) în intervalul de timp t E [1O,20] .
30(A) O sursă de lumină este amplasată într-un punct S, la înălţimea de x metri

deasupra centrului unei piste circulare având raza de 20J2 metri. Intensitatea luminii
într-un punct oarecare Mal pistei variază în funcţie de x după legea J(x) = k · sin2a ,
d
unde k este o constantă, d = SM, iar a = m ( <r.SMO) . Aflaţi x astfel încât intensitatea
luminii într-un punct oarecare de pe conturul exterior al pistei să fie maximă.
31(A) O familie de albine produce de la începerea activităţii până la un moment t o

cantitate de miere exprimată prin formula M(t) = kt e -at (inclusiv consumul intern), unde
2
k şi a sunt constante strict pozitive, cu valoarea aproximativă a= O, 03 . Calculaţi după

cât timp trebuie făcută recoltarea pentru a obţine o cantitate maximă de miere.
32(A) Dacă într-o întreprindere producţia creşte cu x% , atunci productivitatea y a muncii

creşte dupa legea y
w
= 1OOx · (1- b) , unde b reprezmta
. raportu l d'mtre numaru l muncito-
w . w
100 + bx
rilor direct productivi şi cel total al muncitorilor (evident, acesta variază de la o
întreprindere la alta). Stabiliţi care dintre următoarele grafice reprezintă creşterea produc-
tivităţii muncii într-o întreprindere în care b =O, 75.
193
60
20
40
IO
20
o
60 80 o IO 20
A. B.
40
60
30
40
20
20
IO
o
80 100 o JO 20
c. D.
33(A) Densitatea diamantului care cristalizează în sistemul cubic variază, în funcţie de

temperatură (măsurată în grade Celsius) după legea p=p 0 {I-aT-bT(T-40)]. Dacă
!!__ = 82 , calculaţi la ce temperatură va prezenta diamantul densitatea maximă.

b
A. -10°C B. -16°C C. -21 °C D. -24°C.
34(A) Un pas important în analiza legăturii directe dintre două variabile statistice, atunci
când acestea sunt corelate, este stabilirea concretă a naturii legăturii liniare dintre ele,
descriind-o ca o ecuaţie matematică. Scopul final al acestei abordări este prognoza
valorilor uneia dintre variabile pe baza valorilor celeilalte. Modul de prezentare a legăturii
liniare dintre două astfel de variabile (dacă aceasta există) se numeşte metoda regresiei
liniare. Ecuaţiei de regresie îi corespunde geometric dreapta de regresie (y = a + bx) .
Variabila independentă se distribuie pe axa Ox, iar cea dependentă pe Oy.
Să vedem acum ce se întâmplă în momentul în care au fost culese date de la un lot
de pacienţi având diabet de tip I şi avem două variabile: glucoza (G) în sânge pe stomacul
gol (în mmol/.e) şi viteza medie ( Vcf) de contracţie a ventriculului stâng (în %/sec).
194
V
(1, 1,12) (4, 1,18)
o
-1 o 2 4
Estimaţi valoarea vitezei medii de contracţie a ventriculului stâng pentru un pacient cu

G=lO.
A. 1,9% B. 1, 75% c. 1,5% D. 1,3%.
35(A} Stabiliţi care dintre funcţiile 100%

definite mai jos modelează cât mai 80%
aproape de realitate variaţia capacităţii de 60%

40%
învăţare a unei persoane în funcţie de
20%
vârstă, ştiind că în figura alăturată este
prezentată curba corespunzătoare: O 20 ani 25 ani 30 ani 50 ani 70 ani
2 6400x
A. f : (0,80)~JR, f(x)=x·e-x; B. f:(0,80)~JR, f(x)= ;
1600+x2
C. f: [0,80) ~JR, f(x) = 80x-x 2 ; D. f: [0,80) ~JR, f(x) = 4800x-x 3 .
durata de solidificare
36(A) Graficul în care este 4

prezentată influenţa raportului
laturilor bazei unui lingou
metalic asupra duratei totale de
solidificare este prezentat în 2
figura alăturată.
Stabiliţi care dintre funcţiile
definite mai jos modelează cât o
mai aproape de realitate curba 313 4/3 5/3 613 7/3 8/3 9/3
anterioară:
A. J:[0,4)~JR, f(x)=ln(16x+l); B. f: [0,4) ~JR' f(x) = ln(16x+ 1);

x+l
C. f:[0,4)~JR, f(x)=ln(16x+l)-x; D. f:[0,4)~ JR , f(x)=x · ln(16x+l).
195
37(A) Cantitatea de antibiotic în sânge este dată de formula
cn = c. ( 1 + ekt + e2kt + .. . + e<n-1)~)'
unde c este cantitatea de antibiotic exprimată în miligrame, n este numărul de doze, t este
timpul dintre administrarea a două doze, iar k este o constantă care arată cât de repede se
metabolizează antibioticul în sânge. Presupunând că o doză de antibiotic creşte nivelul
sângelui cu c =O, 5 mg/l , antibioticul se administrează o dată la 4 ore, iar k = -0, 867 ,
determinaţi limita şirului ( c11 )n~I. (Recomandăm folosirea unui calculator ştiinţific!)
temperatura 1200
(oC)
1000
38(A) Curba de răcire (în funcţie de
timp) a oţelurilor cu conţinut scăzut de 800
crom este cea prezentată în figura 600

alăturată.
400
Stabiliţi care dintre funcţiile urmă
toare modelează cât mai aproape de 200
realitate curba prezentată: o
5 IO 15 20 25 30 35
-200
A. J: [O,+oo) ~ ffi.,j(x) = 1000 · (1,2/ + 200;

x+2
B. /: [ O,+oo)~R,f(x)=500·-+200;
x+l
C. J: [0,+ 00 ) ~ ffi.,j(x) = 1000 · (0,92)x + 200;
1200
D. /:(O,+oo)~ ffi.,f(x)=---
lg(x+lO)
39(A) Curba vibraţiilor libere ale unei con-

strucţii (solide), produse în urma aplicării unei
acţiuni de scurtă durată (impuls, şoc) este
aproximativ reprezentată în figura alăturată.
Stabiliţi care dintre funcţiile următoare
modelează cât mai aproape de realitate curba
prezentată:
A. f: [0,5) ~ ffi.,f(x) =-x +x +x+5;

3 2
B. f :[O, 5) ~ ffi.,f(x) =x3 - x 2 - x + 5;

1
C. f: [0,5) ~ ffi.,f(x) =--x 3 +x 2 + 2x+5;
2
D. f: [0,5) ~ ffi.,f(x) =_!_x 3 +x 2 -lOx+ 5. 4
2
196
40(A) Graficul absorbţiei fonice a unui perete
50 db
în funcţie de grosimea materialului folosit la
izolarea camerei este reprezentat aproximativ
de curba alăturată.
Stabiliţi care dintre funcţiile următoare
modelează cât mai aproape de realitate curba
prezentată:
A. f: [0,20)-7 ~,f(x) =-x 2 + lOx+ 25;

o
B. f: [0,20)-7 ~,f(x) = -x3 +lOx+125; O Sem !Ocm
C. f: [0,20)-7 ~,f(x) = x 3 -lOx-25;

D. f: [0,20)-7 ~,f(x) = (x- l)(x-2)(9-x).
41(A) Se notează cu µA concentraţia molară la echilibru a unei substanţe A fixate pe un

suport S şi, în anumite condiţii de mediu, se ajunge la expresia mărimii µA în funcţie de
concentraţia molară [A] a unei anumite substanţe A: µA = 6

· [A] . Precizaţi care dintre
[A]+4
următoarele curbe reprezintă modul în care variază mărimea µA .
Curba 1 Curba 2
x=[A] x=[A]
Curba 3
Curba 4
197 .
42(A) Graficul propagării unui virus număr
!5000
locuitori
într-o comunitate este prezentat în figura
4000
alăturată.
Stabiliţi
care dintre funcţiile următoare 3000
au reprezentarea grafică prezentată:

A. f: [O, 7] -t lR,f(x) = e 2 x -1;
2000
1000
B. /:[0,7]-tlR,f(x)=x·ex;
C. f: [O, 7] -t JR,f(x) = x · ln(x + 1); 4
ln(l + x) zile
D. f: [O, 7] -t JR,f(x) = .
2+x
43(A) Curba evoluţiei masei mone- miliarde oo

de
tare într-o perioadă de timp, într-o euro
ţară europeană, este cea prezentată 40
în figura alăturată.
30
Stabiliţi care dintre următoarele
ecuaţii modelează procesul consi-
20
derat:
x3
A. y=--x 2 -3x+l;
10
3
x4 x3
B. y=---+x 2 +l · 2011
12 2 ' anul
C. y =x2 - 2x + 3 ;
D. y=x · ex.
44(A) Proiectarea populaţiei unei ţări presupune estimarea numărului acesteia pentru o
perioadă mai mică sau mai mare în viitor, în anumite condiţii ipotetice de natalitate,
mortalitate şi migraţie. Atunci când rata de creştere are tendinţă oscilantă şi se cunosc
datele mai multor recensăminte (din anii consideraţi, de exemplu, O, 1, 2 şi 3, situaţi la
distanţe egale de timp unul faţă de celălalt), se poate utiliza o funcţie de gradul al treilea
f :[O, -toc) -t JR, f (x) = ax3 + bx 2 + ex + d , valorile funcţiei fiind egale cu numărul de
locuitori din anul x (exprimat în milioane de persoane).
Presupunând că în anii 1 şi 3 s-au obţinut valori extreme pentru numărul de locuitori,
anume 24 (milioane), respectiv 20 (milioane locuitori), estimaţi populaţia ţării din anul 4.
198
45(A) Curba fertilităţii populaţiei indice
de 1so
feminine a unei ţări în anul 2001 fertilitate
este cea prezentată în figura alătu 100
rată.
Precizaţi care dintre următoarele 00
funcţii are graficul prezentat:
-· 10 ,. 20 20 JO
vârsta în ani
-50
3 2
-x +34x -x 3 +25x 2
A. /:(0,40)-7IR,f(x)=--- B. /:(0,40)-7IR,f(x)= ;
50 50
-x +40x 2
3
x 3 -40x 2
C. /:[0,40)-71R,f(x)=--- D. /:(0,40)-7lR,f(x)=---
100 50
46(A) Două puncte A şi B pornesc simul- y

tan în mişcare uniformă cu vitezele v 1 =
= 3 m/s, respectiv v2 = 1 m/s, pe axa Ox,
în sensul pozitiv al acesteia, din originea c
O. Calculaţi:
a) timpul după care distanţa dintre cele
două puncte se vede sub un unghi maxim
dintr-un punct C situat pe axa Oy la
distanţa oe = d = 100 m.
b) valoarea unghiului maxim în mo-
o B A X
mentul cerut la a).
47(A) Un mobil execută o mişcare rectilinie conform ecuaţiei x =5t + 2t 2 _3_t 3 . Stabiliţi
3
în ce moment viteza mobilului este maximă şi calculaţi această valoare extremă.
48(A) Un proiectil este lansat sub un unghi a oarecare faţă de orizontală, cu viteza iniţială
v0 . Determinaţi valoarea unghiului de lansare pentru ca aria închisă de curba balistică să fie
4 . 3
. -
maxima, .. d ca- ana
ştnn
. - 1.dea1-a are va1oarea A = vo .sm a . cos a
. ~mch"isa- de curba b a1.istlca
2
g
49(A) O sursă de curent are tensiunea electromotoare E = 220 şi rezistenţa r = 2, iar
rezistenţa utilă a sursei este P =(~)

2
circuitul exterior are R . Puterea

R+r
·R . Stabiliţi
care dintre următoarele curbe reprezintă variaţia puterii în funcţie de R.
199
A. B. 6000
4000
4000
2000
2000
o
o o
-2 2 4 6 8 10 R
o 2 4 6 IO R
c. 200 D. 400
300
100 200
100
o o
o 2 4 R o 2 4 R
SO(A) Referindu-ne la cineticile de tip Fibonacci, putem de exemplu să punem în

evidenţă procesul de formare a ramurilor unui arbore; acest proces se desfăşoară, în unele
cazuri, conform următoarei legi: orice ramură generează după un an de la apariţia sa o
nouă ramură, apoi se odihneşte un an, pentru ca la începutul anului următor să genereze o
altă ramură etc. Prin aplicarea succesivă a acestei legi se constată că în cursul anilor 1, 2,
3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, ... , după anul însămânţării (anul zero), arborele va avea respectiv 1, 2,
3, 5, 8, 13, 21, 34, 55, . .. ramuri, inclusiv tulpina. Acest şir, descoperit de Fibonacci, se
defineşte aşadar prin relaţia de recurenţă un = u 11 _ 1 + un-z, n ~ 2 şi u 0 = u 1 = 1 .
Calculaţi numărul către care tinde valoarea procentuală a ratei anuale de creştere a
unei populaţii biologice, Rn = (r,1 -1) · 100, care se conformează unei cinetici de tip
F i"b onacc1,. un de r,1 =--

un .
un-I
200
CAPITOLUL III. MODELE DE TESTE
3.1. Lucrări scrise semestriale
A 1• Lucrare scrisă, semestrul I, 3 ore/săptămână
1. Se consideră matricele A=(~ ~),B = (: :)E Mi (JR).

(top) a) Determinaţi matricele A 2 şi A 3 .
(1 Op) b) Arătaţi că mulţimea H = {X E M , (IR) I A · X = B} conţine cel puţin două
elemente.
(1 Op) c) Arătaţi că, pentru orice n E N*, N* astfel încât An = an · A .
există an E
(top) d) Demonstraţi că, pentru orice n E N*, există CE M, (IR) astfel încât
det A+ det C = n.
X 2 3
(top) 2. Rezolvaţi în mulţimea numerelor reale ecuaţia 2 x 3 = O.
2 -1
2
x -1
(top) a) A=lim--.
x~l x+l
(top) b) B= lim(~x 2 +1-x).

x~~
1
(top) c) C = lim(l + 2x)x.
x~O
(1 Op) 4. Determinaţi ecuaţiile asimptotelor la graficul funcţiei

f :D ~ JR, f (x) = x - 3 , stabilind în prealabil domeniul D maxim de
2
x-2
definiţie al funcţiei/
Notă:• Timpul de lucru: 110 minute.

201
A2• Lucrare scrisă, semestrul I, 3 ore/săptămână
1. Se consideră matricea A(a) =(~ : :1,aE JR

O O a
(lOp) a) Determinaţi matricele A2 (1) şi A3(1);
(lOp) b)Arătaţică det(A(a)A(b))=O dacă şi numai dacă a=O sau b=O.
(lOp) c) Determinaţi inversa matricei C = A(l).

(lOp) 2. Arătaţi că, pentru orice număr real x , cel puţin unul dintre determinanţii
şi
2 3
matricelor P =( ; : ) Q =(: ;) este nenul.

2
x -4
(lOp) a) A= lim--.
x~2 x-2
(lOp) b) B = lim J4+";,- 2 .

x~O X
I
(lOp) c) C = lim(l-x) 2x.
x~O
2
(lOp) 4. Determinaţi ecuaţiile asimptotelor la graficul funcţiei f: D ~ Rf(x) = x + 1,
X
stabilind în prealabil domeniul D maxim de definiţie al funcţiei!

A 3 • Lucrare scrisă, semestrul al Ii-lea, 3 ore/săptămână
(lOp) 1. Calculaţi aria triunghiului de vârfuri A(3,0),B(2,4),C(-1,2).

x+2y+3z=6
2. Se consideră sistemul de ecuaţii liniare 2x - y + z =2 , a E JR şi se notează
{
x+y+az=3
cu A matricea coeficienţilor acestuia.
(lOp) a) Determinaţi mulţimea L ={aE
JR Idet(A) =o}.
(lOp) b) Rezolvaţi sistemul considerat în cazul în care a = 1.
3. Se consideră funcţia f: JR~ JR, f(x) = x 3 + 3x 2 -9x + 5.
(lOp) a) Determinaţi perechea (a,b) de numere reale pentru care y =ax+ b reprezintă
ecuaţia tangentei la graficul funcţiei/în punctul x0 =1 .
202
(lOp) b) Determinaţi punctele de extrem local ale funcţiei considerate.
(lOp) c) Arătaţi că funcţia f are un singur punct de inflexiune.
(lOp) d)Demonstraţică f(x)2'.0, VxE(O,+oo).
. . sinx+cosx-1
(lOp) 4 . Calculaţi 1im .
x ~O x2
x>O
A 4 • Lucrare scrisă, semestrul al Ii-lea, 3 ore/săptămână
(lOp) 1. Determinaţi numărul real a pentru care punctele A(3,0),B(2,4),C(-1,a)

sunt coliniare.
ax+ y+2z=4
2. Se consideră sistemul de ecuaţii liniare 3x - 2 y + az = 2, a, b E IR. şi se
{
2x+ y+3z=b
notează cu A matricea coeficienţilor acestuia.
(1 Op) a) Determinaţi mulţimea L = {a E IR. I det( A) = O} .
(1 Op) b) Arătaţi că, dacă a = b = 1 , atunci sistemul este incompatibil.
(1 Op) c) Rezolvaţi sistemul considerat în cazul în care a = 1 şi b = 6 .
3. Se consideră funcţia f : IR. ---7 IR.Ja (x) = (x 2 - 2x + a) · ex, a E IR. .
(lOp) a) Calculaţi f;(o).
(lOp) b) Determinaţi punctele de extrem local ale funcţiei f_ 2 .
(lOp) c) Arătaţi că, pentru orice a> 2, funcţia fa este strict crescătoare pe IR..
(1 Op) d) Arătaţi că, pentru orice a > 3 , funcţia fa este convexă pe IR. .
2
(lOp) 4. Calculaţi lim ln(l \
2
x )
x~oo X

B 1• Lucrare scrisă, semestrul I, 4 ore/săptămână
1. Se consideră matrice le A = ( o1 O
4
J, B = ( 121 2
16
) E M 2 (IR.)
(1 Op) a) Arătaţi că există o singură matrice X E M 2 (IR.) astfel încât AX = B .

(Sp) b) Rezolvaţi ecuaţia det (A - xl2 ) =O.
(Sp) c) Demonstraţi că, dacă matricea X E M 2 (IR.) verifică relaţia AX= XA , atunci
203
există a, b E IR astfel încât X =( ~ ~ l·
(Sp) d) Arătaţi că ecuaţia X 2 =A are patru soluţii în M 2 (IR).
2. Se consideră matricele =[~1 -12 -1-11 [11 11 1l] EM3(IR)

A ,B= şi
-1 -1 2 1 1 1
X 1 •
A(x)=-A+- 2
B, xE IR .
3 3x
(Sp) a) Determinaţi matricea M = AB ş1 arătaţi că există kE Z astfel încât
2 2
A = kA , B = kB .
(Sp) b) Calculaţi determinantul matricei A.
(Sp) c) Arătaţi că A(x)A(y) = A(xy), Vx,yE IR * .
(Sp) d) Demonstraţi că, pentru orice x real nenul, detA(x) *O.
(lOp) 3. a) Calculaţi lim

4
n .
n---700 ( 2nn+ 1) 2
n
(Sp) b) Arătaţi că şirul definit prin a11 = n + 1 , n ~ 1, este monoton şi mărginit;

211
determinaţi apoi limita sa.

(Sp) c) Determinaţi k E IR pentru care lim nk · (~ n 2 + n + 1 - n) E IR.
11---700
00
(Sp) d) Justificaţi de ce, la limite de şiruri, cazul este exceptat (nedeterminare).
R,
00
(lOp) 4. Se consideră şirul (x11 ) n_>O ,x0 =1, x11 +1 = 2

'lin~ O·
l+x11
Demonstraţi că şirul este convergent şi calculaţi lim J;; · x 11 •
n~oo
Notă: • Timpul de lucru: 11 O minute. (Ce ştiţi, scrieţi direct pe foaia de

examen; nu pierdeţi vremea cu ciorna mai mult decât e nevoie!)
• Se acordă din oficiu 20 de puncte. (Plus că aşa subiecte frumoase nu
s-au văzut demult.)
204
B 2 • Lucrare scrisă, semestrul I, 4 ore/săptămână
1. Se consideră matricele A= [ ~ ~ ~lJE M 3 (IR) şi B =[ ~ J.

-1 o 2 -2
(lOp) a) Determinaţi numerele reale p,q pentru care A3 = pA 2 + qA.
(5p) b) Arătaţi că există o singură matrice V E M 3,1 (IR) pentru care A · V= B.
(5p) c) Folosind eventual egalitatea det(AB) = (detA)(detB), adevărată pentru
orice A,BE ~(IR), demonstraţi că nu există kE N* astfel încât Ak =13 .
X 2 -3
(5p) 2. Rezolvaţi în mulţimea numerelor complexe ecuaţia -3 x 2 =O.
2 -3 X
1 2a-b 3a +2b
(5p) 3. Arătaţi că, dacă 2b - c 3b + 2c =O şi a, b, c E IR , atunci cel puţin două
2c-a 3c+2a
dintre numerele a, b, c sunt egale.
(5p) 4. O matrice X E M 3 (IR ) se numeşte liberă dacă toate elementele sale sunt
nenule. Daţi un exemplu de două matrice libere A,B pentru care A+ B este
liberă şi det(A + B) =O.
5. Se consideră matricea A(m) = [~ ~ -11 ~ ,mE IR.

1 m
(lOp) a) Determinaţi rangul matricei A(l).
(5p) b) Arătaţi că matricea A(O) este inversabilă şi determinaţi inversa sa.
11
(lOp) a) a 11 -(3n+5)
- -- > .
,n_l, 11
. 27t ,n_
b) y -n·sm-
_ >l ·,
3n+l n
2n+I + 5n+I
(1 Op) c) u = n :2: 1 ·
n 3n + 5n ' '
(lOp) 7. Arătaţi Că Şirul ( Xn )n~l definit prin _.!_ ,

Xo - Xn+l - X11 - - X 11 2 , \-I
V n >1
- , este
2
convergent şi determinaţi limita sa.
Notă: •Timpul de lucru: 110 minute.

205
B3 • Lucrare scrisă, semestrul al Ii-lea, 4 ore/săptămână
Subiectul I (30 de puncte)

x+2y-z=O
Se consideră sistemul 2x - y + mz = O, m E JR.
{
4x+my+z=O
(top) a) Determinaţi mulţimea Ma valorilor reale ale lui m pentru care sistemul are
şi soluţii nenule.
(top) b) Determinaţi mulţimea P a valorilor reale ale lui m pentru care rangul
matricei sistemului este egal cu 2.
(5p) c) Arătaţi că există m E IR pentru care sistemul are cel puţin o soluţie cu toate
componentele întregi, dintre care cel puţin una nenulă.
(Sp) d) Determinaţi soluţia (a,b,c) a sistemului pentru care a> Oşi
a
2
+ b 2 + c 2 =12.
Subiectul al Ii-lea (30 de puncte)

Se consideră funcţia f: IR~ IR, f(x) =
ax , cu a E IR.
2
l+x
(1 Op) a) Determinaţi a E IR pentru care tangenta la graficul funcţiei în punctul x 0 = O
este paralelă cu prima bisectoare.
(1 Op) b) Determinaţi punctele de extrem local ale funcţiei în cazul în care a = 1.
(Sp) c) Determinaţi valorile strict pozitive ale lui a pentru care lf(x)I:::; 1, \/xE IR.
(Sp) d) Demonstraţi că, dacă a= 1, atunci inegalitatea f(x):::; arctg x este adevă-
rată pentru orice x E [O, +oo) .

Subiectul al Iii-lea (30 de puncte)
Se consideră funcţia f: (1, +oo) ~A, f(x) = ln(l + x)- ln(x-1).
(Sp) a) Calculaţi lim f(x)- /( 2 ) .

x ~2 x-2
(Sp) b) Arătaţi că funcţia considerată nu are puncte de extrem.
(5p) c) Demonstraţi că /(fi)+ /(2) > f( J5) + /(3).
(Sp) d) Determinaţi mulţimea A~ IR pentru care funcţia f este bijectivă.
(5p) e) Calculaţi lim x · f(x).
(Sp) f) Ar ataţ1
~ . ~ 2 ln 15 2
ca-< - < - .
35 14 24
Notă: • Timpul de lucru: 11 O minute.

206
B 4 • Lucrare scrisă, semestrul al Ii-lea, 4 ore/săptămână
=2
l
x+ y+2z
1. Se consideră sistemul 2x - y +z = b , a, b E IR .
3x-y+az =2
(lOp) a) Determinaţi numerele reale a şi b pentru care sistemul este compatibil.
(lOp) b) Dacă a= 2 şi b = 1, determinaţi (x,y,z) pentru care x 2 + y 2 +z 2 =1 .
(lOp) 2. Determinaţi punctele de extrem local ale funcţiei
2
x +x+l
f:IR-7IR,f(x)= 2
.
X +1
(lOp) 3. Determinaţi valorile reale ale lui a pentru care toate soluţiile ecuaţiei
x - 6x + 9 x + a = O sunt reale şi distincte.

3 2
4. Pentru m E IZ se consideră funcţia fm : IR -7 IR, f m(x) =x 3 + x - m.

(lOp) a) Determinaţi numărul întreg m pentru care dreapta de ecuaţie y = 4x-3 este
tangentă la graficul funcţiei j m În punctul Xo =1 .
(lOp) b) Arătaţi că, pentru orice m E IZ , funcţia fm are un singur punct de
inflexiune.
(Sp) c) Demonstraţi că, pentru orice nE N*, ecuaţia .fi(x)= n+l are o unică
n
soluţie reală, pe care o notăm cu xn.
(Sp) d) Calculaţi limita şirului ( xn )n2'.l.
5. Se consideră şi funcţia f: (O, +oo) -7 IR,f(x) = ln(l + x).

X
(lOp) a) Arătaţi că graficul funcţiei admite o singură asimptotă.
(Sp) b) Demonstraţi că, pentru orice XE (1,-too), inegalitatea /(x)<ln2 este
adevărată.
(Sp) c) Determinaţi cel mai mic număr întreg a pentru care f(x) <a,
'tfxE (0,-too).

207
3.2. Teste de pregătire
pentru Concursul de matematică
aplicată „Adolf Haimovici"
Hi. Etapa locală
1. Se consideră matricea A(m,x) =[~ ~ ;]E M.iCJR)

1 1 X
a) Determinaţi cel mai mare număr întreg m pentru care A(m, x) este inversabilă pentru
orice X E IR. .
b) Determinaţi inversa matricei A(l, 1).
1
2 3 2 4
2. Determinaţi numărul real a pentru care =0.
-1 -2 5
3 4 3 a

.Jl +X - l
a) lim
x -->0 X
; b) }~~ (X+ .Jx 2 + 1);
3 3
. 2x 2 - 3x + 1 . (x+l) -(x-1)
c ) 1im 2 ; d) hm 3 3
•
x-->l X -X x-->~ (X - 2) - (X + 2)
· 1Ul· de fimit· pnn

· x 3
n +-,
4. Ca1cu1aţi· l"imita
· şrru
11
=- n ~ 1.
311
H2. Etapa locală
1. Se consideră mulţimea G a matricelor de forma A(k) =( ~ ~ }kE Z.

a) Arătaţi că pentru orice X, Y E G avem X· Y E G.
b) Arătaţi că există X E G, Y e G astfel încât X · Y = ( ~ ~ l·

c) Determinaţi matricea A 20 (2).
2.Determinaţi numerele reale m pentru care ana triunghiului care are vârfurile
A(m,l), B(l,m), C(m,m) este egală cu 2.
208
3. În M 2(IR) se consideră matricele A=[
4
2 -3
6
- ) , I z =[
1 0
), precum
o 1
şi submulţimea
G ={X(a) I aE IR,X(a) =Iz +aA }.
a) Calculaţi A 2 .
b) Arătaţi că: X(a) · X(b) = X(a + b + ab), 'v'X(a),X(b) E G.
c) Arătaţi că: X(l) ·X(2) „.„ X(2009) = X(2010! -1).
n k
4. Calculaţi limita şirului definit prin x 11 = :L-z--,n ~ 1.
k=l n +k
HJ. Etapa judeţeană
Determinaţi a, şi ~]au
2 2 3
1. b E IR pentru care matrice le A = [: 1 1 a
;] B=[:
-1 -1 o
acelaşi rang.
2. Determinaţi m E IR pentru care există x,y,z,tE IR, nu toate nule, astfel încât
X + 2 y - Z + 2t = 0
3. Arătaţi că şirul definit prin x0

I X+
= 2 şi
x - y+z+t =O
x- 2y + 2z + t =O·
2y + Z + mt = 0
x11 +1 = _!_ · x 11 - 2, 'v'n E N este convergent şi calcu-

2
laţi limita sa.
4. Determinaţi ecuaţia asimptotei spre -oo la graficul funcţiei
f:B-7IR,f(x)=~xz-x.
H 4• Etapa judeţeană
2x+ y-z=2
1. Se consideră sistemul de ecuaţii 3x + 3y + az = 8, unde a, b sunt parametri reali.
{
x+2y+3z=b
a) Determinaţi a, b E IR pentru care matricea sistemului are rangul 2 şi sistemul este
compatibil.
209
b) Determinaţi, în cazul în care a = 2, soluţia ( x, y, z) a sistemului pentru care
x+y+z=3.
2. Dacă A E Mn(C) şi detA = 3, det(3A) = 81, calculaţi det(SA).
3. Daţi un exemplu de funcţie f :H ~ JR al cărei grafic admite cel puţin patru asimptote.
4. Determinaţi relaţia dintre numerele reale a,b,c astfel încât să existe, să fie finită şi
I
nenulă limita lim(ax 2 + bx + c)<x-1)

2
•
x--7 1
H;,. Etapa naţională
I. Pentru fiecare număr natural n se consideră matricea A(n) =[: n1 nl

n .
n 1
a) Arătaţi că nu există niciun număr natural n asfel încât matricea A(n) să aibă rangul 2.
b) Se numeşte pas următoarea modificare a elementelor matricei A(2): un element de
pe diagonala principală a sa se măreşte sau se micşorează cu 2, iar în rest, orice alt
element se măreşte sau se micşorează cu 1. Stabiliţi dacă după 2012 astfel de paşi este
posibil ca determinantul matricei A(2) să fie egal cu 2012.
2. Determinaţi valoarea maximă a unui determinant de ordinul trei care are două elemente
egale cu 4 şi restul egale cu 1 sau -1.
3. Se consideră funcţia f: (O,+oo) ~ JR,f(x) = x· cos.!_.

X
f(x)-!(3-)
a) Calculaţi lim 7t
x-+~ n:.x-2
7t
b) Determinaţi ecuaţia asimptotei spre +oo la graficul funcţiei

considerate.
c) Arătaţi că O< f(x + 1)- f(x) < 2, 'v'x > 1.
4. O funcţie f: JR~ JR, f(x) = ax 3 + bx + c, are re-

prezentarea geometrică a graficului ca şi în figura
alăturată.
Demonstraţi că:
1) 8a + 2b + c ~ O
2) abc <O.
210
H<>- Etapa naţională
1. Se consideră o matrice A E M 2 (C) pentru care A 3 = 0 2 . Arătaţi că:

2
a) A = 0 2 ; b) det(A + 12 ) = 1.
2. Determinaţi matrice le X E M 2(Z) pentru care X

3
- 2X = ( ~~ ~).
3. Fie funcţia f: [O, 1) ~ JR. crescătoare, cu proprietatea că pentru orice x1 , x2 , x3 cu
O< x1 < x2 < x3 < 1 este adevărată inegalitatea f(x 3 ) - f(xz) ~ f(xz)- f(x1).
X3 -xz Xz -xi
a) Arătaţi că în orice punct x 0 E (O, 1) funcţia/ este continuă.
{
b) Se consideră funcţia f: [0,1 ] ~ JR. , f(x) =
~2 , x E [ 0, 1) . Arătaţi că f are toate
1, x=l
proprietăţile cerute şi nu este continuă în x = 1.
4. O fereastră de perimetru dat are forma unui dreptunghi, deasupra căruia se află un
semicerc. Determinaţi dimensiunile dreptunghiului astfel încât prin fereastră să treacă
maximum de lumină.
3.3. Teste de pregătire pentru Olimpiada naţională

de matematică
0 1• Etapa locală
1. Pentru CTE Sn,n ~ 2' se defineşte permutarea 'tE sn astfel încât
î(i) = cr (n - i + 1), Vi =1, n.
a) Arătaţi că m(cr)+m(-r)=c;, VcrESw
b) Calculaţi L m ( cr ).
2. a) Determinaţi matricele X E M 2(Z) pentru care X + 2X = (

2
~ ~).
b) Dacă A E Mn(IR) este nesingulară, arătaţi că A are cel puţin n minori de ordinul
n-1 nenuli.
211
3. Fie a< b două numere reale. Se consideră şirul ( xJnEN' care satisface:
2
( b- a )
a) a<xn <b, VnE N*; b) (b-xn)(xn+l -a)~ , VnE N *.
4
Arătaţi că şirul este convergent şi calculaţi limita sa.
2
4. Fie xi E (O, 1) şi şirul ( xn) nEN. definit prin xn+l = xn - xn + 1 ' Vn ~ 1. Calculaţi
liro ( X1 • X 2 · ... · Xn ) ·
n -->~
02. Etapa locală
1. Se consideră A, B, CE Mn(.!R) astfel încât BC = In şi funcţiile f, g E Mn(IR) ~ Mn(IR)

pentru care (/o g )(X)= A · g(X) + f (X)· B, VX E Mn(IR). Arătaţi că dacă f este
injectivă, atunci şi g este injectivă.
2. Se consideră A, B E Mn(q astfel încât A + B = AB. Arătaţi că pentru k E N, k ~ 2,

următoarele afirmaţii sunt echivalente:
2
a) A+B+B + ... +Bk-I =On; b) Bk =On-
3. Fie şirul ( xn tw
· definit prin xi =1 'xn+l = ~1+(n+1) . xn' Vn E N. Arătaţi că şirul
( xn J
n n;:o,l
are limita 1.
L
4. Fie (an 1 un şir de numere reale astfel încât:
a) an~ n , Vn ~ 1; b) şirul definit prin xn = I-

1+
1
k=I
-
ak
este convergent.
Arătaţi că şirul definit prin Yn = I- 1

k=I ak
este convergent.
0 3• Etapa locală
1. Se consideră A, B =A2 - B . Arătaţi că AB =BA.

2
E M n(IR) astfel încât A B
2. Fie A, B, CE Mn(IR). Arătaţi că următoarele afirmaţii sunt echivalente:

a) ABC =AB + BC;
b) CB- 1A= CB- 1 + B- 1A.
212
3. Fie ( xn tN' un şir cu proprietăţile:
a) ( x") . este strict crescător şi n~-n
lim x; =O;
EN
b) există lim xn+l - xn = L.

n-)oo n
Arătaţi că L = O.
4. Arătaţi Că şirul (an ) n<!l pentru care an+l + an-! = J2 ·an, \:;/ n E N°* este mărginit.
0 4 • Etapa locală
I. Se consideră matricea A~ ~ [ : ;], a, b, cE IR şi a 2 + b 2 +c 2 =1. Arătaţi că

c a
idet Ai:::; 1.
2. Dacă A, B M 2(1R) satisfac AB =BA şi det(A + B ) =O, arătaţi că det A= det B.

2 2
E
. 1. . . 1 . d fi . . {-i k2 + k
3 . C a lCU1aţi imita şiru Ul e imt prm an= L . ,3-- , nE
1M*
l'I .
k=l n +k
4. Se consideră următoarele proprietăţi pe care le poate avea un şir (an) n<!l de numere reale:
Pi: lim n( an+l -aJ = aE IR;
n -)oo '
Pi : lim a1 + a2 + ... + a„ = b E IR;

n-)oo n
~ : (an t;;, 1
este convergent.
Arătaţi că:
a) ft nu implică ~;
b) Pi nu implică ~;
c) F; şi Pi implică ~.
0 5 • Etapa judeţeană
cos 2a7t -sin 2a7t)

1. Se consideră matricea Aa =( . ,a E R Arătaţi că:
sm 2a7t cos 2a7t
a) există k E f:f astfel încât Aak = 12 dacă şi numai dacă a E Q;
213
b) fiind dat un număr n E N* , avem n = min {k E N* I A! = Iz} dacă şi numai dacă
b
a=- cu bE Z, (b,n)=l.
n
2. Fie A, B E Mn(!R), n ~ 2, cu proprietatea că A 2 + B 2 = On- Arătaţi că:

a) Dacă n = 4k, k E N, atunci det(AB - BA) ~ O;
b) Dacă n = 4k + 2, k E N, atunci det(AB - BA) ::::; O;
c) Dacă n = 4k + 1 sau n = 4k + 3, k E N, atunci det(AB-BA) =O.
3. Fie şirul ( x„) nE N definit prin xn+I + exn+I = x„ + 1 ' 'ţ/ n E N ' cu Xo > o .
a) Arătaţi că şirul este bine definit.
b) Arătaţi că şirul este convergent şi calculaţi limita sa.
4. Se consideră funcţia f: IR --7 IR+* care verifică relaţia f(x) · ln(f(x)) =ex, VxE IR.
f(x)
Calculaţi lim ln x )-x

(1 + j(x) -
x --->~
06. Etapa judejeană
1. Dacă A, B E M 2(C) satisfac: AB =BA şi det(A + B) = det(A + 2B) = det(A + 3B) = 1,

arătaţi că B 2 = 0 2 .
2. Fie A E M 2 (IR) cu det A= d "#O astfel încât det(A + d ·A* )= O. Arătaţi că

det(A-d · A*)= 4.
şir de numere reale definit prin şi

2
1
3. Fie ( x„) N' un x0 =a> O x„+1 - x„ +x„+ , VnE N.
ne x„ + 1
Calculaţi :
. x„
a) limx„; c) 1im , .
n---> ~
n~ oo "n
4. Fie f : (0, 00 )--7IR0 funcţie monotonă pentru carelim(f(2x)-f(x))=O.Arătaţi că
x---7~
pentru orice a>Oavem lim(f(ax)- f(x))=O.

x--->~
214
0 7 • Etapajude/eană
1. Pentru orice A E Mn(CC), n ~ 2, notăm cu m(A) numărul tuturor minorilor săi nenuli.
Arătaţi că :
a) m(In) = 2n -1;
b) dacă A E Mn(CC) este nesingulară, atunci m(A) ~ 2n -1.
2. Fie A, B, CE M 2(CC) astfel încât A2 = BC, B 2 =CA, C 2 = AB.

a) Arătaţi că A 3 = B 3 = C 3 .
b) Daţi un exemplu de trei matrice diferite A, B, C care satisfac simultan condiţiile din
ipoteză.
X
3. Fie şirul ( xn) ne N • cu proprietatea că n---700
lim ( xn+z + 2xn+t + xn) =O. Arătaţi că n---700
lim-f =O.
n
4. Fie f: IR~ IR o funcţie continuă cu proprietatea f(f(x)) = x 2 , VxE IR. Demonstraţi

că:
a) feste strict crescătoare pe IR+;

b) /(O)= O;
c) f(-x) = f(x), VxE IR.
0 8 . Etapa jude/eană
1. Se consideră A, B E MJ(IR) astfel încât det A = det B = det(A + B) = det(A - B) =O.

Arătaţi că: det(xA + yB) =O, Vx,yE IR.
2. Se consideră A=(a
-b
b), a, bEIR,
a
a 2 +b 2 <1.Arătaţi că An=(a"
-bn
b"), unde
an
( a n ) n;;::l ,(bn )
n~l
sunt şiruri convergente.
2
3. Se consideră şirul (an) >
~
definit prin a, = 1 şi an+t =
1
+an
n
, Vn E N*.
a) Arătaţi că liman= O.
n-->~
. l" a, + a2 + ... +an

b) Calculaţi im .
n-->~ lnn
215
4. Fie f: JR --7 JR o funcţie continuă, mărginită, cu /(O)= O. Arătaţi că există x,, x2 E JR,
x 1* x2 astfel încât x1 · f( x 2 ) + x 2 · f(x 1) =O.
0 9 • Etapa na/ionată
1. Se consideră A E M n(JR ) pentru care A 3 =A+ ln. Arătaţi că det A> O.
2. a) Să calculeze determinantul matricei A E Mn(Z ) pentru care a if = -1 , dacă i = j şi
a if = 1 , dacă i *j .
b) Arătaţi că dacă o matrice pătratică de ordinul n E N* are toate elementele egale cu 1
sau -1 , atunci determinantul său se divide cu 2n- 1•
3. Fie f : [a,b] --7 JR o funcţie continuă. Definim funcţia g : [a,b] --7 JR pnn
g(x ) = sup f ([ a,x ]) , 'v'x E [ a ,b ]. Arătaţi că g([ a,b]) este un interval.
4. Se spune că o funcţie f : JR --7 JR are proprietatea (P) dacă pentru orice x E JR avem
supf(t) = x.
t $;x
a) Daţi un exemplu de funcţie care are proprietatea (P) şi este discontinuă în fiecare
punct real.
b) Demonstraţi că dacă feste continuă şi are proprietatea (P), atunci feste funcţia
identică.
010· Etapa na/ionată
1. Fie A= (: ~ )E M (JR ) cu a+ d > 2. Arătaţi că oricare ar fi nE N* ,A" * 1 2•
2. Determinaţi matricele A E M 2(Z) pentru care det(A 3 +12 ) =1.
3. Fie (a n )n::::l un şir de numere reale astfel încât pentru orice nE N, n ~ 2, există k E N,
%~ k < n , pentru care a" = ~ . Arătaţi că şirul dat este convergent.

4. Arătaţi că nu există funcţii continue f: JR --7 JR cu proprietatea că f(x) E Q dacă şi
numai dacă f (x + 1) E JR\ Q, oricare ar fi x E JR.
216
0 11 • Etapa najională
1. Fie x>O un număr real şi A E M 2(JR) care verifică egalitatea det(A 2 +xl2 )=0.
Demonstraţi că det(A +A+ x12 ) = x.
2
2. Determinaţi toate numerele naturale n 2'. 2 pentru care este adevărată următoarea
afirmaţie :
„Dacă A, B E M n(C) şi A = B = AB +BA= O" , atunci AB =BA= On."

2 2
3. Fie funcţia f: JR ~ [-1, 1] definită prin f (x) ={cos~ ' x -:t- O. Arătaţi căf nu este conti-
0, x=O
nuă în origine, dar pentru orice interval închis Ic JR avem că f(I) este un interval închis.
4. Arătaţi că:
a) dacă f: JR+ ~ JR+ este o funcţie continuă şi limf(f(x)) = 00 , atunci limf(x) = oo.
x~~ x~~
b) rezultatul anterior nu rămâne valabil pentru o funcţie continuă f :JR+* ~ JR+*.
0 12 . Etapa najională
1. Considerăm două numere întregi n, p 2'. 2 şi A o matrice pătratică de ordinul n, care are
elementele reale şi verifică egalitatea Ap+I = A.
a) Demonstraţi că: rang( A) + rang(!n - A P) = n.
b) Demonstraţi că dacă, în plus, p este număr prim, atunci
2
rang(Jn - A)= rang(!" - A ) = ... =rang(!" - Ap-l).
2. În reperul cartezian xOy se consideră punctele A„ ( n, n3 ), n E N* şi punctul B(O, 1).

Demonstraţi că:
a) pentru orice numere naturale k > j > i 2'. l , punctele A; , A1 , Ak sunt necoliniare;
b) pentru orice numere naturale ik > ik-I > ... > i1 2'. 1 , avem
217
3. Fie o funcţie definită pe segmentul [-1,1] cu valori reale prin f(x)={ 2: ' x=;
O, xi:--
n
Arătaţi că feste derivabilă în origine şi calculaţi f' (O).
4. Fie f : IR ~IR o funcţie derivabilă pe R

a) Arătaţi că dacă/ este periodică, atunci şi derivata ei/' este periodică, iar funcţiile f
şif' au aceeaşi perioadă.
b) Dacă/' este periodică, rezultă că/ este periodică?
218
SOLUŢII
Capitolul I. ELEMENTE DE CALCUL MATRICEAL

ŞI SISTEME DE ECUAŢII LINIARE
1.1. Permutări
1 2 3 4 1 2 3 4
1.6.2.a,d,f.3.4!=24; cr=( ),'t=( ).4.a)3,b)3,c)iE0,
1 234 2134
d) 4, e) 5, f) 4. 5. 5!=120, a=
(11 22 33 44 5)5 , 't= (11 23 32 44 5)5 (ar fi indicat să
găsiţi şi
alte exemple). 6. 6. 7. 6. 8. 6+6=12 permutări. 9. 12 permutări.
voi
1 2 3 4
a~=(
2 3 2 3
10. cr't=(l ),'ta=(l ) . 11.a) ) etc.;b)6;c)4;f)4.
312 231 1243
13. c) (
1 2 3
3 1 2
). 15. Nu există, deoarece {y(l),y(2),y(3)} ={1,2,3} şi y este injectivă;
16 . u 2 = (1 2 3 4) u 3 = (1 2 3
1342' 123 4
4)
şi astfel u 123 =u 3k = e. 17. a) (1 2 3) ;
3 1 2
1 2 3 4 1
) . 18.a)x=a- 1 ,~=( 3 1 2 )·(3 1 2 )=( 2 3 1 );lafelcelelalte
2 3 1 2 3 1 2 3
b)(
1342
ecuaţii. 19. a) n = 3; c) n = 4 . 20. a) 3 elemente: y, y, e; c) 5 elemente.
1 2 3
21. a) y3 =e=>y 00 ='(9, y = y. 23. c) x=a- 1 · c · b- 1 =( ). 26. b, c, f.
1 3 2
27. a) 3; b) 7; c) 5; d) 5. 28. a, ~, 8. 29. a) (3,4) sau ( 4,3); b) ( 6,2); c) (1,3) .
30. a) ( 4,1). 31. a) Inversiuni de forma (l,J) avem una, de forma (2,J) avem două, de
forma (3,J) avem 3, ... , de forma (25,J) avem 25, aşadar m(a) = 1 + 2 + .. . + 25 =
= 25 · 13 =>a este impară; b) m(~) = 1 + 2 + ... + 24 = 12 · 25, deci~ este pară; c) m(y) =
= 49 · 25 => y este impară; d) m(8) = 49 + 47 + 45 + .. . + 1 = 25 2 => 8 este impară;
e) m(E) = 25; f) m(<j>) = 72. 32. a) 4 + 5 = 9; b) 15. 33. a) 5; b) 21. 34. De exemplu(!):
a) (12); b) (23)(45); c) (13)(24); d) (12)(23); e) (13)(25)(24); f) (16)(23). 35. a) Consi-
derăm x =(
1 2 3
a b c
). Dacă
a= 1, avem x 2 (1) = x(l) = 1*3, deci nu avem soluţii. Dacă
a = 2, avem
2
x (1)=x(2)=b=3=>c=l; aşadar avem soluţii x 1 =(
1 2 3
2 3 1
).
219
(Verificare!). Dacă a= 3 ~ c = 3, absurd; b) Deoarece a=
(31 22 3)1 are 3 inversiuni~
~a este impară; cum y 2 este pară, avem că ecuaţia nu are soluţii; c) evident o soluţie este
z1 =e;semaiobtinşiz
' 2 =( 1 2 3
213
), z 3 =(
1 2 3
321
),z4 =(
1 2
132
3
) . 36.a)lOsolutii,
'
dacă prima linie a unei astfel de soluţii este ( 1 2 3 4) , a doua poate fi: ( 1 2 3 4),
(2 1 3 4) , (2 1 4 3) , (3 2 1 4) , (3 4 1 2) , (4 2 3 1),
( 4 3 2 1), ( 1 3 2 4), ( 1 4 3 2), ( 1 2 4 3) ; b) Evident y ( 1) t= 1 . Dacă
y (l) = 2 ~ / (1) = y(2) = 4 = b; / (2) = y(4) = 3 = d ~ c = 1. La fel dacă y (l) =3 sau
y(1)=4.Seobtin: y 1 =
' 2413
,y2 =
3142 (1 2 3 4)
.37.m(8)=
(1 2 3 4) n·(n+l)
2
care
(n-l) · n
este număr par dacă n = 4k sau n = 4k + 3, kE N* . 38. m(8) = este impar
2
n·(n+l)
pentru n=4k+l sau n=4k+2.39. m('t)= ~nE{4k,4k+3} . 40.Notămcu
2
An mulţimea permutărilor pare la gradul n (aşa se notează de fapt) şi B11 = §n \ An. Fixând
o transpoziţie ( i, j) , definim funcţia f : An -7 B 11
, f (y) = y , ( i, j) şi arătăm că feste
bijectivă . Considerăm a,BE§n pentrucare /(a)=/(B) şi avem a·(i,J)=B·(i,J)~
~ a(i,J) ·(i,Jf 1 = B·(i,j)(i,Jf1 ~a= B, adică/ este injectivă. Considerând acum o

permutare impară oarecare 8 E Bm adică E(8) = -1, avem că 8(i,J) este pară. Din
/(8,ij)=8 · (ij)
2
=8~ feste surjectivă, aşadar bijectivă~ cardA 11
=cardB11 = n!
2
y(l)+y(2)+ ... +y(n)
41. Valoarea comună a rapoartelor este = 1 ~ y = e. 42. Deoarece
1+2+ ... +n
§ 11 este mulţime finită, avem că mulţimea {y, y2 , . .. , yn, .. .} este finită, aşadar există
i t= j cu yi = yj . Putem considera i > j şi, notând k = i - j G!: N*, deducem; yk = e .

43. Dacă H = {y1 , y 2 , . . . , yk}, pentru y E H considerăm produsele y ·y1 , y ·y 2 , . .. , Y·Yk.
Evident y · yi = y · y j {::::} yi = y j , aşadar produsele anterioare sunt distincte două câte două ~
~ H = {y ·y1, y ·y 2 , . . . , y ·Yk} . Există astfel iE {1, 2, ... , k} astfel încât y = y · y; ~ y; = e E
E H, de unde avem că există j E {1, 2, .. ., k} astfel încât e = y · y j ~ y- 1 = y j E H .

44. Presupunem că există i t= j cu y(i) = j . Cum n ::'.'. 3 , există k, IE {1, 2, ... , n}, k t= /,
i t= k, i "* /. În egalitate, din ipoteză luăm x = (Jk) , deci: (Jk )y = y (Jk )(1) şi pentru
220
x = (Jl) avem: (Jl)y = y(Jl)(2) . Din (1) şi (2) deducem: k = j şi l = j, deci k = l, con-
-
tradicţie ~ y(i) = i, \:fi= 1,n ~ y = e. 45. E suficient să luăm Xi= [1 2 3)
1 3 2
:;t x 2 =
= [
1
2 1 3
2 3
) şi să observăm f (xi) = f (x 2 ) = e ~f nu este injectivă. Cum Xi este
permutare impară, avem că ecuaţia f (x) =Xi nu are soluţii în S3 , deci/ nu este surjectivă.
46. Considerăm x=
[al 2b 3c d4 5)e şi astfel avem x · y = (1 2 3 4 5J , y · x
b c a e d
=
1 2 3 4 5)
= [ y(a) y(b) y(c) y(d) y(e) . Egalitateadinenunţconducelay(a)=b,y(b)=c,
y(c) =a, y(d) = e, y(e) = d. Deosebim cazurile: I) a= 1 ~ b = y(l) = 2, c = y(2) = 3; şi
apoi două
[1 2 3 4 5) [l 2 3 4 5)
solutii: xi =
, 12345
, Xi =
12354
; II) a = 2; la fel se ajunge
la r~
=
1 2 3 4 5), x = [12 23 ·13 45 45); ID) a= 3; obtinem
„_, [2 3 1 4 5 4 ,
încă două solutii; pentru
,
a= 4 sau a= 5 nu obţinem soluţii. 47. cr(l)+cr(k)=l+k şi cr(l)+cr(k-l)=k,

· \:fk=2,n~cr(k)-cr(k-1)=1, \:fk=2,n, aşadar cr(l),cr(2), .. . , cr(n) sunt numere na-
turale consecutive. Cum cr(1);::::1 şi cr(n)::;n, deducem cr(k)=k,\:fk=l,n. 48. Dacă
numerele formează progresie aritmetică avem cr(2) - cr(l) = cr(3) - cr(2) = ... = cr(n) -
- cr(n - 1) = r :;t O. Dacă r >O , avem o-(1) < o-(2) < ... < o-(n) ~O"= e; dacă r < O, obţinem
o-(k) = n -k + 1, \:fk = 1, n . 49. Folosind inegalitatea C.B.S. avem (i 1

o-(:)J·(I-()];::::
k=i k k=i O" k
~ [k=i flŞI J ()] (L

2 2
I
-V-
k
n O" k 1
O" k
=
n 1
-J ; în plus,
k=i k
observăm I:-(-)
1
/1
O" k
k=i
= L -. 50. Considerăm
1
k k=l
/1
1 2 ... n )
cr = ( ) ( ) ( ) şi 't o permutare care schimbă în cr doar două elemente
[ crl cr2 ... an
(oarecare) din a doua linie, fie acestea cr ( i), cr (J) , adică: 't ( i) = cr (J) ,'t (J) = cr ( i) , în
rest -r(k)=cr(k) . Deducem astfel: S(cr)-S(-r)=(ai-a1 ) · (acr(i)-acr(j)) şi S(cr) este
maximă dacă S ( cr);:::: S ( 't) . Cum ai <aJ avem ( acr(i) < acr(J)) şi cr(i) < cr(j), \:fi, j ~
~ cr= e.
221
1.2. Matrice
51. A E Mz,3(Z), B E M3(Z), CE M3,2(Z), DE M3,2(lR), E E Mz(C), F E M3,1(lR).
52. a23 = l0,b32 = 6,c21 =2 etc. 53. a) x + y = 3;2x = 2 ~ x = l,y = 2; b) x = 2, y = 1;
c) X= 4, y = 2; d) X= 81, y = -79; e) X= 2, y = 1; f) X= 2, y = 1. 54. X = 2, y = 3.
55. x = 2, y = 3. 56. a) D= 3 -4) ;d) k = 2. 57. d) k=-.

1 58. d) p=-,q=-.
1 1
(1 7 2 3 4
59. a) p = 2, q = 1; d) p = 1, q = 1; e) p = -1, q = 2; f) p = 1, q = 2. 60. a) X=(~ ~}
b) X= ( ~ ~} c) X =( ~1 ~). 63. d) X =( ~ ~} y = G ~1). 64. d) X = G~}

Y=(2 2). 65. a) (8 -3J;b) ( 1 1 );c) (3 2)· 66. a) (9 -l) ;b) (-1 O);
1 1 6 -3 -1 -1 1 5 1 -1 o -2
c) (~ ;). a) [~1 -~ ~1; b) [=~ =!l;c)

67. 0 2 ; d) (! ! ~} e) (; :}
o o 2 -5 -7
f) [~o ~o ~1- a)[~~

1 o
~1; [~
68. ~J c) (~ 1~ } (~2 }
~I ~
1 1
2
b)
3 6j
d)
e) (: ~i} [~ ~ ~}
Q
1
69. •) (1~ ~10} G=~ b) :} c) md)U}

e)(!}f)(~6 ).10.a)A 2 =(=~ ~3 }A 3 =(~ =~lb)A 2 =(~ ~}A 3 =(~ ~}
c) A2 =(~ l:} A3 =(~ 36
8
} d) A2 =[~ o~ ~1'
2 1
A3 =[:
2
l: ~1;
6 1
e) A
2
=
1
~ ~1' =[~001
=[00 01 ~ ~1; A
3
f) A
2
=[~1203
~ -~1' =[~~8013
~ ~:01. A
3
71. a) D =
=(~ =~} =(~ ~}A 3 =(~ ~}Posibil că An=(~ rămâne să demon-

2 3
b) A n}
1
străm, de exemplu, prin inducţie matematică. 1

A =( ~ 3~ 1) şi dacă Ak = ( ~ 3
:),
222
avem Ak+ 1 = Ak ·A= 1 3+3kl = [l 3(k+l)l , adică
. exact ce trebma,
. formula mtmtă
. .
(0 1 0 1
este aşadar adevărată pentru orice n E N • => A 50 = (1 150) ; d) E = F = (1 ll ;

0 1 5 3
e ascunsă aici de fapt o proprietate generală!;e) /(A)=02 şi /(B)=( O

-1
0
3
); f) De
exemplu, U = (
2 3
4 4
) (vedeţi forma matricei C) şi obţinem Y =( 2-a
a b ). a,bE IR,
2-b
adică o infinitate de soluţii. 72. b) A =(

2 1
o
3
O), A =(
16
1
Ol; inductiv
o 64
arătăm că
A" = ( ~ ; l şi concluzia este imediată; c) Considerăm X = (: ~ şil avem
4 3 1 2 12
XA=(a b)=C=> a=3 b=l c=O d=l deci X=( )· d) E=F=( )
c 4d ' ' ' ' o -1 ' 2 12
(spuneam ceva de o proprietate!); e) f(A)=0 2 ,f(B)=4·fi; f) De exemplu,
V =(
4 4
6 6
) şi obţinem Z=( a
2-a
b ) , a, b E IR, deci o infinitate de
2-b
soluţii. 73. E su-
ficient să alegem, de exemplu, X 1 =G ~),x2 =02 şi avem f(Xi)=J(X 2 )= 02.
74. Se intuieşte şi se arată inductiv că An=(~ ~),VnEN*; concluzia vă aparţine;

b) m = 3; c) p = 3; d) X= ( ~ ~} e) Ecuaţia nu are soluţii (aşa ne-a dat nouă!);
f) Există chiar o infmitate de forma D = ( ~ ~ J, x, y E IR, cel puţin unul nenul.
75. a) Vedeţi ex. 71; b) Intuim că 11

A =(L ~}de aici încolo ştiţi (sau ar trebui deja);
c) Dacă nu intuim, avem şi alte metode; de exemplu, putem scrie A = 2 · l 2 + B, unde
B=( ~ ~ l şi deci Bk = 0 2 , Vk ~ 2; cum 12 ·B=B·12 , se poate folosi şi aici formula

2n
binomului lui Newton: An= (2 ·fi+ B)11=2n ·12 + 2n-l · C~ · B = O n·2n-l], VnE N*;
[ 2n
223
3 2 3 2
d) A= 2·12 + B, unde B =(O ); la fel ajungem la: An =( n. n n-Il; e)A = 3 · 12 + B,
O O O 2n
~A 311 1
0 1 11
3
cu B = ( ) =( n n. - ]; f) An = 4n-I ·A. 76. a) a = 1, b = 3, c = 5, d = 7
o o o 3n
(trebuie să ajungeţi la aceste rezultate, nu să verificaţi că e soluţie!); b) Se poate calcula
A , A etc.; ajungând la rezultatul corect (că e la A 12 şi nu A100 , deşi poate că se observă şi
2 4
aşa ceva ... ). Un profesor serios (există şi altfel?) trebuie să vă dea 10 şi aşa chiar dacă
soluţia nu e „frumoasă". Aşadar, să încercăm una „elegantă". Cu ceva formule trigono-
metrice de bază se arată prin inducţie (matematică) că, dacă X = ( co.st sin t ) , t E ~'
l
-smt cost
atunci X n
= ( cos. nt sin nt , 'lln E N * . (De reţinut!) Cu ce ne ajută aici? Putem scrie A
-smnt cosnt
sub forma lui X Care dă A= J2 ·

7t4 Slll-
. 7t:
COS-
4 (nu-i frumos?) ~ A12 = 26
(
-l
l
O =
[ -sm- cos-7t
. 7t o -1
4 4
= (-
o
64
O
-64
l (parcă mai trebuie justificat ceva, cos 3n, sin 3n, ... ). 77. a) a= O, b E C
sau a=~, b = 3 (calcule cam „urâţele"); b) se ştie că a 2 + 2a + 4 = O şi astfel a 3 = 8; ar

trebui să fie suficient ca să vă descurcaţi. 78. a) Normal că sunt nenule; exemple, câte vreţi;
găsiţi unul!; b) De exemplu, A = ( l

~ ~), B = ( ~ ~ (căutaţi matrice cam de aceeaşi
formă, eventual cu ceva zerouri); c) A=( ~ 1 ~3 ), de exemplu; d) A = (: ~),
B=(3 6J·e) B=(l
3 9 ' o 1 1J~A=(2o ~} f) A = ( ~ : ), B = ( ~ ~ l(evident, dacă pri-
miţi aceste exerciţii ca temă, încercaţi să daţi alte exemple sau să gândiţi cum au fost
obţinute
cu B =
cele precedente!). 79. a) O; b) O; c) -2; d) -6; e) -3; f) -1. 80. a) A= 3·12 + B,
O 2)
(0 0 . (Vă amintiţi ideea?) ~An =
(3n
0
2n.
3
3n-J
n
l; b) Vedeţi ex. 76 b; putem
cos-
7t3 sm-
. 7tl
. 7t cos-7t şi
3 30 1 1
scrie B= imediat ajungem la B =!z;c) X=( );d)Totul
[-sm- o -1
3 3
224
devine foarte uşor dacă ştim şi altceva, anume relaţia Cayley-Hamilton, verificată de
orice matrice X =(: !)EM (IR):X2

2
-(a+d)·X+(ad-bc)·I2 =02 . Oricum, se
ajunge uşor la m = l; e) Ecuaţia nu are soluţii (consideraţi Y = (: ! şi veţi

l vedea ... );
f) Această ecuaţie nu are una, ci mai multe soluţii, toate matricele de forma
l-3c 3-3dl
Z= c d , c, d E R 81. Ca şi multe alte exerciţii de aici, acesta a fost oferit în
(
premieră (f'arăa fi primit altele de gen) unei clase la o lucrare. Cei care gândesc au rezol-
vat-o perfect (nici nu e dificilă

de fapt); a) C = ( b) D = ( ~ ~} c) (
6
1
~ ~} ~ °}
d)Vedeţi ex. 76 b; e) (y,z)=(O,l); f) p,qEIR (altfel spus înmulţirea este o operaţie
comutativă pe mulţimea matricelor de forma A(x)). 82. Folosim y = x + r, z = x + 2r, t =
= x + 3r, se arată imediat că 2 · ( b - c) = a - d + c - b. 83. Dacă A = (: !), se ajunge şi

2
la b·(a+d-1)=2, c ·(a+d-1)=0, deci a+d-l=tO=>c=O. Apoi avem a -a=O,
d2 - d = O, b · (a+ d -1) = 2. Studiem ce se obţine pentru a = O, respectiv a = 1. Ajun-
gem la A= ( ~ ~ l · Aţi găsit şi altă soluţie? Aţi verificat? 84. a= -1, b = 1. 85. a) Consi-
derăm X = (: ! şil egalitatea din enunţ conduce la a = d, c = O, b E IR, aşadar avem o
infinitate de soluţii, toate matricele de forma X =( ~ ~),a, b E IR; b) Dacă Y = (: ~ l
ar satisface egalitatea dată ,
am ajunge la: 2z = 1, 2t - 2x = O, -2z = 1, absurd.
B=[~ o ~]
1
86. X1=(2 23) ,Xz = (-2
-3). 87. a) A=I +B, cu
1 -2 3 o Şl
-1
(n-l)·n n·(n+l)
1 n l n
2 2
Bk -- o3' V k >- 2 => An -- I 3 + n . B -- .. .,. b) An -- o 1 n c) o 1 n
o o 1 o o 1
225
d) (~ ~ 3n; 2} e) [~ 2~ n(~: + I) J ~ 2~ fj [ 4n: n- n} 88. Amintiri din
1
apropiata copilărie (scuzaţi, adolescenţă). Considerăm X--(ac db) şi ... X=(~ ~}
89. De data asta, exemplele chiar vă aparţin. (Vedeţi că vă întreabă profii în clasă!) ...
Totuşi,· ce spuneţi, · de exemp1u, despre sistemu

· 1 de ecuaţn·· { 2x+ 4y= 6 , ad.ica~ despre
4x+8y=l2
ecuatia
'
matriceală ( 4
2 4 6
)(x) = ( ) ? Sau despre ecuatia
8 y 12 '
matriceală [ 4
2 4
8
)x =(
6 6
12 12
)?
90. Avem o infinitate de soluţii, de forma X= ( 3: : la, b IR sau X= ( ; ~ J.

E
a,~ E IR. 91. p = 3, q = -2. 92. a) şic) Verificări imediate (care trebuie făcute pe foaia de
2x+ y =u
lucrare sau examen!); b) Pentru orice ( u, v) E E sistemul soluţie unică
{ 3x+2y=v are
( .. .),deci feste bijectivă; d) U=G ~} 93.a) 12 =X(O)EH; c)X(c)=X(-a);
d) X 11 (3)=X(3n). 94. c) X 2 (1)=X(l+l+l)=X(3); X 3 (1) = X(3) ·X(l)=X(3 + 1 +

+ 3) = X(7); inductiv obţinem X 11 (1) =X(t1 -1). 96. a) M( a)· M( b) = M( ab) =M( ba);
2007 2007
b) V= M(l); c) M(h)=M(±} e) M (a)=M(a )=M(l)=>a=l. 97. Chiar
destul de simplu ... 98. Măcar dacă rezolvările din cărţile pentru examenul de bac 2007
erau aşa, mai succinte! Cine ştia despre ce e vorba, redacta detaliat şi, esenţial, se
verifica ... La problemele uşoare, soluţia nu trebuia (credem) tipărită complet; la lucrare,
la examen, elevul trebuie s-o redacteze complet. Când se încurcă (în clasă), are profesor,
are colegi, prieteni dispuşi să-i lumineze puţin calea ... Puneţi mâna pe creion, chiar dacă
unii nu vedeţi acum că e util! Să
revenim: a)A(x)·A(y)= A(2.xy)E M; b) e=l_
' 2
(Redactarea vă aparţine! Ce-ar fi să vedem la o lucrare de bac scris tot ce-am povestit noi
mai înainte! Nu ne-am mira.); c) t =~ (Repetăm: justificare, calcule, arătaţi că ştiţi şi
meritaţi note mari! Vă enervăm?); d) Verificaţi pur şi simplu!; e) f (x) = f (y) => x= y;
3 2 2 3
f) f(z )=f(z·z )=f(z)·f(z )= .. . =/ (z),VzEC. 99. b) m=3; c) p=O;
226
e) t =-± (Repetăm: calcule, justificările vă aparţin.). 100. Să reţinem că dacă A= (: ~}
2
a +bc b(a+d)J
atunci se obţine absolut imediat A2 = . a) Dacă a+ d -:ţ. O, atunci
( c(a +d) d 2 +bc
b = c = O şi apoi a = b = O, contradicţie (oricum, A = 0 2 este de fapt o soluţie a
problemei). Dacă a+ d =O, avem a 2 + bc = O şi astfel obţinem o infinitate de soluţii,
b,c E Z cu b·c<O şi (bc) pătrat perfect; exemple (e bine de obicei să încercăm asta):
2 1 3
( -4 -2 ),( -3
3
-3
); b)Lafelavema+d=O~a 2 +bc=d 2 +bc=l şiastfelobţinem
o infinitate de soluţii; b,cE Z cu 1-bc pătrat perfect; exemple: ( -83 1
-3
),(-
-1
2 3
2
);
2
c) a 2 +bc=d +bc=l, b·(a+d)=4,c·(a+d)=O~ a+d-:ţ.0,c=O şi a 2 =d 2 =1~
~a= d= 1, b = 2 sau a= d= -1, b =-2, aşadar avem doar două soluţii: A1 =(~ ~);
A2 =-A1; d) A1 =(~ ~}A2 =-A1 ; e) A1 =(~ ~}A2 =-A1 ; f)
2
a +bc=-2,
d 2 + bc = -3, b · (a+ d) = 3, c( a+ d) = -1. Pare ceva mai dificil, dar nu uităm că suntem
în Z ! Din a 2 -d 2 =1 avem (a -d) · (a+ d) = 1. Ne amintim de gimnaziu şi deosebim
două cazuri. Obţinem astfel A1 = (~ 1 ~) şi mai vedeti. 101. A1i+I =(an+ I bn+I) =
, Cn+I dn+I
= A n ·A= A · A 11 = (an
C11 d 11
(a
bn ) ·
c
b) =
d
(a
c
b) ·(an
d c11
b11 )
d 11
. Faceţi calculele şi ajungeţi
la an+I =an ·a+b11 ·c=a·a,, +b· c11 ~ bn =cn. La fel şi ultimul raport. 102. a) Ak+I =Ak ·A =
b c
= ( ak+I ak + ak+I ) = (ak+I ak+2) ~ ak+Z = ak + ak+I> ak E Z, a 1 =1, a 2 = 1, aşadar

ak+2 ak+I + ak+2 ak+2 ak+3
A 11 susţine concluzia; b) E suficient să calculăm A 11 • A 111 şi să egalăm cu An+m , toate
date de forma găsită anterior. 103. Ne reamintim: w3 -1 = ( w-1) · ( w2 + w + 1) =O
conduce la w3 = 1. Calculăm şi inductiv avem
227
4
A "+
3
=32•+! B, cu B =[: ~ ~ (1)2
], \inE N*. 104. a) Pur şi simplu verificare (în
sfârşit, vă oferim relaţia Caley-Hamilton); b) Oricum, problema e pusă puţin forţat aici,
dar, whatever, ne pregăteşte terenul. Pentru A = [: ~) notăm det A = ad - bc şi se

arată uşor (se reţine mai ales!) că det ( AB) = ( det A)· ( det B), \iA,B E M 2 (JR). Aşadar,
dacă Ak =02 , avem şi det(Ak)=(detA/ =det02 =0, deci det A= O. Din a), adică
relaţia C-H, obţinem A 2 = (a+ d) ·A şi, inductiv, Ak = (a+ d/- · A, \ik 2 2.

1
Din
Ak = 0 2 deducem acum a+ d = O sau A = 0 2 ; oricum, A 2 = 0 2 . 105. Trebuie să recu-
noaştem că w e rădăcină a ecuaţiei x 2 + x + 1 = O, deci w2 + w + 1 = O, w3 = 1. Se obţine
a11 = 2 11 - 2. 106. Răspuns: facem produsul elementelor de pe toate liniile şi obţinem
4 · (-1); acum să facem şi produsul elementelor de pe toate coloanele! 107. Înmulţim
prima egalitate la dreapta cu C şi a doua la stânga cu A; obţinem AC+ BC = AB +AC,
de unde BC = AB sau B + C =A + B, deci A = C. În final, A = B = C şi astfel A2 = 2A,
3A = p · A 3 • Mai e un pic şi ajungem la p =i. 108. a) a=~, b =~; b) Dacă
4 3 3
An+l =an+l ·B+bn+l ·C=A ·A, deducem an+I =5·a11 , cu a1 =~ şi
11
b11 +1 =2·b11 , cu
3
2
q =-==>a
3
11
5
11
=-,b
3
11
=2'
3
1
- . 109. b) A= [a b) ,B=
01
d) ,a,c>O==> AB=
01 O
[c
ad +b) E G
1
[ac
deoarece şi a c>O; c) A=[~ ~)=>B=[~ - ~}G; e) X=(~ ~)cu a=ef;;,
1
~= ~ b . 110. O problemă drăguţă, poate chiar vă bucuraţi rezolvând-o!
n an-1 + ... +~ +l
(speranţe deşarte de-ale noastre?) a) Simplu, eventual să observaţi că E 2 = 3 · E; b) Dacă
aţi observat, e mai uşor de prins la E 2007 = 32006 · E (demonstraţie, inducţie ceva?); c) De
[~ ~1 ~ J; găsiţi şi
1
exemplu, B = alta?; d) Fiecare din cele 9 elemente ale unei
o -1
matrice poate fi ocupat în 3 moduri, cu principiul produsului obţinem 39 matrice. Sau,
numărul e dat de numărul funcţiilor f: A~ B, unde card A = card B = 3; e) Dacă
228
A= ( aij ), i,j = 1,3, cu ~:>ij =O, avem A· E = .... = 0 3 (aveţi ceva de scris); apoi ş1
E ·A; f) Deoarece A· E = E ·A= 0 3 , putem folosi formula de rezolvare a lui Newton şi
n
E 1 ·Am =03 ; deducem :(E+At =Le! ·En-k · Ak =An +En.
k=O
A. 1. a) Prima ecuaţie nu are soluţii, iar a doua are soluţia unică X = ( ~ : l; 2

b) A = 3A,
A3 = 32A; c) Folosind rezultatele de la b), se demonstrează imediat prin inducţie
matematică egalitatea an = 311 - 1, \fn ~ 1; d) bn = n -l. 2. a) pentru orice A(x),A(y)E G

3
2
se obţine imediat că A(x)·A(y)=A(x+y)E G; b) U=A(O)E G; c) pentru orice
A(x)E G, există A(-x)E G astfel încât A(x) · A(-x) = A(x + (-x)) = A(O) =UE G.
1 1 2 3 4
B. 1. a) n = 4; b) ecuatia se poate scrie ax= p => x = a- p, de unde x =( );
' 3 2 4 1
c) a= (13)(23)(34) (de remarcat că descompunerea nu este unică); d) m(a) = 3, m(P) = 3,
m(X) = 2, aşadar permutarea X este impară. 2. Este suficient să observăm că /(e) = e şi,
de exemplu, pentru x = (
1 2 3
2 1 3
), avem tot f(x) = e. 3. Să observăm că putem scrie
A= J2 ·
[ ~ ~1
_J2 J2
2 2
= J2 ·
cost
(cos~ sin~] ;
-sin 7t
4
sin t
cos~
4
se demonstrează imediat prin inducţie
)n = ( cos. nt sin nt l
matematică egalitatea . şi astfel rezultatul cerut este
( -sm t cost - sm nt cos nt
imediat. 4. a) Se arată imediat că uz= 2U, vz = 2V,UV = VU =Oz şi astfel se ajunge la
C(x)C(y)= ... =C(xy)E G; b) L=C(l); c) VC(x)E G, :ic(~)E G astfel încât
C(x)c(~) = C(l) = L.
C. 1. Dacă (i, j) = (1, 5), atunci m( cr) = 1O, aşadar permutarea este pară, iar dacă
i = 5, j = 1, atunci m( cr) = 13, deci permutarea este impară. 2. x = ( ~ ~ ~ l·

229
3. a) A(x)A(y)= ... =A(xy)EG; b) S=A(l)E G; c) Pentru A=A(x) avem T=A(~)EG.
4. a) De exemplu, A= ( 1: ~} b) Dacă X= (: ~). atunci se ajunge la a' + bc = 5,
b(a+d)=O,c(a+d)=O,d 2 +bc=5. Dacă a+d=O sau d=-a, avem, de exemplu,

b = O, c E JR, a = J5, deci o infinitate de matrice care verifică egalitatea din enunţ.
1.4. Determinanţi, aplicaţii în geometrie
5 1
111. a) 1; b) 1; c) O; d) O; e) - ; f) -3. 112. a) 1; b) 1; c) O; d) O; e) -; f) -1.
12 4
113.a) xE{-2,2};b) xE{-3,3}; c) zE{-1,3}; d) xE { - 1 ,1;
} e) y =-1; t) z =l±i.f3
-- .
2 2
3 2-.J3 1
114. a) O; b) -; c) 15; d) - - ; e) --;f)-2i. 115. detA=3=> det(2A)=4·3=12.
2 4 8
116. a) x-2 = .J4-x cu xE [2,4]. Se obţine x = 3; b) x = 5; c) detC = 1 +.J4 E {0,1};
cum x:;tO=>xE 0; d) x =2; e) x =l; f) x=log 4 5. 117. Exemplele vă cam aparţin!
a) De exemplu, A =(~ ~) sau A=G ~} în general, dacă dorim detA=n,cel mai
simplu e să luăm A=( ~ ~); ce ne facem dacă se cere (la vreo lucrare) exemplu cu
A având toate elementele nenule? Încercaţi! 120. c) Deoarece detX =O, relaţia de la b) pe
care posibil o ştiţi deja conduce la A 2 = 5 ·A. Inductiv se ajunge la an = 511 - 1. 121. a) O;
b) O; c) O; d) O (toţi de ordin 3 sunt nuli?); e) 2 (deci nu!); f) 6. 122. a) 25; b) -7; c) O;
2 2
d)O; e) -(a+2)·(a-1) ; f) (/+l)·(-/ +/-7).123. a) xE{l,3}; b) xE{-%,1};
c) xE {-2,3}; d) xE {-2,1}; e) xE {-2,1}; f) xE {1,3}. 124. Acest determinant (de aceas-

tă formă) se numeşte de tip Van Der Monde (probabil că ştiţi deja). Se înmulţeşte prima
coloană cu ( -1) şi se adună la celelalte, apoi se dezvoltă după elementele primei linii.
125. Determinant de tip Van Der Monde, deci egal cu ( x 2 - x) · ( 2 - x) · ( 2 - x

2
) = O=>
=> xE {-.J2,o,1,.J2,2}. 126. Aceeaşi metodă ca la exerciţiul anterior. 127. De exemplu,
1 a+b a
adunăm coloana 2 la coloana 3, obţinem 3 · 1 b + c b şi înmulţim ( C3 ) cu -1, apoi o
1 c+a c
230
adunăm la (C2 ). Se ajunge la 3(a 2 +b 2 +c 2 -ab-bc-ca)=O sau (a-b)2+(b-c) +
2
c. 128. Înmulţim ( C2 ) cu i şi adunăm la ( C3 ) !l =O (două

2
+ ( c - a ) =O , deci a = b = ;
coloane identice).129. Aşadar a.2+a+l=O şi a 3 =1; a) 2-a3 =1EIR; b) -lE IR;
c) OE ll!. 130. a) XE {-!, 1±~J3} b) x E{0,!,2}; c) XE {-<;,J±;J3]; d) XE {1.-1±J2;];

e) xE{-~,o}; f) xE {o,±.J3i}. 131. a) Termenului i se asociază permutarea
y = 1 2 3 4) care are 5 inversiuni, deci E ( y) = -1 şi astfel semnul cerut este ( - ) .

(3 4 2 1
132. a) O; b) 1; c) O; d) Înmulţim (C4 ) cu (-1) şi o adunăm la (Ci), apoi dezvoltăm după
(Ci); obţinem rezultatul 2; e) Scădem (/ 1) din (12 ) şi (13) şi obţinem două linii pro-
porţionale; f) 24. 133. a) O; b) O; c) -18; d) 42; e) 18; f) -62. 134. a) Se înmulţeşte (Ci)
cu (-1) şi se adună la celelalte coloane etc. Obţinem ( b - a)( c - a)( c - b )( ab + bc +ca) ;
b) Se înmulţeşte (li) cu (-1) şi se adună la celelalte linii etc. Obţinem: -2( b-a)( c-a)( c-b);
c) Se scade (Ci) din celelalte coloane, apoi se înmulţeşte (C2) cu (-2) şi se adună la (C3);
în sfârşit, se scade li din celelalte linii şi se ajunge la: 4 ( b - a) (c - a) (b - c) ;
d) 2abc(a-b)(b-c)(c-a); e) O; f) O. 135. a) O; b) (siny-sinx)(sinz-sinx)(siny-sinz);
c) l; d) -cos3 2x; e) O; f) O. 137. 311 ·3 = 81=?n=3 =? det( 5A) = 53 · 3. 139. a) x E { 1, 2,
2
3}; b) x=l -a-b ; c) xE{-1,3}. 140. -(x +y)(l+xy)(x-/). 141. -4. 142. a= l,
a b
ab
b = a 3 +b 3 +~-3 şi folosim ine-

6 6 1
q = 2, !l = 64. 143. a 1 · r . 147. detA = - a
ab a b
1
a b
ab
galitatea mediilor. 148. A E G =? detCA ·A)= (det A)2 = 1 şi t(AB) · AB = tB · tA ·A · B =
= 'B · B =Ii=? AB E G. (Redactaţi complet, aici sunt doar idei!) 150. Dacă X= (: :}
în AX=XA luăm A=(~ ~)(de exemplu), apoi A=(~ :} ajungem la X=(~ ~),
a E IR şi det X= a 2 . 151. Adunăm toate liniile la ultima şi obţinem x1 = a - b - c E IR;
x 2 , x 3 sunt soluţiile ecuaţiei x 2 - ( 2a + b + c) x + (a+ b )(a+ c )( b - c ) = O care are dis-

2
criminantul !l = . .. = -3(b - c) 2 ~O<::::> b = c. 152. c) Calcule efective: det B E {-10, -5,

231
-2, 2, 5, 10}; e) 4! = 24. 153. d) m=3k,n=2k,kE N*. 156. b) Bn =3 11 - 1 ·B(inductiv);
c) x=l,y=-1; d) 5; e) detA(x)=(x+2)·(x-1) este par, deoarece x+2 şi x-1 au
2
proprietaţi diferite; f) Dacă, prin absurd, cel mult două elemente sunt impare, găsim o
linie formată numai cu numere pare şi pe care se poate scoate factor comun 2 (sau e nul);
oricum, det A este număr par, contradicţie; g) Dacă, prin absurd, toate elementele ar fi
impare, detA ar fi o sumă de 6 numere impare, deci număr par (contradicţie cu ipoteza).
157. b) 1+y=1 şi 2+y=1, absurd; e) Putem lua x = O,y = 1; f) Avem 2 linii sau 2 co-
loane identice; g) De exemplu D = [~ : ~1 cu det Di:- O. 9

158. b) 2 = 512; c) Adu-
1 1 1
năm elementele primei linii la celelalte, de pe care se poate acum scoate factor comun
câte un 2; d) det A este o sumă de 6 termeni din {-1, 1} , deci det A E [-6, 6]; cum det A e
multiplu de 4, obţinem concluzia. 159. b) a=},b=~,c=l; e) Folosim d) şi calculăm

y2; f) z2007 = 03::::? z2008 = 03::::? ( z1004 t = 03 Şl, cu e) avem zl004 = 03' apoi
Z so2 , z2s1 , z2s2 , z126 , ... , z sunt toate o3 . 160 . a) 5x + y - 14 -- o., b) y -- 2 x - 5 .,

1
c) 2x-3y +6=0; d) x-y+3=0; e) 3x-2y+3=0; f) x - y-1 =0 .161. a) a= -- ,
3
1 1 1 2
b = O· b) a= 1 b = -3· c) a= -- b = - · d) a= 1 b = -2· e) a= b = 2· f) a= - b = -.
' ' ' 4' 2' ' ' ' 3' 3
1 1 3 J2
162. a) a=5; b) a=2; c) a=2; d) a=--; e) aE{0, 5}.163. a)-; b) - ; c) - ;
3 5 13 2
d) 1; e) ~ ; f) ~ . 164. a) y = x + 2; b) Coordonatele lui A11 verifică ecuatia anteri-
-v 5 -vl8 '
oară; c) l; d)~2n 2 +4n+4; e) 7 drepte (explicaţi, chiar în cuvinte, în limba română!);
f) 15. 165. a)x=O; b) J2; c) Cel mai mare segment este diagonala pătratului, care are
lungimeaJ2; d) PătratulA1 A4 D4 D1 are lungimea laturii egală cu 3. Împărţim pătratul în
9 pătrate de latură 1 prin paralele la Ox prin A2 şi A3 şi paralele la Oy prin B1 şi C1 . Având
10 puncte, conform principiului Dirichlet (cutie, porumbei etc.), avem că există 10 puncte
situate în interiorul sau pe frontiera unuia dintre cele 9 pătrate; din c) avem că distanţa dintre
r;; lm+1+2m+3m-8I
ele este cel mult "\/ L ; e) 18; f) 48 . 166. Distanta este egală cu J = 1::::?
2
' \j(m+l) +4m 2
::::? .. . m = 2 E Z (Nu disperaţi calculând!). 167. a) 2; b) 4; c) 8; d) 2; e) 4; f) .J3. 168. a) 2;
232
b) 5; c) '}__; d) 2; e) '}__; f) 8. 169. a) ABCD trapez, deci calculul poate fi făcut şi de un elev
2 2
de gimnaziu (urmăriţi măcar desenul!); aria este: 16; b) ABCD este pătrat cu lungimea
laturii 3; c) ABCD pare a fi trapez. O fi? Şi ce dacă? CalculămAB, CD, distanţa de la A la
CD şi gata. Sau S ABDC = ScMD - S AMB (cine să fie M?). Oricum aria cerută este probabil
egală cu 4; d) ABCD pare a fi trapez. O fi? Credem că nu (cum arătăm?). Aria cerută este
15 25 5·2 5·2
S=SABc +SADc =5+-=-; e) Iar trapez sau nu? S =7; f) S = - + - = 10 (Ce-am
2 2 2 2
făcut?). 170. m = -2. 171. Dacă a= 1, punctele date sunt coliniare, deci pentru a avea un
triunghi ABC, se impune a -:f:- 1. În aceste condiţii un elev serios de clasa a VIII-a ajunge la
concluzia: a= 7 sau a= -5, b E Z. Oricum, toţi aţi absolvit clasa a VIII-a cu seriozitate.
172. Ecuatia dreptei AB este ~ + y = 1 sau 4x + 3y -12 =O, iar M are coordonatele
, 3 4
( m, -m), m E JR . Deoarece AB = 5 , avem: ~se (sau S ABC , cum doriţi) este egală cu:
5·d(M,AB)
= 5 ~ d(M,AB) = 2, adică lml- 121=10 ~ m E {2; 22}. Răspundeţi acum
2
exact la ce se cerea! 173. Asta e parcă mai simplă (aţi desenat punctele A şi B, dacă nu
vedeţi direct?) Locul geometric căutat este L = d 1 u d 2 , unde d1 : y = -3, d2 : y = 5.
1+3+4 0+3+0) . -
174. M ( , . 175. Cam aşa scnem la o eventuala lucrare: a) Panta
3 3
dreptei AB este mAB = - = 1, deci ecuatia dreptei AB este y- y A = mAB · ( x - x A) , adică

4 3
O+l '
11 . 3 - 1. 1 + 41 6 ~
y-3=x+l saux-y+4=0~d(D,AB)= ~ = ~=3"\/2;b)Simetricullui
vt12+12 "\/2
A faţă de D este punctul E ( m, n) şi deci B este mijlocul lui AE ~ O= - l + m ,

2
3+n
4 = - - ~ m = 1, n = 5 ~ E ( 1, 5) ; c) Centrul de greutate are coordonatele
2
x 0 = -1+0+3 = -,y
2 8 d) (Am făacut desenu,
3+4+1 = -; 1 d ec1. va-d mai. b me
' ce se
0 =
3 3 3 3
A A l-1)
mtamp a. ~= BC·d(A,Oy) = 2·1 = 1 ; e) Avan
.yy,ABC l A dAm ve dere ca- m. se cere o exp l'1caţ1e,
.
2
gândesc că e o configuraţie aparte (oricum, dacă desenul mi se pare că îmi spune ceva,
4-3 2-3
trebuie să verific prin calcule!) mAB = - - = 1 ş1 mAc = - - = -1 ~ AB l_ AC.
O+l O+l
Evident, ortocentrul triunghiului dreptunghic ABC este A . Probabil că autorii se gândeau
că nu vedem bine şi că găsim ecuaţiile a două înălţimi, rezolvăm sistemul şi ne mirăm sau
ne întrebăm (oare?) de ce am obţinut A! 176. d 1 = 9, d2 = -3. 177. d 1 = -32, d2 = 16.
233
+ +b +c +d 179. Se poate folosi proprietatea det(A · 'A) = (det A) · (det 'A) =
2 2 2 2
r
178. 1 a .
= (detA) se obţine: -(a +b +c +d

2
; 180. X=G:
2 2
sau X =( ;
22 2
2;}x,yElR. :J
181. O. 182. detA = ~-4p 3 -27q 2 ~O. Dacă
2 2
. 183. detA = ( ad-bc -1) + (a+ d) 184.
rădăcinile sunt egale, evident /:1 = O (două linii identice). Reciproc se ajunge la
1:1 = _!__ ( -1) · L (Xi - x 2)
2
= O=> Xi = x 2 = x 3 . Dacă sunt egale, rădăcinile sunt _ _!_ şi
2 3
obţinem a= l' b = \ . 185.
2
Scădem (li) din (!3 ) şi (!2 ) din (!4 ) şi determinantul este
b- a cb-c
-al· la+c b a-b
c I· 186. /:1 = [( n - l) a -1]. (-1- a r-i . 189. Se ajunge la
la-c
ecuaţia ( x + 1) · ( x 2 - x +1 )2 =O. 190. Putem presupune că a, b, c, d sunt prime între ele
(în caz contrar se scoate factor comun de pe fiecare linie c.m.m.d.c). Presupunem prin
absurd că 1:1( a,b,c,d) =O. Dezvoltăm după prima coloană şi concluzionăm că p este un
a b c
divizor al produsului a· pd a b ; vom deduce imediat că p I a => a = px. Din
pc pd a
ti( a,b,c,d) = ti(px,b,c, d) = p · 1:1( b,c, d,x) =O=> /:1 ( b, c,d,x) =O. Printr-un raţionament
analog deducem p I b, p I c, p I d, contradicţie. 191. Cu numerele a,b,c putem forma
exact două matrice care respectă condiţiile din enunţ şi astfel încât să formeze în această
ordine prima linie: Ai=[: : ~1,A2 =[: ~ :];toate celelalte matrice se obţin ca
b c a c a b
Ai sau A2 , cu numerele date scrise pe prima linie într-o ordine dată de o permutare din
S3 . Obţinem det Ai = a 3 + b 3 + c3 - 3abc şi det A2 = -det Ai; se observă că det A1 nu
depinde de ordinea numerelor de pe prima linie, fiind un polinom simetric în a,b,c.
Aşadar determinanţii matricelor posibile sunt egali cu ±det A1. Considerăm O~aO,

2
J
aşadar valoarea maximă este a 3 + b3 + c3 -3abc. 192. A + B = 111 =>B=111 - A,
Totodată
2 2 3 2
AB = A-A =BA, ABA = A -A = 0 11 • Avem astfel ( AB) = ABAB = 0 11 •
111 =111 -(AB) = (111 -AB)(111 + AB); aplicăm determinantul f1=det(111 -AB) ·det(111 +AB) ,
2
concluzia fiind evidentă. 193. Determinanţii daţi sunt polinoame în variabilele x, y, z;
234
dacă polinoamele coincid pentru x,y,z E JR*, ele coincid pentru orice variabile x,y, z.
Putem presupune că x, y ,z sunt nenule şi astfel luăm determinantul din stânga şi împăr-
o 1 1 1
1 O z /xy y /xz
ţim coloanele 2, 3, 4 cux,y, respectiv z ; vom avea fl.=x 2 y 2 z 2 ·
1 z /xy O x/zy
1 y / xz x/yz o
Înmulţim acum fiecare linie cu xyz şi mai avem din liniile 2, 3, 4 un pas (cu prima coloa-
nă!) . 194. b) r=4 ; f) sE{-2, 0}. 195. c) z = 3 ± JLl !2'. Q; e)

2
-2-3i ; g) X= (a
c
b)
d
cu ad - bc = -1 => f x (i) = Ia~ i d ~ i = -2 - i (a + d) => det {X 2

+ Iz) = f x ( i) · f x ( -i) =
şi
2
= f x (i) · f x (i)= lfx (i)i2 =4+(a+d) ::::4. 196. f) f(l)=detA+m+detB f(-1)=
= detA-m+detB ; pedealtăparte f(l)=det(A+B) şi f(-1)=(-A+B)=> detA+
+ det B = 2; g) Avem imediat m =O. Cum f(O)=f(l)=/(2)=2 şi grad/= 2 =>
=> f( x ) =2, \fxE JR. 197. e) Dacă zn =A , deoarece A 2 = 0 2 , avem z 2n= 0 2 şi, dind),
obţinem Z 2 = 0 2 => zn = 0 2 +A, \f n :::: 2 ; f) folosind e) avem că ecuaţia f (x ) = A nu are
soluţii; g) X E H => X 2
= 0 2 , X k = 0 2 , \fk :::: 2 => det (Iz +X+ ... + X zoos) = det (Iz +X) ;
folosim b) şi avem (a+ d)X = ( detX) ·Iz, iar cu d) ajungem la X= (ac

b ) · Cum
-a
a' +bc=O=>det(I, +X) =1.198. e) Calcul efectiv; f) M =(~ ~H~ ~H~ ~}

g) Presupunând că e posibil, avem K = L,
n k
k=I ck
(a
dk
l
bk => L,
n (ak + d k) E Z ,
I
deoarece
n
ak + dk E {O, 1, 2} ; pe de altă parte L, (ak + dk) = 1 + .J3 E JR\ Q, contradicţie. 199. Să ne
1
aducem aminte din nou puţin de clasa a VII-a (în general, cunoştinţele matematice se clă
desc ca şi piramidele; nu poţi ajunge la vârf fără bază. Vorbim de fapt despre alpinism,
despre viitoarea profesie în care vrem să fim cei mai buni sau ce facem aici?). Dacă D
este mijlocul lui ( AB) , adică D ( 3, O) , ştim că Sf[AcDJ = sfcABDJ şi ME (CD) => Sf[AMDJ =
= sfcBMDJ => sfcAcMJ = sfcBcMJ (problema ar mai fi: sunt şi alte puncte M care satisfac
această egalitate?). Aşadar e vorba despre punctele segmentului (CD) definit prin x = 3,
y E (0, 3).
235
1.5. Rangul unei matrice, matrice inversabile
200. a) 2; b) 2; c) 1; d) 2; e) 2; f) 1. 201. a) 1; b) 2; c) 2; d) 2; e) 2; f) 1. 202. a) 1; b) 2;
c) 2; d) 2; e) 3; f) 1. 203. a) detA=12-4a. Dacă a -:f:- 3 =>rang A= 2; dacă a=3,
deoarece există minorul 121-:t- O şi det A = O => rang A = 1; b) Dacă b ~ {-3, 3} avem
rang B = 2; dacă b E {-3, 3}, rang B = 1; c) Dacă a -:f:- 8, b E IR: rang C = 2. Dacă a= 8,
b -:f:- 12: rang C = 2; a = 8, b = 12 => rang C = 1. 204. a) Prin bordarea minorului ltl-:t- O
avem minori egali cu m - 4 şi 2 ( m - 4) , deci pentru m = 4, rang A = 1, pentru m -:f:- 4,
rang A= 2; d) Dacă m = 1, rang D = 1; dacă m = -2, rang D = 2; în rest, rang D = 2;
e) rang E = 2, \fmE IR; f) Pentru m = 1 avem rang F = 2, iar pentru m -:f:- 1 =>rang F = 3.
205.e) detE=(b-a)(a+2)(b+2).Dacă a-:t-b şi a-:t--2,b-:t--2,avemrangE=3;
dacă a=b-:t--2, avem rang E = 2; dacă a=b=-2, avem rang E = l; dacă a-:f:-b şi
a =-2 (sau b=-2),avemrangE=2;f) detF=ab(b-a).Dacă a,b-:t-0 şi a+b avem
rangF= 3, dacă a= b-:t- O=> rangF= 2; dacă a= b =O=> rangF= 1; dacă a= O, b-:t- O
(sau invers): rang F = 2. 207. a=_!_,~= 1. 208. a= 3. 209. a= .!2.,b =

44
(dar dacă se
2 5 7
cere doar rangA = rangB?). 210. a=l,b=-2-. 211. mEIR*. 212. Dacă m = 1, avem
3
rang A= 1; dacă m = -3, avem rang A= 3; în rest, rang A= 4. 213. rangB = 3, \fpE <C.
214. q = 1 {::::}rang C = 2 şi q E IR\ {1} {::::}rang C = 3. 215. rang D = 3. 216. rang E = 3.
217. rangF = 3. 218. a) det A -:f:- O=> rang A= rangB = 3 => det B -:f:- O=> m -:f:- O;
b) BXA · A- 1 => BX = 0 3 . Dacă m -:t-0 =>X= 0 3 ; dacă m =O, luăm X de formă generală
şi obţinem o infinitate de solutii. 219. a, f. 220. B- 1 =(l

. o
-l), c-
1
1
=(
3
-1
-S),
2
v- 1 =(~ ~). JT
1
f %}
2
221. a) me R \{6}, A-
1
fz ~ } 3
t) m e R \ {l},
[~ 1o ool] ;
o -1 o
p-1 = o o -1 . 224. a) (~ ~1} (~ ~} G~J
b) c) 225. a)
1
o 2
3 3
[lo 3o -11~ o
b)
1 o
; c)
[:
o
~l 226. aE IR. 227. 1 * ·A=> dn =d * ·d.
ln=-·A
d
236
228. ae {1, 5±;41}- 229. detA=t!:O, VxE lR ~ a=t!:2, a=t!:3 şi Ll<O~aE(%,1).
=~ [~ ~J
6
230. aE (-oo,~)u(2,oo); A-1 -3 231. a) a=O sau c=O;
-4 -2
A_,=~-[:
1
(I,-n)(I, +n) =I, . 232.
c) o
1 i] şi
X=m 233. a) k = 1; c) A;
*
f) X =I2 + 2n · A ~ det X = 2n + 1 O, Vn E N* . (Redactaţi complet, aici aveţi doar
sugestii!). 234. d) De exemplu, k = 3 şi m = -1; e) -/2 ; f) Dacă B = (: ~), din
AB=BA se ajunge (calcul) la: b=-3c, a=d-3c~ B=(-c)·A+(d-c)·I2 EH;

2a+b 3a ) 2 2
g) XEH~X= cu (a,b)=t!:(O,O) şi detX=a +ab+b >0 (în aceste
( -a b-a
*
condiţii), deci det X O. 236. Ecuaţia este AX = B cu A inversabilă şi A 2 = B ~ X =A .
(Sigur că nu tot timpul se întâmplă asta .. .). 238. Cum I 2 ·A = A· fi , avem I - Ak =
=(I-A)(I+ A+A 2 + ... +Ak)=lk (deoarece Ak =02 ) ~I-A este inversabilă; avem
1 1
imediat de fapt (I-A)(I+A)=l . 239. Notăm A- =(xii) şi scriem A- ·A=ln;
egalăm primele linii ale celor două matrice şi obţinem un sistem care se rezolvă imediat:
X 1n = X1,n-I = ... = X 21 =O şi X 11 = 1 . Continuăm problema şi obţinem:
o o o
-1 1 o o
b
A-1 = o -1 1 o . 240. c) A= ( a
-b
b) ŞI. A-1 E G ~ 2 a 2 ; 2 2 Ez ~
a a +b a +b
o o o ... 1
~a 2 +b 2 =l· d) dacă există AEGk~detA=K~ det(A 2 ) =K 2 ~A 2 EGk 2 :#:0 ;

'
e) (~ ~)EG9 şi 2 2 3
a +b =3, imposibil în Z. 241. d) 2·3 =54; e) E suficient să
observăm că Xk =(~ ~)E M~ det(X1X 2 .. .Xk„.X54 )=0 ~X1 X2 .. .X54 are rangul 1;
f) Exemplu efectiv. 242. a) 12E N; e) g(fi)- g( A)= (Ii -A)· C ~-Ii= (!2 -A) · C <=>
237
1 2
{::::}12=(
1 1
).c~c=(-l1 2
-1
);±) g(X)=02 ~X 2 -4X+212=02~X2 -4X+
+312 =12 , deci (X - 12 )(X -312 ) =(X -3Ji)(X - 12 ) =12 ~fi - X are inversa 312 -X .
2 2
243. c) A E H {::::} det A = 1 {::::} a + b = 1 , adică H = {A , B ,I2, - 1i} , unde A=( ~l ~),
B=(~ ~l} verificare imediată acum; d) Dacă A,B, C , DEH şi sunt distincte, atunci
sunt chiar cele găsite şi avem A- B · C. D = - 12 7:- fi ; e) A · B = 0 2 ~ det ( AB) =
2 2
=(detA)(detB)=O ~a 2 +b 2 =0 sau c +d =0~A=02 sau B=02 . 244. a) 9!;
d) CE M cu det C 7:- O ~ rang C = 3; dacă det C = O, există cel puţin un minor de
ordinul 2 nenul (sau orice minor de ordinul 2 care îl conţine pe 7 e nenul); d) Fie
X= ( aij) şi din x ,x- 1 E M ~ detX,det( x- 1 )E IZ ; cum det( X. x- 1 ) = 1, deducem
det X = 1 sau det X = -1 . Ne ocupăm de primul caz, celălalt tratându-se similar. Dacă
1
A!i este complementul algebric al lui a!i , avem x- = x * = ( Aij) cu Aij E N . Deducem
acum: ai,Ail + ai 2Ai 2 + ai 3 Ai 3 = aliAli + a 2iA2i + a3iA3i = 1, Vi= 1,3. Dacă ar exista
i, j , k E {1, 2, 3} cu j 7:- k şi Aij = Aik = O, am obţine det X =O , fals. Evident, suma a trei
numere naturale este 1 dacă două sunt nule şi al treilea este 1, iar produsul a două numere
l
naturale este 1 dacă ambele sunt 1. Aşadar obţinem că fiecare linie şi fiecare coloană a lui
X conţine un O şi un 1, deci X poate fi [ ~~~ ~ ~ }[ : etc. ( 12 posibilităţi);

cum det X = 1, se ajunge la a = b = c = O şi în final la 6 matrice care satisfac condiţia din
enunţ. (Bacalaureat 2007, nu foarte uşor!). 246. c) m = 10 ; d) (A+ 13 )(13 - \ · A)= 13 ;

1
3) inductiv: an= 10n-I; g) rang C =rang D = 1 ~ rang(C + D) ~ 2, pe cand rang B = 3.
248. f) De exemplu, X=[~ ~ ~17:- Y [~ ~ ~1 şi f

= (X)= f (Y) , deci/ nu e injec-
2 1 o
1 2 o
tivă; f nu e nici surjectivă pentru că ecuaţia X 2007 =A nu are soluţii . Într-adevăr, dacă
am avea soluţii, din det A= O~ det X= Oşi x 2007 =A~ x 2007 ·A= A· x 2007 folosim
acum d) şi det X= O, de unde x 2007 = 0 3 7:- A. 249. d) Dacă Ak , k = 1, n sunt nilpotente
m m
şi 12 = LÂk ~ 2=tr(I2 )= Z:tr(Ak)=O. 250. d) Folosim relaţia lui Cayley şi, pentru
k=I I
238
U = (: !), ajungem la (a+ d) · U = 2 ·fi => (a+ d) = 4 ; avem
2
însă şi b · (a+ d) =
= c·(a+d)=0=>b = c =O, a+d=±2.Din detU=ad=l deducem imediat UE{±Ji}.
e) V"=[; : }aE IR'; f) f ( AB) =f (A)· f (B) => f (!2 ) = / 2 ; pe de altă parte avem şi
f (U0 • U 0 ) = f (12 ) = 12 = f 2 (U0 ) => f (U0 ) = ±12 , deci f nu este injectivă.

X y 1
A. 1. a) Ecuaţia dreptei AB este 1 1 1 =0, adică y=3x+2; CE AB,D~ AB ;
2 4 1
b) St't(MBE) = 2.. 2. De exemplu, se adună toate coloanele la prima coloană şi se ajunge

2
imediat la (x + 4)(x - 2) 2 =O , aşadar mulţimea soluţiilor ecuaţiei date este S = {-4,2} .
3. det A = O şi există minorul I~ ~I * O, deci rang A = 2. 4. Un exemplu este
A=G ~}B=(~l ~1 ),cu det A =l-:ţQ, detB=-l-:ţQşi det(A+B)=O.
5. a) detU *O~ aE IR l{-2,2}; b) u-1 =[ _~~ 1l

B. !. a) m=5 ; b) mE {-3,13}. 2. a) a=l; b) X =[ 1
·B=[~ o olI 2 . 3. Proprietăţile
1 o
determinanţilor, aplicate cu puţină abilitate, conduc la ecuaţia(b-a)(c-a)(b-c) =O.
4. A este inversabilă pentru orice număr real x dacă şi numai dacă det A * O, \::Ix E IR,
adică (2- m )x 2
- 4x + 3m + 1 *O, \:fx E IR (*). Dacă m = 2 relaţia (*) nu este adevărată,
iar pentru m * 2 se impune D.. <O{::> mE ( %,1) .

C. 1. a) m=.2.; b) Pentru M(x,y) , egalitatea ariilor conduce la ME di :3x+ y-3=0
2
sau ME d 2 : y- 3 =O, aşadar locul geometric cerut este [, = (di u d 2 ) \ {B} .
239
2. rang A = rang B = 3 {::::} p E IR \ { 4}, q E IR sau rang A = rang B = 2 {::::} p = 4, q = 7.
sin 2 A cos 2 A
3. Folosind teorema sinusurilor, avem !':J. = 4R 2 · sin 2 B cos 2 B 1 ; se adună coloana
2 2
sin C cos C
(1) la coloana (2) şi astfel !':J. =O. 4. a) Pentru cine cunoaşte relaţia Cayley-Hamilton,
căutările sunt imediate; e suficient să luăm, de exemplu, A =

(4 -lio
-3
; b) Egalitatea din
enunţ conduce la (A- I 2 )(A + 2/2 ) =(A+ 2Iz)(A-Iz) = 12 , concluzia fiind imediată.
1.7. Sisteme de ecuaţii liniare

251. b, c, e, f. 252. a) (1,1,-1); b) (1,-2,1); c) (2,1,1); d) (1,2,-1); e) (1,0,1); t) (1,2,0).
253.a) (1,1,l);b) (1,1,0);c) (1,0,0);d) (1,+1,0,0);e) (0,0,1,1).254.a) det A=Oşiun
1 2 1
minor principal este dP =I~ ~I -:f- O; avem un minor caracteristic: de= 2 1 1 =O.
3 3 2
Conform teoremei lui Rouche sistemul este compatibil nedeterminat (rang A = 2, numărul
necunoscutelor este 3). Considerăm x,y necunoscute principale şi z = a secundară; se
obţine mulţimea tripletelor (1 7

+ Sa, l- a ,a }aE C; b) Compatibil nedeterminat cu solu-
3 3
ţia generală c~a,Sa -l,a}aEC;

4 c) S={(l-a,1-a,a)laEC}; d) (1-a.,2-a.,a);
e) (l+a,2-a,a); t) (2-a,2-a,a). 255. a) detA=7(m-2); dacă m-:t-2, sistemul
este compatibil (determinat), iar dacă m = 2, un minor principal poate fi ll

3 -1
2
1 -:f- O şi
avem un singur minor caracteristc care este nul, deci sistemul e compatibil nedeterminat,
cu mulţimea soluţiilor S = {(1- a, 1- a, a) I a E C} ; e) Sistemul e compatibil pentru orice
m E IR, dar dacă m -:f- 1 sistemul e compatibil determinat, iar pentru m = 1 , compatibil
nedeterminat, cu S={(l+a,l+a,a)laEC}. 256. a) detA=O şi un minor principal
1 2 -1
este dP = 3 -1 4 cu de= O=> sistemul este compatibil nedeterminat, cu x,y,t necu-
1 -1 -1
noscute principale, z = a necunoscută secundară. (E ceva de muncit la acesta!) Se obţine
240
28(1-a) 14(1-a) 14+7a 12 -11
x= ,y = ,t = , z = a ; b) Prin bordarea lui d P = *O
21 21 21 1 1
2 -1 1 2 -1 3 2 -1 5
avem d1 = 1 2 =O,d2 = 1 O= O şi de= 1 1 = O~ sistemul este
3 4 3 1 2 3 5
compatibil nedeterminat; x, y necunoscute principale, z = a, t = ~ necunoscute secundare
şi ajungem la x=2-a-~, y=-1-a+~, z =a, t = ~. 257. a) detA=9-3a. Dacă
a -:: t- 3, b E IR, sistemule compatibil determinat; dacă a= 3 sistemule incompatibil pentru
orice număr real b; b) a -:: t- 3, b E IR sau a= 3, b = 1; c) a= -1, b = -7; d) a -:: t- 2, b E IR sau
1 1
a = 2, b = 4; e) b -:: t- - , a E IR sau b = - , a = 3 ; f) a -:: t- 1, a -:: t- 3, b E IR sau a = 1, b = -9
5 5
sau a= 3, b = 1. 258. a) a= -1, b = -1, c = 1; b) a= 4, b = 2, c = -7; c) a= 2, b = 1, c = 5.
259. a) det A= (a+ 2) (a -1 ) . Deosebim următoarele cazuri: I. Dacă a -:: t- -2 şi a -:: t- 1,
2
sistemul este compatibil determinat cu soluţia 1 1 1

( -- , -- , --); II. Dacă a= I,
a+2 a+2 a+2
sistemul se reduce la x + y + z = 1, cu mulţimea soluţiilor { (a,~, 1- a-~) I a,~ E C} .
III. Dacă a = -2, sistemul este incompatibil; b) det A = ( 1- a) ( a 2 +a+ 7), a E IR . Dacă
2
9(1-a) -3(a-1)
a -:: t- 1, sistemul este compatibil determinat, cu soluţia unică x= , y= ,
detA detA
-3(a-1)(a+2)
z= . Dacă a = 1, avem sistem compatibil nedeterminat cu x = 2 - a,
detA
y = 1 - a, z = a E C; c) Dacă b -:: t- -3,b -:: t- O,cE IR, sistem compatibil determinat (se
rezolvă cu formulele lui Cramer). Dacă b = -3, dp = 1~2 ~2 1 -:::f-

2
O, dcar =3( c +c+1) -:::t-0,
V c E IR, aşadar sistemul e compatibil nedeterminat; dacă b = O, c = 1 sistem compatibil dublu

nedeterminat, iar b = O, c -:: t- 1 : sistem incompatibil; d) Dacă b -:: t- 1 sistemul e compatibil
determinat (Cramer); dacă b = -1 sistemul e incompatibil. 260. a) S = {(a, a, a) I a E C} ;
b) S = {( a,a,a) I aE C}. 261. a) De exemplu B = [~2 ~2 ~21; b) det A = O ~

1 1 1
~detA 11 =(detA)'1 =O-::t-det111 ; c) (a 1 -2a,a),aE C. 262. x =a, y = 3 - 2a, apoi
găsim soluţia (1, 1, 1) . 263. a) m E IR\ { 9} ; b)

73
. 264. a= O şi în acest caz avem soluţia:
75
241
lOa 2a ) 5 .
( - -3-,- ,3a,a . 265. m= 4 . 266. mE IR \ {2,3}. Pentru m=2 obţmem (a, -a, O),
3
1 4
pentru m=3 avem(a,O,-a). 267. a=--,bE IR sau a:;t-,b=-1.268.a=l , bE IR\
2 7
\ {-2, l} . 269. a) detA=-Sa şi rang A= 3 pentru a:;tO, rang A= 2 pentru a=O ,
deoarece există 3
un minor de ordin 2 nenul; b) a= O; c) x = - a ,y = - a ,z =a şi
5 5
7
E=- . 270. a) (3,-3); b) (1,2,1); c) x =5,z=2, y =a,t=l-a,aE C. 271. a) A=
=[; =~ iJ şi B m
3
= cum det A= 3*0, sistemul, care se poate scrie AX= B,
are soluţia unică: X=A- ·B=[i} X=[~} 1

b) c) X=
1
o
1
. 272. a) a=- b=--·
2' 2'
1
o
b) a= 1 ,b=- 1 ; c) a=b=c=l ; e) a=l,b=-1. 273. mE IR. 274. mE { - 7 ,1 } .
3 3 3
2
275. det A= -( a + b + c + d
2 2 2
)2 :;t O=> soluţie unică (O, O, O, O) . 276. det A = 1+a +
+ b + c + d :;t O, aşadar avem numai soluţia banală. 277. Matricea sistemului are
1
a-- b c
2
1
determinantul Ll= c a- - b :;t O=> sistemul are doar soluţia banală.
2
1
b c a--
2
2-n 1 1
-1 o o
278. o -1 O . 279. 3, 5 şi 10. 280. Notăm cu v1,v2 ,v3 vitezele de lucru
o o -1
ale celor trei echipe şi cu L volumul lucrării (distanţele de săpat, lungimea şantului
adică); obţinem astfel .sistemul 8v1 + 5v2 = L, 6v1 + 5v3 = L, 4( v1 + v2 + v3 ) = L. Rapid
1 1 1
(sau Poli Timişoara?) găsim v1 =u ·L , v2 =IS·L, v3 = ·L, aşadar echipele pot
10
242
termina lucrarea în 12 zile, 15 zile, respectiv 10 zile. (Vă propunem să propuneţi şi voi o
problemă care se reduce la un sistem de ecuaţii liniare şi, evident, să prezentaţi
rezolvarea. Poate primiţi la vreo lucrare de control chiar aşa ceva, problemă de creaţie!).
1.8. Exerciţii şi probleme recapitulative (pentru examenul de bacalaureat„.

şi nu numai)
281. b) a= 1; c) detB = 20123 • 282. a) m = -3; b) B = {2}; c) (x0 ,y0 ,z0 ) =(5-a,a-2,a) =>
o 1 1
=> (x 0 ,y0 ,z0 ) = (1,2,4). 283. a) detM = n + 1 *O, 'v'nE N; b) 1 3 1 =O; c) M - 1 =
2 5 1
3 1
-1
2 2
1 1 1
= o 284. a) det A = 2a 2 - 3a + 1 = Oconduce la a1 =lE Z,a 2 =-e: Z;
2 2 2
o o
1
b) A- =[ ~ ~ : J; c) (x 0 ,y0 , z 0 ) = (1-a,1-a,a); este suficient să luăm, de exem-
-2 3 -2
plu, a= 1. 285. a) A 2 =3A=>B =02 ; b) c =a+b+3abE Z; c) detX(a) = 1 + 3a *O,
V a E Z, aşadar concluzia este imediată. 286. a) D( -1, 1) = -2 ; b) x = 2011 ; c) D(x, y) =
= x - y => D(x, -y) = x + y; concluzia vă aparţine. 287. a) B = 0 2 ; b) Inductiv se arată că
An =[~ 2
n}'v'nE N*,
1
aşadar C=[~ 6
1
°} c) Ecuaţia are două soluţii: X1 =[~ ~}
X 2 =-X1 . 288. a) det(A) = 7(3a-b-2); b) b =1; c) a =1. 289. a) m =lE Z; b) Siste-
mul este compatibil determinat, cu unica soluţie (O, O, 2) ; c) m = 1, n = 6 . 290. a) Ecuaţia
se poate scrie (a - l)(a 2 + 2a -11) =O şi are o singură soluţie în mulţimea numerelor
întregi: a = 1 ; b) (a, b) = (1, 7) ; c) Considerând x, y necunoscute principale şi z = a
necunoscută secundară, se ajunge la x = 1- a, y = 1+a, z = a; din x + y + z = k se obţine
a = k - 2 şi astfel, pentru orice k E Z, există soluţia (~ = 3 -k,y = k-1,; = k- 2) care
verifică egalitatea din enunţ. 291. a) D(l,-1)=10; b) D(x,1)=3(x-1) 2 ~0,'v'xE~;

c) Toate perechile de forma (x,1-x),xE Z; evident, x t: 1-x, 'v'x E Z . 292. a) L = {0,1};
b) m = 1; c) M= {l}. 293. a) x E {-1, l}; b) q =-p-2 :ţ p; c) D(m,x) =x2 +(2-m)x-1
are discriminantul !::.. = (2 - m ) 2 + 4 >O, V m E ~ , aşadar ecuaţia D( m, x) =O are cel puţin
243
o soluţie reală. 294. a) Suma cerută este egală cu 15; b) Rangul cerut este egal cu 3;
7t6
cos- . 7t]
sm-
c) m = -7. 295. a) x E {-2, 2}; b) Calcule destul de uşoare; c) M(2) =
6
,
. 7t
[-sm- 7t
cos-
6 6
cos 2n sin 2nJ
apoi P = ( . =Iz. 296. a) m = 2; b) Rangul cerut este egal cu 3; c) Să re-
-sm 2n cos 2n
marcăm pentru început că, în cazul în care m = 2, sistemul este compatibil nedeterminat.
Se ajunge imediat la mulţimea soluţiilor dată de x = 2+ ~ - ~, y = ~ -1 , z = a, t = ~ , cu

a.,~E C. E suficient să luăm a= O. 297. a) A 2 =13 ~ A3 =A; b) A- 1 =A; c) detX= O.
298. a) S={(3,-6,-2)}; b) detA=(m-1) 2 şi astfel, pentru orice kEZ, există
m = ±k + 1E Z pentru care det A = k2 ; c) cel puţin unul dintre minorii det A şi
2 1 m
de = 3 -m 1 este nenul. 299. a) Este suficient să comparăm primele două ecuaţii şi
1 o 1
avem 1=2, fals; b) detA =(a+ 2)(a -1) 2 ::; O{::::> aE (-oo, -2) u{l}, aşadar numărul cerut
1 1 1
2 2 2
1 1 1
este a = 1; c) det A = 2 * O şi A-1 = . 300. a) det A= (m + 2)(m - 1)2 *O
2 2 2
1 1 1
2 2 2
conduce la mE lR\{-2,1}; b) x = 2-cx.,y =-1,z =a, a E JR; astfel x 2 + y2 + z 2 = 2(a.-1)2 + 3,
de unde valoarea minimă căutată este 3; c) det(Ak) = (detAl = 2k *O= det(03 ).

A. 1. (a,b,c) = (3,0,-1). 2. m = 7. 3. a) Sistemul are soluţie unică, anume tripletul
(2,1,0);b) a=4,bEJR\{5}.
B. 1. Sistemul este compatibil determinat, cu soluţia unică (2, -1, 1) . 2. a) a = 2, b = 6;
b) (x,y,z)=(l,1,1). 3. m=4.
2 1 4
C.1. S={(2,0,-1)}.2. dp=l
2
3 -1
ll*O, detA=Oşi dc=3 -1 6 *O. 3. a) M=lR\{3};
4 2 2
b) P = {3}; c) (a,b,c) = (2,-2,-2).
244
l(A) a) Cuvântului ~ = cal îi asociem permutarea G ~ ~) (avem deci c --7 3, a --7 2,
b --7 3) şi astfel pentru a= lac avem permutarea a= G 22 3

1
) ; a are însă 3 inversiuni,
aşadar e nevoie de 3 schimbări pentru a ajunge de la a la ~; b) Raţionăm la fel şi ajungem
la 2 schimbări; ~ ~ ~
c) [
parc
:1 ~,[~ ~ ~
=
crap
~1 =a, a are 6 inversiuni deci avem 6
schimbări; d) 6; e) 2; f) 6. 2(A) a) 1052; b) Sibiu; c) 121; d) Informaţi-vă şi ascultaţi

melodiile! 3(A) a) 2720 lei; b) Antonescu (4720 lei), Popescu (4480 lei); c) 8 ore.
5 0,2 0,3 0,15 0,1 0,35 0,2) .
4(A) Se consideră matricele A = ş1 B =
( 6 0,15 0,25 0,1 0,15 0,4 0,3
0,8 3,8 2,75 18 4 16 9]
= O, 75 4, 1 2, 8 17 4, 2 15 9 ; putem folosi calculatorul (chiar un program spe-
[ 0,8 4 3, 1 18 3, 8 16 9
cial existent) şi se ajunge la A· t B

16,085 15,43 16,21
=(
17,557 16,845 17,645
l
, aşadar preparând reteta 1
'
folosind produse achiziţionate de la firma 1, costul se ridică la 16,085 (unităţi monetare)
Steaua 79
Pandurii 63
etc. S(A) Produsul AB este matricea Petrolul = 62 . 6(A) Se consideră matricele
Giurgiu 60
Vaslui 58
5 4 9
7
18000 23000 32000 43000 61000
11 12 9 15
18000 23000 32000 43000 61000
A= 19 23 15 31 şi B= ; urmărind ele-
18000 23000 32000 43000 61000
20 31 17 43
18000 23000 32000 43000 61000
n 8 11 17
mentele diagonalei principale ale produsului AB, ajungem la rezultate: a) 2 816 OOO euro;
o 1 1 1 1
o 1 o 2
o o o o o
o o o o
b) q = 3 . 7(A) Matricea cerută este O O O 1 . S(A) o o o o o
o o o o
o o o o
o o o
245
o o o 1
o o 1 o o
lO(A) 1 o o 1 o ; cu 3 victorii, Poli Timişoara a câştigat turneul. 9(A) Răzvan
1 1 o o 1
o o o
este influenţat de Armin şi de Cristi.
9(A) Cristi (2) ll(A)
B
Annin (!)
Marius (5)
c
Raul (4)
12(A) 13(A)
a) 47 66 67 67 86 107 27 55 69 87;
b) martie;
A c c) frumos.
14(A) mesajul criptat: cal.
15(A) cifra de control este 2.
-- 16(A) det A= a2 a3 + a1bi_b2 şi astfel
:• G
o -.
- :•K
L --H , ,'
ldet Al= la 2 a3 + a 1bi_b2 I=1, 'V b1, b2
conduce la a 1 = O; tripletele cerute sunt
-3 -2 -l o l 2 4 6 7 aşadar:
-l
(0,1,1),(0,1, -1), (0,-1, 1), (0,-1, -1).
17(A) Se arată imediat că sistemul a+c=142,c+g=l82,g+/=184,/+a=l44 este
compatibil nedeterminat, deci răspunsul este negativ. 18(A) a) M 1 =G ~}M2 =G :J;

b) 9! coduri de lungime 9; c) M 3 =[~ ! :1; d) M=[! ~ ~1,detM=3·12*0;
5 7 9 9 7 8
e) 16 locuri nu pot fi ocupate de 9 cifre fără să se repete! 19(A) Matricea tehnologică (sau
matricea intrări-ieşiri a sistemului) este A=

o' 5 o' 2) , iar cererea externă este modelată
( 0,4 0,1
de matricea D = (:J; considerând matricea totală T = (; J, avem AT+ D = T, de unde
246
T = (12 - A)- 1 · D ; se obţine, cu aproximaţie, T = 19: 17) , adică ar trebui produse
[ 12 96
19, 17 tone de oţel şi 12,96 tone de cărbune. 20(A) Notăm matricea preţurilor P = [; J şi,
din AX = B , se obţine destul de rapid: x = 8 (lei), y = 4 (lei), z = 11 (lei).
Capitolul li. ELEMENTE DE ANALIZĂ MATEMATICĂ
2.1. Limite de funcţii
2.1.1. Mulţimi de puncte pe dreapta reală

1. Clasa a VIII-a. 2. a) Pentru xE (-oo;-2]avemAnB=0; xE (-2,0) :AnB=(O;x);
xE[0,2]:AnB=(O,x]; xE(2,oo):AnB=0;c)Pentru xE(-oo,l]\{O} avemAnB=
=(O, x); pentru x=O avem 0; dacă xE(l,3]: AnB=(x-l;x) şi pentru xE(3,oo):
A n B = ( 3, x - l) ; f) Pentru x=O avem A n B = {O} ; pentru x E (O, 1J avem
2
AnB={x }; pentru xE(l,oo) avem AnB=[vtx;xJ.3. A,D.4. A,B,C,D,E;f)F,
dacă mE {-1,0,1}. 5. a) minA = inf A= O, max A= supA = 2; b) min B, max B nu

există, inf B =O , sup B = 3 ; f) min F nu există, inf F = 3 , max F = sup F = 7 . 6. a) min A =
= inf A= O şi A e nemărginită superior; f) minF,maxF nu există, inf F =l,F nemăr-
ginită superior. 8. a)_!_~ n+l <l,'v'nEN; b) sinnE[-1,1],'v'nEN c) cc[-1)];

2 n+2 2
e) E c (O, 1) ; f) F = {-2; O} . 9. a) Presupunem că există M >O astfel încât
J;+i ~ M, 'v'nE N,n > N 0 , adică n + 1 ~ M 2 ; e suficient acum să luăm n = [ M 2 J+1;
e) dacă :JM >O cu tg x < M, 'v'x E (O,~), e suficient să luăm x = arctg(M + 1) şi obţinem
o contradicţie. 10. A (cu inf A= min A=-±,sup A= O), B, D este mărginită doar
superior, E, F. 11. A,B,C,D,E sunt mărginite. 12. a,b,c. 13. b,c,d. 14. a,b.
15. a) a=O; b) a=l; c) a=l; d) a=2; e) a=l; f) a=J2. 16. A=(0,2) .
18. 'v'E > O, avem (-E, E) n (A \ {O}) i:- 0. 19. :JV=(~,±)E v1 cu VnB \ {1}=0.
20. a) A'= [O, 2]; b) A'= 0; c) A'= [-1, 1]; d) A'= [1, 4]; e) A'= [1, oo); f) A'= [1, 3].
21. a) B'= { 00 } ; b) B'= [-1, O] u [2, oo) u {oo}; c) B'= ~; d) B'= ~; e) B'= ~; f) {O}.
247
22. a) C' ={O}; b) C' = {2}; c) {l}; d) {O}; e) {O}; f) [-~ ,oo )u{oo}. 26. a), b) sunt
adevărate; c) falsă, de exemplu:A=(-oo,l], B=[O,oo); d) falsă, de exemplu: A {O, l},
B = N. 27. A mărginită:::::> 3M >O cu jxj s M, V'xE A şi astfel An ll conţine toate
numerele întregi cuprinse între -[ M + 1J şi [ M J+ 1 ,deci e finită. 28. Nu, de exemplu
A={O,l}u{.Jkik număr prim}. 29. Dacă a<b, există cE(a,b) şi putem lua
V=(-00,c),U=(c, 00 ) . 31. V,UEv0 :::::>311 cV,12 cU, intervale deschise cu a E 11,
a E Ii :::::> 11 n Iz e interval deschis şi a E fi n l 2 c V n U . 32. Presupunem că
n s !__, V'n E N , aşadar N este majorată superior, deci există a = sup N. Deoarece a - 1 <
y
< a, există mE N aşa încat m > a - 1, deci m + 1 >a, adică a "I:- sup N, contradicţie
(proprietatea lui Arhimede). 33. O mulţime A de numere reale este densă în JR dacă
V'a,bElR,3xEA cu a<x<b. Să trecem la Q: considerăm a,bElR.,a<b,fixaţi
:::::> 3p E N cu a+ p >O. Luăm acum a'= a + p, b' = b + p, deci b' - a'= b - a > O şi
astfel 3n E N cu n ( b' - a') > 1 sau 1+ na' < nb' . Considerăm m cel mai mic număr
natural pentru care m > n ·a' , deci m -1 s n ·a' . Evident avem m s 1+na' < nb', deci
na' < m < nb' :::::> a' < m < b'. Aşadar a < m - p O arbitrar şi căutăm un element
C = C(c)E A+ B pentru care C > supA +supB-E, adică avem nevoie de a= a(E) E A,
b = b(E) E b, cu a+ b > supA + supB-E. E suficient să luăm, din faptul că A şi B sunt
mărginite: a > sup A - ~ şi b > sup B - ~, apoi adunăm. 35. Fie x, y E A fixaţi. Avem
( x +I) n (y +I) "1:- 0 (altfel, în ipoteză x < y avem x + l < y + l, deci Ix - yl > la - bi,
V a, b E 1, deci jx - YI: '.: lll, contradicţie). Să mai observăm că ( x +I) u (y +I) este un
interval V'x,yE l şi dacă x' E A + 1, y' E A + 1, atunci x' E x + 1, y' E y + 1, de unde
[x',y};;;;(x+I)u(y+I)~A+l:::::>A+l este un interval. 36. 3a,bE lR cu l=(a,b);
considerăm an,b,1 E l,a11 sbn, V'nE N* şi an~ a,bn /' b ===>( a,b) = U [an,bn]. 37. a) [-2, 2];
n~l
b) (-oo,-1) u[O,oo); c) (-oo,-1) u (l,oo).
2.1.2. Funcţii reale de variabilă reală

40. f(x)=f(2a-x),VxElR., respectiv f(2a-x)=-f(x),V'xElR.. 41. Se arată că
dacă x < y, atunci f ( x) < f (y) . 42. a) f este strict descrescătoare pe (-00 , 1J şi strict
248
crescătoare pe [1, oo) ; b) f strict crescătoare pe ( --oo, -1] şi pe [1, oo) , strict descres-
cătoare pe [-1, 1] ; f) f este strict crescătoare pe [O, 1] şi strict descrescătoare pe [1, oo) .
{ x,x>O
x+2,x~ O
43. Nu, de exemplu f :~ ~ ~,f (x ) = . 44. Singura funcţie injectivă este cea
de la b), în rest găsim a, b E ~, a -:t b, cu f (a) = f (b). 45. funcţiile surjective sunt doar
cele de la b) şi e), în rest găsim că Im f nu coincide cu codomeniul. 46. Reciproca falsă:
f(x)=2x,g(x)=-x. 48. Pentru x,yE~ cu f(x)=f(y) deducem g(/(x))=

=g(f(y))~x=y.49. g f surjectivă ~VyE~,3x0 E ~ cu g(/(x0 ))=y,deciexistă
0
Zo=f(xo)E~ pentru Care g(zo)=y. 50. a) /- 1 :~~~,/-l(x)=~; b) J 1(x)=
= f(x); c) f- 1 (x)=x+ 2 ; d) /- 1 (x)=log ~-l. 51. a) -3~/(x)~l,

3
3 2
\Ix E [- 1, 1]; b) lm/=[-1,3); c) IJ(x)l~J2, VxE[0,2n]; d) lm/=[1,FJJ;
e) lm/=(0,3); f) lm/=(0,1). 52. Funcţii surjective: b,c,d,e. 53. a) A=[-4,oo);
b) Z; c) (3,oo); d) [O,oo) ; e) [l,oo); f) [O,oo). 54. O. 55. g(10)=4,/(2)=4. 58. Dacă
a-:tb, avem f(-a)=f(-b). Dacă a=b-:tO, avem f(O)=f(-2a), iar pentru
a= b =O e şi mai simplu. Aşadar f nu este injectivă. Dacă a -:t b , avem
f (x) =Ix + al+ 1-x -bi?:. la - bi> O, \Ix E ~, deci f nu este surjectivă. Dacă a= b ,
Im/ =[0,oo). 59. Dacă f este injectivă şi cE (a,b), putem lua d>O aşa încât
c-d>a şi c +d<b~ f(c-d)=f(c+d), contradicţie. Reciproc, dacă c~a, avem
f(x)=2(x-c),VxE[a,b], care e injectivă; analog pentru c?:.b. 60. Luăm x=y şi
avem /(0)=/ 2 (x),VxE~~/(0)=0 sau /(0)=1. Dacă /(0)=0, avem imediat
f(x)=O,VxE ~. Dacă /(0)=1, din f(-y)=f(y),VyE ~ , deducem f(x+y)=
=f(x)·f(-y)=f(x)·f(y)=f(x-y), Vx,yE~. Luăm x =y=!._, t E ~ fixat şi
2
ajungem la: /(t)=/(0)=1, VtE~. 61. Dacă există x0 -:t0 pentru care f(x 0 )=0,
ajungem la x 0 · f (y) =O, \fy E ~ ~ f =O, contradicţie cu cerinţa din ipoteză Aşadar
f (x) -:t O, VxE ~*.Pentru x = y -:t O relaţia din enunţ conduce la: 2x · f (x) = 2x · / 2 ( x),
adică f(x) = f 2 (x), VxE ~* ~ f(x) ={I, x *O ,a oarecare. 62. Considerăm g(x) =x+f(x),
a,x=O
xE ~ ~ g(f(x)) = f(x) + f(f(x)) = f(x) + x = g(x); g injectivă ~ f ( x) = x, VxE ~ .
63. Presupunem că există g şi h ~ g(O) = 1-h(O) şi g( x) = -h( x), VxE ~*. Deoarece
249
h este surjectivă, există x0 =tO cu h(x0 )=-g(O). Cum g(x0 )=-h(x0 )=g(O) şi g
. . . -
este lllJechva x0 = O, contrad.icţie.
~
. A=~
. 64. Cu notaţia l ·cos ak , B = - ~
L.J k-I L.J ~l · sm
· ak ,
k=l 2 1 2
avem f ( x) = A· cos x + B ·sin x. Considerăm cazul nebanal (A, B) :;t (O, O) şi avem
f(x)=f(y)=O~ Acosx+Bsinx=O şi Acosy+Bsiny=O~ lcosx s~nxl=O~

cosy smy
~ (x-y)E nZ.
2.1.3. Şiruri (monotonie, mărginire, limite, convergenţă)
65. a) xn =2n,'v'n~l; b)xn n

=--,'v'n~l; c) xn = ( -1 )n+l ,'v'n~l; d)xn=3n-2, 'v'n~ l;
2n+l
1 , 'v'n ~O; f) x = ( -1 )n+l · n, 'v'n ~ 1. 66. a,c,e,f. 67. b,f. 68. a) an= 4n - 3,
e) xn = - 11
2n
_ 1·, b) an --3n-I , n >

n> _ 1·, c) an -2n-1
- _ , d) an -_ _!_( n2 - n +2) , n >1·
, n >1· Fnl ,
_ , e) an -__
2
n ~ 1; f) an = n 2 - 2n + 2, n ~ 1. 69. a) an+l < 1, 'v'n ~ 1 ~ şirul este strict descrescător;

an
b) strict crescător; c) strict crescător; d) descrescător; e) strict descrescător; f) strict
descrescător: an+l -an< O~ .J;;+3 .J,;+2 < d i .j;;. 70. a) strict crescător;
1
n+3+ n+2 n+l+ n
b) strict descrescător. 71. d) Se arată inductiv că an < 2, 'v'n E N* şi cum an E [1, 2), V' n E N* ,
se arată că an+I >a,1' 'v'nE N*. 72. a) O< an$~' 'v'nE N*; de fapt, în afară de cel de la e),
3
toate sunt mărginite. 75. an = ( -1 r ,n ~ 1, respectiv bn = 2n, n ~ 1 . 76. a) „Bunul simţ" ma-
tematic conduce la limita 1. Arătăm că în afara unei vecinătăţi oarecare V = (1- E, 1 + E),
E > O, sunt situaţii un număr finit de termeni ai şirului; an E V ~ 11 + ~ -11 < E ~ ~ < E
sau n > ~. Aşadar, dacă n0 = [ ~] + 1, termenii an cu n < n0 nu sunt în V; b) O;
c) 'v'E>0,:Jn0 EN astfel încât 1~-21<E,'v'n~n

n+l
0 ,deci liman=2;d)3;e) oo;f) oo.
n~oo
77. e) şif). 78. a) 2; b) O; c) 2-; d) 1; e) şif) nu au limită (subşiruri cu limite diferite).

2
n+2
1
79. a) lsintl$l,'v'tElR~la11 I$--; e) ia11 i$ -
4
(2) 11
; f) folosim en$l+e 11 $2e 11 •
250
81. a) lan I::;_!_; b) Şirul bn = I - i este mărginit şi _!_~O, deci şi în acest caz (an) are
n 1 2 n
limita O; c) O; d) _!_; e) O; f) 1. 82. a) 3.; b)

l; c) O; d) oa; e) _!_; f) _!__ 83. a) l; b) _!_;
2 3 2 4 2
1 11 1 1 1 .
c) -; d) - ; e) -; f) 1. 85. a) O; b) 1; c) O; d) -; e) -; f) Folosim
3 18 4 2 2
4
n
2 = -1 ( 2 1 - 2
1 ) ;
. .
1imita: -1 . 86 . a) - 2n- ::; an ::; - 2n- =>
n +n +l 2 n -n+l n +n+l 2 n +n n +1
=>liman=O;b) ~::;an::;~ şiL=l;c)O;d)O;e) 4n::;3 +4 ::;2·4 =>

11 11 11
2 2
- n +n n +l
=> 4::; a11 ::; 4 · efi => L = 4 ; f) 2 11 < 1+2n < 2 · 211 => n ln 2 < ln(l + 2n) < ln 2 + n · ln 2 =>
=> L = ln 2. 87. Folosim an - 1 ::; [an]::; an şi ajungem la limita a. 88. aE (0,4).
89. J5. 90. a) O; b) l; c) 1; d) 1; e) 2; f) _!_. 91. a) Dacă (xn) este şir cu termenii nenuli
4
. 4n
. Slll -
ŞÎ convergent la O, atunci lim sm xn = 1 . Obţinem în cazul nostru a11 = - n · 4n cu limita
- ~ 4n
n
4n; b) n; c) Folosim, de exemplu, formula cos2x =l-2sin x şi ajungem la limita 8n ; d) 2;
2 2
3n n 1
e)-;f)-.92.a::;0.93.a=-1,b=O,c=l.95.a=-1,b=0.96.an=3n+3, L=-.
2 2 2
. 2k+ 1 1 1
97. a) Folosim şi obţinem L = 1; b) Termenul general al sumei
2 2 2 2
k (k+l) k (k+l)
2k-l 2k 1
se poate scrie - - - ( - - ) şi ajungem la L = 1; c) arctg-; d) an= Lnl ( -21 )k -Lnl ( -31 )k
k! k+ 1 ! X
2
şi L=_!_.98.a) e ;b) e ;c) .fe;d) e-3;e) e-6 ;f) e-2 .99.a) l;b) l;c) 12;d) ln3;
2 2
2
e) L =O (pentru k < 3 ), L =-ln2 (pentru k = 3) şi L =-oo (pentru k > 3 ); f) e- 3 .
l,x <O
100. f (x) =
l _!_, x = O. 101. a) a = 1; b)
2
x,x>O
Cum l~b11 =0, deosebim cazurile (i)
Şirul dat se notează cu ( xn) , iar b11 =
a::;-1~(x11 ) nu are limită; (ii) a E (1, 1) ~

2
~ +n+2
n+
1
.
-
~limx 11 =0; (iii) a>l~limx11
- =oa; (iv) a = 1, b = -1; c) (i) a>l~L=oo;
251
...-~1...- tn11J>r·1~''':I--... "V -r f ,..,......,.""'9-nrl„,.... ... „ ..... &..li I •„, _ ,.. ._,_..___ "
(ii) aE(0,l)-7L=O; (iii) a=l-7L=e. 102. a) O; b) O; c) O; d)l; e) oo; f)

p+l
103. a) Şir divergent cu limita L = oo; b) convergent, L =O ; c) L = 3; d) L =-oa ; e) O;
f) Logaritmăm relaţia de recurenţă, L = 1 . 104. Se demonstrează prin inducţie:
1 ( 1+~+3 ···+-3n-2 ) · 3 ll(i-

1 1
x 11 = Ib n-t r
'1 a , adică xn = Ib 2
)
3n-1 ·
3n-Ir
'1 a . Evident, 1 = O~
lim -----=!
11--too 3n
3
~ lim
n~oo
nYa = 1 (pentru
3
a> O) şi lim X11 = lblz, lim
00 n~oo
3
nYa = lim(- n-!.ki) = -1
00
3
(pentru
3
a<O), deci li2"1x11 =-lblz; pentru a=O, avem l~x11 =0. 105. x 11 =(a-1( +1 şi,
pentru a E (O, 2) , avem lim x 11 = 1 , pentru a = 2, lim xn = 2 , iar pentru a E ( 2, oo) şirul
00 00
este divergent, cu limx11 =00. 106. x, 1

=1+b+b + ... +b11 (inductiv). Dacă b=l,avem
2
00
l-b1i+l
xn = n + 1 -7 oo ; dacă b # 1 , avem xn = şi astfel, pentru b E (-oa, -1] , şirul nu are
1-b
limită; pentru bE (-1,1), avem limxn = --, iar pentru b ~ 1,limxn =oo. 107. Inductiv:
1
1-b 00 00
x 11 E (O, 1) , \in E N ; în plus, xn+I - xn = -xn <O, adică şirul e mărginit şi strict des- 3
crescător -7 convergent, cu limita L . Prin trecere la limită în relaţia de recurenţă: L =O .
108. xn = ~ a şi limFn·xn =-lalE{-1,1}, pentru a#O. Pentru a=O?

1+ (n + 1) a 2 a 00
109. an - an-I =-~(an-I+ 6), aşadar studiem situarea lui an faţă de --6. Inductiv arătăm
3
că an > -6, \in E N, şi revenind, avem an - an-l <O , adică şirul este mărginit şi descres-
cător, deci convergent. Imediat obţinem L = -6 . Altă metodă: lan + 61 = lan-I + 61= ... =
3
_ lao+6I n n n-1 1
- -70. 110. Xn+l < - - · xn <--·--·xn-I < .. . < - - · x1 ~limxn =0 ,
3n n+l n+l n n+l 00
aşadar şirul e convergent (având limita finită). 111. a) Ecuaţia caracteristică asociată este
3r 2 -2r-1=0şi are soluţiile ri=l,r2 =-l~bn=A+B·(-lT· Cunoscând b0 ,bi se
obţin A şi B , deci bn = 1 +
pozitivi; logaritmând relaţia de

(-l r;
recurenţă
b) bn = 1+4n-I ; c)
avem 1n b11 +1 = 2 · ln bn , deci

Observăm că şirul are termenii
şirul xn = 1n bn este
252
o progresie geometrică ~ xn = x1 · ( 2n-l) ~ bn = 2 2n-I; d) Metoda aplicată la c);
2+r
e) Ecuaţia caracteristică r = - - are soluţiile r1 = -1, r2 = 1 . Se consideră şirul
l+ 2r
xn -_bn-rl
- - -_bn+l
-- ~ xn+l -(
- - 3) · xn ~ xn -- x1 · ( - 3)n , de un de avem 1me , Sa~
· d.iat (b n )·f)
bn +r2 bn -1
ne amintim că: cos2t = 2cos 2 t-1. Cum b1 E (-1,1), există tE IR cu q =cost şi vom
ajunge la bn =cos ( 2n-l t). 112. a) Crescător; b) Nu se poate obţine un rezultat general:
Dacă an = n, bn = -n 2 , ( xn) este crescător, dacă însă an = n 2 , bn = -n, ( xn) este crescător,
iar dacă an = n, bn = -3n + 7 avem x1 = ±, x2 = 2, x3 = -% ,deci ( xn) nu este monoton;

c) Din nou nu putem preciza. De exemplu, an = n 2 ,bn = _!_ conduce la (xn) crescător,
n
an = n, bn = ~ ~ ( xn) descrescător; d) Din nou, nu putem concluziona; găsiţi contra-
n
exemple!; e) Pentru an = 2n avem ( xn) descrescător, pentru an= 3n - 7 şirul nu e
monoton; f) Să luăm bn = 5 - 2n, n ~ 1 . 113. a) xn = ~2 + x11 _ 1 ; b) Inductiv se arată că
* (1 + x 11 ) ( 2 - xn )
x11 < 2, Vn E N şi x11 +1 - xn = ~ >O ; c) Inegalitatea este echivalentă cu
xn +'12+xn
- - < _!_. 114. Un şir binecunoscut, al cărui studiu credem că este instructiv. Există
1
2+x11 4
mai multe abordări posibile. De exemplu, aplicând inegalitatea lui Bemoulli, avem:
11
2 3 2
e11+1 _[n +2nJ .n+2_[l- 1 Jn·n+2>[l- n J·n+2_n +3n +3n+2>l
e11 - (n+l) 2 n+l - (n+l) 2 n+l (n+l) 2 n+l - n3 +3n 2 +3n+l
(sau aplicăm inegalitatea mediilor pentru numerele a 1 = a2 = ... = a11 = 1 + _!_ şi an+I = 1 ).
n
Pentrumărginire: 2~e11 =I
n
C! ·( -nl )k =l+I---f·i<l+I
n Ak l n l
0 n k. 1k. <3.115.a)x
1 1
11+ 1 -xn=
=-x~ ~O. Notăm x0 =a. Dacă aE {0,1}, avem x11 =O, VnE N. Dacă a E (O, 1) ~ x 1 =
= a(l - a) E (O, 1) şi, inductiv, obţinem xn E (O, 1), Vn E N ; b) Ar trebui să observăm că
xn+I = ( xn -1 ) + 1, deci xn ~ l; notăm x0 =a şi, dacă a E {1, 2}, avem că şirul este
2
constant. Dacă aE (1,2), inductiv obţinem că xn E (1,2) şi, imediat, obţinem că

X11 +1 -xn=(xn-l){xn-2)<0, Vn E N; e) Inducţie: x11 >0,VnEN; cu inegalitatea
253
2
r a-x
mediilor, de exemplu, ajungem la xn+i 2'\fa ~ xn+I -xn = n :SO, deci O<xn <x0 ,
2xn
N; f) Xn-1 2 0 ~ Xn 21 şi = (Xn -1 ) + 3 ~ Xn+ I = Xn + ~ - 2 2

2
\;/ n E Xn+I · Xn 4 - 2 = 2,
Xn
aşadar xn >2
_ , wv n E ~1
n .
D e asemenea, xn+l - xn -- 2(2-xn) <O
_ . p·ma l"1zaţ1. . re d actaţ1.
ŞI
Xn
cum o cere un examen, un concurs. 116. a) a~+! - a~ <O~ an+I <an (de ce?). Dacă
a1 < O, atunci a2 < O, contradicţie, aşadar an 2 O,\;/ n E N ; c) Evident, şirul este mărginit;
.
cu mega l"1tatea me d"11·1or avem: an+l + 1- an 2 '\jan+l
/ · (1-an ) >-.
1 Nzce.
. 117. a) N1m1c,. .
2 2
n,n = 2k
de exemplu pentru an = n, avem ( xn) mărginit, dar pentru an =1 ,k E N
{ -,n =2k+l
n
avem ( xn) nemărginit; b) Din nou, nimic; de exemplu an = n + 1, bn = -n şi ( xn)
e mărginit, dar dacă an = n + 1, bn = n, avem ( xn) nemărginit; c) an =n , bn = n ~ ( xn)
n,n = 2k {_.!_ n = 2k
nemărginit; an = 1 _ şi bn = n' ~ ( xn) mărginit. 118. Niciuna.
{ - , n - 2k + 1
n n,n= 2k +1
119. Adevărate: a), c), d). 120. Dacă (an) este mărginit, adică există M >O cu
(an ) :S M, \;/ n E N* , avem că în intervalul [- M, M] se găsesc un număr finit de termeni ai
şirului
(care sunt numere întregi), aşadar o infinitate de termeni sunt egali; dintre aceştia
alegem un subşir constant. Dacă (an) este nemărginit superior (de exemplu), considerăm
Vm = (m, 00 ) O vecinătate a lui 00 Şi avem că există un termen an E Vm, adică an > m.
m m
Luăm acum şirul ( anm ) care este subşir al lui (an) şi care are limită (egală cu 00).
121. a) Dacă a< 3, avem limita _!_; dacă a= 3, limita este ~; iar dacă a> 3, limita este
3 3
+oo ; b) dacă a < 4 , limita este O; dacă a = 4 , avem limita 1, iar pentru a > 4 limita este
2
+oo ; c) Dacă 3
a E ( -1, 1) , avem limita a2 + , în rest limita este 1; d) Dacă a E ( -1, 1) ,
a +4
avem limita O, dacă a = -1 , şirul nu are limită, dacă a =1 , avem limita _.!_, în rest limita
2
este O; e) Dacă a = b, avem limita 1; dacă a0, atunci
254
(1 + Yn r = n ~ c,~y/ =>o< Yn s ~ n-l2 => limy/1=o=>limx/1=1. 123. Pentru
00
oo
Xn =
=l11 +211 + ... +p11 avem p 11 sx11 sp·p 11 => psef;:: Sp ·efP=>L=p . 124. a) O; b) 1;
c) 3n; d) 2.Jn + 2 = .Jn + 2 + .Jn + 2, grupare convenabilă, amplificări cu conjugate,
L = O; e) O; f) Folosim sin ( nn- X) = ( -1 r .sin X şi obţinem L = 1. 125. a) Şir monoton şi
mărginit,deci convergent, cu L = 2; b) x11 ~O=> xn+I ~ x11 , aşadar şirul are limita L (fiind
monoton). Dacă LE JR , şirul trece la limită în relaţia de recurenţă, am avea L = O, absurd =>
=> L = +oo; c) x 11 >O, Vn ~ 1 (inductiv) şi, chiar mai mult atunci, cu inegalitatea mediilor,
avem X11 +1 ~ _!._ · 2J2 = J2 => xn+l - x11 s O, aşadar şirul este monoton şi mărginit; din
2
relaţia de recurenţă obţinem L = J2; d) x 11 >O, Vn E N* şi, imediat, x 11 s 1, Vn E N* ,
X 11 (1-x/)
n ~ 2 ; în plus, x11 +1 - x 11 = ~O=> şirul este şi crescător; L = 1 ; e) Xn = O,
l+x 2
11
Vn E N*. Dacă x1 =1 => x 11 = 1, VnE N* şi L = 1; dacă x1 >1, obţinem x2 <1,x3 > 1 şi,
inductiv, x211 s 1, x211 +1 > 1, Vn E N*. Mai mult, O<Xi <x4 < ... <Xi11 <1 <Xin-l <„. <X:3 <x1 =>
=> subşirurile ( x211 ), ( x211 _1 ) sunt convergente, având limitele 11 , respectiv 12 . Din
11 = - - şi 12 = - - deducem 11 = 12 , apoi ( x 11 ) este convergent cu L = 1 ; f) Ecuaţia

2 2
1+12 1+li
x =cos x are unică soluţie x0 E (O; 1) . Se deduce imediat x11 E (O, 1), V n E N, n ~ 2 , adică
şirul este mărginit. Din =cos (cos x11 ) deducem că ( x211 ) şi ( x2n+I) sunt monotone,
X11 + 2
deci convergente, având limitele 11 , respectiv 12 . Din lx211 - x211 +1I=
-- 21· Slll
· X211-l -x2n · Slll· X211-l + X2n I -<I X2n-I - X2 17 I• X2n-l + X2n •
Cum X211-l + X2n <_ l,
2 2 2 2
deducem lx211 - x211 +il s lx211 _1 - x 211 I, de unde 11 = 12 • Aşadar, şirul este convergent, limita
(X -1)2
sa fiind soluţia ecuaţiei x =cos x . 126. xn+I - x11 = /1
>O=> ( x11 ) este crescător şi
2
2
x11 > -
_ x - a, x -
0 1
_ l+a <1
_ , ap01. m
. ductrv.
. . x s 1, Vn E N => şirul ( x ) este şi mărginit,
11 11
2
aşadar este convergent, având limita L . Trecem la limită în relaţia de recurenţă şi
ajungem la L = 1. 127. x11 >O, VnE N (inductiv!) şi xn+I < 1, VnE N. Şirule convergent
Xn
255
cu limita L. Relaţia de recurenţă poate fi scrisă xn+I = n şi, prin trecere la limită,
1 2
- +xn
n
L -
O. N otam . . ~ 1 . ~ 1 . d - b. ( n + 1) . Yn
= acum Yn = n · xn ŞI pnn m ocmre m re aţia ata o ţmem Yn+I = 2
.
n+ Yn
Se arată că Yo,Y1,y 2 ::; 1 şi, presupunând că Yn::; 1, avem Yn+I -1 = (l- Yn) (y; -n)::;
n+ Yn
2
Yn ( 1 - Yn ) . . _ . .
::; O => Yn+I ::; 1 . În plus, Yn+I - Yn = 2
;?: O, aşadar, fond monoton ŞI margmit,
Yn +n
şirul este convergent. Cum y 11 = T şi - 1- ~ oo, putem folosi lema Cesaro-Stolz:

Xn
. . n + 1- n 1 1 f f 3
l = l~yn= 1~_l_ _ _l_ =li;,nYn =z=>l=l.128.Searatăcă : IR ~ IR, (x)=x +x
Xn+l Xn
este surjectivă şi injectivă, deci Va E IR, 3x E IR cu f (x) =a. Şirul ( xn) este astfel bine
definit, deoarece pentru orice xn, există un unic xn+I astfel încât f (xn+I) = xn . Inductiv
arătăm că x11 >O, 'lln E N; din -X17- = 1 + xn+I 2 > 1, deducem că ( xn ) este descrescător.
Xn+l
Rapid se ajunge la L = O. 129. 1 +a+ b =O. 130. a) Adevărată - demonstraţie prin
reducere la absurd; b) Adevărată - reducere la absurd; c) Falsă, contraexemplu:
x 11 =(-lr=y11 ; d) Adevărată; e) Falsă: x11 =(-1r; f) Falsă: x11 =n,yn=-n.
131. a) Dacă
LE IR, putem lua an= L ,bn = _!_; dacă L = 00 , putem lua a11 = _!_,b11 2 ,
n n n n
b) an = L · n, bn = n (pentru LE IR * ), an = n, bn = n2 (pentru L = O), an = n 2 , bn = n
(pentru L = oo ) .
2.1.4. Limite de funcţii,

asimptote
132. Simple înlocuiri. 133. b) x =O; c) x = 1; d) orice xE Z. 134. a) aE {-1,3};
b) a E {O, 1} ; d) a = ~ . 135. Se consideră şiruri convergente la O, de exemplu x 11 = - -,

1
3 2nn
y 11 =
1
n , pentru care ( f (xn)) şi ( f (y 11 )) au limite diferite. 136. a) b) O; c) O; ±;
2nn+ -
2
256
4 14 1
d) - ; e) - ; f) O. 137. a) oo; b) oo; c) oo; d) oo; e) l; f) - . 138. a) O; b) O; c) l;
5 47 3
3 5 5 1
d) ln2; e) ln3; f) 0.139. a) 3; b) -; c) -; d)-; e) -4; f) -.140. a) /(1-0)=-=,
5 3 7 2
/(l+O)=oo; b) /(0-0)=/(0+0)=oo; c) /(0-0)=0, /(0+0)= oo; d) /(0-0)=-oo,
/(O+O)=oo; e) /(0-0)=-~,/(0+0)=0; f) /(2-0)=-=, /(2+0)=±·
20 1 1 1 3 1 3
141. a)-; b) - - ; c) -; d) -; e) 3; f) 12.142. a) -ln2; b) -; c) -; d) l; e) 8·ln2;
3 16 2 2 4 3 2
17
ln6; f) e 3 . 144. a)-;
f) 4. 143. a) -2; b) 1; c) 3; d) ln2; e) - 3 b) (1)
- n d) O; e) O;
; c) -;
. ln8 4 2 2
1 1 3 3 3 1
f) - - . 145. a)-; b) e; c) +=; d) O; e) 2; f) -.146. a)-; b) 6; c) -; d) 1; e) -2;
2 2 2 4 2
3 1
1 -2 -- - 1 1 1
f) - . 147. a) e ; b) e 2; c) l; d) e3 ; e) e4; f) 1. 148. a) - - ; b) 5; c) - - ; d) 1; e) -;
4 4 2 4
2 n J2 .fi
f) 2. 149. a) O; b) -; c) -; d) 3; e) - - ; f) --.150. a)-; b)
1 1
-; c) 2; d) -1; e) -;
1
n 2 2 3 2 3 2
12
1 1 1 r;: -
f) - . 151. a)-; b) l; c) -; d) O; e) oo; f) -1. 152. a) e 12 ; b) e- 2 ; c) v6; d) en; e) e;
2 4 2
n(n+I) n(n+l)
f) 1. 153. a)~; b) e-n; c) 2.JS; d) lfiA; e) e- 2-; f) e- 2-. 154. a) x = 1 asimptotă
2
verticală, y = 1 asimptotă orizontală; d) x = -1, x = 1 asimptote verticale, y = O asimptotă
orizontală. 155. a) dreapta de ecuaţie x = 1 asimptotă verticală, iar y = x + 1asimptotă

oblică; d) x = 2 asimptotă verticală, y =1 asimptotă orizontală spre oo, y = -1 asimptotă
orizontală spre-=. 156. a= 2. 157. a= 2, b = -3. 158. a= 8, b = 2. 159. a) Dreapta de

ecuaţie x = 1 (asimptotă verticală); b) y = x- 2 asimptotă oblică spre oo şi y =-x + 2
asimptotă oblică spre -=; c) Dreapta de ecuaţie x = O este asimptotă verticală la dreapta;
dreapta y = x + 1 asimptotă oblică; d) Dreapta y = 1 este asimptotă orizontală la oo;
e) Dreapta y = O este asimptotă orizontală spre oo; f) Dreapta de ecuaţie x = O este
asimptotă verticală la dreapta, dreapta x = 1 este asimptotă verticală, 1

dreapta y = - -
1- e
este asimptotă orizontală. 160. Pentru x0 E IR putem considera şirurile ( x 11 ), (y 11 ) cu
x11 E<Ql,y11 EIR \ <Ql şi limx11 =limy11 =x0 . Obţinem însă f(x 11 )=l,J(y11 )=0, deci
00 00
şirurile (f(x 11 )),(f(y11 )) au limite diferite. Concluzia se impune. 162. _!_-l<[_!_]s_!_,

X X X
257
'\Jx E JR* ~ 1- x < x { ~] ::; 1, '\Jx >O şi 1- x > x { ~ }::: 1, '\Jx < O. Prin trecere la limită în
origine, avem că ambele limite laterale sunt egale: lim x · [_!_] =1. 163. M::; g(x) ::; M,
X---70 X
'\Jx E D, cu M >O~ -M ·I! (x )I::; f (x) · g ( x)::; M ·I! (x )I, '\Jx E D . Se trece la limită şi
se foloseşte criteriul „cleştelui".

nI 5
164. a) - · ; b) - ; c)
[ n ( n + 1) J2 ; d) 3J3
- - - ; e) 3;
2n 2 8 2
n ( n + 1)(2n + 1) -~ ~ 24 2 1 ~
f) . 165. a) e 2; b) eB; c) e ; d) e x; e) e- ; f) e2. 166. a) 1; b) n;
12
c) _3_; d) cos a; e) _!_; f) _ _!_. 167. a = 2, b = c = 4. 168. f nu este constantă ~
7t 2 2
~ :la, b E JR cu a * b şi *
f (a) f (b) ; dacă T este o perioadă a funcţiei, considerăm
şirurile an = nT +a, bn = nT + b şi obţinem că ( f (an)), ( f (b11 )) au limite diferite.
2
. . . . . . . x + ax+2
169. b = 1; ecuaţia as1mptote1 onzontale: y = 1. Se impune deci ca ecuaţia =1
2
+2x+l X
să nu aibă soluţii reale în domeniul de definiţie . Se obţine a = 2 . 170. a = b = 1, c = 2.

1
A. 1. a=2. 2. a) 1; b) 2; c) -; d) 2. 3. x =l(asimptotă verticală) şi y=2 (asimptotă
2
orizontală spre -ooşi spre +oa). B. 1. a=O. 2. a) 1; b) 3; c) _!_; d) 3. 3.x = 2,y = 3.
4
C. 1. min A nu există, max A nu există, inf A= 1, sup A= 3, A'= [1, 3]. 2. a) _!_; b) 6n; c) 1.
4
3. a)
1
; b) J;; c) ~. 4. a= 1, b = 2; în acest caz, dreapta de ecuaţie x = -1 este
24
asimptotă verticală pentru graficul funcţiei. D. 1. Şirul
definit prin xn = ~, n;::: 1 este
n+l
strict crescător, aşadar A= (O, 1 J; nu există min A, iar inf A = O, max A = sup A = 1.
1
2.a)O;b) J7;c) 1.3.a)-_!_;b) l+ln6;c)--.4. a 11 =(-l)'1, b11 =(-l)'i+ 1,n;:::1 sau
8 27!
an = n, bn = -n, n;::: 1 sau orice alt exemplu corect! 5. a= 2,b = -2; în acest caz, dreapta
de ecuaţie x = 2 este asimptotă verticală pentru graficul funcţiei .
258
2.2. Continuitate
2.2.1. Funcţii continue, operaţii cu funcţii continue
171. a) f (0-0) = f (O+ O)= f (O) =-1 => f este continuă în origine; b)f(O- O)= --oo-:!-
* f(O + O) = 00 =>feste discontinuă în origine (discontinuitate de speţa a doua);
c) f (O - O) = f (O + O) = ~, aşadar f este continuă în origine dacă şi numai dacă
3
f (O) = m = ~ ; d) Continuă; e) f (O - O) = 1 -:!- 2 = f (O + O) ; f) Continuă dacă şi numai
3
dacă m=_!_. 172. a) Dacă aE IR*, pentru orice şir (x 11 ),x11 -:t-a,x11 --7a, avem
2
J (x )--7 a ·sin_!_ =f(a). În plus,

11 IJ (x)I = lxl · lsin_!_I S lxl, 'v'x-:!- O=> lim J (x) =O= f(O),
a x x~O
aşadar feste continuă pe IR ; b) Ori de câte ori e posibil rapid, nu e rău să schiţăm graficul
funcţiei şi să observăm dacă se „întrerupe" sau nu; în cazul nostru, probleme ar putea fi în
a= 1, dar nu sunt: f (1-0) = f (1 +O)= f (1) =O. Funcţia e continuă pe IR. (Avem însă
chiar mai general: dacă f :D --7 IR e continuă în a E D, atunci şi Iii are aceeaşi pro-
prietate. Reciproca este însă adevărată?); c) Continuă pe IR - {1}; d)f e continuă pe IR*,
originea fiind punct de discontinuitate de speţa a doua; e) [2x - 1] = k E Z cu k s 2x - l <
< k + 1 sauf(x) = k E Z daca- xE [k+l

- - ,-k+2]
- . (Graficul? - segmente paralele cu Ox!).
2 2
Funcţia e discontinuă în orice punct 1

ak = k; , k E Z, deoarece f (ak - O) = k - 1 -:!- k =
= f(ak +O). În rest, no problems,f e continuă pe IR\ {ak I k E z}; f) Discontinuitate de

speţa a doua în a= O. 173. a) aE IR; b) aE {-2,2}; c) bE {-2,2}; d) b =-3; e) c =0;
l,x <O {O,x <O

f) a=l.174. f(x)= , g(x)= ,xEIR.Acestexemplusatisfaceşi f·g
{ O,x~O l,x~O
continuă. Găsiţi şi alte exemple? Găsiţi şi un exemplu pentru care f + g e continuă, dar
f · g nu este? 175. Rezolvăm inecuaţia 2
x 2::3x-2 (clasa a IX-a) şi avem
2
x ,xE(--oo,l]u[2,oo)
f x =
() . Pe fiecare dintre intervalele apărute (trei), funcţia este con-
{ 3x-2,xE (1,2)
tinuă (exprimată prin funcţii elementare); imediat concluzionăm că feste continuă pe IR.
180. Dacă b -:!- 1 avem f (O+ O) infinită => b = 1 (condiţie necesară deocamdată!). Pentru
1 {0,x=2
b=l, a=-- avem că f estecontinuăpe D=(- ,1].181. (fog)(x)= este 00
2 Lx-:t-2
259
* {-/(x),xE [l,a]
continuă pe IR\ {2} şi g of continuă pe IR . 183. g ( x) = , cu a > 1
/(x),xE (a,oo)
oarecare; arătaţi acum că sunt îndeplinite condiţiile din enunţ! 184. a) şi b).
185. f ( x ) = { l, X :<:;; 0 . n b) b=3e;

186. a) a=-; 3
c) c=l(verificare!); d) x· [ -1 ] =
-1,x > 0 2 X
= x ·( ~ -{~}) = 1- x · { ~} => ;~ f (x) = 1 ; cum f (O) = a , se impune. Să vedem dacă

e suficient! Pentru orice x > 1 , avem [ ~] = O, deci f este continuă pe (1, oo) ; cum
f (1) = 1 :;t f (l +O)= O=> f este discontinuă în x = 1, de unde aE Q (pentru ca/ să fie
continuă pe IR !). Să studiem totuşi în ce puncte este f continuă. Dacă x :<:;; -1 , avem
[ _!_]=-1,
X
deci/e continuă pe X
1
(-oo,-1); pentru xE(O,l) avem [_!_]=kE Z =>-- <
k+l
< x :-:;;_!_,aşadar
k
1
/(x)=kx, pentru xE(--,_!_],kEN*, de unde 1(_!_-o)=l:;t
k+l k k
:;t f (±+O) = k; 1
. Un raţionament asemănător pentru x E ( -1, O) . Aşadar, pentru a = O,
f e continuă pe IR \{±/kE z* }; e) b =O, c E IR; t) a, b E IR, c = 1. 187. Dacă
a E IR\ {O, 2} , considerăm şirurile (an), (bn), an E Q , b11 E IR\ Q, a11 ---7 a, bn ---7 a; avem
astfel lim f (an) = a :;t 2a = lim f (bn) , adică f nu are limită în a, deci f e discontinuă în
2
00 00
a. Dacă a E {O, 2}, considerăm xn ---7 a şi extragem din acest şir subşirurile (un), (vn) de
numere raţionale, respectiv iraţionale (dacă unul din aceste subşiruri are doar un număr
finit de termeni, problema se reduce la studiul celuilalt subşir); vom avea
l~/(un)=a =2a=l~/(vn),aşadar l~/(xn)=/(a), caz în care/este continuă.
2
188. Dacă a E IR\ 'li, , considerăm şirurile (an), (bn), an E Q, bn E IR\ Q , cu an ---7 a, bn ---7 a;
avem şi aici li.:11 f (an) = a :;t [a J = l~ f (bn), deci f nu este continuă în a. Dacă a E 'li, şi
Xn ---7 a; extragem subşirurile (un), (vn) de numere iraţionale cu limita a şi un E (a -1, a),
vnE(a,a+l)=>l~f(un)=a-l:;ta =li,:n/(v11 ) , aşadar /nu e continuă în a nici în
acest caz. 189. Avem imediat că/e continuă în orice aE JR* . Pentru a =0 considerăm,
1 bn =
de exemp1u, an=-, 1 ~T*
,nE 1'1 ,
•
şrrun
• ~
convergente catre a, dar pentru care
2nn 2nn+~
2
260
şirurile ( f (an)) , ( f ( bn)) au limite diferite; concluzia? 191. f e continuă pe IR \ {-1, 1} .
192. /(2007) = kE Z; din 2k ~ 2007 < 2k+I ajungem imediat la k = 10; logaritmăm în
baza 2 inegalităţile din enunţ şi avem: f ( x ) ::; log 2 x < f ( x ) + 1, de unde f ( x ) = [log 2 x ]
şi f are ca puncte de discontinuitate orice ak = 2k, k E Z . 193. Se ştie că dacă f este
monotonă, atunci are limite laterale în fiecare punct a E D (evident, dacă a este
extremitate a lui D , numai una dintre limitele laterale are sens). Vom mai arăta că acestea
sunt finite. Presupunem că/ este crescătoare şi considerăm u, vE D , arbitrare, cu u < v;
din u < x < v ajungem la f (u) ::; f ( x) ~ f (v) şi apoi f ( u) ~ f ( u + O) ~ f (v) , iar prin
altă trecere la limită: f (u) ~ f ( v - O) ~ f ( v) , adică f ( u +O) şi f ( v - O) sunt finite;
aşadar punctele de discontinuitate ale unei funcţii monotone, dacă există, sunt de prima
speţă. 194. Dacă f are limite laterale finite în a, pentru xn ~ O,xn >a, avem
I! (a+ xn) - f (a - xn )I ~ I! (a+ O) - f (a - O)I < c ; cum c este arbitrar, obţinem
f (a + O) = f (a - O) , aşadar a este punct de discontinuitate de speţa întâi; un exemplu
1x :;C O
de astfel de funcţie este f (x) = { '
, xE IR. Să remarcăm de asemenea că dacă f nu
O,x =O
are limite laterale finite în a, condiţia din enunţ este totuşi îndeplinită, de exemplu pentru
_!_ X :;C 0
f (x) = lxl' ,x E IR şi astfel, în acest caz, a = O este punct de discontinuitate de
{
O, x =O
speţa a doua. Concluzia vă aparţine . 195. Da, deoarece toate punctele domeniului unei
astfel de funcţii sunt puncte izolate. 196. a) Şirul [ :: l este convergent, deci mărginit;
presupunând că ( bn) este mărginit, avem că şi mulţimea {bn} este finită, deci {a11 } este
finită. Şirul iniţial fiind convergent, avem că de la un rang n0 : an = lim an , contradicţie

bl1 00 bl1
cu ipoteza; b) Considerăm a E [ O, 1] şi x11 ~ a ; daca- xn = -anE "l'

bl1
trl\
xn *a , obţmem
.
f ( x11 ) = - ~ O, iar dacă xn ~ a şi ( x11 ) este şir de numere subunitare iraţionale, avem
1
bn
f (x 11 ) = O~ O, deci, oricum, în orice punct, fare limita O; folosind criteriul lui Heine,
avem că/ e continuă în orice punct iraţional şi origine, în rest este discontinuă. 197. Din
f(x)=J(Fx) ,\fx>O, obţinem inductiv: f(x)=f( 2Tx) ,\fnE N*,x >O . (Obţineţi!)
Deoarece lim 2Tx =1
n~ oo
şife continuă în a=l, ajungem la lim
n~ oo
1( Tx)=f(l) , adică
2
261
f ( x) = f (1), Vx >O. 198. Aceasta este o proprietate importantă a funcţiilor continue (de
„inerţie" sau de păstrare a semnului pe o vecinătate). Notând f (a) = u şi presupunând
u > O, alegem vecinătatea V =( ~, 3; ) E vu ; avem că există o vecinătate U a lui a astfel

încât f (x) E V, adică f (x) >'!:!_>O (la fel dacă n <O).
199. Considerăm a E IR oarecare
2
şi alegem un şir ( xn) de numere raţionale, xn ~ a; cum f şi g sunt continue în a, de-
ducem f ( xn) ~ f (a), g ( xn) ~ g (a) şi acum folosim ipoteza. Pentru cealaltă situaţie
propusă răspunsul este negativ, după cum arată un exemplu: f (x) = sin nx, g ( x) = O.
200. Notăm f(D)=E, considerăm u,vEE,u<v fixaţi şi fie tE(u,v). Evident, există
a, b E D cu f (a)= u,f ( b) = v ; presupunem a< b şi considerăm mulţimea
A = {x E [a, b] I f ( x) :::; t} . Dacă M = sup A, avem că există un şir ( xn) de puncte din A
convergent la M, deci f (xn ) :::; t, Vn 2'. 1 . Cum f este continuă, avem că
f(M)=limf(xn):s:;t; deoarece t<f(b), avem M<b şi de asemenea
n-700
f(x)2'.t,VxE (M,b]. Considerând un şir (y 11 ) din (M,b), convergent la M, avem
f ( y 11 ) 2'. t, Vn 2'. 1, de unde f ( M) = lim f ( y 11 ) 2'. t . Din f ( M) :::; t şi f ( M) 2'. t , deducem
n
f ( M) = t E E, deci [u, v] k: E , adică E este un interval. 201. Fixând x E IR, remarcăm
(!?) că /(x) este cea mai mică distanţă posibilă de lax la un număr întreg. Dacă
X, 0:::; X:::;_!_
xE(0,1] observăm că f(x)= 2
şi, de asemenea, /(x+l)=/(x),VxEIR,
1
{ 1-x,-< X:::; 1
2
adică feste periodică.
Se verifică imediat continuitatea funcţiei în puncte din IR\ Z , iar
pentru k E Z avem f ( k - O) = f ( k + O) = f ( k) = O . 202. Considerăm h = g - f care e
continuă în a şi h (a)> O, folosim acum inerţia funcţiei h (probl. 198). 203. Presupunem
că x0 < x1 şi astfel: x1 = f ( x0 ):::; f ( x1 ) = x2 ; inductiv se arată că şirul este crescător (la
fel, dacă x 0 > x1 , şirul este descrescător); oricum, avem x 11 E [ a,b ], VnE N, aşadar şirul
este convergent (fiind şi mărginit), limita sa fiind L . Cum feste continuă, ajungem la:
f(n)=f(l~x1 )=1i;,nx1 + 1 =u. 204. /(x)=/(~}VxEIR şi, inductiv, f(x)=f(;}
VxE IR,nE N; cum/ este continuă obţinem f ( x) = lim

n-700
1(2-)
an
1
= f(x · lim- ) = f (O),
00 an
Vx E IR , deci f este constantă. 205. a) Pentru x = y = O, obţinem f (O) = O , apoi
262
x=nEN,y=l conduce la /(n+l)=/(n)+l; imediat obţinem J(n)=n·J(l), cu
nE N. Facem x = -y şi vom obţine că/ este impară, aşadar f (n) = n·f (1), VnE Z. Tot
inductiv ajungem şi la J ( x1 + x2 + ... + x11 ) = J (x1 ) + ... + J (xn ), Vxk E Q,nE N. Pentru
xk =~,Vk=l,n, ajungem la /(l)=n·/(~}nE N*, de unde 1(~)=~·/(l),nE N*

şi apoi pentru nE Z. Acum, pentru xk = ·~, obţinem 1(:) = n · 1(~) =: · /(1),
adică f ( x) = x · f (1), Vx E Q ; b) Pentru orice a E IR avem că există un şir (an ) de nu-
mere din Q, convergent la a; folosind continuitatea lui/ avem că există lim /( °n) = J( a),
n---'JOO
adică lima11 • /(1) = f(a) <=>a· /(1) = J(a), aşadar f(x) = k·x, VxE IR. 206. Dacă f
n
este discontinuă în a E IR , avem că există un şir (an ) cu an ~ a şi pentru care şirul
( f (an)) nu are limită. Fie acum b E IR* şi ( bn) un şir cu bn ~ b - a; evident, şirul definit
prin xn = an + bn este convergent la b şi f ( x11 ) = f (an)+ f ( bn) = f ( a11 ) + f ( b11 ) • f (1);
deoarece există l~b11 ·f(l)=(b-a)·/(1) şi (J(an)) nu are limită, avem că nici
(f (xn)) nu poate avea limită, aşadar feste discontinuă în b (care a fost ales arbitrar).
207. Evident, funcţia g: IR~ IR, g ( x) = f (x)- f (O) este o soluţie a problemei (satisface
egalitatea din enunţ), iar g este continuă, cu g (O) =O . Luăm y = O şi obţinem
g(%) = g~) sau g(2x) = 2g(x), VxE IR. Acum pentru x = 2u, y = 2t, ajungem la:
g(u+t)=g(u)+g(t),Vt,uEIR=>g(x)=k·x,kEIR şi astfel f(x)=ax+b, cu a,bEIR.
208. Succesiv facem transformarea x ~ x ~ 1 şi ajungem la: f ( x) = f ( x ~ ) =

1
= f ( -X - - 3) = ... = f [X - 2112 +1J, Vx E IR, n

11
~ 1. Prin trecerea la limită obţinem:

4
11
f ( x) = lim f - X - - -
n~oo [ 2n
-
211
2 lJ
= f ( -1), Vx E IR => f este constantă. Încercaţi acum să
arătaţi că funcţiile care satisfac f ( 2x )- f ( x) = x, Vx E IR , sunt cele de forma
f (x) = x + a,aE IR. (Idee? Transformarea x ~ ~ ). 209. y =O~ f (! (x) + f (o))= x,

2
VxE IR.Considerăm g(x)=J(x)+f(O) şi avem (fog)(x)=x,VxEIR=>f este sur-
jectivă şi g este injectivă! Aşadar feste bijectivă (!), cu /- 1 ( x) = f (x) + f (O). Relaţia
263
din enunţ conduce la f- 1 (x+y)=f(x)+f(y) sau f(x+y)+f(O)=f(x)+f(y),
\::/x,yE RCunotaţia h(x)=f(x)-f(O) deducem h(x+y)=h(x)+h(y),\::/x,yEJR,
adică h ( x) = ax şi apoi f ( x) =ax+ f (O) . Verificare obligatorie! Se ajunge la f (x) = x
sau f(x) =-x, \::/xE JR.
2.2.2. Proprietăţi ale funcţiilor continue

210. a) Considerăm funcţia continuă f : JR ~ JR, f(x) = x3 - 2x - 2 şi, deoarece
/(1)<0,/(2)>0, deducem că există cE (1,2) cu f(c)=O. 212. Considerăm
f : JR ~JR, f (x) = x + nx -1 , care este continuă şi strict monotonă pe (O, 1) . Deoarece
11
f (x) >O, \::Ix E [1, soluţiile pozitive ale ecuaţiei f (x) =O pot fi doar în [O, 1) . Avem
00 ) ,
/(0)<0,f(~)>o, care conduc la existenţa unui (unic) x1 E(o,~}n;:::2 cu
f (x =O . Cu criteriul „cleştelui" obţinem şi limita lui (x„).

11
) 213. a) f (x) >O, pentru x E
E (-00, l)u(2,oo)şi /(x)::o;O,pentru xE[l,2];e) f(x)<O pentru xE(l,2)u(2,3) şi
f(x)>O pentru xE(3,oo); f) f(x)<O pentru xE(l,e) şi /(x)>O pentru
xE ( 0,1) u ( e,oo). 214. a) xE (-00,-v'i] u[ o,J2]; b) xE (1,oo); c) xE (-00,-2] u[o,2];
d) xE (O,e); e) xE (0,2]; f) xE (-oo,-2). 215. Funcţii continue. 216. a) f((-1,1)) nu
este interval; b) f ((O, 2)) nu este interval; c) f ( (-~, ~)) nu este interval sau fare în
origine o discontinuitate de prima speţă; d) f ( ( ~, ~ ~)) nu este interval sau ... ; e) Con-
siderăm a= ifi,b = 'ef9 E JR\ Q ~ f( a)= 7,f (b) = 9; considerăm u = 8E f ( a),J(b) şi

arătăm că nu există c E (a, b) cu f (c) = u ; f) Raţionament analog celui anterior; de
exemplu a= log~,b =log~ şi ecuaţia f (c) = 4. 217. a)/ continuă~ fare proprietatea lui
Darboux ~ f([0,1]) =I este interval; cum 1(~)E [0,1), deducem I<:;;; [0,1), oricum
/:;t:[O,l]u[2, 3]~/ nu este surjectivă; b) Evident, /(x);:::O, \::/xE[O,l]. Dacă/ar fi
strict crescătoare am avea /(0)</(~)=0, absurd; dacă/ar fi strict descrescătoare:

f (1) < 1(~) =O; c) Folosim repetatul: f continuă şi injectivă pe un interval ~ f strict
monotonă. 218. Evident, g este continuă ca şi compusa a două funcţii continue. Dacă
264
g ( x) = 1, Vx E IR , deducem f (x) = 2kn, k = k ( x) E Z . Presupunând că f nu e constantă,
există xi, x 2 E IR, Xi *x 2, cu f (xi) = 2ki n, f ( x2 ) = 2k2 n, ki *k 2; cum f are proprietatea
lui Darboux, fia orice valoare cuprinsă între 2kin şi 2k2n. Se arată însă că există între
acestea numere care nu sunt de forma 2mn, m E Z . 220. liro f (x) = O~ Vq > O, ::38 > O
X--7""
aşa încât I! ( x )I < E, Vx E ( 8, oo) . Aşadar pe ( 8, oo) feste mărginită. În rest, pe [O, 8] feste
mărginită,
fiind continuă pe interval compact (Weierstrass) . 221. 3M >O cu
-M$.f(x)$.M,'llxE IR ; funcţia g:IR~ IR ,g(x)=f(x)-x este continuă şi
g(-M)·g(M)$.0~::3cE[-M,M] cu g(c)=O sau f(c)=c. 222. Funcţia
g:[O,n]~ JR, g(x)=f(x)-f(x+n) este continuă şi g(O)·g(n)$.O. 223. Se consi-
deră funcţiile continue g,h:[-a,a]~IR,g(x)=f(x)-x, h(x)=f(x)+x. 225. a) feste
strict crescătoare pe JR, feste injectivă; liro f(x)=-oo,limf(x)= 00 şi/continuă~
x---7---oo CX)
~Im/= IR ~ f surjectivă. 226. g: [0,1] ~ JR,g(x) = (2-x) · f (x )-1. 227. Considerăm
f : (O, oo) ~ JR, f (x) = x 11 + ln x , care este continuă şi strict crescătoare . Cum
limf(x)=-oo, avem că există E > O cu f(E)<O; în plus, f(l)>O, există un unic
x --70
x>O
x,1 E(E,l) pentru care f(x 11 ) =O; evident (x11 ) este astfel mărginit. Dacă x 11 =u2v=x11+1 ,
deducem u 11 2 v 11 ~ O$. u 11v 11 = ln 2:'.. ~ v > u , contradicţie. Aşadar x 11 < X 11 +1' Vn E N*

-
u
adică şirul este şi strict monoton. Acum teorema lui Weierstrass. 228. Considerăm un
interval I. Dacă O~ I, f este continuă pe I şi astfel f are proprietatea lui Darboux, iar
f (I) este un interval. Ce se întâmplă însă dacă OE I? Fie y E [-1, 1]; ecuaţia sin_!_ = y
X
are soluţii x 11 = ~ , n E Z, cu x 11 ~ O. Există evident n0 E N astfel

n.n + (-1) · arcsin y
încât x 11 El,'lln2n 0 , adică există x11 El cu f(x11 )=y~J(I)=[-l,l]u{f(O)}. Sigur
că f (I) este interval dacă şi numai dacă I! (O )I$. l. 229. Notăm f (D) = E , considerăm
u,vEE, u<v fixaţi şi fie tE(u,v). Evident, există a,bED cu f(a)=u,J(b)=v;
presupunem a < b şi considerăm mulţimea A = {x E [a, b] I f (x) $. t} . Dacă M = sup A ,
avem că există un şir ( x 11 ) de puncte din A convergent la M, deci f (x 11 ) $. t, Vn 2 1 . Cum
feste continuă, avem că f ( M) = liro f ( x 11 ) $. t; deoarece t < f ( b) , avem M < b şi de
n---700
asemenea f (x) 2 t , Vx E ( M, b] . Considerând un şir ( y 11 ) din ( M , b) , convergent la M,
265
avem f(Yn)~t,Vn~l, de unde f(M)=limf(y11 )~t. Din f(M):5't şi f(M)~t,
11
deducem f (M) = t E E , deci [u, v] c E , adică E este un interval. 230. Dacă

n
2:J(xk)
m=min{f(xk)},M=max{f(xk)}, evidentu= 1
E[m,M] şi, cum/are pro-
n
prietatea lui Darboux, există cE [a,b] cu f(c)=u. 231.f(x)=f(y) şi inegalitatea
dată conduce lax = y, deci/ este injectivă; având proprietatea lui Darboux,f este şi strict
monotonă. Dacă/ este strict crescătoare, din x < ydeducem f (y )- f ( x) ~ y-x. Pentru
x =O şi y~oo, rezultă lim f(y)~oo, iar pentru y =O avem f(O)+x~f(x) şi
y---too
lim f ( x) :5' lim ( x + f (O)) = - 00 • În concluzie, Im f = JR , deci f este şi surjectivă.

x--..+-oo -oo
232. Dacă feste crescătoare, considerăm a,bE I,a b ), deci cE [a,b]. 233. Presupunem că există a,bE I astfel încât f(a) < O,f(b) >O.
Evident astfel că avem m =OE (f(a),f(b)) şi deci ar exista c între a şi b astfel încât
~ *
f(c) = m =O, ceea ce contrazice ipoteza. In concluzie avem f(I) c JR+ sau
f(I) c JR_*. 234. Funcţia h: [a,b] ~JR, h(x) = f(x)- g(x) este continuă şi h(a)h(b) $O.
235. Funcţia h: [a,b] ~ JR,h(x) = f(a + b-x)- g(x) este continuă şi h(a) = f(b)-b $O,
iar h(b) = f(a)-a ~O, aşadar există cE [a,b] cu h(c) =O. 236. Dacă a= O, există b =O.
Dacă a -:t- O, considerăm funcţia continuă g: JR~ JR,g(x) = f(a + x)- f(a -x) şi avem
imediat g(a)g(-a)$0, deci există bE[-a,a]cu g(b)=O. 237. Notăm a=f(a+O) şi
~=f(b-0); există c,dE(a,b),c<d, astfel încât IJ(x)-al<l,VxE(a,c) şi
IJ (x)-~I < 1, VxE (d,b). Ajungem acum la: IJ (x)I < 1 +iaj,xE (a,c) şi IJ (x)I < 1+ l~I,
xE(d,b), aşadar feste mărginită pe (a,c),[c,d],(d,b). 238. f(x)·(f(x)-2)=0,
Vx E JR ::::? există A c JR astfel încât 0

f ( x) = { ' x E A
. Cum f are proprietatea lui
2,xE JR \A
Darboux, avem că Im f este interval sau se reduce la un punct; în concluzie,
f ( x) =O, x E JR sau f ( x) = 2, x E JR . 239. Dacă d este distanţa până la cabană pe care o
are de parcurs, putem defini funcţiile f,g:[8,12]~[0,d],J(t)=distanţa parcursă în
prima zi până la momentul t şi g ( t) =diferenţa dintre d şi distanţa parcursă în a doua zi
până la momentul t. Dacă v1 şi v2 sunt vitezele cu care urcă, respectiv coboară, avem
266
f(t)=(t-8)·v1, g(t)=d-(t-8)·v2 . Să observăm că d=4v1 =4v2 ,f(8)=0,/(12) = d,
g(8) = d, g(12) =O. Considerăm funcţia h = f- g, care e continuă şi h(8) · h(12) < O~
~ 'l/t0 E (8, 12) cu h(t0 )=0, adică f(t 0 )=g(t0 ). 240. Considerăm g:(a,b)-d~.,
g ( x) = - - + -- care e continuă, deci g ((a, b )) este interval. Cum g(a + O) = --00 ,

1 1
a-x b-x
g(b - O)= oo, deducem g( ( a,b)) =JR. Dacă/- g nu se anulează pe (a, b) avem că/- g are
semn constant pe (a, b) . Dacă/- g > O, adică f (x) > g(x ), 'l/xE ( a,b), deducem/ (b) =
=f(b - O)~ g(b - O)= oo, absurd, deoarece /(b)E JR . Aşadar există 8E(a,b) cu
(! - g) (8) =O, adică ceea ce doream.

A. 1. a= O. 2. f: JR -----j JR, f(x) = x 3 - 2x -1 este continuă şi /(1)/(2) <O ~ ::3 c E (1, 2)
x+l,x~2
cuf(c) =O. 3. xE ( -oo,O ) u [1,2 ) u ( 2,+oo ) . 4. De exemplu J : JR ----j JR, f(x)= {1-x, x>2 .
Evident, orice exemplu corect se punctează corespunzător. B. 1. a = O. 2. f : JR ----j JR,
f(x) = 2x + x - 4 este continuă şi/(1)/(2) < O~ ::3 c E (1, 2) cu/(c) =O. Evident,
problema poate fi abordată şi de un elev de clasa a X-a, folosind doar stricta monotonie a
x-1 x~O
unei sau unor funcţii! 3. xE [2,e). 4. f: JR-----j JR , f(x) = ' . C. 1. a= b = 3.
{ 2-x, x>O
2. Considerăm/ : JR ----j JR,J(x) = enx - nx - 2 şi avem/'(x) = n(enx - 1) > O, 'l/x > O; rezultă
că f este strict crescătoare pe (O, +oo) . Cum J este continuă şi /(O)< O,f (~)>O ,
deducem că ecuaţia f(x) =O are o unică soluţie Xn strict pozitivă; pe de altă parte avem
O< x11 <_!_,de unde limita

n
şirului (x11 ) >I este
n_
egală cu O. 3. g(n - O)= (n - l)f(n - O)=
= g(n) = nf(n) ~ f(n) =O. 4. Facem succesiv transformarea x ----j ~şi însumăm egalităţile
e
care se obţin, 1
~
ajungând la f(x) = f ( ; ) + x( 1 + + e 2 + ... +)-I). Trecem la limită
pentru n ----j oo şi, folosind continuitatea funcţiei, ajungem la
f(x) = _!_ + ~. 5. Se arată
e e-1
imediat că funcţia feste injectivă; dacă feste continuă, atunci feste strict monotonă şi
deci/ o/este strict crescătoare, pe când g: JR ----j JR ,g(x)=-x este strict descrescătoare.
D. 1. Funcţia/: JR ----j JR,/ (x) =cos x - sin x -xn este continuă şi f (O)· f (~)<O, aşadar
267
ecuaţia f(x) = O are, pentru orice număr natural n, cel puţin o soluţie în intervalul
(O, :) c (0,1). 2. x E (O, 1) u [2, e). 3. Funcţia este continuă pe toată mulţimea
numerelor reale. 4. Se consideră funcţia continuă g: IR~ IR,g(x) = (1-x)f(x)-x; cum
g(O) = f(O) >O şi g(l) =-1 <O, concluzia este imediată: există aE (0,1) cu g(a) =O,
de unde egalitatea dorită. 5. Facem succesiv transformarea x ~ ~ şi însumăm egalităţile

2
care se obţin,
ajungând la /(x) = 1(2-)+x(_!_+_!_
2n 2 2 2
1
+ ... + - ) . Trecem la
2n
pentru limită
n~ şi, folosind continuitatea funcţiei, ajungem la f (x) = x + f (O)= x +a.
00
2.3. Derivabilitate
2.3.1. Funcţii derivabile, interpretare geometrică
241. Toate funcţiile 2
sunt derivabile: a) /'(2)= !im f(x)-f( ) =3; b) f'(I) = 3;
x---72 x-2
c)f'(l) = 2; d)f'(l) = 2; e)f'(O) =O; f)f'(O) =O. 242. a) g'(l) =_!_E IR; b) g'(O) = 1 E
2
E IR; c) g'(l) = O E IR; d) g; (O)= 1 :;t: gd (O)= 3 => g nu e derivabilă în x 0 =O (dar e
continuă, deci x 0 =O este punct unghiular); e) g; (O)= 1 :;t: gd (O)= O; f) g; (O)= 1,
gd (O) = - 0 0 , deci g nu e derivabilă în x 0 = O. 243. a) y = -4 ; b) y = 4 x + 2 ; c) y = -2 ;
d) 4y=4-x;e) 4y=x+5;f) 2y=x+l.244.a) g;(l)=-2:;t:gd(1)=2,aşadargnu
este derivabilă în x0 =1; b) g;(2)=-2:;t:gd(2)=2; c) g;(1)=2:;t:gd(1)=3;
d) g;(1)=3:;t:gd(l)=l; e) g;(o)=- :;t:gd(O)=ln2; f) Raportul g(x)-g(O) =sin_!_

00
x-0 X
nu are limită în origine, deci g nu e derivabilă în x 0 =O (dar este continuă!) .
245. a) x1 =O, x2 =1 sunt puncte unghiulare; b) x1 =O, x2 =1 puncte unghiulare;
c) x0 = O punct de întoarcere; d) x = 1 punct de întoarcere; e) x = O punct unghiular;
f) x = 1 punct unghiular. 246. f derivabilă în x 0 => f continuă în x 0 , aşadar continuitatea
este o condiţie necesară de derivabilitate! a)/(0-0)=/(0+0)=/(0)~l=b; acum,
J;(o)=a=ftj(0)=-1; b) b=l,aE IR; c) condiţii de continuitate: 8+a=27b; în final:
a = l b = _!_ · d) a = b E IR · e) a+b=e apoi a = 2e b = -e · f) a = _!_ b = - 3 .

' 3' ' ' ' ' 6'
247. x0 E{-1,~}.248. x0 =1.249. /J(0)=+=.250. mEIR.251.A(l,-2),B(-1,0).
268
252. x0 = -1. 253. I (0-0) = -~, 1(0 +O)= n ,J(O) = O,J'(O) = + 00
• 254. y = 3x.
2 2
255. x0 =e. 256. a=b=~,c=-2. 2
257. e . 258. x0 E{-.J2,.J2}. 259. a=l. 260. 2.
~ I 1 1 1
261. CX=-2,~=5"\IL. 262. D=[l,oo),E={l,10}. 263. "\le. 264. l+-+-+ ... +-.
2 3 k
265. I ( x) = g( x) <::::> xE {1,2}. I. x0 = l,J'(l) = g'(l) = 2, deci a = O (tangentele coincid);
II. x0 =2 şif'(2) = g'(2) = 1. Dar dacă l'(x0 )=m,g'(x0 )=n,m:t:n? Atunci tg a=
=I m -n
l+m·n
I· 266. O~ li (x)I ~1xal, deoarece lsintl ~ 1, \:/tE IR; aşadar lim I (x) = 1(0) =O
x~O
impune lim lxa I= O. Pentru a < O avem lim xa = oo, pentru a = O, I nu e continuă în
x~O x~O
origine, aşadar e necesar să avem a > O. În plus I' (O) = lim xa- l · sin_!_ E IR <::::> a > 1 .
x~O X
267. Ie derivabilă pe JR* (în origine I nu este continuă, deci nici derivabilă). Pentru
x0 > O, ecuaţia tangentei în x0 la graficul funcţiei este y - I ( x0 ) = ( 2x0 - 3) ( x - x0 ) şi
trece prin origine pentru x = y = O=> x0 = .J2 . Aşadar x0 E ( --oo, OJu { .J2} . 269. n
2
.
270. C = [O,oo ),D = [O,oo) \{1}. 271. I (x) =~+ c,cE IR. 272. l-a. 273. Dacă g e
a+b
derivabilă în x = O, g~ (O) = lim I ( x )- I (O) = - Id (O) = - I' (O) şi gd (O) =Id (O) =
x~O X
x<O
= l'(o) =>I'( o)= o. Reciproca e imediată. 274. y =o=> I (o)= o. Pentru X= Xo' egali-
tatea din enunţ devine I ( x0 + y) =I ( x0 ) +I (y )- 2x0 · y şi astfel avem: I' ( x0 ) =
2
=lim l(xo+y)-l(xo)= lim l(y)- xo·Y =-2x +1'(0),
0
aşadar l'(x)=-2x+a,
y~O y y~O y
cu a=l'(O)=>l(x)=-x +ax+b,bEIR. Cum însă 1(0)=0, deducem b=Oşi astfel
2
I ( x) = -x 2 +ax, a E IR. (Verificare în egalitatea din enunţ! Nu uitaţi în general asta!)
2.3.2. Derivate de ordinul I şi II

277. a) ex+l+x · ex; b) ex·(x 2 +2x-1); c) ex·(x 2 +4x+2); d) ex(x 2 +x)-2x+l;
1 2
. 5 -6. 2x . 3 . -2x + 2x + 3
e) cos2x, f) 2xlnx+x. 278. a) -·x , b) 2 , c) 2 , d) 2
6 ( 1 + x2 ) ( 1 + 2x) ( 1 + x + x2 )
269
1- }n X COS 2x + COS X
e) - 2
-; f) 2
. 281. 4. 282. a) x=e; b) xE{-3,0}; c) xE{0,1};
x (l+cosx)
d) xE{kn}u{kn+~}kEZ;e) xE{-1,0};f) xE{l±J2}.286.a) ~;b) ~;c)O;d)O;

1 3 1
e) -2; f) O. 287. a) -- ; b) O; c) O; d)l; e) ~; f) O. 288. a) O; b) O; c) O; d) -- ;
2 2·~2x 2
/ 7t+2 fi 1 1
e) e; f) O. 290. a) f ( l ) = - ; b) - - ; c) -; d) O; e) -. 291. m = -2.
2 6 2 e
292. a) f'(x)=O<::::>xE{-1,1} şi f"(x)=O<::::>x=O; b) f'(x)=O<::::>xE{-1,1} şi
f"(x)=O<=>xE{-f3,o,f3}; c) x=_!_, respectiv xeQ; d) xeQ, respectiv xeQ;

e
e) x E {: + 2kn} u {5; + 2kn} k E Z , respectiv x E { ( 2k + 1) %}k E Z ;

f) x E { ~ - ( 2k + 1) %}k E Z , respectiv x E { ~ + 2kn} u {5; + 2kn} k E Z .
293. f'( O)= O. 294. a) xE {0,2}, respectiv xE {2 ± J2}; b) x =O, respectiv xE {-1,1};
c) xEQ, respectiv x=O; d) x=-~,

respectiv x=-~; e) xE{(2k+l)n}kEZ,
3 3
respectiv x E {kn} k E Z ; f) x = 1 , respectiv x E Q . 295. f ( x) = 2x 3 - x 2 - 2x + 2 .
296. f(x)=x 3 +x 2 +x+2. 297. a) 3; b) 2; c) 2; d) 1; e) 1; f) 2. 298. a) a=6,b=3;
b)a=4,b=-6;c)a=-2,b=4.299.a) f (11) ( x ) = ( -1 )11 ·n! ( x-2 )-11-l ;b) 2

1 =
X -3x+2
= - - - - - şi folosim a); c) Inductiv se obţine f(n) ( x) =ex (x 2 + 2n · x + n 2 - n + 1),
1 1
x-2 x-1 „
Vx E JR, n E N*. 300. Condiţie necesară: f derivabilă pe JR, deci şi continuă pe JR;
problema se pune în x = O şi obţinem c = 1. Acum, J; (O) = fd (O) E JR => b = -1 . În
sfârşit, având derivata întâi, se impune şiJ;(o)=J;(o), de unde a=!. (Verificare!).
2
301. a= -3, b = 4, c = -2. 302. Dacă gradf = n, avem n = n-1+n-2=>n=3; conside-
răm f ( x) = ax 3 + bx2 +ex+ d,a :;t O şi egalitatea din enunţ conduce la f(x) = / ·(x-k)
3
,
8
kE JR.304.a) f(x)=%x 2 +1;b) f'(x)=~e2 x+2;c) f(x)=3lnx+3;d) f(x)=ln(l+x
2
);
e) f ( x) = 2 arctg x ; f) f ( x) = ln ( x -1) . 305. Derivata de ordinul n + 1, n E N* , a unui

polinom de gradul n este nulă, pe când derivata de ordinul n + 1 a funcţiei f este
270
(-1 r .(1+x)1i+
n! 1 :;i: O, 'v'x E [O, 1]. 306. Inductie
,
matematică. 307. Pentru X = o obtinem
,
f (O) =O şi, prin trecerea la limită în inegalităţile date, ajungem la lim f ( x) = O= f (O) ,
x~O
aşadar feste continuă în origine. Pentru x > O avem x2 ~f ( x) - f (O) ~ x 2 + x şi, prin
x-0
trecerea la limită, fii (O)= O şi analog J; (O)= O, aşadar. .. 308. f ( x )- f (y) ~ [x- y [,
x-y
f(x)- f(xo) ,
'v'x, y E JR, x :;t: y sau 0~ lim ~ lim [x- xo [=O => f (a)=O,'v'aE JR .
X~Xo X - Xo X~Xo
309. Dacă ae Z, avem f(a-O)=f(a+O)=f(a), iar dacă aEZ, avem f(a-0)=

= (a -1) · sin 2 na = O şi f (a + O) = a · sin 2 na = O = f (O) => f este continuă pe R Dacă
a e Z , notăm (a) = n E Z şi pentru x E ( n, n + 1) avem f ( x) = n · sin 2 nx , care e deriva-
. 2 . 2
. , ( ) . (a - 1) · sm nx . ,( ) . a · sm :rrx
bilă. Dacă a E Z , avem fs a = lim = O ş1 fd a = hm = O.
x ~a X - a x~a x- a
310. Considerăm x1 =a -3r, x2 =a - r, x3 =a+ r, x4 =a+ 3r rădăcinile lui f => f =
=(x-a+3r)(x-a-3r)(x-a-r)(x-a+r); notăm y = x - a şi avem f = /-10r 2y2 +9r4 ,
cu J'=4y(y 2 -5r 2 ) şi avem rădăcinile y 1 =-r.J5,y2 =0,y3 =r.JS. 311. a) Conside-
răm f(x)=(x+1)'7,xE(-1,oo), care e derivabilă, cu J'(x)=n(x+1)'1- Pe de altă

1
.
n n
parte f (X)= L c,~ .xk şi deci J' (X)= L k. c,~ xk-l. Pentru X = 1, identificând deriva-
k=O k=O
tele, avem:
n
L k . c,~ = n. 2 11
-
1
;
2
b) f (X) = ( x +X+ 1) n = Ln c~ .(x 2 +X )k . Se derivează
O k=O
şi se consideră x = 1; suma cerută este astfel 2n · 3n-l. 312. Conform teoremei împărţirii
cu rest avem f ( x) = g ( x) · C ( x) + ax 2 + bx + c => f (O) = c = 2; f (1) = a + b + c = 2 şi,
prin derivarea relaţiei anterioare: j' (X) = g' (X)· C (X)+ g (X)· C' (X)+ 2ax + b ; facem X = 1
şi deducem 2 = 2a + b . Imediat ajungem la: a = 2, b = - 2, c = 2 , deci restul căutat este
2
2x -2x +2 .
2.3.3. Puncte de extrem, teoreme fundamentale

313. a) x = 2 punct de minim local; b) x = -1, x = 1 punct de minim local, x = O punct de
maxim local (aţi schiţat un desen?); c) x = 1 punct de minim global; d) xk = kn + ~, k E Z,
271
3n
puncte de maxim global, Yk =kn+- puncte de minim; e) x = O punct de maxim
4
(desenul?); f) x = 1 punct de maxim. 314./ este strict crescătoare pe JR, deci x =O nu este
punct de extrem; acest exemplu arată doar că reciproca teoremei lui Fermat nu este
adevărată. 315. Teorema se aplică pentru puncte de extrem în care funcţia e derivabilă şi
care nu sunt extremităţi ale domeniului. 316. Nu se poate aplica teorema în acest caz
deoarece funcţia nu este derivabilă în x =O. 317. Funcţia/: JR~ JR,f(x) = ct - x - 1 este
derivabilă pe JR , cu f' ( x) = ax · ln a -1 . Deoarece, conform ipotezei, f ( x) ~ O = f (O),
'llx E JR, avem că x =O este punct de minim, conform teoremei lui Fermat: f' (O)= O, de
unde ln a = 1, adică a = e. 318. f ( x) = ax + 1- 2x - 3x , x E JR . Raţionament analog celui
anterior şi ajungem la a= 6. 319. abc = 1. 320. f(x) = x 3 -3x +l, x E JR. 321. f(x) = x 3 -
- 3x 2 + 12,xE JR. 322. a = n. 323. a= 2, b = 1, c = O. 324. c = O, b = 1, a= 1 + ln 2.
325. a,bE Q. 326. a = n. 327. Dacă x1 şi x 2 sunt rădăcini consecutive ale ecuaţiei
f' (x) = O, presupunem prin reducere la absurd că există cel puţin două numere a şi b cu
x1 <a< b < x 2 şi f (a)= f ( b) =O. Aplicăm teorema lui Rolle pe [ a,b J ... 328. a) Pentru
f : JR ~ JR, f ( x) = x 3 - 3x - 4 avem /' ( x) = 3x 2 - 3 şi derivata are rădăcinile -1 şi 1.
Cum lim f (x) = ---oo,f (-1) = -2,f (1) = -6, lim f ( x) = +oo, şirul lui Rolle este -,-,-, +,
X-7--oo X--?=
aşadar ecuaţia dată are o singură rădăcină reală; b) f: (O, oa) ~ JR, f (x) = x - ln x. Şirul
lui Rolle este +, +, + . (Puteţi şi schiţa graficele funcţiilor g ( x) = x, h ( x) = 1n x, x > O.);

c) 3 rădăcini reale distincte; d) 3 rădăcini reale; e) 2 rădăcini reale; f) 2 rădăcini reale.
329. Dacă f (x) = x + ax + 2x- 2,xE JR, atunci f'(x) = 3x + 2ax+ 2 are~= 4(a
3 2 2 2
- 6) <
< O. (Sigur, acest exerciţiu poate fi abordat şi folosind doar relaţiile lui Viete:
3
2 · I xk · x1 = a -4 <O~ rădăcinile
2 2 2
Ixk = (Lxk ) - nu toate sunt reale ... ).
l
330. mE [-~ ,o]. 331. Dacă/: JR* ~JR, f(x) = x + 1n x 2 - m ~ f'(x) = 1 +~ (cu
27 X
rădăcina x = -2). Şirul lui Rolle: - ,sgn(ln4 -2-m),-, +. Aşadar: a) Dacă m <ln4-2,
ecuaţia are trei rădăcini reale; b) Dacă m = 1n 4 - 2 , avem două rădăcini reale (dintre care
una este dublă); c) m > 1n 4 - 2, ecuaţia are o rădăcină reală. 332. m E (O, 4) . 333. a= 2 şi
apoi există c E (O, 2) cu f ( 2 )- f (O) = f' ( c) · ( 2 - O) . Se consideră c E (O, 1) sau
c E ( 1, 2) şi se obţine c= %. 334. a= 28, b = -36 ; punctul intermediar este c = JN .

335. Aplicăm teorema lui Lagrange funcţiei f: (O, oa) ~ JR, f(t) = ln t pe intervalul
272
[1, x], x > 1. 336. Aplicăm aceeaşi teoremă funcţiei g : (1, oo) ~ JR, g(t) = ln(ln t) pe
[ k, k + 1], k E N, k ~ 2 . Limita cerută este +oo (Se însumează inegalităţile obţinute anterior
pentru k = 2,3, ... ,n ). 337. Teorema lui Lagrange pentru h : [a, b] --7 JR, h(x) = ln x.
1 1 3 5 1
338. a) oo, b) O; c) oo; d) oo; e) - ; f) oo. 339. a) - ; b) - - ; c) 2; d) - ; e) - ; f) 1.
2 2 2 12 16
340. a) Folosind uv = ev·ln u; şi pentru lim x · lnx =Jim lnlx folosim aceeaşi regulă a lui
x~O x~O
X
l
L'Hospital. Limita cerută este e 0 = 1; b) 1; c) 1; d) 1; e) 1; f) e6 . 341. Dacă f nu este
monotonă, atunci există a, b E I, a< b şi c E (a, b) astfel încât f ( c) nu e situat în
intervalul de extremităţi f (a) şi f (b) . Dacă f (a) =f ( b), atunci c este punct de
extrem local; dacă f (a) * f (b) , chiar a şi b sunt puncte de extrem local (j este
continuă!). 342. Considerăm funcţia Rolle g:[l,l]--71R,g(x)=(x 2 -l)·f(x) pentru care

avem şi g ( -1) = g ( 1) = O . Folosind teorema lui Rolle, deducem că există c E ( -1, 1) pen-
tru care g' ( c) = O. Concluzia e imediată. 344. Considerăm funcţia Rolle g : [O, 1] --7 JR,
g(x) = (1 -x) -f(x). 345. g(x) =(f( x)- f(a)) ·(x -b). 346. Dacă g(a) =O, facem x =a
în relaţia din ipoteză... La fel dacă g ( b) = O . Concluzionăm că g (a) * O, g (b) * O.
Putem astfel considera funcţia h : [a, b] --7 JR, h ( x) = ~ ~: ~ , presupunând că g(x) * O,
Vx E (a, b). Deoarece x este funcţie Rolle şi h (a) = h ( b) = O, aplicăm teorema lui Rolle
şi obţinem o contradicţie cu ipoteza. Şi? 347. Ipoteza permite considerarea funcţiei
h: [a,b ]--7 JR,h(x) = ~~:~ . Teorema lui Rolle! 348. f: JR --7 JR, f(x) = x
3
- x
2
- 1 =>
=> f'(x) = 3x2 -2x. Cum lim f (x) = - 00 ,J(O) <O,

x~-oo
1(3-) 3
<O, Jim f (x) = +00
x~oo
, ecua-
ţia are o unică rădăcină reală x1 E ( ~, oo). Chiar mai mult, x 1 E ( 1, 2) . (De unde?). Dacă
x2 = r (cost+ sin t) ,x3 = r (cost - sin t), cu relaţiile lui Viete avem x1x2 x3 = x1 • r 2 = 1 =>
=> r = ~ E ( "\/~,
"\/ x 1 2
1). Aşadar n~oo
17
lim ( x2 + x 3
11
)
11
= lim 2r ·cos nt =O. 349.
n~oo
Şirul lui Rolle
şi ceva tehnică de calcul. 350. f (n~

1
)=f (-;;) = O, Vn E N*; aplicăm teorema lui Rolle
273
1
pe fiecare interval [ -- , _!_]
n+l n
şi avem că există un E (n+l
1
-- ) ) , n E N* cu f' (un)= O. Cu
n
teorema „cleştelui", lim un = O. 351. Ecuaţia poate fi scrisă

5
: =~x = 9: =:xşi invită la
aplicarea teoremei lui Lagrange. Funcţia f : (O, oo) ~ JR,f ( t) = tx şi intervalele [2, 5],
respectiv [6,9] . Se ajunge la: x· cx-l = x ·dx-l, cu cE (2, 5),dE (6, 9). Soluţiile sunt:
x1 = O, x 2 = 1 . 352. Există 2 1
xk E ( k + 1, k + 2) astfel încât f k + - [ ( k) ) ~ ~ = J' (xk )
k+2 - k+l
sau f' ( xk ) = f ( k + 2) - f ( k + 1) . Dăm valori lui k : O, 1, 2, ... , n şi însumăm egalităţile
obţinute; deducem: I f ' ( xk)=f(n+2)- f(l)=f(n+2)-_!_ . Deoarece limf( x )=O ,

k=O 2 X_.,
n
avem şi lim f (n + 2) = O , aşadar lim L, f' ( xk) =- f (1) . În plus, cu teorema „cleştelui'',
n--too 11 _ . , k=O
evident lim x 11 = oo . 353. _!_ . 354. J2 . 355. Teorema lui Lagrange pe intervalul [x, x + 1]
11---too 2 2n
(l +
aplicată funcţiei f (t) = t · lnt, t >O . 356. a) L = lim
x--too
x2
X
2
(
l
cos x )
+ 3 ·- -
x'
smx
l = 1 (se poate aplica
X2
regula lui L ' Hospital?); b) O; c) 2; d) _.!_; e) .!_; f) ~. 357. a) _ _!_ ; b) _!_; c) _!_; d) 1;
8 3 3 2 2 2
e)
.!_ ,. f) _!_ . 358 . L = rIm X
11
-
( •
Slil X
+
)11
= rIm X - Slil X .
.
rIm X
11-I
+ X n- 2_ · Slil
·
X+ ...
e 2 x--tO X
11 2 x--tO X
3 x--tO X
11 1
=-1 . lim [ 1 + sm
6 x--tO
· x + .. . + ( sm
X
· x)
X
11
-ll = !!__ •
6
Aplicăm regula lui L 'Hospital pentru cazul
exceptat _Q şi ajungem la L = _ _!_ · lim ~ . Avem astfel: L = O (pentru n E {O, 1, 2} ),

O n 11
x--tO x -
L = _.!_ (pentru n = 3), L = ---00 (pentru n ~ 4, n par); pentru n > 4 şi n impar, limita nu
3
există. 360. Aplicarea directă a regulii ar conduce la limita spre +oo a raportului 1
- c~s x
1-sm x
274
x(1-~)
(care nu există); totuşi, L = lim ( x ) = 1 . 361. f: [- 1, 1] ---7 JR, f (x ) = arcsin x +
00 1 cos x
X +- -
X
+ arccos x este derivabilă, cu J' (x) = O, 'llx E [-1, 1] => f (x) =constant. Cum f (O) = 2: =>
2
7t . x 2n+ I x 2n
=> f
(x) = - , VxE [-1,1]. 364. Funcţiaf: JR ---7 JR,f(x) = a0 ·--+ai ·-+ ...+azn ·x
2 2n+l 2n
este funcţia Rolle şi f (O) = f (1) =O . Aplicăm teorema lui Rolle. 365. Amintiri:
exerciţiul 351.
2.3.4. Rolul derivatelor în studiul funcţiilor

2
366. a) j' ( x ) = 15x 2 ( x + 1) 2O, 'llx E JR => f este strict crescătoare pe JR; x = O este
i
punct critic, dar nu şi punct de extrem; b) D = (O, oo), x = e 2 este punct critic şi punct de
extrem (minim), deoarece feste strict descrescătoare pe (O,e-~] şi strict crescătoare pe

(e ~, ~l c) D = lfl.,f este strict descrescătoare pe (~,O J şi strict crescătoare pe
[O, 00 ) ; x =O este punct critic (şi punct de minim global, deci şi local!); d) feste strict
crescătoare pe ( -oo, O] şi pe [ 4, oo) , strict descrescătoare pe [O, 4] ; x =O, x = 4 sunt puncte
critice (şi de maxim, respectiv minim local); e) D= JR*; x=l punct critic (şi de maxim
local); f) D= JR\ {-l};f este strict descrescătoare pe (-2,-1) şi pe (-1,0) , strict
crescătoare pe (-=,-2] şi pe [O,oo) ;x =-2şi x =O sunt puncte critice (şi de maxim,
. mm1m
respectiv . . 1oca1) . 367. a ) xi = - l - J5 . 1oca1, x = - l + J5 punct
punct de maxim 2
2 2
de minim local;f este strict descrescătoare pe (-oo,xi] şi pe [x2 ,oo ), ... ; c) D = JR* ;feste
strict crescătoare pe (-=, O)u[l,oo) , strict descrescătoare pe (0,1]; iar x = 1 este punct
2
· · 1oca1; f)
de mm1m J'( x ) = -mx + 2x - m 2 O, \-I
vx E JN..
Tll>
e punct de mm1m
· · 1oca1, x = -
2
J2
l+n 2 2
2
· 1oca1. 368.
este punct de maxim J'( x)-- -mx + 2x -m 2'.0, 1.v-1x E mJN.. impune
· cond.1ţn··1e:
2
l+n
275
-m >O şi Ll = 4-4m 2 ~O; se ajunge la mE (-oo,-1] . 369. mE (-oo,-~J 370. mE [~,oo J.
371. a) x = -2 este punct de maxim local şi x = O este punct de minim local pentru f;
studiind monotonia funcţiei, avem că valoarea cea mai mică a funcţiei este
min{/ (-3),J( O)}= -3, iar valoarea cea mai mare este max{/ (-2),/(1)} = 1; b) m = --4,
M= 5; c) m=-~,M=O; d) m=~, M=2 (desen ca să vedeţi mai bine?); e) m= ~,

M = 1; f) m =O, M = ~. 372. 1
x = 1 punct de minim local, x = +
punct de maxim J5
2e 2
local (chiar global). 373. x = 2 singurul punct critic (şi punct de maxim local), iar x =O
punct unghiular (dar şi punct de maxim local). 374. mE (1,4). 375. x =O, x = 4. 376. Con-
diţie necesară: /' (-2) =O sau /' ( 2) =O (e şi suficientă?); se obţine m E {-12, 12}.
377. Ecuaţia f (x) =O nu are soluţii reale; două puncte de extrem. 378. a= --4, b E
E {-~2 ,_!_}
2
. 379. a = -1, b = 1. 380. f strict crescătoare ::::? f injectivă; lim f ( x ) =O,
x~ -=
lim f ( x) =
x~ oo
oo, f continuă ::::? fare proprietatea lui Darboux, deci Im f = (O, 00 ) , aşadar
1
= 3 ln 3 ~ 5 ln s .
1
f este surjectivă;
(f- i )' ( 8) = f '1( 1) 381. (1- 1) (11)= 9ln3+1 .
383. g'(2)=~ , g"(2)=- 2 ~. 1

384. - -- . 385. a) Considerăm/: [O, 00 )---t JR,f(x) =
6 6 lnlO
2
=cosx-1+~ careestederivabilă,cu /'( x )=x-sinx,f"(x) = 1-cos x ~O, \fx~O=?
2
::::? /'este crescătoare , deci f' ( x) ~ f' (O)= O, \Ix ~ O::::? f crescătoare , adică/(x) ~/(O)=
=O, \Ix~ O, adică exact inegalitatea dorită; b) Considerăm/: JR --t JR,f(x) =ex - x - 1,
derivabilă, cu /' ( x) = ex -1 . Obţinem că x= O este punct de minim global şi deci

I (X)~ I (o)= O, 'v'xE JR ; c) Considerăm/: [O, oo) --t JR,f (x) = (x + 1) . ln(x + 1) - arctg x,
2
derivabilă, cu /' ( x) = ln ( x + 1) +~>O, \Ix> O::::? f este strict crescătoare, aşadar
l+ x
f( x ) >/(O)= O, \Ix > O (această inegalitate a fost propusă la un examen de admitere la
ASE, pe vremea când nu erau „minunatele" teste-grilă); d) f : (-1, 1) --t JR, f(x) =
2
= ln (1 - x 2 ) - x - ~ este derivabilă, cu /' ( x) = x - ~ -
2 1
, ecuaţia /' ( x) = O are so-
2 1-x
luţiile x1 = 1-J2 E (-1, 1) , x 2 = 1 + J2 ~ (-1, 1). Se obţine x1 punct de maxim global
276
pentru /, deci f( x )~f(xi) , 'v'x E (-1,1). Rămâne de arătat că /( xi)<O , ceea ce este
adevărat, 2
deoarece ln{l-x1 )<0<%-.J2 . 386. a) /(x)=ln{l+ x 2 )-x, xE ~, este
2
(x-1)
derivabilă, cu /' ( x) = ~ O, Vx E ~ ~ f este descrescătoare pe ~ , aşadar
l+ x 2
f( x )>f(O)=O pentru x < O, deci situaţia cerută este x E(-oo,O) ; b) xE[1,J2];
c) x E (O, oo) ; d) x E ( -oo, O] ; e) Aici mai degrabă vorbim despre „bun simţ" matematic;
pentru început, să observăm că inecuaţia are sens doar pentru x E (O, 1] şi în aceste con-
diţii avem ~1- x 2 2:: O2:: ln x , adică gata, soluţia este x E (O, 1] ; f) Considerând f: ~ --7 ~.
2
f(x) = x · arctg x - ln(l + x 2), avem /"( x ) = 2x m ~ f' este crescatoare
2:: O, 'v'xE JN. _
2
2
{1 + x )
pe ~ , aşadar pentru x 2:: O avem /' ( x) 2:: f' (O) = O şif este crescătoare pe [O, 00 ) , adică
f (x) 2:: f (O)= O, 'v'x E [0, 00

) =S. 387./ este strict crescătoare pe { e,e2) şi O < 3 < 5 < e2 ~
~ /(3)</(5) ; continuaţi. 388. a)/ concavă pe (-00 ,l],/ convexă pe [l,oo) ; b)/este
convexă pe ~ ; c) f convexă pe (O, oo) ; d) funcţia este convexă pe (-=,O) şi pe (O, 3) ,
respectiv concavă pe [3, +oo) ; e) funcţie convexă pe ( -=, k) şi concavă k,pe ( +00 ) ;
f) funcţie convexă pe mulţimea numerelor reale. 389. a) Funcţia este convexă pe întreg
3
domeniul de definiţie, deci nu are puncte de inflexiune; b) x = e 2 ; c) Mulţimea puncte-
lor de inflexiune este {-~ ,O,~} ; d) xe {- ~ , ~}; e) x e {-1±J2}; f)/nu are

puncte de inflexiune. 390. a) g(x)=..!..--1 ->0,'v'x>O~ f este strict crescătoare pe
X x +l
(O, oo) ; g ' ( x) =
2
x+
1
<O, 'v'x >O ~g este strict descrescătoare; b) Pe orice inter-
x2 (X+ 1) 2
val [ n, n + l] , n E N* , funcţia feste funcţie Rolle şi, aplicând teorema lui Lagrange, avem
că există cil E ( n, n + 1) cu f ( n + 1) - f ( n) = ( n + 1 - n) · f' (cil); din n < c11 < n + 1
deducem g ( n) > g ( c11 ) > g ( n + 1) şi inegalităţile cerute sunt imediate; c) Din g(k + 1) <
</(k+l)- f(k) , 'v'kE N* ajungem la: (..!.. _ _!_)+(_!__..!..)+ ... +(-l___l_)<

2 3 3 4 n+l n+2
277
<f (2)- /(1) + /(3)- /(2) + ... + /( n+ 1)- /( n) sau _!_ __l_ </(n+ 1)-/(n), VnE N*,
2 n+2
adică inegalitatea de demonstrat. 391. a) Funcţiile date sunt descrescătoare pe ( -oo, O] şi
crescătoare pe [O, oo) , deci au acelaşi punct de extrem local x = O; b) Considerând
2 3
h ( x) = f ( x )- g ( x) , avem h' ( x) =
x şi deci x = O este ( ... ) punct de minim absolut
l+x 2
pentru h, aşadar h(x):2>:h(0)=0,VxEIR. Finalizaţi dumneavoastră. 392. a) f'(x)=-lnx
şi, imediat, x = 1 este punct de maxim pentru f~ /(x)::;/(0)=0,Vx>O; b) Cum
situăm în cazul exceptat şi aplicăm regula

00
liro f (x) = liro x ·(1-_!_- ln x) = -oo , ne
x---700 oo X oo
lui L'Hospital; lim/'(x} =liro -lnx =O~lim/(:) =0; c) Din 1+2x=t avem
= (x2) = 2x = x
1
x = t - ,t > 1 şi apoi g ( t) = 2 · ln t , g' ( t) =
2
2
·(t - 1- t · ln t) =
2
2
· f (t) < O,
2 t-1 t·(t-1) t(t-1)
Vt > 1 ~ g este strict descrescătoare pe ( 1, oo) ; d) 1 < J2 < J3 ~ g { J2) > g {J3) ; conti-
nuaţi! 393. a) /'(x)=(ln3)·(3x -rx),x=O este punct de minim global şi/este strict
descrescătoare pe (-oo, o]' strict crescătoare pe [O,oo ); b) /"(X)= (ln 3 )

2
.( 3x + rx) >O,
Vx E IR; c) x = 1 soluţie unică pozitivă (pentru x > 1, avem x 5 > x şi x > x 27 ~
2007
~f(x 5 )>f(x) şi f(x

2007
)>f(x
27
) etc.).394.a) cosxE[0,1],VxE[o,~lb)k=O;
c) f '( x ) = -1-2 -+cosx-2:2':--+cosx-2:2':
1 7t) ~ f
2-2=0,VxE [ 0,- ~
crescatoare
COS X COSX 2
pe [O,~} folosind b), avem şi g' ( x) = - f (x) :::; - f (O) = O~ g descrescătoare; d) Am

mai folosit asta: /(x):2>:/(0),VxE [o,2:). 395. a) x=_!_; b) /"(x)=_!_>O,VxE (0, 00
),
2 3 X
g"(x)=- : 2 <0,VxE (O,oo); c) /(x):2>:/(~}VxE (O,oo) etc.; d) h'(x)=g(x)>O,
Vx > 1 ~ h strict crescătoare pe ( 1, oo); din 2007 > 2006 deducem h ( 2007) > h ( 2006) .
396. a) /(x):2>:0=/(a),VxE(0,oo)~x=a este punct de minim şi, cu teorema lui
Fermat, f' (a)= O~ a= e; e suficientă această condiţie?; b) f ( x) :2': f ( e), Vx >O;
278
c) Dacă x = e, evident ex = xe; dacă ex = xe , avem x - e · ln x = O şi considerăm funcţia
g: (O,oo) ~ IR,g( x) = x-e · lnx, cu g'(x) = x -e . Din studiul variaţiei funcţiei g avem
X
g ( x) =O{::::> x = e ; d) bx +ex 2 xb + xc, Vx E (O, oo) conduce, pentru x = e, la be + ce 2

2 i + ec 2 be + ce; avem astfel: i + ec = be + ce => ec = ce, i = be => b = c = e.
2
397. a) f'( x) = - 2- - >O, VxE IR,g'(x) = -x 2 ~O, VxE IR; b) Demonstrăm prin induc-
1
x +1 l+x
ţie matematică: a 11 +1 < a 11 , Vn E N (şirul este strict descrescător), apoi O< a 11 ~ 1, Vn E N
(adică şirul este şi mărginit); conform teoremei lui Weierstrass, şirul este convergent (cu
limita O). 398. a) .fi'(x)=x 11 - 1 -1; b) J;(x)=k·(x 11 - 1 -xk-l) şi, pentru x < 1, avem
J;(x)<O, iar pentru x > 1 avem fk >0; c) Jk(x)2fk(l),Vx20; d) Folosim c) şi

k ~
11 11 11 11
avem: L -k ·x 2 L x k + L -k - n => -n+l- · x

11 11 n+l
2 -- - n + L . 2 .
x ; Inmulţrm cu - - ŞI
k=I n k=I k=l n 2 2 k=I n +1
aproape am terminat. 399. a) f'(x) = -x · sinx ~O, VxE [ 0,%] => f strict descrescătoare;
g'(x) = f (:) ~ f (~) =O, VxE (o,2:] => g strict descrescătoare; b) g(n) = ~ ~ g(x) <
X X 2 2 7t
< lim g ( x) = 1, Vx E (o,_::_] . 400. a) f strict crescătoare pe (- 00 , OJ şi strict descrescătoare

x---tO 2
pe [O,oo); b) J'(l)=-~; c) lim f(x)= lim f(x)=O , x=O punct de maxim =>
5 x---t--= x---too
=> f (x) ~ f (O)= ln4, VxE IR=> Imf = ( O,ln4]. 406. a) x = 1 punct de minim; b) g(x) >
> g(l) =O, V x > 1; c) cu regula lui L'Hospital obţinem 1; d) x 0 >1 (ipoteză). Presu-
punând xk<l, avem xk+i=f(xk)>f(l)=l, deoarece feste strict crescătoare;
x1 = f ( x 0 ) =ea-I >a (deoarece g (a)> O) şi, presupunând xk+I > xko cum f este
crescătoare, deducem xk+ 2 = f ( xk+i) > f ( xk) = xk+I =>şirul (x 11 ) este crescător. Fiind
monoton, şirul are limita L . Prin trecerea la limită în relaţia de recurenţă, dacă LE IR ,
deducem L = e- I+ L , deci L = 1 , absurd=> L = oo . 407. a) f este strict descrescătoare şi
2 < e < 3, 3 < n < 4 => f ( 2) + f ( 3) > f ( e) + f ( n) > f ( 3) + f ( 4); calcule imediate acum;
b) Folosim ~<-1 --..!_,Vk22 şi deducem 0<a11 <2,VnEN*, aşadar şirul este

k k-1 k
mărginit; stabilirea monotoniei chiar nu pune probleme; c) Notând cu ( b11 ) şirul a cărui
1 . 7t2 7t2 7t2
limită se cere determinată, avem: b11 = a2 11 -4 ·a 11 ŞI hmbn = 6-
24
=8
279
X
408.a) /"(x)=- e <0,'v'xEJR; b)TeoremaluiLagrangepe [k,k+l),kE(O,oo);

(ex+1)2
c) Însumăm inegalităţile de la b) obţinute pentru k = 1,2, ... ,n; d) O < an < f (n) - f (O) <
< ln 2, \fn E ft (se arată că f (n) <O, \tn E N* ). Şirul este deci mărginit şi, în plus,
a11 +i - a11 >O, \tn E N*, adică este şi monoton. 409. j' (a)< O=> 3x1 E (a, b) astfel încât
f (x)- /(a)< O, 'v'xE ( a,x1 ) şi, analog, 3x2 E ( a,b) cu f (x) < f(b ), 'v'xE (x2,b).
x-a
Deoarece feste continuă pe [ a,b ],J este mărginită şi îşi atinge marginile: 3u, vE [ a,b]
cu f ( u) = m = inf f ( x ), f ( v) = M = sup f ( x). Având în vedere rezultatele obţinute
anterior, avem u -:ţ. a, u -:ţ. b, deci u E (a, b) şi este punct de minim. 410.1 \
2
I~ 1 => x E
l+x
E JR =D. Pentru xE(-1,1) avem /'(x)=~, iar pentru xE(-oo,-l)u(l,oo) avem

l+x
j' ( x) =-~.Deşi/' nu se anulează, iar f nu este derivabilă în x = -1 şi x = 1, acestea
l+ x
sunt puncte de extrem local (de minim, respectiv maxim). 411. x = O punct de minim.
412. a= -1, b = 1. 413. Studiem probabil monotonia funcţiei/: (O, oo) --7 JR,f (x) = ln x .
X
414. f' ( x) = n 2 · ( sin 11 - 1 nx) · (cos nx), fn ( x) = n 3 · ( sin 11

-
2 nx) · [ n - 2 -( n -1 )sin 2 nx J;
ecuaţia · /"( x )= oare ·m (o , -2nn) urnea
· so1 ·
uţ1e
n
1 2
j§-
· - - , care este punct de
x 11 = - · arcsm
n-1
I
inflexiune pentru/(!). Evident lim x 11 =O şi apoi !im f (x 11
) = e 2 . 415. Din nou o pro-
n---:,.oo J1~ CXJ
blemă frumoasă (sau cel puţin nouă ne place); oricum instructivă. Membrul stâng aduce
aminte de teorema lui Lagrange. Considerăm astfel functia f (t) = t ·cos n, t E [2, 00 ) , care
' t
este funcţie Rolle pe orice interval [x, x + 1], x ~ 2. Cu teorema lui Lagrange avem că
există c E ( x, x + 1) astfel încât f ( x + 1) - f ( x) = f' ( c) . În acest moment rămâne de de-
monstrat că cosn+~·sin~>l,'v'tE(2,oo) sau cosy+y·siny>l,'v'yE(o, n) (ori de

t t t 2
câte ori putem nota, să o facem!). Considerăm g : [O,% )--7 lR, g(y) = cos y + y · sin y - 1,
derivabilă, cu g' (y) > O, \fy E (O,%), deci g este strict crescătoare, adică pentru y > O,
280
2( 1-x 2
)
avem g(y) > g( O)= O. 416. a) JH(x) = 2
>0, VxE (-1,1) ~ f este convexă pe (O, 1);
2
(1+x )
b) Pe (O, 1) inegalitatea lui Jensen conduce la f

n
~ _!_n ln ( 1+Xi ~ (1 + --;-)

11
2 2
) ... ( 1+X11 ) :::; _!_ ln ( 1+XI) ... ( 1 + X11 ) :::; (1+X[)(1 + X2) ... (1 + X11 ) •
n n
417. a) f"(x) =-+<O~ f concavă pe (o,~J; b) Folosim inegalitatea lui Jensen:

Slll X 2
A+B+C) f(A)+ f(B)+ f(C)
f ( + ; concluzia este foarte aproape. 418. Convexi-
3 3
tatea (sau concavitatea) funcţiei x ~ sinx pe (O, n) conduce la ceea ce dorim (sau ceea
ce se doreşte de la noi). 419. Din nou o proprietate interesantă (autorul problemei: prof.
Marcel Chiriţă, Bucureşti). Considerăm A (xi, f ( x 1)), B ( x 2, f ( x 2 )), C ( x 3, f ( x3 )) cele
trei puncte coliniare, cu a< x1 < x 2 < x3 < b; punctul B este pe [AC], deci
x2 = tx1+ (1- t) x3, cu t E [O, 1], şi f ( x 2 ) = t · f ( x 1) + (1 - t) · f ( x3 ) . Aplicăm teorema lui
Lagrange pe [xi, x 2 ] şi avem că există ex E ( xi,x2 ) cu f ( x2 )- f ( x1 ) = J'( ex)· ( x2 - xi).
Ajungem acum la: f (xi)=!· f ( x 2 ) + t - l · f ( x 3 ) şi x1 = x 2 + t - l · x3 . Imediat avem şi

t t t t
f ( x2 ) - f ( x3) = ( x2 - x3) · j' (ex) . Teorema lui Lagrange pe [x 2, x 3] conduce acum la exis-
tenţa lui ~E ( x 2,x3 ) pentru care f ( x2 ) - f ( x3) = ( x2 -x3 ) · /'(~). În final, /'(ex)=/'(~)
şi teorema lui Rolle conduc la concluzia dorită. 420. Funcţia f : (O, oa) ~JR, f (x) = ln x,
teorema lui Lagrange pe [ k, k + 1], k E N*, inegalităţi, însumări, criteriul majorării,
finalizare. 421. a) l_!_·cosx-_!_·sinxl:::;...!...+...!...=~,VxEJR; b) Folosim teorema lui

2 3 2 3 6
Lagrange pe [x, y] , dacă x < y şi a); la fel pentru y < x, iar pentru x = y, ce să mai discu-
tăm?; c) IJ'(x)I :::;%, VxE JR~ 1- f'(x) 2:± >O, VxE JR~ g'(x) >O, VxE JR; d) IJ(x)I :::;%,
\Ix E JR şi lim g ( x) =oa, lim g ( x) =-oa, apoi g strict crescătoare, continuă ~ există
X~ ex> X ~---cx:>
281
(r·
~ ~ lxn+l - ni~ ... ~ (~ r+l · lxo - al . Imediat obţinem ;~ Xn =a. 422. (an)
crescător şi f ( n + 1)- f (1) < a11 < f ( n )- f (O), Vn E N*, deci şirul este şi mărginit; mai
strict
mult, limita sa este situată în intervalul

[n ,2:]. 423. Demonstrăm că lim x · J'(x) =O.
4 2 X---7 00
Presupunem, prin absurd, că lim x · J'(x) = A -:ţ. O, de exemplu A> O; avem astfel că
x---700
există M > O astfel încât x · J' (x) 2 A , '\Ix 2 M . Deducem imediat că /' ( x) 2 _:i_, Vx E M,
2 h
de unde f(x) 2 A lnx + k şi deci lim f(x) = -too, contradicţie cu ipoteza; analog dacă
2 X---7 00
A< o. 424. Considerăm funcţia I: [o,%]~ IR, f(x) = sin

211
X+ cos
211
X. Afirmaţia este
evident adevărată pentru a = 1 . Pe intervalul [O,%] derivata funcţiei se anulează în
o,2:,2:, în n functia f având astfel un punct de minim global, cu 1(2:) = ~. Cum

4 2 4 ' 4 211
lim ~ =O, deducem că pentru orice a E (O, 1) , există m E N astfel încât _3_ < a ; avem
n---700 211 2m
atunci 1(:) = : <a< 1=1( %) şi folosim faptul că funcţia are proprietatea lui
2
Darboux.

A. 1. condiţia de continuitate (necesară) conduce la a+ b = 1; în final avem (a,b) =(O, 1).
2. a=-5. 3.a)O; b) x1=-l,x,=O;c) xE{-z~.J2}· 4. -.B. l. (a,b)=(0,-1).

2. a) 1; b) g'(x) = ln(x + 1) + 1>1 >O, VxE (O, -too) , aşadar funcţia este strict crescătoare
2
pe (0,-too). 3. a) x1 = -l, x2 =1; b) a= --4, b = 1. 4. 1. C. 1. (a,b)=(-n,n -l).
2. a) /'(x)=3x 2 -3>0,VxE(l,+oo) ~feste strict crescătoare, deci injectivă; cum

lim f ( x) = -2 şi lim f ( x) = -too , iar f este continuă, rezultă Im f = ( -2, -too) , aşadar
X---71 x---700
funcţia este surjectivă, deci bijectivă; b) g'(2) =-} , g"'(2)=- : . 3. Fie funcţia
2 3
f: (O,+oo) ~IR, f(x) = 2 + 2lnx-x 2 ; şirul lui Rolle asociat este -, +, -,aşadar ecuaţia
282
f(x) =O are două soluţii reale distincte. 4. -1. 5. f: IR ~ IR, f(x) = 3e3x. D. 1. feste
derivabilăpe IR\ {-2,2}. 4 3

2. mM=b 2 + a _ 3. D=(-1,1) şi f'(x)=~>O, \:fxED,
27 1-x
aşadar funcţia este strict crescătoare pe întreg domeniul D . 4. mE (O, 1

e 2 } 5. 1.
2.3.6. Reprezentarea grafică a funcţiilor, conice

425. Urmează reprezentări grafice:
a) b)
c) d)
-,-' --- - - ---„-----
' - --- -
' '
' '
' '
-,-- - -,
--,-- ---,-- --2 -----,---

.
- .
,----- ---,-
·,
283
e) f)
/\
426.
0 .5
a) b)
0 .2
10 15
·1
·1
\ ·0 .2
-0.4
c)
.4 ·2
284
e) f)
_ ş
- - -,------- -
- -~ . - - - - - - - - - - - - - - - -
--'----------:----------:·
427.
a) b)
-,--- --,---
, 2 , 4 ,e
·• ·2 , 4
__d)
- - - - - { ----- ~ --- -- - -- - - ~ - - - - __ J ___ - - J - - - - -
--- -- ~- -- --~--- - -~-' -- --~---

'
-- ~'
-;-----;--- _J _ _J _
- ~-- - - -~--- - -~-- - --~- - - --~
- - - -- ~ - - - - - ~ - - - - - j - - - -
, -4 , -3 , ·2
_,
,., , -2 ,., ,, ,4
_! _____ .!. ___ __ .!. ___ __ _ ___ -.:!
285
e) f)
~--
·• ,2 ,•
-- -- -------------------- --
' I t t
428.
_1 _____ •
,l _ _ _ _ _ i _____ .t ____ _4
a) b) I t I I
'
I ' ____ 1 ____ ,!3
- - 1 - - - - .I
' '
'
---+----- ---- - ----- --- --~ -----~' --- --~' - - - - -
'
.
, . ~
··' ,., ·' " "
. . .. ,_
I
___ '?-
---r--
' -- - ;-
' -- - - ;' - ----;-----
' ·1 -----1-----1-----1------:---·
' ' .' ' l - - - - - l
.' I '
I I '
I '
-4---- ~ - - - - -1 - --- -:- - - - - ~ -- - - -:- - - -
.
.'
' , . , -3 , -2 ' 1
__ -_1
·- - - ---:- -- -- ____ e - -- - ' ' ' '

_____ ._ __ __ J _________ _, ___ _ _ J. __ __ ----- --
c) d) ' ' ' ' '
r.
-----:- ----
' .4
'
' .3 , -2 , -1 ' 1 ,2
FLEfr
286
e) f)
-~---- ~ --- -- 1 __ _
' I I I I
_ _ _ _ _ J _ _ _ _ _ J _____ J _____ J ____ _
I
-- - - - ~ -- - I
I
- - - __ J_ - ___ J _ - - - - J __ - __ J ___ - -
- ~ -- - - ~
1 ' '
I
'
_ ____ J _ ____ JI _____ J _____ JI _ _ _ _ _
<
I I t I
I I
, ·1 ' 1
o
o· ' 1 ,2 , 3 , 4
- !. - - - - ·;? '
---------
429.
a) - - 'f - - - - - -1- - - - - _2
b)
'
·--~- --- -3 --- ---+-' --- --
. - - t- - - - - _2
'
''
·--,..----- 1
- - ~ - - - - :1
' ,, , 1
'
' -2
- - I - - - - - - 1- - - - - -
------r-- -- --i--
'
'
·2
c) -----r-----:-----1-----1-----1----§ -----r-----1-----1 - ----~-----i------ d)

I I I I I I I I o I
-----:----t·---1-----1-----1----§_____ !_____!____ _!-----:-----:------

l t I I I I I I I
-----r-----r----1-----1-----1- --- ~ -----r-----!-----r-----r----T-----

:: :: l:: ::J:::::J:: :::t: : ;:: : : -: : : : ~::::r::::l::::J:: ::::
---- _:._ -- -- ..:_ - -- _J_ ----J _---- ~ - --- J
I t ' I I
- - - - - ~I - - - - - I~ - - - - - :..I - - - - _:_I - - - - _:_
I
---- -
I I I I ' I I I I I
I I I I I I I I I
I I I I t I I I
I I I I 1 I
~U :4 : I
1
t :1,5 !2 :2JI
-----1----t·---:-----1-----1----~ -----1----------1-----1-----1------
_,
FFFE +•• FEE j :

-1
287
e) f)
.4
.2
.2
.4
10 20
x3
430. Se consideră funcţia / :lR\ {1}---t lR,f(x)=-- şi se reprezintă graficul său. Se
x-1
.
o b ţme: pentru a< 27 ecuaţia
. - so 1uţ1e
f( x ) =a are o smgura
. . rea1-a, pentru a= 27 ecuaţia
.
4 4
are o soluţie reală simplă şi o rădăcină dublă, 2
iar pentru a > : ecuaţia are trei soluţii
3
reale distincte. 431. b E (-oo, -1) . 432. Se consideră funcţia f : D ---t JR,f (x) =-+-- şi
X -3
se reprezintă graficul său; avem astfel: pentru m E (-=, - 2

:) u (
27
6
, +=), ecuaţia
f( x ) = m are trei. so luţ11.. rea le d"1stmcte;
. pentru mE { - 27 , 27 } ecuaţia
. are o so1uţ1e
. s1mp
. 1-a
6 6
şi una dublă, iar în rest, ecuaţia are o singură soluţie reală. 433. a) ( x -1 ) + (y - 2 ) = 1.
2 2
434. a) centrul A(2, -1), raza R = 2; b) A(-1, O), R = 1; c) A(O, 2), R = 3; d) A(O, O), R =
2
= J5; e) A(l, 1), R = J3; f) A(O, 1), R = 2. 435. a) ( x- 3 ) +(y-4) 2 =25;
2
2 2 2
b) (x -1) +(y-1)2=20; c) (x+lr +/=25; d) (x-2) +(y-1) =20. 436. a E
E {O, l}; b) b E {1, 8}. 437. a) A este situat pe cerc; b) pe cerc; c) în interiorul cercului ;
2 2
d) punct exterior cercului. 438. (x-1) + (y -1) = 2. 439. a) y = 2; b) x = 3; c) -x + y =
= 4; d) -3x + 4 y = 25 . 440. Raza este, în fiecare caz, distanţa de la centrul cercului la

13 · 0-4 · 0+121 12 2 2 144 2
tangentă: a) R= =-·ecuaţia cercului: x +y = - · b) (x-1) +
~32+42 5' 25'
288
2 1 2 2 2
+ (y-1) = - ; c) (x-2) +(y-2) =1; d) x 2 +(y+2) =1 . 441. Fiind situat pe
25
prima bisectoare, centrul cercului este M (a,a) , tangenta la axa Ox conduce la raza
Ecuaţia cercului este astfel: ( x - a )2 + (y - a ) = a 2 , iar punctul A (-2, -1) se
2
R = lal .
află pe cerc~aE{-5,-l};înlocuiţi! 442. Să alegem mai întâi punctul de tangenţă, de
exemplu A ( 2, O) şi astfel un cerc poate avea centrul B (1, O) şi raza R = 1, celălalt cerc cu
centrul C(3,0), raza l; ecuaţiile sunt imediate. 445. a) FJ(2.J2,o), F2 (2.J2,o);
b) FJ(-../3,o) , F2 (../3,o);c) F(2,0);d) F(~,o).446.a) y=x+2; b) 9x+6.J2·y=36 .
X,XE (-oo,-l)u(l,oo)
2
- x=-1
3'
447. r;(-J6,o), F2 (J6,o). 448. r;(-5,0),Fz(5,0). 453. f(x)=
1,x= 1
-x 2 +6
,XE (-1,1)
2
+4 X
454. m = -1. 455. a) Condiţia necesară pentru ca/ să admită puncte de extrem: ecuaţia
J' (x) = O admite rădăcini reale, D. = 5 - m ~ O~ m ~ 5 . Dacă m = 5, feste crescătoare şi
deci nu admite puncte de extrem, iar dacă m < 5 avem două rădăcini reale distincte (e
suficient?); b) f (x) = ( x + 2 )2 ·ex şi avem dreapta de ecuaţie y = O asimptotă orizontală
spre -=. Intersecţiile cu axele: A= (-2, O), B = (O, 4), puncte de extrem local: x = -4
(punct de maxim), x = -2 (punct de minim), puncte de inflexiune: x = -4 ± .J2;
~ _!_n < X Şi
2
4 2
C) mE (0,4 · e- ). 456. b) 1(!) < 0,/(3-) > 0 11 <3_ lim X11 =0. 457. b .
n n n n-7 00 a
458. (~,%} 459. 1,25 cm.
2.3.7. Exerciţii şi probleme recapitulative (pentru examenul de bacalaureat...

şi nu numai)
460. a) j'(x)=3x 2 +6x-9, iar limita este L=f'(l)=O; b) (a ,b)=(O,O); c) x 1 =-3,

x 2 = 1 (punct de maxim local, respectiv de minim local); d) feste strict descrescătoare pe
(0,1) , aşadar 0< ~ < ~ <l~ 1( ~ )<1( ~} e) j"(x) = 6(x + 1) >O, \fxE (-1,+oo).
289
461. a) x 1 =1,x2 =3 (punct de maxim local, respectiv de minim local); b) (m, n) =(O, O);
c) x = 2; d) j''(x) >O, \;/xE (2,3) ~ j' este strict crescătoare pe (2, 3), deci 2<.J5 <fi <3~
~ J'(J5)<l'(.fi); e) lim l(x)=- 00 , l(l)=O,f(3)=-4, lim l(x)=+00 • Concluzia
x---7-oo
este imediată. (Sau, considerând funcţia g: IR~ JR,g(x) = l(x)- m, folosim şirul lui
Rolle, acesta fiind un şir de semne obţinem (-, sgn(-m ), sgn(-4 - m ), +), de unde pentru
mE(-4,0) avem (-,+,-,+)).462.a) L=l'(0)=-3;b) x1 =-1,x2 =1 (punctdemaxim
local, respectiv de minim local); c) x1 = -1 este punct de maxim global pe (-00 , 1] ; d)
Funcţia este strict crescătoare pe ( 1, +oo) , aşadar 1 < .fi. < J3 conduce la
l (.fi.)< l ( J3); e) şirul lui Rolle asociat: - , +, - , +. 463. a) L = l' (3) = -3; b) (a, b) =
= (-3, 14); c) x = 3,y = 2 (asimptotă verticală, respectiv orizontală); d) j'(x) =

3
- 2<
(x-2)
< O, \;/ x > 2, aşadar funcţia l este strict descrescătoare pe ( 2, +00 ) ; J5 < .fi ~
3
~ l( JS) > l( .fi); e) e2. 464. a) l'(x) = -l , limita cerută fiind L = f'(2) = -1;
(x-1) 2
2
b) x = 1,y = 2 (asimptotă verticală, respectiv orizontală); c) l"(x) = >O, \;/x > 1;
(x-1) 3
d) l este strict descrescătoare pe (-00 ,l) şi ~ < ~ < 1 ~ l( ~) < l( ~); e) Ne

3x
]2x-4
l
(i 2x-4
aflăm în cazul de nedeterminare l'"', I= lim
3 3
+ -- )_ _ , de unde obţinem
x~oo 2x-4
l= N. 465. a) L = f' (1) =O; b) y =O; c) x =-3,x 1 2 =1; d) Derivata funcţiei conduce la
studiul variaţiei lim l(x)=O,f(-3)=-..!_,f(l)=..!., lim l(x)=O ,

acesteia; în plus,
x~-oo 6 2 x~+oo
concluzia fiind imediată (având în vedere expresia funcţiei, rezultatul cerut poate fi
obţinut şi cu metode elementare, accesibile unui elev de clasa a IX-a); e) Funcţia l este
strict descrescătoare pe ( 1, +00 ) şi 1 < .fi. < J5 , 1 < J3 < J6 , de unde l (.fi.) > l (J5) şi
l(J3) > l(J6); concluzia e imediată. 466. a) L = l'(O) =O; b)l'(x) =ex - 1 şi imediat
avem că x =O este punct de minim global pentru/, aşadar l(x)~l,\;/xEIR; c) 1;
d) g:[O,+=)~[l,+oo), g(x)=ex - x este strict crescătoare şi continuă, g(O)=l şi
(*) lim g(x) = +oo; deducem astfel că funcţia g este bijectivă, aşadar pentru orice
x---700
290
număr natural n 2'. 2 , există un unic x 11 E (O, +oo) astfel încât g(x11 ) = n ; e) lim x 11 =
n~oo
= lim g -I ( n) = +oo. (Variantă: presupunem că există n E N, n 2'. 2 , pentru care x 11 2'. x 11 +1 ~
:::? f ( x 11 ) 2'. f ( xn+I), adică n 2'. n + 1, fals; aşadar avem că x 11 < X11 +1, '\ln E N, n 2'. 2; fiind
strict crescător, şirul are limită, pe care o notăm cu L. Prin trecere la limită pentru
n ~ oo , în egalitatea f (x 11
) = n , dacă L E JR. , se ajunge la egalitatea eL - L = +oo ,
3
absurd. În concluzie L = +oo.) 467. a) L = /'(3) =O; b) f'(x) = -x şi deci x = 3 este
ex
punct de maxim global al funcţiei; c) 3 < .J10 < m şi feste strict crescătoare pe
(3,+oo)=? !(M)>f(-Jil);d) f"(x)=xe~ 4 >0,VxE(4,+oo);e) mE(-oo,O]u{:3 }·
2
468. a) f'(x) = ~x:::? limita cerută este L = f'(O) = 2; b) y =O; c) Se obţine imediat că
e
x = 2 este punct de maxim global pentru/, aşadar f(x) 5, /(2) = ~' VxE JR.; finalizarea e
e
imediată; d) f"(x)=x-
3
<0,VxE(-oo,3), aşadar f' este strict descrescătoare pe
ex
1
(-oo,3), de unde avem .J5 < .J6 < 3:::? J'(.J5) > J'(J6); e) mE (O, e 2 J 469. a)f'(l) =O;
b) x1 = - 3, x2 = 1 ; c) x E {-2 ± .JS} ; d) Se foloseşte faptul că funcţia feste strict crescă-

2
toare pe intervalul (1, + 00) ; e) lim f(x) = lim ~=O. 470. a) /'(O)= 2; b) x 1 = -2,
x~-oo t~= et
x, ~ - I; c) xE { _:
5
~ .JSl d) Se foloseşte faptul că funcţia feste strict crescătoare pe
intervalul (-1, +oo); e) Im/ c (O,+oo):::? Im/ t:- JR., aşadar funcţia nu este surjectivă (sau:
studiind monotonia funcţiei se remarcă faptul că nu este injectivă). 471. a) f' (2) = 2;
b) f(O +O)= -oo:::? dreapta de ecuaţie x = O este asimptotă verticală (la dreapta) şi
lim f(x) = 1, lim (f(x)- x) =O:::? dreapta de ecuaţie y = x este asimptotă oblică spre
x~ 00 X x~=
+oo la graficul funcţiei; c) f'(x)=l+~>O, VxE (O,+oo):::?f este strict crescătoare;

X
d) f"'(x) =-~<O, VxE (O, +oo):::? f este concavă: e) lim f(x) = -oo, lim f(x) = +oo ,f
x x~O x~=
x>O
este continuă şi strict crescătoare :::? funcţia este surjectivă şi injectivă, deci bijectivă; pe
291
de altă parte, avem (1- 1)' (3)=~. 472. a) Dreapta de ecuaţie x =O este asimptotă
verticală, iar dreapta de ecuaţie y = 1 este asimptotă orizontală spre -00 şi spre +00 la
graficul funcţiei; b) (a, b) = (-3, 6); c) x = -2 este unicul punct de extrem (minim absolut);
d) /(x) 2 /(-2) = %' 'v'xE JR*, aşadar numărul căutat este m =O; e) Studiind cu atenţie
tabelul de variaţie, putem considera, de exemplu, ecuaţia /(x) = 3 şi ajungem la soluţiile
a= -~,b = 1. 473. a) x =O este ecuaţia asimptotei verticale, y = -1, y = 1 sunt ecuaţiile
asimptotelor orizontale spre -00, respectiv +oo la graficul funcţiei/; b) J'(x) = -

2
ex 2 <
(ex -1)
< O, 'v' x E (-00, O), aşadar funcţia este strict descrescătoare pe acest interval (nu este strict
descrescătoare cumva pe întreg domeniul de definiţie de fapt? gândiţi! oricum, asta
credem că faceţi tot timpul); c) Studiul variaţiei funcţiei conduce la Im f = JR\ {1} ,
concluzia fiind imediată. (Evident, putem şi mult mai simplu de fapt! şi aşa ar trebui să
rezolvăm, mai simplu, să vedem calea cea mai uşoară!); d) Tocmai ce am rezolvat şi acest
subpunct: m E JR\ {1} ; e) Folosim faptul că funcţia este strict descrescătoare pe intervalul
(O, +co). 474. a) f (O - O)= f (O+ O)= f (O)= 1 ; în rest, funcţia este exprimată prin funcţii
elementare, aşadar este continuă pe JR; b) (a, b) = (-2, 2); c) J;(o) = 1,f~(O) =O :;t: 1.
475. a) Deşi derivata funcţiei nu se anulează în x = O (funcţia nici nu este derivabilă în
acest punct), x = O este punct de extrem local (chiar global: /(x) 2/(O)=1, 'v'xE JR);
b) f"(x) = 2 >O, 'v'xE (--oo,O); c) +oo. 476. a) (a, b) = (3, -1); b) x 0 =O este punct de
inflexiune;c) 1.477.a)x=O,y=O;b) f'(x)=

2
<0,'v'xE(O,+oo)~/estestrict
x(x + 2)
descrescătoare pe (O, +oo); c) xn = 1n (n + l)(n + 2) ~ lim xn =+co , aşadar şirul este di-
2 n~oo
vergent. 478. a) y = O este ecuaţia singurei asimptote la graficul funcţiei; b) x = 1 este
1
punct de maxim local (chiar global); c) mE (O, e 3 } 479. a) (a, b) =(O, O); b) x = 1 este
punct de minim global, deci /(x)2/(1)=0,'v'xE [O,+oo) ; c) e- 2 . 480. a) (a, b) =(O, 2);
b) /"(x) = 2 +-ţ >O, 'v'xE (O, +oo); c) x = 1 este punct de minim global, deci f (x) 2
X
2/(1) = 2, 'v'x E (O, +oo). 481. J'(x)=ex(x+l-a) şi astfel avem: a) a= 1; b) ex> O,

'v'x E JR şi pentru a< 1 avem x + 1-a >O, 'v'xE (O,+oo), aşadar /'(x) >O, 'v'xE JR şi a< 1,
deci funcţia/este strict crescătoare pe (O, +oo); c) J"(x)=(l+x)ex şi deci x = -1 este
292
punct de inflexiune. 482. a) a = O; b) j"(x) =_!_+-;..>O, 'v'xE (O, +oo) şi a> O, aşadar f'
X X
este strict crescătoare pe (O, +oo); c) lim

x-t00 X
f c;) = lim x-t00
X-
X
a . ln X = 1·o = o . 483. a) Dreapta
X
de ecuaţie y = 1 este asimptotă orizontală spre ---00 şi spre +oo la graficul funcţiei; b) a = 1;
c) x = O este unicul punct de extrem. 484. a) Xi = 1, x2 = 2; b) f "(x) > O, 'v'x E (Fi, +oo)
deci f' este strict crescătoare pe [ vf2, +oo) ; cum vf2 < .fi , se obţine imediat inegalitatea
cerută; c) f(O +O)= - ,f(l) = -5,/(2) = 4ln2-8 <O
00 şi lim f(x) = + 00 ; şirul lui Rolle
x-too
asociat este - ,- ,-,+ , aşadar ecuaţia f(x) =O are o unică soluţie reală. 485. a) a= 2;
b) x =~; c) j"(x) = 2a+ ; 2

>O, 'v'xE (0,+ 00 ) şi a> O. 486. a) x = -1 , x =O sunt ecuaţiile
asimptotelor verticale, iar y = O este ecuaţia asimptotei orizontale spre ---00 şi spre +oo la
graficul funcţiei; b) xi= -} ,x2 =1; c) Derivata funcţiei permite studiul vari~ţiei acesteia
şi astfel se ajunge la Im f = (-oo, -9] u [-1, +oa) -:F R (Alternativ, un ele( care posedă nu-
mai cunoştinţe de clasa a IX-a poate aborda şi astfel: f(x)=a~ ax 2 +(a+3)x-l=O,
3
ll=(a+l)(a+9)~0 ~aE(-oo,-9]u[-l,+oo);pentru a=O ... ). 487. a)--; b)f'(x) =
4 '\__,
=
1
2
- ~<O, 'v'x E (O, + 00 ) , concluzia fiind imediată; c) x 11 = f,i=i (~z --z+l
.1-) = 1- -n+l
1
-
(x + 1) x ,
şi astfel lim x 11 = 1E ffi.; având limită finită, şirul este convergent. 488. a) y = 1; b) x 1 =
n---700
= -2, x2 = 2; c) lim f(x) = 1, f(-2) = '}__,f(2) = 2_ şi se foloseşte variaţia funcţiei/ (de

x-t±oo 4 4
fapt, inegalităţile propuse se pot obţine pur şi simplu folosind cunoştinţe de clasa a VIII-a!).
489. a) D = (O,+oo) \{1}; b) Dreapta de ecuaţie x = 1 este asimptotă verticală, iar dreapta
de ecuaţie y = 1 este asimptotă orizontală spre +oo; c) Funcţia este strict descrescătoare pe
(0,1) şi strict descrescătoare pe (1, +oa). 490. a) a= O; b) ( m, n) = ( %' -% );c) Numără-

torul derivatei este g(x) =x2 +(2-a)x+1, cu llg =(2-a) 2 -4=a(a-4) <0, 'v'aE (0,4),
aşadar g(x) >O, 'v'xE (O, + 00 ) şi concluzia este imediată. 491. a) y = O este ecuaţia cerută
(de ce?); b) xi = O, x2 = 2 sunt punctele de minim, respectiv de maxim local;
2
c) f(x)~/(2),'v'xE(O,+oo). 492. a) j'(x)=arctgx-~ ş1 j"(x)=
2
x
1+x (i + x2 )2
293
Limita cerută este f 11
(0) =O; b) f 11
(x) ~O, VxE IR~ f' este strict crescătoare pe IR ; cum
lim j'(x) = -~ şi lim j'(x) = n, deducem IJ'(x)I < n, VxE IR; c) Se deduce că x =O
x --7---00 2 X--7+00 2 2
este punct de minim global al funcţiei/ şi astfel se ajunge imediat la inegalitatea propusă.
493. a) a= e
2
; b) L= lim(ax -
x --700 X
1
-ll· lim(
x--700
x
ln(l + X)
J=lna-1; c)f(x) ~O =f(O),
Vx E IR ~ x =O este punct de minim global pentru funcţia/ şi astfel teorema lui Fermat
conduce la j'(O) =O~ a= e. 494. a) L = l; b) j'(x) >O, VxE (O, +00 ) ~feste strict cres-
cătoare pe (O, +co); cum f ( ~} f (1) <O şif este continuă, deducem că există un unic
cE(O,+oo) cu f(c)=O şi cE(~,l)c(O,l); c) 11
f (x)<O,VxE(O,+oo) , aşadar funcţia
este concavă; presupunem acum că există trei puncte coliniare A(a,f(a)),B(b,f(b)),
a lna 1
C(c,f(c)) cu O<a<b<c. Avem astfel că b lnb 1 =0; scădem a doua linie din a
c lnc 1
treia, apoi prima linie din a doua şi ajungem la (b - a )(ln c - ln b) = (c - b)(ln b - ln a) , de
un de lnc-lnb = lnb-lna . Al "~ d teorema 1m"L agrange fu ncţ1e1

p 1can . "f,d
, educem ca- exista
. -
c-b b-a
uE (a,b) şi vE (b,c) astfel încât j'(u) = j'(v); cu teorema lui Rolle deducem acum că
există wE ( u, v) astfel încât j'" (w) =O, fals. (Puteţi enunţa un rezultat general?).
2
495. a) f(O +O)= lim ln(l ~ x ) · x =O şi lim f(x) =O~ G1 admite doar asimptotă ori-
x --70 x x--700
x>O
2 2
zontală (de ecuaţie y = O); b) Considerăm funcţia g: [O, l] ~ IR , g(x) = x 2 -ln(l + x 2 )
l+x
(expresie - -
. care apare 1a numaratoru 1 denvate1
. . . f) ş1. avem g '( x ) = 2x(l - x2) > O,
. fu ncţ1e1
(1 +x 2)2
Vx E (O, 1). Cum g este strict crescătoare, deducem că g(x ) > g(O) =O, VxE (0,1) şi
astfel se ajunge la j'(x) >O, VxE (0,1), concluzia fiind imediată; c) O<~<~< 1 ~
~ 1( ~) 1( ~}continuarea vă aparţine.
< 496. a) j'(O) =O; b) f(-1 +O) =-00 ,
294
aşadar dreapta de ecuaţie x = -1 este asimptotă verticală; lim f (x) = lim x. [ ln(l + x) -1] =
x~ 00 x~ 00 X
= +oo şi liro f(x) = -1, dar liro (f(x) + x) = +oo ~ Gf nu admite (spre +oo) nici asimp-
x~00 X x~oo
totă orizontală, nici asimptotă oblică; c) f"(x) <O, 'v'xE (-1, +oo), aşadar concluzia este
imediată. 497. a) (m, n) = (1, O); b) Funcţia g:(-1,+oo)~IR,g(x)=f(x)-x este
derivabilă, cu derivata g'(x) = -x şi pentru care x =O este punct de maxim global; se

l+x
ajunge apoi la g(x) ::S: g(O), 'v'xE (-1,+oo), de unde f(x) ::S: x, "il'xE (-l,+00 ) ; c) Se aplică
n
arctgx- -
teorema lui Lagrange funcţiei f pe intervalul [1,2]. 498. a) f'(l) = lim 4 =
x~l x-1
1 . 4 arctg x - n 1 . . _ I". _ b) f"( ) -2x
= - . 11m = - ; 1imita ceruta este ast1e1 ega1a cu 2 ; x = 2 2
< 0,
4 x~l x-1 2 (l+x)
'v'x E (O, +oo) ~feste concavă pe (O, +oo); c) Folosiţi teorema lui Lagrange aplicată
funcţiei din enunţ pe intervalul [1,2]. 499. a) f(x) = (x -3x)(x -3x + 2) şi, notând 2 2
x2 - 3x + 1 = t, valoarea minimă a expresiei E(t) = (t - l)(t + 1) = t 2 -1 este egală cu -1

(valoare care este atinsă, anume pentru soluţiile reale ale ecuaţiei x 2 -3x + 1 =O);
b) f'(x) = (2x -3)(2x 2 -6x + 2) şi imediat se arată că ecuaţia f'(x) =O are exact trei so-
luţii reale distincte (variantă: teorema lui Rolle pe intervalele [O, 1], [1, 2], [2, 3]); c) Se
aplică teorema lui Rolle funcţiei g: [3,4] ~IR, g(x) = (x -4)/(x). 500. a) (a, b) = (1, O);
b) liro f (x) = +oo ; c) x = 1 este punct de minim global pentru funcţia f, aşadar
f(x)?.. /(1) = 1, 'v'xE (O, +oo), inegalitatea propusă fiind astfel imediată.

A. 1. a) x1 =O,x2 =6 sunt puncte de extrem; b) /(3-0) = -oo,f(3 +O)= +00 ; c) (a, b) =
= (1, 3); d) Clasa a IX-a: ecuaţia f(x) = m esteechivalentă cu x 2 - mx + 3m =O, pentru
x =F- 3, şi aceasta are Li= m -12m <O, 'v'm E (O, 12). Clasa a XI-a: studiind, cu ajutorul
2
derivatei funcţiei considerate, variaţia acesteia se obţine Im/= (-oo,O) u(12, +oo) şi
concluzia este imediată. 2. a) x-l=F-0 conduce la D=IR\{1}; g'(x)=-

1
<0,
(x-1) 2
"i7' x E D, dar funcţia g este strict descrescătoare doar pe fiecare dintre intervalele (-oo, 1)
şi ( 1, +oo), nu şi pe D; este suficient să luăm, de exemplu, O< 2 < 3 pentru care avem:
295
f (O)< f (2) > f (3); b) 0(0, O) şi A(2, 2);
c) Graficul funcţiei/ ar trebui să fie reprezentat
de orice elev cât de cât serios de clasa a IX-a!;
graficul funcţiei g este cel alăturat (nu uitaţi de
punctele găsite la b)!); d) Se studiază variaţia
funcţiei g: (O, +oo) --7 IR, g(x) = /(x) -ln x şi
se ajunge imediat la soluţia inecuaţiei propuse:

xE (0, +oo) .
B. 1. a) x = 1 este punct de minim pentru funcţia f şi punct de maxim pentru funcţia g;

b) Dreapta de ecuaţie x = O este asimptotă verticală, iar dreapta de ecuaţie y = x este
asimptotă oblică spre +oo la graficul funcţiei f; pe de altă parte, dreapta de ecuaţie x = O
este asimptotă verticală şi pentru graficul funcţiei g, aceasta fiind singura asimptotă
pentru cea de-a doua funcţie;
c) d) x = 1 este punct de maxim global pentru funcţia
h: (O, +oo )--7 IR, h(x)=1 + ln x - x, aşadar h(x) S h(l) =O,
'\Ix E (O, +oo), de unde inegalitatea dorită este imediată.
2. a) limita propusă este f'(n) =-2; b) cos x E [-1 , l],
'\Ix E IR, aşadar /'(x)=cosx-lSO,'VxEIR, deci funcţia
feste descrescătoare pe JR; c) (O, n); d) 1.
2
C. 1. a) /'(2) = ~; b) f'(x) = + - >O, 'VxE (O,+oo) şi 2
f"(x) = x 2 >O, '\Ix E (O, +oo),
5 X +1 (x2 +1)
concluzia este evidentă; c) y=x-~; d) l<e~f(l)<f(e) şi inegalitatea cerută este

2
imediată. 2. Folosind stricta monotonie a funcţiei g : IR --7 IR, g(x) = x - arctg x, deducem
că ecuaţia are cel mult o soluţie reală; în plus, funcţia este surjectivă (!), aşadar ecuaţia
dată are o singură soluţie reală. 3. oo. 4. Funcţia/: IR --7 IR,f(x) =ex - x are punctul de
minim global x = O, aşadar f(x) ~ f(O) = 1, 'VxE IR . 5. Se aplică teorema lui Lagrange
funcţiei f: (O, +oo )--7 IR,f(x) = ln X pe intervalul [ 4, s].
1 2 x2 1 x2
D. 1. a) L = 3e; b) f(x)=(l+2x )e >0,'VxEIR; c) g(x)=-e' +k; k =O~
2
e k+l . 1
~ g(l) =-. 2. a) xk = e ; b) hm s 11 = --E IR; având limită finită , şirul este
2 n~- I-e
convergent; c) t k : (k + I )x + y - 2k -1 = O; toate dreptele tk trec prin punctul fix A(2, -1 ).
296
1
3. Considerăm funcţiile g: (O,l)---7 IR,g(x) = x· ln- Şl h(x) = g(l- x), aşadar
x
f(x)=g(x)+h(x),'v'xE(O,l). Avem imediat g(O+O)=lim lnt =0 , h(O+O)=O,

t---7= t
g(l -0)=0, h(l-0)= lim lnu =0, de unde f(O+O)=f(O)şi f(l-O)=f(l); cumf
U---'>= U
este continuă pe (O, 1), deducem că feste continuă pe [O, l]; b) Se arată imediat că funcţia
g este concavă şi astfel g( a; b }~ g(a); g(b), 'i7' a,b E (0,1).
21(A) Dacă dimensiunile dreptunghiului sunt x şi y, avem x · y = k (constant) şi peri-
metrul este 9 = 2 ( x + y) sau f (x) = 2 ( x + ~} x > O. Cum f are ca şi punct de minim

global pe x = Jk (de unde?), obţinem şi y = Jk. Aşadar minimul se obţine în cazul
pătratului de latură Jk. 22(A) Din x 2 + y2 = 4R
2
avem că aria este st/ = x · y =
2 2
2( 2R - x )
= x·.J4R - x =f( x),xE (0,2r].Avem f'(x)= ~
2 2
şi deci x=RJ2 este
4R 2 - x 2
punct de maxim pentru/, de unde aria maximă se obţine pentru x = y = RJ2 (evident,
pătrat). 23(A) Dacă baza cilindrului are raza x, înălţimea sa este h, S aria totală şi // vo-
lumul, avem: // = ru: 2 · h, S = 2nxh + 2ru: 2 = // + 2ru: 2 . Putem considera şi aici o

2
X
funcţie, anume 2
S ( x) = // + 2ru: 2 , x > O, care are punctul de minim x 0 = 3 {Y ~ // =
X ~~
= 2ru:6 = nx5 · h ~ h = 2 · x0 (aşadar diametrul bazei trebuie să fie egal cu înălţimea
cutiei; luăm o bucată - de tablă de exemplu - cu dimensiunile 2ru:0 şi 2x0 etc.).
24(A) Dacă triunghiul ABC este dreptunghic în A, considerăm AC = x, AB = y, cu
x+y =a~ // = l 2
· ru: 2 y = lru: (a - x) = Y(x); din // '(x) = O obţinem punctul de
. 2a 4n 2
maxim x 0 = - şi astfel volumul maxim căutat este ~ax =_a_ . 25(A) Considerăm
3 81
MBC isoscel, cu baza BC = 2x (pentru eleganţa calculelor) ~ 2 ·AC + 2x = k şi
AC= k~2x ,AO = ( k~2 x r-x 2

(O mijlocul lui (BC)) ~ 2
vco,p =2 ·vco11 = ;.Ad ·BO
297
şi astfel ajungem la Y(x) = ~( k x-4kx ), cu x 0 =
2 2
f punct de extrem. Vom obţine
k3 ·1t
Yuiax = - - . 26(A) Dacă baza este MBC , notăm AB = x şi volumul constant al
96
2 2
·
puam1·de1· "V
F =
x . J3 · h ; deducem l1 = 4 Y r:; ş1· · tota1ă S = 2x · J3 + 3x · l1 =
ana
4 2
X ·...;3 4
3
8
= J3 . x + r . Din S' ( x) = O ajungem la x = V41/ . 27(A) Alegem reperul xOy astfel
2 X
încât Ox=AC,Oy=AB şi funcţia f:[0,1]~[0,1), f(x)= înălţimea sforii corespunză
toare punctului de abscisă x. (Evident, funcţia este continuă pe întreg domeniul de
definiţie.) a) Considerăm şi g:[0,1]~~' g(x)=f(x)-x, care este de asemenea
continuă; cum g(O)g(l) <O, deducem că există cE (0,1) cu g(c) =O::::? f(c) = c; b) Con-
siderând funcţia h: [O, l] ~ R, h(x) = f(x)-(1- x), continuă, pentru care h(O)h(l) <O; se
ajunge astfel la existenţa unui d E (0,1) pentru care f(d) = 1-d. 28(A) Timpul total:
X 300 X
J
. ~ [ 7 + -x2 · -200 1.itn.. C ostu1 pentru ~mtregu1 parcurs este
-200 ore, consumu 1 de motonna:
aşa d ar C( x ) = 4 ·200
2
- + 3 · [ 7 +x- ·200
X 300 X
2
X
l
- = 2x + 5000 . v 1teza
· optimă
. . ~m cazu1
se obţme
în care acest cost este minim; din C'(x) =O rezultă x = 50 (punct de minim global).
Aşadar viteza optimă este egală cu 50 km/h. 29(A) a) Studiul semnului derivatei funcţiei
t H P(t) conduce la concluzia că 1 3

t = 15 este punct de maxim; b) : 2 P(t) ( :
1
~ ~ J,
VtE [10,20).30(A) d 2 =x 2 +800 şi sina= ~ x ,de unde J(x)= kx 312 .
2
x + 800 ( x 2 + 800)
Ecuaţia asociată derivatei şi studiul semnului acesteia conduce la punctul de maxim
x = 20. 31(A) Derivata funcţiei t H M(t) este M'(t) = kte-a.t (2 - at); studiind semnul
acesteia, ajungem la punctul de maxim t = 3_. 32(A) curba A. 33(A) Răspuns corect: C.
<X .
34(A) Răspuns corect: D. 35(A) Răspuns corect: C. 36(A) Răspuns corect: A.
37(A) c11 = c · l - e':t şi

astfel limita este L = c cerută 516. 38(A) ·~:::::O, Răspuns
1-e 1-e
corect: C. 39(A) Răspuns corect: C. 40(A) Răspuns corect: A. 41(A) Curba 1.
42(A) Răspuns corect: A. 43(A) Răspuns corect: B. 44(A) Din condiţiilef(l) = 24,/(3) =
= 20, f' (1) = O şi f' (3) = O se obţine un sistem de ecuaţii liniare care conduce la
298
f(x)=x 3 -6x 2 +9x+20, de unde /(4)=24. 45(A) Răspuns corect: A. 46(A) Notăm
<rOCA =a, <rOCB = ~ şi unghiul căutat q>= <rBCA; avem imediat OA = v 1 • t, OB = v2 · t,
şi tga = , tg~ = v2 · t . Cum cp = a - ~, deducem că tgq> = tga - tg~ , aşadar

Vi · t
d d 1+ tga · tg~
dt( ) noi.
tgq> = 2 Vi -v22 = f(t) (1). Se calculează imediat derivata funcţiei/, care se anulează
d +viv2 t
pentru t = d.N, = 100 · J3 "'"- 57, 73 (secunde) (aproape un minut). Din relaţia (I) ajun-
v1v2 3
. d.iat 1a ung h.m1 cautat:

gem 1me - J3 = (jn . 47(A) D envan
'Pmax = arctg J . ' d . . - .. 'm
ecuaţia mişcam
raport cu timpul, ajungem la v = 5 + 4t - 2t 2 ; derivând în continuare, avem a = 4 - 4t .

Prin anularea ultimei derivate rezultă [t]_ =ls, de unde vmax=v(1)=7m/s.
V-V max
48(A) Ecuaţia A'( a) = O asociată derivatei funcţiei a H A( a) conduce la ecuaţia
3 sin 2 a· cos 2 a- sin 4 a= O , de unde tg 2a = 3 ~a= n . 49(A) Răspuns corect: B.
r-( rlş1
3
SO(A) Se ajunge destul de uşor la u" = )s {( \vfs

l l- vfs
2
apoi 2~ '"
. -un- = -
= 11m .J5
l + - , a d 1ca - l sau raportu l d e aur.
. - exact numaru
n~oo un-i 2
Capitolul III. MODELE DE TESTE
3.1. Lucrări scrise semestriale
2 3-2c 3-2dl
A 1• 1. a) A =5A,A3 =25A; b) Ecuaţia are soluţiile de forma X= c d ,c,dElR,
[
aşadar card(H) ~ 2; c) Se demonstrează prin inducţie matematică rezultatul an= 5n-I;
d) De exemplu C = [ ~ ~ J. 2. 2
x E {1, 2} . 3. A = O, B = O, C = e . 4. D = JR\ {2} , dreptele
de ecuaţii x = 2, y = 2 sunt asimptotă verticală, respectiv orizontală.
A,. !. a) Calcule imediate; b) ab =0 <=>a =O v b =O ; c) C- = [

1
~ ~l ~l J. 2. det(P) ~
299
=O{::::} x E {±3} şi det(q) =O{::::} x E {±2}; concluzia este imediată. 3. A= 4, B=..!.,c= ~.
4 ve
4. D = IR*, dreapta de ecuaţie x = O este asimptotă verticală, iar dreapta de ecuaţie y = x
este asimptotă spre ±cxi la graficul funcţiei.
A 3 • 1. .9fc.MBCJ = 7. 2. a) L = {2}; b) S = {(1,1,1)}. 3. a) (a,b) = (0,0); b) x 1 = -3, x 2 = 1 sunt
puncte de extrem (de maxim, respectiv minim local); c) Semnul derivatei a doua conduce
la concluzia că funcţia are un singur punct de inflexiune, anume x = -1; d) f (O) = 5,
f (1) = O şi x = 1 este punct de minim pe (O, +cxi) . 4. +cxi.
A 4 • 1. a= 16. 2. a) L = {-5, l} ; b) un minor principal este d P = l I*

1
3 -2
O şi astfel avem
1 1 4
minorul caracteristic de = 3 -2 2 = 25 *O, sistemul fiind astfel incompatibil;
2 1 1
c) S ={(2-a,2 -a,a) IaE C}. 3. a) O; b) x1 =-2,x2 =2 sunt puncte de maxim, respec-
tiv minim local; c) J;(x) =ex ·(x 2 +a-2) >O, Va> 2; d) J;(x) =ex ·(x 2 + 2x+ a-2) >
> O, Va > 3, deoarece expresia din paranteză are discriminantul ~ = 12- 4a <O, iar
ex> O, VxE IR. 4. O.
B 1.1. a) detA=4*0=> A este inversabilă şi X=A- B;
1
altfel: se consideră
X= [: l
~ şi se rezolvă sistemul care se obţine din AX= B; b) xE {1,4}; c) Calcul
direct; d) X 2
=A=> X 3 =AX= XA şi, folosind rezultatul de la c), deducem că
X= [ ~ ~ l· 2
Imediat se ajunge la a = 1, b = 4
2
şi concluzia e imediată. 2. a) M = 03 şi
k = 3; b) det A =O; c) Calcule directe în forma din enunţ şi, folosind a), se obţine
egalitatea dorită; d) Calculul efectiv conduce la eforturi destul de mari, dar, cu atenţie, se
obţine concluzia dorită. O cale mai elegantă: A(x)A(~)=A(l)=.„=13 ; cum
det13 *O=> detA(x) *O, VxE IR*. 3. a) _!_; b) an+I < 1, 'lln ~ 1 şi, în plus, an >O=> şirul
e an
este strict descrescător; pe de altă parte, avem: O< an ~al> 'lln ~ 1, adică şirul este şi
1
mărginit. ·
Putem, de exemp lu, contmua _ n 2 , \-Iv n >
ast fiel·. 2n > _ -n +- ----7 O,
_ 4 => O< an <
n2 n---';oo
aşadar liman= O. (Puteţi aborda şi altfel?); c) k ~O; d) Păi, justificaţi! 4. Inductiv se

17~00
ajunge la xn = ~ şi, evident, şirul este convergent (având limita finită O);
"n + 1
300
lim
n~oo
Fnx 11
=l .
B2 .1. a) p=4,q=-3; b) detA:t:O=> A este inversabilă, aşadar avem o unică soluţie:
V = A- B; c) det(Ak) = (detA/ = 3k :t: 1 = detl3 , 'VkE N*. 2. De exemplu, adunăm toate

1
. ··1e (succesiv
1mn . )la pnma
. 1.mie;
. se ajunge
. 1a xE {1-l±i·SJ3}
, . 3 . nmulţim
' co 1oana 2 ~I
2
cu numărul 2 şi adunăm la ultima coloană, apoi înmulţim ultima coloană cu -2 şi o adu-
2
năm la a doua coloană; se ajunge în final la ~)a-b) =O; cum a,b,cE JR=> a= b = c.
4. Orice exemplu corect se punctează corespunzător! 5. a) rang A(l) = 2; b) det A(O) :t:
o o
2
:t: O => matricea este inversabilă, cu mversa (A(O)f1 = -1 . 6. a) e ·lf; ;
5 5
1 2
-- - -1
5 5
b) 2n; c) 5; d) 3. 7. x11 +1 - x 11 ~ O, 'V n E N*, deci şirul este descrescător; inductiv se arată
că x 11 E (0,1), 'VnE N* . Fiind monoton şi mărginit, şirul este convergent; notând cu LE JR
limita sa, prin trecere la limită în relaţia de recurenţă, se ajunge la L = O .
B3. I. a) M = {3}; b) P = M; c) Pentru m = 3, mulţimea soluţiilor sistemului este
S ={(-a,a,a) IaE C} şi este suficient să alegem, de exemplu, a= l; d) (2,-2,-2).
li. a) a= l; b) x1 =-l, x 2 =l sunt puncte de minim, respectiv de maxim local; c) Din
tabelul de variaţie a funcţiei (se poate şi altfel?) deducem că IJ(x) I ~ ~' 'VxE JR şi astfel
aE(0,2); d) Calculând derivata funcţiei g:JR--7lR,g(x)=/(x)-arctgx, se deduce

imediat că aceasta este strict descrescătoare şi deci g(x) ~ g(O), 'Vx 2 O, de unde ine-
galitatea propusă este imediată. III. a) /'(2) = -~; b) f'(x) <O, 'VxE (1,-too) şi domeniul
3
de definiţie este interval deschis; c) Funcţia este strict descrescătoare şi J3 < .J5,
iar 2 < 3 ; continuarea vă aparţine; d) A= (O, -too) (redactare completă, evident!);
1
e) x · ln x + = ln (1 + -
x -1
2
x-1
-Jx;continuaţi şi ar trebui să ajungeţi la rezultatul 2; f) Se folo-
seşte teorema lui Lagrange aplicată funcţiei f pe intervalul [ 5, 6] şi monotonia derivatei
funcţiei/
B4. 1. a) a :t: 2, b E JR sau a = 2, b = 1; b) (0,0,1) şi (~,~)-]. 2. x1 = -1, x2 =1.

3 3 3
301
3. aE (-4,0). 4. a) m = l; b) x =O; c) Se consideră funcţia g : IR ~ IR, g(x) = jj(x) -
n + 1 ş1· se arata- ime

--n- · d.iat ca- g este stnct
· crescatoare;
- n + 1) > O,
deoarece g (1) < Oş1· g ( -n-
iar g este continuă, deducem că ecuaţia g(x) =O are o unică soluţie x 11 şi x 11 E ( 1, n: 1

);
d) folosim subpunctul c) şi faptul că lim _n_ = 1, deci limita cerută este egală cu 1 (din
11~00 n+1
nou, redactare completă, explicaţi fiecare pas!). 5. a) /(O+ O)= 1 şi lim f (x) =O;
x~oo
graficul funcţiei admite o singură asimptotă, anume dreapta de ecuaţie y = O (asimptotă

orizontală spre +oo); b) Numărătorul derivatei funcţiei far trebui să conducă la consi-
derarea funcţiei g:[O,+oo)~IR,g(x)=-x--ln(l+x). Se ajunge imediat la concluzia
l+x
că funcţia g este strict descrescătoare, aşadar pentru x > O avem g(x) < g(O) =O.
Deducem astfel că funcţia f este strict descrescătoare şi deci pentru x > 1 avem
f(x) < /(1) = ln 2; c) Se ajunge la concluzia că Im f = (O, 1) şi apoi rezultatul cerut: a= 1.
3.2. Teste de pregătire pentru Concursul de matematică aplicată

„Adolf Haimovici"
H 1• Etapa locală
1. a) A ( m, x) este inversabilă, \:Ix E IR {::::} detA( m,x) :;t O, \:Ix E IR {::::} x2 -x(m+ 2) + m+ 2 :;tO ,
VxE IR {::::} L'lx <O{::::} mE (-2;2). Cel mai mare mE Z din (-2;2) este m = 1;
b) A- 1 = [~l ~l ~lJ. 2. a= -1. 3. a) ~ ; b) O; c) I; d) -1. 4. Folosind, de exemplu,

o 1 -1
criteriul raportului, avem: lim xn+I = .!_E [O, 1) => lim x 11 =O.
11~00 x 3 11~00
11
Hz. Etapa locală
1. a) X=[~ ~}Y=[~ ~)=>XY=[~ x:y} b) De exemplu, X=[~~}

2 2 40 2 2
Y=[ ); c) A20 =[l
o 1 o 1 ). 2. .!_IL'll=2
2
=>(m-1) =4 =>mE{-1,3}. 3. a) A =
=[; =;)=A; b) Calcule; c) X(a)X(b)=X((a+l)(b+l)-1). De aici prin inducţie

rezultă soluţia. 4. Folosind criteriul cleştelui avem Fk : ; L -i--::; ~k
n +n n +k n +1
=> l = .!_ .
2
302
H 3 • Etapa judeţeană
1. a = 2 =:> rang A = 2; a -:t 2 =:> rang A = 3. Pentru a = 2 şi b = -2 rezultă rang A = rang B =
= 2. Pentru a -:t 2 =:>rang A= rang B = 3, Vb E IR.. 2. Sistemul liniar omogen are şi soluţii
diferite de soluţia banală{::::} det A = O{::::} m = 16 . 3. Prin inducţie rezultă că x 11 s "-:,,=:>
=> :3 lim x 11 = l E IR, trecem la limită, de unde obtinem că l = -4 . 4. y = -x + _!_ .

n~= ' 2
H 4 • Etapa judeţeană
1. a) rang A= 2 {::::}a= 2, ft.c =O{::::} b = 6; b) x = y = z = 1. 2. det(3A) = 3n det A= 81 =>
=:> n = 3 =:> det(5A) = 5 detA = 375. 3. tg :JR \ {(2k+l) ~lkE z}~ IR

3
are o infinitate de
asimptote verticale. 4. l =(a+ b + cr. Dacă a+ b + c = 0 => l =o== e=lnO = 0, ceea ce

contravine condiţiilor din enunţ. Dacă a+ b + c <O=> ,Zef limita. Dacă a + b + c > O =>
=:> l = oo. Dacă a+b+cE(O,l)=>l=O. Trebuie aşadar să avem a+b+c=l=:>
2
!im ax +bx+c-1
H I (x-1)2 ':t.eA A 1. 2ax+bx 2a a fi . - 1- d..
=:> l = e , = im ( ) = - = a => e 1mta, nenu a, cu o con iţ1e
x~l 2 x-1 2
în plus: 2a + b =O.
H 5 • Etapa naţională
1. a) det A(n) = 2n 3 - 3n 2 + 1 = ( n -1)(2n 2 - n -1). Pentru rang A= 2, o condiţie necesară

este det A ( n) = O{::::} n = 1 . Avem însă în acest caz de fapt rang A = 1; b) După un număr
par de paşi,
elementele de pe diagonala principală sunt pare, celelalte impare, de unde
rezultă că determinantul va fi impar. 2. Se poate presupune că elementele egale cu 4 nu
sunt situate pe aceeaşi linie (coloană), caz în care, dezvoltând determinantul după linia
(coloana) respectivă, am obţine că valoarea determinantului nu depăşeşete 4 · 2 + 4 · 2 + 2 =
= 18. Aşadar cele două elemente sunt pe linii diferite şi determinantul poate fi adus la
4 a 1 az
forma D = a3 4 a 4 , valoarea absolută a sa nefiind schimbată. Se calculează efectiv
a5 a6
a7
şi se discută puţin asupra celor 6 termeni, cu ak E {-1, 1}; D :::;; 16 + 4 + 4 + 1 + 1 - 1 =
= 25, rezultă că valoarea maximă este 25. Găsiţi un determinant pentru care se atinge
această valoare (să fiţi siguri!). 3. a) ~; b) y =O; c) Folosind teorema lui Lagrange rezultă
f(x+l)-f(x)=f'(c)(x+l-x), cE(x,x+l). Ar trebui să avem O<cos.!..+.!..sin.!_<2,

c c c
1 (O ; 1) =:> cos 1 <cos-<
Vc > 1 ; c > 1 =:> -E 1 cos O, sm
. O< sm
. -1 < sm
. 111
· - > O=:> -1 < -sm
1 . -1 <
c c c c cc c
303
<]_sin 1 . Rezultă O<cos 1+ ]_ < cos]_+ sin]_< 1+]_sin1 < 2 . Observaţie: Notând t = ]_ E
c c c c c c
E (O, 1) şi considerând funcţia g:[O,l]--7 IR,g(t)=cost+tsint, avem g'(t)=tcost>O,
VtE (0,1), aşadar funcţia este strict crescătoare şi deci pentru orice t E (O, 1) avem
g(O)<g(t)<g(l) , adică l<g(t)<cosl+sinl<J2 (!). E corect? 4. a) /(2)?.0;
b) Jim f(x) = 00 ~a> O, apoi /(O)= c >O. Cum f are două puncte de extrem, rezultă
că 3ax 2 + b =O are două rădăcini reale, aşadar x 2 = _..!!___ ~ _..!!___>O~ b <O.

3a 3a
H 6 • Etapa naţională
3
1. a) A =02 ~detA=O~ A =TrA·A[·A~A =(TrA)A
2 3 2
~TrA · A 2 =02 . Dacă
Tr A= O~ A2 = 0 2 . Dacă Tr A :;t O~ A2 = 0 2 ; b) Caz I. Tr A = O ~ det(A + li) =
= 1 + det A = 1. Caz II. Tr A :;t O~ A = 0 2 ~ det (A+ Iz) = 1. 2. X = G~ J. 3. Se ia
O< x1 < x0 <x3 <1 şi din O~ f( x0 ) - /(x1 ) ~ /(x3 ) - f(xo) · ( x0 -x1 ) deducem că
X3 -Xo
lim /(x1) = f(x 0 ) . La fel , dacă O< x 0 < x1 < x3 <1 , obţinem O~ f( x1 ) - f(x 0 ) ~
x ~x
1 0
X1<Xo
4. Dacă 9 este perimetrul ferestrei şi a, b sunt dimensiunile drept-
unghiului (figura alăturată), atunci 9 = 2b +a+ na . Notăm !!:_ = r

2 2
şi astfel avem 9 = 2b + 2r + nr, de unde 2b = 9 - 2r - nr, iar aria
2
ferestrei este .s>1 = f(r) = ab +nr . Calcule imediate conduc la
2
f(r)=-r
2
( 2+%)+rq; cum J'(r)= 9 - 2r - nr, obţinem
A
9
punctul de maxim r = - - şi imediat dimensiunile cerute:
n+4
a = 29 ' b = _!!!___.
n+4 n+4
3.3. Teste de pregătire pentru Olimpiada naţională de matematică
01. Etapa locală

1. a) Observăm că cr(i)<cr(i) ~'t(n- j+l)>'t(n-i+l) şi astfel dacă (i,J) nu este
304
inversiune pentru cr, atunci ( n - j + 1, n - i + 1) este inversiune a lui 't. Aşadar oricare
dintre cele C,~ inversiuni se găseşte sau în a sau în 't (nu în amândouă); b) Suma cerută
este egală cu m(0"1 )+m(0"2 )+ ... +m(0"1 !)=n!·C

2
1~. 2. X=(O
1 -1
2
) sau X=(-
-1
2 2
- );
-1
b) A- 1 , ale cărei elemente se obţin din minorii de ordinul n - 1 ai transpusei, are cel puţin
n minori de ordinul n - 1 nenuli. 3. Conform a), şirul este mărginit; folosim inegalitatea
mediilor acum şi avem ( x11 +1 - a)+ ( b - x 11 ) 2:: b - a> O, adică şirul este şi monoton; se
. · ~ ~ma doua re laţie

trece la l1m1tă · d'm enunţ ş1· se obţme
· i·1m1ta
· -a+ -.b 4 . X + -x =( x - 1) 2 >O
- ,
11 1 11 11
2
apoi inductiv se arată că x 11 < 1, Vn 2:: 1. Aşadar şirul este convergent şi relaţia de recurenţă
X -1
conduce la limita 1. Acum, putem scrie xk = k+l , facem k = 1,2„.„n, înmulţim
xk -1
egalităţile obţinute, ajungem la limita O.
02. Etapa locală

1. g(X) = g(Y) => f (g(X)) = f(g(Y)) => f(X)B = f(Y)B; se înmulţeşte această egalitate
la dreapta cu matricea C, se ajunge astfel la f(X) = f(Y), de unde, folosind injectivitatea
funcţiei f, se obţine X = Y, aşadar şi g este injectivă. 2. Se înmulţeşte egalitatea din ipoteză
succesiv, la dreapta, cu matricea B şi se ajunge astfel la A+ B + B 2 + .„ + Bk-l + Bk = ABk (*).

Dacă Bk =0 11
, atunci egalitatea (*)conduce la egalitatea de la a). Reciproc, dacă a) este
adevărată, înmulţim această egalitate la dreapta cu B , folosim ipoteza din nou şi obţinem
imediat b). 3. Se arată inductiv, cu atenţie, că: n-l<x11 sn,VnEN. Continuarea ar
trebui să vă fie la îndemână. 4. Şirul (y 11
) este crescător, deci este suficient să arătăm că
este mărginit superior. Deoarece ( x 11 ) este convergent, avem că există M > Oastfel încât
1 1 1
x 11 sM,Vn2::1. Ajungem astfel la: y -x
n n
=I--I--=
11 /1
L
k=l ak k=l 1+ ak k=l ak (1 + ak)
11
~
11
1 1
S L = 1- - - < 1 {::::} Yn < X 11 + 1 S M + 1 => y 11 S M + 1.
k=l k(k + 1) n +1
03. Etapa locală
1. Egalitatea este echivalentă cu ( A 2 - I) (I - B) =I, de unde avem:

(A+ il) (A - il) (I - B) = I => (A - il) (I - B )(A+ il) = I ( *) . În continuare avem:
2
A 2 + iA - ABA - iAB - iA +I+ iBA - B =I. Înlocuim A B = A2 - B. Ajungem la
2
A -ABA-iAB+iBA=O sau (A-il)(AB-BA)=O. Folosind (*) avem că (A-i!)
este inversabilă ş1 deci AB = BA. 2. Prima egalitate se poate scne
305
ABC-AB-BC +B = B {::::} AB(C-J)-B(C-1) =B sau încă (A-I)B( C-1) =B.
Acum, B este inversabilă dacă şi numai dacă C - I, A - I sunt inversabile.
(A-I)=B(C-1)- 1B- 1 {::::}B- 1(A-l)=(C-1)- 1B- 1 {::::}(C-I)B- 1 (A-I)=B- 1 sau
CB-IA=CB-1 +B-IA. 3. lim Xn+l -xn = lim Xn+l - xn = lim Xn+l - xn ._n_ = L.
11----)oo(n+1) 2 -n2 n----)oo 2n+l n----)oo n 2n+l 2
Conform lemei Cesaro-Stolz, deducem L =O. 4. Şirul este periodic, de perioadă 8.

2
04. Etapa locală

2 2 2 2
1. Imediat se ajunge la detA=(a+b+c)(a +b +c -ab-bc-ca)=>(detA) =
= ( a 2 + b 2 + c 2 + 2ab + 2bc + 2ca )( a 2 + b2 + c 2 - ab -bc - ca )2. Notăm ab + bc +ca= x
ş1, deoarece a 2 + b 2 + c 2 = 1, obţinem ( det A) = x 2 ( 2x - 3) + 1s1, deoarece şi x s 1.

2
2. Se consideră /: lR ~ lR,/(x)=det(A+xB) =(detB) ·x 2 +mx+detA, mElR. Din

det(A 2 + B 2 ) =O deducem det(A + iB) det(A - iB) =O, adică f(i) = f(-i) =O şi astfel
n k2 + k n k2 + k
f(x) = k · ( x 2 + i), 'ixE JR. Concluzia e imediată. 3. Putem scrie I- s a s I- 3
- 11 3
-;
k=l n +n k=l n +1
calcule imediate şi criteriul cleştelui conduc la limita ..!. . 4. a)

3
an = f _!_; b)
k=lk
an = ( -1 r;
· ·
c) R eammhm că
d acă 1.1m xn = L , atunci· ·
şi
1.im Xi+ Xz + ···+ xn = L . C onsi"d eram
-
11----)00 n
x11 = n( an+ I - a11 ) şi folosim rezultatul anterior, precum şi prima proprietate din enunţ;
. l + Xz + ... + xn
X1 al + az + ... + an
şiru =an+ I - are astfel limita a, iar şirul (an+ I) are
n n
limita a + b, deci este convergent.
0 5• Etapa judeţeană
, (cos 2nan - sin 2nan) * k
1. a) Inductiv se obţine A0 1 = . , 'in E N şi astfel A0 = Iz {::::}
sm 2nan cos 2nan
<=> 2nan = 2mn, m E Z , adică a = m E Q; b) Dacă n are proprietatea de minimalitate,

n
atunci A/ = Iz şi, dacă A0 k = Iz , avem k ?. n. Din A/ = Iz deducem că 2nan = 2bn,
b E N*; dacă ( b, n) "#- l, avem că n nu mai are proprietatea de minimalitate, deci ( b, n) = 1
şi a = '!__ ; Reciproc, dacă ( b, n) = 1 şi a = '!__ , atunci pentru orice k E N* pentru care

n n
306
Aa k = I 2 deducem 2kan = 2 pn, p E IZ , adică 2k !!.__ n = 2 pn {:::> kb = mn , aşadar n divide
n
kb, deci n divide k, adică k ~ n.
2
2. O::; ldet(A + iB)l = det(A + iB) · det(A + iB) =
= det(A 2 + B 2 -iAB + iBA) = det(i(BA-AB)) = in · det(BA-AB). Avem astfel, dacă n =
= 4k, det(AB - BA)= det(-(BA - AB)) = (-1)17 · det(BA - AB) = det(BA - AB) ~O . Dacă
n = 4k + 2, avem O::; i 4 k+ 2 · det(BA-AB) = -det(BA- AB) = -det(AB - BA), adică
det(AB - BA)::; O. În sf'arşit, dacă n = 4k + 1 sau n = 4k + 3, avem, din i11 • det(BA-AB) ~O
şi det(BA-AB)E JR: det(AB-BA) = -det(BA-AB) =O. 3. a) Funcţia/: JR~ JR,f(x) =
= x + ex este strict crescătoare, deci injectivă şi astfel f(x) > 1, Vx >O. Fiind strict
crescătoare şi continuă, iar lim f(x) = oo,f(O) = 1, deducem că ecuaţia f(x) = y are,
x~=
pentru orice yE (l, 00 ) , soluţie unică xE [ 0, 00 ) . Aşadar există şi e unic xn+l >O astfel
încât f ( X 11 +1) = 1 + x11 , Vx 11 > O. (Se arată imediat prin inducţie că x 11 > O) ; b) Din
ex +1 = x 11 + 1 ~ xn+l + e rezultă xn+l ::; x 11 , adică şirul este descrescător şi măr
0
X11 +1 + 11
ginit de O. Şirul este astfel convergent şi limita se obţine prin trecere la limită în relaţia de
recurenţă: L =O. 4. Se obţine imediat că f(x) > 1, VxE JR şi, prin reducere la absurd, se
arată că f este strict crescătoare pe JR. În continuare, deoarece 1n x < x, Vx >O (!),
deducem lnf(x)<f(x)=>f(x)lnf(x)<f 2 (x),VxEJR, deunde f 2
(x)>ex,VxEJR =>
X
=> f(x) > e 2 , VxE JR şi astfel lim f(x) =oa. Logaritmăm egalitatea f(x) · ln(f(x)) =ex,
x---7=
Vx E JR şi deci x = ln(f(x)) + ln(ln(f (x))), Vx E JR sau încă:

lnx = ln[ln(f(x)) + ln(ln(f(x)))), VxE JR. Ajungem acum la:
lim lnx = lim ln[ln(f(x))+ln(ln(f(x)))]. ln(f(x))+ln(ln(f(x))) =
x~= J (x) x~= ln(f(x)) + ln(ln(f(x))) f(x)
= lim 1n [ln(f(x)) + ln(ln(f(x)))] . lim ( ln(f(x)) + ln(ln(f(x)). 1n f(x)) = .
0
:H= ln(f(x)) + ln(ln(f(x))) x~= f(x) lnf(x) f(x)
(Să remarcăm că am folosit lim Inu =O .) În final ajungem la:

u~= U
lnx )/~-.:) ( lnx )~:)_~x

lim 1+-- = lim 1+-- = e 0 =1.
x~= ( f(x) x~= f(x)
1. S(X) = det(A + XB)E C( X], grad S::; 2. Cum S(l) = S(2) = S(3) = 1, deducem că S
este polinom constant 1. Se ajunge acum la detA = S(O) = 1 =>A este inversabilă. Notăm
307
D = BA- 1 şi astfel det(Iz + XD) = det(Iz + XBA- 1) • det A = det( A+ XB) = 1. Considerăm
polinomul caracteristic P(x) = det(xlz - D) al matricei D şi folosind rezultatul anterior
avem: 'v'aEC*,P(-a)=det(-cxlz-D)=(-a)zdet(lz+ ~D )=(-a)z . Rezultă acum
P(x)=xz şi cu relaţia Hamilton--Cayley avem Dz =Oz ~BA- 1 BA- 1 =Oz.În sfârşit,

ajungem la Bz =BA- 1AB=BA- 1BA=BA- 1BA- 1Az =Oz ·Az =Oz. 2. Dacă t = tr A,
avem P=Xz-tX+d=det(A-Xlz)EIR[X] ş1 idet(A-idlz)lz=det(A-idlz)·
· det(A-idlz) = det(A-idlz) · det(A-idlz) = det(A- idlz) · det(A + idlz) = det(Az + dz Iz) =
=det(Az+dAA*)=det(A(A+dA*)) =(detA) · (det(A+dA*))=o şi astfel ajungem la

det(A-idlz) =O , adică P(id) =O. Cum PE IR[X]~ P(-id) =O, de unde t =id+ (-id)=
= O şi d = dz 7:- O. Se obţine deci d = 1, P = xz + 1 şi, deoarece P(A) =Oz, avem
Az=-lz , deciA- 1 =-A,A*=A- 1 =-A. În final avem: det(A- dA') = det(A - A')=
1
= det(2A) = 4 · det A = 4. 3. a) Inducţie: x 11 >O, 'v'n E N şi apoi: X11 +1 - x 11 = - - >O .
l+x11
Dacă şirul ( x 11 )nEl't ar fi mărginit superior, conform teoremei lui Weierstrass am avea că
este convergent. Prin trecere la limită în relaţia de recurenţă
se ajunge la 1 =O, fals, deci
şirul este strict crescător şi nemărginit, deci are limita oo; b) xn+I = 1 +
1
z ~1
Xn Xn + xn
z z
z · ( 2x11 z + 2x11 + 1) = 2 şi astfel,
1
conduce la limita e 0 = 1; c) lim xn+I - xn = lim
11 n + 1- n 11 ( 1+ x )
11
z
cu criteriul Cesaro-Stolz avem !im xn = 2 ~ lim x~ =.fi.. 4. Conform ipotezei avem şi
n n n---?oo "\/ n
lim (! (2 11 x) - /(2 11 - 1 x) ) =O, 'v'n 21. Prin inducţie se arată acum lim (!(2 11 x) - f(x)) =
x ~~ x ~~
= O, 'v'n E N (folosim /(2 + x)- f(x) = /(2 + x) - f(2 x) + + /(2 11 x)- f(x) ). Fără a
11 1 11 1 11
restrânge generalitatea, putem presupune că f este crescătoare. Dacă a 2 l considerăm

nEN* pentru care 2 - ~a<2 11 1 11
şi obţinem f(2 - x)~f(ax)<f(2 11 x) sau încă
11 1
f(2 11 - 1 x)-f(x)~f(ax)-f(x)<f(2 11 x)-f(x), pentru orice xE(0, 00

). Folosim
acum criteriul cleştelui. Dacă a E ( 0,1), deducem lim (f(x)- f

x~oo
(~))=O
2
şi prin inducţie
308
lim
x---700
(1 (_!_I) -
211-
f (_!____))=O, Vn E N*. Cum
211
există 211
1
n E N* astfel ca - - <a::; - - , solutia
211-1 ,
1
e analoagă celei anterioare.
1. a) Fie k E { 1, 2, ... , n} şi i1 <iz < ... < ik E { 1, 2, ... , n}. Considerând matricea A obţinută din
111 prin alegerea coloanelor i1,iz, ... ,ik ale lui 111 obţinem că singurul minor nenul al lui A,
de ordin k, este cel format cu liniile i1,iz, ... , ik ale lui A, deoarece are elementele de pe
diagonala principală egale cu 1, iar celelelate sunt nule, în timp ce toţi ceilalţi minori de
ordinul k au o linie nulă, deci sunt nuli. Aşadar 111 are exact c! minori nenuli de ordinul
k şi astfel m(111) = c,~ + c,; + ... + c;; = 2 11
- 1; b) Fie k E { 1, 2, . . . ' n} şi iI < i1 < ... < ik E
E { 1, 2, .. ., n }. Considerând B matricea obţinută din A cu coloanele i1,iz, ...,ik ale lui A şi
notând cu r =rang B, avem evident r #O. Dacă r < k şi /!t,. este un minor nenul de ordin r
al matricei B, format cu elementele de pe coloanele )1 < )2 < ... < j, E {i1, i2, ... , ik},
folosind proprietăţile determinanţilor şi ale rangului unei matrice va exista o coloană (c1
este aj-a coloană a matricei A) cuj E {ii, i2, ... , ik} \ {ti, t2, ... , t,} care să fie combinaţie
liniară a coloanelor c, , c, , ... , c1, ale lui A, adică există a 1, CXz, ... ,ar E C astfel încât
1 2
c1 = a 1c,1 + a.zc12 + ... + cx.,.c1r. în det A efectuăm operaţia c1 -CXi_Cţ1 -exzct2 - ••• -CX.,.Cr,
Aşadar, dacă
obţinem o coloană nulă, deci det A = O, fals. Aşadar r = k şi B are cel puţin un minor
nenul de ordin k. În concluzie /!t,. are cel puţin c! minori nenuli de ordinul k şi astfel
m(A) 2". c! + c,; + ... + C~ = 2 11
-1 . 2. De exemplu B = EA,C = Ez A, unde E e o rădăcină
complexă nereală a unităţii. Verificare! Puteţi da şi alte exemple? 3. Considerăm (y 11
)
definit prin Yn = (-1 r x,1' \;/n E N* şi zn = Yn +I - Yn. Cum şirul ( n )n~l este strict eres-
~ ~ . . . 2Yn+I + y
cator .
şt nemargm1t, iar
Zn+l-zn
= Yn+Z - 11 = (l)n+Z(
- · X 11 +z + 2X 11 + 1 + x 11 ) ---7 O,
n+l-n
z
folosind criteriul Cesaro-Stolz deducem că lim _!!__ = O. Aplicăm încă o dată acest crite-
11---700 n
riu. 4. a) Se arată imediat că funcţia este injectivă şi, fiind continuă, este strict monotonă;
există aşadar lim /(x) = aE R Deoarece (/of o J)(x) =(!o J)(J(x)) = /z (x ),

x---700
Vx E IR şi (/ f f)(x)=J(/of)(x)=f(xz),vxEIR deducem că f(xz)=fz(x)>O,

0 0
Vx E IR şi deci O::; f (t) = f z( Ji), \;/ t E IR+ ::::? a > O. Dacă/ ar fi strict descrescătoare, din
f(t) 2". O, Vt E IR+ ar rezulta lim /(x) =a E IR::::? lim (/o/) (x) = f ( lim /(x)) =
x---700 x---700 x---700
= f(a)E IR (1). Pe de altă parte avem lim (/o f)(x) = lim xz = 00 (2). Din relaţiile (1)
x---700 x---700
309
şi (2) am avea f(a)=oo , absurd, deci funcţia este strict crescătoare; b) f( x 2 )=f 2 (x)
deducem f(O),f(l)E {0,1} . Folosim injectivitatea şi stricta monotonie a funcţiei;
2 2 2 2
c) / ( -x) = f ( (-x ) ) = f (x ) =f ( x ) => (f (-x) - f( x )) · (f(- x ) + f(x)) =O, 'v'x E IR.
Dar f(x) >O, 'v'x E JR* şi dacă x E JR*, atunci şi - x E JR* , ceea ce arată că f(x) >O,
f(-x) >O, 'v'xE JR* şi astfel din egalitatea precedentă avem f(-x)- f(x) =O, 'v'xE IR.
0 8• Etapa judeţeană
1. Se obţine det(xA + yB) = a0 (x) · y 3 + a 1(x) · y2 + a2 (x) · y 1 + a3 (x). Pentru y =O avem:
det(xA) =x3 ·detA=a3 (x). Deci a3 (x ) =O, 'v'xE IR. Pentru y = x se obţine det(xA + yB) =
= x 3 · det(A + B) =O , deci a0 (x ) · x 3 + a1(x) · x 2 + a2 (x) · x 1 =O, 'v'x E IR. Pentru y = -x se
ajunge la -a 0 (x) · x 3 +a1 (x) · x 2 -a2 (x) ·x1 =0,'v'x E IR , de unde rezultă a1 (x )=O, apoi
lim ~ · det(xA + yB) =O=> a 0 =O etc. 2. Există t E [O, 2n), r E (-1, 1) cu a = r cos t,
y ~ oo Y
b = r sin t. Continuaţi. 3. a) calculăm primii 4 termeni ai şirului şi observăm că sunt mai
2
ak_1 +1 10
mici decât 3. Dacă a1, a2 ,.„,ak <3 , atunci avem: ak = <-- ş1
k-1 k-1
100
1+ 2
a/ + 1 < -~k~-
ak+I = k
( k -1) 1
=- +
100
<3
(
pentru
k
~
)
5 , aşa
d · · d ·
ar, prm m ucţ1e,
k k(k-1) 2
avem an < 3, 'v' n ~ 1. Se ajunge acum la O< an < !Q ~ O; b) Deoarece lim an = O, avem
n n~ oo
lim nan = lim (n - l)an = 1 + lim a11 _ 12 = 1 . Folosind criteriul Cesaro--Stolz avem:
11--700 n--.+oo n--700
lim al +a2 + ... +an= lim

11~ 00
ln n 11~ 00
an+!
ln ( 1 + ~)
= lim
11-7
00
nan+!
ln ( 1+ ~ r =l. 4. Deoarece/este mărginită,
rezultă că 3m, ME IR, m ~ f(x) ~ M, 'v'xE IR . Considerăm funcţiile g, h : IR ~ IR, g(x) =

= f(x)-x, h(x) = f(x) + x şi din g(m)g(M) ~ O,h(m)h(M) ~O deducem că 3x1' x2 E [m,M]
astfel încât g(x1 )=0,h(x2 )=0, adică f(x 1 )=x1 ,f(x2 )=-x2 . Înmulţim aceste două
egalităţi cu x2 , respectiv cu x1 şi le adunăm (Este nevoie de ipotezele f (O)"# O şi
x1 "# x2 ? Puteţi da un exemplu de funcţie care satisface enunţul?) .
310
0 9 • Etapa naţională
3
1. A -l=A<=>(A-I)(A +A+l)=A. Folosind
2
A 2 + A+l1 =(A+~l1 r +%1/ se
deduce imediat det (A 2 + A + 111 ) ~ O. Avem acum că det( A - l) şi det A au acelaşi semn
sau sunt nule. Să remarcăm că putem scrie A 3 - l = A <=> A 3 - A = l, de unde

( det A)· det( A-I)· det(A + l) = 1, deci det(A - l) şi det A sunt nenule şi det(A + l) >O.
În plus, A3 =A +111 conduce imediat la concluzia căutată. 2. a) Adunăm toate coloanele

la prima, factor comun, scădem prima coloană din celelalte; D = ( -1 r-l ·(n -1) · 2 1;
11
-
b) Dacă n = 1, afirmaţia este evidentă; pentru n ~ 2 asociem matricei A matricea B = ( bij )

- -
definită astfel: blj = alj, \;/j = l,n şi bil =O, \;fi= 2,n, bij = aij -allaj 1a 1j, (i, j) E {2, 3,
... , n} x {2, 3, ... , n}. Deducem astfel că detA = detB = a 11 d 11 , unde d11 este minorul lui
b11 din matricea B. Se observă că elementele minorului d 11 sunt elemente ale mulţimii
{-2, O, 2}, de unde avem că 211 - 1 divide pe d11 , concluzia fiind imediată. 3. Considerând
cE [a,b] arătăm că g este continuă în c. Avem cazurie: a) /(c) * g(c), aşadar
/(c)<g(c)şi deci există o vecinătate a lui c: V =(c-8,c +8))i>O astfel încât
f(x)<g(c),VxE[a,b]nV. Deoarece restricţia lui fla [a,c] este continuă, există
d E [ a,c] astfel încât f(d) = g(c), deci d ~V. Pentru orice xE [ a,b] n V avem acum
g(x) = f(d) = g(c) => lim g(x) = g(c); b) /(c) = g(c). Fie E >O şi deci există 8 >O astfel
X--7C
încât /(c) - ~ < f(x) < f(c) + ~' VxE ( c -8,c + 8) n [a,b]. Pentru orice x E [c, c + 8) n
2 2
n [a, b] obţinem /(c) $ g(x) $ f(c) +~,iar pentru orice x E (c - 8, c] n [a, a] obţinem
E
f(c)-- $ g(x) $ f(c), aşadar lg(x)- g(c)I = lg(x) - /(c)I < E, VxE ( c -8,c + 8) n [a, b].
2
Rezultă deci că g este continuă în orice cE [a, b] , adică g are şi proprietatea lui Darboux
şi astfel g([ a,b]) este un interval. 4. a) f(x) ={ x, xE Q (verificarea condiţiilor

x -1, xE JR \Q
este obligatorie!); b) Observăm că sup f(t) = sup f(t), \;/y $ x şi astfel, deoarece feste
t$x y$t$x
continuă, deducem că pentru orice nE N* există x 11 <x astfel încât IJ(t)- /(x)I<_!_,
n
311
'\lt E [x 11 , x ]. Aşadar 1
sup f(t)- f(x) ::;-, adică Ix- f(x) I::;-,'\lnE
1 N* , de unde
n n
f(x) = x, VxE IR.
0 10• Etapa naţională

1. Presupunem că există n E N* cu A 11 =I2 . Evident, det A E {-1, 1} şi, folosind relaţia
Hamilton-Cayley, deducem A2 - (a+ d)A ±fi = 0 2 . Considerăm polinoamele f =
= X -uX +v, g = X -1 , unde u = a+d > 2, VE {-1,1}. Deoarece u -4v >o' ecuaţia
2 11 2
f(x)=Oare rădăcinile reale x1,x2 ; acestea nu pot fi rădăcini şi ale ecuaţiei g(x)=O
(dacă xt =l=>l x1 l =l ş1 din

2
x1 -ux1 +v=O=>lul=luxil=lx1 +vl::;lx1 1+1vl=2 ,
2 2
contradicţie). Aşadar polinoamele f şi g sunt prime între ele, deci există P,Q E ffi. [X]
astfel încât f(X)P(X) + g(X)Q(X) = 1. Această egalitate este o identitate polinomială,
deci se va păstra şi dacă înlocuim pe X cu matricea A. Deoarece f (A)= g(A) = 0 2 , egali-

tatea va conduce la 0 2 =I2 , fals. 2. A 3 +I2 = (A+ I 2 )(A+ El2 ) (A + E2 I 2 ) , E3 = 1, E E ffi..
Considerând polinomul caracteristic al matricei A, avem P(x) = x 2 - mx + n cu

2 2 2
P(-l)P(-E)P(-E ) = 1. Cum P(-E astfel) = P(-E) => P(-E)P(-E )E N avem
P(-l)=P(-E)P(-E 2 )=1. Deducem de aici m=-n, apoim=n=O. Aşadar p(x)=x 2 =>
2
=> A =o, =>A= o, sau A = l-:: :al a, bE z', b I a Considerăm şirul
2
. 3. (b")"" '
definit prin b11 = max {lak11 pentru k cu proprietatea 2 11

-
1
::; k < 2 11 }. Ţinând cont de
ipoteză, deducem
are aceeaşi limită.
O::; b11
2 ~~ 1 de unde avem că şirul (b
::;
4. Presupunem
,
ocă există funcţie

11 ) 11?. 1 are limta O şi deci
cu proprietatea din enunţ şi

şi (a 11 ) 11 ?. 1
considerăm f(x + 1)- f( x) = g(x),x E ffi. . Evident, g este continuă şi pentru xE ffi. avem:
dacă f( x +l)E Q, atunci f(x)E ffi.\Q, iar dacă f(x +l)E ffi.\Q , atunci f(x)E Q .
Rezultă astfel că g(x) E ffi. \ Q . Cum g este continuă, avem că g(ffi. ) =I este un interval.
Fie astfel a, b E I n (JE. \ Q ), a # b şi deci există c E I n Q . Deoarece g are proprietatea lui

Darboux, avem că există x 0 E ffi. pentru care g ( x0 ) = c E Q , contradicţie , aşadar imaginea
lui g se reduce la un singur punct kE ffi.\Q . În concluzie g(x) =k,'\lx E ffi. . Analog,
considerăm funcţia/ (x + 1) + f (x) = h(x), x E ffi. şi obţinem că h este constantă, apoi
f
g-h
=- - este constantă , contrad"1ctle.
.
2 '
312
0 11 • Etapa naţională
1. Trecem la determinanţi în egalitatea dată folosind A 2 + x12 = (A+ iFxI2 )( A-iFxI2 )
şi avem det (A+ iFxI2 ) · det (A - iFxJi ) =O. Notând cu d determinantul matricei
A= [: :) şi cu t urma sa, rezultă: d - x + itFx =O sau d - x - it.J; =O. Ajungem la
d = x,t =O~ A 2 + x12 = 0 2 . 2. Pentru nE {2, 3} afirmaţia este adevărată (! !). Pentru
o 1 o o 1 1 1 1
o o o o o -1 o -1
n = 4, putem considera de exemplu A4 = , B4 = , pentru
O O O 1 -I -1 -1 -1
o o o o o o
2 2
care A 4 =B 4 =A4 B4 +B4A.i=04 7:-A.iB4 ;pentru n~S,A,1 =[.Â,io O ),B11 =[B
on-4 o
4
O)
011-4 .
În concluzie nE {2, 3}. 3. Problema se pune de fapt numai pentru intervalele ce conţin
originea. Se arată imediat că pentru orice E > O şi orice y E [ -1, 1] , în intervalele
[O, E], [-E, O] se găsesc puncte în care funcţia ia valoarea y . 4. a) Presupunem prin absurd
căf nu are limita 00 pentru x ~ oo şi astfel avem că există un şir ( x11 ) ,.., cu lim x 11 = oo,
/JEn /j~OO
dar ( f (x11 ) ) iiE N nu are aceeaşi limită. Înseamnă că există un interval ( 8, oo ) , 8 >O, astfel
încât în afara acestui interval se găsesc o infinitate de termeni ai şirului ( f (x11 ) ) iiE N ,
adică intervalul [O, 8] conţine o infinitate de termeni ai acestui şir. Deoarece funcţia este
continuă pe acest interval compact, rezultă că e mărginită şi, conform lemei lui Cesaro,
există un subşir (x 11k ) al lui (x11 ) 17E N astfel încât subşirul (f( x11) ) al şirului mărginit
(f (x 11
)) este convergent. Fie acum y = liro f (x 11 ) E IR . Deoarece feste continuă,
~N k~oo k
avem că limf(f(x11 )) =f(limf(x11 ))=f(y)El.R,

k~oo k k~oo k
contradicţie cu ipoteza; b) Să
1
luăm , de exemplu, f(x) =- (Verificare completă!).
X
0 Etapa naţională
12 •
1. a) Din inegalitatea lui Sylvester avem rang(A) + rang(L, -AP)::; rang(A(J„ -AP)) + n = n. Pe
de altă parte, rang(A) + rang(J„ - AP) ~ rang(AP) + rang(J11 - AP) ~ rang(AP + (111 -AP)) = n;
b) Folosim acum următoarea remarcă: Dacă k,mE N* şi k I m, atunci rang(J11 - A1 ~
~ rang(J„ - A 111
). Într-adevăr, (111 - A
111
) se poate scrie ca produs de două matrice, dintre care
313
una este Un - A~, iar rang(XY) so; rang X, pentru orice matrice X, Y. Să considerăm acum
kE N,l so; k so; p-1. Conform ipotezei avem Akp+l =A, 'llkE N şi observăm cu uşurinţă
că, deoarece p este prim, resturile împărţirii numerelor p + 1, 2 p + 1, ... , kp + 1 la p sunt
distincte două câte două, aşadar unul dintre numerele precedente, de exemplu t = qp + 1,
este divizibil cu k. În sfârşit, rang(In -A) 2:: rang(Jn - A~ 2:: rang(In -A')= rang(In -Apq+l) =
3
i 1
rang(Jn - A). 2. a) j J3 1 = ... :t: O; b) dacă Ak ( k,k 3 ),tk = m( <AkOB), avem:

k k3 1
-- - -
1
k-1 k u-v
Folosind formula arctg-- = arctg u - arctg v,
1+ 1 l+uv
k(k-1)
1 1
deducem tk < arctg-- -arctg-, 'llk 2:: 2. Fie acum p = ik > ik-l > ... > i1 2::1 şi astfel
k-1 k
avem: i>i; f f
j=l
so;
j=l
tJ <
j=l
1
(arctg-.- - - arctg
J -1 J
~) ~
= - arctg p <
2 2
3. Se ~. arată că /' (O) =
= lim f(x) =0, remarcând că pentru x :t: O avem 1

l/Cx)ls=;-- şi deci os; liml/(x)I ~
x-70 X 2- x-70 X
2lxl
so; lim_li=O. 4. a) Dacă T este perioada principală a funcţiei f, derivând relaţia

x-70 2_
2lxl
f(x + T) = f(x), 'llxE IR, obţinem J'(x + T) = f'(x), 'llxE IR::::> Teste perioadă şi pentru
derivata funcţiei; să mai arătăm că Teste cea mai mică perioadă strict pozitivă a derivatei;
presupunem că există o perioadă a sa O<t<T cu J'(x+t)=f'(x),'llxEIR=>
::::> f(x + t) = f(x) + k, 'llxE IR. Funcţia fiind continuă şi periodică pe IR, este mărginită.
Relaţia anterioară conduce la f(t) = f(O) + k,f(2t) = f(t) + k, ... ,f(nt) = f((n - l)t) + k.
Însumând aceste egalităţi, obţinem f(nt) = f(O) + nk. Deoarece n poate fi făcut oricât de
mare, am ajunge că/este nemărginită, contradicţie; b) f(x) = x+sinx.
314
Bibliografie selectivă
1. Gheorghe Andrei-Şiruri şi progresii, Editura Paralela 45, 2001

2. Gh. Andrei, C. Caragea, I. Cucurezeanu, Gh. Bordea - Probleme de algebră
pentru concursuri de admitere şi olimpiade şcolare, E.D.P., 1993
3. Oleg Aramă - Aplicaţii ale matematicii în farmacie şi medicină, Editura Dacia,
1987
4. D.M. Bătineţu-Giurgiu, V. Ghiorghiţă, I.V. Mafiei, I. Tomescu, F. Vornicescu -
Probleme date la olimpiadele de matematică pentru licee (1950 - 1990), Editura
Ştiinţifică, 1992
5. Dan Brânzei şi colectiv - Matematică. Olimpiade şi concursuri şco lare, clasele
IX - XII, Editura Paralela 45, 2009
6. Dan Brânzei şi colectiv - Matematică. Olimpiade şi concursuri şcolare, clasele
IX -XII, Editura Paralela 45, 201 O
7. Dan Brânzei şi colectiv - Matematică. Olimpiade şi concursuri şcolare, clasele
IX - XII, Editura Paralela 4 5, 2011
8. Marius Burtea, Georgeta Burtea - Culegere de exerciţii şi probleme. Matematică,
Ml, Editura Campion, 2009
9. Mihu Cerchez -Aplicaţii alt; matematicii în practică, E.D.P., 1964
10. Gheorghe Chiş -Astronomie (manual pentru clasa a XII-a), E.D.P., 1993
11. Adriana Dragomir, Lucian Dragomir, Ovidiu Bădescu, Ion Damian Bîrchi -
Exerciţii şi probleme de matematică pentru clasa a XI-a (şi nu numai) - Editura
Bîrchi, 2011
12. Corneliu Drăguţ - Aplicaţii şi probleme de prelucrare a metalelor prin aşchiere,
E.D.P., 1981
13. Gh. Eckstein, A. Blaga, C. Mortici, D. Bîrchi, M. Prajea, D. Marinescu,
L. Dragomir, V. Şerdean - Olimpiadele şi concursurile de matematică IX - XIL
2002 - 2003, Editura Bîrchi, 2003
14. Sanda Fătu, Cornelia Costin, Adina Toescu - Chimie (manual pentru clasa a XI-a),
E.D.P., 1995
15. Mircea Ganga - Teme şi probleme de matematică, Editura Tehnică, 1991
16. Mircea Ganga - Matematică, manual pentru clasa a XI-a, Editura Mathpress, 2006
17. Dorin Gheorghiu, Silvia Gheorghiu - Probleme de fizică pentru admitere în
învâţământul superior, E.D.P., 1980
18. Nicu Goga- Carte de astronomie, Editura Revers, Craiova, 2010
19. Anatolie Hristev - Probleme rezolvate de fizică, Editura Aph
20. Ion Ionescu, Maria Manole, Constantin Manole - Solicitări şi măsurări tehnice
(manual pentru clasa a X-a), Editura Economica Preuniversitaria, 2000
21. Leah Edelstein-Keshet - Mathematical Models in Biology, SIAM, 2005
22. Lidia Elena Kozma - Modelare matematică, Editura Risoprint, 2006
23. Sorin E. Leucuţa, Radu D. Pop - Farmacocinetica, Editura Dacia, 1981
315
24. C. Maican şi colectiv - Probleme de fizică pentru licee, E.D .P „ 1967
25. V. Mangu - Matematică, subiecte date la concursurile de admitere În Învăţă
mântul superior din România 1980-1990, Editura Garamond, 1993
26. Eli Maor - Splendorile trigonometriei, Editura Theta, 2007
27. David Naccache şi colectiv - Criptografie şi securitatea informaţiei, Editura
Matrix Rom, 2011
28. C. Năstăsescu, C. Niţă, M. Brandiburu, C. Joiţa - Exerciţii şi probleme de algebră
pentru clasele IX-XII, E.D .P „ 1981
29. Virgil Nicula -Analiză matematică. Exerciţii şi probleme, Editura Adria - Pres, 1996
30. Vasile Pop -A lgebră liniară (matrice şi determinanţi), Editura Mediamira, 2007
31. Adriana Simona Popescu şi colectiv - Biologie (probleme pentru olimpiadă şi
bacalaureat), Editura Didactica Publishing House, 2008
32. Romulus Sfichi -Probleme de limită şi extrem În fizică, E.D.P., 1979
33. Gheorghe Sireţchi - Calcul diferenţial şi integral, Editura Ştiinţifică ŞI
Enciclopedică, 1995
34. Gabriela Streinu-Cercel şi colectiv - Matematică (manual pentru clasa a X-a),
Editura Sigma, 2005
35. Corneliu Tarba - Matematici cu aplicaţii În biologie, Editura Risoprint, 2003
36. Constantin Vert -Analiza geodemografică, Editura Mirton, 1995
37. Ion Gh. Vîţă - Probleme de fizică cu situaţii impuse pentru bacalaureat şi
admitere În învăţământul superior, Editura Tehnică, 1987
38. Mariana Voicu - Economie (culegere de probleme rezolvate), Editura All
Educational, 2001
39. Colectiv Inspectoratul şcolar judeţean Iaşi - Concursul Naţional de matematică
aplicată „AdolfHaimovici", Editura Taida, Iaşi, 2012
Periodice:
Gazeta Matematică (GM), colecţia 1895 - 2013

Revista matematică din Timişoara (RMI), colecţia 1921 - 2013
Revista de matematică a elevilor şi profesorilor din Caraş-Severin (RMCS),
colecţia 2001 - 2013.
316
Cuprins
Prefaţă ................................... ................... .. ... ....... .. ........ .... ......... .... .... ....... ....... .... ........... 5
Capitolul I. Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare

1.1. Permutări ............. ... ............. ....... ....... ................... .................. .. .......... .. .. .. .............. .. . 7
I .2 . Matrice .... ........ .. .. ..... .. ... „ . . „ ........... „ .............. . ..... „ ......................................... „ „ .... I 5
1.3. Teste de evaluare ............. .. .... ................. .. „ ................................ „ „ „ . „ . „ ........•........ 30
1.4. Determinanţi, aplicaţii în geometrie ....... „ .... „ „ .... „ . „ „ „ „ „ „ . „ ... „ „ „ ........ „ ............. 32
1.5. Rangul unei matrice, matrice inversabile ..... „ . „ . „ . „ ..... „ .. . . . „ „ .. . . „ „ . „ . „ „ . „ „ „ „ .. „ . . 51
I .6. Teste de evaluare ..................................................... „ „ ... „ ........... . ........... „ „ . „ „ „ . „ „ 63
1.7. Sisteme de ecuaţii liniare .. „ „ . „ „ . „ „ . „ „ „ „ . „ „ . „ „ „ „ . „ „ „ .. „ „ ................. „ .............. .. . 65
1.8. Exerciţii şi probleme recapitulative .... „ ............................... . ...... „ „ . .. ..... . „ ... . „ . „ .. „ . 73
1.9. Teste de evaluare ....... .. ... .. ....... „ „ .................... „ ...... „ „ „ „ . „ „ . „ .. „ ... . ...... „ ........ „ ...... 78
I. I O. Probleme de matematică aplicată ... „ . .... „ ... „ „ ..................... „ ........................ „ „ . „ . 80
Capitolul li. Elemente de analiză matematică

2.1. Limite de funcţii ..... „ .................. „ ... . „ ........ . .... „ . . ...... . ... „ . .... „ . „ „ „ . „ . „ „ .. „ „ „ . „ „ ..... 89
2.1.1. Mulţimi de puncte pe dreapta reală ... „ „ „ . „ ..... „ ... „ „ „ ... „ ..... „ ..... „ .... „ ............ 89
2.1.2. Funcţii reale de variabilă reală .......... „ .................. „ . .. ..... . . „ . „ ... „ „ „ . .. „ „ „ „ ... „ . 95
2.1.3. Şiruri (monotonie, mărginire, limite, convergenţă) „ .. „ . ... . ... • .......................... 99
2.1.4. Limite de funcţii, asimptote ........ „ .. „ .............. ..... .. . . .. „ . „ ... „ . „ „ „ . „ „ „ „ . „ . „ „ . I 15
2.1.5. Teste de evaluare „ ................... ............... „ ....... „ „ ........................... „ „ . „ „ „ „ „ 126
2.2. Continuitate ............. „ „ . „ .. „ ... „ ... „ .. „ . „ „ . „ „ „ . „ . „ „ .... . .... ....•..... .... ..... ..................... 130
2.2.1. Funcţii continue, operaţii cu funcţii continue .. „ . „ . ...... . ......... „ ................. „ . . 130
2.2.2. Proprietăţi ale funcţiilor continue ................. „ „ ....... „ ... „ „ . . . „ . „ . „ .. . „ „ „ ... „ „ . 136
2.2.3. Teste de evaluare ..... „ . . . „ „ ..... „ ... „ „ ..... . „ „ ... „ . „ „ .... . „ „ . . .. . . ...... • . ... .... . .. . ......... 140
2.3. Derivabilitate ... ...... .. ... ....... ...................... „ ..... . ... .. ..... ...... . .. ... ...... . ........... ............ „ 142
2.3 .1. Funcţii derivabile, interpretare geometrică ...................................... ... .......... 142
2.3.2. Derivate de ordinul I şi II ................ „ .•.•..• „ ..... „ „ . „ .. „ ............................ . ...... 147
2.3.3. Puncte de extrem, teoreme fundamentale .. .................... „ ............... „ . . . . . „ ..... 154
2.3.4. Rolul derivatelor în studiul funcţiilor ............... ......... ........................... „ ... „ .. 162
2.3.5. Teste de evaluare ............. .. ............................... ... .... „ „ ...... „ „ ..... „ ....... .......... 172
2.3.6. Reprezentarea grafică a funcţiilor, conice .................... „ ... „ . „ .. „ „ ................. 174
2.3.7. Exerciţii şi probleme recapitulative ...... ..... 181
„ .. .. ..• . ..........•••••••••••••••••••• •• ••••••••••
2.3.8. Teste de evaluare ............................. „ ....... ... . ........ . .... „ .......... ... .... „ .... . ....... ... 190
2.4. Probleme de matematică aplicată .... „ .. . ... „ ....................... . . .. ... . . ...... . ............. .... .... 192
Capitolul III. Modele de teste
3 .1. Lucrări scrise semestriale .......... .... .... ...... .... ....... ... ................................................ 201
3.2. Teste de pregătire pentru Concursul de matematică aplicată
„Adolf Haimovici" ... ..................................... ............................................ .. ..... .... ... 208
3.3. Teste de pregătire pentru Olimpiada naţională de matematică ......................... .. .. 212
Soluţii
Capitolul I. Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare ..................... ... 219
Capitolul II. Elemente de analiză matematică ....................................... .. ........... .. ... ..... 247
Capitolul III. Modele de teste ........................... ....... ... ....... ...... ....... ..... ..... ........ ... ..... .... 299
Bibliografie selectivă ............. ............................................................ .. ............... ...... ... 315

COMENZI - CARTEA PRIN POŞTĂ
EDITURA PARALELA 45
Piteşti , jud . Argeş , cod 110174, str. Fraţii Goleşti 130
Tel. : 0248 633 130; 0753 040 444
0721 247 918
Tel./fax: 0248 214 533; 0248 631 439; 0248 631 492.
E-mail : comenzi@edituraparalela45.ro
sau accesaţi www.edituraparalela45.ro
Tipar executat la Tipografia Everest

PARALELA 45
mate 2000+ MATI

ÎNVATARE DE CONSOLIDARE® Prezenta culegere constituie un auxiliar esenţial pentru
0-Al\Jfr~ consolidarea conţ i nuturilor prevăzute de programa şcolară , dar
şi pentru pregătirea examenului de bacalaureat - a cărui
-- ' :,„ • • programă de algebră şi analiză matematică o acoperă integral.
Datorită soluţiilor şi demonstraţiilor detaliate, lucrarea de faţă nu
este doar un bun instrument de lucru la clasă , ci şi pentru studiul
ATE ATIC individual.
Volumul conţine temele : PERMUTĂRI ; MATRICE; ŞIRURI ;
ICA LIMITE DE FUNCŢII ; SISTEME LINIARE; GRAFICE.
ATICA XI PROBLEME DE
I
I
~ ICA matematică I
I
TEM I _fi;=;
~io
Intraţi pe WWW. Qvis. ro şi puteţi completa electronic
PORTOFOLIUL ELEVULUI.
ATE '
&u ,' Intraţi pe WWW. QedU. ro şi puteţi completa electronic
PORTOFOLIUL PROFESORULUI.

Mate2k Xi

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Mate2k Xi

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

®

Tehnoredactor: Carmen Rădulescu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Copyright © Editura Paralela 45 , 2014

ADRIANA DRAGOMIR OVIDIU BĂDESCU

,,„ „,,.,,,,,, .,:;:,ii;;"' •i!':~! 1-:ii'::11 ee

Pentru elevi: intraţi pe www.Qvis.ro şi puteţi completa electronic

Pentru profesori: intraţi pe www.Qedu .ro şi puteţi completa electronic

• O permutare de ordinul n este o funcţie bijectivă cr : {1, 2, ... , n} ---7 { 1, 2, ... , n} .

• Compunerea (înmulţirea) a două permutări: se foloseşte compunerea funcţiilor,

• Proprietăţile compunerii permutărilor:

linii în cr- I , de exemplu, dacă cr = ( 1 2 3 4J E S4 , atunci cr- I =( 1 2 3 4J .

• Calcularea puterilor naturale ale unei permutări: cr0 = e, cr" = '----v----'

o Observaţia] : \fcrE sn, :3 kE r::r· ,k ~ n, cu (Jk = e.

Exerciţii şi probleme de consolidare

1. Calculaţi numărul funcţiilor bijective definite pe { 1, 2, 3} cu valori în { 1, 2, 3}.

6. Calculaţi câte permutări cr E S4 satisfac egalitatea cr(2) = 2.

7. Calculaţi câte permutări cr E S 5 verifică egalităţile cr(l) = 1 şi cr(4) = 4.

8. Calculaţi câte permutări cr E S5 satisfac egalitatea cr(l) + cr(2) = 4.

9. Calculaţi câte permutări TE S5, TE S5 verifică egalitatea -r(l) · -r(3) = 4.

10. În mulţimea S3 a permutărilor de gradul 3 se consideră permutările

11. În mulţimea S4 a permutărilor de gradul 4 se consideră permutările

12. În mulţimea S4 a permutărilor de gradul 4 se consideră permutările

13. În mulţimea S3 a permutărilor de gradul 3 se consideră permutările:

14. În mulţimea S3 a permutărilor de gradul 3 se consideră permutările :

15. Studiaţi dacă există cr E S3 pentru care cr(l) + cr(2) + cr(3) = 4.

17. Determinaţi inversele următoarelor permutări:

a) a=G ~ ~)Es3 ; b) ~=c

e)e=(~ ~ ~ ~ ~)ES5 ; t)p=(~

c) a=(~ ~ ~ ;} ~=G ~ ~ :)ES4;

e)a=G ~ ~ ~ :}~=(~ ~ ~ ; nES 5;

f)a=(~ ~ ~ ~}~=(~ ~ ~ ~)ES5 .

nES3; b)cr=(~ :)E S

cr=(~ nES5; ~)E S

21. Determinaţi cr 100

b) cr=(~ :)E S ;)E S

~)E S ;)E S ;)E S

22. În mulţimea S3 a permutărilor de gradul 3 se consideră permutările:

23. În mulţimea S3 a permutărilor de gradul 3 se consideră permutările:

c) Rezolvaţi ecuaţia ax= cb.

25. În mulţimea S4 a permutărilor de gradul 4 se consideră permutările:

u=C ~ ~ ;}v=G ~ ~ :}w=G ~ ~ ;}

c) Rezolvaţi ecuaţia uxw = v.

a)(l,4); b) (1, 5); c)(4, 6);

27. Determinaţi numărul inversiunilor fiecăreia dintre următoarele permutări din S5 :

a a-(1 2 3 4 5)· b -(1 2 3 4 5)· c 8 _(1 2 3 4 5)·

28. Stabiliţi care dintre următoarele permutări din S6 sunt impare:

!), ~=G ~), x=C

(~ ~)E S6; ~).

33. Permutarea 8 S6 se descompune în produs de transpoziţii astfel:

=(1l :} =(14 ;} =(14 21 33 ~}

37. Determinaţi n E rl pentru care permutarea

38. Determinaţi n E N* pentru care permutarea

39. Determinaţi n E N* pentru care permutarea

40. Arătaţi că numărul permutărilor pare de gradul n este egal cu ____:.

41. Determinaţi permutările cr E Sn pentru care cr(l)

42. Arătaţi că pentru orice permutare cr E Sn există k E N* astfel încât crk = e.

45. Arătaţi că funcţia f: S 3 ~ S 3 , f(x) =x 2 nu este injectivă şi nici surjectivă .

47. Arătaţi că dacă permutarea cr Sn satisface, pentru orice 1 ~ i < j

48. Determinaţi toate permutările cr E Sm n ~ 3, astfel încât numerele 1 + cr(l),

49. Arătaţi că pentru orice cr E Sm n ~2, este adevărată inegalitatea:

n~ 2, suma S ( cr) = La; · acr(i) este maximă.

unde aiJ, cu i = 1, m, j = 1, n , se numesc elementele matricei A.

M m,n(C ): se notează A şi se obţine prin schimbarea

59. Determinaţi p, q E JR pentru care p ·A+ q · B = C în fiecare dintre cazurile urmă