Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ALGEBRÃ
1. Grupuri ............................................................................................. 6
1.1. Legi de compoziþie ......................................................................................... 6
1.2. Proprietãþi ale legilor de compoziþie .............................................................. 9
1.3. Grupuri ......................................................................................................... 22
1.4. Exemple interesante de grupuri ................................................................... 23
1.5. Reguli de calcul într-un grup........................................................................ 28
1.6. Morfisme ºi izomorfisme de grupuri ............................................................ 37
2. Inele ºi corpuri............................................................................... 46
2.1. Definiþia inelului. Exemple .......................................................................... 46
2.2. Divizori ai lui zero într-un inel ..................................................................... 49
2.3. Reguli de calcul într-un inel ......................................................................... 51
2.4. Inele de matrice cu elemente dintr-un inel oarecare .................................... 52
2.5. Corpuri ......................................................................................................... 65
3
CUPRINS
ANALIZÃ MATEMATICÃ
4
CUPRINS
ALGEBRÃ
Capitolul 1
Grupuri
1.1. Legi de compoziþie
Sã ne aducem aminte din clasele anterioare cã, ori de câte ori am fãcut cunoºtinþã cu
o mulþime, de fiecare datã am introdus pe ea una sau mai multe operaþii.
Cu privire la operaþiile introduse pe o mulþime (de exemplu, numericã) relevãm câteva
aspecte:
n orice operaþie asociazã unei perechi ordonate de numere un al treilea numãr;
n ordinea în care apar termenii este esenþialã (exemplu: 2 5 ºi 5 2).
În acest paragraf intenþionãm sã extindem noþiunea de operaþie. Într-o operaþie
recunoaºtem o anumitã corespondenþã între mulþimea perechilor ordonate de elemente
ale unei mulþimi ºi mulþimea însãºi. Suntem conduºi cãtre urmãtoarea:
DEFINIÞIE
Fie M o mulþime nevidã fixatã.
Se numeºte lege de compoziþie (operaþie algebricã) pe M o funcþie
f : M × M → M. Elementul f ((x, y)) ∈ M se numeºte compusul lui x cu y prin legea
de compoziþie (operaþia) f.
Pentru o scriere mai comodã obiºnuim sã notãm f ((x, y)) cu simboluri precum +, , ·,
∪, ∩, , etc., interpuse între x ºi y. Cele mai des întâlnite sunt notaþiile aditivã (+) ºi
multiplicativã (·).
6
ALGEBRÃ
6. Adunarea ºi înmulþirea modulo n:
Fie n ∈ N*, fixat. Dacã x ∈ Z, atunci prin x(mod n) notãm restul împãrþirii lui x la n.
(Vedeþi anexa de la pag. 146.)
Exemple _______________________________________________________
14(mod 7) = 0, 6(mod 10) = 6; 13(mod 5) = 2.
Exemplu _______________________________________________________
Înmulþirea pe mulþimea de numere complexe {1, 1, i, i} poate fi datã prin tabla:
· 1 1 i i
1 1 1 i i
1 1 1 i i
i i i 1 1
i i i 1 1
7
CAPITOLUL I GRUPURI
OBSE RVAÞ II
8
ALGEBRÃ
1.2. Proprietãþi ale legilor de compoziþie
DEFINIÞIA 1
O lege de compoziþie pe mulþimea M este numitã asociativã dacã
(¼) x, y, z ∈ M avem (x y) z = x (y z)
Exemple _______________________________________________________
1. Adunarea ºi înmulþirea sunt legi de compoziþie asociative pe Z, Q, R, C.
2. Adunarea ºi înmulþirea matricelor sunt legi de compoziþie asociative pe mulþimea Mn(C).
2 − xy
3. Legea definitã pe (∞, 1) prin x y = este asociativã.
3− x − y
2 − xy
2− ⋅z
2 − xy 3− x − y
Într-adevãr: (x y) z = z = =
3− x − y 2 − xy
3− −z
3− x− y
xyz − 2 x − 2 y − 2 z + 6
= ;
xy + yz + zx − 3x − 3 y − 3z + 7
2 − yz
2− x⋅
2 − yz 3− y − z xyz − 2 x − 2 y − 2 z + 6
x (y z) = x = = ;
3− y − z 2 − yz xy + yz + zx − 3 x − 3 y − 3 z + 7
3− x −
3− y − z
Deci (x y) z = x (y z), oricare ar fi x, y, z ∈ M.
4. Pe mulþimea Z scãderea nu este asociativã, aºa cum se observã din exemplul:
(2 3) 1 ≠ 2 (3 1)
OBSE RVAÞ II
9
CAPITOLUL I GRUPURI
DEFINIÞIA 2
O lege de compoziþie pe o mulþime M este numitã comutativã dacã
(¼) x, y ∈ M avem x y = y x.
Exemple _______________________________________________________
1. Adunarea ºi înmulþirea sunt legi de compoziþie comutative pe Z, Q, R, C.
2. Pe mulþimea Mn(C) adunarea este comutativã, dar înmulþirea nu este comutativã.
3. Pe mulþimea F(E) a funcþiilor definite pe E cu valori în E, compunerea funcþiilor
este necomutativã.
OBSE RVAÞ II
DEFINIÞIA 3
Spunem cã o lege de compoziþie pe o mulþime M are element neutru dacã
(∃) e ∈ M (¼) x ∈ M, x e = e x = x.
Exemple _______________________________________________________
1. Adunarea are ca element neutru numãrul 0 pe fiecare dintre mulþimile N, Z, Q, R, C.
2. Înmulþirea are ca element neutru numãrul 1 pe fiecare dintre mulþimile N, Z, Q, R, C.
3. Compunerea funcþiilor are ca element neutru funcþia 1E : E → E, 1E(x) = x, pe
mulþimea F(E).
4. Pe mulþimea P(M) a submulþimilor lui M, considerãm legea de compoziþie Δ:
X Δ Y = (X \ Y) ∪ (Y \ X) (diferenþa simetricã).
Elementul neutru este mulþimea vidã (∅ Δ X = X, X Δ ∅ = X).
10
ALGEBRÃ
TEOREMÃ
Dacã o lege de compoziþie are un element neutru, acesta este unic.
OBSERVAÞII
Exemple _______________________________________________________
1. Orice numãr real este simetrizabil în raport cu adunarea.
2. Toate numerele reale, nenule, sunt simetrizabile în raport cu înmulþirea.
3. În raport cu operaþia de compunere a funcþiilor pe mulþimea F(E), o funcþie este
simetrizabilã dacã ºi numai dacã este bijectivã. Simetricul unei funcþii f se
noteazã f 1 (inversa funcþiei f).
4. Matricele pãtratice simetrizabile în raport cu înmulþirea din Mn(C) sunt matricele
nesingulare (care au determinantul nenul).
Simetricul matricei A se notezã A1 (inversa matricei A).
OBSE RVAÞ II
1. Elementul neutru al oricãrei legi este simetrizabil, fiind propriul sãu simetric.
2. Spre deosebire de elementul neutru, simetricul unui element, dacã existã, poate sã
nu fie unic.
Exemplu
Pe mulþimea {e, a, b} definim o lege de compoziþie datã prin urmãtoarea tablã:
* e a b
e e a b
a a e e
b b e a
Elementul neutru este e; a a = e, a b = b a = e.
Rezultã cã a este simetrizabil având douã simetrice: a ºi b.
În cazul operaþiilor asociative, simetricul unui element este unic, aºa cum va rezulta
din teorema urmãtoare.
Cu certitudine, tabla anterioarã este tabla unei legi neasociative (verificaþi!).
12
ALGEBRÃ
TEOREMA 1
Dacã este lege de compoziþie pe mulþimea M, asociativã ºi cu element neutru,
iar a ∈ M este simetrizabil, atunci simetricul sãu este unic.
TEOREMA 2
Pe o mulþime M considerãm legea de compoziþie, asociativã ºi cu elementul
neutru e.
a) Dacã x este simetrizabil, atunci simetricul sãu x′ este de asemenea simetrizabil
având ca simetric pe x.
b) Dacã x, y ∈ M sunt simetrizabile, atunci x y este simetrizabil.
În plus: (x y)′ = y′ x′.
OBSE RVAÞ II
13
CAPITOLUL I GRUPURI
Exerciþii rezolvate
xy − 2
1. Fie M = (∞, 1) ºi asocierea (x, y) → x y, x y = , (¼) x, y ∈ M.
x + y −3
a) Demonstraþi cã este lege de compoziþie pe M.
xyz − 2 x − 2 y − 2 z + 6
b) Deduceþi cã < 1, (¼) x, y, z ∈ (∞, 1).
xy + yz + zx − 3x − 3 y − 3z + 7
Rezolvare
a) Demonstrãm cã dacã x, y ∈ M, atunci x y ∈ M.
Avem: x + y 3 < 1 + 1 3 = 1, de unde rezultã x + y 3 < 0.
Atunci x y < 1 ⇔ xy 2 > x + y 3 ⇔ xy x y + 1 > 0 ⇔ (x 1)(y 1) > 0.
Ultima inegalitate este adevãratã deoarece x 1 < 0, y 1 < 0.
b) Dacã x, y, z ∈ (∞, 1), atunci, conform cu a), numerele x y ºi (x y) z
aparþin ºi ele intervalului (∞, 1). Mai rãmâne sã observãm cã
xy − 2
⋅z−2
xy − 2 x+ y−3 xyz − 2 x − 2 y − 2 z + 6
(x y) z = z = = .
x + y −3 xy − 2
+ z − 3 xy + yz + zx − 3x − 3 y − 3z + 7
x + y −3
14
ALGEBRÃ
Într-adevãr: y x = 2yx 3y 3x + 6 = 2xy 3x 3y + 6 = x y.
(Expresia ce defineºte legea este simetricã în raport cu x, y.)
În fapt, verificarea celor douã proprietãþi anterioare s-a bazat pe proprietãþi
similare ale operaþiilor de adunare ºi înmulþire pe R.
Demonstrãm existenþa elementului neutru, adicã demonstrãm cã existã e ∈ M
astfel încât x e = e x = x, oricare ar fi x ∈ M (1).
x e = x ⇔ 2xe 3x 3e + 6 = x ⇔ e(2x 3) = 2(2x 3).
Ultima egalitate se realizeazã pentru orice x ∈ M numai dacã e = 2.
Observãm cã 2 ∈ M ºi apoi, din comutativitatea legii sau prin calcul verificãm ºi
cealaltã egalitate din (1): 2 x = x.
Demonstrãm cã orice element x ∈ M este simetrizabil.
Trebuie sã verificãm cã existã x′ ∈ M astfel încât x x′ = x′ x = 2
x x′ = 2 ⇔ 2xx′ 3x 3x′ + 6 = 2 ⇔ x′(2x 3) = 3x 4.
3 3x − 4 3x − 4 3
Deoarece x ≠ , rezultã cã x′ = . Avem ≠ , prin urmare x′ ∈ M.
2 2x − 3 2x − 3 2
Verificãm cã x′ x = 2.
15
CAPITOLUL I GRUPURI
4. Fie A = {1, 2, 3, 4, 5} ºi ϕ operaþia de compunere a funcþiilor pe F(A).
Definim funcþia f : A → A prin tabelul x 1 2 3 4 5
f 2 3 4 5 3
2 3 4 n
Notãm cu H = {f , f , f }, unde f este compusa lui f cu ea însãºi de n ori.
a) Sã se arate cã H este parte stabilã a mulþimii F(A) în raport cu ϕ.
b) Sã se studieze proprietãþile operaþiei ϕ*, unde ϕ* este operaþia indusã de ϕ pe H.
Rezolvare
a) Prin calcul se obþin rezultatele ϕ* f2 f3 f4
consemnate în tabela alãturatã: f2 f4 f2 f3
f3 f2 f3 f4
f4 f3 f4 f2
b) Deoarece legea ϕ este asociativã pe F(A), rezultã cã ºi legea indusã, ϕ* este asociativã.
Din simetria tablei deducem cã ϕ* este comutativã (în timp ce ϕ nu este comutativã).
Elementul neutru al legii ϕ* este f 3 (remarcaþi cã f 3 este diferit de 1A, elementul
neutru al legii ϕ).
Toate elementele lui H sunt simetrizabile în raport cu ϕ*:
(f 3)′ = f 3; (f 2)′ = f 4; (f 4)′ = f 2 (urmãriþi tabla!)
Remarcaþi cã niciun element din H nu este simetrizabil în raport cu ϕ, pentru cã
funcþiile f 2, f 3, f 4 nu sunt injective.
(Atenþie, elementul neutru al lui ϕ în F(A) este 1A, deci simetrizabilitatea are
semnificaþie diferitã.)
⇔ ( x 2 y 2 − x 2 − y 2 + 1 ≤ xy + 1 ºi xy 1 ≤ x2 y 2 − x2 − y2 + 1 . )
Verificaþi cã amândouã inegalitãþile sunt adevãrate.
1 1
b) Considerãm numerele , ºi 0.
2 2
⎛ 1 ⎛ 1 ⎞⎞ 1 ⎛⎛ 1 ⎞ ⎞ 1 ⎛ 3⎞ 3
⎜ 2 ∗ ⎜ − 2 ⎟ ⎟ ∗ 0 = (−1) ∗ 0 = 0, 2 ∗ ⎜ ⎜ − 2 ⎟ ∗ 0 ⎟ = 2 ∗ ⎜ − 2 ⎟ = − 2 .
⎝ ⎝ ⎠⎠ ⎝⎝ ⎠ ⎠ ⎝ ⎠
Rezultã cã legea nu este asociativã. Din x 1 = 1 x = x, (¼) x ∈ [1, 1] deducem
cã 1 este element neutru.
16
ALGEBRÃ
c) Fie x ∈ [1, 1], x x′ = 1 ⇔ xx′ x 2 ⋅ ( x′)2 − x 2 − ( x′)2 + 1 = 1 ⇔
x 2 ⋅ ( x′)2 − x 2 − ( x′)2 + 1 = 0 .
xx′ 1 = 0 ⇔ xx′ = 1 ⇔ (x = 1 ºi x′ = 1) sau (x = 1 ºi x′ = 1).
Perechile (1, 1) ºi (1, 1) verificã egalitatea (1). Rezultã cã 1 ºi 1 sunt singurele
elemente simetrizabile.
⎧⎪⎛ 0 0 ⎞ ⎫⎪
6. Fie A = ⎨⎜ ⎟ a, b ∈ ¢ ⎬ . Sã se arate cã operaþia de înmulþire a matricelor nu are
⎪⎩⎝ a b ⎠ ⎪⎭
element neutru la dreapta pe A, dar are o infinitate de elemente neutre la stânga.
Rezolvare
Observãm cã înmulþirea matricelor este parte stabilã pe A, deoarece
⎛ 0 0⎞ ⎛ 0 0 ⎞ ⎛ 0 0 ⎞
⎜ 0 b ⎟ ⋅ ⎜ c d ⎟ = ⎜ bc bd ⎟ ∈ A , deoarece bc, bd ∈ Z.
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
⎛0 0⎞
Fie ⎜ ⎟ element neutru la dreapta.
⎝ e1 e2 ⎠
⎛0 0⎞ ⎛ 0 0 ⎞ ⎛0 0⎞
Atunci ⎜ ⎟ ·⎜ ⎟ =⎜ ⎟ (¼) a, b ∈ Z.
⎝ a b ⎠ ⎝ e1 e2 ⎠ ⎝ a b ⎠
⎛0 0⎞ ⎛ 0 0 ⎞ ⎛ 0 0 ⎞ ⎧be1 = a
Din ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ =⎜ ⎟ deducem ⎨ , (¼) a, b ∈ Z, imposibil de
⎝ a b ⎠ ⎝ e1 e2 ⎠ ⎝ be1 be2 ⎠ ⎩be2 = b
realizat pentru orice a, b ∈ Z.
⎛0 0⎞ ⎛0 0⎞ ⎛0 0⎞ ⎛0 0⎞
Dacã ⎜ ⎟ este element neutru la stânga avem ⎜ ′ ′′ ⎟ ⎜ ⎟ =⎜ ⎟
⎝ e′ e′′ ⎠ ⎝e e ⎠ ⎝a b⎠ ⎝a b⎠
⎧e′′a = a
(¼) a, b ∈ Z ⇔ ⎨ (¼) a, b ∈ Z ⇔ e′′ = 1.
⎩e′′b = b
0 0 ⎞ , e′ ∈ Z, sunt elemente neutre la stânga (în numãr infinit).
Aºadar toate matricele ⎛⎜ ⎟
⎝ ′ 1⎠
e
Comentariu. Dacã o lege de compoziþie are element neutru la stânga ºi la dreapta,
atunci cele douã sunt egale.
Prin urmare, dacã o lege are cel puþin douã elemente neutre la stânga (dreapta) atunci
nu are element neutru la dreapta (stânga). Exerciþiul confirmã acest fapt.
17
CAPITOLUL I GRUPURI
7. Câte legi de compoziþie pot fi definite pe o mulþime cu n elemente?
Câte dintre ele sunt comutative?
Rezolvare
O lege de compoziþie pe o mulþime finitã poate fi redatã prin tabla acestei legi.
2
O tablã (matrice) cu n2 elemente poate fi completatã cu n elemente în nn moduri.
2
Deci sunt nn legi de compoziþie.
O lege de compoziþie este comutativã dacã tabla legii este simetricã faþã de diagonala
principalã.
n ( n +1)
Demonstrãm cã numãrul legilor de compoziþie comutative este n 2 .
x1 x2 x3 ... xn
x1
x1
xn
Într-adevãr pentru a completa tabla unei legi comutative definite pe mulþimea
{x1, x2,
, xn} este suficient sã completãm (arbitrar) numai poziþiile marcate cu în
tabla de mai sus.
n(n + 1)
Numãrul acestor poziþii este n + (n 1) +
+ 1 = .
2
n ( n +1)
n(n + 1)
Un numãr de n elemente se pot aºeza pe poziþii în n 2 moduri.
2
n ( n +1)
Deci numãrul legilor comutative ce se pot defini pe o mulþime cu n elemente este n 2 .
18
ALGEBRÃ
Exerciþii propuse
1. Analizaþi care dintre asocierile urmãtoare sunt legi de compoziþie pe mulþimea M, indicatã.
a) Fiecãrei perechi de puncte distincte din plan îi asociem mijlocul segmentului
determinat de cele douã puncte; perechii (A, A) îi asociem punctul A, oricare ar fi
punctul A; M este planul geometric.
b) Fiecãrei perechi de funcþii crescãtoare pe R îi asociem funcþia sumã,
M = {f : R → R| f crescãtoare}.
c) Fiecãrei perechi de funcþii injective îi asociem funcþia sumã,
M = {f : R → R| f injectivã}.
d) Fiecãrei perechi de funcþii derivabile pe R îi asociem funcþia produs,
M = {f : R → R| f derivabilã}.
e) (x, y) → x y = xy x y + 1, (¼) x, y ∈ (1, ∞); M = (1, ∞)
f) (x, y) → x y = xy x y + 2, (¼) x, y ∈ (1, ∞); M = (1, ∞)
4. Pe mulþimea {1, 2, 3, 4} definim legea a b = c, unde c este restul împãrþirii lui ab
prin 5. Construiþi tabla acestei legi ºi calculaþi (2 3) 1; (2 3) (3 4).
19
CAPITOLUL I GRUPURI
7. a) Sã se arate cã asocierea (x, y) → x ⊥ y = 3xy + 6(x + y) + 10 este lege de
compoziþie pe mulþimea (2, ∞).
b) Deduceþi cã xyz + 2(xy + yz + zx) + 4(x + y + z) + 8 > 0, (¼) x, y, z > 2.
8. Arãtaþi cã x y = xy 9(x + y) + 90 este lege de compoziþie pe [8, 10].
9. Pe mulþimea R introducem legea de compoziþie definitã prin x y = 2xy x y + m,
(¼) x, y ∈ R ºi m ∈ R. Determinaþi valoarea minimã a lui m pentru care este lege de
⎛1 ⎞
compoziþie pe ⎜ , ∞ ⎟ .
⎝ 2 ⎠
10.Fie asocierea (x, y) → x y = xy i(x + y) + 1 + i, (¼) x, y ∈ C.
Arãtaþi cã este lege de compoziþie pe mulþimea C \ {i}.
11.Arãtaþi cã urmãtoarele legi sunt asociative:
a) a b = a + b + ab, legea fiind definitã pe N;
2 − xy
b) x y = , legea fiind definitã pe (∞, 1);
3− x − y
c) x y = x + y + 3 , legea fiind definitã pe Q( 3 ) = {a + b 3 | a, b ∈ Q};
d) A ⊥ B = AB + 2A + 2B + 2I3, definitã pe M3(R).
12.Arãtaþi cã urmãtoarele legi de compoziþie sunt comutative:
a) x y = xy 3x 3y, definitã pe Z;
⎪⎧⎛ − x 2 y ⎞ ⎪⎫
b) înmulþirea matricelor, definitã pe mulþimea ⎨⎜ ⎟ x, y ∈ ¡ ⎬ ;
⎩⎪⎝ 3 y − x ⎠ ⎭⎪
c) x ⊥ y = x 1 − y 2 + y 1 − x 2 , definitã pe [1, 1];
d) x y = 2 + (y 2)lg(x 2), definitã pe (2, ∞).
⎛1 ⎞ 4 xy + 3
19.Fie G = ⎜ , ∞ ⎟ ºi asocierea (x, y) → x y = , (¼) x, y ∈ G.
⎝2 ⎠ 4( x + y + 1)
a) Sã se arate cã este lege de compoziþie pe G.
b) Sã se arate cã legea este asociativã ºi comutativã.
c) Are legea element neutru?
***
3 xy
21.Demonstraþi cã asocierea (x, y) → x y = este lege de compoziþie
2 xy − 3x − 3 y + 9
pe intervalul (0, 3).
Sã se arate cã legea este asociativã, comutativã, are element neutru ºi toate numerele
reale sunt simetrizabile în raport cu.
23.Pe M2(R) se defineºte legea de compoziþie astfel: A B = AB + BA, (¼) A, B ∈ M2(R).
⎛0 0⎞ ⎛0 1⎞
a) Calculaþi (A B) B; A (B B), unde A = ⎜ ⎟ ºi B = ⎜ ⎟.
⎝1 0⎠ ⎝0 0⎠
b) Are legea element neutru?
21
CAPITOLUL I GRUPURI
⎧⎪⎛ 2 x 3 y ⎞ ⎫⎪
25.Fie M = ⎨⎜ ⎟ x, y ∈ ¤, 4 x 2 − 3 y 2 = 1⎬ .
⎩⎪⎝ y 2 x ⎠ ⎭⎪
a) Arãtaþi cã M este parte stabilã a mulþimii M2(Q) în raport cu înmulþirea matricelor.
b) Determinaþi elementul neutru ºi elementele simetrizabile ale înmulþirii pe M.
26.Fie G = {(a, b) | a ∈ C*, b ∈ C} ºi legea (a, b) (c, d) = (ac, ad + bc).
Studiaþi proprietãþile legii .
27.Fie n ∈ N* ºi mulþimea M = {(a, b)| a, b ∈ Z, (a, n) = 1}, unde notaþia (a, n) = 1
semnificã a ºi n sunt prime între ele.
a) Dacã (a, b), (c, d) ∈ M demonstraþi cã (ac, ad + bc) ∈ M.
b) Arãtaþi cã legea de compoziþie, definitã pe M prin (a, b) (c, d) = (ac, ad + bc)
este comutativã ºi asociativã.
c) Determinaþi elementul neutru ºi elementele simetrizabile ale legii .
*28.Fie M ∈ M3(R) o matrice inversabilã. Definim pe M3(R) legea de compoziþie
A B = A · M1 · B, (¼) A, B ∈ M3(R).
a) Arãtaþi cã legea este asociativã ºi are element neutru.
b) Determinaþi elementele simetrizabile.
1.3. Grupuri
Am vãzut în paginile anterioare cã, fãcând abstracþie de semnificaþia concretã a
elementelor unei mulþimi, legile de compoziþie introduse pe ea pot avea proprietãþi comune.
Pot fi concomitent asociative, comutative, cu element neutru etc.
Începând cu acest paragraf abordãm studiul structurilor algebrice, adicã al mulþimilor
înzestrate cu una sau mai multe legi de compoziþie care prezintã anumite proprietãþi.
Vom studia structurile algebrice de grup, inel ºi corp.
Structura algebricã de grup este foarte importantã, având în cazul finit numeroase
concretizãri ºi aplicaþii.
DEFINIÞIE
O mulþime nevidã G împreunã cu o lege de compoziþie, definitã pe G, formeazã
o structurã numitã grup dacã legea este asociativã, are element neutru ºi toate
elementele din G sunt simetrizabile.
Dacã, în plus, legea este comutativã, atunci grupul se numeºte comutativ (abelian).
Elementul neutru al legii de compoziþie se numeºte elementul neutru al grupului.
Exemple _______________________________________________________
1. Grupuri numerice: (Z, +), (Q, +), (R, +), (C, +), (Q*, ·), (R*, ·), (C*, ·), ((0, ∞), ·).
Aceste grupuri sunt comutative.
22
ALGEBRÃ
2. (Mn(C), +) este grup comutativ.
(GL(C), ·) este grup necomutativ, unde GL(C) = {A ∈ Mn(C)/ det A ≠ 0}.
OBSERVAÞIE
În literatura de specialitate, premergãtor structurii de grup, este definitã structura de monoid.
Exemple _______________________________________________________
1. (N, +), (N, ·), (Z, ·), (Q, ·), (R, ·) (C, ·) sunt monoizi comutativi.
2. (Mn(C), ·) este monoid necomutativ.
3. (F(E), ), card (E) ≥ 3 este monoid necomutativ.
â + bˆ = a·
⊕b â ⋅ bˆ = a·
eb
Exemple _______________________________________________________
În Z6 avem: 3̂ + 5̂ = 3·
⊕ 5 = 2̂ , deoarece (3 + 5)(mod 6) = 2;
3̂ · 5̂ = 3·
e 5 = 3̂ , deoarece (3 · 5)(mod 6) = 3.
OBSERVAÞIE
Definiþiile adunãrii ºi a înmulþirii modulo n au consistenþã, în sensul cã alegând alþi
reprezentanþi pentru clasele â ºi b̂ , a ∈ â , b ∈ b̂ avem aˆ + bˆ = aˆ + bˆ ; aˆ ⋅ bˆ = aˆ ⋅ bˆ .
1 1 1 1 1 1
24
ALGEBRÃ
TEOREMÃ
Dacã n ∈ N*, atunci:
1. (Zn, +) este grup comutativ (numit grupul aditiv al claselor de resturi).
2. (Zn, ·) este monoid comutativ.
3. Mulþimea elementelor inversabile ale monoidului (Zn, ·) formeazã împreunã
cu înmulþirea claselor de resturi o structurã de grup, numit grupul multiplicativ
al claselor de resturi modulo n.
bˆ ⋅ 1̂ = b·
e 1 = b̂ (1 este element neutru al înmulþirii modulo n pe Z).
c) Înmulþirea claselor este comutativã:
â ⋅ bˆ = a·
e b = b·
e a = bˆ ⋅ aˆ .
3. Demonstrãm cã:
25
CAPITOLUL I GRUPURI
Dacã n = 1, atunci Zn = { 0̂ }, iar 0̂ este simetrizabil având simetricul 0̂ .
Prin convenþie (0, 1) = 1 ºi deci echivalenþa este adevãratã.
Dacã n ≥ 2 demonstrãm pe rând implicaþiile:
⇒) Considerãm â ∈ Zn simetrizabil ºi demonstrãm cã (a, n) = 1.
Dacã â ∈ Zn este simetrizabil, atunci existã b̂ ∈ Zn astfel încât
avem echivalent: aˆ ⋅ bˆ = 1ˆ ⇔ ab ¶ = 1̂ ⇔ ab ≡ 1 (mod n) ⇔ ab 1 ≡
≡ 0 (mod n) ⇔ ab 1 = nq, q ∈ Z ⇔ ab nq = 1 ⇔ (a, n) = 1.
⇐) Este cunoscut faptul cã (a, n) = 1 ⇔ existã x, y ∈ Z astfel încât
1 = ax + ny (vedeþi anexa de la pagina 146). Atunci avem echivalenþele:
(a, n) = 1 ⇔ 1 = ax + ny ⇔ ax = 1 ny ⇔ ax ≡ 1 (mod n) ⇔ aˆ ⋅ xˆ = 1ˆ .
Din comutativitate deducem ºi xˆ ⋅ aˆ = 1ˆ , deci â este simetrizabil.
Deoarece (Zn, ·) este monoid, deducem cã
U(Zn) = { â ∈ Zn | â simetrizabil} este grup comutativ în raport cu
înmulþirea claselor.
Exemple _______________________________________________________
(Z4, +) este grup comutativ;
· 0̂ 1̂ 2̂ 3̂
(Z4, ·) nu este grup, este monoid;
U(Z4) = { 1̂ , 3̂ } (vedeþi alãturat tabla operaþiei). 0̂ 0̂ 0̂ 0̂ 0̂
1̂ 0̂ 1̂ 2̂ 3̂
2̂ 0̂ 2̂ 0̂ 2̂
3̂ 0̂ 3̂ 2̂ 1̂
TEOREMA 2
Mulþimea Un formeazã în raport cu operaþia de înmulþire a numerelor complexe
o structurã de grup comutativ, numit grupul rãdãcinilor de ordinul n ale unitãþii.
TEOREMÃ
Mulþimea Sn formeazã împreunã cu operaþia de compunere a permutãrilor o
structurã de grup, numit grupul permutãrilor de gradul n (sau grupul simetric de
ordinul n).
Dacã n ≥ 3, atunci Sn este grup necomutativ.
⎪⎧⎛1 2 ⎞ ⎛ 1 2 ⎞ ⎪⎫
S2 = ⎨⎜ ⎟, ⎜ ⎟ ⎬ este evident grup comutativ.
⎩⎪⎝1 2 ⎠ ⎝ 2 1 ⎠ ⎪⎭
Pentru n ≥ 3, (Sn, ) este necomutativ, dupã cum se poate constata pe
cazuri concrete.
Exemplu _______________________________________________________
⎛1 2 3 4⎞ ⎛1 2 3 4⎞
σ= ⎜ ⎟,τ= ⎜ ⎟ , σ, τ ∈ S4.
⎝2 3 4 1⎠ ⎝ 3 1 4 2⎠
⎛1 2 3 4⎞ ⎛ 1 2 3 4⎞
Avem σ · τ = ⎜ ⎟ , τ · σ = ⎜ 1 4 2 3 ⎟ , deci σ τ ≠ τ σ.
⎝ 4 2 1 3⎠ ⎝ ⎠
27
CAPITOLUL I GRUPURI
1.4.4. Grupuri de matrice
Am notat cu GLn(C) = {A ∈ Mn(C)| det A ≠ 0}.
GLn(C) este grup în raport cu înmulþirea matricelor.
DEFINIÞIE
Se numeºte grup de matrice o mulþime nevidã G ⊂ GLn(C) care îndeplineºte condiþiile:
a) (¼) A, B ∈ G avem AB ∈ G
b) In ∈ G
c) (¼) A ∈ G avem A1 ∈ G.
Exemplu _______________________________________________________
G = {A ∈ GL2(R) | At = A1}, unde At este transpusa lui A, este grup de matrice.
Într-adevãr
a) Dacã A, B ∈ G, atunci (AB)t = Bt · At = B1 · A1 = (AB)1, deci AB ∈ G.
b) I 2t = I 2−1 (=I2), deci I2 ∈ G.
c) (A1)t = (At)t = A = (A1)1, deci A1 ∈ G.
x0 = e ºi xn = 14
x ∗ x24
∗ ... ∗3x
n ori
TEOREMA 1
Fie (G,) grup ºi x, y ∈ G. Atunci:
a) xn xm = xn+m (¼) n, m ∈ Z;
b) (xn)m = xnm (¼) n, m ∈ Z;
c) xn xm = xm xn (¼) n, m ∈ Z (puterile aceluiaºi element comutã);
d) Dacã x y = y x, atunci (x y)n = xn yn (¼) n ∈ Z.
28
ALGEBRÃ
Demonstraþie a) xn xm = 14
x ∗ x24
∗ ... ∗3x 14
x ∗ x24 ∗ ... ∗3x = xn+m
x ∗ x24
∗ ... ∗3x = 14
n ori m ori n + m ori
OBSERVAÞIE
Dacã (M, ) este monoid putem defini numai puteri naturale ale elementelor, iar
proprietãþile din teorema 1 au loc numai în cazul m, n ∈ N.
Exerciþii rezolvate
⎧⎛ a 0 0 ⎞ ⎫
⎪⎜ ⎟ ⎪
1. Fie M = ⎨⎜ 0 b 0 ⎟ a, b, c ∈ ¢ ⎬ . Sã se arate cã:
⎪⎜ 0 0 c ⎟ ⎪
⎩⎝ ⎠ ⎭
a) înmulþirea matricelor este lege de compoziþie pe M;
b) (M, ·) este monoid comutativ. Care sunt elementele inversabile ale monoidului?
Rezolvare
⎛ a1 0 0 ⎞ ⎛ a2 0 0 ⎞ ⎛ a1a2 0 0 ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
a) Fie A1 = ⎜ 0 b1 0 ⎟ , A2 = ⎜ 0 b2 0 ⎟ . A1A2 = ⎜ 0 b1b2 0 ⎟ ∈ M.
⎜0 0 c ⎟ ⎜0 0 c ⎟ ⎜ 0 0 c1c2 ⎟⎠
⎝ 1⎠ ⎝ 2⎠ ⎝
b) Verificãm îndeplinirea proprietãþilor de monoid.
Înmulþirea este asociativã pe M (fiind asociativã pe M3(Z)).
Observãm cã I3 ∈ M, deci matricea unitate este elementul neutru.
A2 · A1 = A1 · A2 (înmulþirea este comutativã pe M).
⎛a 0 0⎞ ⎛ a′ 0 0 ⎞
⎜ ⎟ ⎜
Matricea A = ⎜ 0 b 0 ⎟ este simetrizabilã dacã existã A′ = ⎜ 0 b′ 0 ⎟ ∈ M
⎟
⎜0 0 c⎟ ⎜ 0 0 c′ ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠
astfel încât A · A′ = I3. Rezultã din identificare aa′ = 1; bb′ = 1; cc′ = 1.
Deoarece a, b, c, a′, b′, c′ ∈ Z rezultã cã ele nu pot fi decât elemente ale mulþimii
{1, 1}.
Deoarece fiecare poziþie a diagonalei principale din A poate fi completatã în douã
moduri, rezultã cã avem opt posibilitãþi de alegere a matricei A. Prin urmare
monoidul M are 8 elemente simetrizabile. Enumeraþi-le!
30
ALGEBRÃ
2. Fie G = (1, ∞) ºi x y = x 2 y 2 − x 2 − y 2 + 2 , (¼) x, y ∈ G.
a) Sã se arate cã (G,) este grup abelian.
b) Sã se calculeze x*n (steluþa cere sã faceþi distincþia între puterile lui x în (G,),
respectiv în (R*, ·)).
Rezolvare
a) este lege de compoziþie pe G întrucât dacã x, y > 1 atunci x y > 1, dupã cum se
poate observa în continuare:
2 2 2 2
x y = x 2 y 2 − x 2 − y 2 + 2 = x y − x − y + 1 + 1 = ( x 2 − 1)( y 2 − 1) + 1 > 1.
Verificãm cã este asociativã; fie x, y, z ∈ G.
(x y) z = ( x 2 − 1)( y 2 − 1) + 1 = ⎡ ( x 2 − 1)( y 2 − 1) + 1 − 1⎤ ( z 2 − 1) + 1 =
⎣ ⎦
= ( x 2 − 1)( y 2 − 1)( z 2 − 1) + 1
= ( x 2 − 1)( y 2 − 1)( z 2 − 1) + 1
Deci (x y) z = x (y z)
Verificãm cã este comutativã; fie x, y ∈ G.
y x = y 2 x2 − y 2 − x 2 + 2 = x 2 y 2 − x 2 − y 2 + 2 = x y.
Cãutãm elementul neutru e. Din condiþia e x = x e = x, oricare ar fi x ∈ G,
datoritã comutativitãþii este suficient sã reþinem e x = x.
e x = x ⇔ e 2 x 2 − e 2 − x 2 + 2 = x ⇔ e 2 x 2 e 2 x 2 + 2 = x 2 ⇔
⇔ e2(x2 1) = 2(x2 1)
Ultima egalitate este adevãratã pentru orice x ∈ G numai dacã e2 = 2, adicã e = ± 2 .
Cum 2 > 1, deducem cã elementul neutru al legii este 2.
Verificãm cã toate elementele lui G sunt simetrizabile.
Arãtãm cã pentru x ∈ G existã x′ ∈ G cu proprietatea x x′ = x′ x = 2.
x x′ = 2 ⇔ x 2 ⋅ x′2 − x 2 − x ′2 + 2 = 2 ⇔ x2 · x′2 x2 x′2 + 2 = 2 ⇔
x x
⇔ x′2(x2 1) = x2 ⇔ x′ = ± . Observãm cã > 1, deci x′ ∈ G.
2 2
x −1 x −1
Din comutativitate avem x′ x = 2 , deci x este simetrizabil.
31
CAPITOLUL I GRUPURI
3. Pe o mulþime G este definitã legea de compoziþie, asociativã ºi cu proprietãþile:
a) Existã e ∈ G astfel încât e x = x, (¼) x ∈ G.
b) (¼) x ∈ G (∃) x′ ∈ G astfel încât x′ x = e.
Demonstraþi cã G este grup.
Rezolvare
Arãtãm cã x′ definit la b) are proprietatea x x′ = e. (1)
Deoarece x′ ∈ G, conform cu b) existã x′′ ∈ G astfel încât x′′ x′ = e.
Atunci x x′ = e (x x′) = (x′′ x′) (x x′) = x′′ (x′ x) x′ =
= x′′ e x′ = x′′ x′ = e.
Arãtãm cã e este neutru ºi la dreapta.
x e = x (x′ x) = (x x′) x = e x = x.
Deci e este elementul neutru al legii.
Din proprietatea a) ºi din (1) deducem cã orice x este simetrizabil.
Aºadar (G, ) este grup.
Comentariu. Exerciþiul aratã cã în cazul când pe o mulþime G este datã o lege
asociativã, pentru a demonstra cã (G,) este grup este suficient sã verificãm cã legea
are numai element neutru la stânga ºi toate elementele sunt simetrizabile la stânga.
Întrucât nu figureazã ca teoremã cerutã de programa ºcolarã, el nu poate fi folosit în
redactãri de soluþii ale unor exerciþii precum exerciþiul 2.
Rãmâne însã un rezultat teoretic interesant.
De asemenea, existã un rezultat dual cu proprietãþi de element neutru ºi
simetrizabilitate la dreapta (reformulaþi exerciþiul ºi demonstraþi-l asemãnãtor).
⎪⎧ ⎛ 2 − a 2(1 − a) ⎞ ⎪⎫
4. Fie M = ⎨M (a ) = ⎜ ⎟ a ∈ ¡ *⎬ . Arãtaþi cã (M, ·) este grup de matrice.
⎩⎪ ⎝ a − 1 2a − 1 ⎠ ⎭⎪
Rezolvare
det M(a) = (2 a)(2a 1) + 2(a 1)2 = 4a 2 2a2 + a + 2a2 4a + 2 = a ≠ 0.
Rezultã cã M ⊂ GL2(C).
M(a) · M(b) = M(a · b) ∈ G (verificaþi!).
Observãm cã I2 ∈ G (în cazul a = 1).
⎛1⎞
(M(a))1 = M ⎜ ⎟ ∈ G.
⎝a⎠
Într-adevãr: M(a) · M(a′) = I2 ⇔ M(a) · M(a′) = M(1) ⇔ M(aa′) = M(1) ⇔
1
⇔ M(aa′) = M(1) ⇔ aa′ = 1 ⇔ a′ = .
a
⎛1⎞
Verificãm cã M ⎜ ⎟ · M(a) = I2 ºi deducem cã M(a) este inversabilã, având inversa
⎝a⎠
⎛1⎞
M ⎜ ⎟ ∈ G.
⎝a⎠
32
ALGEBRÃ
⎧⎛ a 0 a ⎞ ⎫
⎪⎜ ⎟ ⎪
5. Fie G = ⎨⎜ 0 1 0 ⎟ a ∈ (0, ∞) ⎬ . Sã se arate cã (G, ·) este grup, dar nu grup de matrice.
⎪⎜ a 0 a ⎟ ⎪
⎩⎝ ⎠ ⎭
Rezolvare
⎛a 0 a⎞ ⎛ b 0 b⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
Fie G(a) = ⎜ 0 1 0 ⎟ , G(b) = ⎜ 0 1 0 ⎟ aparþinând lui G.
⎜a 0 a⎟ ⎜ b 0 b⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠
⎛ 2ab 0 2ab ⎞
⎜ ⎟
Avem G(a) · G(b) = ⎜ 0 1 0 ⎟ = G(2ab) ∈ G.
⎜ 2ab 0 2ab ⎟
⎝ ⎠
Evident, înmulþirea matricelor este asociativã ºi comutativã. Observãm cã I3 ∉ G,
deci G ar putea avea alt element neutru, care trebuie cãutat.
Din G(a) · G(e) = G(a) deducem G(2ae) = G(a) ⇔ 2ae = a, pentru orice a > 0 ⇔
1 ⎛1⎞ ⎛ 1 ⎞ ⎛1⎞
e= > 0; G ⎜ ⎟ · G(a) = G ⎜ 2 ⋅ ⋅ a ⎟ = G(a), deci G ⎜ ⎟ este elementul neutru.
2 ⎝ 2⎠ ⎝ 2 ⎠ ⎝ 2⎠
⎛1⎞ ⎛1⎞ 1 1
G(a) ·G(a′) = G ⎜ ⎟ ⇔ G(2aa′) = G ⎜ ⎟ ⇔ 2aa′ = ⇔ a′ = >0
⎝2⎠ ⎝2⎠ 2 4a
⎛ 1 ⎞ ⎛ 1 ⎞ ⎛1⎞
G ⎜ ⎟ G(a) = G ⎜ 2 ⋅ ⋅ a ⎟ = G ⎜ ⎟ .
⎝ 4a ⎠ ⎝ 4a ⎠ ⎝ 2⎠
⎛ 1 ⎞
Rezultã cã G(a) este simetrizabilã, având simetrica G ⎜ ⎟ .
⎝ 4a ⎠
(G, ·) nu este grup de matrice pentru cã determinantul oricãrei matrice din G este 0
(sau observãm cã I2 ∉ G).
µ în (Z , ·).
6. a) Determinaþi simetricul lui 17 200
OBSERVAÞIE
Se poate demonstra cã numai în monoizii (Z2, ·), (Z4, ·), (Z6, ·), (Z8, ·), (Z12, ·) ºi
(Z24, ·) simetricul fiecãrui element simetrizabil este el însuºi.
µ.
7. Rezolvaþi în Z12 ecuaþiile: a) 5̂ x = 4̂ ; b) 3̂ x = 8̂ ; c) 2̂ x = 10
Rezolvare
a) Deoarece 5̂ este inversabil în Z12, rezultã cã ecuaþia are soluþia unicã x = ( 5̂ )1 · 4̂ = 8̂
b) 3̂ · x = 8̂ ⇔ 3x ≡ 8 (mod 12) ⇔ 3x = 8 + 12k, k ∈ Z.
Ultima egalitate este imposibilã, deoarece 8 nu este multiplu de 3. Ecuaþia nu are soluþie.
c) Procedând ca la punctul b) sau examinând tabla înmulþirii pe Z12 obþinem douã
µ.
soluþii, x = 5̂ ºi x = 11
OBSERVAÞIE
8. Fie (G, ·) un grup cu legea notatã multiplicativ, iar elementul neutru notat e.
a) Demonstraþi cã dacã pentru orice x, y ∈ G avem (x · y)5 = x5 · y5; (x · y)4 = x4 · y4 ºi
(x · y)3 = x3 · y3, atunci grupul este comutativ.
b) Dacã x2 = y6 = e ºi x · y = y4 · x atunci y3 = e ºi x · y = y · x.
Rezolvare
a) (x · y)5 = (x · y) · (x · y) · (x · y) · (x · y) · (x · y) = x5 · y5
Simplificând la stânga prin x ºi la dreapta prin y obþinem
(y · x) · (y · x) · (y · x) · (y · x) = x4 · y4.
Rezultã (y · x)4 = (xy)4 (1)
Analog, din (x · y)4 = x4 · y4, deducem (y · x)3 = (xy)3 (2).
(1) ⇔ (y · x)3 · (y · x) = (x · y)3 · (x · y), de unde, prin simplificare obþinem y · x = x · y.
b) Deducem succesiv:
(x · y)2 = x · y · x · y = y4 · x · x · y = y4 · e · y = y5
(x · y)3 = (x · y) · (x · y)2 = (x · y) · y5 = x · y6 = x · e = x
(x · y)6 = ((x · y)3)2 = x2 = e
Însã (x · y)6 = ((x · y)2)3 = (y5)3 = y15. Deducem y15 = e.
Dar y15 = y6 · y6 · y3 = y3, deci y3 = e ºi imediat x · y = y4 · x = y · x.
34
ALGEBRÃ
Exerciþii propuse
1. Arãtaþi în fiecare dintre cazurile urmãtoare cã M cu legea menþionatã determinã o
structurã de monoid.
a) M = Z ºi x y = xy + x + y;
b) M = [2, ∞) ºi x y = xy 2x 2y + 6;
c) M = Z × Z, unde (x1, y1) (x2, y2) = (x1 + x2, y1y2).
2. Arãtaþi în fiecare dintre cazurile urmãtoare cã G cu legea menþionatã formeazã o
structurã de grup. Precizaþi dacã grupul este comutativ.
a) G = (3, ∞) ºi x y = xy 3x 3y + 12;
xy
b) G = (0, 2), x y = ;
xy − x − y + 2
c) G = (1, ∞) \ {2}, x y = ( x − 1) ln y −1 + 1;
n
d) G = {fn : (2, ∞) → R, fn(x) = 2 + (x 2) 2 , n ∈ Z}, compunerea funcþiilor;
e) G = {f : R → (0, ∞) | f continuã}, înmulþirea funcþiilor;
f) G = {(x, y, z) ∈ R3 | x ≠ 0, y ≠ 0}; (x, y, z) (x′, y′, z′) = (xx′, yy′, zx′ + yz′);
g) G = C \ {i}; z1 z2 = z1 · z2 + i(z1 + z2) 1 i;
h) G = C \ {2i}; x y = ixy 2x 2y 6i;
i) G = R, x y = 5
x5 + y 5 ;
⎪⎧⎛ x + y 4y ⎞ ⎪⎫
j) G = ⎨⎜ ⎟ x, y ∈ ¤ ⎬ , adunarea matricelor;
⎩⎪⎝ − y x − y⎠ ⎭⎪
⎧⎛ e x 0 0⎞ ⎫
⎪⎪⎜ ⎟ ⎪⎪
k) G = ⎨⎜ 0 1 x ⎟ x, y ∈ ¡ ⎬ , înmulþirea matricelor.
⎪⎜ 0 0 1 ⎟⎠ ⎪
⎩⎪⎝ ⎭⎪
3. Care dintre urmãtoarele grupuri sunt grupuri de matrice?
⎪⎧ ⎛1 k ⎞ ⎪⎫
a) M = ⎨ Dk = ⎜ ⎟ , k ∈ ¢ ⎬ cu înmulþirea matricelor;
⎪⎩ ⎝0 1⎠ ⎪⎭
b) SL2(R) = {A ∈ GL2(R) | det A = 1} cu înmulþirea matricelor;
⎧ ⎛1 − x 0 − x ⎞ ⎫
⎪
c) M = ⎨ A( x) = ⎜ 0
⎪⎩ ⎜ x
0 0 ⎟ | x∈¡ \
⎟
0 1− x ⎠
1 ⎪
2 ⎬⎪ {}
, cu înmulþirea matricelor.
⎝ ⎭
4. a) Pe R se defineºte legea de compoziþie x Æ y = ax + by. Sã se determine a, b ∈ R
astfel încât (M, Æ) sã fie grup.
ax + by
b) Pe mulþimea G = (1, 1) se defineºte legea de compoziþie x y = ,
1 + xy
x, y ∈(1, 1). Sã se arate cã (G, ) este grup ⇔ a = b = 1.
35
CAPITOLUL I GRUPURI
c) Determinaþi α ∈ R astfel încât legea de compozþie x y = xy 3x 3y + α sã
determine pe (3, ∞) o structurã de grup.
⎛ 1 2 3 4 5⎞ ⎛ 1 2 3 4 5⎞
7. Se considerã permutãrile p, q ∈ S5, p = ⎜ ⎟, q = ⎜ 2 3 4 5 1⎟ .
⎝ 3 4 5 2 1⎠ ⎝ ⎠
a) Arãtaþi cã p6 = e ºi calculaþi p123, p1 p38.
b) Calculaþi q1, q57, q15.
c) Rezolvaþi în S5 ecuaþiile: p x = q, p x q = p q.
8. Rezolvaþi în Z8 ecuaþiile:
a) 5$ x = 3$ ; b) 2$ x = 4$ ; c) 3$ x = 0$ ; d) 4$ x = 3$ ; e) 4$ x = 4$ .
***
⎧⎪ ⎛ x 0⎞ ⎫⎪
Sã se arate cã mulþimea G = ⎨ A = ⎜ ⎟ x, y ∈ £, An = I 2 ⎬ este grup în raport cu
⎩⎪ ⎝0 y⎠ ⎭⎪
înmulþirea matricelor. Câte elemente are grupul?
⎧ ⎛ 1 x ax 2 + 2 x ⎞ ⎫
⎪⎪ ⎜ ⎟ ⎪⎪
13. Determinaþi a ∈ R astfel încât mulþimea Ga = ⎨ A( x) = ⎜ 0 1 4x ⎟ x ∈ ¢⎬
⎪ ⎜0 0 1 ⎟ ⎪
⎩⎪ ⎝ ⎠ ⎭⎪
împreunã cu înmulþirea matricelor sã formeze o structurã de grup. Aflaþi x ∈ Z astfel
încât suma elementelor matricei (A(x))1 sã fie egalã cu 0.
36
ALGEBRÃ
⎧⎛ a 0 b ⎞ ⎫
⎪⎜ ⎟ ⎪
14. Fie x ∈ R ºi mulþimea Mx = ⎨⎜ 0 x 0 ⎟ a, b, c ∈ ¡, ad − bc = 1⎬ .
⎪⎜ c 0 d ⎟ ⎪
⎩⎝ ⎠ ⎭
Determinaþi x ∈ R astfel încât (Mx, ·) sã fie grup.
µ.
16. Rezolvaþi în Z40 ecuaþiile: a) 3̂ x = 2̂ ; b) 5̂ x = 3̂ ; c) 6̂ x = 10
17. Fie A, B ∈ P(M), unde M este o mulþime nevidã. Rezolvaþi ecuaþia A Δ X = B (Δ este
diferenþa simetricã).
DEFINIÞIA 1
Fie (G, ) ºi (G′,) douã grupuri. O funcþie f : G → G′ cu proprietatea
f (x y) = f (x) f (y) (¼) x, y ∈ G
se numeºte morfism de grupuri.
Exemple _______________________________________________________
1. Funcþia f : (0, ∞) → R, f (x) = ln x este un morfism între grupurile ((0, ∞), ·) ºi (R, +).
Într-adevãr: f (xy) = f (x) + f (y) (proprietate a logaritmilor).
2. Funcþia f : C → R, f (z) = Rez (partea realã a lui z) este morfism al grupurilor (C, +)
ºi (R, +).
Într-adevãr: f (z1 + z2) = Re z1 + Re z2 = f (z1) + f (z2). Evidenþiem în continuare
câteva proprietãþi ale morfismelor.
37
CAPITOLUL I GRUPURI
TEOREMA 1
Fie (G,) ºi (G′, ) douã grupuri cu elementele neutre e, respectiv e′ ºi f: G → G′
un morfism de grupuri. Atunci
a) f (e) = e′;
b) f (x′) = (f (x))′, (¼) x ∈ G, unde x′ este simetricul lui x în G, iar (f (x)′) este
simetricul lui f (x) în G′;
c) f (xn) = (f (x))n, (¼) x ∈ G, (¼) n ∈ Z.
TEOREMA 2
Fie (G,), (G′, ) ºi (G′′, ·) trei grupuri, iar f : G → G′, g : G′ → G′′ douã
morfisme de grup. Atunci g f este morfism de grupuri.
TEOREMA 3
Fie (G,) ºi (G′, ) douã grupuri ºi f : G → G′ morfism de grupuri.
Dacã f este inversabilã, atunci f 1: G′ → G este un morfism de grupuri.
38
ALGEBRÃ
DEFINIÞIA 2
Fie (G,) ºi (G′, ) douã grupuri.
Funcþia f : G → G′ se numeºte izomorfism de grupuri dacã
a) f este bijectivã;
b) f este morfism de grupuri.
Spunem în acest caz cã grupurile (G,) ºi (G′, ) sunt izomorfe, notând (G,) ≈ (G′, ).
Un izomorfism de la un grup la el însuºi se numeºte automorfism.
OBSERVAÞII
n Relaþia de izomorfism ≈ între douã grupuri are urmãtoarele proprietãþi:
a) este reflexivã: (G,) ≈ (G,) (grupul este izomorf cu el însuºi)
b) este simetricã: dacã (G,) ≈ (G′, ), atunci (G′, ) ≈ (G,).
c) este tranzitivã: dacã (G,) ≈ (G′, ) ºi (G′, ) ≈ (G′′, ·), atunci (G,) ≈ (G′′, ·).
Cele trei proprietãþi se deduc imediat din teoremele 3 ºi 2 ºi sunt foarte utile în
rezolvarea unor probleme.
Exemplu
Sã arãtãm cã grupul (G,) unde G = (3, ∞) ºi x y = xy 3x 3y + 12 este izomorf
cu grupul (R, +).
Este mai uºor sã probãm cã grupul (G,) este izomorf cu ((0, ∞), ·) ºi este suficient
deoarece ((0, ∞), ·) ≈ (R, +) (izomorfism evident, vezi exemplul 1).
Într-adevãr: funcþia f : (0, ∞) → (3, ∞), f (x) = x + 3, este evident bijectivã, iar
f (x · y) = f (x) f (y) (verificaþi!)
Aºadar: (G,) ≈ ((0, ∞), ·) ºi ((0, ∞), ·) ≈ (R, +), deci (G,) ≈ (R, +).
n Douã grupuri finite care au acelaºi numãr de elemente sunt izomorfe dacã tablele
legilor lor sunt la fel structurate (organizate). Acest lucru se realizeazã când fiecare
element al unui grup ºi imaginea sa printr-o funcþie bijectivã ocupã aceleaºi poziþii
în cele douã table.
39
CAPITOLUL I GRUPURI
Exemplu
Considerãm grupurile (U4, ·), U4 = {1, i, i2, i3} ºi (Z4, +), Z4 = { 0̂ , 1̂ , 2̂ , 3̂ }.
Observaþi tablele legilor:
· 1 i i2 i3 + 0̂ 1̂ 2̂ 3̂
1 1 i i2 i3 0̂ 0̂ 1̂ 2̂ 3̂
i i i2 i3 1 1̂ 1̂ 2̂ 3̂ 0̂
i2 i2 i3 1 i 2̂ 2̂ 3̂ 0̂ 1̂
i3 i3 1 i i2 3̂ 3̂ 0̂ 1̂ 2̂
Remarcãm cã elementele (1 ºi 0̂ ), (i ºi 1̂ ), (i2 ºi 2̂ ), (i3 ºi 3̂ ) ocupã acelaºi locuri
în tablele grupurilor lor.
Rezultã cã (U4, ·) ≈ (Z4, +), un izomorfism fiind dat de funcþia f : U4 → Z4,
f (1) = 0̂ , f (i) = 1̂ , f (i2) = 2̂ , f (i3) = 3̂ .
Exerciþii rezolvate
⎧3⎫
1. Mulþimea M = R \ ⎨ ⎬ împreunã cu legea x y = 2xy 3x 3y + 6 este grup. (Verificaþi!)
⎩2⎭
Sã arãtãm cã (M, ) ≈ (R*, ·).
Rezolvare
(M,) este un grup cu elementul neutru 2.
3
Cãutãm o funcþie f : M → R*, de forma f (x) = ax + b pentru care f (2) = 1 ºi a · + b = 0.
2
40
ALGEBRÃ
Obþinem a = 2, b = 3 ºi f (x) = 2x 3. Funcþia este evident bijectivã ºi se poate
verifica uºor cã este morfism de grupuri, adicã f (x y) = f (x) · f (y).
Sã observãm cã dacã A este parte stabilã a lui R* în raport cu înmulþirea, atunci f 1(A)
este parte stabilã a lui M în raport cu legea (remarcã valabilã pe cazul general).
Într-adevãr: fie x, y ∈ f 1(A), x y = f 1(f (x) f 1(f (y)) = f 1(f (x) · f (y)) ∈ f 1(A),
deoarece f (x), f (y) ∈ A, deci f (x) · f (y) ∈ A.
x+ y
2. Mulþimea G = (1, 1), împreunã cu legea de compoziþie x y = , determinã o
1 + xy
structurã de grup (verificaþi).
Sã arãtãm cã (G, ) este izomorf cu grupul ((0, ∞), ·) ºi sã calculãm produsul
1 1 1 1
p= ∗ ∗ ∗ ... ∗ n ∈ N, n ≥ 2.
3 5 7 2n − 1
Rezolvare
O funcþie bijectivã care transformã (1, 1) în (0, ∞) este datã prin f : (1, 1) → (0, ∞),
1− x 1− y
f (x) = . Ecuaþia f (x) = y, y ∈ (0, ∞) are în (1, 1) soluþia unicã: x = .
x +1 1+ y
1− x
Deci f este bijectivã, iar funcþia inversã este f 1: (0, ∞) → (1, 1), f 1(x) = .
x +1
Verificãm cã f este morfism de grupuri:
x+ y
1−
1− x ∗ y 1 + xy xy − x − y + 1 (1 − x )(1 − y )
f (x y) = = = = = f (x)·f (y).
1+ x ∗ y x+ y xy + x + y + 1 (1 + x)(1 + y)
1+
1 + xy
Rezultã cã f este izomorfism de grupuri.
Calculul lui p poate fi fãcut mai uºor valorificând idea de izomorfism probat anterior.
Calculãm f (p) = α (fiind în R, unde calculul ne este familiar!) ºi apoi deducem p = f 1(α).
1 1 1 ⎞ 1 1 1 ⎞ 1 2 n −1 1
Deci: f (p) = f ⎛⎜ ∗ ∗ ... ∗ ⎟ = f ⎛⎜ ⎞⎟ · f ⎛⎜ ⎞⎟ ·...· f ⎛⎜ ⎟ = · · ... · = .
⎝3 5 2n − 1 ⎠ ⎝ 3⎠ ⎝ 5⎠ ⎝ 2n − 1 ⎠ 2 3 n n
1
1−
⎛1⎞
1 ⎜ ⎟ =
n = n −1
Aºadar p = f ⎝ n ⎠ 1 n +1 .
1+
n
41
CAPITOLUL I GRUPURI
Exerciþii propuse
1. Sã se arate cã funcþia f : R → C*, f (x) = cos 2πx + isin 2πx este morfism al grupurilor
(R, +) ºi (C*, ·).
⎧ x + 2 x2 + 3x3 = 0
4. Fie S mulþimea soluþiilor întregi ale sistemului ⎨ 1 .
⎩3 x2 + 5 x3 = 0
Dacã (a1, a2, a3) ºi (b1 b2, b3) ∈ S, definim (a1, a2, a3) + (b1 b2, b3) = (a1 + b1, a2 + b2, a3 +b3).
a) Arãtaþi cã (S, +) este grup comutativ.
b) Funcþia f : Z → S, f (x) = (x, 5x, 3x) este morfism de grupuri aditive.
6. Arãtaþi cã:
x+ y
a) legea x y = determinã pe G1 = (1, 1) o structurã de grup;
1 + xy
3 xy − 4 x − 4 y + 6
b) legea x y = determinã pe G2 = (1, 2) o structurã de grup;
2 xy − 3 x − 3 y + 5
3x − 2
c) funcþia f : (1, 1) → (1, 2), f (x) = este un izomorfism de grupuri.
2
⎧ ⎛ 1 ln a 0 ⎞ ⎫
⎪ ⎜ ⎟ ⎪
7. Fie M = ⎨ A( a) = 0 1 0 | a ∈ (0, + ∞) ⎬ .
⎪⎩ ⎜0 0 a⎟ ⎪⎭
⎝ ⎠
Arãtaþi cã (M, ) este grup comutativ izomorf cu grupul ((0, + ∞), ⋅) .
xy
8. Pe mulþimea G = (0, 2) introducem legea de compoziþie x y = .
xy − x − y + 2
a) Arãtaþi cã (G, ) este grup comutativ.
2−x
b) Arãtaþi cã f : (0, 2) → (0, +∞), f (x) = este izomorfism de grupuri.
x
2 ⋅ 22 2 ⋅ 32 2 ⋅ n2
c) Calculaþi în grupul G: o o ... o .
2 ⋅ 2 2 − 1 2 ⋅ 32 − 1 2n 2 − 1
42
ALGEBRÃ
***
9. a) Sã se arate cã funcþiile fm : Z → Z, f (x) = mx, m ∈ Z sunt morfisme de grupuri
aditive.
b) Arãtaþi cã orice morfism de la (Z, +) la (Z, +) este de acelaºi tip.
2 ⋅ 12 + 2 2 ⋅ 22 + 2 2n 2 + 2
c) Calculaþi în G: o o ... o .
12 + 1 + 1 22 + 2 + 1 n2 + n + 1
43
CAPITOLUL I GRUPURI
Teste de verificare
Testul 1
⎧⎪⎛ x + 4 y 2y ⎞ ⎫⎪
1. Sã se arate cã mulþimea M = ⎨⎜ ⎟ x, y ∈ ¢ ⎬ , formeazã o structurã de
⎪⎩⎝ −8 y x − 4y⎠ ⎪⎭
monoid în raport cu înmulþirea matricelor. Care sunt elementele inversabile?
Testul 2
Pe mulþimea numerelor complexe se defineºte legea x y = 2ixy x y i, x, y ∈ C.
⎧ i⎫
a) Arãtaþi cã mulþimea G = C \ ⎨− ⎬ este parte stabilã a mulþimii C în raport cu.
⎩ 2⎭
b) Arãtaþi cã (G,) este grup.
c) Arãtaþi cã funcþia f : G → C*, f (x) = 2ix 1 este izomorfism al grupurilor (G,)
ºi (C, ·).
d) Calculaþi 14
x x24
... 3
x în grupul G .
n ori
44
ALGEBRÃ
Testul 3
Pe mulþimea numerelor complexe se defineºte legea x y = 2ixy 3(x + y) 6i, x, y ∈ C.
⎧ 3i ⎫
a) Arãtaþi cã G = C \ ⎨− ⎬ este parte stabilã a mulþimii C în raport cu.
⎩ 2⎭
b) Arãtaþi cã (G,) este grup.
c) Arãtaþi cã funcþia f : G → C*, f (x) = 2ix 3 este izomorfism al grupurilor (G,) ºi
(C*, ·).
d) Calculaþi în grupul G:
4 ⋅ 22 + 2 − 2 3 ⋅ 32 + 3 − 2 4n 2 + n − 2
∗ ∗ ... ∗ .
2 ⋅ 22 i 2 ⋅ 32 ⋅ i 2n2 i
Testul 4
1. Determinaþi a ∈ R astfel încât (R \ {a}, ·) sã fie grup.
2. Daþi exemplu de douã grupuri cu 4 elemente care sã nu fie izomorfe. Justificaþi.
3. Completaþi tabla operaþiei , datã mai jos, astfel încât ({e, a, b, x, y, z}, } sã fie grup:
e a b x y z
e e a b x y z
a a b e y z x
b b e a z x y
x x z e a
y y
z z e
45
CAPITOLUL I GRUPURI
Capitolul 2
Inele ºi corpuri
2.1. Definiþia inelului. Exemple
În capitolul anterior, am avut în vedere un anume tip de structurã algebricã, determinatã
de o singurã lege de compoziþie (pe o anumitã mulþime).
Pentru structura de inel, pe care o vom defini în continuare, avem în vedere douã legi
de compoziþie pe o mulþime.
Fiecare dintre aceste legi de compoziþie, prin proprietãþile sale, determinã câte o
structurã algebricã pe mulþime, cele douã structuri fiind legate prin intermediul unei
axiome numite distributivitate.
Mai exact, avem urmãtoarea:
DEFINIÞIE
Mulþimea nevidã A, împreunã cu legile de compoziþie + ºi $, definite pe mulþimea
A, se numeºte inel, dacã sunt îndeplinite condiþiile:
a) Perechea (A, +) este grup comutativ.
b) Perechea (A, $) este monoid.
c) (¼) a, b, c ∈ A, avem a · (b + c) = (a $ b) + (a · c);
(a + b) · c = (a · c) + (b $ c).
47
CAPITOLUL 2 INELE ªI CORPURI
6. Fie A o mulþime nevidã ºi P(A) familia pãrþilor sale. Tripletul (P(A), Δ, ∩) este
inel comutativ, unde Δ este diferenþa simetricã, iar ∩ este operaþia de intersecþie.
Într-adevãr, sã ne reamintim cã X Δ Y = (X \ Y) ∪ (Y \ X) ºi cã Δ are proprietãþile:
n (X Δ Y) Δ Z = X Δ (Y Δ Z), ¼ X, Y, Z ∈ P(A);
n X Δ Y = Y Δ X, ¼ X, Y ∈ P(A);
n X Δ ∅ = X (∅ este elementul zero);
n X Δ X = ∅ (orice element X este simetrizabil
în raport cu Δ).
De asemenea:
n (X ∩ Y) ∩ Z = X ∩ (Y ∩ Z), ¼ X, Y, Z ∈ P(A)
n X ∩ Y = Y ∩ X, ¼ X, Y ∈ P(A)
n X ∩ A = X, ¼ X ∈ P(A) (A este elementul unitate).
ªi în final:
X ∩ (Y Δ Z) = (X ∩ Y) Δ (X ∩ Z), ¼ X, Y, Z ∈ P(A)
Verificaþi aceste proprietãþi ca exerciþiu recapitulativ.
48
ALGEBRÃ
OBSERVAÞII
1. Asupra unei structuri de inel asemãnãtoare celei anterioare vom reveni cu una
mai generalã, în cadrul rubricii de exerciþii rezolvate de la finalul paragrafului
(pagina 56).
2. Nu este complicat de demonstrat cã dacã (A, +, ·) este inel, atunci mulþimea U(A)
este parte stabilã a lui A faþã de legea · (multiplicativã), iar perechea (U(A), ·)
este grup, numit grupul multiplicativ al elementelor inversabile din inelul A.
Într-adevãr: din x, y ∈ U(A) rezultã x · y ∈ U(A), având (x · y)1 = y1 · x1 (vezi
pagina 13, teorema 2, privind proprietãþile simetricului).
Apoi: legea este asociativã, are ca element neutru elementul unitate al inelului,
toate elementele mulþimii U(A) sunt simetrizabile în raport cu înmulþirea.
Evident, în definiþia anterioarã dacã x este divizor la stânga, atunci y este divizor la dreapta.
În cele ce urmeazã unui divizor la stânga sau la dreapta îi vom spune scurt: divizor al
lui zero.
Exemple _______________________________________________________
1. În inelul (Z12, +, ·), 4̂ este divizor al lui zero, deoarece 4̂ ≠ 0̂ , 4̂ · 3̂ = 0̂ , iar 3̂ ≠ 0̂ .
În acest inel rezultã cã ºi 3̂ este divizor al lui zero.
⎛1 0⎞
2. În inelul (M2 (R), +, ·), matricea A = ⎜ ⎟ este divizor al lui zero.
⎝0 0⎠
⎛0 0⎞
Pentru justificare, este suficient sã observãm cã existã o matrice nenulã B = ⎜ ⎟
⎝0 1⎠
pentru care A · B = 02.
49
CAPITOLUL 2 INELE ªI CORPURI
4. Existã inele care nu au divizori ai lui zero.
Exemple: inelele numerice, unde x · y = 0 ⇒ x = 0 sau y = 0.
DEFINIÞIA 2
Un inel comutativ, nenul, fãrã divizori ai lui zero se numeºte domeniu de integritate.
Urmãtoarea remarcã rezultã din definiþia divizorului la stânga (dreapta) într-un inel ºi
are în vedere o situaþie nou-creatã într-o astfel de structurã: dacã un produs de factori
poate fi zero fãrã ca factorii sã fie zero.
Sã reþinem!
Într-un inel (A, +, ·) urmãtoarele afirmaþii sunt echivalente:
1. Inelul nu are divizori ai lui zero.
2. Oricare ar fi x, y ∈ A, x ≠ 0, y ≠ 0 ⇒ x · y ≠ 0.
3. Dacã x, y ∈ A astfel încât x · y = 0, atunci x = 0 sau y = 0.
Sã mai reþinem cã într-un inel putem face orice fel de amplificãri în egalitãþi, dar nu
întotdeauna putem face simplificãri.
Adicã: pentru x, y ∈ A, x ∈ A, a ≠ 0, avem:
x = y ⇒ a · x = a · y (amplificare la stânga cu factorul nenul a);
x = y ⇒ x · a = y · a (amplificare la dreapta).
Însã din a · x = a · y, a ≠ 0, nu putem trage concluzia x = y (nu putem simplifica prin a).
De exemplu: în inelul Z6 avem 4̂ · 2̂ = 4̂ · 5̂ ºi 2̂ ≠ 5̂ .
Dacã însã A este un inel fãrã divizori ai lui zero ºi a, x, y ∈ A, a ≠ 0, atunci:
a · x = a · y ⇒ x = y (simplificare la stânga cu factorul nenul a);
x · a = y · a ⇒ x = y (simplificare la dreapta cu a ≠ 0).
Într-adevãr: a · x = a · y ⇒ a · x a · y = 0 ⇒ a (x + (y)) = 0 ⇒ x y = 0 ⇒ x = y,
penultima implicaþie are loc pentru cã a ≠ 0 ºi inelul nu are divizori ai lui zero.
50
ALGEBRÃ
2.3. Reguli de calcul într-un inel
Ca ºi în structura de grup, într-un inel putem face calcule: în grupul (A, +), în monoidul
(A, ·), dar ºi calcule specifice, datorate legãturii dintre cele douã operaþii.
Propoziþia urmãtoare extinde la nivelul unui inel oarecare regulile de calcul algebric
întâlnite la operaþiile cu numere întregi, raþionale, reale sau complexe.
PROPOZIÞIE
Fie (A, +, ·) un inel oarecare. Atunci:
1. x · 0 = 0 · x, (¼) x ∈ A
2. (¼) x, y ∈ A avem: (x) · y = x · ( y) = xy
(x) · (y) = x · y }regula semnelor
3. Dacã notãm x + (y) cu x y atunci:
(¼) x, y, z ∈ A x · (y z) = x · y x · z
(y z) · x = y · x z · x }
distributivitatea înmulþirii
faþã de scãdere
4. Într-un inel comutativ sunt adevãrate formulele de calcul prescurtat învãþate
anterior:
a2 b2 = (a b)(a + b);
(a + b)2 = a2 + 2 ab + b2 (unde 2ab = ab + ab);
an bn = (a b)(an 1 + an 2b + ... + abn 2 + bn 1), n ∈ N*;
(a + b)n = Cn0 an + Cn1 an 1 · b + Cn2 an 2 · b2 +
+ Cnn bn, n ∈ N*.
OBSERVAÞIE
Legat de calculul într-un inel, sã facem ºi urmãtoarea remarcã:
DEFINIÞIE
Dacã xij ∈ A, i = 1, n ºi j = 1, n sunt elemente ale inelului (A, +, ·), atunci un
tablou de forma
⎛ a11 a12 ... a1n ⎞
⎜a a22 ... a2 n ⎟
⎜ 21 ⎟
⎜⎜ ... ... ... ... ⎟⎟
⎝ an1 an 2 ... ann ⎠
se numeºte matrice de ordin n, cu elemente din inelul (A, +, ·).
}
j =1,n j =1,n
X + Y = (αij )i =1, n , unde αij = xij + yij operaþia de adunare din inelul A
j =1,n
}
n
PROPOZIÞIA 1
Dacã (A, +, ·) este un inel comutativ, cu cel puþin douã elemente, atunci (Mn(A), +, ·)
este un inel necomutativ, numit inelul matricelor pãtratice de ordin n peste inelul A.
Proprietãþile celor douã operaþii pot fi demonstrate asemãnãtor celor din clasa a XI-a.
⎛0 0 K 0⎞
⎜0 0 K 0⎟
Reþinem cã elementul zero al inelului este matricea 0n = ⎜ ⎟,
⎜M ⎟
⎜ ⎟
⎝0 0 K 0⎠
⎛ 1 0 ... 0 ⎞
⎜ 0 1 ... 0 ⎟
iar elementul unitate este matricea In = ⎜ ⎟ (aici 0 este elementul zero al
⎜⎜ M ⎟⎟ inelului, iar 1 este elementul
⎝ 0 0 ... 1 ⎠ unitate al inelului A).
52
ALGEBRÃ
Dacã n ≥ 2, inelul (Mn(A), +, ·) este necomutativ ºi are divizori ai lui zero, luând ca
⎛ 1 0 0 K 0⎞ ⎛ 0 0 0 K 0⎞
⎜ 0 0 0 K 0⎟ ⎜ 1 0 0 K 0⎟
exemplu matricele X = ⎜ ⎟ ≠ 0 ºi Y =
n
⎜ ⎟ ≠ 0 pentru
n
⎜M ⎟ ⎜M ⎟
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎝ 0 0 0 K 0⎠ ⎝ 0 0 0 K 0⎠
care X · Y = 0n.
Exemplu _______________________________________________________
Considerãm X = {0, 1} ºi mulþimea pãrþilor lui X, P(X).
ªtim cã (P (X), Δ; ∩) este inel comutativ.
⎛∅
Fie matricele X = ⎜ {0} ⎞ , Y = ⎛ {1} {0}⎞ . Sã calculãm X + Y ºi X · Y
⎝ {1} {0,1}⎟⎠ ⎜ ⎟
⎝ {0,1} ∅ ⎠
⎛ a11 a12 ⎞
X+Y= ⎜ ⎟ , unde
⎝ a21 a22 ⎠
a11 = ∅ Δ {1} = {1}, a12 = {0} Δ {0} = ∅,
a21 = {1} Δ {0, 1} = {0}, a22 = {0, 1} Δ ∅ = {0, 1};
⎛ b11 b12 ⎞
X·Y= ⎜ ⎟ , unde
⎝ b21 b22 ⎠
b11 = (∅ ∩ {1}) Δ ({0} ∩ {0, 1}) = ∅ Δ {0} = {0} (linia I coloana I)
b12 = (∅ ∩ {0}) Δ ({0} ∩ ∅) = ∅ Δ ∅ = ∅ (linia I coloana a II-a)
b21 = ({1} ∩ {1}) Δ ({0, 1} ∩ {0, 1} = {1} Δ {0, 1} = {0} (linia a II-a coloana I)
b22 = ({1} ∩ {0}) Δ ({0, 1} ∩ ∅) = ∅ Δ ∅ = ∅ (linia a II-a coloana a II-a)
Unei matrice oarecare dintr-un inel de matrice peste un inel oarecare i se poate ataºa
un element din inel numit determinantul matricei (o extensie a noþiunii de determinant).
DEFINIÞIE
53
CAPITOLUL 2 INELE ªI CORPURI
Suntem pregãtiþi sã determinãm unitãþile inelului de matrice pãtratice cu elemente
dintr-un inel oarecare.
PROPOZIÞIA 2
Matricea X ∈Mn(A) este inversabilã în inelul (Mn(A), +, ·) dacã ºi numai dacã
det X ∈ U(A)
Demonstraþie Matricea X ∈Mn(A) este inversabilã dacã existã Y ∈Mn(A) astfel încât
X · Y = Y · X = In (1)
Folosind proprietatea: determinantul produsului este egal cu produsul
determinanþilor a douã matrice ºi trecând la determinanþi în (1), obþinem:
det X · det Y = det Y · det X = 1, deci det X ∈ U(A).
Reciproc: presupunem cã det X ∈ U(A).
Ca ºi în clasa a XI-a, construim în etape matricea inversã.
a) Construim Xt, matricea transpusã, obþinutã prin schimbarea liniilor
matricei X în coloane.
b) Construim X*, adjuncta matricei X, prin înlocuirea elementelor matricei
Xt cu complemenþii lor algebrici.
c) Verificãm egalitatea X· X* = X* · X = (det X) · In.
d) Deducem cã X1 = (det X)1 · X*.
Exemple _______________________________________________________
⎛ 1ˆ 2ˆ ⎞ ⎛ 2ˆ 3ˆ ⎞
Fie X = ⎜ ⎟ ∈ M2 (Z12) ºi Y = ⎜ ⎟.
⎜ 3ˆ 5ˆ ⎟ ⎜ 0ˆ 1ˆ ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠
Sã arãtãm cã X este inversabilã ºi sã calculãm X1.
ˆ ˆ − 3·2
det X = 5·1 µ
ˆ ˆ = 5ˆ − 6ˆ =11
Reþineþi!
Într-un inel de matrice peste un inel comutativ oarecare noþiunea de matrice
inversabilã nu coincide cu cea de matrice nesingularã (cu determinant nenul)!
54
ALGEBRÃ
Exerciþii rezolvate
2. Numim întreg liber de pãtrate un numãr întreg d ∈ Z \ {0, 1} care nu este divizibil
prin pãtratul unui numãr prim.
ªtim cã ecuaþia x2 d = 0 are douã soluþii complexe (eventual confundate).
Notãm cu d una dintre ele ºi Z[ d ] = {x ∈C | x = a + b d , a, b ∈ Z}.
a) Sã arãtãm cã (Z[ d ], +, ·) este inel comutativ.
b) Definim funcþia (normã) N : Z[ d ] → Z prin N (a + b d ) = a2 db2, pentru
orice a, b ∈ Z. Sã se demonstreze:
1) N (z1 · z2) = N(z1) · N(z2) (¼) z1, z2 ∈ Z[ d ].
2) Elementul z ∈ Z[ d ] este inversabil în inelul Z[ d ] dacã ºi numai dacã
N(z) ∈ {1, 1}.
3) Z[ 2 ] are o infinitate de elemente inversabile.
Rezolvare
56
ALGEBRÃ
2) Fie z ∈ Z[ d ] un element simetrizabil; deci existã z′ ∈ Z [ d ] astfel încât
z · z′ = 1. Trecând la normã, obþinem N(z · z′) = N(1) ⇔ N(z) · N(z′) = 1, adicã
N(z) ∈ {1, 1}
Reciproc: dacã N(z) ∈ {1, 1}, luãm z′ = N(z) · z* ºi avem:
z · z′ = N(z) · z · z* = N(z)2 = 1, deci z este inversabil în Z[ d ].
Reþinem: a + b d ∈ U [ d ] ⇔ (a2 + db2) = ± 1.
3) Conform punctului anterior, a + b 2 ∈ U [Z 2 ] ⇔ a2 2b2 = ± 1 (1)
(1 + 2 )n = xn + yn 2 , xn ∈ Z, yn ∈ Z (se obþine în urma ridicãrii la putere cu
formula binomului lui Newton ºi gruparea adecvatã a termenilor).
Atunci: (1 2 )n = xn yn 2 , deci xn2 yn2 · 2 = (xn + yn 2 ) (xn yn 2 ) =
= (1 + 2 )n · (1 2 )n = (1 2)n = (1)n = ± 1.
Numerele întregi, xn, yn verificã egalitatea (1) deci numerele distincte
(1 + 2 )n, n ∈ N, sunt inversabile.
Prin urmare, inelul (Z [ 2 ], +, ·), are o infinitate de elemente inversabile.
OBSERVAÞIE
În cazul d > 0, ecuaþia a2 db2 = 1, numitã ecuaþia lui Pell, poate fi rezolvatã,
având o infinitate de soluþii (a, b) ∈ Z × Z.
57
CAPITOLUL 2 INELE ªI CORPURI
⎧⎪ ⎛ a + 3̂b b ⎞ ⎫⎪
4. Fie G = ⎨ A = ⎜ ⎟ | a, b∈ Z6 , det A =1ˆ ⎬ .
⎜ ˆ a + 3ˆ b ⎠⎟
⎩⎪ ⎝ 4b ⎭⎪
Sã se arate cã (G, ·) este grup.
Rezolvare
⎛ 5̂ 0ˆ ⎞ ⎛ 1ˆ 3ˆ ⎞ ⎛ 5̂ 3ˆ ⎞
A= ⎜ ⎟,B= ⎜ ⎟, C = ⎜ ⎟ . Avem
⎜ 0ˆ 5ˆ ⎟ ⎜ 0ˆ 1ˆ ⎟⎠ ⎜ 0ˆ 5ˆ ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎝ ⎠
A2 = B2 = C2 = I2, AB = BA = C, AC = CA = B, BC = CB = A.
⎧⎪5̂ x + 2ˆ y = 3ˆ
5. Sã se rezolve în inelul Z6 sistemul ⎨ .
⎪⎩ 4ˆ x + 3ˆ y = 1ˆ
Rezolvare
Prezentãm mai multe metode.
Metoda substituþiei
Un singur coeficient este inversabil în Z6, adicã 5̂ , coeficientul lui x din prima ecuaþie.
Îl scoatem pe x din prima ecuaþie ºi îl înlocuim în a doua.
Obþinem 5̂ x = 3ˆ − 2ˆ y ⇔ ( 5̂ )1( 5̂ x) = ( 5̂ )1( 3ˆ − 2ˆ y ) ⇔ x = 5̂ ( 3̂− 2̂ y ) ⇔
⇔ x = 3ˆ − 4ˆ y .
Dupã înlocuire, ecuaþia a doua devine:
( ) ()
−1
4ˆ 3ˆ − 4ˆ y + 3ˆ y = 1ˆ ⇔ 5ˆ y = 1ˆ ⇔ y = 5ˆ · 1ˆ = 5ˆ .
Pentru y = 5̂ , obþinem x = 3ˆ − 4ˆ · 5ˆ = 1ˆ . Sistemul are soluþia unicã x = 1̂ , y = 5̂ .
Metoda reducerii
Eliminãm necunoscuta x, amplificând prima ecuaþie cu 4̂ ºi a doua cu 5̂ .
⎧− 2ˆ x − 2ˆ y = 0ˆ
Obþinem sistemul: ⎪⎨ .
⎪⎩ 2ˆ x + 3ˆ y = 5ˆ
58
ALGEBRÃ
Adunând cele douã ecuaþii, se reduce ºi x ºi obþinem y = 5̂ .
Asemãnãtor, eliminând y între cele douã ecuaþii, obþinem x = 1̂ .
Verificãm cã perechea ( 1̂ , 5̂ ) este soluþie a sistemului (1).
OBSERVAÞIE
Amintiþi-vã cã într-un inel cu divizori ai lui 0 egalitãþile a · b = a · c ºi b = c nu sunt
echivalente.
Dacã a este element inversabil, atunci b = c ⇔ a · b = a · c.
Prin urmare: amplificând ecuaþiile unui sistem cu coeficienþi dintr-un inel, prin
elemente neinversabile, nu obþinem ecuaþii echivalente.
Procedând astfel este posibil sã obþinem la final soluþii strãine. Le putem elimina
numai în urma verificãrii în sistemul dat iniþial.
Metoda matricealã
⎛ 5̂ 2ˆ ⎞
Fie A = ⎜ ⎟ matricea coeficienþilor.
⎜ 4ˆ 3ˆ ⎟
⎝ ⎠
⎛ x ⎞ ⎛ 3̂ ⎞
Sistemul se scrie echivalent A · ⎜ ⎟ =⎜ ⎟ (1)
⎝ y ⎠ ⎜⎝ 1̂ ⎟⎠
Deoarece det A = 1̂ ∈ U(Z6), deducem cã matricea A este inversabilã în M2(Z6).
Amplificând la stânga în (1) prin A1 obþinem:
⎛ x ⎞ −1 ⎛ 3̂ ⎞
⎜ ⎟ = A · ⎜⎜ ⎟⎟ .
⎝ y⎠ ⎝ 1̂ ⎠
Calculãm A1:
⎛ ˆ⎞ ⎛ 3ˆ −2ˆ ⎞ 1 ⎛ 3ˆ −2ˆ ⎞
At = ⎜ 5̂ 4 ⎟ ; A* = ⎜ ⎟ ; A = (det A)1 · A* = ⎜ ⎟.
⎜ 2ˆ 3ˆ ⎟ ⎜ −4ˆ 5ˆ ⎟ ⎜ −4ˆ 5ˆ ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
⎛ x⎞ ⎛ 3ˆ −2ˆ ⎞ ⎛ 3̂ ⎞ ⎛ 1̂ ⎞
Atunci: ⎜ ⎟ = ⎜ ⎟ · ⎜ ⎟ = ⎜ ⎟ . Gãsim x = 1̂ , y = 5̂ .
⎝ y⎠ ⎜ −4ˆ 5ˆ ⎟ ⎜ 1̂ ⎟ ⎜ 5̂ ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
OBSERVAÞIE
Cadrul restrâns al programei ºcolare nu permite o abordare mai generalã a rezolvãrii
sistemelor de ecuaþii liniare cu coeficienþi într-un inel oarecare, prin metode matriceale
(regulile lui Cramer sau Kroneker-Capelli).
59
CAPITOLUL 2 INELE ªI CORPURI
⎛ 2ˆ 1ˆ ⎞
6. Sã se determine matricele X ∈ M2(Z3) cu proprietatea X2 = ⎜ ⎟.
⎜ 1ˆ 2ˆ ⎟
⎝ ⎠
Rezolvare
⎛x y⎞
Fie X = ⎜ ⎟ , x, y, z, t ∈ Z3.
⎝z t⎠
⎧ x 2 + yz = 2ˆ ⎧ x 2 + yz = 2ˆ
⎪ ⎪
⎪ xy + yt = 1ˆ ⎪ y ( x + t ) = 1ˆ
Obþinem sistemul: ⎨ ⇔ ⎨ .
⎪ zx + zt = 1ˆ ⎪ z ( x + t ) = 1ˆ
⎪ 2 ˆ ⎪ 2 ˆ
⎩ zy + t = 2 ⎩ zy + t = 2
Scãzând ultima ecuaþie din prima obþinem:
x2 t2 = 0̂ ⇔ (x t) (x + t) = 0̂ ⇔ x t = 0̂ (1) sau x + t = 0̂ (2)
(deoarece Z3 nu are divizori ai lui zero).
Observãm cã relaþia (2) nu poate avea loc, altfel ecuaþiile a doua ºi a treia ar fi
echivalente cu 0̂ = 1̂ .
Rãmâne soluþia (1) ºi de aici t = x.
Comparând ecuaþiile 2) ºi 3) ale sistemului obþinem z = y ºi sistemul se reduce la
⎧⎪ x 2 + y 2 = 2ˆ ⎧⎪ x 2 + y 2 = 2ˆ
⎨ ⇔ ⎨
ˆ ⎪⎩ xy = 2ˆ
⎩⎪ xy + xy = 1
⎛ 1ˆ 2ˆ ⎞ ⎛ 2ˆ 1ˆ ⎞
Rezultã soluþiile (x = 1̂ , y = 2̂ ºi x = 2̂ , y = 1̂ ) ºi matricele X = ⎜ ⎟;X= ⎜ ⎟
⎜ 2ˆ 1ˆ ⎟ ⎜ 1ˆ 2ˆ ⎟ .
⎝ ⎠ ⎝ ⎠
OBSERVAÞIE
Un element x ∈ A cu proprietatea x2 = x se numeºte element idempotent al inelului.
Un inel care are toate elementele idempotente se numeºte inel boolean.
Exerciþii propuse
⎧⎪⎛ a x ⎞ ⎫⎪
4. Arãtaþi cã mulþimea M = ⎨⎜ ⎟ | a ∈ ¤, x∈¡ ⎬ este inel comutativ în raport cu
⎩⎪⎝ 0 a ⎠ ⎭⎪
adunarea ºi înmulþirea matricelor.
Are inelul divizori ai lui zero?
⎧⎛ a b c ⎞ ⎫
⎪⎜ ⎟ ⎪
5. Fie M = ⎨⎜ 0 a d ⎟ | a, b, c, d ∈ ¡ ⎬ .
⎪⎜ 0 0 a ⎟ ⎪
⎩⎝ ⎠ ⎭
a) Arãtaþi cã (M, +, ·) este inel necomutativ;
b) Arãtaþi cã în inelul M, orice element X este inversabil sau este nilpotent (adicã
existã k ∈ N* astfel încât X k = 03).
c) Calculaþi An, unde A ∈ M, n ∈ N*.
1 3
6. Fie ε = +i ºi Q (ε) = {a + bε | a, b∈ Q}. Sã se arate cã (Q(ε), +, ·) este inel
2 2
comutativ. Determinaþi elementele inversabile ale inelului.
⎧⎪3ˆ x + y = 9ˆ ⎧⎪3ˆ x + y = 4ˆ ⎧⎪ x + y = 1̂
a) ⎨ , x, y ∈ Z12; b) ⎨ , x, y ∈ Z10; c) ⎨ , x, y ∈ Z12.
ˆ ˆ ⎪⎩ xˆ + 2ˆ y = 3ˆ ⎪⎩ x + 3ˆ y = 2ˆ
⎩⎪ x + 2 y = 8
62
ALGEBRÃ
⎛ 3ˆ 5ˆ ⎞ ⎛ 3ˆ 1ˆ ⎞
11.Considerãm matricele U, V ∈M2 (Z6), U = ⎜ ⎟, V = ⎜ ⎟.
⎜ 5̂ 4ˆ ⎟ ⎜ 1ˆ 2ˆ ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠
a) Calculaþi U + V, UV, VU.
b) Arãtaþi cã matricele U, V sunt inversabile ºi calculaþi U1, V1.
c) Determinaþi X ∈ M2 (Z6) astfel încât UXV = I2.
d*) Arãtaþi cã existã n ∈ N astfel încât Un = I2; analog pentru V.
***
12.Fie (G, +) un grup comutativ. Pe mulþimea H = {f : G → G / f (x + y) = f (x) + f (y)}
definim legile de compoziþie notate ⊕ ºi ) astfel (f ⊕ g)(x) = f (x) + g (x) ºi (f ) g)(x) = f (g(x)).
Sã se arate cã (H, ⊕, )) este inel.
15. Fie (A1, +, ·), (A2, +, ·) douã inele. Pe mulþimea A1 × A2 introducem legile de compoziþie:
(a, b) + (c, d) = (a + c, b + d) ºi (a, b) · (c, d) = (a $ c, b $ d).
a) Sã se arate cã (A, +, ·) este inel (se numeºte produsul direct al inelelor A1 ºi A2).
b) Sã se determine elementele inversabile ale produsului direct între Z4 ºi Z.
16.Fie A = {a + b 2 + c 3 + d 6 | a, b, c, d ∈ Q}.
Sã se arate cã (A, +, ·) este inel comutativ.
⎛ 0 1⎞
17. Fie A = ⎜ ⎟ ºi MA = {A · X · A | X ∈M2(R)}.
⎝ 0 1⎠
Sã se arate cã (MA, +, $) este inel în raport cu adunarea ºi înmulþirea matricelor.
⎧⎪⎛ x y ⎞ ⎫⎪
19. Fie T = ⎨⎜ ⎟ | x, y ∈ ¢ 3 ⎬ ºi G = {A ∈ T | det A = 1̂ }.
⎩⎪⎝ − y x ⎠ ⎭⎪
a) Determinaþi card T.
b) Arãtaþi cã (G, $) este grup.
c) Arãtaþi cã (G, $) ; (Z4, +).
63
CAPITOLUL 2 INELE ªI CORPURI
20. Sã se rezolve sistemele:
⎧ x + y + z = 1̂ ⎧ 2ˆ x + y + z = 4ˆ
⎪⎪ ⎪⎪
a) ⎨2ˆ x + 3ˆ y + z =1ˆ , x, y, z ∈ Z5; b) ⎨ x + y + 3ˆ z = 5ˆ x, y, z ∈ Z12.
⎪ ˆ ˆ ⎪ˆ ˆ ˆ ˆ
⎪⎩ x + y + 2 z = 4 ⎪⎩3x + 2 y + 4 z = 9
⎛ 3$ 1$ ⎞
21. Determinaþi a ∈ Z6 pentru care matricea A = ⎜⎜ $ ⎟⎟ ∈ M2(Z6) este element inversabil
⎝2 a⎠
al inelului.
22. Determinaþi f : Z7 → Z7 astfel încât f (x) + f ( 4̂ x) = 3̂ x, (¼) x ∈Z7.
⎛ 204 376 818 ⎞
⎜ ⎟
*23. Se considerã matricea A = ⎜ 222 321 253 ⎟ .
⎜ − 88 424 496 ⎟
⎝ ⎠
Stabiliþi valoarea de adevãr a propoziþiilor:
a) det A este numãr par;
b) det a este divizibil cu 3;
c) A este inversabilã în M3(Q);
d) A este inversabilã în M3(Z).
64
ALGEBRÃ
2.5. Corpuri
DEFINIÞIE
Fie (K, +, ·) un inel cu cel puþin douã elemente.
Inelul (K, +, ·) se numeºte corp dacã
(¼) x ∈ K, x ≠ 0 (∃) x′ ∈ K astfel încât x · x′ = x′ · x = 1.
Exemple _______________________________________________________
1. Corpurile numerice
(Q, +, ·), (R, +, ·), (C, +, ·) sunt corpuri comutative.
⎪⎧⎛ u v⎞ ⎪⎫
Fie H = ⎨⎜ ⎟ | u, v ∈ £ ⎬.
⎪⎩⎝ −v u⎠ ⎪⎭
Este uºor de verificat cã H împreunã cu operaþia de adunare ºi înmulþire a matricelor
este inel (I2 este elementul unitate).
⎛ u v⎞
Rãmâne sã arãtãm cã orice element A = ⎜ ⎟ ∈ H, A ≠ 02, este element inversabil
⎝ −v u⎠
al inelului.
Într-adevãr: det A = u · u + v · v = |u|2 + |v|2 = 0 ⇔ |u| = 0 ºi |v| = 0 ⇔ u = 0 ºi v = 0
⇔ A = 0.
Rezultã cã A ≠ 0 ⇔ det A ≠ 0.
⎛ u −v ⎞
⎜ det A det A ⎟
Deoarece matricea A′ = ⎜ ⎟ ∈ H ºi AA′ = A′A = I2, rezultã cã A este
⎜ v u ⎟
⎜ det A det A ⎟
⎝ ⎠
inversabilã; deci (H, +, ·) este corp.
Arãtãm cã înmulþirea pe H este necomutativã.
⎛i 0 ⎞ ⎛ 0 1⎞
Fie U = ⎜ ⎟ ºi V = ⎜ ⎟
⎝0 −i⎠ ⎝ −1 0 ⎠
⎛0 i ⎞ ⎛ 0 −i ⎞
Avem: U · V = ⎜ ⎟;V·U= ⎜ ⎟ ; deci UV ≠ VU.
⎝ i 0⎠ ⎝ −i 0 ⎠
OBSERVAÞIE
Existã oare corpuri finite necomutative?
Rãspunsul este negativ ºi este cunoscut cu numele de teorema lui Wedderburn:
Orice corp finit este comutativ.
ªtim cã în inelul (Zn, +, ·) clasa â este element inversabil dacã ºi numai dacã (a, n) = 1. (1)
Astfel inelul (Z 12, +, ·) nu este corp deoarece anumite elemente nenule sunt
ˆ 3ˆ etc.
neinversabile: de exemplu 2,
În schimb, dacã p este prim, atunci pentru orice k, 1 ≤ k ≤ p 1, avem (k, p) = 1, deci
ˆ 2ˆ
, ·
clasele nenule, 1, p − 1 sunt inversabile.
Rezultã cã (Zp, +, ·) este corp comutativ, numit corpul claselor de resturi modulo p.
66
ALGEBRÃ
Proprietãþi
1. Orice corp K este inel fãrã divizori ai lui zero.
Demonstraþie Demonstrãm prin reducere la absurd
Presupunem cã existã x, y ∈ K, x ≠ 0, y ≠ 0, astfel încât x · y = 0
Atunci: x · y = 0 ⇒ x1 · (xy) = 0 ⇒ (x1 · x) ·y = 0 ⇒ 1 · y = 0 ⇒ y = 0
(deoarece 1 ≠ 0, iar 1 · y = y), contradicþie.
2. Mulþimea elementelor nenule ale unui corp formeazã împreunã cu înmulþirea o structurã
de grup.
Demonstraþie Fie (K, +, ·) un corp ºi K* = K \ {0}.
Dacã a, b ∈ K*, atunci a · b ∈ K*, deci K* este parte stabilã a lui K în
raport cu înmulþirea.
Înmulþirea este asociativã ºi are elementul neutru 1 (elementul unitate
al inelului).
Dacã x ∈ K*, atunci x este element inversabil al inelului (K, +, ·) ºi
x · x1 = x1 · x = 1.
Deci x este element inversabil în raport cu operaþia indusã.
Deducem cã perechea (K*, ·) este grup.
În particular (Z*,
p ·) este grup, unde p este numãr prim.
3. Orice inel nenul fãrã divizori ai lui zero, finit, este corp.
Demonstraþie Notãm acest inel prin A.
Arãtãm cã orice element a ∈ A, a ≠ 0, este inversabil.
Pentru aceasta avem în vedere funcþia fa : A → A, fa(x) = a · x.
Funcþia este injectivã: fa(x) = fa(y) ⇒ a · x = a · y ⇒ x = y (deoarece
inelul nu are divizori ai lui zero).
Deoarece mulþimea A este finitã, rezultã cã fa este ºi surjectivã.
Atunci: existã a′ ∈ A astfel încât fa(a′) = 1, ceea ce este echivalent cu
aa′ = 1, adicã a este inversabil la dreapta.
Analog: folosind funcþia ga(x) = x · a, demonstrãm cã a este inversabil
la stânga.
Conform unei proprietãþi cunoscute, dacã un element este inversabil la
stânga ºi la dreapta, atunci el este inversabil.
OBSERVAÞIE
În demonstraþie a fost esenþial faptul cã A este finitã.
O dovadã în plus este inelul (Z, +, ·), care este inel (infinit) fãrã divizori ai lui zero ºi
nu este corp.
67
CAPITOLUL 2 INELE ªI CORPURI
Exerciþi rezolvate
⎧⎪⎛ a + b b ⎞ ⎫⎪
1. Fie K = ⎨⎜ ⎟ | a, b ∈ Q ⎬ . Arãtaþi cã mulþimea K împreunã cu operaþiile de
⎩⎪⎝ b a −b⎠ ⎪⎭
adunare ºi înmulþire a matricelor este o structurã de corp.
Rezolvare
⎛ a+b b ⎞
Notãm M (a, b) = ⎜ ⎟.
⎝ b a −b⎠
⎛1 1 ⎞
Observãm cã M (a, b) se poate scrie M (a, b) = a · I + b · X, unde X = ⎜ ⎟.
⎝ 1 − 1⎠
⎛1 1 ⎞ ⎛1 1 ⎞ ⎛ 2 0 ⎞
Remarcãm cã X2 = ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ =⎜ ⎟ = 2 I.
⎝ 1 − 1⎠ ⎝ 1 − 1⎠ ⎝ 0 2 ⎠
n Verificãm cã adunarea ºi înmulþirea sunt legi de compoziþie pe K.
M (a, b) + M (c, d) = (aI + bX) + (cI + dX) = (a + c)I + (b + d)X = M (a + c, b + d) ∈ K
M (a, b) · M (c, d) = (aI + bX) + (cI + dX) = (ac + 2bd)I + (ad + bc)X =
= M (ac + 2bd, ad + bc) ∈ K
n Axiomele inelului sunt evidente, fiindcã adunarea ºi înmulþirea matricelor din
M2(Q) au proprietãþile respective.
(Elementul zero este matricea M(0, 0), iar elementul unitate este matricea
M(1, 0) = I.
n Matricea M (a, b) are determinatul a2 2b2 ºi este inversabilã în M2(Q) dacã ºi
numai dacã determinantul sãu este nenul:
det (M(a, b)) = 0 ⇔ a2 2b2 = 0 ⇔ a = 0 ºi b = 0, deoarece a, b ∈ Q.
⎛ a +b b ⎞ ⎛ a −b −b ⎞
(M(a, b))t = ⎜ ⎟ , (M(a, b))* = ⎜ ⎟
⎝ b a −b ⎠ ⎝ −b a +b ⎠
⎛ a−b −b ⎞
⎜ a 2 − 2b2 a − 2 b2 ⎟
2
(M(a, b))1 = ⎜ ⎟ ∈K
⎜ −b a+b ⎟
⎜ 2 −2 2 ⎟
⎝a b a 2 − 2b2 ⎠
Rezultã cã matricea M(a, b) este inversabilã în K dacã ºi numai dacã este nenulã.
Prin urmare toate elementele nenule ale inelului (K, +, ·) sunt inversabile, deci
(K, +, ·) este corp.
68
ALGEBRÃ
2. Sã se realizeze tabla adunãrii ºi înmulþirii unui corp cu 4 elemente.
Rezolvare
Fie K = {0, 1, x, y} un corp cu patru elemente.
a) Observãm cã 1 + 1 ≠ 1 (pentru 1 ≠ 0) ºi 1 + 1 = 0
Într-adevãr: dacã 1 + 1 ≠ 0 ºi 1 + 1 = x (sau y) atunci
x + x = (1 + 1) + (1 + 1) = 1 + 1 + 1 + 1 = 0
(deoarece grupul (K, +) are patru elemente).
Însã: x + x = 0 ⇔ x · (1 + 1) = 0, adicã x ºi 1 + 1 sunt divizori ai lui zero în corp;
contradicþie.
Deci, 1 + 1 = 0, iar de aici prin amplificare deducem x + x = 0, y + y = 0.
Tabla adunãrii este redatã mai jos (am þinut cont de faptul cã pe linii ºi pe coloane
elementele nu se pot repeta). Urmãriþi felul cum este structuratã tabla.
+ 0 1 x y
0 0 1 x y
1 1 0 y x
x x y 0 1
y y x 1 0
69
CAPITOLUL 2 INELE ªI CORPURI
Exerciþii propuse
2. Fie Q ( 3 7 ) = {a + b 3
7 +c 3
49 / a, b, c ∈ Q}.
a) Arãtaþi cã adunarea ºi înmulþirea sunt legi de compoziþie pe mulþimea Q ( 3 7 ).
b) Arãtaþi cã dacã a + b 3 7 + c 3 49 = 0, a, b, c ∈ Q, atunci a = b = c = 0.
c) Arãtaþi cã (Q ( 3 7 ), +, ·) este corp comutativ.
d) Aceleaºi întrebãri pentru Q ( 3 2 ).
e) Gãsiþi inversul în Q ( 3 7 ) al numãrului 2 + 3
7 3 49 .
⎧⎪⎛ aˆ bˆ ⎞ ⎫⎪
3. Fie L = ⎨⎜ ⎟ | aˆ , bˆ∈ ¢ 3 ⎬ .
⎜ ⎟
⎪⎩⎝ − bˆ aˆ ⎠ ⎪⎭
a) Arãtaþi cã aˆ 2 + bˆ 2 = 0ˆ ⇔ aˆ = 0ˆ ºi bˆ = 0̂
b) Câte elemente are mulþimea L?
c) Arãtaþi cã (L, +, ·) este corp comutativ.
d) Daþi exemple de corp cu 25 de elemente.
70
ALGEBRÃ
Teste de verificare
Testul 1
⎪⎧⎛ a b ⎞ ⎪⎫
1. Fie inelul (A, +, ·), unde A = ⎨⎜ ⎟ | a, b ∈ ¢ ⎬ . Sã se determine U(A).
⎩⎪⎝ 0 a ⎠ ⎭⎪
2. Pe R definim legile de compoziþie x Æ y = ay + by 2, x ⊥ y = xy 2x 2y + c.
Determinaþi a, b, c ∈ R astfel încât (R, Æ, ⊥) sã fie corp.
Testul 2
1. Pe Z6 definim legea x & y = xy + ax + by + c (¼) x, y ∈ Z6.
Determinaþi a, b, c ∈ Z6 astfel încât & sã admitã element neutru.
71
CAPITOLUL 2 INELE ªI CORPURI
Testul 3
1. Pe R definim legile de compoziþie x ⊥ y = ax + by 1 ºi x Æ y = xy + c(x + y) + 2.
Determinaþi a, b, c ∈ R pentru care (R, ⊥, Æ) este corp.
Testul 4
⎧⎛ a 0 ⎞ ⎫
1. Considerãm mulþimea L ⊂ M2(R), L = ⎨⎜ ⎟ | a ∈ ¡⎬ .
⎩⎝ 0 0 ⎠ ⎭
Sã se arate cã, faþã de adunarea ºi înmulþirea matricelor, L este un corp comutativ.
⎧⎪ x + 2$ y = 4$
2. Sã se sezolve în Z7 sistemul ⎨ .
⎪⎩3$ x − y = 5$
⎛ ⎛ a b ⎞ ⎞ ⎛ ⎛ aˆ bˆ ⎞ ⎞
3. Sã se arate cã funcþia f : M2(Z) → M2(Zn), f ⎜ ⎜ ⎟⎟ = ⎜ ⎜ ⎟ ⎟ , n ∈ N*, are
⎝ ⎝ c d ⎠ ⎠ ⎜⎝ ⎜⎝ cˆ dˆ ⎟⎠ ⎟⎠
proprietãþile f (A + B) = f (A) + f (B), f (A $ B) = f (A) $ f (B).
72
ALGEBRÃ
Capitolul 3
Inele de polinoame
cu coeficienþi într-un
corp comutativ
3.1. Construcþia unui inel de polinoame
Fie (A, +, ·) un inel comutativ oarecare, cu 0 ≠ 1.
Notãm cu B mulþimea tuturor ºirurilor (an)n ≥ 0, an ∈ A, având un numãr finit de
termeni nenuli.
Un astfel de ºir are, de la un rang încolo, toþi termenii nuli, adicã are forma:
(a1, a2,
ak, 0, 0, 0
)
Pentru douã elemente f, g ∈ B, f = (a0, a1, a2,
ak, 0, 0
) ºi g = (b0, b1,
bn, 0, 0,
)
definim:
n egalitatea: f = g dacã ºi numai dacã ai = bi, ¼ i ∈ N;
n adunarea: f + g = ( s0, s1, s2,
, 0, ...), unde sk = ak + bk, ¼ k ≥ 0;
n înmulþirea: f · g = (p0, p1, p2,
, 0,
), unde
p0 = a0 · b0; p1 = a0 · b1 + a1 · b0; p2 = a0 · b2 + a1 · b1 + a2 · b0;
în general:
pk = a0bk + a1bk 1 +
+ akb0 = ∑ ai b j .
i+ j =k
Exemple _______________________________________________________
Fie A = Z5 ºi ºirurile f = ( 2,ˆ 0,
ˆ 1,
ˆ 4,
ˆ 0ˆ ...), g = ( 3,
ˆ 2,ˆ 2,
ˆ 0ˆ , ...).
Atunci: f + g = ( 2ˆ + 3,
ˆ 0ˆ + 2,
ˆ 1ˆ + 2,
ˆ 4ˆ + 0,
ˆ 0ˆ ...) = ( 0,$ 2,
$ 3,
$ 4,$ 0, $ ... )
f · g = (p0, p1, p2,
), unde
p0 = a0 · b0 = 2̂ · 3̂ = 1̂
p1 = a0b1 + a1 · b0 = 2̂ · 2̂ + 0̂ · 3̂ = 4̂
p2 = a0b2 + a1b1 + a2b0 = 2̂ · 2̂ + 0̂ · 2̂ + 1̂ · 3̂ = 2̂ .
p3 = a0b3 + a1b2 + a2b1 + a3b0 = 2̂ · 0̂ + 0̂ · 2̂ + 1̂ · 2̂ + 4̂ · 3̂ = 4̂
73
CAPITOLUL 3 INELE DE POLINOAME CU COEFICIENÞI ÎNTR-UN CORP COMUTATIV
p4 = a0b4 + a1b3 + a2b2 + a3b1 + a4b0 = 2̂ · 0̂ + 0̂ · 0̂ + 1̂ · 2̂ + 4̂ · 2̂ + 0̂ · 3̂ = 0̂
p5 = a0b5 + a1b4 + a2b3 + a3b2 + a4b1 + a5b0 = 0̂ + 0̂ + 4̂ · 2̂ + 0̂ · 0̂ = 3̂
p6 = a0b6 + a1b5 + a2b4 + a3b3 + a4b2 + a5b1 + a6b0 =
= 0̂ + 0̂ + 0̂ + 0̂ + 0̂ + 0̂ + 0̂ = 0̂
p7 = 0, p8 = 0,
Elementele mulþimii B se numesc polinoame peste inelul A.
PROPOZIÞIE
Dacã (A, +, ·) este un inel comutativ cu cel puþin douã elemente, atunci mulþimea
B, a ºirurilor de elemente din A, care au un numãr finit de elemente nenule, împreunã
cu operaþiile de adunare ºi înmulþire, definite anterior, formeazã un inel comutativ.
74
ALGEBRÃ
Dacã notãm f · (g · h) = ( e′0 , e′1 , e′2 ,
), atunci:
⎛ ⎞
em′ = ∑ ak el = ∑ ak ⎜⎜ ∑ bi c j ⎟⎟ = ∑ a k bi c j = ∑ a k bi c j .
k +l = m k +l =m ⎝ i + j =l ⎠ ik++jl ==lm k +i + j =m
n Definim de la A la B funcþia:
ϕ : A → B, ϕ (a) = (a, 0, 0,
), ¼ a ∈ A.
Funcþia ϕ are umãtoarele proprietãþi:
ϕ(a + b) = (a + b, 0, 0,
) = (a, 0, 0,
) + (b, 0, 0,
) = ϕ(a) + ϕ(b)
ϕ(ab) = (a · b, 0, 0,
) = (a, 0, 0,
) · (b, 0, 0,
) = ϕ(a) · ϕ(b)
ϕ(1) = (1, 0, 0,
) = 1.
ϕ(a) = ϕ(b) ⇔ (a, 0, 0,
) = (b, 0, 0,
) ⇔ a = b.
75
CAPITOLUL 3 INELE DE POLINOAME CU COEFICIENÞI ÎNTR-UN CORP COMUTATIV
Aceste proprietãþi ale lui ϕ aratã cã operaþiile cu polinoame din B se reduc la operaþii
cu elemente din A.
Ca urmare a acestor observaþii, identificãm polinomul (a, 0, 0,
) ∈ B cu elementul a ∈ A.
Vom scrie (a, 0, 0,
) = a ºi îl numim polinom constant.
Fie f = (a0, a1,
, an, 0, 0,
) un polinom din B. Atunci:
f = (a0, 0, 0,
) + (0, a1, 0, 0,
) + (0, 0, a2, 0, 0,
) +
+ (0, 0, ..., an, 0, 0,
)=
= (a0, 0, 0,
) + (a1, 0, 0,
) · (0, 1, 0, 0,
) + (a2, 0, 0, ...) · (0, 0, 1, 0, 0,
) +
+
+ (an, 0, 0,
) · ( 0, 0, ..., 0 , 1, 0, 0,
). Am obþinut scrierea:
1424 3
n ori
Exemplu _______________________________________________________
Fie f, g ∈ R[X], f = 1 + 2X; g = 3 + X X2.
Atunci:
f + g = (1 + 3) + (2 + 1)X X2 = 4 + 3X X2.
f · g = (1 · 3) + (1 · 1 + 2 · 3)X + (1 · (1) + 2 · 1 + 0 · 3)X2 + 2 · (1)X3 =
= 3 + 7X + X2 2X3.
76
ALGEBRÃ
În afara celor douã legi de compoziþie, adunare ºi înmulþire, putem defini ºi o altã
lege de compoziþie, de altã naturã, numitã înmulþirea cu scalari:
Dacã α ∈ A ºi f ∈ A[X], f = a0 + a1X + a2X2 +
+ anXn, atunci:
def.
α · f = αa0 + (αa1)X + (αa2)X2 +
+ (αan)Xn
Exemple _______________________________________________________
3 · (2 + 3X X2) = 3 · 2 + 3 · 3X 3 · X2 = 6 + 9X 3X2.
În Z12[X] avem: 3̂ · ( 2ˆ + 4ˆ X) = 3̂ · 2̂ + ( 3̂ · 4̂ )X = 6̂ .
OBSERVAÞII
Exemple _______________________________________________________
a) f = 2̂ X, g = 1ˆ + 3ˆ X, f, g ∈ Z6[X].
Exemplu _______________________________________________________
Fie f ∈ Z5[X], f = 1̂+ X2, polinom cu coeficienþi din Z5.
Funcþia f : Z5 → Z5, f ( x̂ ) = 1̂ + x̂ 2 , ¼ x ∈ Z5, redatã ºi prin tabelul de mai jos, este
funcþia polinomialã asociatã polinomului f.
x 0̂ 1̂ 2̂ 3̂ 4̂
f (x) 1̂ 2̂ 0̂ 0̂ 2̂
Observãm cã 2̂ ºi 3̂ sunt rãdãcini ale polinomului f.
OBSERVAÞIE
Din definiþia funcþiei polinomiale rezultã cã dacã f = g, atunci f = g .
Reciproca acestei afirmaþii nu este adevãratã decât în cazuri particulare de inel.
Exemple _______________________________________________________
1. f , g ∈ Z6[X], f = 3̂ X + 3̂ · X2; g = 0̂ .
x 0̂ 1̂ 2̂ 3̂ 4̂ 5̂
f 0̂ 0̂ 0̂ 0̂ 0̂ 0̂
Rezultã cã f = g , iar f ≠ g.
78
ALGEBRÃ
Exerciþii rezolvate
1. a) Câte polinoame de grad 3 au coeficienþii din Z6?
b) Câte polinoame de grad cel mult 3 au coeficienþii din Z6?
Rezolvare
Fie f = a0 + a1X + a2X2 + a3X3.
a) Pentru coeficientul dominant, a3, avem 5 posibilitãþi: 1̂ , 2̂ , 3̂ , 4̂ , 5̂ .
Pentru ceilalþi coeficienþi avem câte 6 posibilitãþi: 0̂ , 1̂ , 2̂ , 3̂ , 4̂ , 5̂ .
În total avem: 5 · 6 · 6 · 6 = 5 · 63 posibilitãþi.
b) În acest caz putem lua în considerare ºi cazul a3 = 0, caz în care polinomul are
grad mai mic decât 3.
Avem: 6 · 6 · 6 · 6 = 64 posibilitãþi de alegere a coeficienþilor.
79
CAPITOLUL 3 INELE DE POLINOAME CU COEFICIENÞI ÎNTR-UN CORP COMUTATIV
b) Fie x baza de scriere a numãrului dat. Rezultã:
abba = ax3 + bx2 + bx + a = a(x3 + 1) + bx(x + 1) = (x + 1) (ax2 + (b a)x + a)
Pentru ca numãrul sã fie pãtrat perfect în orice bazã x, trebuie ca:
ax2 + (b a)x + a = m3(x + 1)2, (¼) x ∈ N, x ≥ 2, m ∈ N.
Dând lui x douã valori, obþinem un sistem de douã ecuaþii în necunoscutele a ºi b,
din care deducem a = m3 ºi b = 3m3.
Deoarece b ≤ 9, rezultã m = 1, b = 3.
Rezultã cã abba x = 1331 x = x3 + 3x2 + 3x + 1 = (x + 1)3.
OBSERVAÞIE
Egalitãþile anterioare pot fi deduse din a).
Vom reveni însã asupra acestei situaþii în paginile urmãtoare.
= 2(2!
144+ 3!244
+ ... +3n! + (n + 1)! + (n + 2)!) + (1! + 14
2! 4
+ 244
... + 3
n! + (n + 1)!)
3(0! + 1! + 14
2! 4+ 244
... + 3
n!) = 2(n + 1)! + 2(n + 2)! + 1! + (n + 1)! 3 · 0! 3 · 1! =
= 2(n + 2)! + 3(n + 1)! 5 (sumele marcate se reduc).
OBSERVAÞIE
Ideea de sumare de la b) este generoasã, fiind aplicabilã ºi în alte situaþii, când
polinomul ce precede factorialul poate fi scris ca o sumã de polinoame adecvate.
Propuneþi un exerciþiu asemãnãtor; urmãriþi ºi problemele propuse.
80
ALGEBRÃ
5. S-a constatat experimental cã orice cantitate de apã purã are volumul minim la
temperatura θ ≈ 4°C ºi cã volumul V al acesteia depinde de temperatura t, conform
unei dependenþe de tip polinominal.
V = (at2 + bt + 1)V0, unde V0 este volumul de apã la 0°C.
Notãm cu: ρ0 = densitatea masicã a apei la 0°C, ρθ densitatea masicã a apei la tempe-
ρ0
ratura θ ºi α = ∈ (0, 1).
ρθ
Sã se determine a ºi b.
Rezolvare
m
ρ0 V0 Vθ
α= = = = aθ2 + bθ + 1 (1)
ρθ m V0
Vθ
V′(t) = (2at + b)V0. Deoarece minimul lui V se
realizeazã pentru t = θ, atunci V′(θ) = 0.
Prin urmare, 2aθ + b = 0, adicã b = 2aθ (2)
Din (1) ºi (2) obþinem α = aθ2 2aθ2 + 1, adicã
1− α 2(α − 1)
a= > 0 ºi b = 2aθ = < 0.
θ 2 θ Fig. 1
OBSERVAÞIE
Punctul a) demonstrat anterior aratã cã:
Inelul polinoamelor cu coeficienþi într-un corp este domeniu de integritate.
Reþineþi aceste rezultate pentru cã vor fi utile în cele ce urmeazã!
81
CAPITOLUL 3 INELE DE POLINOAME CU COEFICIENÞI ÎNTR-UN CORP COMUTATIV
Exerciþii propuse
2. Sã se arate cã f ≠ g, unde:
a) f = 2X2 + aX + 1, g = aX3 + bX2 + 2X + 1, f, g ∈ R[X];
b) f = aX2 + 2bX + b2, g = (2a + 3)X2 + (a + b)X + 2, f, g ∈ R[X].
9. Determinaþi a, b ∈ R dacã f = X 3 + aX 2 + b ºi f (1 i) = 1.
10.Sã se afle suma coeficienþilor polinomului f ∈ C[X] dacã:
a) f = (X i)3 + (X + i)3;
b) f = (X2 X + 1)n + (X2 + X 3)2n.
82
ALGEBRÃ
***
π ⎛ 4π ⎞
11.Calculaþi f ⎛⎜ cos ⎞⎟ ºi f ⎜ sin 3
⎟ , dacã f = 4X 3X + 2.
⎝ 9⎠ ⎝ 9 ⎠
12.a) Determinaþi polinomul de gradul al doilea f ∈ R[X] astfel încât
f (1) = 2; f (2) = 3; f (3) = 0.
b) Dacã f ∈ C[X] ºi f (1) = 2, f (2) = 3 ºi f (3) = 4, demonstraþi cã f nu are gradul 2.
n 2
+ 3k − 1 .
c) Calculaþi ∑k k!
k =1
n
*16.a) Identificaþi coeficientul lui X în ambii membri ai egalitãþii:
( ) + (C ) ( ).
2 2 2
(1 + X)n (1 + X)n = (1 + X)2n ºi calculaþi Cn0 1
n + ... + Cnn
( ) − (C ) + (C ) ( ).
2 2 2 2
b) Calculaþi Cn0 1
n
2
n − ... + ( −1) n Cnn
17.În câte moduri putem strânge 10 lei de la 5 persoane care pot dona 0, 1 sau 3 lei?
18.Determinaþi elementele inversabile ale inelului K[X], unde (K, +, ·), este un corp
comutativ oarecare.
2 100 200
*19.Fie (1 + X + X ) = a0 + a1X + ... + a200X .
a) Calculaþi a0 + a1 + ... + a200; a0 a1 + a2 a3 + ... + a200.
b) Calculaþi a0 + a3 + a6 + ... + a198; a0 + a4 + a8 + ... + a200.
83
CAPITOLUL 3 INELE DE POLINOAME CU COEFICIENÞI ÎNTR-UN CORP COMUTATIV
3.4. Teorema împãrþirii cu rest
Începând din acest paragraf, fãrã o menþiune specialã, vom avea în vedere numai
polinoame cu coeficienþi într-un corp comutativ.
Cunoaºtem o teoremã a împãrþirii cu rest în mulþimea numerelor întregi:
Dacã a, b ∈ Z, b ≠ 0, atunci existã ºi sunt unice numerele întregi q, r astfel încât
a = bq + r, 0 ≤ r < |b|.
Existã un rezultat similar ºi pentru polinoame cu coeficienþi într-un corp comutativ
oarecare.
TEOREMÃ
Fie (K, +, ·) un corp comutativ ºi f, g ∈ K[X], g ≠ 0. Atunci existã ºi sunt unice
polinoamele q, r ∈ K[X] astfel încât f = g · q + r ºi grad (r) < grad (g).
84
ALGEBRÃ
OBSERVAÞII
3. Fie f, g ∈ C[X], f = X2 + iX 1, g = 2X i.
X2 + iX 1 2X i
i 1 i 1
X2 X X+3 (1 · X2) : (2X) = X
2 2 4
1442443
2
i câtul ⎛ 3 i X ⎞ : (2X) = 3i
/ 3 X 1 ⎜ 2 ⎟
2 ⎝ ⎠ 4
i 3
3 X+
2 4
7
/ restul
4
Împãrþirea polinoamelor la X a
În cazul particular în care împãrþitorul este X a, câtul ºi restul se pot afla mai rapid.
TEOREMA RESTULUI
Restul împãrþirii polinomului f ∈ K[X] la X a este f (a) (a ∈ K).
2. f ∈ Z7[X], f = 2̂ X3 + 3̂ X2 + 2̂ X + 1̂ , g = X 2̂
X3 X2 X1 X0
a = 2̂ 2̂ 3̂ 2̂ 1̂ r Câtul este 2̂ X2 + 2̂ ,
2̂ 0̂ 2̂ 5̂ restul este 5̂ .
87
CAPITOLUL 3 INELE DE POLINOAME CU COEFICIENÞI ÎNTR-UN CORP COMUTATIV
Exerciþii rezolvate
1. Fie f = X4 X2 + a, g = X2 + X + b.
Sã se afle a ºi b, ºtiind cã restul împãrþirii lui f la g este 2X + 1.
Rezolvare
X4 X2 + a X2 +X+b
X 4 + X 3 + bX 2 X2 Xb
/ X 3 (b + 1)X 2 + a
X 3 X 2 bX
/ bX 2 + bX + a
bX 2 bX b2
/ 2bX + b2 + a
Am obþinut restul 2bX + b2 + a, care trebuie sã fie egal cu 2X + 1.
⎧2b = −2
Identificând coeficienþii, obþinem ⎨ 2
⎩b + a = 1
⇔
b = −1
a=0 {.
88
ALGEBRÃ
Înlocuind în (2) b = 1 a, obþinem:
X47 3X5 + X + 2 = (X 1)2C + aX + 1 a ⇔
X47 3X5 + X + 1 = (X 1)2C + a(X 1) ⇔
(X47 1) 3(X5 1) + X 1 = (X 1)2C + a(X 1) ⇔
(X 1) (X46 + X45 + ... + X + 1) 3(X 1) (X4 +X3 + X2 + X + 1) + (X 1) =
= (X 1)2C + a(X 1) ⇔
X46 + X45 + ... + X + 1 3(X4 +X3 + X2 + X + 1) + 1 = (X 1)C + a (3).
Înlocuind X cu 1 în egalitatea (3) obþinem:
1144
+ 1 + 244
1 + ... +31 3(1 + 1 + 1 + 1 + 1) + 1 = 0 + a ⇔ a = 47 15 + 1 = 33.
47 ori
Rezultã cã b = 1 33 = 32 ºi restul este r = 33X 32.
89
CAPITOLUL 3 INELE DE POLINOAME CU COEFICIENÞI ÎNTR-UN CORP COMUTATIV
Exerciþii propuse
90
ALGEBRÃ
9. Aflaþi câtul ºi restul împãrþirii lui f la g folosind schema lui Horner:
a) f = 2X4 + 3X2 + X 1; g = X + 1, f, g ∈ Q[X];
b) f = X3 + X2 2X + i; g = X + i, f, g ∈ C[X];
c) f = X3 + 2̂ X2 + 1̂ ; g = X 2̂ , f, g ∈ Z3[X].
***
b
10.Aflaþi ºtiind cã restul împãrþiri lui f = bX3 + aX2 + aX + b la polinomul 2X + 1 este 0.
a
11.Fie f ∈ R[X] astfel încât f (1) = 2, f (2) = 3, f (3) = 4.
a) Aflaþi restul împãrþirii polinomului f la X3 6X2 + 11X 6.
b) Determinaþi forma generalã a unui polinom de grad 3 ºi 5 cu proprietãþile date.
14.Cum putem folosi schema lui Horner pentru a împãrþi polinomul X3 + 3X2 X + 1 la
polinomul 2X 1?
91
CAPITOLUL 3 INELE DE POLINOAME CU COEFICIENÞI ÎNTR-UN CORP COMUTATIV
3.5. Divizibilitatea polinoamelor
Putem vorbi de o relaþie de divizibilitate ºi într-un inel de polinoame cu coeficienþi
într-un corp comutativ oarecare.
DEFINIÞIA 1
Fie (K, +, ·) un corp comutativ ºi f, g ∈ K[X].
Spunem cã polinomul f divide polinomul g ºi scriem f / g dacã existã polinomul
q ∈ K[X] astfel încât f · q = g.
Exemple _______________________________________________________
1
1. f, g ∈ Q[X] f = X, g = 3X, f / g. Deoarece X = (3X) rezultã, în acest caz, cã ºi g / f.
3
92
ALGEBRÃ
Primele 5 proprietãþi se deduc imediat din definiþie.
Vom demonstra numai proprietatea 6.
Dacã f = 0, atunci g = 0 ºi putem lua a orice element nenul din K.
Dacã f, g ≠ 0, atunci f = gg1 ºi g = f f1. Rezultã f = f f1g1, de unde f1g1 = 1.
Deducem cã f1 ºi g1 sunt polinoame constante nenule.
Luând g1 = a, a ≠ 0 avem f = a · g, c.c.t.d.
DEFINIÞIA 2
Douã polinoame f, g ∈ K[X] se numesc asociate în divizibilitate dacã f / g ºi g / f.
Exemple _______________________________________________________
1
1. f = 3X2 + 1 ºi g = X2 + , f, g ∈ Q[X]; avem f / g ºi g / f.
3
2. f, g ∈ Z3[X], f = 2̂ X ºi g = 3̂ X.
DEFINIÞIA 3
Spunem cã d ∈ K[X] este un divizor comun al polinoamelor g, f ∈ K[X] dacã
d / f ºi d / g.
DEFINIÞIA 4
Fie f, g ∈ K[X], nenule. Un polinom d ∈ K[X] se numeºte cel mai mare divizor
comun al polinoamelor f ºi g dacã îndeplineºte condiþiile:
i) d / f ºi d / g (d este divizor comun);
ii) Dacã d′/ f ºi d′/ g, atunci d′/ d.
93
CAPITOLUL 3 INELE DE POLINOAME CU COEFICIENÞI ÎNTR-UN CORP COMUTATIV
Sã mai observãm cã din definiþie nu reiese unicitatea celui mai mare divizor comun:
dacã polinomul d verificã cele douã condiþii din definiþie, atunci ºi ad, a ≠ 0, verificã.
Mai mult: dacã D ∈ K[X] verificã cele douã condiþii, atunci evident D / d, dar ºi d / D.
Aºadar, D ~ d.
Prin urmare, cel mai mare divizor comun a douã polinoame, dacã existã, este unic,
abstracþie fãcând de o asociere în divizibilitate.
De obicei, se alege (f, g) polinomul unitar ce verificã i) ºi ii) din definiþia celui mai
mare divizor comun.
Teorema urmãtoare ne asigurã de existenþa celui mai mare divizor comun, oferind un
procedeu efectiv de calcul.
Într-adevãr,
i) Urmãrind ºirul de egalitãþi de jos în sus avem:
rn / rn1 (ultima egalitate); rn / rn2 (penultima egalitate), ..., rn / g
(a doua egalitate) ºi în sfârºit rn / f (din prima egalitate).
ii) Dacã d′ este un alt divizor comun pentru f ºi g, atunci urmãrind ºirul
de egalitãþi (*) de sus în jos avem succesiv:
d′ / r1, d′ / r2, d′/ r3, ..., d′ / rn (din penultima egalitate), c.c.t.d.
94
ALGEBRÃ
Exemple de aplicare a algoritmului lui Euclid ________________________
95
CAPITOLUL 3 INELE DE POLINOAME CU COEFICIENÞI ÎNTR-UN CORP COMUTATIV
3. f, g ∈ R[X], f = X 3 + 3X 2 + 1, g = 2X 2 + X 1, (f, g) = ?
Rezolvare
Înlocuim f prin 4f ºi aplicãm algoritmul lui Euclid.
4X 3 + 12X 2 + 4 2X 2 + X 1
4X 3 + 2X 2 2X 2X + 5
2
/ 10X + 2X + 4
10X 2 + 5X 5
/ 3X + 9
Urmeazã sã împãrþim g = 2X 2 + X 1 la 3X + 9.
Înlocuim 3X + 9 cu X 3 ºi continuãm:
2X 2 + X 1 X3
2
2X 6X 2X + 7
/ 7X 1
7X 21
/ 20
Algoritmul se încheie aici, fiind evident cã prin împãrþirea lui X 3 cu 20 obþinem
restul 0. Conform unei convenþii anterioare, luãm (f, g) = 1 (polinoamele în acest caz
sunt prime între ele).
96
ALGEBRÃ
OBSERVAÞII
1. Ne reamintim cã rãdãcinile polinomului Xm 1 sunt rãdãcinile de ordinul m ale
unitãþii, mulþimea lor fiind notatã Um. Este evident cã rãdãcinile comune celor douã
polinoame Xm 1 ºi Xn 1 sunt rãdãcinile polinomului Xd 1, d = (m, n).
Regãsim cã Um ∩ Un = Ud, un rezultat dobândit la capitolul despre grupuri.
2. În teoria numerelor avem un rezultat similar (2n 1, 2m 1) = 2d 1 (revedeþi
asemãnãtor demonstraþia!).
1. Dacã f, g ∈ K[X] ºi d = (f, g), atunci existã u, v ∈ K[X] astfel încât d = uf + vg.
2. Dacã f, g ∈ K[X], atunci (f, g) = 1 ⇔ (∃) u, v ∈ K[X] astfel încât uf + vg = 1.
3. Dacã f, g, h ∈ K[X], astfel încât f / (g · h) ºi (f, g) = 1, atunci f / h.
DEFINIÞIA 4
Fie f, g ∈ K[X], nenule. Spunem cã polinomul m ∈ K[X] este un cel mai mic
multiplu comun al polinoamelor f ºi g dacã:
i) f / m ºi g / m (m este multiplu comun);
ii) oricare ar fi m′ ∈ K[X], dacã f / m′ ºi g / m′, atunci m / m′.
TEOREMA 2
Fie f, g ∈ K[X], f ≠ 0, g ≠ 0 ºi d = (f, g). Atunci [f, g] · (f, g) ~ f · g.
OBSERVAÞII
1. Ca ºi în cazul celui mai mare divizor comun, cel mai mic multiplu comun a douã
polinoame este unic, abstracþie fãcând de o asociere în divizibilitate.
În acest fel [f, g] reprezintã o clasã de polinoame asociate în divizibilitate, clasa
multiplilor comuni, de grad minim.
2. Cel mai mic multiplu al polinoamelor poate fi aflat prin împãrþirea produsului lor
la cel mai mare divizor comun.
Într-un exerciþiu rezolvat anterior am vãzut cã
(X4 X3 + X2, X4 X3 + 3X2 2X + 2) = X2 X + 1
Atunci:
[X4 X3 + X2, X4 X3 + 3X2 2X + 2] = (X4 X3 + X2) · (X4 X3 + 3X2 2X + 2) :
: (X2 X + 1) = X2 (X4 X3 + 3X2 2X + 2) = X6 X5 + 3X4 2X3 + 2X2.
98
ALGEBRÃ
Exerciþii rezolvate
Aceste identitãþi se numesc relaþiile lui Newton ºi permit calculul iterativ al lui Sk
pornind de la S1, S2, ..., Sk1.
Revedeþi calculul lui S4.
Revenim la cerinþa pe care o demonstrãm prin inducþie dupã k.
n( n + 1) x( x + 1)
Pentru k = 1 avem S1 = 1 + 2 + ... + n = ºi f1 = .
2 2
1
Deci S1 = f1(n), coeficientul dominant este , iar f1 M X(X + 1).
1+1
Presupunem propoziþia adevãratã pentru orice i, 1 ≤ i ≤ k 1 ºi o demonstrãm pentru k.
Din relaþiile lui Newton scoatem Sk:
1 ⎡
Sk =
k +1⎣ ( )
( n + 1) k +1 − ( n + 1) − Ck1 +1 S1 − Ck2+1 S2 − ... − Ckk+−11 Sk −1 ⎤ .
⎦
Conform ipotezei de inducþie avem:
Sk =
1 ⎡
k + 1 ⎣⎢ ( )
(n + 1) (n + 1) k − 1) −
1 1
C f (n) −
k + 1 k +1 1
1 2
C f (n) − ... −
k + 1 k +1 2
1 k −1
C f (n) ⎤ =
k + 1 k +1 k −1 ⎦⎥
1
= (n + 1)(n + 1 1)[(n + 1)k1 + (n + 1)k2 + ... + (n + 1) + 1]
k +1
1 1 1
C1 f ( n ) − C 2 f ( n) ... C k −1 f (n).
k + 1 k +1 1 k + 1 k +1 2 k + 1 k +1 k1
99
CAPITOLUL 3 INELE DE POLINOAME CU COEFICIENÞI ÎNTR-UN CORP COMUTATIV
Evident, alegem
1
fk = (X + 1)(X)[(X + 1)k1 + (X + 1)k2 + ... + (X + 1) + 1]
k +1
1 1 1
Ckk+1 f1(X) Ck2+1 f2(X) ... C k −1 f (X) (1)
k +1 k +1 k + 1 k +1 k1
Þinând cont cã f1 are gradul 2, f2 are gradul 3, .., fk1 are gradul k, rezultã din (1) cã
fk are gradul k + 1 (gradul primului termen).
1
De asemenea, urmãrind primul termen, observãm cã este coeficientul dominant.
k +1
Fiecare dintre polinoamele f1, f2, ... fk1 sunt divizibile, conform ipotezei de inducþie
prin X(X + 1), adicã fk M X(X + 1), c.c.t.d.
Exemplu _______________________________________________________
Sã calculãm S4 = 14 + 24 + ... + n4.
S4 = f4(n), unde f4 este un polinom de grad 5, divizibil cu X(X + 1).
X ( X + 1) 3
Ne propunem f4 = (X + aX2 + bX + c) (2)
5
Dând lui X valorile 1, 2, 3 în (2) avem:
⎧14 = 1 ⋅ 2 (1 + a + b + c )
⎪ 5
⎪4 4 2 ⋅3
⎨1 + 2 = (8 + 4a + 2b + c )
⎪ 5
⎪14 + 24 + 34 = 3 ⋅ 4 (27 + 9a + 3b + c )
⎩ 5
3 1 1
Rezolvând sistemul de ecuaþii obþinem: a = ,b= ,c= .
2 6 6
Deducem:
X ( X + 1) ⎛ 3 3 2 1 1 X ( X + 1)(2 X + 1)(3 X 2 + 3 X − 1)
f4 = ⎜ X + X + X − ⎞⎟ = .
5 ⎝ 2 6 6⎠ 30
n(n + 1)(2n + 1)(3n2 + 3n − 1)
Deci 14 + 24 + ... + n4 = .
30
Reþineþi procedeul!
100
ALGEBRÃ
3. Determinaþi rãdãcinile polinoamelor f = X3 7X2 + 14X 8 ºi g= X3 14X2 + 56X 64
ºtiind cã au rãdãcini comune.
Rezolvare
Rãdãcinile comune sunt rãdãcinile c.m.m.d.c. al polinoamelor (f, g).
Aplicãm algoritmul lui Euclid
X3 14X2 + 56X 64 X3 7X2 + 14X 8
X3 7X2 + 14X 8 1
2 2
/ 7X + 42X 56 → X 6X + 8
X3 7X2 + 14X 8 X2 6X + 8
X3 6X2 + 8X X1
2
/ X + 6X 8
X2 + 6X 8
/ / 0
Rezultã cã (X3 14X2 + 56X 64, X3 7X2 + 14X 8) = X2 6X + 8.
Rãdãcinile comune sunt rãdãcinile polinomului X2 6X + 8, adicã 4 ºi 2.
Celelalte rãdãcini ale polinoamelor f ºi g se obþin dupã împãrþirea lui f ºi g la
X2 6X + 8. Obþinem:
f = (X2 6X + 8)(X 1), g = (X2 6X + 8)(X 8)
Deci f are rãdãcinile 4, 2 ºi 1, iar g are rãdãcinile 4, 2 ºi 8.
X4 3X3 + 4X2 + 3X + b X3 X2 X + a b
X4 X3 X2 + (a b) X X2
3 2
/ 2X + 5X + (3 a + b) X + b
2X3+ 2X2 + 2X 2(a b)
/ 3X2 + (1 a + b) X + 2a b
101
CAPITOLUL 3 INELE DE POLINOAME CU COEFICIENÞI ÎNTR-UN CORP COMUTATIV
Continuãm, amplificând în prealabil noul deîmpãrþit cu 9.
9X3 9X2 9X + 9a 9b 3X2 + (1 a + b) X + 2a b
9X3 + (3 3a + 3b)X2 + (6a 3b)X 3X + (4 + a b)
2
/ (12 + 3a 3b)X + (9 6a + 3b)X + 9a 9b
(12 + 3a 3b)X2 + (1 a + b)( 4 + a b)X + (2a b)(4 + a b)
/ (a2 2ab + b2 11a + 8b 5)X 2a2 + 3ab b2 + 17a 13b
Aici algoritmul trebuie sã se încheie, altfel (f, g) are gradul mai mic decât 2.
Prin urmare, restul obþinut la ultima împãrþire trebuie sã fie 0.
⎧a 2 − 2ab + b2 − 11a + 8b − 5 = 0
Rezultã: ⎨ 2 2
.
⎩−2a + 3ab − b + 17a − 13b = 0
Adunãm cele douã relaþii ºi obþinem a2 + ab + 6a 5b 5 = 0.
Gândind egalitatea ca o ecuaþie de gradul II în a obþinem
a = 5 ºi a = b + 1.
Pentru a = 5 obþinem b = 5 ºi b = 7.
Pentru b = a 1 gãsim a = 4 ºi b = 5.
102
ALGEBRÃ
Exerciþii propuse
2. Determinaþi a, b ∈ C dacã g / f.
a) g = X2 4, f = X5 + aX + b;
b) g = 2X2 + X + b, f = 2X4 + 3X3 + aX2 1;
c) g = iX 2, f = aX6 + aiX + b;
d) g = 2X 4, f = X10 + aX4 + 8aX.
103
CAPITOLUL 3 INELE DE POLINOAME CU COEFICIENÞI ÎNTR-UN CORP COMUTATIV
***
8. Determinaþi a, b ∈ R ºtiind cã ecuaþiile urmãtoare au douã rãdãcini comune:
a) x3 + 2x2 + ax 2 = 0, x3 2x2 x a + 1 = 0;
b) x3 3x2 + 2x + a = 0, x3 2x2 3x + b = 0.
104
ALGEBRÃ
3.6. Polinoame ireductibile
Descompunerea polinoamelor în factori ireductibili
Ideea de descompunere în factori ireductibili este intim legatã de rãdãcinile polinoamelor.
În acest sens avem un prim rezultat.
Consecinþe
1. Dacã a1, a2,
, am sunt m rãdãcini distincte din corpul K ale polinomului f ∈ K[X],
atunci (X a1) (X a2)
(X am) divide f.
2. Dacã polinomul f are gradul n, atunci polinomul are cel mult n rãdãcini în corpul K.
Demonstraþie 1. Inducþie dupã m.
Pentru m = 1 propoziþia este adevãratã (teorema lui Bézout).
Presupunem propoziþia adevãratã pentru m 1.
m −1
Deci f = ∏ ( X − ai ) g (1)
i =1
m −1
Deoarece 0 = f (am) = ∏ (am − ai ) g(am) ºi am ai ≠ 0, pentru orice i,
i =1
rezultã cã g(am) = 0.
Aplicând teorema lui Bézout rezultã cã (X am) / g, adicã
g = (X am)h, unde h ∈ K[X].
m
Revenind la (1), obþinem f = ∏ ( X − ai )h .
i =1
2. Dacã a1, a2,
, am ∈ K sunt rãdãcini distincte ale polinomului în
corpul K atunci:
⎛ m ⎞ ⎛ m ⎞
n = grad (f ) = grad ⎜ ∏ ( X − ai ) h ⎟ = grad ⎜ ∏ ( X − ai ) ⎟ + grad h =
⎝ i =1 ⎠ ⎝ i =1 ⎠
= m + grad h ≥ m.
OBSERVAÞIE
Consecinþa 2 afirmã cã singurul polinom cu coeficienþi într-un corp care are mai
multe rãdãcini decât gradul sãu este polinomul nul.
Vom reveni printr-un exerciþiu rezolvat asupra acestui rezultat.
105
CAPITOLUL 3 INELE DE POLINOAME CU COEFICIENÞI ÎNTR-UN CORP COMUTATIV
Un polinom poate fi scris ca produs de douã sau mai multe polinoame neconstante
sau nu poate fi scris astfel.
Exemplu _______________________________________________________
Polinomul X2 + 1 ∈ R[X] nu se poate scrie ca produs de polinoame de grad mai mare
sau egal cu 1 din R[X] pentru cã nu are rãdãcini în R.
Acelaºi polinom gândit cu coeficienþi în C[X] se poate descompune:
X2 + 1 = (X + i) (X i).
DEFINIÞIE
Un polinom g ∈ K[X] nenul ºi neconstant se numeºte ireductibil în K[X] dacã
din f / g rezultã f ~ 1 sau f ~ g.
Cu alte cuvinte: un polinom, g, nenul ºi neconstant, este numit ireductibil dacã singurii
sãi divizori sunt constantele nenule sau polinoamele asociate în divizibilitate cu g.
Prin urmare, un polinom este ireductibil când nu se poate scrie ca produs de polinoame
neconstante, de grad mai mic decât gradul sãu.
Un polinom nenul ºi neconstant care nu este ireductibil se numeºte polinom reductibil.
Exemple _______________________________________________________
1. Orice polinom de gradul 1 din K[X] este ireductibil.
2. Orice polinom de grad 2 sau de grad 3, care nu admite rãdãcini în corpul K, este
ireductibil în K[X].
Într-adevãr, dacã f ar fi reductibil în K[X], ar avea cel puþin un divizor de gradul I:
aX + b, a ≠ 0.
Ar rezulta cã polinomul ar avea cel puþin o rãdãcinã: adicã b · a1, contradicþie.
Astfel: f = X3 X2 + X + 1̂ ∈ Z3[X] este ireductibil în Z3[X] deoarece are gradul 3
ºi nu are rãdãcini în Z3 (f ( 0̂ ) = 1̂ , f ( 1̂ ) = 2̂ , f ( 2̂ ) = 1̂ ).
OBSERVAÞIE
Rezultatul anterior nu este adevãrat în cazul polinoamelor de grad 4 sau mai mare:
Polinomul X4 + 1 ∈ R[X] nu are rãdãcini în R, dar este reductibil. Într-adevãr:
X4 + 1 = X4 + 2X2 + 1 2X2 = (X2 + 1)2 2X2 =
= (X2 2 2
2 · X + 1) (X + 2 X + 1).
2
3. Orice polinom ireductibil în K[X], de grad mai mare sau egal cu 2, nu admite rãdãcini
în corpul K (demonstraþie prin reducere la absurd, apelând la teorema lui Bézout).
Consecinþã: În R[X] singurele polinoame ireductibile sunt cele de grad 1 sau cele
de forma aX2 + bX + c, a, b, c ∈ R, a ≠ 0, b2 4ac < 0.
106
ALGEBRÃ
Urmãtorul rezultat teoretic este analog teoremei fundamentale a aritmeticii din Z, cu
privire la descompunerea în factori.
TEOREMÃ
Fie (K, +, ·) un corp comutativ.
Orice polinom nenul ºi neconstant din K[X] se poate scrie în mod unic ca produs
de factori ireductibili în K[X].
Exemplu _______________________________________________________
f = X3 + 2X2 X 2 ∈ R[X] se scrie:
f = X2(X + 2) (X + 2) = (X + 2) (X2 1) = (X + 2)(X + 1)(X 1)
(descompunere în factori de gradul 1, deci ireductibili).
⎛1 1⎞
Scrierea: f = (2X + 4) (X + 1) ⎜ X − ⎟ este de asemenea o descompunere în factori
⎝2 2⎠
ireductibili în R[X].
Cele douã descompuneri ale lui f sunt considerate identice, deoarece factorii 2X + 4
1 1
ºi X − sunt asociaþi în divizibilitate cu X + 2, respectiv X 1.
2 2
OBSERVAÞII
1) Este posibil ca unele polinoame ireductibile care apar în descompunerea în factori
a unui polinom dat sã fie egale sau asociate în divizibilitate.
În acest caz descompunerea se scrie cu ajutorul puterilor, obþinând cã orice polinom
f ∈ K[X] se poate scrie (unic) sub forma:
k
f = p1k1 · p2k2 ·
· pn n , unde p1, p2,
pn ∈ K[X] sunt ireductibile ºi oricare douã
dintre polinoamele p1, p2, ..., pn sunt neasociate în divizibilitate.
2) Putem calcula un c.m.m.d.c. ºi un c.m.m.m.c. a douã sau mai multe polinoame
plecând de la descompunerea lor în factori ireductibili:
Un c.m.m.d.c. este produsul factorilor comuni luaþi la puterea cea mai micã.
Un c.m.m.m.c. este produsul factorilor comuni si necomuni luaþi la puterea cea mai mare.
Exemplu _______________________________________________________
f = 3(X 1)2(X + 2); g = (X 1)3X(X + 2)4(X2 + X + 1), f, g ∈ R[X].
Atunci (f, g) = (X 1)2(X + 2); [f, g] = (X 1)3(X + 2)4X(X2 + X + 1).
107
CAPITOLUL 3 INELE DE POLINOAME CU COEFICIENÞI ÎNTR-UN CORP COMUTATIV
Exerciþii rezolvate
1. a) Fie f, g ∈ K[X] grad (f) = grad (g) = n ºi elementele distincte a1, a2,
. an, an+1 ∈ K
astfel încât f (ai) = g(ai) oricare ar fi i ∈ {1, 2,
, n + 1}. Arãtaþi cã f = g.
b) Determinaþi polinoamele f ∈ R[X] cu proprietatea f (x + y) = f (x) + f (y) ¼ x, y ∈ R.
Rezolvare
a) Polinomul h = f g are gradul ≤ n ºi se anuleazã de n + 1 ori.
Conform unei consecinþe a teoremei lui Bézout rezultã cã h = 0, deci f = g
Rezultã de asemenea cã dacã douã polinoame iau valori egale de o infinitate de
ori, polinoamele sunt egale.
b) Fãcând x = y = 0, în egalitatea datã obþinem f (0) = 0.
Notând f (1) = a, a ∈ R, obþinem prin inducþie, f (x) = ax, ¼ x ∈ N.
Rezultã cã polinoamele f ºi aX iau valori egale de o infinitate de ori.
Prin urmare f = aX.
108
ALGEBRÃ
Deoarece expresia este simetricã, dacã în decompunere apare factorul a, atunci
apare ºi b.
Aºadar f = (a + b)5 a5 b5 = ab(a + b) · g (a, b), unde g (a, b) este polinom
simetric de grad 2 de forma: g(a, b) = α(a2 + b2) + β(a · b)
Adicã (a + b)5 a5 b5 = ab(a + b) [α(a2 + b2) + βab)] (1)
Dând valori lui a ºi b obþinem un sistem pentru α, β.
a = 1; b = 1 ⇒ 30 = 2(2α + β) ⎧ 2á +â =15 ⎧ á =5
⇒ ⎨ ⇒⎨
a = 2; b = 1 ⇒ 210 = 6(5α + 2 β) ⎩5á + 2â = 35 ⎩â=5
Deducem:
(a + b)5 a5 b5 = ab(a + b)[5(a2 + b2) + 5ab] = 5ab(a + b)(a2 + b2 + ab)
unde a, b, c ∈ Q, a2 + b2 + c2 ≠ 0.
3
Caz particular: 2 5 − 3 25 .
Rezolvare
109
CAPITOLUL 3 INELE DE POLINOAME CU COEFICIENÞI ÎNTR-UN CORP COMUTATIV
3
c) Dacã înlocuim X cu 5 în ultima egalitate obþinem:
1 = g( 3 5 ) · g1( 3 5 ) ⇔ 1 = (c + b 3 5 + a 3 25 ) · g1( 3 5 ) ⇔
1
⇔ = g1( 3 5 )
c + b 5 + a 3 25
3
110
ALGEBRÃ
În cazul dat avem:
2̂ X2 + X 1̂ = 0̂ , Δ = b2 4ac = (1)2 4 · 2̂ ( 1̂ ) = 4̂ = ( 2̂ )2; u = 3̂ .
Avem x1, 2 = ( −1̂ ± 2̂ ) ( 4̂ )1 = ( 1̂ ± 3̂ ) · 4̂ ; x1 = 4̂ , x2 = 3̂ .
Aºadar: 2̂ X2 + X 1̂ = 2̂ (X 4̂ )(X 3̂ ).
X2 + 2̂ X + 4̂ = 0̂ ; Δ = ( 2̂ )2 4 · 1̂ · 4̂ = 3̂ .
Însã în Z5, 3̂ nu este pãtrat, deci ecuaþia nu are soluþii, iar polinomul este ireductibil.
OBSERVAÞII
1) Pentru ecuaþiile cu coeficienþi în corpul Z2, formulele (*) nu sunt valabile deoarece
2a = a + a = 0, iar 0 nu este inversabil.
Ecuaþiile de gradul al doilea cu coeficienþi în Z2 se rezolvã prin încercãri.
2) Formulele (*) se extind la ecuaþii de gradul al doilea cu coeficienþi în orice corp în
care 2a = a + a ≠ 0.
În particular: sã ne reamintim de ecuaþia de gradul al II-lea cu coeficienþi complecºi,
rezolvatã în mulþimea numerelor complexe.
Exemplu:
Sã se rezolve ecuaþia x2 (2i + 1)x + 2i = 0, x ∈ C.
Rezolvare
Δ = b2 4ac = (2i + 1)2 4 · 1 · 2i = 4i2 + 4i + 1 8i = 4i2 4i + 1 = (2i 1)2.
1
Deci x1, 2 = (b ± u) (2a)1 = (b ± u) · , unde u = 2i 1 (sau (2i 1)).
2a
Revedeþi încã odatã faptul cã 2
7. Interpolare ºi extrapolare
O serie de fenomene ºi experienþe în fizicã, chimie, biologie etc., sunt caracterizate
printr-o anumitã dependenþã funcþionalã, în fapt prin funcþii definite pe un domeniu
finit descrise prin tabele.
Dacã notãm valorile argumentului într-un tabel prin x0, x1,
xn, atunci valorile
corespunzãtoare ale funcþiei vor fi f (x0), f (x1)
, f (xn).
Ne intereseazã valoarea funcþiei într-un punct cuprins între valorile argumentului din
tabelul respectiv, care nu se obþine pe cale experimentalã.
Spunem în acest caz cã efectuãm o interpolare.
x x1 x2
xn Dacã α ∈ (xi, xi + 1), ce
f (x) f (x1) f (x2)
f (xn) valoare aproximativã are f (α)?
111
CAPITOLUL 3 INELE DE POLINOAME CU COEFICIENÞI ÎNTR-UN CORP COMUTATIV
Valoarea f (α) în general se aproximeazã (cu o anumitã eroare) luând f o funcþie
polinomialã de un anumit grad.
Exemplu _______________________________________________________
S-au obþinut experimental urmãtoarele date privind dependenþa temperaturii de fierbere
a apei faþã de presiune (vezi tabelul 1).
Tabelul 1
p (mm col Hg) 92,41 149,38 233,71 355,12 525,76 760 1489,14
t (°C) 50 60 70 80 90 100 110
Se cere sã se calculeze temperatura de fierbere a apei la presiunea de
0,5 atm = 380 mm col Hg.
Apare din nou problema determinãrii unui polinom atunci când sunt cunoscute valorile
sale în anumite puncte.
Vom examina aceastã problemã pe cazul general pornind de la un caz particular.
Fie k ∈ {1, 2,
, n}, fixat. Sã determinãm un polinom fk de grad n 1 astfel încât
fk(xk) = yk ºi fk (xp) = 0, pentru orice p ∈ {1, 2,
, n}, p ≠ k.
Avem cã x1, x2,
, xk1, xk+1,
, xn sunt rãdãcini pentru fk.
Deci fk = a(X x1)(X x2)
(X xk1)(X xk+1)
(X xn)
Din fk(xk) = yk rezultã:
yk
a=
( xk − x1 )( xk − x2 )...( xk − xk −1 )( xk − xk +1 )...( xk − xn )
( X − x1 )( X − x2 )...( X − xk −1 )( X − xk +1 )...( X − xn )
Prin urmare fk = ( x − x )( x − x ) ... ( x − x )( x − x ) ... ( x − x ) · yk.
k 1 k 2 k k −1 k k +1 k n
Mai general: dându-se numerele complexe x1, x2,
xn, distincte ºi y1, y2,
yn ∈ C,
sã se determine un polinom de grad n 1 astfel încât f (xk) = yk pentru orice
k ∈ {1, 2,
, n}.
Polinomul cerut este f = f1 + f2 +
+ fn.
Într-adevãr: f (xk) = 0 + 0 +
+ 0 + yk + 0 + ... + 0 = yk.
Polinomul f, obþinut anterior, este unic. Într-adevãr:
Dacã ar exista un alt polinom g, grad (g) ≤ n 1, am avea:
f (xk) = g (xk), ¼ k ∈ {1, 2,
, n} (iau valori egale de un numãr de ori mai mare
decât gradul n 1). Rezultã cã g = f.
Polinomul construit anterior se numeºte polinomul de interpolare al lui Lagrange.
112
ALGEBRÃ
Aºa cum am vãzut anterior, fiecare tabel conþine valorile unei funcþii (polinomiale)
pentru un numãr finit de valori ale argumentului, cuprins într-un interval mãrginit [a, b].
De multe ori este nevoie sã ºtim ºi valori ale funcþiei pentru argumente x < a sau x >
b (vrem sã obþinem date pe care nu le putem afla experimental).
Extinderea valorilor funcþiei stabilite pentru un interval (restrâns) de valori ale
argumentului, în afara acestui domeniu, se numeºte extrapolare.
De exemplu, polinomul f = 0,0065X3 0,52898X2 + 1,61358X 0,25478 este un
polinom de interpolare pentru valorile date în tabelul 2:
Tabelul 2
1,4 1,5 1,7 1,8
(tabelul cuprinde valori
0, 98545 0,99749 0,99166 0,97384 ale funcþiei sinus)
Cu cât putem aproxima sin π?
Rãspuns: prin f (π) ≈ 0, 2047109.
Aproximarea lui sin π (prin extrapolare) nu este chiar grozavã.
π ⎛ π⎞
În schimb, prin interpolare, putem aproxima sin prin f ⎜ ⎟ = 1,00014, valoarea
2 ⎝ 2⎠
foarte apropiatã de 1, eroarea fiind 0,00014.
Rezultã cã polinomul de interpolare descrie mai bine comportamentul valorilor funcþiei
când intervalul pe care se face aproximarea este restrâns.
Exerciþii propuse
1. Sã se arate cã g divide f :
a) g = X + 1̂ , f = X4 + 2̂ X + 1̂ , f, g ∈ Z5[X];
b) g = X 2; f = 2X5 31X 2, f, g ∈ R[X];
c) g = X 3 2 ; f = X5 56X4 10X3 + 560X2 + X 56, f, g ∈ R[X];
2 2
3. Sã se arate cã g divide f.
a) g = X2 + 1; f = (X2 + X +1)11 + (X2 X + 1)11;
b) g = X2 + X + 1; f = (X +1)11 + X7;
c) g = X2 X + 1; f = X6n 1 + X 1, n ∈ N*;
µ X11 11
d) g = (X 1̂ )2; f = 10 µ X10 + 1̂ , f, g ∈ Z [X].
13
113
CAPITOLUL 3 INELE DE POLINOAME CU COEFICIENÞI ÎNTR-UN CORP COMUTATIV
5. a) Arãtaþi cã polinomul X3 + 2̂ X2 + 1̂ ∈ Z3[X] este ireductibil.
b) Sã se determine a ∈ Z3 astfel încât polinomul 2̂ X3 + aX + 1̂ ∈ Z3[X] sã fie ireductibil.
6. Arãtaþi cã X3 + 2̂ X2 + 2̂ ∈ Z3[X] este reductibil ºi descompuneþi polinomul în factori
ireductibili.
7. a) Arãtaþi cã X4 + X3 + X + 1̂ este ireductibil în Z2[X].
b) Descompuneþi polinomul X5 + 1 ∈ Z2[X] în factori ireductibili.
c) Descompuneþi în factori ireductibili polinomul X4 + 1 ∈ Z3[X].
d) Descompuneþi în factori ireductibili polinomul X4 + X3 + 2̂ X2 + X + 1̂ ∈ Z5[X].
8. a) Daþi exemplu de polinoame din Z11[X] de gradul doi cu rãdãcinile 1̂ , 5̂ .
b) Daþi exemplu de polinom de gradul al doilea din Z3[X] ireductibil.
9. a) Arãtaþi cã polinomul X2 3 este ireductibil în Q[X] ºi reductibil în Q( 2 )[X]. 2
b) Determinaþi polinomul unitar de grad minim din Q[X] pentru care 3 3 este rãdãcinã.
***
11.a) Determinaþi f ∈ R[X] astfel încât f (1) + f (2) +
+ f (n) = n4, ¼ n ∈ N*.
b) Fie a, b, c ∈ (0, ∞), a ≠ b ≠ c ≠ a ºi f ∈ R[X], grad (f ) = 6 astfel încât:
f (a) = f (a); f (b) = f (b); f (c) = f (c). Demonstraþi cã f (x) = f (x), ¼ x ∈ R.
12.a) Fie f ∈ C[X]. Sã se arate cã dacã funcþia polinomialã f este periodicã, atunci f este
polinom constant.
b) Sã se determine f ∈ C[X] pentru care (X + 3) f (X) = (X 6) f (X + 3).
c) Sã se arate cã funcþia sinus nu este polinomialã.
5 5 5 5
*13.Scrieþi ca produs de factori (X + Y + Z) X Y Z .
*14.Tabelul alãturat aratã dependenþa volumului t 10 30 60 80
apei (exprimat în cm3) de temperaturã (în °C).
v 1000,27 1004,33 1016,9 1028,9
Aproximaþi volumul apei la temperatura de
50°C.
2
*15.a)Determinaþi x ∈ Z7 astfel încât x x + 1̂ = 0̂ .
b) În condiþiile punctului a), arãtaþi cã x3 = (· −1) .
c) Deduceþi cã 3 (22 n −1
)
+ 1 M 7 , oricare ar fi n ∈ N*.
114
ALGEBRÃ
3.7. Rãdãcini ale polinoamelor
cu coeficienþi complecºi
Relaþiile lui Viète
Vom face referire în continuare la un polinom f ∈ C[X], grad (f) ≥ 1.
Prezentãm fãrã demonstraþie urmãtorul rezultat:
Consecinþã
Orice polinom de gradul n cu coeficienþi complecºi are n rãdãcini.
În plus: dacã x1, x2,
xn ∈ C sunt rãdãcinile polinomului f atunci
f = an(X x1)(X x2)
(X xn) (1).
Demonstraþie Din teorema fundamentalã rezultã cã f are cel puþin o rãdãcinã: x1.
Atunci, din teorema lui Bézout, avem (X x1) / f, deci existã g ∈ C[X]
astfel încât f = (X x1)g, unde g are gradul n 1.
Din teorema fundamentalã rezultã cã, la rândul sãu, polinomul g are cel
puþin o rãdãcinã: x2.
Atunci: g = (X x2)h, unde h ∈ C[X], gradul lui h este n 2.
Rezultã: f = (X x1)g = (X x1)(X x2)h.
Continuând procedeul deducem cã f = (X x1)
(X xn) q, unde gradul
polinomului q este 0, adicã q este polinom constant, c.c.t.d.
Exemplu _______________________________________________________
f = a(X 1)(X 1)(X 2)(X + i)
DEFINIÞIE
Fie a ∈ C ºi f ∈ C[X].
Spunem cã a este rãdãcinã multiplã, având ordinul de multiplicitate k, dacã
f se divide cu (X a)k, dar nu se divide cu (X a)k + 1.
Exemplu _______________________________________________________
Dacã f = 3(X 1)2(X + 1), atunci 1 este rãdãcinã multiplã, cu ordinul de multiplicitate 2,
iar 1 este rãdãcinã multiplã, cu ordinul de multiplicitate 1.
115
CAPITOLUL 3 INELE DE POLINOAME CU COEFICIENÞI ÎNTR-UN CORP COMUTATIV
În continuare vom spune mai simplu; în loc de rãdãcinã cu ordinul de multiplicitate 1,
2, 3 etc., vom spune rãdãcinã simplã, dublã, triplã etc.
Rezultã cã dacã f ∈ C[X] este un polinom neconstant, existã numerele complexe x1,
x2,
, xk, distincte oricare douã ºi numerele naturale nenule n1, n2,
nk astfel încât f se
scrie în mod unic, abstracþie fãcând de ordinea factorilor, sub forma:
f = a ( X − x1 ) n1 ( X − x2 )n2 ... ( X − xk ) nk
Exemplu _______________________________________________________
Pentru f = X3 3X + 2, 1 este rãdãcinã: f (1) = 0, deci X 1 este factor.
Împãrþind f la X 1 obþinem:
f = (X 1)(X2+ X 2)
La rândul sãu, polinomul g = X2+ X 2 are rãdãcina 1: g (1) = 0.
Împãrþind g la X 1 obþinem:
g = (X 1)(X + 2).
Deducem cã f = (X 1)g = (X 1)(X 1)(X + 2) = (X 1)2(X + 2)
Reiese cã f M (X 1)2 ºi f (X 1)3, deci 1 este rãdãcinã dublã.
Exemple _______________________________________________________
d(X3 + 3X 1) = d(X3) + d(3X) + d(1) = 3X2 + 3d(X) + 0 = 3X2 + 3.
d[(X2 + 1) (X + 2)] = d(X2 +1)(X + 2) + (X2 +1) d(X +2) =
= 2X(X + 2) + (X2 +1) · 1 = 3X2 + 4X + 1
116
ALGEBRÃ
Remarcaþi asemãnarea proprietãþilor derivatei unui polinom cu proprietãþile derivatei
unei funcþii (polinomiale) învãþate în clasa a XI-a.
Este motivul pentru care derivata unui polinom se numeºte ºi derivatã formalã ºi, de
aici încolo, vom nota d(f ) = f ′, d(d(f )) = f (2),
recursiv: f (n) = (f (n1))′.
ªtim pe cazuri particulare ºi putem demonstra uºor, prin inducþie dupã gradul n al polino-
mului f, urmãtorul rezultat: dacã a ∈ C, atunci existã a0, a1,
, an ∈ C astfel încât
f = a0 + a1(X a) + a2(X a)2 +
+ an(X a)n (1)
Numerele a0, a1,
, an ∈ C sunt unice, iar scrierea poartã numele de dezvoltare a lui
f dupã puterile lui X a.
Observãm cã:
a0 = f (a)
f ′ = a1 + 2a2(X a) + 3a3(X a)2 + 4a4(X a)3 +
+ nan(X a)n1.
Rezultã cã a1 = f ′(a)
f ′′ = 2a1 + 2 · 3a3(X a) + 3 · 4a4(X a)2 +
+ n (n 1)(X a)n2.
f ′′(a )
Rezultã cã 2a1 = f ′′(a); deci a2 = .
2
Procedând asemãnãtor deducem:
f (3) (a ) f (4) (a ) f ( n ) (a )
a3 = , a4 = , ..., an = .
3! 4! n!
În acest fel (1) devine:
X −1 ( X − 1) 2 ( X − 1)3
=5+ · 19 + · 24 + · 12.
1! 2! 3!
117
CAPITOLUL 3 INELE DE POLINOAME CU COEFICIENÞI ÎNTR-UN CORP COMUTATIV
TEOREMA 1
Fie f ∈ C[X] un polinom neconstant ºi a ∈ C.
Atunci: a este rãdãcinã multiplã a lui f cu ordinul de multiplicitate k dacã ºi numai
dacã f (a) = 0, f (1)(a) = 0,
, f (k 1)(a) = 0 ºi f (k)(a) ≠ 0.
118
ALGEBRÃ
Relaþiile lui Viète
Am vãzut în clasa a IX-a cã între coeficienþii polinomului aX2 + bX + c ºi rãdãcinile
b c
sale existã legãturile: x1 + x2 = , x1x2 = .
a a
Aceste relaþii se extind ºi la polinoamele de grad superior, n ≥ 3.
Din constrângeri de programã ºcolarã noi ne vom referi numai la cazul n ≤ 4.
TEOREMA 2
Fie f ∈ C[X], f = anXn + an 1Xn1 +
+ a1X + a0, an ≠ 0, n ∈ {1, 2, 3, 4}.
Dacã cã x1, x2,
, xn sunt rãdãcinile polinomului, atunci:
a
x1 + x2 +
+ xn = n −1
an
a
x1x2 + x1x3 +
+ x1xn + x2x3 +
+ xn 1xn = n − 2
an
a
x1x2x3 + x1x2x4 +
+ xn2xn1xn = n −3
an
................................................................
a
x1x2
xk + x1x2
xk1xk+1 +
+ xn k + 1xn k + 2 ... xn = ( 1)k n − k
an
................................................................
a
x1x2
xn = (1)n 0
an
Exemple _______________________________________________________
1. Pentru f = 2X3 3X2 + 1, relaþiile lui Viète sunt:
−3 3
x1 + x2 + x3 = = ;
2 2
0
x1x2 + x1x3 + x2x3 = = 0;
2
1
x1x2x3 = .
2
OBSERVAÞIE
Fiind date numerele x1, x2,
, xn ∈ C, n ≤ 4, existã un unic polinom unitar,
f ∈ C[X] care are ca rãdãcini numerele x1, x2,
, xn.
Într-adevãr, notând cu:
S1 = x1 + x2 +
+ xn; S2 = x1x2 + x1x3 +
+ xn1xn,
, Sn = x1x2
xn.
avem:
f = Xn S1Xn1 + S2Xn2
+ (1)nSn
Exerciþii rezolvate
4. Sã se calculeze x14 + x24 + x34 + x44 , unde x1, x2, x3, x4 sunt rãdãcinile polinomului
X4 + X3 3X2 + X + 2 = 0.
Rezolvare
Notãm Sk = x1k + x 2k + x 3k + x 4k . Folosind primele douã relaþii ale lui Viète obþinem:
x1 + x2 + x3 = 1; x1x2 + x1x3 + x2x3 = 3.
Rezultã:
S1 = 1; S2 = (x1 + x2 + x3)2 2(x1x2 + x1x3 + x2x3) = 1 2(3) = 7.
Pentru calculul celorlalte sume, S3, S4, vom þine cont de faptul cã x1, x2, x3, x4 verificã
ecuaþia, adicã:
x14 + x13 − 3 x12 + x1 + 2 = 0 x34 + x33 − 3 x32 + x3 + 2 = 0
x24 + x23 − 3 x22 + x2 + 2 = 0 x44 + x43 − 3 x42 + x4 + 2 = 0 (1)
121
CAPITOLUL 3 INELE DE POLINOAME CU COEFICIENÞI ÎNTR-UN CORP COMUTATIV
Împãrþind fiecare egalitate cu x1, x2, x3, respectiv x4, obþinem:
2 2
x13 + x12 − 3 x1 + 1 + =0 x33 + x32 − 3 x3 + 1 + =0
x1 x3
2 2
x23 + x22 − 3 x2 + 1 + x43 + x42 − 3 x4 + 1 +
x2 = 0 x4
=0
Adunând cele patru egalitãþi obþinute rezultã:
⎛1 1 1 1⎞
S3 + S2 3S1 + 4 + 2 ⎜ + + + ⎟ = 0 (2)
⎝ x1 x2 x3 x4 ⎠
122
ALGEBRÃ
Identificând pãrþile reale obþinem:
2π 4π 6π 8π
cos + cos + cos + cos =1⇔
5 5 5 5
2π 4π 4π 2π
cos + cos + cos (2π ) + cos (π )=1⇔
5 5 5 5
2π 4π 2π 2π
2 cos + 2 cos + 1 = 0 ⇔ 2 cos + 2 (2 cos2 1) + 1 = 0 ⇔
5 5 5 5
2π 2π 2π
4 cos2 + 2 cos 1 = 0 (ecuaþie de gradul al doilea în cos ).
5 5 5
2π −1 + 5 2π ⎛ π ⎞⎞
Rezultã cos = (am ales soluþia pozitivã deoarece ∈ ⎜ 0, ⎟ ⎟⎟ .
5 4 5 ⎝ 2 ⎠⎠
7. Calculaþi p = (1 + a) (1 + b) (1 + c) (1 + d).
Rezolvare
Un calcul economic se bazeazã pe folosirea relaþiilor lui Viète pentru polinomul
f = (X + a)(X + b)(X + c)(X + d)
Produsul cerut este f(1). Însã
f = X4 + (a + b + c + d)X3 + (ab + ac + ad + bc + bd + cd)X2 +
+ (abc + abd + bdc + adc)X + abcd.
123
CAPITOLUL 3 INELE DE POLINOAME CU COEFICIENÞI ÎNTR-UN CORP COMUTATIV
Atunci
p = f (1) = 1 + (a + b + c + d) + (ab + ac + ad + bc + bd + cd) +
+ (abc + abd + bdc + adc) + abcd.
8. Rezolvaþi sistemul:
⎧x + y + z = 2
⎪ 2 2 2
⎨ x + y + z = 2 , x, y, z ∈ C.
⎪ x3 + y3 + z 3 = 8
⎩
Rezolvare
Calculãm xy + xz + yz ºi xyz:
2(xy + xz + yz) = (x + y + z)2 (x2 + y2 + z2) = 4 2 = 2 ⇒ xy + xz + yz = 1.
Din x3 + y3 + z3 3xyz = (x + y + z) (x2 + y2 + z2 xy xz yz), deducem xyz = 2.
⎧x + y + z = 2
⎪
Aºadar ⎨ xy + xz + yz = 1 (1)
⎪⎩ xyz = 2
Sistemul (1) este echivalent cu ecuaþia de gradul al doilea t3 2t2 + t 2 = 0.
Ecuaþia este echivalentã cu: (t 2)(t2 + 1) = 0 ºi are rãdãcinile t1 = 2; t2 = i; t3 = i.
Sistemul (simetric) (1) are 6 soluþii:
(2, i, i); (2, i, i); (i, 2, i); (i, i, 2); ( i, i, 2); ( i, 2, i).
124
ALGEBRÃ
Exerciþii propuse
1. Determinaþi a, b, c ∈ C, ºtiind cã numerele 2, 2, 1 sunt rãdãcini ale ecuaþiei:
x5 7x4 + 15x3 + ax2 + bx + c = 0. Determinaþi celelalte rãdãcini.
2. Dacã orice rãdãcinã a polinomului f este ºi rãdãcinã a polinomului g, rezultã cã f / g?
Vedeþi ºi situaþia urmãtoare: (X1998 1) M (X5 X3 + X2 1).
3. Determinaþi ordinul de multiplicitate al rãdãcinilor indicate:
a) x4 + 4x3 2x2 12x + 9 = 0, x = 1;
b) x5 + x4 6x3 14x2 11x 3 = 0, x = 1.
4. Determinaþi m, n ∈ R astfel încât polinomul X4 10X3 + 36X2 + 4mX + 3n = 0 sã aibã
rãdãcinã triplã.
5. Scrieþi polinomul f = X4 + 3X2 + X 1 ca sumã de puteri ale lui:
a) X + 1; b) X i.
6. Aflaþi restul împãrþirii polinomului f = X30 X14 + X2 + 3X 1 la:
a) (X + 1)2; b) (X i)2 (X + 1).
7. Fie x1, x2 ∈ C rãdãcinile ecuaþiei x2 + x + 2 = 0. Calculaþi:
x +1 x +1
a) x12 + x22 ; b) 1 + 2 ;
3 x1 + 1 3 x2 + 1
x12 x22 x 4 + x 2 + 3 x1 + 2 x 4 + x 2 + 3x2 + 2
c) + ; d) 1 21 + 2 22 .
2 x1 − 1 2 x2 − 1 2 x1 + x1 + 3 2 x2 + x2 + 3
8. Sã se afle rãdãcinile x1, x2, x3 ale ecuaþiei:
a) 3x3 + (3i 4)x2 (4i 1)x + i = 0, ºtiind cã x1x2 = 1;
b) x3 + (1 2 )x2 2 = 0, x1 + x2 = 1.
9. Fie x1, x2, x3 rãdãcinile ecuaþiei x3 mx2 + 2x + 1= 0. Sã se afle m dacã:
1 1 1
a) + + = 1; b) x12 + x22 + x32 = x1x2x3; c) x13 x23 x33 = 3x1x2x3.
x1 x2 x3
10. Fie x1, x2, x3, x4 rãdãcinile ecuaþiei x4 + 10x3 + mx2 + 50x + 24 = 0.
Sã se determine m ∈ R în cazurile:
a) x1 + x2 + x3 = 1 + x4; b) x1 + x2 = x3 + x4; c) x12 + x22 + x32 + x42 = 30.
11. Fie ecuaþia x3 + x2 + mx 1 = 0, m ∈ R.
1 1 1
Sã se determine m astfel încât 2 + 2 + 2 < 6, unde x1, x2, x3, sunt rãdãcinile ecuaþiei.
x1 x2 x3
12.Fie x1, x2, x3 rãdãcinile ecuaþiei x3 x2 + x + 1= 0. Calculaþi:
1 1 1
a) x 13 + x23 + x33 ; b) x14 + x24 + x34 ; c) x15 + x25 + x35 ; d) + + .
x1 + x2 x2 + x3 x3 + x1
125
CAPITOLUL 3 INELE DE POLINOAME CU COEFICIENÞI ÎNTR-UN CORP COMUTATIV
13. a) Fie x1, x2, x3, x4 rãdãcinile ecuaþiei x4 + x3 + 3x2 x + 2 = 0. Calculaþi:
i) x 12 + x22 + x32 + x42 ; ii) x 13 + x23 + x33 + x44 ; iii) x14 + x24 + x34 + x44 .
b) Aceleaºi cerinþe pentru ecuaþia x4 + x2 + ix + 1 i = 0.
14.Fie x1, x2, x3 rãdãcinile ecuaþiei x3 3x2 + x + 3= 0.
Sã se formeze o ecuaþie de gradul al treilea cu rãdãcinile:
1
a) 1, 2, 3; b) 1, 1, 1 + i; c) yi = 2 xi, i = 1, 3 ; d) yi = 2 + i = 1, 3 ;
xi
x2 + x3 x1 + x3 x1 + x2
e) y1 = , y2 = , y3 = ; f) y1 = x2x3; y2 = x1x3; y3 = x1x2.
x1 x2 x3
****
15.Sã se arate cã urmãtoarele ecuaþii nu au toate rãdãcinile reale:
a) x3 mx2 + (m2 + 1)x + a = 0, m, a ∈ R; b) x3 + ax2 + bx + c = 0, a2 3b < 0, a, b, c ∈ R.
16.Fie f ∈ C[X], cu rãdãcinile x1, x2,
, xn.
f ′( x) 1 1 1
a) Sã se arate cã = + + ... + .
f ( x) x − x1 x − x 2 x − xn
b) Dacã x1, x2,
, xn 1 sunt rãdãcinile diferite de 1 ale ecuaþiei xn 1 = 0,
1 1 1
sã se calculeze + + ... + .
1 − x1 1 − x2 1 − xn −1
17.Sã se gãseascã o condiþie necesarã ºi suficientã ca rãdãcinile ecuaþiei
x3 + ax2 + bx + c = 0 sã fie:
a) în progresie aritmeticã; b) în progresie geometricã.
18.Fie f ∈ C[X], f = X3 + aX2 + bX 1, cu rãdãcinile de module egale. Sã se arate cã:
a) |a| = |b|; b) dacã, în plus f (1) ∈ R, atunci a, b ∈ R.
19. Se dã ecuaþia 2x3 + 2ax2 + (a2 + 4a + 1)x + b = 0, a, b ∈ R.
a) Sã se gãseascã o relaþie între rãdãcini, independentã de a ºi b.
b) Sã se arate cã dacã rãdãcinile sunt reale, atunci aparþin intervalului [1, 3].
20. Sã se rezolve în corpul Q( 3 ): 3 x4 4x3 6 3 x2 + 4x + 3 = 0.
21. Sã se determine f ∈ C[X] astfel încât f = f ′ + Xn, n ∈ N*.
22. Rezolvaþi în mulþimea C:
⎧1 + 1 + 1 = 0
⎪x y z
⎧ x + y + z = −6
2 2 2
⎪⎪ 1
⎪ 1 1
a) ⎨ xy + xz + yz = 3 ; b) ⎨ + + = −3 .
⎪⎩ xyz = 2i ⎪ xy xz yz
⎪ xyz = 1
⎪⎩ 2
*23.Fie a, b, c ∈ C, cu modulele distincte oricare douã ºi Im (a + b + c) = 0;
Im(a2 + b2 + c2) = 0; Im(a3 + b3 + c3) = 0. Sã se arate cã a, b, c ∈ R.
24.Demonstraþi cã dacã numerele reale x, y, z satisfac relaþiile x + y + z > 0; xy + yz + zx > 0
ºi xyz > 0, atunci x > 0, y > 0, z > 0.
126
ALGEBRÃ
3.8. Polinoame cu coeficienþi reali
Faþã de un polinom cu coeficienþi complecºi, un polinom cu coeficienþi reali prezintã
câteva particularitãþi în legãturã cu existenþa ºi numãrul rãdãcinilor.
TEOREMA 1
Dacã α ∈ C \ R este o rãdãcinã a polinomului f ∈ R[X], atunci α este de
asemenea rãdãcinã a lui f.
În plus, rãdãcinile α ºi α au acelaºi ordin de multiplicitate.
OBSERVAÞIE
Din teorema anterioarã mai reþinem cã dacã α este rãdãcinã de ordin m, atunci
(X α)m, (X α )m ºi (X α)m(X α )m sunt factori în descompunere dacã gândim polinomul
cu coeficienþi din C.
Însã (X α)m(X α )m = (X2 (α + α )X + α α )m = (X2 2(Reα)X + |α|2)m.
Aºadar polinomul de gradul al doilea dedus este factor al descompunerii polinomului
în R[X].
Mai mult, þinând cont de aceastã observaþie ºi de teorema de descompunere în factori
a polinoamelor cu coeficienþi complecºi, reiese:
TEOREMA DE DESCOMPUNERE
Fie f un polinom cu coeficienþi reali. Atunci f se scrie în mod unic:
m
f = a (X α1) m1 · (X α 2) m2
(X αp) p · (X2 + a1x + b1) k1 · (X2 + a2X + b2) k2
(X2 + alX + bl) l ,
k
unde α1, α2,
, αp sunt rãdãcinile reale ale polinomului, iar factorii de gradul al doilea sunt
polinoame cu coeficienþi reali, ireductibile în R[X] (fãrã rãdãcini reale).
127
CAPITOLUL 3 INELE DE POLINOAME CU COEFICIENÞI ÎNTR-UN CORP COMUTATIV
Acest rezultat este util în aplicaþii, în special la descompunerea funcþiilor raþionale în
funcþii simple (a se vedea paragraful de la analizã privind integrarea funcþiilor raþionale).
Exemplu _______________________________________________________
Fie f = X10 2X7 + X4. Atunci:
f = X4(X6 2X3 + 1) = X4(X3 1)2 = X4(X 1)2(X 2 + X + 1)2.
g
Dacã g = X12 + 1, atunci funcþia raþionalã se scrie descompusã în funcþii simple astfel:
f
g a a a a b b2 c x + d1 c x + d2
= h + 1 + 22 + 33 + 44 + 1 + + 21 + 22 , unde
f x x x x x − 1 ( x − 1) 2
x + x + 1 ( x + x + 1) 2
h este câtul împãrþirii lui g la f.
Exemplu _______________________________________________________
f = 4X3 18X2 + 24X 9; f ′ = 12X2 36X + 24.
Rãdãcinile lui f ′ sunt 1 ºi 2.
f (∞) = xlim
→ −∞
f (x) = ∞; f (1) = 1; f (2) = 1; f (+ ∞) = lim f (x) = + ∞
x→∞
129
CAPITOLUL 3 INELE DE POLINOAME CU COEFICIENÞI ÎNTR-UN CORP COMUTATIV
3. a) Sã se arate cã polinomul f = X4 + 3X3 + 4X2 + aX + b nu poate avea toate rãdãcinile reale.
b) Determinaþi a, b ∈ R astfel încât polinomul g = X4 + 4X3 + 6X2 + aX + b sã aibã
toate rãdãcinile reale.
Rezolvare
a) Abordarea cu ºirul lui Rolle este complicatã.
Dacã x1, x2, x3, x4 sunt rãdãcinile (complexe) ale polinomului, atunci din relaþiile
lui Viète obþinem:
x12 + x22 + x32 + x42 = 1 > 0.
(x1 x2)2 + (x1 x3)2 + (x1 x4)2 + (x2 x3)2 + (x2 x4)2 + (x3 x4)2 =
2 2 2 2
= 3( x1 + x2 + x3 + x4 ) 2(x1x2 + x1x3 +
+ x3x4) = 3 · 1 2 · 4 = 5 < 0.
Dacã rãdãcinile ar fi fost toate reale, ar fi rezultat cã ultima sumã trebuie sã fie
pozitivã, prin urmare: nu toate rãdãcinile sunt reale.
b) Observãm cã suma pãtratelor diferenþelor de rãdãcini, luate câte douã, este un bun
indicator în unele cazuri, un fel de discriminant.
Sã calculãm aceastã sumã ºi pentru rãdãcinile polinomului g:
(x1 x2)2 + (x1 x3)2 + ... + (x3 x4)2 =
( )
2
= 3 x12 + x22 + x32 + x42 (2x1x2 + x1x3 + ... + x3x4) = 3 4 2 6 = 0.
Prin urmare: dacã toate rãdãcinile sunt reale, atunci toate diferenþele sunt 0,
adicã x1 = x2 = x3 = x4 = 1.
Aºadar, g = (X + 1)4 = X4 + 4X3 + 6X2 + 4X + 1, deci a = 4, b = 1.
Exerciþii propuse
130
ALGEBRÃ
3. Fie f = X3 + 3X + 1 ºi x1, x2 x3 rãdãcinile sale complexe.
a) Calculaþi f (1), f (0).
b) Calculaþi suma pãtratelor rãdãcinilor.
c) Deduceþi numãrul rãdãcinilor reale ale polinomului.
131
CAPITOLUL 3 INELE DE POLINOAME CU COEFICIENÞI ÎNTR-UN CORP COMUTATIV
3.9. Polinoame cu coeficienþi raþionali
Polinoamele din Q[X] au, la rândul lor, ºi alte particularitãþi faþã de cele cu coeficienþi
reali. Avem:
TEOREMÃ
Dacã f ∈ Q[X], iar x1 = u + v este o rãdãcinã a lui f, unde u, v ∈ Q ºi v ∈ R \ Q,
atunci x2 = u v este de asemenea o rãdãcinã a lui f.
În plus, rãdãcinile x1 ºi x2 au acelaºi ordin de multiplicitate.
Exemplu _______________________________________________________
f = X3 X2 4X 2 ∈ Q[X] are rãdãcinile 1 + 3 ºi 1 3.
OBSERVAÞII
Exemplu _______________________________________________________
132
ALGEBRÃ
Exerciþii rezolvate
1. Sã se rezolve ecuaþia x4 2x3 3x2 6x 18 = 0 ºtiind cã admite rãdãcina 1 + 7.
Rezolvare
Conform teoremei, polinomul asociat are ºi rãdãcina x2 = 1 7 .
Folosind relaþiile lui Viète, prima ºi a patra, avem: x3 + x4 = 0; x3x4 = 3.
Rezultã x3 = i 3 ; x4 = i 3 .
133
CAPITOLUL 3 INELE DE POLINOAME CU COEFICIENÞI ÎNTR-UN CORP COMUTATIV
c) Fie h ∈ Q[X] un polinom de grad > 4 care are ca rãdãcinã 3 + 2 .
Împãrþind h la X4 10X 2 + 1 obþinem în Q[X]:
h = (X 4 X 2 + 1)q + r, unde r = aX 3 + bX 2 + cX + d.
Din h( 3 + 2 ) = 0 deducem r ( 3 + 2 ) = 0, de unde, conform b), rezultã
a = b = c = d = 0. Am obþinut h = (X 4 X 2 + 1)q.
Deoarece 3 2 , 3 + 2 , 3 2 sunt rãdãcini ale polinomului
X 4 X 2 + 1, deducem cã sunt ºi rãdãcini ale polinomului h.
Exerciþii propuse
1. Sã se rezolve ecuaþiile, ºtiind cã admit rãdãcina indicatã:
a) x4 4x3 2x2 + 12x + 8 = 0; x1 = 1 5 ;
b) x3 3x2 8x + 24 = 0; x1 = 2 2 ;
1− 3
c) 4x4 3x2 3x 2 = 0; x1 = .
2
2. Determinaþi a, b ∈ Q, ºtiind cã ecuaþiile admit rãdãcina indicatã:
a) x4 + ax3 + 2x2 + bx + 3 = 0; x1 = 1 + 2 ; b) x3 + 3x2 + ax +b = 0; x1 = 2 3.
3. Determinaþi un polinom de grad minim, cu coeficienþi raþionali care sã admitã:
a) rãdãcina simplã 2 ºi rãdãcina dublã 3 2 .
134
ALGEBRÃ
3.10. Polinoame cu coeficienþi întregi
Prezentãm în continuare o teoremã privind existenþa rãdãcinilor raþionale ale unui
polinom cu coeficienþi întregi.
TEOREMÃ
Fie f ∈ Z[X], f = a0 + a1X +
+ anXn, a0 ≠ 0, an ≠ 0.
p
Dacã , (p, q) = 1, este o rãdãcinã raþionalã a polinomului f, atunci p / a0 ºi q / an.
q
Pentru gãsirea eventualelor rãdãcini raþionale ale unui polinom cu coeficienþi întregi
procedãm astfel:
n considerãm divizorii întregi ai termenului liber ºi testãm care dintre ei sunt rãdãcini.
p
n pentru calculul rãdãcinilor din QQZ considerãm toate fracþiile ireductibile cu
q
p / a0 ºi q / an ºi testãm care dintre ele sunt rãdãcini.
Exemple _______________________________________________________
1. Pentru polinomul X3 + X2 3X 6 rãdãcinile întregi ar putea fi ±1, ±2, ±3, ±6
(divizorii întregi ai lui 6).
Numerele 1 ºi 1 nu sunt rãdãcini; f (2) = 0 deci 2 este rãdãcinã.
X3 + X2 3X 6 = (X 2)(X2 + 3X + 3); deci rãdãcinile lui X2 + 3X + 3 sunt
−3 ± i 3
celelalte rãdãcini ale polinomului; x2, 3 = .
2
Polinomul are o singurã rãdãcinã raþionalã.
135
CAPITOLUL 3 INELE DE POLINOAME CU COEFICIENÞI ÎNTR-UN CORP COMUTATIV
2. Pentru polinomul f = X4 X + 2, rãdãcinile întregi ar putea fi: ±1, ±2.
Nici unul dintre cei patru divizori nu verificã ecuaþia f (x) = 0.
Deci ecuaþia nu are rãdãcini întregi.
Deoarece polinomul este unitar (are coeficientul dominant 1) rezultã cã el nu are
nici rãdãcini din Q Q Z.
Rezultã cã dacã polinomul are rãdãcini reale, atunci acestea sunt iraþionale.
1 4 7 3
3. Pentru polinomul g = X X + 8X2 7X + 2, determinarea rãdãcinilor revine
2 2
la rezolvarea ecuaþiei algebrice:
1 4 7 3
x x + 8x2 7x + 2 = 0 ⇔ x4 7x3 + 16x2 14x + 4 = 0 (ecuaþie algebricã
2 2
având coeficienþi întregi).
Divizorii termenului liber sunt: ±1, ±2, ±4.
Observãm cã 1 ºi 2 sunt soluþii, deci X 1 ºi X 2 sunt factori.
Împãrþind X4 7X3 + 16X2 14X + 4 la (X 1)(X 2) = X2 3X + 2 obþinem câtul
X2 4X + 2.
Celelalte rãdãcini sunt date de ecuaþia x2 4x + 2 = 0: x3,4 = 2 ± 2 .
4. Ecuaþia 4x3 4x2 x 3 = 0 nu are soluþii întregi pentru cã nici unul dintre divizorii
lui 3 (± 1, ± 3) nu verificã ecuaþia.
1 1 3 3
Cãutãm eventualele soluþii din QQZ printre fracþiile ± ; ± ; ± ; ± (la numitori
2 4 2 4
avem divizorii coeficientului dominant, 4).
3
Dupã câteva calcule (efectuaþi-le!) descoperim cã verificã ecuaþia:
2
27 9 3 3
4· 4· 3 = 0. Rezultã cã este rãdãcinã raþionalã.
8 4 2 2
3
Continuãm împãrþind polinomul g = 4X3 4X2 X 3 la X sau, ºi mai
2
comod, la 2X 3; obþinem 4X3 4X2 X 3 = (2X 3)(2X2 + X +1).
−1 ± i 7
2x2 + x +1 = 0 ⇔ x2,3 = (celelalte douã rãdãcini în C).
4
136
ALGEBRÃ
Exerciþiul anterior aratã cã ar fi nevoie de un criteriu de selectare a fracþiilor care ar
putea fi eventuale rãdãcini ale unui polinom cu coeficienþi întregi.
Astfel de criterii existã ºi sunt date de urmãtoarea:
PROPOZIÞIE
p
Fie f ∈ Z[X] ºi o rãdãcinã raþionalã a sa, p, q ∈ Z, (p, q) = 1.
q
Atunci pentru orice a ∈ Z avem (aq p) / f (a).
p
Demonstraþie Împãrþind în Q[X] polinomul f la X obþinem:
q
p
f = (X )g, g ∈Q[X] ⇔ qn · f = (qX p) · h, unde h ∈ Z[X] (1)
q
În particular, pentru a ∈ Z, din (1) obþinem: qnf(a) = (aq p) · h(a)
(egalitate în Z). Deoarece numerele aq p ºi q sunt prime între ele
rezultã cã (aq p, qn) = 1.
Prin urmare (aq p) / qn · f (a) implicã (aq p) / f (a), c.c.t.d.
p
Aºadar: atunci când cãutãm rãdãcini raþionale printre fracþiile , p / a0 ºi q / an (vezi
q
teorema) putem elimina o bunã parte din ele cerând numerelor aq p (pentru un numãr
a fixat) sã dividã numãrul f (a).
p
În cazul în care acest fapt nu se realizeazã, rezultã cã nu este rãdãcinã.
q
În practicã, pentru comoditatea calculelor se alege a = 1 ºi a = 1.
Exemplu _______________________________________________________
Rãdãcinile raþionale ale polinomului f = 3X3 + X2 + 4X 4 ar putea fi:
1 2 4
±1, ±2, ±4, ± ; ± ; ± .
3 3 3
Avem f (1) = 4; f ( 1) = 10.
Alegând a = 1, aq p = q p; alegând a = 1, obþinem aq p = q p = (q + p).
2 −1 1 2 4
Condiþia (q p) / 4 este verificatã de , , , , .
1 3 3 3 3
−1 2
Dintre acestea numai , verificã cealaltã condiþie: (p + q) divide 10.
3 3
Cele 12 posibilitãþi iniþiale s-au redus la douã!
1 16 2 2
Însã f ( ) = ≠ 0 ºi f ( ) = 0. Deci este singura rãdãcinã raþionalã.
3 3 3 3
137
CAPITOLUL 3 INELE DE POLINOAME CU COEFICIENÞI ÎNTR-UN CORP COMUTATIV
Exerciþii propuse
5. Sã se arate cã pentru orice p numãr prim ecuaþia x2 3(p + 1)x + p = 0 nu are rãdãcini
raþionale.
6. Demonstraþi inegalitãþile:
a) x4 + 16x3 60x2 + 16x + 64 ≥ 0, ¼ x ∈ R.
b) x4 2x3 + 2x2 2x + 1 ≥ 0, ¼ x ∈ R.
*9. Sã se afle volumul unei piramide triunghiulare regulate cu muchiile laterale egale cu a
ºi muchiile bazei egale cu x. Pentru ce valoare a lui x se obþine volumul maxim?
*10.O bucatã de tablã pãtraticã are latura de 60 cm. Din fiecare colþ se decupeazã un
pãtrat de aceeaºi laturã. Îndoind adecvat bucata rãmasã se obþine o cutie cu baza
pãtrat. Sã se arate cã volumul cutiei nu depãºeºte 16000 cm3.
138
ALGEBRÃ
3.11. Ecuaþii algebrice particulare
Existã polinoame f (cu coeficienþi complecºi) ºi deci ecuaþii algebrice f (x) = 0 care nu
pot fi rezolvate, adicã pentru care nu existã metode ºi formule care sã permitã gãsirea
rãdãcinilor.
Ne vom ocupa în continuare de câteva tipuri de ecuaþii algebrice care pot fi rezolvate
(prin anumite metode).
I. Ecuaþii bipãtrate
Sunt ecuaþii de forma ax4 + bx2 + c = 0, unde a, b, c ∈ C, a ≠ 0.
Cu substituþia x2 = y obþinem ecuaþia de gradul al doilea ay2 + by + c = 0, cu soluþiile y1, y2.
Soluþiile ecuaþiei bipãtrate se aflã rezolvând ecuaþiile:
x2 = y1; x2 = y2.
Exemplu _______________________________________________________
x4 + 3x2 4 = 0, notãm x2 = y ºi obþinem y2 + 3y 4 = 0, având rãdãcinile y1 = 1; y2 = 4.
Atunci: x2 = 1 are soluþiile x1, 2 = ± 1.
x2 = 4 are soluþiile x3, 4 = ± 2i.
Exemplu _______________________________________________________
Sã se rezolve ecuaþia x3 = 2 + 2i.
Soluþia 1 (algebricã)
Fie: x = a + bi; atunci din (a + bi)3 = 2 + 2i, identificând pãrþile reale ºi imaginare
obþinem sistemul:
⎧a3 − 3ab2 = −2
⎨ 2 3
(sistem omogen de gradul 3)
⎩3a b − b = 2
Adunând ecuaþiile obþinem a3 3ab2 + 3a2b b3 = 0 ºi împãrþind cu b3 (pentru cã b
nu poate fi 0) avem:
3 2
⎛ a ⎞ 3 a + 3 ⎛ a ⎞ 1 = 0 ⇔ y3 + 3y2 3y 1 = 0, unde am notat a = y.
⎜b⎟ b ⎜ ⎟
⎝ ⎠ ⎝b⎠ b
Observãm soluþia raþionalã y1 = 1 ºi y3 + 3y2 3y 1 = (y 1) (y2 + 4y + 1)
Aºadar y2,3 = 2 ± 3.
139
CAPITOLUL 3 INELE DE POLINOAME CU COEFICIENÞI ÎNTR-UN CORP COMUTATIV
Sistemul s-a redus la sistemele
n θ + 2k π θ + 2k π
xk = r (cos + i sin ), k = 0, n −1
n n
În cazul nostru r = | 2 + 2i | = 4+ 4 = 8 =2 2
2
⎛ −1 1 ⎞ 3π 3π
a=2 2 ⎜ + i ⎟ = 2 2 (cos + i sin )
⎝ 2 2 ⎠ 4 4
⎛ 3π 3π ⎞
⎜ + 2k π + 2k π ⎟
Rezultã xk = 3
2 2 ⎜ cos 4 + i sin 4 ⎟ , k ∈ {0, 1, 2},
3 3
⎜⎜ ⎟⎟
⎝ ⎠
adicã
π π 11π 11π
x0 = 2 (cos + i sin ); x1 = 2 (cos + i sin );
4 4 12 12
19π 19π
x2 = 2 (cos + i sin ).
12 12
Exemplu _______________________________________________________
x6 (1 + i)x3 + i = 0
Notãm x3 = y. Avem: y2 (1 + i)y + i = 0, cu soluþiile y1 = 1; y2 = i.
Revenind la substituþie, obþinem ecuaþiile binome:
π π
x3 = 1 = cos 0 + i sin 0; x3 = i = cos + i sin .
2 2
140
ALGEBRÃ
Ecuaþia datã are 6 soluþii:
2kπ 2kπ
xk = cos + i sin , k ∈ {0, 1, 2};
3 3
π π
+ 2k π + 2k π
x′k = cos 2 + i sin 2 , k ∈ {0, 1, 2}.
3 3
CARACTERIZARE
⎛1⎞
Un polinom f de grad n este reciproc dacã ºi numai dacã f = xnf ⎜ ⎟ (1)
⎝ x⎠
Într-adevãr:
⎛1⎞ ⎛ 1 1 1 ⎞
xnf ⎜ ⎟ = xn ⎜ a0 + a1 · + a2 · +
+ an · n ⎟ =
⎝ x⎠ ⎝ x x x ⎠
n n1 n n1
= a0x + a1x +
+ an = anx + an1x +
+ a0 = f.
⎛1 ⎞ ⎛1⎞ ⎛1⎞
3. Relaþia (1) devine (X + 1)f1 = Xn ⎜ + 1⎟ f1 ⎜ ⎟ , adicã f1 = Xn1 f1 ⎜ ⎟ .
⎝X ⎠ ⎝X⎠ ⎝X⎠
Deci f1 este la rândul sãu polinom reciproc de grad n 1, c.c.t.d.
141
CAPITOLUL 3 INELE DE POLINOAME CU COEFICIENÞI ÎNTR-UN CORP COMUTATIV
Rezolvarea ecuaþiilor reciproce
n Dacã ecuaþia are gradul al treilea, atunci o rãdãcinã a sa este 1.
Împãrþind polinomul reciproc la X + 1, obþinem un polinom (reciproc) de gradul
al doilea ºi rezolvãm ecuaþia obþinutã.
Exemplu _______________________________________________________
x3 + 2x2 + 2 x + 1 = 0; x1 = 1
x3 + 2x2 + 2 x + 1 = (x + 1) (x2 + x + 1)
−1± i 3
x2 + x + 1 = 0 ⇒ x2, 3 = .
2
n Ecuaþiile reciproce de gradul 4
Fie f = a0 + a1x + a2x2 + a1x3 + a0x4 (2).
Deoarece a0 ≠ 0 putem împãrþi în (2) prin x2. Obþinem:
1 1 ⎛ 1 ⎞ ⎛ 1⎞
a0x2 + a1x + a2 + a1 + a0 · 2 = 0 ⇔ a0 ⎜ x 2 + 2 ⎟ + a1 ⎜ x + ⎟ + a2 = 0
x x ⎝ x ⎠ ⎝ x⎠
1
Facem substituþia x + = y; ecuaþia devine:
x
a0(y2 2) + a1y + a2 = 0 ⇔ a0y2 + a1y 2a0 + a2 = 0 (3)
(numitã ºi ecuaþia rezolventã a ecuaþiei reciproce).
Evident, continuãm cu rezolvarea ecuaþiei (3); obþinem soluþiile y1, y2.
1 1
Apoi rezolvãm ecuaþiile rezultate: x + = y1; x + = y2 etc.
x x
Exemplu _______________________________________________________
3 1 ⎛ 1 ⎞ ⎛ 1⎞
x4 + 3x2 2x2 + 3x + 1 = 0 ⇔ x2 + 3x 2 +
+ 2 = 0 ⇔ ⎜ x2 + 2 ⎟ + 3 ⎜ x + ⎟ 2 = 0
x x ⎝ x ⎠ ⎝ x⎠
⇔ y3 2 + 3y 2 = 0 ⇔ y3 + 3y 4 = 0, cu rãdãcinile y1 = 1; y2 = 4.
1 1± i 3
Atunci x+ = 1 ⇔ x2 x + 1 = 0 ⇒ x1, 2 = .
x 2
1
x+ = 4 ⇔ x2 + 4x + 1 = 0 ⇒ x3, 4 = 2 ± 3 .
x
n Ecuaþiile reciproce de gradul 5
Reþinem soluþia x1 = 1 ºi apoi împãrþim polinomul la X + 1, obþinând o ecuaþie
reciprocã de gradul 4. Continuãm ca la punctul anterior.
Exemplu _______________________________________________________
x5 + 3x4 + 4x3 + 4x2 + 3x + 1 = 0. Împãrþim la x + 1 cu schema lui Horner.
x5 x4 x3 x2 x 1
1 1 3 4 4 3 1
1 2 2 2 1 0
142
ALGEBRÃ
Avem x5 + 3x4 + 4x3 + 4x2 + 3x + 1 = (x + 1)(x4 + 2x3 + 2x2 + 2x + 1)
x4 + 2x3 + 2x2 + 2x + 1 = 0 | : x2.
⎛ 2 1 ⎞ ⎛ 1⎞ 1
⎜ x + 2 ⎟ + 2 ⎜ x + ⎟ + 2 = 0, x + = y.
⎝ x ⎠ ⎝ x⎠ x
(y2 2) + 2y + 2 = 0 ⇔ y2 + 2y = 0 ⇔ y1 = 0; y2 = 2 etc.
OBSERVAÞII
Pe cazul general: o ecuaþie reciprocã de grad 2k se rezolvã prin împãrþirea la xk,
1
urmatã de aceeaºi substituþie, x + = y.
x
Ecuaþia se reduce la o ecuaþie de grad k.
O ecuaþie reciprocã de grad 2k + 1 se rezolvã reþinând o primã soluþie egalã cu 1,
dupã care rezolvarea continuã cu împãrþirea la binomul X + 1.
Se obþine o ecuaþie reciprocã de grad 2k etc.
Exerciþii propuse
1. Sã se rezolve ecuaþiile bipãtrate:
a) x4 + 7x2 8 = 0; b) x4 5x2 + 6 = 0; c) (x 1)4 + (x + 1)4 = 2x2.
2. Sã se rezolve ecuaþiile binome:
a) x3 = 8; b) x4 = 1; c) x5 = i; d) x6 = 1 i 3 .
3. Sã se rezolve ecuaþiile trinome:
a) 3x4 + 2x2 5 = 0; b) x8 (1 + 2i)x4 + i 1 = 0;
c) x6 + (11 + 2 3 )x3 + 4 + 2 3 = 0; d) (1 + i)x10 x5 + 1 = 0.
4. Sã se rezolve ecuaþiile reciproce:
a) 2x3 + 5x2 +5x + 2 = 0; b) x3 + 4x2 + 4x + 1 = 0;
c) x4 2x3 +3x2 2x + 1 = 0; d) x4 x3 10x2 x + 1 = 0;
e) x5 + 3x4 11x3 11x2 + 3x + 1 = 0; f) x5 + 3x3 + 3x + 1 = 0.
5. Sã se rezolve ecuaþiile:
8
x+i⎞
a) ⎛⎜ 4 2 2 4 3 3
⎟ = 1; b) (x + 1) + 3x (x + 1) + 2x = 0; c) (2x + i) + (2x i) = 0.
⎝ x−i⎠
6. Pentru ce valori ale lui a ecuaþiile urmãtoare au toate rãdãcinile reale?
a) ax3 + (a + 1)x2 + (a + 1)x + a = 0; b) x4 x3 +ax2 x + 1 = 0.
*7. Rezolvaþi ecuaþiile:
a) (x2 + 1)(x 1)2 = ax2, a ∈ R; b) x4 + x3 + x2 + 5x + 25 = 0;
c) x4 5x3 + 2x2 + 5x + 1 = 0; d) x3 (a + 1)x2 + (2a + 1)x a2 a = 0;
e) x4 + 4x + 1 = 0; f) x4 4x3 1 = 0.
143
CAPITOLUL 3 INELE DE POLINOAME CU COEFICIENÞI ÎNTR-UN CORP COMUTATIV
Teste de verificare
Testul 1
1. Sã se determine a ∈ Z3 astfel încât polinomul 2X3 + (a + 2)X + 1̂ ∈ Z3[X]
sã fie ireductibil.
Testul 2
1. Sã se determine a ∈ Z3 astfel încât polinomul X3 + 2̂ aX + 2̂ ∈ Z3[X]
sã fie ireductibil.
144
ALGEBRÃ
Testul 3
1. a) Sã se determine α, β ∈ R astfel încât 2X2 + X + 1 = X(X 1)αX + β
n
2k 2 + k + 1
b) Calculaþi lim ∑ .
n →∞ k =1 k!
Testul 4
1. Determinaþi polinomul f = X4 + aX3 + bX2 + c ∈ R[X] ºtiind cã are rãdãcina 3i ºi dã
restul 39 la împãrþirea cu X 2.
145
CAPITOLUL 3 INELE DE POLINOAME CU COEFICIENÞI ÎNTR-UN CORP COMUTATIV
ANEXÃ
Exemple _______________________________________________________
Restul împãrþirii lui 50 la 6 este 2, iar câtul 8, deoarece 50 = 6 (8) + 2.
Restul împãrþirii lui 41 la 5 este 4, iar câtul 9, deoarece 41 = 5 (9) + 4.
DEFINIÞIE
Fie a, b ∈ Z. Un numãr d ∈ Z se numeºte cel mai mare divizor comun al
numerelor a ºi b dacã:
d | a ºi d | b (d este divizor comun);
dacã d1 | a ºi d1 | b atunci d1 | d.
146
ALGEBRÃ
ANALIZÃ
MATEMATICÃ
Capitolul 4
Primitive
Una dintre problemele care i-au frãmântat pe matematicieni din cele mai vechi timpuri
a fost aceea a determinãrii ariei unei porþiuni mãrginite din plan.
Evident, problema complicatã este aceea a determinãrii ariei unei porþiuni delimitate
de segmente ºi (sau numai) arce de curbã.
Un exemplu celebru în acest sens este modul în care marele matematician al Greciei
antice, Arhimede, determina aria unui segment de parabolã (porþiunea haºuratã din
figura 1).
Fig. 1 Fig. 2
Arhimede a demonstrat cã aria haºuratã este egalã cu 2 din aria dreptunghiului AA′B′B.
3
Pentru calculul ariei domeniului determinat de parabola y = x2, axa Ox ºi dreapta x = 1,
matematicianul Bonaventura Cavalieri (sec. XVII) proceda astfel (vezi figura 2):
Se împarte intervalul [0, 1] în n pãrþi egale ºi se calculeazã ariile dreptungiurilor de
2
k k2
bazã 1 ºi înãlþime ⎛⎜ ⎞⎟ , deci 3 .
n ⎝ n⎠ n
Aria acoperitã de dreptunghiuri este
1 n 2 n(n + 1)(2n + 1) 1
3 ∑
k = care pentru n → ∞ devine .
n k =1 6n 3 3
O trãsãturã comunã a calculelor fãcute de matematicieni legat de arie, volum, momente
de inerþie este sesizarea faptului cã toate conduc la una ºi aceeaºi problemã matematicã:
determinarea limitei unei sume atunci când n tinde la infinit.
Preocuparea de a rãspunde la aceste probleme a constituit ceea ce mai târziu s-a
numit calcul integral.
Regulile calculului integral ºi legãturile sale cu calculul diferenþial (cel cu derivate)
au fost elaborate aproape în acelaºi timp de cãtre Isaac Newton ºi Gottfried Leibniz.
Leibniz le-a expus teoretic ºi le-a publicat, în timp ce Newton le-a elaborat fãrã sã le
publice (încã din anul 1665).
148
ANALIZÃ MATEMATICÃ
Newton era interesat de fizicã (cinematicã ºi dinamicã), de determinarea maximelor
ºi minimelor, construcþia tangentei la o curbã etc.
Newton a fost acela care a dat diferite formule de integrare.
În cele ce urmeazã vom dezvolta o teorie a calculului integral pentru a calcula ariile
unor suprafeþe plane curbilinii, volumul unor corpuri de rotaþie, dar ºi pentru a introduce
un instrument foarte eficace de calcul în fizicã, tehnicã, economie etc.
În acest capitol vom rãspunde la urmãtoarea problemã:
Fiind datã o funcþie f : J → R (J interval) existã o funcþie F : J → R a cãrei derivatã sã
fie funcþia datã f : J → R?
Pentru o mulþime destul de largã de funcþii, rãspunsul la aceastã problemã este
afirmativ.
Sã urmãrim urmãtoarea:
DEFINIÞIE
Fie J ⊂ R un interval ºi f : J → R o funcþie. Vom spune cã f admite primitivã
pe J dacã existã o funcþie F : J → R astfel încât:
1) F este derivabilã pe J;
2) F ′(x) = f (x), ¼ x ∈ J.
Funcþia F se numeºte primitivã a funcþiei f.
Exemple _______________________________________________________
x4
1. Pentru funcþia f : R → R, f (x) = x3 o primitivã a sa este F1: R → R, F1(x) = ,
4
x4
alta este F2: R → R, F2(x) = + 2.
4
2. Funcþia F: R → R, F(x) = 2 cos x este o primitivã a funcþiei f : R → R, f (x) = 2 sin x.
TEOREMÃ
Fie J ⊂ R un interval ºi f : J → R o funcþie. Dacã F1, F2: J → R sunt douã
primitive ale funcþiei f, atunci existã o constantã realã c astfel încât:
F1(x) = F2(x) + c, ¼x ∈ J.
149
CAPITOLUL 4 PRIMITIVE
OBSERVAÞII
1. Dacã F0 este o primitivã a funcþiei f : J → R, atunci orice funcþie de forma
F = F0 + c, unde c este o constantã, este o primitivã a funcþiei f.
Deducem cã dacã o funcþie admite o primitivã, atunci admite o infinitate de
primitive. Din acest motiv vom spune în continuare f admite primitive în loc de
f admite primitivã.
Între funcþiile care admit primitive ºi cele cu proprietatea Darboux sau cele continue
existã legãturi:
TEOREMA 1
O funcþie care admite primitive are proprietatea Darboux.
CONSECINÞE
1. Dacã f : J → R este o funcþie astfel încât f (J) nu este interval, atunci funcþia f nu
admite primitive.
2. Dacã f : J → R este o funcþie cu discontinuitãþi de speþa I, atunci f nu admite
primitive.
3. Dacã f : J → R este o funcþie care are o limitã lateralã infinitã într-un punct, atunci
aceasta nu are proprietatea Darboux, adicã funcþia nu admite primitive.
150
ANALIZÃ MATEMATICÃ
TEOREMA 2
Orice funcþie continuã f : J → R (J interval) admite primitive.
Exemple _____________________________
1. Funcþia f : R → R, f (x) = [x] nu admite primitive
pentru cã Im f = Z, mulþime care nu este interval.
⎧ x, x < 0
2. Funcþia f : R → R, f (x) = ⎨ nu admite primitive pentru cã are o
⎩ x + 1, x ≥ 0
discontinuitate de speþa I, în punctul x = 0.
⎧ 0, x≤0
⎪
4. Funcþia f : R → R, f (x) = ⎨ 1 1 1 nu admite primitive.
⎪⎩sin x − x cos x , x > 0
Observãm cã funcþiile f1: (∞, 0] → R, f 2: (0, ∞) → R, definite prin f 1(x) = 0,
1 1 1
f 2(x) = sin cos sunt continue ºi admit ca primitive funcþiile F1(x) = c,
x x x
1
F2(x) = x sin .
x
În cazul în care f ar admite o primitivã F: R → R, atunci ar avea forma
⎧c + k1 , x < 0
⎪
F(x) = ⎨ 1 .
⎪⎩ x sin x + k2 , x ≥ 0
Primitiva unei funcþii este derivabilã, deci continuã, prin urmare F trebuie sã fie
continuã.
151
CAPITOLUL 4 PRIMITIVE
F(0)= lim F(x) = c + k1.
x →0
x <0
F ( x) − F (0) 1 1
Observând cã = sin , ¼ x > 0 ºi þinând cont cã lim sin nu existã,
x x x →0
x >0
x
deducem cã funcþia F nu este derivabilã în 0, contradicþie.
⎧1
⎪ , x<0
5. Funcþia f : R → R, f (x) = ⎨ x nu are proprietatea Darboux pentru cã
⎪e x , x ≥ 0
⎩
DEFINIÞIE
Fie f : J → R (J ⊂ R interval) o funcþie care admite primitive. Mulþimea tuturor
primitivelor lui f se numeºte integrala nedefinitã a funcþiei f ºi se noteazã
∫ f ( x)dx .
Operaþia de calculare a primitivelor unei funcþii se numeºte integrare.
OBSERVAÞIE
Notând cu + mulþimea funcþiilor constante definite pe J cu valori reale putem observa
urmãtoarele proprietãþi:
a) λ+ = +, ¼ λ ≠ 0;
b) + ++ = +;
c) dacã f este o funcþie care admite primitive pe intervalul J ºi F0 este o primitivã a sa,
atunci ∫ f ( x)dx = F0 + +.
Exemplu _______________________________________________________
x4 x4
∫x este o primitivã a funcþiei f (x) = x3.
3
dx = + +, deoarece
4 4
152
ANALIZÃ MATEMATICÃ
TEOREMÃ
Dacã f, g : I → R, (I interval) sunt funcþii care admit primitive ºi λ ∈ R*,
atunci funcþiile f + g ºi λf admit de asemenea primitive ºi au loc relaþiile:
∫ f ( x)dx = F + +, ∫ g ( x)dx = G + +,
∫ ( f ( x ) + g ( x ) ) dx = F + G + +,
∫ λf ( x)dx = λF + +.
OBSERVAÞII
a) Condiþia λ ≠ 0 este esenþialã.
Într-adevãr, dacã λ = 0, atunci λf (x) = 0, ¼ x ∈ I, deci orice funcþie constantã este
o primitivã a lui λf.
Pe de altã parte, dacã λ = 0, atunci λ ∫ f ( x)dx = {0}.
b) Produsul ºi compusa a douã funcþii care admit primitive nu admit, neapãrat, primitive.
c) Suma dintre o funcþie care admite primitive cu una care nu admite primitive este o
funcþie care nu admite primitive.
Pe baza acestei observaþii obþinem un mod elegant de a demonstra cã unele funcþii
nu admit primitive.
153
CAPITOLUL 4 PRIMITIVE
Exemplu
Funcþia f : R → R, f (x) = {x} nu admite primitive deoarece putem scrie f (x) = x [x]
ºi de aici avem [x] = x f (x); dacã presupunem cã f admite primitive, în membrul
drept avem diferenþã de funcþii care admit primitive; rezultã cã funcþia [x] ar admite
primitive, fals.
d) Dacã modificãm o funcþie care admite primitive (continuã) într-un punct, atunci
funcþia obþinutã nu admite primitive.
Exemplu
⎧ sin x
⎪ , x≠0
Funcþia f : R → R, f (x) = ⎨ x nu admite primitive, fiind funcþie obþinutã
⎪⎩ 0, x = 0
⎧ sin x
⎪ , x≠0
prin modificare într-un punct din g : R → R, g (x) = ⎨ x care este continuã.
⎪⎩ 1, x = 0
cos x x x
∫ x
dx; ∫ cos x dx; ∫ cos 3
x
dx;
arcsin x
∫ x tg x dx; ∫ x ctg x dx; ∫ x
dx;
ex ex
∫ x dx; ∫ x ∫e
x2
2
dx; dx etc.
Se cunosc însã dezvoltãri în serie dupã puterile lui x, ale acestor primitive.
A se vedea: M. L. Smoleanski: Tabele de integrale definite, Editura Tehnicã,
Bucureºti, 1972.
154
ANALIZÃ MATEMATICÃ
Primitive uzuale
n +1
f : R → R, f (x) = xn, n ∈ N ∫x
n
dx = x ++
n +1
∫x
a
++
a ∈ R \ {1} a +1
f : I → R, I ⊂ R, f (x) = n
x, n n x n +1
n ≥ 3, impar
∫ n
x dx =
n +1
+ +
n
f : I → R, I ⊂ [0, ∞), f (x) = x, n n x n +1
n ≥ 2, par
∫ n
x dx =
n +1
++
ax
f : R → R, f (x) = ax, a ∈ (0, ∞) \ {1} ∫ a dx = ln a + +
x
1 1
f : I → R, I ⊂ R*, f (x) =
x ∫ x dx = ln |x| + +
f : I → R, I ⊂ R \ {a, a}, a ≠ 0,
1 1 x−a
1 ∫x 2
− a2
dx =
2a
ln
x+a
++
f (x) =
x − a2
2
1 1 1 x
f : R → R, f (x) =
x + a2
2
,a≠0 ∫x 2
+a 2
dx = arctg + C
a a
155
CAPITOLUL 4 PRIMITIVE
f : I → R, I ⊂ R \ {kπ| k ∈ Z},
1
f (x) =
1 ∫ sin 2
x
dx = ctg x + C
sin 2 x
⎧ π ⎫
f : I → R, I ⊂ R \ ⎨(2k + 1) k ∈ ¢ ⎬ ,
⎩ 2 ⎭ ∫ tg x dx = ln | cos x | + C
f (x) = tg x
f : I → R, I ⊂ R \ {kπ| k ∈ Z},
f (x) = ctg x ∫ ctg x dx = ln | sin x | + C
f : R → R, f (x) =
2
x +a
1
2
,a≠0
∫ x +a2
1
2
( )
dx = ln x + x 2 + a 2 + C
OBSERVAÞII
1. Pentru a stabili dacã o funcþie f : I → R admite sau nu primitive putem proceda astfel:
• Cercetãm continuitatea funcþiei:
a) dacã funcþia este continuã, atunci admite primitive;
b) dacã are discontinuitãþi de speþa I, atunci funcþia nu admite primitive.
• Dacã funcþia are discontinuitãþi de speþa a II-a cu limite laterale infinite, atunci
funcþia nu admite primitive;
• Dacã funcþia are discontinuitãþi de speþa a II-a, încercãm sã construim o funcþie
cu proprietãþile din definiþia primitivei.
156
ANALIZÃ MATEMATICÃ
Aplicaþie
Legea de variaþie a numãrului de cumpãrãtori ai unui produs, în funcþie de timp
Fie n numãrul oamenilor care ar putea cumpãra acest manual.
Dacã notãm cu x(t) numãrul de cumpãrãtori care au cumpãrat acest manual la momentul
t, atunci ritmul de cumpãrare al mãrfii este cu atât mai mare cu cât sunt mai mulþi cumpãrãtori
ºi scade o datã cu micºorarea numãrului acelora care mai au nevoie de acea marfã.
Deci, viteza de variaþie a lui x(t), adicã x′(t) este proporþionalã cu numãrul populaþiei
fãrã marfã, adicã n x(t).
Vom putea scrie: x′(t) = k(n x(t)), k este o constantã de proporþionalitate care aratã
numãrul mediu de cumpãrãtori în unitatea de timp.
x′(t )
Putem scrie = k ºi dacã integrãm dupã t obþinem ln(n x(t)) = kt + c.
n − x (t )
Þinând cont cã la momentul t = 0, avem x(0) = 0, obþinem c = ln n.
Înlocuind, avem ln(n x(t)) = kt + ln n ⇔ n x(t) = nek ⇔ x(t) = n(1 ekt).
Funcþia obþinutã exprimã numãrul de cumpãrãtori în funcþie de timp.
În practicã, valoarea lui k se poate stabili în mod corect pe baze statistice.
Exerciþii rezolvate
⎪⎧e , x ≤ 0
x
1. Sã se arate cã funcþia f : R → R, f (x) = ⎨ admite primitive ºi sã i se
⎪⎩cos x, x > 0
determine o primitivã.
Rezolvare
Observãm cã funcþia f este continuã pe R (verificaþi).
Rezultã cã f admite primitive, o primitivã oarecare a sa este o funcþie F de forma
⎧e x + c1 , x ≤ 0
F(x) = ⎨ , c1, c2 ∈ R.
⎩sin x + c2 , x > 0
Funcþia F trebuie sã fie derivabilã ºi F ′(x) = f (x) pentru orice x ∈ R.
Din condiþia de continuitate în 0 obþinem 1 + c1 = c2.
Pentru derivabilitatea în 0 a funcþiei F condiþia obþinutã este ºi suficientã.
Într-adevãr: celelalte douã condiþii ale consecinþei teoremei lui Lagrange (privind
derivabilitatea) sunt evident realizate:
F derivabilã într-o vecinãtate a lui 0;
lim F ′(x) = lim f (x) = f (0) (f este continuã).
x→0 x→0
⎧e x + c1 , x≤0
Aºadar F(x) = ⎨ , c1 ∈ R, este o primitivã oarecare a lui f.
⎩sin x + 1 + c1 x >0
,
OBSERVAÞIE
Faptul esenþial în rezolvarea unor exerciþii asemãnãtoare este cã funcþia cãreia i se cere
primitivele este continuã.
157
CAPITOLUL 4 PRIMITIVE
⎧⎪cos 1 , x ≠ 0
2. Sã se arate cã funcþia f : R → R, f (x) = ⎨ x admite primitive pe R.
⎪⎩ 0, x = 0
Rezolvare
Funcþia f nu este continuã (verificaþi cã în 0 are discontinuitate de speþa a II-a).
⎧⎪ x 2 sin 1 , x ≠ 0
Funcþia g : R → R, g(x) = ⎨ x este derivabilã (verificaþi).
⎪⎩ 0, x=0
OBSERVAÞII
n Funcþia H deºi existã, nu poate fi exprimatã cu ajutorul funcþiilor elementare.
n Reþineþi cã existã ºi funcþii discontinue care admit primitive (discontinuitatea fiind
de speþa a II-a).
3. Sã se calculeze:
1 1
a) ⎛⎜ 3 x + + 3x ⎞⎟ dx, x ∈ R*+; b)
∫ ∫ 4x dx, x ∈ R;
⎝ x ⎠ 2
+9
π 1
c) ∫ tg
2
x dx, x ∈ ⎛⎜ 0, ⎞⎟ ; d) ∫ dx, x ∈ R.
⎝ 2⎠ 4 x2 + 9
Rezolvare
1 1 3 3x
a) ⎛⎜ 3 x + + 3x ⎞⎟ dx =
∫ ∫ 3
x dx + ∫ ∫
dx + 3x dx = 3 x 4 + ln x + + +;
⎝ x ⎠ x 4 ln 3
1 1 1 1 1 2 2x
b) ∫ 4x 2
dx = ∫ dx =
4 ∫ 2
dx = · arctg
4 3 3
+ +;
+9 4 ⎛⎜ x 2 + 9 ⎞⎟ 3
x 2 + ⎛⎜ ⎞⎟
⎝ 4⎠ ⎝2⎠
∫ tg ∫ (tg ∫ (tg ∫
2 2 2
c) x dx = x + 1 − 1) dx = x + 1) dx 1 dx = tg x x + +;
1 1 1 1 1 ⎛ 9⎞
d) ∫ dx = ∫ dx =
2 ∫ dx = ln x + x 2 + ⎟ + +.
2 ⎜⎝ 4⎠
2 x2 + 9
2 2
4x + 9 3
4 x 2 + ⎛⎜ ⎞⎟
⎝2⎠
158
ANALIZÃ MATEMATICÃ
4. Fie a, b ∈ R cu a < b ºi f : [a, b] → R o funcþie strict crescãtoare pe [a, b], care admite
primitive pe [a, b]. Sã se arate cã oricare ar fi F: [a, b] → R, o primitivã a funcþiei f
pe [a, b] ºi oricare ar fi c ∈ (a, b) existã x1, x2 ∈ [a, b] astfel încât x1 < c < x2 ºi
F(x2) F(x1) = (x2 x1) f (c).
Rezolvare
Fie F: [a, b] → R o primitivã a funcþiei f pe [a, b] ºi fie c ∈ (a, b).
Considerãm funcþia g : [a, b] → R, g(x) = F(x) x f (c), ¼ x ∈ [a, b].
Evident, funcþia este derivabilã ºi g′(x) = f (x) f (c), ¼ x ∈ [a, b].
Întrucât funcþia f este strict crescãtoare, avem g′(x) < 0, ¼ x ∈ [a, c) ºi g′(x) > 0, ¼ x ∈ (c, b].
Adicã, g este strict descrescãtoare pe [a, c) ºi strict crescãtoare pe (c, b].
Cum funcþia g este continuã, rezultã cã g nu este injectivã; atunci existã douã puncte
x1, x2 ∈ [a, b] astfel încât x1 < c < x2 ºi g(x1) = g(x2).
Prin urmare F(x1) x1 f (c) = F(x2) x2f (c). Mai departe rezultã concluzia.
5. Fie f : (a, b) → R o funcþie, c ∈ (a, b). Sã se arate cã dacã F1: (a, c] → R este o primitivã
a funcþiei f | (a, c] ºi F2: [c, b) → R este o primitivã a funcþiei f |[c, b), atunci funcþia
⎧ F1 ( x) − F1 (c), x ∈ (a, c )
F : (a, b) → R, F(x) = ⎨ este o primitivã a funcþiei pe
⎩ F2 ( x) − F2 ( c), x ∈[c, b)
intervalul (a, b).
Rezolvare
Funcþia F este derivabilã pe (a, c) ∪ (c, b) ºi F′(x) = f (x), ¼ x ∈ (a, b) \ {c}.
F ( x) − F (c) F ( x) − F1 (c)
Cum avem lim = lim 1 = F1′ (c) = f (c)
x→c
x< c
x − c x→c
x<c
x − c
F ( x) − F (c) F ( x) − F2 (c)
lim = lim 2 = F2′ (c) = f (c).
x→c
x >c
x−c x →
x >c
c x − c
Prin urmare funcþia F este derivabilã ºi în punctul c ºi F′(c) = f (c).
Deci funcþia F este o primitivã a funcþiei f.
159
CAPITOLUL 4 PRIMITIVE
x11 2x
b) Cum 10
∫ x dx = + +, ∫ sin xdx = cosx + +, ∫ 2 x dx = + +, conform cu a)
11 ln 2
putem scrie:
10 1 (2 x + 1)11 1
∫ (2x + 1) dx = 2
·
11
+ +; ∫ sin 3xdx = 3 cos 3x + +;
x
x
24
∫ 24 dx = 4 ·
ln 2
+ +.
Exerciþii propuse
⎧a, x ≠ 0
1. Fie a, b ∈ R ºi funcþia f : R → R, f (x) = ⎨ .
⎩b, x = 0
Sã se arate cã funcþia f admite primitive pe R dacã ºi numai dacã a = b.
2. Sã se arate cã funcþia f : R → R, f (x) = [x2] nu admite primitive pe R.
⎧ −21
⎪
c) f : R → R, f (x) = ⎨e x cos x, x ≠ 0 .
⎪⎩ 0, x=0
⎧1 ⎫ x+2 3
5. Sã se arate cã funcþia F : R ⎨ ⎬ → R, F(x) = · (3x + 1) 2 este o primitivã a
⎩3⎭ 5
⎧1 ⎫ x +1
funcþiei f : R ⎨ ⎬ → R, f (x) = 3 .
⎩3⎭ 3x + 1
1 ⎛ x+2 ⎞
6. Sã se arate cã funcþia F : R → R, F(x) = ⎜ 2 + arctg( x + 1) ⎟ este o primitivã
2 ⎝ x + 2x + 2 ⎠
x
a funcþiei f : R → R, f (x) = 2 .
( x + 2 x + 2)2
160
ANALIZÃ MATEMATICÃ
7. Sã se determine numerele reale a ºi b astfel încât funcþia F : R → R,
⎪⎧ae , x ≤ 0
2x
F(x) = ⎨ sã fie primitiva unei funcþii f : R → R.
⎪⎩sin 2 x + b cos3 x, x > 0
∫
b) e x (x2 + 3x + 5)dx = ex(ax2 + bx + c) + +;
161
CAPITOLUL 4 PRIMITIVE
12.Sã se calculeze:
a) ∫ sin 2 x dx + ∫ cos 2 x dx, x ∈ R; b) ∫ arcsin x dx + ∫ arccos x dx, x ∈ [1, 1];
∫ (e )
ln x 2
c) ∫ arc tgx dx + ∫ arcctg x dx, x ∈ R; d) dx, x ∈ R.
⎧ 1
⎪−1 + sin x , x ∈ [−1,0)
⎪
13.Sã se arate cã funcþia f : [1, 1] → R, f (x) = ⎨ 0, x=0 nu admite primitive.
⎪ 1
⎪1 + sin , x ∈ (0,1]
⎩ x
⎧ 21
⎪cos , x ≠ 0
14.Sã se arate cã funcþia f : [1, 1] → R, f (x) = ⎨ x nu admite primitive.
⎪⎩ 0, x=0
Deduceþi cã dacã o funcþie f admite primitive nu rezultã, cã funcþia f 2 admite primitive
ºi, în general, dacã f ºi g admit primitive nu rezultã neapãrat cã f · g admite primitive.
⎪⎧ x + x, x < 0
2
a) f : R → R, f (x) = |x 1|; b) f : R → R, f (x) = ⎨ ;
⎪⎩ 2 x , x ≥ 0
⎪⎧ e , x ≥ 0 ⎧ sin x, x > 0
x
c) f : R → R, f (x) = ⎨ ; d) f : R → R, f (x) = ⎨ .
⎪⎩ x + 1, x < 0 ⎩cos x − 1, x ≤ 0
⎪⎧ x + ax + b, x ≤ 2
2
f : R → R, f (x) = ⎨ sã admitã primitive pe R.
⎪⎩bx + a, x>2
Determinaþi în acest caz o primitivã a funcþiei f pe R.
⎧⎪ e x , x ≤ 0
f (x) = ⎨ 2 sã admitã primitive pe R.
⎪⎩ax + bx + c, x > 0
Determinaþi în acest caz o primitivã a funcþiei f pe R.
162
ANALIZÃ MATEMATICÃ
Teste de verificare
Testul 1
⎧e x + sin x, x ≥ 0
1. Sã se arate cã funcþia f : R → R, f (x) = ⎨ , admite primitive ºi sã se
⎩ x −1 , x<0
determine o primitivã a sa.
⎛ 1 ⎞ ⎛− π, π⎞ .
∫ ⎜⎝ 2
x
4. Sã se calculeze + sin x + ⎟ dx , x ∈ ⎜ ⎟
cos 2 x ⎠ ⎝ 4 4⎠
Testul 2
⎧cos2 x, x ≤ 0
⎪
3. Sã se arate cã funcþia f : R → R, f (x) = ⎨ 1 , admite primitive ºi sã se
⎪⎩1 + x 2 , x > 0
⎛ 2 ⎞ ⎛ π π⎞
∫ ⎜⎜⎝ tg x +
3
4. Sã se calculeze x2 − ⎟ dx , x ∈ ⎜ − , ⎟ .
2 ⎟ ⎝ 4 4⎠
1+ x ⎠
163
CAPITOLUL 4 PRIMITIVE
Testul 3
F (x )
c) Sã se calculeze lim .
x →∞ xe x
1 1
2. Sã se calculeze primitivele funcþiilor f (x) = 3
+ x+ 2 , x ∈ (0, ∞),
x x +9
g(x) = sin 2x + e3x, x ∈ R.
⎧ x, x ∈ ¤
3. Sã se arate cã funcþia f : R → R, f (x) = ⎨ 2 nu admite primitive.
⎩x , x ∉¤
⎧ 1 , x<0
⎪
4. Sã se arate cã funcþia f : R → R, f (x) = ⎨1 + x 2 admite primitive ºi sã se
⎪⎩cos x, x ≥ 0
calculeze o primitivã a sa.
Testul 4
1. Fie f, g : I → R, I interval, cu proprietatea cã f admite primitive, iar g este derivabilã
ºi cu derivata continuã. Arãtaþi cã gf admite primitive.
1 1
2. Sã se calculeze primitivele funcþiilor f (x) = + , x ∈ (0, ∞),
2
x +4 x +2
1 1 π
g(x) = + , x ∈ ⎛⎜ 0, ⎞⎟ .
2
cos 3 x 4
x 3 ⎝ 2⎠
⎧⎪ sin x , x ≠ 0
3. Sã se arate cã funcþia f : R → R, f (x) = ⎨ x nu admite primitive.
⎪⎩ 2, x=0
⎧ 1 , x<0
⎪
4. Sã se arate cã funcþia f : R → R, f (x) = ⎨1 + x 2 admite primitive ºi sã se
⎪⎩sin x + 1, x ≥ 0
calculeze o primitivã a sa.
Integrala definitã
5.1. Definirea integralei Riemann a unei funcþii
continue prin formula Leibniz-Newton
ªtim cã dacã F, G : I → R sunt primitive ale funcþiei f : I → R, atunci cele douã
primitive diferã printr-o constantã, c.
Dacã a, b ∈ I, atunci F(b) F(a) = (G(b) + c) (G(a) + c) = G(b) G(a).
Prin urmare, numãrul F(b) F(a) nu depinde de alegerea primitivei pentru funcþia f.
DEFINIÞIE
Fie f : [a, b] → R o funcþie continuã ºi F : [a, b] → R o primitivã a sa.
b
Numãrul F(b) F(a) se numeºte integrala definitã a funcþiei f ºi se noteazã ∫ f ( x ) dx .
a
Citim: integralã de la a la b din f (x).
b
Aºadar: ∫ f ( x) dx = F(b) F(a)
a
(formula Leibniz-Newton)
OBSERVAÞIE
b
Vom folosi ºi notaþia F(b) F(a) = F ( x ) a ºi vom citi F(x) luat între a ºi b.
DEFINIÞIE
Dacã funcþia f : [a, b] → R este continuã, atunci
a b a
Exemple _______________________________________________________
2
2
∫
1. Integrala definitã a funcþiei f : [1, 2] → R, f (x) = 3 este 3dx = 3x 1 = 3 ⋅ 2 − 3 ⋅ 1 = 3
1
π
1 1 2
x2 1 π
2. ∫
0
x dx =
2 0
=
2
. 3. ∫ cos x dx = sin x 2
0
=1.
0
165
CAPITOLUL 5 INTEGRALA DEFINITÃ
OBSERVAÞII
b
1. Sã reþinem cã ∫ f ( x ) dx este un numãr real ºi poartã numele de integralã definitã prin
a
b b
ln x 1 1 2
În schimb, are sens ∫ x
dx = ln 2 x
2 a
=
2 ( )
ln b − ln 2 a pentru orice a, b > 0.
a
Exerciþii rezolvate
166
ANALIZÃ MATEMATICÃ
1
b) Calculãm mai întâi o primitivã funcþiei date f ( x ) = , ¼ x ∈ [1, 2].
x3
x −3+1 1
O primitivã a acestei funcþii este F ( x ) = = .
−3 + 1 −2 x 2
2 2
1 1 1 1 3
Putem scrie ∫ dx = − 2 = − ⎛⎜ − 1⎞⎟ = .
x3 2x 1
2⎝ 4 ⎠ 8
1
Avem ∫ e
( ln x 2 +1 ) dx = x 3 + x = 1 + 1 = 4 .
3 3 3
0 0
d) O primitivã a funcþiei date este F(x) = cos x. Astfel, conform formulei Leibniz-Newton,
π
π 2π 1 1
avem ∫ sin x dx = − cos x
2π
2π
3
= − cos π + cos
3
= 1− = .
2 2
3
π π
3 3 π
π π
∫ ( tg ) ∫ ( tg x ) 'dx = tg x π3 = tg 3 − tg 4 =
2
e) Facem calculul direct x + 1 dx = 3 −1.
π π 4
4 4
3a − 1 1 3a − 1 2
Trebuie sã rezolvãm, deci, ecuaþia = ⇔ = ºi de aici 3a = 3,
ln 3 ln 3 ln 3 ln 3
cu soluþia a = 1.
1 1
x3 a a 1
b) ∫ ax 2 dx = a
3 0
=
3
ºi avem de rezolvat ecuaþia = , cu soluþia a = 1.
3 3
0
π
2 π
c) ∫ cos x dx = sin x 2
0
= 1 ; deducem cã a = 1.
0
167
CAPITOLUL 5 INTEGRALA DEFINITÃ
Exerciþii propuse
TEOREMÃ
Dacã f, g : [a, b] → R sunt douã funcþii continue, iar α, β ∈ R, atunci
b b b
Exemple _______________________________________________________
1 1 1 1
x4
∫( ) x 1 3
1) x 3
∫
x
∫
2e + 3 x d x = 2 e d x + 3 x d x = 2 e + 3 3
= 2 (e − 1) + .
0 4 0
4
0 0 0
1 1 1
2 2 2
1 1 2 1 ⎛ 1 1 ⎞
2) ∫ 4
x −1
dx =
2 4
x −1 ∫
dx =
2 ⎜ 2 − 2
⎝ x −1 x +1 ⎠∫
⎟ dx =
0 0 0
⎛ 12 1
2
⎞ ⎛ 1
⎞
1⎜ 1 1 ⎟ 1 ⎜ 1 x −1 2 1
⎟ = 1 ⎛⎜ 1 ln 1 − arctg 1 ⎞⎟ .
= ⎜ 2
2 x −1∫ dx − 2 dx = ∫ln
x + 1 ⎟⎟ 2 ⎜⎜ 2 x + 1
− arctg x 2
0 ⎟⎟ 2 ⎝ 2 3 2⎠
⎜0 0
⎝ 0
⎠
⎝ ⎠
TEOREMÃ
Dacã o funcþie f, g : [a, b] → R este o funcþie continuã pozitivã, atunci
b
∫ f ( x ) dx ≥ 0 .
a
TEOREMÃ
CONSECINÞÃ
Dacã funcþia f, g : [a, b] → R este continuã ºi m ≤ f (x) ≤ M, ¼ x ∈ [a, b], atunci
b
m (b − a ) ≤ ∫ f ( x) dx ≤ M (b − a ).
a
169
CAPITOLUL 5 INTEGRALA DEFINITÃ
Exemple _______________________________________________________
π π
2 2
∫
i) Fãra a calcula, sã comparãm integralele sin n x dx ºi sin n +1 x dx .
0
∫
0
π
Cum x ∈ ⎡⎢0, ⎤⎥ avem sin x ∈ [0, 1] ºi deci sin n +1 x ≤ sin n x , iar de aici avem
⎣ 2⎦
π π
2 2
∫ sin ∫
n +1
x dx ≤ sin n x dx .
0 0
7
1 x −3
ii) Fãrã a calcula efectiv integrala, sã arãtãm cã
3
≤ ∫
x+5
dx ≤ 1 .
4
x−3 8
Funcþia f : [4, 7] → R, f (x) = este derivabilã ºi f ′( x) = >0.
x+5 ( x + 5)
2
1 1
Rezultã cã f este strict crescãtoare, deci = f (4) ≤ f ( x ) ≤ f (7) = , ∀ x ∈ [4,7]
9 3
7
1 1
Aplicãm consecinþa de mai sus ºi avem (7 − 4 ) ≤ ∫ f ( x)dx ≤ 3 (7 − 4) ºi de aici
9
4
concluzia doritã.
TEOREMÃ
Funcþia f : [a, b] → R este continuã ºi c ∈ (a, b), atunci
b c b
∫ ∫ ∫
f ( x ) dx = f ( x )dx + f ( x ) dx .
a a c
Exemplu _______________________________________________________
π
Funcþia f : ⎡⎢0, ⎤⎥ → R, f (x) = | sin x cos x| este continuã, fiind compunere a douã
⎣ 2⎦
funcþii continue, funcþia modul ºi funcþia g(x) = sin x cos x.
π π π π
2 2 4 2
2
1. Sã se arate cã funcþia f : [0, 2] → R, f (x) = Nx 1N este continuã ºi sã se calculeze ∫ f ( x ) dx .
0
Soluþie:
⎧− x + 1, x ∈ [0, 1)
Evident f ( x ) = ⎨ . Funcþia f este o compunere de funcþii continue
⎩ x − 1, x ∈ [1, 2]
(NxN, x 1), deci este funcþie continuã.
2 1 2 1 2
⎛ x2 ⎞ ⎛ x2 ⎞
∫ f ( x ) dx = ( − x + 1) dx + ( x − 1) dx = ⎜ − + x ⎟
∫ ∫ + ⎜ − x⎟ = 1.
0 0 1 ⎝ 2 ⎠ 0 ⎝ 2 ⎠ 1
1
2. Sã se calculeze I ( a ) = ∫ x − a dx , a ∈ ¡ .
−2
Soluþie:
1
−3
i) Dacã a ∈ (∞, 2), atunci I ( a ) = ∫ ( x − a )dx = 2 (1 + 2a ) ;
−2
a 1
5
ii) Dacã a ∈ [2, 1],atunci I ( a ) = ∫ ( a − x ) dx + ∫ ( x − a ) d x = a + a + 2 ;
2
−2 a
1
3
iii) Dacã a∈ (1, ∞), atunci I ( a ) = ∫ (a − x ) dx = 3a + 2 .
−2
3. a) Arãtaþi cã ex ≥ x + 1, ¼ x ∈ R.
1
1 π
∫
2
b)Arãtaþi cã ≤ e − x dx ≤ .
e 4
0
Soluþie:
a) Fie funcþia f : R → R, f (x) = ex x 1, funcþie care este derivabilã ºi f ′(x) = ex 1.
Cum f ′ este negativã pe (∞, 0) ºi pozitivã pe (0, ∞), rezultã cã f este strict
descrescãtoare pe (∞, 0) ºi strict crescãtoare pe (0, ∞). Funcþia f are un minim în
x0 = 0, care este egal cu 0. Astfel f (x) ≥ 0 ¼ x ∈ R.
171
CAPITOLUL 5 INTEGRALA DEFINITÃ
2 2 1
b) Conform punctului a) avem e x ≥ 1 + x 2 ⇔ e − x ≤ .
1 + x2
1 1
1
∫ ∫ 1+ x dx = arctg x | 10 = π .
2
De aici deducem cã e − x dx ≤ 2 4
0 0
1
∫e
− x2 −1 − x2
Pe de altã parte e ≥ e , ¼ x ∈ [0, 1] ºi mai departe dx ≥ e − 1 .
0
1
xn
4. Fie ºirul I n = ∫ 1 + x + x 2
, n ≥ 1.
0
Soluþie:
xn x n +1
a) Cum xn ≥ xn+1, ¼ x ∈ [0, 1], rezultã cã ≥ ºi mai departe
1 + x + x 2 1 + x + x2
1 1
xn x n +1 d
∫ 1 + x + x 2
dx ≥
1 + x + x 2∫x , adicã In ≥ In+1, ¼ n ≥ 1.
0 0
1 1 1
xn x n +1 1
∫ ∫
n
0 ≤ In = dx ≤ x d x = = < 1 , deoarece
1 + x + x2 n +1 0
n +1
0 0
xn
0≤ ≤ x n , ∀ x ∈ [0, 1] .
1 + x + x2
1 1 1
xn x n + x n −1 + x n − 2 d x n −1 + x n − 2 d
b) I n = ∫
1 + x + x2
dx =
1 + x + x2 ∫ x −
1 + x + x2
x = ∫
0 0 0
1 1
x n −1 1
∫
n−2
= x dx − I n −1 − I n −2 = − I n −1 − I n − 2 = −I −I .
n −1 0
n − 1 n −1 n −2
0
1
c) Din punctul a) avem 0 ≤ I n ≤ , ∀ n ≥ 1 , folosind criteriul cleºtelui
n +1
obþinem lim I n = 0 .
n →∞
172
ANALIZÃ MATEMATICÃ
Exerciþii propuse
1. Sã se calculeze:
1 1 1 2
⎛ 1 2 ⎞
a) ∫(
0
)
x + x 2 dx ; b) ∫(
0
)
2 x 2 − 3x dx ; c) ∫(
0
3
)
x − 2 x dx ; d) ⎜
1⎝
x ∫
− 3 ⎟ dx ;
x⎠
π
2 π
⎛ 3 1 1 ⎞ 2
1⎝
∫
e) ⎜ 4 − 2 3 + 3
⎜ x x 5
x2
⎟⎟ dx ; f)
⎠
∫ (2sin x − cos x ) dx ; g) ∫ (3cos x − sin x )dx ;
0 0
π π π
4 2 3
⎛ 1 ⎞
dx ; i) ⎛⎜ 2cos x − 2 ⎞⎟ dx ; j) ⎛⎜ −2
1 1
+ 3 2 ⎞⎟ dx ;
1
⎝∫
h) ⎜ 2sin x − 3 2 ⎟
cos x ⎠ π⎝
sin x ⎠ ∫π⎝
2
cos x sin x ⎠ ∫
0
6 6
π π π π
4 2 3 4
1 cos2 x − sin 2 x
∫ (tg x )dx ; l) ∫ ctg ∫ sin ∫
2 2
k) x dx ; m) 2
dx ; n) dx ;
0 π π x cos2 x π
sin 2 x cos2 x
4 4 6
1 2 1
⎛ 1 ⎞
∫( ) 1
∫( ) ∫
2
o) e x − 2 x dx ; p) e ln x + 2 ⋅ 3log3 x dx ; q) ⎜ 2 −2 ⎟⎟ dx ;
⎜ x +1 2 − x2
0 1 0⎝ ⎠
1 1
5 x − 3x ⎛ 2 1 ⎞
r) ∫ 15x
dx ; s) ∫ ⎜⎜⎝ 4 − x2
− ⎟ dx .
x 2 + 1 ⎟⎠
0 0
2. Sã se calculeze:
π π
2
⎛ 1 ⎞ 3
1
3
sin 3x
⎜ ∫
a) ⎜ 2 x x −
23 2
x x
⎟⎟ dx ; b) ∫ sin x ⋅ cos x
dx ; c) ∫ sin3
x
dx ;
1⎝ ⎠ π π
6 4
π
3 1 1
cos3x
d) ∫
π
cos x
dx ; e) ∫ ∫
sin 2 x dx + cos2 x dx ;
0 0
6
1
1 1 2 3
x2 2
f) ∫ ∫
arcsin x dx + arccos x dx ; g) ∫ 1 x4 −1
dx ; h) ∫x 4
−1
dx ;
0 0 − 2
2
π π
2 3 3
x3 + 3 x + 2 1 + sin 2 x 1 − sin 2 x
i) ∫ (
1
2
x x +2 )
dx ; j)
π
cos 2 x ∫ dx ; k) ∫
π
sin 2 x
dx .
6 6
173
CAPITOLUL 5 INTEGRALA DEFINITÃ
⎧⎪ x 2 , x ∈ [−1, 0 )
3. Sã se arate cã funcþia f : [1, 1], f ( x ) = ⎨ este continuã ºi sã se calculeze
⎪⎩ x, x ∈ [0, 1]
1
∫ f ( x) d x .
−1
π π
4. Sã se arate cã funcþia f : ⎡⎢ − , ⎤⎥ → R, f (x) = Nsin xN este continuã ºi sã se calculeze
⎣ 2 2⎦
π
2
∫ π
f ( x ) dx .
−
2
π ⎧⎪ x 2 , x ∈ [−1, 0 )
5. Sã se arate cã funcþia f : ⎡⎢ −1, ⎤⎥ → R, f ( x ) = ⎨ este continuã ºi sã se
⎣ 2⎦ ⎪⎩sin x, x ∈ [0, 1]
π
2
calculeze ∫ f ( x) d x .
−1
⎧ π
⎪ tg x, x ∈ ⎡⎢ − , 0 ⎞⎟
π π ⎪ ⎣ 4 ⎠ este continuã
6. Sã se arate cã funcþia f : ⎡⎢ − , ⎤⎥ → R, f ( x ) = ⎨
⎣ 4 4 ⎦ ⎪cos x − 1, x ∈ ⎡0, π ⎤
⎩⎪ ⎢⎣ 4 ⎥⎦
π
4
ºi sã se calculeze ∫ π
f ( x ) dx .
−
4
⎧ x + 2, x ∈ [−2, −1)
⎪
7. Sã se arate cã funcþia f : [2, 1] → R, f ( x ) = ⎨ x 4 , x ∈ [−1,0 ) este continuã ºi sã
⎪e x − 1, x ∈ [0,1]
⎩
1
se calculeze ∫ f ( x) dx .
−2
8. Sã se calculeze:
3 2 1
174
ANALIZÃ MATEMATICÃ
9. Sã se arate cã:
1 2
∫ ∫
2
a) 2 2 < x + 4 x + 5 dx < 2 10 ; b) e < e x dx < e 4 ;
2
−1 1
2
e
x d e3
c) e 2 ( e − 1) < ∫ x < (e − 1) .
ln x 2
e
1 1
c) ∫ (
0
)
ln x 2 + 1 dx < x arctg x dx . ∫
0
1
12.Dacã funcþia continuã f : [0, 1] → R are proprietatea cã ∫ f ( x) dx > 0 , atunci rezultã cã
0
f (x) ≥ 0, ¼ x ∈ [0, 1]? Analizaþi ce se întâmplã pentru funcþia f (x) = 2x2 x, ¼ x ∈ [0, 1].
1
xn d
13. Fie ºirul I n = ∫ 2x + 3
x.
0
175
CAPITOLUL 5 INTEGRALA DEFINITÃ
Teste de verificare
Testul 1
π π
1. Sã se arate cã funcþia f : ⎡⎢ − , ⎤⎥ → R, f (x) = sin NxN este continuã ºi sã se calculeze
⎣ 2 2⎦
π
2
∫ f ( x ) dx .
π
−
2
1
∫
2
2. Sã se arate cã 1 ≤ e x dx ≤ e − 1 .
0
1
xn d ,
3. Sã se arate cã ºirul cu termenul general an = ∫ x2 + 1
x n ≥ 1 este convergent.
0
Testul 2
⎧ x 2 + x, x ∈ [−2, 0]
⎪
1. Sã se arate cã funcþia f : [2, 3], f (x) = ⎨ x 1 este continuã ºi sã se
⎪⎩e − x 2 + 1 , x ∈ (0, 2 ]
3
calculeze ∫ f ( x ) dx .
−2
1
3
2. Sã se arate cã ln
4 ∫ (
0
)
≤ ln x 2 − x + 1 dx < 0 .
∫ (ln x )
n
3. Sã se studieze convergenþa ºirului cu termenul general an = dx, n ≥ 1 .
1
176
ANALIZÃ MATEMATICÃ
Capitolul 6
∫ ( f ⋅ g )′ ( x)dx = ( f ⋅ g )( x ) a
b
pe de-o parte, iar pe de altã parte
a
b b b
Exemple _______________________________________________________
1
1. Sã calculãm ∫ xe x dx .
0
1 1 1
x ′
( )
1 1
x x x x
∫ xe dx = ∫ x e dx = x e − ∫ e x′dx = e e = e e + 1 = 1.
0 0
0 0 0
2
2. Sã calculãm ∫ x ln xdx .
1
⎛ x 2 ⎞′
2 2 2 2 2 2
x2 x 1 1
∫ x ln xd x = ∫⎜ 2 ⎟ ln x dx =
2
ln x − ∫2 x⋅ dx = 2ln 2 −
2 ∫1
xdx =
1 1⎝ ⎠ 1 1
2
1 x2 1
= 2ln 2 − ⋅
2 2 1 = 2 ln 2 1 + 4 .
177
CAPITOLUL 6 METODE DE CALCUL AL INTEGRALELOR
1
3. Vom calcula ∫ 1 − x 2 dx .
0
1
(deci continuã) având ∫ 1 − x 2 dx = f (1) = lim f (t).
t →1
0 t <1
Þinând cont cã [0, t] ⊂ [0, 1) putem integra prin pãrþi:
t t t t
−x
∫ 1 − x 2 dx = ∫ x ′ 1 − x 2 d x = x 1 − x 2 −∫x⋅ dx =
0 0 0 0 1 − x2
t t
1 − x2 1 t
= t 1− t − ∫
2
dx + ∫ dx = t 1 − t 2 − ∫ 1 − t 2 dt + arcsin x t =
0
0 1 − x2 0 1 − x2 0
( )
t t
1
= t 1 − t 2 − ∫ 1 − t 2 dt + arcsin t; de aici ∫ 1 − x 2 dt = t 1 − t 2 + arcsin t .
0 0
2
( )
1 t
1 − t 2 dt = lim ∫ 1 − x 2 dx = lim
1 π
În final, ∫ t 1 − t 2 + arcsin t = .
0
t →1 t →1 2 4
t <1 0 t <1
3
4. Sã calculãm ∫ arctg x dx .
1
3
1 π π 3 5π
= 4 arctg 3 2arctg1 ∫2 x
dx = 4
3
−2 − x =
4 1 6
3 + 1.
1
178
ANALIZÃ MATEMATICÃ
π
2
5. Vom stabili o relaþie de recurenþã pentru I n = ∫ sin n xdx .
0
π π π
2 2 2
In = ∫ sin n xdx = ∫ sin n −1 x sin xdx = ∫ (− cos x ) ′sinn1xdx =
0 0 0
π
π 2
= cosxsinn1 x 02 ∫ ( − cos x ) (n 1)sin
n2
x cos xdx =
0
π π
2 2
= (n 1) ∫ sin n −2 xcos2x dx = (n 1) ∫ sin n −2 x(1 sin2x)dx =
0 0
π π
2 2
= (n 1) ∫ sin n −2 xdx (n 1) ∫ sin n xdx = (n 1)In2 (n 1)In.
0 0
n −1
În final, I n = I .
n n2
Rezultatul obþinut este cunoscut sub numele de prima formulã (metodã) de schimbare
de variabilã.
179
CAPITOLUL 6 METODE DE CALCUL AL INTEGRALELOR
Exemple _______________________________________________________
π
4
cos x
1. Sã calculãm ∫ 1 + sin 2 x dx .
0
Rezolvare
Prezenþa funcþiei cos la numãrãtor ne sugereazã alegerea ϕ′(x) = cos x ºi deci
π
ϕ(x) = sin x, x ∈ ⎡⎢0, ⎤⎥ .
⎣ 4⎦
cos x 1 1
Atunci = ϕ ' ( x ) . Cu notaþiile din teoremã, avem f ( x ) =
1 + sin x 1 + ϕ ( x )
2 2
1 + x2
π
π ϕ⎛⎜ ⎞⎟ 2
4 ⎝ 4⎠ 2 2
cos x 1 1 2
ºi atunci ∫ 1 + sin 2 x dx = ∫ 1 + x2 dx = ∫ 1 + x2
d x = arctg x 0
2 = arctg
2
.
0 ϕ (0 ) 0
4 x
e
2. Sã calculãm ∫ x
dx .
1
Rezolvare
1
Considerãm ϕ ' ( x ) = , x ∈ [1, 4]; deducem cã ϕ ( x ) = x , funcþie derivabilã
2 x
cu ϕ(1) = 1, ϕ(4) = 2 ºi f (x) = ex.
4 x 4 2
e 2
dx = ∫ e ( ) 2ϕ′ ( x ) dx = 2∫ et dt = 2 et = 2(e2 e).
ϕ x
Mai departe: ∫ x 1
1 1 1
3
1
3. Calculãm ∫x dx .
1 (x 2
+1 )
Rezolvare
Pentru a evidenþia ϕ′(x), amplificãm cu 2x.
3
1 2x
Obþinem ∫ dx ºi alegem ϕ(x) = x2; cu notaþiile din teoremã, avem:
2 1 x x2 + 1
2
( )
3 ϕ(3) 9
1 1 1 1 1 ⎛1 1 ⎞
f (x) =
x ( x + 1)
ºi ∫x
1 (x 2
+1 )
dx =
2 ∫ t (t + 1)
dt = − ∫
2 ⎜⎝ t t + 1 ⎟⎠
dt =
ϕ(2) 1
9
=
1
2
(ln t − ln(t + 1) ) = 12 ⎛⎜ ln 10
9 1 1 9
− ln ⎞⎟ = ln .
2 2 5
1 ⎝ ⎠
180
ANALIZÃ MATEMATICÃ
Cum procedãm în practicã pentru calculul integralelor prin prima formulã de schimbare
de variabilã?
Identificãm ϕ′(x) ºi notãm t = ϕ(x).
Înlocuind, formal, ϕ′(x)dx prin dt, scoatem în evidenþã f (t) ºi apoi continuãm calculul
integralei în t.
Exemple _______________________________________________________
2
x
1. ∫ dx .
1 1 + x3
Rezolvare
⎛ 3
⎞′ 1
x apare dintr-o derivare: ⎜ x 2 ⎟ = 3 x 2 = 3 x .
⎝ ⎠ 2 2
3
3
Notãm x 2 = t, atunci x dx = dt.
2
⎧⎪ x = 1 ⇒ t = 1
Pentru noile capete de integrare avem ⎨ 3 .
⎪⎩ x = 2 ⇒ t = 2 2 = 2 2
2 2 2 2
x 2 1 3 2 1
Obþinem ∫ dx =
3 ∫1
⋅
2
x dx =
3 ∫ dt =
1 1+ x 3
⎛ 3⎞
2
1 1+ t2
1+ ⎜ x2 ⎟
⎝ ⎠
( )
2 2
2
ln t + 1 + t 2 2 3+ 2 2
= = ln .
3 1 3 1+ 2
1
2. ∫x 1 − x 2 dx.
0
Rezolvare
∫ x 1 − x 2 dx = − 1 ∫ 1 − x 2 ( −2 x ) dx = − 1 ∫ t dt = 1 ∫ t 2 dt = 1 ⋅ 2 t 2 =
1.
0
20 21 20 2 3 3
0
OBSERVAÞIE
Atunci când evidenþierea lui ϕ′(x) se face greu (se observã greu) putem apela ºi la o
altã metodã de schimbare de variabilã.
181
CAPITOLUL 6 METODE DE CALCUL AL INTEGRALELOR
TEOREMÃ
Dacã ϕ: [a, b] → [c, d], f : [c, d] → R sunt funcþii cu proprietãþile:
a) f este continuã pe [c, d],
b) ϕ este bijectivã, ϕ ºi ϕ1 sunt derivabile cu derivatele continue,
b ϕ (b )
∫ f (ϕ (t )) dt = ∫ f ( x ) (ϕ ) ( x ) dx .(**)
−1 ′
atunci
a ϕ( a )
Pe de altã parte,
(G ϕ1)′(x) = G′(ϕ1(x)) · (ϕ1)′(x) = f (ϕ(ϕ1(x))) · (ϕ1)′(x), adicã
ϕ (b )
∫ f ( x )(ϕ )
−1 ′
(x)dx = (G ϕ1) (ϕ(b)) (G ϕ1)(ϕ(a)) = G(b) G(a). (2)
ϕ( a )
Exemple _______________________________________________________
2
1
1. ∫1+ x
dx .
1
⎧x = 1 ⇒ t = 1
Notãm x = t, x = t2 ºi de aici dx = 2tdt ºi ⎨ .
⎩x = 2 ⇒ t = 2
2 2 2
1 1 ⎛ t +1 1 ⎞ 2
∫ 1 + x dx = ∫ 1+ t
2tdt = 2 ∫ ⎜⎝ 1 + t − 1 + t ⎟⎠ dt = 2(t ln( 1 + t )) 1 =
1 1 1
⎛ 1+ 2 ⎞
= 2 ⎜ 2 − 1 − ln .
⎝ 2 ⎟⎠
182
ANALIZÃ MATEMATICÃ
Rezolvare cu schimbarea I de variabilã (comparativã)
2 2
1
1
1
1 1
∫ 1 + x dx = ∫ 1 + x ⋅ 2 x ⋅ 2 x dx . ( )
1 1
Putem lua ϕ′(x) = ; ϕ(x) = x = t ºi mai departe dx = dt, iar
2 x 2 x
⎧x = 1 ⇒ t = 1
⎨ .
⎩x = 2 ⇒ t = 2
2 2
1 2t
∫ 1 + x dx = ∫ 1 + t dt ºi mai departe se procedeazã ca mai sus.
1 1
1
2. ∫ 1 − x 2 dx .
−1
Rezolvare
⎧ x = −1 ⇒ t = − π
⎪ 2.
Vom face schimbarea de variabilã x = sin t cu dx = cos tdt ºi ⎨
π
⎪x = 1 ⇒ t =
⎩ 2
π π π
1 2 2 2
1 + cos 2t
∫ 1 − x 2 dx = ∫ 1 − sin 2 t cos t dt = ∫ cos
2
tdt = ∫ dt =
−1 π π π
2
− − −
2 2 2
π π
2
1 1 ⎛ sin 2t ⎞ 2 1
=
2 ∫π (1 + cos 2t ) dt = 2 ⎜⎝ t + 2 ⎟⎠ π = 2 π.
− −
2 2
OBSERVAÞIE
a ⎧ a
f ( x )dx = ⎨ ∫0
⎪2 f ( x )dx , dacã f este parã
∫ .
−a ⎪ 0, dacã f este imparã
⎩
183
CAPITOLUL 6 METODE DE CALCUL AL INTEGRALELOR
În prima integralã facem schimbarea de variabilã t = ϕ(x) = x cu ϕ′(x) = 1 ºi
ϕ(a) = a, ϕ(0) = 0.
0 0 a a
Avem ∫ f ( x )dx = ∫ f ( −t ) ( −dt ) = ∫ f (−t )dt = ∫ f (t )dt .
−a a 0 0
a a
Adicã egalitatea (*) devine ∫ f ( x )dx = 2∫ f ( x )dx .
−a 0
În cazul în care f este imparã, adicã f (x) = f (x), ¼ x ∈ [a, a] procedând analog obþinem:
0 0 a a
a
Egalitatea (*) devine ∫ f ( x )dx = 0 .
−a
Exemple _______________________________________________________
1
2− x
1. ∫ ln 2 + x dx = 0 .
−1
2− x
Într-adevãr, funcþia f (x) = ln este imparã, deoarece
2+ x
−1
2+ x 2−x⎞ 2−x
f (x) = ln = ln ⎛⎜ ⎟ = − ln 2 + x = f (x).
2− x ⎝2+ x⎠
3
x 2007 + sin 3 x + tg 5 x + 1
2. Sã calculãm ∫ 1 + x2
dx .
− 3
Vom scrie:
3 3 3
x 2007 + sin 3 x + tg 5 x + 1 x 2007 + sin 3 x + tg 5 x 1
∫ 1 + x2
dx = ∫ 1 + x2
dx + ∫ 1 + x2
dx.
− 3 − 3 − 3
3
x 2007 + sin3 x + tg5 x x 2007 + sin 3 x + tg 5 x
Funcþia f (x) =
1 + x2
este imparã, deci ∫ 1 + x2
dx = 0,
− 3
rãmâne:
3 3 3
x 2007 + sin 3 x + tg 5 x + 1 1 1 3 π
∫ 1 + x 2
d x = ∫ 1 + x 2
dx = 2 ∫ 1 + x2 dx = 2arctg x0 = 2
3
.
− 3 − 3 0
1
Am folosit faptul cã funcþia g(x) = este parã.
1 + x2
184
ANALIZÃ MATEMATICÃ
OBSERVAÞII
Fie f : [a, b] → R o funcþie continuã. Iatã câteva proprietãþi obþinute prin substituþii
generale:
b b
i) ∫ f ( x )dx = ∫ f (a + b − x )dx (conservarea intervalului t = a + b x)
a a
b b− a b− a
ii) ∫ f ( x)dx = ∫ f ( x + a)dx = ∫ f (b − x)dx
a 0 0
(translaþie în origine, t = x a sau t = b x)
b c
a+b b−a a+b
iii) ∫ f ( x)dx = ∫ f( − x)dx, c = (centrarea în origine t = −x)
a −c
2 2 2
Exemple _______________________________________________________
π
4
π
1. Calculãm I = ∫ ln (1 + tg x ) dx folosind substituþia de conservare a intervalului t = x.
0
4
π π
0 4 4
⎛ π ⎞ ⎛ 1 − tg x ⎞ 2
I = ∫ ln ⎜1 + tg ⎛⎜ − x ⎞⎟ ⎟ (dx) = ∫ ln ⎜1 + ⎟ dx = ∫ ln dx =
π ⎝ ⎝ 4 ⎠⎠ 0 ⎝ 1 + tg x ⎠ 0
1 + tg x
4
π π
4 2 π
π π
= ∫ ln 2dx ∫ ln (1 + tg x ) dx. Obþinem 2I = (ln 2 ) x 04 = ln 2, de unde I = ln 2.
0 0
4 8
b
a+b
2. Calculãm ∫ ( x − a )(b − x )dx folosind sustituþia t =
2
x, dt = dx.
a
b− a
b 2
⎛ b + a − x − a ⎞⎛ b − b + a + x ⎞ dx =
I=∫ ( x − a )(b − x ) dx = ∫ ⎜ 2 ⎟⎜ 2 ⎟
a b −a ⎝ ⎠⎝ ⎠
−
2
b −a
2 2
⎛ b − a ⎞ − x 2 dx.
= ∫ ⎜ 2 ⎟
⎝ ⎠
b −a
−
2
185
CAPITOLUL 6 METODE DE CALCUL AL INTEGRALELOR
2 2
Continuãm cu substituþia x = t, dx = dt, iar capetele integralei obþinute
b−a b−a
⎧x = b − a ⇒ t = 1
⎪ 2
sunt ⎨ .
⎪x = − b − a
⇒ t = −1
⎩ 2
Obþinem:
1 2 2 2 1 2
b−a⎞ ⎛b−a⎞ 2 b−a ⎛b−a⎞ ⎛b−a⎞ π
I = ∫ ⎛⎜ 2
⎟ − ⎜ 2 ⎟ t ⋅ 2 dt = ⎜ 2 ⎟ ∫ 1 − x d x = ⎜ 2 ⎟ 2 .
−1 ⎝
2 ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ −1 ⎝ ⎠
În ultima egalitate am þinut cont de rezultatul obþinut la exemplele anterioare.
∫ (1 + x ) dx = ∫ (Cn + Cn x + Cn x + ... + Cn x ) dx .
n 0 1 2 2 n n
Obþinem
0 0
Mai departe:
1 1
⎛ 2 3 n +1
⎞
∫( Cn0 + C1n x + Cn2 x 2 + ... + Cnn x n ) dx = ⎜ Cn0 x + x C1n + x Cn3 + ... + x Cnn ⎟ =
2 3 n + 1
0 ⎝ ⎠0
1 1 1
= Cn0 + Cn1 + Cn3 + ... + Cn .
2 3 n +1 n
1 1 1 2n +1 − 1
Aºadar Cn0 + Cn1 + Cn3 + ... + Cnn = .
2 3 n +1 n +1
186
ANALIZÃ MATEMATICÃ
Exerciþii rezolvate
1. a) Fie f : [1, 1] → R o funcþie continuã.
π
π 2 π
π
Sã se arate cã ∫ xf (sin x)dx = π ∫ f (sin x )dx =
2 ∫0
f (sin x)dx .
0 0
π
x sin x
b) Sã se calculeze ∫ 5 − sin 2
x
dx.
0
Rezolvare
π
π 2 π
a) Avem ∫ xf (sin x)dx = ∫ xf (sin x )dx + ∫ xf (sin x )dx .
0 0 π
2
π
Cu substituþia x = π t, t ∈ ⎡⎢0, ⎤⎥ , a doua integalã devine:
⎣ 2⎦
π π π
2 2 2
− ∫ ( π − t ) f (sin ( π − t )) ( −dt ) = π ∫ f (sin t ) dt − ∫ tf (sin t ) dt ,
0 0 0
de unde se obþine prima relaþie cerutã.
Pentru a doua parte a egalitãþii avem:
π
π 2 π
I = ∫ f (sin x)dx = ∫ f (sin x)dx + ∫ f (sin x)dx .
0 0 π
2
Folosind substituþia t = π x, a doua integralã devine:
π
π 0 2
Rezolvare
1
a) Facem subtituþia tg x = t ºi deci x = arctg t; mai departe, formal, dx = dt.
1+ t2
π
Dacã x = 0 obþinem t = 0, dacã x = obþinem t = 1.
4
1 1
t ⎛ 1 ⎞ 1
Integrala devine ∫ 1 + t dt = ∫ ⎜⎝1 − 1 + t ⎟⎠ dt = (t − ln (1 + t )) 0 = 1 ln 2.
0 0
b) Fie u(x) = 3sin x + 2 cos x ºi v(x) = sin x 5cos x.
Încercãm sã gãsim α, β ∈ R astfel încât v(x) = αu(x) + βu′(x). Astfel:
sin x 5 cos x = α(3 sin x + 2 cos x) + β(3 cos x 2sin x) =
= (3α 2β) sin x + (2α + 3β)cos x.
π
Dacã înlocuim pe x cu 0 ºi obþinem sistemul:
2
⎧α = − 7
{ −5 = 2α + 3β
1 = 3α − 2β
, cu soluþiile
⎪
⎨
⎪β = −
13 .
17
⎩ 13
π 7 17 π π
2 − u ( x ) − u′ ( x ) 2
7 17 2 u′ ( x )
Putem scrie I = ∫ 13 13
u ( x )
dx = ∫ 13 13 ∫ u ( x ) dx =
− d x −
0 0 0
π 3
7 2 17 1
= − x − dt = 7 π − 17 ln 3 ,
∫
13 0 3 t 26 3 2
2
unde am folosit schimbarea de variabilã u(x) = t.
3. Calculaþi integralele:
π
2 π
1 + sin x x
a) ∫ e dx; b) ∫ | sin 5 x | dx.
0
1 + cos x 0
Rezolvare
2
π π ⎛ sin x + cos x ⎞ π
2 2 ⎜ 2 2 ⎟ 2 ⎛ x
2
⎞ x
1 + sin x x ⎝ ⎠ exdx = 1
∫ 1 + cos x e dx = ∫ 2 ∫0 ⎜⎝
a) 1 + tg ⎟ e dx =
2
x ⎠
0 0 2cos 2
2
188
ANALIZÃ MATEMATICÃ
π π π
12 2 2
⎛1 + 2 tg x + tg 2 x ⎞ ex = tg x e x dx + 1 ⎛1 + tg 2 x⎞ x
= ∫ ⎜ ⎟ ∫ ∫ e dx =
20 ⎝ 2 2⎠ 0
2 2 0 ⎜⎝ 2 ⎟⎠
π π π
integr.prin pãrþi
} 2
1 1 2 π
= tg x e x 2 x x
− ∫ ⎜⎛1 + tg 2 ⎟⎞ e x dx + ∫ ⎜⎛1 + tg 2 ⎟⎞ exdx = e 2 .
2 0 0
2 ⎝ 2 ⎠ 2 0 ⎝ 2 ⎠
π 5π
1
b) Vom face substituþia 5x = t ºi avem ∫ | sin 5 x | dx =
5 ∫0
| sin t | dt =
0
1⎛ ⎞
π 2π 3π 4π 5π
= ⎜ ∫ | sin t | dt + ∫ | sin t | dt + ∫ | sin t | dt + ∫ | sin t | dt + ∫ | sin t | dt ⎟ =
5⎝0 π 2π 3π 4π ⎠
1⎛ ⎞ 10
π 2π 3π 4π 5π
= ⎜
5⎝0∫ sin t dt − ∫ sin t dt + ∫ sin t dt − ∫ sin t dt + ∫ sin t dt ⎟ = = 2.
π 2π 3π 4π ⎠ 5
4. Sã se calculeze integralele:
π π
4 4
sin 2 x cos x cos2 x sin x
I=∫ dx ; J = ∫ dx .
0
sin x + cos x 0
sin x + cos x
Rezolvare
π π
sin x cos x (sin x + cos x )
4
14 1 π
1
I+J= ∫ dx = ∫ sin 2 x = − cos 2 x 04 = .
0
sin x + cos x 2 0
4 4
π
4 sin x cos x (cos x − sin x )
JI=∫ dx .
0
sin x + cos x
Facem schimbarea de variabilã sin x + cos x = t ºi obþinem (cos x sin x)dx = dt, iar
t2 −1
ridicând la pãtrat obþinem sin2x + cos2x + 2sin x cos x = t2 de unde sin x cos x= .
2
2 2 2 2
t −1 1 ⎛ 1⎞ 1 ⎛ t2 ⎞ 1
Mai departe: J I = ∫ 2t
dt =
2 ∫ ⎜⎝ t − t ⎟⎠ dt = 2 ⎜ 2 − ln t ⎟ = 4 (1 ln 2).
1 1 ⎝ ⎠1
1
Adunând cele douã relaþii obþinem J = (2 ln 2), apoi scãzând cele douã relaþii
8
1
avem I = ln 2.
8
189
CAPITOLUL 6 METODE DE CALCUL AL INTEGRALELOR
⎧ x +1 −1
⎪ , x ∈ (0,1]
5. Fie funcþia f : [0, 1] → R, f (x) = ⎨ x .
⎪ 1
, x =0
⎩ 2
1
Sã se arate cã funcþia f este continuã ºi sã se calculeze ∫ f ( x)dx .
0
Rezolvare
1+ x −1 1 1 1
Þinând cont cã lim f ( x ) = lim = lim = , f (0) = , iar pe inter-
x →0 x →0 x x →0 1 + x + 1 2 2
x >0 x >0 x >0
valul (0, 1] este rezultat al unor operaþii cu funcþii elementare putem spune cã funcþia
este continuã.
1 1
x +1 −1 1
I= ∫ x
dx = ∫
x +1 +1
dx ; continuãm cu schimbarea de variabilã
0 0
1
1
6. Calculaþi ∫1+ x
dx .
0
Rezolvare
Vom face schimbarea de variabilã x = t, iar funcþia ϕ(x) = x nu este derivabilã în
x0 = 0, de aceea vom proceda dupã cum urmeazã:
1 1
′
I = lim I ( a ) , unde I ( a ) = ∫
a→0
1
a 1+ x
⋅2 x ⋅ ( ) x dx =
2t
∫ 1 + t dt =
a >0 a
1
1 ⎞
= 2 ∫ ⎛⎜1 −
1
⎟ dt = 2 (t − ln (t + 1)) = 2(1 ln 2 a + ln(1 + a )).
a⎝
1+ t ⎠ a
(
Obþinem I = lim 2 1 − ln 2 − a + ln 1 + a
a→0
( )) = 2(1 ln 2).
a >0
1
1
7. a) Sã se calculeze I = ∫ dx .
−1 (x 2
)(
+ 1 1 + ex )
a
f (x)
b) Sã se calculeze J = ∫ 1 + b x dx, a, b > 0, cu f funcþie parã.
−a
190
ANALIZÃ MATEMATICÃ
Rezolvare
a) Facem substituþia x= t ºi deci, formal, dx= dt.
Dacã x = 1 obþinem t = 1, dacã x = 1, avem t = 1.
−1 1 1
1 1 et
Avem I = ∫ ( − dt ) = ∫ d t = ∫ dt.
1 ( )(
t 2 + 1 e −t + 1 ) −1 t 2 + 1 ⎛ 1 + 1⎞
⎜ t ⎟ (
2
)
−1 t + 1 1 + e
t
( )( )
⎝e ⎠
1 1
1 ex
Putem scrie 2I = ∫ dx + ∫ dx =
−1 (x 2
)(
+ 1 1 + ex ) −1 ( )(
x2 + 1 1 + ex )
1 1
1 + ex 1 1 π π
= ∫ dx = ∫ x 2 + 1 dx = arctg x = . Deci I = .
−1 ( )(
x2 + 1 1 + e x ) −1
−1 2 4
0 a
f ( x) f ( x)
b) J = ∫ 1 + bx d x + ∫ 1 + b x dx .
−a 0
0
f ( −t ) b
a t
f (t )
−t (
Facem substituþia t= x în prima integralã ºi obþinem ∫1+ b − dt ) = ∫ dt.
a 0 1 + bt
Revenind, J = ∫
a
b x f ( x) a
f ( x) a f ( x) 1 + b
( x
) dx = a
x
d x + ∫ 1 + bx d x = ∫ 1 + bx ∫ f ( x)dx .
0 1+ b 0 0 0
π
2
8. Fie ºirul I n = ∫ sin n xdx , n ∈ N.
0
a) Stabiliþi o relaþie de recurenþã pentru calculul lui In ≥ 2 ºi calculaþi I5.
b) Calculaþi urmãtoarele limite:
π π
2 2
n+2 2 n +1
∫ sin xdx ∫ sin xdx
0
lim π
ºi lim 0 .
n →∞ n →∞ π
2 2
n 2n
∫ sin xdx ∫ sin xdx
0 0
Rezolvare
n −1
a) Avem relaþia de recurenþã In = I , n ≥ 2 ( a se vedea paragraful Integrarea
n n2
prin pãrþi).
π
π
2
4 2 2 2 2 2
Atunci: I5 = I3; I3 = I1 =
5 3 3
sin x dx = ( − cos x )
3 ∫
0 0
=
3
.
4 2 8
Deci I5 = ⋅ = .
5 3 15
191
CAPITOLUL 6 METODE DE CALCUL AL INTEGRALELOR
b) Conform punctului anterior, avem:
π π
2 2
n+ 2
∫ sin xdx ∫ sin n + 2 xdx
I n +1
0
= n+2 = , ¼ n ∈ N ºi de aici lim 0 π =1.
π
2
I n n + 2 n →∞
2
n n
∫ sin xdx ∫ sin xdx
0 0
π
Deoarece sin2n+2x ≤ sin2n+1x ≤ sin2nx, ¼ n ∈ N, ¼ x ∈ ⎡⎢0, ⎤⎥ , obþinem:
⎣ 2⎦
I I
I2n+2 ≤ I2n+1 ≤ I2n de unde 2 n + 2 ≤ 2 n +1 ≤ 1, ¼ n ∈ N.
I2n I2n
π
2
2 n +1
∫ sin xdx
Din criteriul cleºtelui obþinem lim 0 = 1.
n →∞ π
2
2n
∫ sin xdx
0
Exerciþii propuse
1. Sã se calculeze
π
e 2 e 1 1 2
a) ∫ ln x dx; b) ∫ x 2 ln x dx; c) ∫ ln 2 x dx; d) ∫ x 2 e x dx; e) ∫ xe1− x dx; f) ∫ x sin x dx;
1 1 1 0 0 0
π π
π e 2 4 π
ln x x 2 2
g) ∫ x cos x dx; h) ∫ x dx; i) ∫ e sin x dx; j) ∫ x tg x dx; k) ∫ x cos x dx;
0 2 0 0 0
1 1 1
x x x
l) ∫ e x dx; m) ∫ arctg x dx; n) ∫ arcsin dx;
0 ( x + 1)
2 2 2
0 x +1 0 x +1
( ) ( )
1 3 3
o) ∫ x ln x + 1 + x 2 dx; p) ∫ ln x + x 2 − 1 dx; q) ∫ x arctg x dx;
0 2 0
1 2 e 2 1
x + x + 1 arctg x
∫ ( x ln x ) dx; t) ∫ x ln (1 + x ) dx; u) ∫ arctg x dx;
2
r) ∫ x 2 + 1 e dx; s)
0 1 0 0
π
π 1 2 e2
x2
∫ ( x sin x ) dx; w) ∫ ∫ sin (ln x ) dx.
2
v) dx; x) ∫ 9 − x 2 dx; z)
2
0 0 4+ x 0 1
192
ANALIZÃ MATEMATICÃ
2. Sã se calculeze:
1 1 1 1 3
x 1 2
a) ∫ e dx; b) ∫ arcsin x dx; c) ∫ x arcsin x dx; d) ∫1 x2 arcsin x dx; e) ∫ 1 + x dx;
0 −1 0 0
2
1 3 1
x
f) ∫ 4 − x 2 dx; g) ∫ x 2 − 1 dx; h) ∫ arcsin dx.
2
0 2 0 x +1
∫ ( x + a )e ∫ (x )
x 2 x
a) dx = b; b) + a x + b e dx = a.
0 −1
4. Sã se calculeze:
π π π π
1
2
sin x 3
1 + tg 2 x 2
1 3
4
x2
a) ∫ 2
dx; b) ∫ tg x dx; c) ∫ sin x dx; d) ∫ (tg x + tg x) dx; e) ∫ xe dx;
0 1 + cos x π π 0 0
6 3
π
2 1 1 −1 e2
3 x x2 ex 1
f) ∫ sin x dx; g) ∫ 4
dx; h) ∫ 1 + x6 dx; i) ∫ dx; j) ∫ x ln x dx;
01+ x
2x
0 0 −2 1− e e
π π
1 1 4 2
ex cos x 2
2x + 1
k) ∫ x x 2 + 1 dx; l) ∫ 1 + e2 x dx; m) ∫ 1 + sin x dx; n) ∫ sin x ⋅ 2cos x dx; o) ∫ dx;
0 0 0 0 1 x2 + 1
π π π
2 3 1 6
1 2x +1 sin x + cos x
(
p) ∫ (sin 2 x ) arctg sin 2 x dx; q) ∫
cos x )
dx; r) ∫ x 2 + x + 1 dx; s) ∫ cos x − sin x dx;
0 0 0 0
π
2 e log 2
2
1
t) ∫ ( x + 1) x 2 + 2 x + 5 dx; u) ∫ x 1 + ln 2 x dx; v) ∫ 2 x cos 2 x dx;
0 1 ( ) 0
π
e3 2 1
∫ (3 x )
1 2 3
x) ∫ dx; y) ∫ xe cos x sin x 2 dx; z) 2
+ 2x + 1 x3 + x 2 + x + 2 dx.
2
e x 1 + ln x 0 −2
3
1 1 2 1
d) ∫ 2
dx,
x
= t ; e) x 2 − 1 dx, x +
∫ x4 + 1 x
= t;
1 x x +1
1
193
CAPITOLUL 6 METODE DE CALCUL AL INTEGRALELOR
2 3
x2 + 1 1 x x −1 x −1
f) ∫ x 4 + x 2 + 1 dx, x − x = t ; g) ∫ dx, = t;
1 2 ( 2
x −1 x +1) x +1
1
h) ∫ x 2 1 − x 2 dx, x = cos t.
0
7. Sã se calculeze:
∫ ln ( x + )
π 2 1
x 2008 sin x
a) ∫e sin x dx; b) ∫ ln 1 + x 2010 dx; c) x 2 + 1 dx;
−π −2 ( ) −1
1 1 1
x5 + 1
∫ (sin )
2008 2− x arccos x
d) x ln
2+ x
dx; e) ∫ dx; f) ∫ 2
dx.
−1 1 + x
2
−1 −1 x +1
***
8. Sã se calculeze
π π π
2 x 1 2 2 2
e + cos x x sin x + cos x 2sin x − 3cos x
a) ∫ x dx; b) ∫ ex + 1 dx; c) ∫ 2sin x + 3cos x dx; d) ∫ 3cos x + 5sin x dx.
0 e + sin x + cos x −1 0 o
9. Sã se arate cã:
2 π
2 2 e 1
2π 2
a) ∫ arcsin x dx + ∫ sin x 2 dx = ; b) ∫ ln xdx + ∫ e x dx = e.
0 0
4 1 0
10.Sã se calculeze:
1
ln (1 + x ) π π
x sin x
1
194
ANALIZÃ MATEMATICÃ
11.Sã se calculeze:
1
1 1
x 2 arctg x 2
2x
a) ∫
x2 + 1
dx; b) ∫ arcsin x dx; c) ∫ ( x − 1) arcsin 1 + x 2 dx;
0 0 −1
π
1 1
sin x
d) ∫ x 3 1 + x 2 dx; e) ∫ x 5 1 − x 2 dx; f) ∫ 3 + sin 2 x dx;
0 0 −π
2 −1 3
1 1 1
g) ∫ x(1 + x 2 ) dx; h) ∫ x(1 + x 6 ) dx; i) ∫ x(1 − x 4 ) dx.
1 −2 2
3 2
13.Sã se determine care dintre integrale este mai mare, ∫ arctg x dx sau ∫ arctg x dx?
−2 −3
⎧ ⎛ π⎤
π ⎪ x ln x, x ∈ ⎜ 0, ⎥
14.a) Fie funcþia f : ⎡⎢ 0, ⎤⎥ → R, f (x) = ⎨ ⎝ 2 ⎦ . Sã se arate cã funcþia f este
⎣ 2⎦ ⎪⎩ 0, x=0
π
2
continuã ºi sã se calculeze ∫ f ( x) dx.
0
⎧ ln 1 + x 2
⎪ (
, x ∈ (0, 1] .
)
b) Fie funcþia f : [0, 1] → R, f (x) = ⎨
x2
⎪ 1, x=0
⎩
1
Sã se arate cã funcþia f este continuã ºi sã se calculeze ∫ f ( x) dx.
0
n +1
In
∫ ln ( x )
2
16.Fie ºirul In = + x − 2 dx, n ≥ 2. Sã se calculeze lim .
n
n →∞ ln n
195
CAPITOLUL 6 METODE DE CALCUL AL INTEGRALELOR
1
17.Fie In = ∫ x n e x dx, n ∈ N.
0
a) Calculaþi I0 ºi I1.
b) Stabiliþi o formulã de recurenþã pentru calculul lui In, n ≥ 1.
π
4
n
18.Fie In = ∫ tg x dx, n ∈ N.
0
1 1 ( −1) n .
n +1
π
2
21.Fie In = ∫ cos n x dx, n ∈ N.
0
a) Calculaþi I1 ºi I2.
b) Stabiliþi o relaþie de recurenþã pentru calculul lui In, n ≥ 2.
π π
2 2
n+ 2 n +1
∫ cos xdx ∫ cos xdx
0
c) Calculaþi lim π
ºi lim 0 .
n →∞ n →∞ π
2 2
n n
∫ cos xdx ∫ cos xdx
0 0
196
ANALIZÃ MATEMATICÃ
Teste de verificare
Testul 1
Sã se calculeze:
1
ex
1. ∫
0
1 + e x
dx .
2. ∫ x ln (1 +
0
)
1 + x 2 dx .
1
tg x
3. ∫ ln (1 + x ) dx .
−1
4
Testul 2
Sã se calculeze:
1
e3 x d
1. ∫
0
1 + ex
x.
2. ∫ x ln (1 +
0
)
1 − x 2 dx .
∫ (2 )
+ 2− x sin x dx .
x
3.
−1
( )
n
4. Sã se studieze convergenþa ºirului I n = ∫ x 2 + 1 dx ºi apoi sã se determine o
0
Testul 4
Sã se calculeze:
π
x cos x
1. ∫ 1 + cos 2 x dx .
0
1
(x 2
)
+ x + 1 earctg x
2. ∫ 2
x +1
dx .
0
1
tg x
3. ∫ ln dx .
−1 (1 + x ) 2008
π
2
4. Sã se studieze convergenþa ºirului I n = ∫ cos nx cos n x dx ºi apoi sã se determine o
0
198
ANALIZÃ MATEMATICÃ
Capitolul 7
Vom calcula în continuare integralele funcþiilor simple de tipul ii) ºi iii) pe un interval [a, b].
a) Dacã funcþia raþionalã f : [a, b] → R este de forma
1
f ( x) = , λ ∈ R \ [a, b],
x−λ
b
1 b b−λ
avem ∫ x − λ dx = ln x − λ a
= ln b − λ − ln λ − a = ln
a−λ .
a
b
1 ⎛⎜ ⎞
b
1 1 1 1 1 ⎟.
avem ∫ dx = − ⋅
n − 1 ( x − λ )n −1
=− −
n − 1 ⎜ (b − λ )n −1 ( a − λ )n −1 ⎟
a ( x − λ )n a ⎝ ⎠
199
CAPITOLUL 7 INTEGRAREA FUNCÞIILOR RAÞIONALE
c) Dacã funcþia raþionalã f : [a, b] → R este de forma
1
f ( x) = , λ ≠ 0,
x2 + λ2
b b
1 1 x 1⎛
avem ∫ x 2 + λ 2 dx = λ arctg λ = arctg b − arctg a ⎞⎟ .
a a λ ⎜⎝ λ λ⎠
b b b b
1 1 λ2 1 x 2 + λ2 d 1 x2
∫ dx = ∫ dx = ∫ x− 2 ∫ dx =
(x ) (x ) ( ) ( )
2 2
a
2
+λ 2 λ2 a
2
+λ 2
2
λ2 a
2
x +λ 2
2
λ a x 2 + λ2
⎛ −1 ⎞′ d =
b b
1 1 1
= ∫
λ2 a x2 + λ2
d x ∫ ⎜
x ⎟ x
2λ 2 a ⎝ x 2 + λ 2 ⎠
b b b
1 1 1 x 1 1
2 ∫ 2 2 ∫ 2
= 2
dx + · 2 dx =
λ a x +λ 2λ x + λ 2
2
a 2λ a x + λ 2
b
1 ⎛1 x x ⎞
= 2 ⎜λ
arctg + 2 ⎟ =
2λ ⎝ λ x + λ2 ⎠ a
1 ⎛1⎛ b a b a ⎞⎞
= 2 ⎜λ⎜
arctg − arctg ⎞⎟ − ⎛⎜ 2 − 2 ⎟ .
2λ ⎝ ⎝ λ λ ⎠ ⎝b +λ 2
a + λ 2 ⎠ ⎟⎠
OBSERVAÞII
i) Dacã dãm m factor comun putem aduce funcþiile de tipul iii) la forma
B' x + C '
f (x ) = cu p2 4q < 0, n ∈ {1, 2}.
(x 2
+ px + q ) n
p 4q − p 2
unde ϕ(x) = x + ºi γ = > 0.
2 4
200
ANALIZÃ MATEMATICÃ
Ne vom ocupa mai departe, þinând cont de observaþiile anterioare, de funcþiile de
tipul iii), astfel:
b b ϕ( b ) ϕ (b )
1 ϕ′( x ) dt 1 t
I. ∫ x 2 + px + q dx = ∫ ϕ2 ( x) + γ 2 dx = ∫ t 2 + γ 2 = γ arctg γ =
a a ϕ (a ) ϕ( a )
1⎛ ϕ (b ) ϕ (a ) ⎞
= ⎜ arctg − arctg ;
⎜
γ⎝ γ γ ⎠⎟⎟
b b ϕ (b )
1 ϕ′( x) dt
II. ∫ dx = ∫ dx = ∫ ºi vom continua folosind
(x ) ( ϕ ( x) + γ ) (t )
2 2 2
2 2 2 2
a + px + q a ϕ( a ) + γ2
punctul d).
x
III. Dacã funcþia este de tipul f ( x ) = , atunci, înmulþind ºi împãrþind
(x )
2
2
+ px + q
cu 2, apoi adunând ºi scãzând p, obþinem:
1 2x + p p 1
f ( x) = ⋅ − ⋅ .
2
( ) 2
( )
2 2
2 2
x + px + q x + px + q
A doua funcþie din membrul drept este de tipul precedent.
Vom face schimbarea de variabilã t:= Ψ(x) = x2 + px + q ºi obþinem:
ψ (b )
b
2x + p b
ψ′ ( x ) dt 1
ψ (b )
⎛ 1 1 ⎞
∫ dx = ∫
ψ2 ( x )
dx = ∫ t 2 t ψ a = − ⎜⎜ ψ (b ) − ψ ( a ) ⎟⎟ .
= −
(x )
2
2
a + px + q a ψ(a ) ( ) ⎝ ⎠
Exemple _______________________________________________________
1
1
1. Sã calculãm ∫x 2
+ 5x + 7
dx.
0
1 1
1 1
I= ∫ 2
x + 5x + 7
dx = ∫⎛ 2
dx.
0 0 x+ 5⎞ + 3
⎜ 2 ⎟⎠ 4
⎝
⎧t = 5
5 ⎪1 2
Facem mai departe substituþia x + = t cu dx = dt ºi capetele ⎨ ºi avem
2 7
⎪t2 =
⎩ 2
7 7
2
2 dt 2t 2
2 ⎛ 7 5 ⎞
I= ∫
2
5 t +
3
=
3
arctg
3 5
= ⎜ arctg
3⎝ 3
− arctg ⎟.
3⎠
2 4 2
201
CAPITOLUL 7 INTEGRAREA FUNCÞIILOR RAÞIONALE
1
x+3
2. Sã calculãm ∫ dx .
( )
2
2
0 x + 2x + 2
1 ⎛1 1 ⎞
1 2x + 6 1⎜ 2x + 2 4
I= ∫ dx = ∫ dx + ∫ dx ⎟ .
⎜ ⎟
20
( 2
) ( ) ( )
2 2 2
x2 + 2 x + 2 ⎜ 0 x2 + 2 x + 2 0
2
x + 2x + 2 ⎟
⎝ ⎠
1 ⎛ 1 ⎞′
2 2 2 2 2
dz 1+ z2 z2 dz
∫ =∫ dz − ∫ dz = ∫ + ∫ z⎜ ⎟ dz =
(z ) (z ) (1 + z ) z2 + 1 2 1 ⎝ 1 + z2 ⎠
2 2 2
2 2 2
1 +1 1 +1 1 1
2 2
+ ⎛⎜ z ⋅
1 1 ⎞ 1 1
dz = 1 (arctg 2 − arctg1) + 1 ⎛⎜ 2 − 1 ⎞⎟ .
2
2 ∫1 1 + z 2
= arctg x −
1 2 ⎝ 1 + z 2 ⎟⎠ 1 2 2⎝ 5 2⎠
1
x −1
3. Sã calculãm ∫x
0
2
+ x +1
dx.
Vom scrie:
1 1 1 1
x −1 1 2x − 2 1 2x + 1 1 −3
I=∫ dx = ∫ 2 dx = ∫ 2 dx + ∫ 2 dx .
2
0 x + x +1
2 0 x + x +1 2 0 x + x +1 2 0 x + x +1
1
În prima integralã facem substituþia t:= x2 + x + 1, iar în a doua z := x + ; obþinem
2
3 3
3
1 1 32 dz 1 3 3 2 2 2
I = ∫ dt − ∫ = ln t 1 − · arctg t =
21t 21 3 2 2 3 3
z2 + 1
2 4 2
1 ⎛ 3⎞ π
= ln 3 3 ⎜ arctg 3 − arctg ⎟ = ln 3 − 3 6 .
2 ⎝ 3 ⎠
202
ANALIZÃ MATEMATICÃ
Admitem fãrã demonstraþie urmãtorul rezultat:
TEOREMÃ
Descompunerea funcþiilor raþionle în funcþii simple
P (x)
Fie f : [a, b] → R o funcþie raþionalã, f (x) = , Q(x) ≠ 0, ¼ x ∈ [a, b], unde
Q (x)
P ºi Q sunt polinoame prime între ele.
Presupunem cã polinomul Q are gradul cel mult 4 ºi este de forma
(x ) (x )
α1 α2 α3 α4 β1 β2
Q(x) = ( x − a1 ) ( x − a2 ) ( x − a3 ) ( x − a4 ) 2
+ p1 x + q1 2
+ p2 x + q2 ,
unde C este un polinom cu coeficienþi reali, iar ai, Akj , B kj sunt coeficienþi reali.
OBSERVAÞIE
Practic, pentru realizarea unei descompuneri a unei funcþii raþionale ca sumã de funcþii
raþionale simple procedãm astfel:
i) Facem împãrþirea cu rest a lui P la Q obþinând P= CQ + R, unde R este un
polinom de grad strict mai mic decât gradul lui Q; atunci:
P (x) R (x)
= K (x) + .
Q (x) Q (x )
ii) Scriem formula de descompunere ca în teorema de mai sus, în care coeficienþii
Akj , B kj , C kj ,... sunt nedeterminaþi.
iii) Determinãm coeficienþii A, B, C,... etc. printr-o metodã oarecare (dând valori,
identificând etc.)
203
CAPITOLUL 7 INTEGRAREA FUNCÞIILOR RAÞIONALE
Exemple _______________________________________________________
2
x4 − x2 + 1
1. Sã calculãm ∫ x3 + 1 dx .
0
x 4 + x − x 2 − x + 1 x4 + x x2 + x − 1 x2 + x − 1
Avem f ( x ) = = 3 − = x− .
3
x +1 x +1 3
x +1 (
( x + 1) x 2 − x + 1 )
x2 + x − 1 A Bx + C
Deducem cã putem scrie = + 2 , de unde, aducând
2
(
( x + 1) x − x + 1 x )
+ 1 x − x +1
2
1
2. Sã se calculeze ∫x dx .
( x + 1)
2
1
204
ANALIZÃ MATEMATICÃ
⎧A + B = 0 ⎧A = 1
⎪ ⎪
Obþinem sistemul: ⎨2 A + B + C = 0 , cu soluþia ⎨ B = −1 .
⎪⎩ A = 1 ⎪⎩C = −1
2 2 2 2
1 1 1 1
Avem ∫x dx = ∫ dx − ∫
x x + 1
dx − ∫ dx =
( x + 1) 1 ( x + 1)
2 2
1 1 1
2
2 2 1 4 1
= ln x − ln ( x + 1) + = ln .
1 1 x +1 1 3 6
1
x6 − 8 x2
3. Sã calculãm ∫ dx .
0 ( )
x 2 + 1 ( x + 1)
2
x6 − 8x2 2 −2 x 3 − 9 x 2 − 2 x − 2
Avem = x − 2 x + 2 + ºi deducem
( )
x 2 + 1 ( x + 1)
2
x 2 + 1 ( x + 1)
2
( )
−2 x3 − 9 x 2 − 2 x − 2 Ax + B C D
= 2 + + .
(
x + 1 ( x + 1)
2
) 2
x +1 x + 1 ( x + 1)2
Aducând la acelaºi numitor, obþinem:
2x3 9x2 2x 2 = (Ax + B)(x2 + 2x + 1) + C(x2 + 1)(x + 1) + D(x2 + 1)
ºi mai departe
2x3 9x2 2x 2 = (A + C)x3 + (2A + B + C + D)x2 + (A + 2B + C)x + B + C + D,
iar de aici se obþine sistemul:
⎧A = − 7
⎧ A + C = −2 ⎪ 2
⎪ 2 A + B + C + D = −9 ⎪B = 0
⎪
⎨ A + 2 B + C = −2 , cu soluþiile ⎨ 3 .
⎪ ⎪C = 2
⎩ B + C + D = −2 ⎪ 7
⎪⎩ D = − 2
Avem
1 1 1 1
x6 − 8x 2
∫ (x ) 7 x 3 1
∫
2
( x 2 + 1)( x + 1)2
dx = − 2 x + 2 dx ∫
2 0 x +1
2
dx + ∫
2 0 x +1
dx
0 0
1 1 1 1 1
_7 1 ⎛ x3 ⎞ 7 2x 3 7 1
∫
2 ( x + 1) 2 dx = ⎜
⎝ 3
− x2 + 2x ⎟
⎠
∫
4 x2 + 1
dx + ln( x + 1)
2 0
+ ⋅
2 x +1 0
=
0 0 0
1
7 4 7 3 7
=
4 7
− ln x 2 + 1
3 4 ( ) 0
+
3
2 4 3 4 2 4
5 1
ln 2 − = − ln 2 + ln 2 − = − ln 2 .
12 4
205
CAPITOLUL 7 INTEGRAREA FUNCÞIILOR RAÞIONALE
OBSERVAÞIE
În unele situaþii este mult mai simplu sã folosim mai întâi o schimbare de variabilã
pentru a simplifica unele calcule.
Exemple _______________________________________________________
2
1
1. Sã calculãm ∫x dx .
1 (x 2
+1 )
2 2 2
1 x 1 2x
I=∫ dx = ∫ dx = ∫ 2 2 dx .
1 x( x 2 + 1) 1
2 2
x ( x + 1) 2 1 x ( x + 1)
Mai departe vom folosi schimbarea de variabilã x2: = t, 2xdx = dt ºi avem:
4 4 4
1 1 1 ⎛1 1 ⎞ 1 1 8
I= ∫ dt = − dt = (ln t − ln(t + 1) ) = ⎛⎜ ln ⎞⎟ .
∫
2 t (t + 1) 2 ⎜⎝ t t + 1 ⎟⎠ 2 1 2 ⎝ 5⎠
1 1
2
x2 − 1
2. Sã calculãm ∫ x 4 + x 2 + 1 dx .
1
Soluþia I
1
2 2 x 2 ⎛⎜1 − 2 ⎞⎟ 2 2
1
1− 2
x −1 ⎝ x ⎠ x
I=∫ 4 dx = ∫ dx = ∫ dx
2
1 x + x +1 1 x2 ⎛ x2 + 1 + 1 ⎞
2
1 x +1+
1
⎜ ⎟ x2
⎝ x2 ⎠
1 ⎛ 1 ⎞ 1
Vom face schimbarea de variabilã x + = t, ⎜1 − 2 ⎟ dx = dt , iar x 2 + 2 = t 2 − 2 .
x ⎝ x ⎠ x
5 5
2
1 1 t −1 2 1 9
Avem I = ∫ 2 dt = ln = ln .
2 t −1
2 t +1 2 2 7
Soluþia II (comparativã)
x2 − 1 x2 − 1 Ax + B Cx + D
Scriem 4 2 2
= 2 = +
( x + 2 x + 1) − x ( x − x + 1)( x 2 + x + 1) x 2 − x + 1 x 2 + x + 1
Aducând la acelaºi numitor, avem:
x2 1 = (A + C)x3 + (A + B C + D)x2 + (A + B + C D)x + B + D,
⎧A =1
⎧A + C = 0 ⎪ 1
⎪A + B − C + D = 1 ⎪B = − 2
din care rezultã sistemul ⎨ cu soluþia ⎨C = −1 .
⎪A + B + C − D = 0 ⎪
⎩ B + D = −1 ⎪D = − 1
⎪⎩ 2
206
ANALIZÃ MATEMATICÃ
1 1
2 x− 2 x+ 1 ⎛ 2x − 1
2 2
2x + 1 ⎞
I =∫ 2 2 dx − ∫ 2 2 d x = dx ⎟ .
− +
⎜ ∫
2 ⎝ 1 x − x +1
2
d x − ∫ 2
1 x x 1 1 x + x +1 1 x + x +1 ⎠
Mai departe facem substituþia x2 x + 1 = t, (2x 1)dx = dt în prima integralã ºi
x2 + x + 1 = y, (2x + 1)dx = dy în a doua integralã ºi obþinem
1⎛ 1 1 ⎞ 1
( ) = 12 ln 79 .
3 7
3 7
I = ⎜ ∫ dt − ∫ dy ⎟ = ln t 1 − ln y
2⎝1 t 3
y ⎠ 2 3
Exemplu _______________________________________________________
π
2
1
Calculãm I = ∫ dx .
0
sin x + cos x + 1
x 1⎛ x
Cu substituþia de mai sus t = tg ; 1 + tg 2 ⎞⎟ dx = dt ºi cu ajutorul formulelor
2 2 ⎝⎜ 2⎠
1 1
1 2 ⎞ 1
anterioare, avem I = ∫ ⎛⎜
1
⋅ 2 ⎟
dt = ∫ dt = ln (t + 1) = ln 2 .
2t 1− t 2
1+ t t + 1 0
0
⎜ 2
+ 2
+1 ⎟ 0
⎝ 1+ t 1+ t ⎠
207
CAPITOLUL 7 INTEGRAREA FUNCÞIILOR RAÞIONALE
Substituþia anterioarã transformã integrala funcþiei trigonometrice într-o integralã a
unei funcþii raþionale, însã s-ar putea sã ajungem la calcule foarte dificile.
Prin urmare, recomandãm unele substituþii particulare.
i) Dacã R(sin x, cos x) = R(sin x, cos x) vom putea face substituþia
t: = ϕ(x) = cos x
ii) Dacã R(sin x, cos x) = R(sin x, cos x) vom putea face substituþia
t: = ϕ(x) = sin x
t: = ϕ(x) = tg x
tg 2 x 1
Vom folosi ºi formulele sin 2 x = , cos 2 x =
1 + tg 2 x 1 + tg 2 x
Exemple _______________________________________________________
π
2
sin 3 x
1. I = ∫ 2
dx .
0 cos x + 1
1
2 ⎞ π
= − ∫ ⎛⎜1 − 2
1
⎟ dt = (t − 2arctg t ) = −1 +
2
.
0⎝ t +1⎠ 0
π
3
1
2. I = ∫ 2
dx .
π cos x sin x
6
3 3
−1 2 1 t −1 2 ⎛ 2 3 ⎞ 1 ⎛ 2− 3 ⎞
= t − ln =⎜− + 2 ⎟ − ln ⎜ ⋅ 3⎟ .
1 2 t +1 1
⎝ 2 ⎠ 2 ⎝ 2+ 3 ⎠
2 2
208
ANALIZÃ MATEMATICÃ
π
4
sin x
3. I = ∫ dx .
0
sin x + cos x
dt
Vom face schimbarea de variabilã t = tg x, x = arctg t ºi dx = .
1+ t2
π π
4 4 1
sin x tg x t 1
I=∫ dx = ∫ dx = ∫ ⋅ 2 dt .
0
sin x + cos x 0
tg x + 1 0
t + 1 t +1
Continuãm cu metoda coeficienþilor nedeterminaþi.
t 1 A Bt + C At 2 + A + Bt 2 + Ct + Bt + C
⋅ 2 = + 2 = ºi de aici
t +1 t +1 t +1 t +1 (t + 1)(t 2 + 1)
t = (A + B)t2 + (B + C)t + A + C, iar de aici obþinem sistemul:
⎧A = − 1
⎪ 2
⎧A + B = 0 ⎪
⎪ 1
⎨ B + C = 1 , cu soluþia ⎨ B = 2 .
⎪⎩ A + C = 0 ⎪
⎪C = 1
⎩ 2
1
1 − 1
1 t +1 1 1 1 2t 1
1
1
Avem: I = ∫ 2 dt + ∫ 2
1
dt = − ln (t + 1) + ∫0 2 dt + ∫ 2 dt =
0
t + 1 2 0t + 1 2 0 4 t + 1 2 0 t +1
1 1 1 1 1 π 1 π
( )
1 1
2
= − ln 2 + ln t + 1 + arctg t = − ln 2 + ln 2 + = − ln 2 + .
2 4 0 2 0 2 4 8 4 8
OBSERVAÞIE
În anumite situaþii se pot face ºi alte substituþii, care conduc la calcule mai simple.
Exemple _______________________________________________________
π
4
sin 2 x
1. I = ∫ 2
dx .
0 4cos x + sin 2 x
Vom face schimbarea de variabilã cos2x = t cu 2cos x sin x dx = dt, adicã sin 2x dx = dt.
Soluþia 1
π π
4 4
sin 2 x sin 2 x
I=∫ 2 2
dx = ∫ 2
dx =
0 4cos x+ −
1 cos x 0 3cos x +1
1 1 1
2 2
dt 1 dt 1 1 2 1 8
=∫ =− ∫ = − ln ⎛⎜ t + ⎞⎟ = ln
3t + 1 31 1 3 ⎝ 3⎠1 3 5
1 t+
3
209
CAPITOLUL 7 INTEGRAREA FUNCÞIILOR RAÞIONALE
Soluþia 2 (comparativã)
1
Facem substituþia tg x = t cu x = arctg t ºi dx = 2
dt .
t +1
2 tg x
1
π
1 + tg 2 x 2t 1
I=∫ 4
2
d x = ∫ 2
⋅ 2 dt .
tg x 0 t + 4 t +1
0
1
4 +
1 + tg 2 x 1 + tg 2 x
Folosind metoda coeficienþilor nedeterminaþi, obþinem:
2t 1 At + B Ct + D
2
⋅ 2 = 2 + 2
t + 4 t +1 t + 4 t +1
ºi aducând la acelaºi numitor, obþinem prin identificare sistemul:
⎧A = − 2
⎧A + C = 0 ⎪ 3
⎪B + D = 0 ⎪ 2
⎨ A + 4C = 2 , cu soluþia ⎨C = 3 .
⎪ ⎪
⎩B + 4D = 0 ⎪B = D = 0
⎩
1⎛ ⎞ 1
1 1
2t 2t ⎞ 1 ln ⎛ 8 ⎞
dt ⎟ = ⎜⎛ − ln t 2 + 4 ( ) ( )
1 1
I = ⎜ −∫ 2 dt + ∫ 2 + ln t 2 + 1 ⎟ = 3 ⎜ 5⎟.
3⎝ 0 t + 4 0 t +1 ⎠ 3⎝ 0 0 ⎠ ⎝ ⎠
π
2
cos2 x ⋅ sin 2 x
2. I = ∫
0
1 + cos8 x
dx.
210
ANALIZÃ MATEMATICÃ
7.2.2 Integrarea unor funcþii iraþionale
În acest paragraf vom încerca sã dãm câteva metode de integrare a unor funcþii
iraþionale particulare.
b
1
i) ∫ 2
dx;
a mx + nx + p
Exemplu _______________________________________________________
1
x+3
Sã calculãm I = ∫ dx .
2
0 x + 3x + 4
Vom folosi substituþia t = 2x + 3 cu dt = 2dx.
Avem:
t −3
1
5 +3 5
1 t +3 1⎛
5
t
5
3dt ⎞
I= ∫ 2
23 2
dt = ∫
2 3 t2 + 7
dt = ⎜ ∫
2 ⎜ 3 t2 + 7
dt + ∫
2
⎟⎟ =
⎛ t −3⎞ t −3 ⎝ 3 t +7 ⎠
⎜ 2 ⎟ +3 2 +4
⎝ ⎠
1⎛
( ) ⎞ 1⎛ 5 + 32 ⎞
5 5
= ⎜ t 2 + 7 + 3ln t + t 2 + 7 ⎟ = 2 ⎜ 32 − 4 + 3ln .
2⎝ 3 3⎠ ⎝ 7 ⎟⎠
b
1
ii) ∫ dx ;
(αx + β )
k
a mx 2 + nx + p
1
t : = ϕ(x) = , αm ≠ 0, k ∈ N*, mx2 + nx + p ≠ 0.
αx + β
Exemplu _______________________________________________________
1
1
Sã calculãm ∫ dx .
−1 ( x + 2) x2 + 2 x + 4
1 1 1
Folosim substituþia t = , x = − 2, dx = − 2 dt .
x+2 t t
211
CAPITOLUL 7 INTEGRAREA FUNCÞIILOR RAÞIONALE
1
3 1
1 ⎛ 1 ⎞ 1
Obþinem I = ∫ ⎜ − 2 dt ⎟ = ∫ dt
1 ⎛1 ⎞
2
1 ⎝ t ⎠ 1 4t 2 − 2t + 1
− 2 ⎟ + 2 ⎛⎜ − 2 ⎞⎟ + 4
1
t ⎜⎝ t
3
⎠ ⎝t ⎠
ºi în continuare procedãm ca la exemplul precedent.
b
iii) ∫ α 2 − x 2 dx ; x = α sin t sau x = α cos t , [a, b] ⊂ [α, α], α > 0.
a
b
α α
∫ x 2 − α 2 dx ; x= sau x= ,
a
sin t cos t
[a, b] ⊂ (∞, α] sau [a, b] ⊂ [α, ∞), α < 0.
b
∫ x 2 + α 2 dx ; x = α tg x
a
OBSERVAÞIE
Aceste tipuri de integrale se pot calcula, aºa cum am vãzut în capitolul anterior, ºi
integrând prin pãrþi.
b
n
iv) ∫ x 2 + nx + p dx ; x+ = t , dx = dt.
a
2
Folosind substituþia indicatã, ajungem la integrale de tipul iii).
Exemplu _______________________________________________________
1
Calculãm I = ∫ 3 − 2 x − x 2 dx .
0
2
Folosim schimbarea de variabilã x + 1 = t ºi avem I = ∫ 4 − t 2 dt .
1
π π
Mai departe folosim substituþia t = 2sin y, y ∈ ⎡⎢ − , ⎤⎥ cu dt = 2 cos y dy
⎣ 2 2⎦
π π π π
2 2 2
1 + cos 2 y ⎛ sin 2 y ⎞ 2
I=∫ 4 − 4sin 2 y 2cos ydy = 4 ∫ cos2 ydy = 4 ∫ dy = 2 ⎜ y + =
π π π
2 ⎝ 2 ⎟⎠ π
6 6 6 6
⎛π 3⎞
= 2⎜ − ⎟.
⎝3 4 ⎠
212
ANALIZÃ MATEMATICÃ
Exerciþii rezolvate
π
2
sin 2 x
1. Sã se calculeze I = ∫ 4
dx .
0 sin x + cos 4 x
Soluþie:
Vom face substituþia sin2 x = t ºi obþinem
π
2 1 1
I=∫
1
( )
sin 2 x ′ dx = ∫
dt
=
1 dt
∫ =
(sin x ) + (1 − sin x ) 2
2 2 2 2
0 2t − 2t + 1 ⎛ 1 ⎞ 1
2 2
0 0 t−
⎜ 2⎟ + 4
⎝ ⎠
1
1
1 t− π
= ⋅ 2arctg 2 = arctg1 − arctg ( −1) = .
2 1 2
2 0
π
2
1
2. Sã se calculeze: ∫ 3 + 2 cos x dx .
0
Soluþie:
x 2 0 π
Facem substituþia tg = t ºi deducem dx = dt . Deoarece tg = 0, tg = 1 ,
2 1+ t 2 2 4
π
2 1 1
dx 2dt t 2 1
avem ∫ =∫ = 2arctg = arctg .
0
3 + 2cos x 0 5 + t 2
5 0 5 5
Exerciþii propuse
1. Sã se calculeze urmãtoarele integrale:
3 2 1
(
a) ∫ x 2 + x − 1 dx ; b) ) 1
∫ x 2 + 4 dx ; c)
1
∫ x 2 − 4 dx ;
2 −1 0
2 2 1
1 1 1
d) ∫ x + 1 dx ; e) ∫ dx ; f) ∫ dx ;
( x + 2) ( x + 1)
2 3
1 −1 0
0 3 1
1 1 1
g) ∫ dx ; h) ∫ dx ; i) ∫ dx ;
( x − 1) (x ) (x )
4 2 2
2 2
−1 2 +4 0 −4
2 1 3
1 1 1
j) ∫ x 2 dx ; k) ∫ dx ; l) ∫ dx .
1 0 ( x + 4) 2
2 ( x − 1)
4
213
CAPITOLUL 7 INTEGRAREA FUNCÞIILOR RAÞIONALE
2. Sã se calculeze:
1 1 1
1 2x + 3 1
a) ∫ x 2 + 2 x + 5 dx ; b) ∫ x 2 + 3x + 3 dx ; c) ∫ x 2 + x + 1 dx ;
0 −1 0
1 1 1
x +1 1 2x + 5
d) ∫ x 2 + 2 x + 3 dx ; e) ∫ x 2 + 6 x + 10 dx ; f) ∫ 2
dx .
0 −1 −2 x + 5 x + 10
3. Sã se calculeze:
1 0 2
1 1 1
a) ∫ ( x − 2 )( x − 3) dx ; b) ∫ ( x − 1)( x − 2 ) dx ; c) ∫ x ( x + 1) dx ;
0 −1 1
−1 −2 2
x x+2 2x + 3
d) ∫ ( x − 1)( x − 2 ) dx ; e) ∫ ( x − 2 )( x − 4 ) dx ; f) ∫ ( x + 2 ) x dx ;
−2 −3 1
1 2 2
x x +1 x −3
g) ∫ x 2 + 3x + 2 dx ; h) ∫ x 2 − 7 x + 12 dx ; i) ∫ x 2 + 4 x + 3 dx .
0 −1 0
4. Sã se calculeze :
1 2 −1
1 1 1
a) ∫ ( x + 1)( x − 2)( x − 3) dx ; b)
0
∫ ( x + 1)( x + 2)( x − 3) dx ; c)
1
∫ x( x − 2)( x − 3) dx;
−2
1 1 4
−x +1 x+ 2 x−3 3 1
d) ∫ ( x + 1)( x + 2)( x + 3) dx ; e) ∫ ( x − 2)( x − 3)( x − 4) dx ; f) ∫ ( x − 1) x( x + 1) dx;
0 −1 3
2 1
2x2 + x − 1 3x2 − 2
g) ∫ x3 + 3 x2 + 2 x dx ; h) ∫ x3 + 6 x 2 + 11x + 6 dx .
1 0
5. Sã se calculeze:
1 3 1
1 1 1
a) ∫ x3 + 1 dx ; b) ∫ x3 − 1 dx ; c) ∫ ( x + 2)( x2 − x + 1) dx ;
0 2 0
0 −1
1 2x2 + 3
d) ∫ x3 − x 2 + x − 1 dx ; e) ∫ x3 − x 2 + 4 x − 4 dx .
−1 −2
6. Sã se calculeze:
1 1 0
1 1 x
a) ∫ dx ; b) ∫ x + 1 2 x dx ; c) ∫ dx ;
0 ( x + 1) x 0( ) ( x − 1) ( x + 2 )
2 2
−1
3 3 3
1 x +1 x +1
d) ∫ x 2 ( x 2 − 1) dx ; e) ∫ dx ; f) ∫ ( x 2 − 1)( x 2 + 1) dx .
(x )
2
2
2 2 −1 2
214
ANALIZÃ MATEMATICÃ
7. Sã se calculeze:
1 1 1
x2 − 3 x4 x5 − x 4 + x
a) ∫ x 2 + 4 x + 5 dx ; b) ∫ x 2 − x + 1 dx ; c) ∫ x4 + 1
dx ;
0 −1 0
1 4 3
x +1 x + x2 + x + 1
3
d) ∫ x3 + 1 dx ; e) ∫ x3 − x 2 + x − 1 dx .
0 2
8. Sã se calculeze:
2 3 1
dx 1 x3
a) ∫ x( x3 + 1) ; b) ∫ x( x 2 + 4) dx ; c) ∫ x 4 + 1 dx ;
1 1 0
1 2 2
x +1 1 x2 + 1
d) ∫ dx ; e) ∫ x 4 + 1 dx ; f) ∫ 3x 4 + 10 x 2 + 3 dx ;
(x )
2
2
0 +1 1 1
2 1 2 2
6 x 4 + 3x 3 + 4 x 2 + 1 ⎛ x2 + 2 x + 3 ⎞ x2 + 1
g)
1
∫ 3 x 4 + 10 x 2 + 3
dx ; h) ∫ ⎜ x +1 ⎟
0⎝ ⎠
d x ; i) ∫ x 4 + 2 x3 + x 2 − 2 x + 1 dx .
1
π π π
−
6 2 2 2 2
1 + sin x
m) ∫ dx ; n) ∫ 1 + sin x cos x dx; o) ∫ 1 + cos x sin x dx;
π
(1 − sin x ) sin x 0
1 + sin x 0
1 − cos x
−
3
π π π π
3 3 2 2
1 + tg x cos 2 x 2 tg x + 1 sin x cos x
p) ∫ dx; q) ∫ sin 4 x dx; r) ∫ 1 + cos 2 x dx; s) ∫ 1 + sin 4 x dx;
π
sin 2 x π 0 0
6 4
π π
4 4 π
1 + sin 2 x 1
t) ∫
sin 2 x + cos 2 x
dx; u) ∫ cos 4 x sin 2 x dx; v) ∫ sin x sin 2 x sin 3 x dx;
0 π 0
6
π 2π 2π
1 1
x) ∫ sin 3 x cos2 3x dx; y) ∫ 2 + sin x dx; z) ∫ 5 + 4sin x dx.
0 0 0
215
CAPITOLUL 7 INTEGRAREA FUNCÞIILOR RAÞIONALE
10. Sã se calculeze:
2 2 3
x +1 x 1
a) ∫ dx; b) ∫ 1+ x
dx; c) ∫ 1 + 3 x dx;
−1 x2 + 2 1 2
2 1 2
x x2 x+4
d) ∫ x +1
dx; e) ∫ 2− x
dx; f) ∫ x
dx;
1 0 −1
10 1 1
x3 2 + x
g) ∫ x ( x + 1) x − 1 dx; h) ∫ x x + 1 dx; i) ∫ x+ 3 2+x
dx;
5 0 0
4 3 2
1 1 1
j) ∫ 2
dx; k) ∫ 2
dx; l) ∫ dx;
3 x x +1 2 x +x 1 x x6 + 1
1 1 1
1 1
m) ∫ dx; n) ∫ dx; o) ∫ x 2 + 2 x + 2 dx;
0 4 x2 + x + 4 0 ( x + 1) x2 + x + 1 0
3 1 0
p) ∫ x 2 + 2 x − 3 dx; q) ∫ 2x − x 2 dx; r) ∫ 3 − 2x − x 2 dx.
2 0 −1
11. Sã se calculeze :
2 2
e x − cos x sin x
a) I = ∫ x
dx ; J = ∫ x dx ;
1 e − cos x − sin x 1 e − cos x sin x
π π
2 2
sin 2 x cos 2 x
b) I = ∫ dx ; J = ∫ dx ;
0
sin x + cos x 0
sin x + cos x
π π
2 2 2
sin x cos x sin x cos2 x
c) I = ∫ dx ; J = ∫ dx .
0
sin x + cos x 0
sin x + cos x
216
ANALIZÃ MATEMATICÃ
Teste de verificare
Testul 1
−2
x
1. Sã se calculeze ∫ dx .
(
−3 ( x + 1) x + 3
2
)
3
4
1
2. Sã se calculeze ∫ dx .
0 ( x + 1) x2 + 1
π
4
1 − sin 2 x
3. Sã se calculeze ∫ 1 + sin 2 x dx .
0
π
4. Fie m, n ∈ Z cu |m| ≠ |n|. Sã se calculeze ∫ sin ( mx ) sin ( nx ) dx .
−π
Testul 2
2
x2 − 3x + 2
1. Sã se calculeze ∫ x x + 1 2 dx .
1 ( )
π
4
sin x
2. Sã se calculeze ∫ sin x + cos x dx .
0
π
4
3. Sã se calculeze ∫ tg x dx .
0
π
4
1
4. Sã se calculeze ∫ a 2 sin 2 x + b2 cos2 x dx .
0
7
1+ x +1
2. ∫ 1 + 3 x + 1 dx .
0
1
x3 + 2x + 3
3. ∫ 2
dx .
0 x − x−2
2
x2
4. ∫ dx .
1 x 4 + 3x 2 + 1
Testul 4
Sã se calculeze integralele:
π
cos 2 x
1. ∫ 5 − 4cos x dx .
0
1
2
dx
2. ∫ .
0 1− x + 2 1 − x2
2
1
x4 + 1
3. ∫ dx .
(
0 ( x + 1) x + 2
2
)
2
1
4. ∫ x 4 + 3x 2 + 1 dx .
1
218
ANALIZÃ MATEMATICÃ
Capitolul 8
DEFINIÞIE
Vom spune cã o mulþime M mãrginitã din plan are arie dacã existã ºi este unic
un numãr real, notat cu S(M), mai mare sau egal decât aria oricãrei suprafeþe
poligonale incluse în M ºi mai mic sau egal decât aria oricãrei suprafeþe poligonale
care include pe M. Numãrul S(M) se numeºte aria mulþimii M.
DEFINIÞIE
Fie f : [a, b] → R+ o funcþie continuã.
Mulþimea
Γf = {(x, y) ∈ R2| a ≤ x ≤ b, 0 ≤ y ≤ f (x)}
se numeºte subgraficul lui f .
TEOREMÃ
Fie f : [a, b] → R+ o funcþie continuã.
Atunci subgraficul lui f are arie ºi
b
S(Γf) = ∫ f ( x) dx. Fig. 1
a
COROLARUL 1
Fie f : [a, b] → R o funcþie continuã ºi
mulþimea
Ωf = {(x, y) ∈ R2| a ≤ x ≤ b, y între 0 ºi f (x)}.
Atunci mulþimea Ωf are arie ºi
b
S(Ωf) = ∫ | f ( x ) | dx.
a Fig. 2
219
CAPITOLUL 8 APLICAÞII ALE CALCULULUI INTEGRAL
COROLARUL 2
Fie f, g : [a, b] → R douã funcþii
continue ºi mulþimea f
g
Γf, g = {(x, y) ∈ R2| a ≤ x ≤ b,
y este între f (x) ºi g(x)}.
Atunci mulþimea Γf, g are arie ºi
b
S(Γf, g) = ∫ | f ( x ) − g ( x) | dx.
a
Fig. 3
Exemple _______________________________________________________
1. Sã determinãm aria subgraficului funcþiei
f : [0, 1] → R, f (x) = x2 (vezi fig. 4).
1 1 1
x3 1
S ( f ) = ∫ f ( x ) dx = ∫ x 2 dx = = .
0 0
3 0
3
f
⎧1, x ∈ ¤
2. Fie f : [0, 1] → R, f (x) = ⎨ .
⎩0, x ∈ ¡ \ ¤
Sã se arate cã Γf nu are arie. O 1
Fig. 4
Fie P o suprafaþã poligonalã inclusã în Γf .
Cum între oricare douã numere reale existã un numãr iraþional, mulþimea P nu poate
avea puncte deasupra axei Ox, deci aria lui P este zero.
Sã considerãm Q, o suprafaþã poligonalã care conþine Γf. Cea mai micã suprafaþã
poligonalã care conþine Γf este mulþimea A = [0, 1] × [0, 1]. Rezultã S(Q) ≥ S(A) = 1.
Din cele douã situaþii deducem cã nu existã un numãr real care îndeplineºte cele douã
condiþii din definiþie, deci mulþimea datã nu are arie.
220
ANALIZÃ MATEMATICÃ
Exerciþii rezolvate
Aria mulþimii cuprinse între cerc ºi parabolã se poate calcula datoritã simetriei (vezi fig. 6):
( ) ⎛2 3 ⎞
1 1
4
S = 2∫ x − 2 − x 2 dx = 2 ⎜ x ⎟⎟ − 2I = 3 − 2I .
⎜3
0 ⎝ 0⎠
1 1 1 1
2 − x2 1 −x
I = ∫ 2 − x 2 dx = ∫ dx = 2 ∫ dx + ∫ x dx =
0 0 2 − x2 0 2 − x2 0 2 − x2
1 1
1
x
= 2arcsin + x 2 − x2 − ∫ 2 − x 2 dx .
2 0 0 0
1 π
Deducem cã I = ⎛⎜ + 1⎞⎟ .
2⎝ 2 ⎠
1
2. Fie funcþia f : [1, 2] → R, f (x) = (1 + x) x . Sã se arate cã aria mulþimii punctelor aflate
221
CAPITOLUL 8 APLICAÞII ALE CALCULULUI INTEGRAL
3. Fie f : [a, b] → [c, a], a, b, c > 0, o funcþie
continuã ºi bijectivã.
Sã se arate cã:
b a
−1
∫ f ( x ) dx + ∫f ( x ) dx = ba ac.
a c
Soluþie
Egalitatea poate fi exprimatã în funcþie de arii.
Astfel, S1 + S2 = ba ac.
Fig. 7
Soluþie
Cum f este strict crescãtoare ºi surjectivã,
deducem cã f este bijectivã.
ªtim cã funcþia f este pozitivã ºi vom nota
b d f
−1
S1= ∫ f ( x) dx, S2 = ∫ f ( y ) dy.
a c
1
5. Sã se calculeze ∫ 1 − x 2 dx.
0
Soluþie
t0 t0
αt03
Avem v = ∫ a (t ) dt = ∫ αt 2 dt = (legea vitezei),
0 0
3
t t
0 0
1 1
iar pentru legea miºcãrii x = ∫ v (t ) dt = ∫ αt 3dt = αt04 .
0 0
3 12
2. O rachetã porneºte din repaus faþã de un sistem de referinþã inerþial, are masa m0 ºi
expulzeazã continuu gazele de ardere în direcþia miºcãrii cu viteza relativã u faþã de
rachetã. Aflaþi viteza rachetei în funcþie de masa ei.
Soluþie
ur uur r
Dacã F este forþa exterioarã rachetei, Fr este forþa reactivã, avem F + Fr = ma ,
uur r
unde Fr = um′(t ) , m′(t) fiind debitul de expulzare.
ur r r uuur um′ (t )
Cum în cazul nostru F = 0 , avem um′(t ) = ma = mv′(t ) , v′(t ) = .
m (t )
t1
m′ (t ) m m
v = ∫u dt = u ln 1 = −u ln 0 , unde m1 este masa rachetei la momentul t1.
t0 m (t ) m0 m1
OBSERVAÞIE
Viteza rachetei are sens opus vitezei de expulzare a gazelor. Când masa rachetei se
r ur
reduce la jumãtate, viteza atinsã de rachetã va fi ν = −v′ ln 2 .
224
ANALIZÃ MATEMATICÃ
Lucru mecanic
Considerãm o particulã P care se miºcã pe un interval J ⊂ R sub acþiunea unei forþe F.
Forþa F are în fiecare punct t ∈ J o valoare F(t),de aceea vom identifica F(t) cu un
numãr real ºi vom considera forþa F ca o funcþie F : J → R.
Dacã forþa F este constantã, adicã F(t) = F0, ¼ t ∈ J, atunci lucrul mecanic efectuat de
forþa F pentru a deplasa particula P dintr-un punct a într-un punct b este La,b = F0(b a).
În cazul în care forþa nu este constantã, vom considera o diviziune
Δ = (a = x0 < x1 <
< xn = b) a intervalului [a, b] ºi avem cã
La , b = Lx0 , x1 + Lx1 , x2 + ... + Lxn−1 , xn , unde Lxk −1 , xk este lucrul mecanic efectuat de forþa
F pentru a deplasa particula P din punctul xk1 în punctul xk.
Dacã norma diviziunii Δ este suficient de micã, atunci forþa F se aproximeazã, pe
fiecare interval [xk1, xk], prin forþa constantã Fk.
Deci lucrul mecanic efectuat de forþa F pentru a deplasa particula P de la a la b se
n
aproximeazã cu ∑ Fk ( xk − xk −1 ) .
k =1
OBSEVAÞIE
Þinând cont de consideraþiile anterioare, putem spune cã lucrul mecanic efectuat de
b
forþa F pentru a deplasa particula P de la a la b este La ,b = ∫ F ( x ) dx .
a
3. O rachetã de masã m porneºte vertical în sus sub acþiunea unei forþe de tracþiune
F = 2mg(1 y). Aflaþi lucrul mecanic efectuat de aceastã forþã de tracþiune pe toatã
durata urcãrii, de la înãlþimea y = 0 la înãlþimea y = y0.
Soluþie
y0 y
0
1
Lucrul mecanic cerut este L = ∫ Fdy = ∫ 2mg (1 − y ) dy = 2mg ⎡⎢ y0 − y02 ⎤⎥ .
0 0 ⎣ 2 ⎦
225
CAPITOLUL 8 APLICAÞII ALE CALCULULUI INTEGRAL
8.3. Volumul corpurilor de rotaþie
În acest paragraf, presupunem cunoscute calculele referitoare la poliedre ºi la corpurile
rotunde (cilindrul, con, trunchiul de con).
DEFINIÞIE
Vom spune cã o mulþime M de puncte din spaþiu are volum dacã existã ºi este
unic un numãr v(M) mai mare sau egal decât volumul oricãrei mulþimi poliedrale
incluse în M ºi este mai mic sau egal decât volumul oricãrei mulþimi poliedrale
care include pe M.
DEFINIÞIE
Fie f : [a, b] → R+ o funcþie.
Mulþimea
TEOREMÃ
Fie f : [a, b] → R+ o funcþie continuã. Atunci mulþimea Cf are volum ºi
b
ν(Cf) = π ∫ f 2 ( x ) dx.
a
Exemple _______________________________________________________
1. Sã calculãm volumul sferei de razã r > 0.
Vom considera funcþia f : [r, r] → R,
f (x) = r 2 − x 2 .
Dacã efectãm o rotaþie a graficului funcþiei f
în jurul axei Ox vom obþine o sferã de razã r
cu centrul în originea axelor.
Fig. 2
226
ANALIZÃ MATEMATICÃ
Funcþia consideratã este, evident, integrabilã ºi volumul corpului obþinut va fi
r r
⎛ x3 ⎞ 4πr 3
v=π∫ ( ⎝
)
r − x dx = π ⎜ r 2 x − ⎟ =
2 2
3 ⎠ 3
.
−r −r
Exerciþii propuse
d) f : [0, 1] → R, f (x) = x3 − x 4 ;
e) f : [0, 1] → R, f (x) = 1 − 3 x ;
⎡1 ⎤ ln x
f) f : ⎢ , e ⎥ → R, f (x) = .
⎣e ⎦ x2 + 1
4
g) f : [1, 4] → R, f (x) = .
x
227
CAPITOLUL 8 APLICAÞII ALE CALCULULUI INTEGRAL
Teste de verificare
Testul 1
( x − 1)( x − 2 )
f : [1, 2] → R, f (x) = .
x
Testul 2
3. Fie K porþiunea din plan determinatã de axa Ox, dreapta x = 1 ºi parabola y = x2.
Sã se determine trei drepte paralele la Oy care împart K în trei porþiuni de arii egale.
228
ANALIZÃ MATEMATICÃ
Testul 3
Testul 4
229
CAPITOLUL 8 APLICAÞII ALE CALCULULUI INTEGRAL
Teste de sintezã pentru pregãtirea
examenului de bacalaureat
Testul 1
⎧ 2x2 + x + 1 ⎫
1. Sã se determine mulþimea ⎨ x ∈ ¥ ∈¥⎬ .
⎩ 3 x+ 1 ⎭
Testul 2
n
k3 −1
1. Sã se calculeze ∏ k3 +1 .
k =2
3x − 1⎤
2. Sã se rezolve ecuaþia ⎡⎢ = {x}.
⎣ 2 ⎦⎥
3. Fie f : A → B. Sã se arate cã Gf = A × B dacã ºi numai dacã B are un singur element,
unde Gf este graficul funcþiei f.
Testul 3
⎧ax + 1, x≥0
1. Sã se determine a ∈ R astfel încât funcþia f : R → R, f (x) = ⎨ 2 sã fie:
⎩ x − ax + 1, x < 0
a) injectivã; b) surjectivã; c) bijectivã.
2. Fie f, g: A → A astfel încât f ) g ) f sã fie bijectivã. Sã se arate cã funcþiile f ºi g sunt
bijective.
3. Sã se arate cã nu existã funcþiile f : R → R monotone, astfel încât (f ) f )(x) = 2x + 1.
4. Fie f : N → N, f (x, y) = 3x · 5y. Sã se studieze injectivitatea ºi surjectivitatea lui f.
!
TESTE DE SINTEZÃ
Testul 4
1. Sã se arate cã familia de parabole fm(x) = (m + 3)x2 (3m + 1)x + 2m 1, x ∈ R are
douã puncte fixe.
2. Sã se determine m ∈ R astfel încât vârful parabolei fm(x) = mx2 (2m + 1)x + m 1,
x ∈ R, sã fie situat în cadranul II.
3. Fie x1 ºi x2 rãdãcinile ecuaþiei x2 2x 2 = 0.
x14 − x12 + 1 x24 − x22 + 1
Sã se calculeze expresia E = + .
x13 + 2 x23 + 2
Testul 5
1. Sã se determine m ∈ R astfel încât (m 1)x2 + 2mx + m 2 ≤ 0, ¼ x > 0.
⎧( x 2 + 1)( y 2 + 1) = 12 xy
2. Sã se rezolve sistemul ⎨ 2 2
.
⎩( x + 1) ( y + 1) = 30 xy
3. Arãtaþi cã dacã a(4a 2b + c) > 0, atunci b2 > 4ac.
⎧mx 2 + ( m − 1) x − 6, x < 1
4. Determinaþi m ∈ R astfel încât funcþia f : R → R, f (x) = ⎨ 2 sã
⎩− x − 2 x + m, x ≥1
fie strict descrescãtoare.
Testul 6
1 1 1
1. Determinaþi x ∈ Q pentru care: a) 3
(
x = x 3 ; b) − 2 ) x
= 22x .
2. Determinaþi x ∈ Q pentru care are sens expresia (x 5x)x. 2
⎧⎪ x + y + 3 x − y = 5
3. Rezolvaþi sistemul ⎨ 3 2
.
⎪⎩ 6 ( x + y ) ( x − y ) = 6
1⎛ 5 ⎞
4. Considerând ºirul (xn)n≥1 dat prin relaþia de recurenþã xn+1 = ⎜
⎜ 2 xn + 2 ⎟⎟ , n ≥ 1, x1 = 1.
3⎝ xn ⎠
a) Calculaþi x2, x3, x4, x5, x6.
3
b) Comparaþi termenii anteriori cu numãrul 5 . Care dintre ei sunt aproximãri cu
3
douã zecimale exacte ale lui 5?
!
TESTE DE SINTEZÃ
Testul 7
89
1. Sã se calculeze ∑ lg (tg k0).
k =1
3
2. Sã se demonstreze inegalitatea logabc + log bca + logcab ≥ , a, b, c > 1.
2
3. Aflaþi numãrul cifrelor numãrului 3100.
⎛ x⎞ ⎛ y⎞ z x y z
4. Arãtaþi cã tg ⎜ lg + tg ⎜ lg + tg ⎛⎜ lg ⎞⎟ = tglg · tglg · tglg , x, y, z > 0.
⎝ y ⎟⎠ ⎝ z ⎟⎠ ⎝ x ⎠ y z x
Testul 8
z −1
1. Fie z ∈ C \ {1}. Demonstraþi Re = 0 ⇔ |z| = 1.
z +1
2. Determinaþi a ∈ R ºtiind cã ecuaþia x2 (a i)x + 20 + 5i = 0 admite o rãdãcinã realã.
3. Determinaþi z1, z2, ..., zn ∈ C cu |z1| = |z2| = ... = |zn| = 1 astfel încât z1 + z2 + ... + zn = ni.
4. Determinaþi funcþia f : C → C cu proprietatea f (x) + f (εx) = x, ¼ x ∈ C, unde
ε ∈ C \ R, ε3 = 1.
Testul 9
z2n + 1 z 2n − 1
1. a) Arãtaþi cã dacã z = cos α + isin α, atunci cos nα = , sin nα = .
2zn 2iz n
b) Calculaþi a = cos20° · cos40° · cos 60° · cos 80°.
n −1
2. Calculaþi ∑ εkp , unde εk sunt rãdãcinile de ordinul n ale unitãþii, iar p ∈ N, fixat.
k =0
Testul 10
n +1 − n 1 1
1. a) Sã se arate cã arcsin = arcsin arcsin .
( n + 1)(n + 2) n +1 n+2
n
k +1 − k
b) Sã se calculeze ∑ arcsin .
k =1 k +1 ⋅ k + 2
!
TESTE DE SINTEZÃ
2. Arãtaþi cã cos(n(arctg 2 2 )) ∈ Q, ¼ n ∈ N.
π2
3. Sã se arate cã (arcsin x)(arcos x) ≤ , ¼ x ∈ [1, 1].
16
⎡ π2 ⎤ ⎡0, π ⎤ .
4. Fie funcþia f : [0, 1] → ⎢ − , 0 ⎥ astfel încât f (sin t) = t2 πt, ¼ t ∈ ⎢⎣ 2 ⎥⎦
⎣ 4 ⎦
Demonstraþi cã: a) f (x) = (arcsin x)2 πarcsin x; b) f este bijectivã.
Testul 11
⎧2 x + x = 2 y + y
1. Rezolvaþi sistemul: ⎨ 2 2
.
⎩ x + y − xy = 1
Testul 12
1. Câte numere naturale mai mici sau egale cu 300 se divid cu 2 sau cu 3 sau cu 5?
2. Sã se determine exponentul lui 2 din descompunerea în factori a numãrului A2nn .
3. Sã se arate cã dacã Amn +1 = 2 Amn −1 , atunci m ºi n sunt prime între ele.
4. Dintre submulþimile mulþimii {1, 2, 3, ..., n} cu k elemente, câte:
a) nu-l conþin nici pe 1, nici pe 2?
b) nu conþin unul dintre numerele 1 ºi 2, dar îl conþin pe celãlalt?
c) conþin ambele numere?
d) deduceþi egalitatea Cnk = Cnk− 2 + 2Cnk−−21 + Cnk−−22 ca rezultat al punctelor a), b), c).
Testul 13
1. Într-un tramvai cu trei vagoane se urcã, la întâmplare, ºapte persoane. Care este
probabilitatea ca în primul vagon sã urce patru persoane?
2. Un profesor dã ca temã de vacanþã 100 de exerciþii. Un elev rezolvã 96 dintre acestea.
Dupã vacanþã, profesorul verificã rezolvarea a ºase probleme dintre cele 100.
Care este probabilitatea ca elevul sã fie întrebat de rezolvarea cel puþin a uneia dintre
problemele nerezolvate?
!!
TESTE DE SINTEZÃ
3. a) Dintr-o urnã în care se aflã n bile albe ºi m negre se extrag k bile.
Care este probabilitatea ca printre bilele extrase sã se obþinã r bile albe?
b) Calculaþi Cn0Cmk + Cn1Cmk −1 + Cn2Cmk − 2 + ... + Cnk Cm0 .
4. Fie A = {f / f : {1, 2, 3, 4} → {1, 2, 3, 4}, f funcþie}. Care este probabilitatea ca alegând
la întâmplare o funcþie din A, aceasta sã fie injectivã? Dar surjectivã? Dar bijectivã?
Testul 14
r
1. Sã se calculeze ∑ Cmk Cnr − k .
k =0
Testul 15
1. Arãtaþi cã ºirul (an)n≥1 de numere reale nenule este o progresie geometricã dacã ºi
( )( )
numai dacã a12 + a22 + ... + an2−1 a22 + a32 + ... + an2 = (a1a2 + a2a3 + ... + an1an)2.
2. Determinaþi primul termen ºi raþia unei progresii geometrice în funcþie de S1 ºi S2,
ºtiind cã S1 = a1 + a2 + ... + a10 ºi S2 = a11 + a12 + ... + a20 .
3 6
3. Sã se arate cã 2, 6, 54 nu sunt termeni ai unei progresii geometrice.
4. Sã se afle termenul general al ºirului (an)n≥1 dacã a1 = 1, a2 = 2 ºi an5+1 = an3+ 2 ⋅ an2 , ¼ n ≥ 1.
Testul 16
1. Determinaþi x ∈ S4 astfel încât:
⎛ 1 2 3 4⎞ ⎛ 1 2 3 4⎞ ⎛ 1 2 3 4⎞
⎜ 3 4 1 2⎟ x ⎜ 4 1 2 3⎟ = ⎜ 2 3 4 1 ⎟ .
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
⎛ 1 2 3 4⎞
2. Rezolvaþi în S4 ecuaþia y2 = ⎜ ⎟.
⎝ 4 3 2 1⎠
3. Fie numerele 0 < a1 < a2 < ... < an.
n
Sã se determine σ ∈ Sn astfel încât Sσ = ∑ ai aσ(i ) sã fie maximã.
i =1
⎛1 2 3 4 5 6 7⎞ k
4. Fie σ = ⎜ ⎟ ∈ S7. Calculaþi min {k ∈ N | σ = e}.
⎝ 2 3 4 1 6 7 5 ⎠
!"
TESTE DE SINTEZÃ
Testul 17
1− x 2 − x 3 − x
1. Rezolvaþi în R ecuaþia: 2 − x 4 − x 5 − x = 0.
3 − x 5 − x 3 − 2x
⎛ 1 2 3⎞
⎛ 6 9 8⎞
2. Sã se rezolve ecuaþia: X ⎜ 2 3 4 ⎟ = ⎜ .
⎜ 3 4 1 ⎟ ⎝ 0 1 6 ⎟⎠
⎝ ⎠
2−a a − x x −1
3. Sã se determine a ∈ R astfel încât 1 − x2 x2 −1 = 0 sã admitã o rãdãcinã
2 − a − 2x x + a x − 2
dublã numãr întreg.
⎛1 1 −2 4 2 ⎞
4. Sã se determine rangul matricei A = ⎜ 2 1 3 −1 1 ⎟ , α, β, γ ∈ R.
⎜α β γ α β ⎟
⎝ ⎠
Testul 18
⎧2 x1 − x2 + x3 − x4 = 1
⎪
1. Determinaþi α, β, γ ∈ R astfel încât sistemul ⎨ x1 + x2 + αx3 + x4 = −1 sã fie compatibil
⎪⎩ x1 − x2 + x3 + β x4 = γ
ºi rangul matricei sistemului sã fie 2.
2. Se considerã numerele complexe distincte douã câte douã a, b, c, d. Arãtaþi cã sistemul
⎧x + y + z + t = 0
⎪⎪ax + by + cz + dt = 0
omogen ⎨ 2 admite numai soluþia banalã.
+ 2 + 2 + 2 =0
⎪a3 x b3 y c3 z d3 t
⎪⎩a x + b y + c z + d t = 0
⎧x − 3y + 4 = 0
⎪
3. Sã se gãseascã condiþia de compatibilitate a sistemului ⎨ x + y − 4αβ = 0 ,
⎪⎩(α 2 + 1) x − (2αβ + 1) y − γ = 0
unde α, β, γ ∈ R.
⎧ x + 2 y + (a − 3) z = 5
⎪
4. Sã se discute dupã valoarea parametrului a ∈ R natura sistemului: ⎨− x + (a − 5) y + 2z = −1 .
⎪⎩2 x + y + z = a
!#
TESTE DE SINTEZÃ
Indicaþii ºi soluþii
Capitolul 1. Grupuri
Pag. 19
1. Sunt legi de compoziþie asocierile de la punctele: a); b); d); f).
2. 1 & (2) = 1; 3 & 0 = 3; (0 & 2) & (1) = 2 & (1) = 1; (a & 2) & 3 = (|a| + 2 2|a|) & 3
= (2 |a|) & 3 = |2 |a|| + 3 3|2 |a|| = 3 2|2 |a||.
⎛ −a 1⎞ ⎛ −a ⎞
3. (a, b) & ⎜ , ⎟ = ⎜ 0, 2 ⎟.
⎝ b ( a + b ) b ⎠ ⎝ b (a + b ) ⎠
4. * 1 2 3 4 + 0 1 2 3 4 5 · 0 1 2 3 4 5
1 1 2 3 4 0 0 1 2 3 4 5 0 0 0 0 0 0 0
2 2 4 3 1 1 1 2 3 4 5 0 1 0 1 2 3 4 5
3 3 4 2 1 2 2 3 4 5 0 1 2 0 2 4 0 2 4
4 4 1 4 1 3 3 4 5 0 1 2 3 0 3 0 3 0 3
4 4 5 0 1 2 3 4 0 4 2 0 4 2
5 5 0 1 2 3 4 5 0 5 4 3 2 1
7. a) x, y ∈ (2, ∞) x Æ y ∈ (2, ∞) ⇔ 3xy + 6x + 6y + 10 > 2 ⇔ xy + 2x + 2y + 4 > 0 ⇔
(x + 2)(y + 2) > 0, adevãrat deoarece x + 1 > 0, y + 2 > 0; b) observãm cã (x & y) & z =
= 9xyz + 18(xy + xz + yz) + 36(x + y + z) + 70; însã (x & y) & z ∈ (2,∞); rezultã cã
9xyz + 18(xy + xz + yz) + 36(x + y + z) + 72 > 0 ⇔ xyz + 2(xy + xz + yz) + 4(x + y + z) + 8 > 0.
8. x & y = (x 9)(y 9) + 9; x ∈ [8, 10] ⇔ 1≤ x 9 ≤ 1 ⇔ |x 9| ≤ 1, analog |y 9| ≤ 1. Atunci
|x 9||y 9| ≤ 1 ⇔ 1 ≤ (x 9)(y 9) ≤ 1 ⇔ 8 ≤ (x 9) + (y 9) + 9 ≤ 10 ⇔x & y ∈ [8, 10].
1
9. 2xy x y + m > ⇔ 4xy 2x 2y + 2m > 1 ⇔ (2x )(2y 1) + 2m 2 > 0 pentru
2
⎛ 1 ⎞
orice x, y ∈ ⎜ , ∞ ⎟ ; rezultã 2m 2 ≥ 0, adicã m ≥ 1.
⎝2 ⎠
10. x y ≠ i ⇔ xy i(x + y) + 1 + i ≠ i ⇔ xy i(x + y) + 1 ≠ 0 ⇔ (x i)(y i) ≠ 0.
11. a) (a b) c = (a + b + ab) c = (a + b + ab) + c + (a + b + ab) c = a + b + c + ab +
+ ac + bc + abc; a (b c) = a (b + c + bc) = a + (b + c + bc) + a(b + c + bc) =
2 − xy
2− ⋅z
2 − xy 3− x− y
= a + b + c + ab + ac + bc + abc; b) (x & y) & z = &z= = ...
3− x − y 2 − xy
2− −z
3− x− y
13. a) 6; b) 1; c) 1 i; d) (1, 0).
14. a) Toate matricele cu excepþia matricei nule sunt simetrizabile; b) sunt simetrizabile
8 ºi 10; c) toate elementele sunt simetrizabile; d) 0.
15. Legea datã prin tabla:
0 1 2
0 * * 0
unde locul steluþelor poate fi luat de orice element din mulþime;
1 * * 1
34 legi de compoziþie au elementul neutru 2.
2 0 1 2
!$
INDICAÞII ªI SOLUÞII
16. b) Nu este asociativã, este comutativã; c) elementul neutru este 0.
17. Legea nu este asociativã: (a & a) & c ≠ a & (a & c); este comutativã; b este element neutru.
18. b) toate elementele cu excepþia elementului 1.
19. c) nu are element neutru.
3xy
21. Demonstrãm cã x y ∈ (0, 3). Observãm cã x y = > 0 (numitor
xy + ( x − 3)( y − 3)
3xy
ºi numãrãtor pozitivi) < 0 ⇔ 3xy < 3xy + 3(x 3)(y 3) etc.
xy + ( x − 3)( y − 3)
22. Fie x, y, z ∈ R, existã ºi sunt unice numerele u, v, w ∈ R astfel încât x = sh u, y = sh v,
e x − e− x
z = sh w (deoarece funcþia sh: R → R, sh x = este bijectivã).
2
Atunci x & y = sh u sh v + sh v sh u = sh(u + v); (x & y) & z = sh(u + v + w); 0 este element
neutru; x este simetricul lui x.
1
23. Legea nu este asociativã, este comutativã, elementul neutru este I2.
2
24. Pentru diferenþa simetricã: elementul neutru este ∅, siemtricul lui A este A.
25. Elementul neutru I2; toate elementele sunt siemtrizabile.
27. Elementul neutru (1, 0); elementele simetrizabile: (1, b), (1, b), b ∈ Z.
28. (A & B) & C = (AM1B) & C = (AM1B)M1C; A & (B & C) = A & (BM1C) = AM1(BM1C);
A & M = M & A = A (M element neutru); elemente simetrizabile A & B = M ⇔ AM1B = M
⇒ det A · det(M1) det B = det M ⇒ det A ≠ 0, rezultã cã A este inversabilã în raport cu
înmulþirea; B = MA1M este simetricul elementului A.
pag. 35
1. b) x & y ∈ M ⇔ xy 2x 2y + 6 ≥ 2 ⇔ (x 2)(y 2) + 2 ≥ 2 ⇔ (x 2)(y 2) ≥ 0;
(x & y) & z = (xy 2x 2y + 6) & z = (xy 2x 2y + 6) z 2(xy 2x 2y + 6) 2z + 6.
Elementul neutru: x & e = x, ¼ x ∈ M ⇔ xe 2x 2e + 6 = x ⇔ e (x 2) = 3(x 2).
Rezultã e = 2.
2. d) Observãm cã fn fm = fn+m ∈ G; fn = fm ⇔ n = m, operaþia de compunere a funcþiilor
este asociativã (proprietate cunoscutã a compunerii). Pe G operaþia este comutativã fn
fm = fn+m = fm fn; fn fe = fn ⇔ fn+e = fn ⇔ n + e = n ⇔ e = 0, deci f0 este elementul neutru;
fn f n′ = f0 ⇔ n + n′ = 0 ⇔ n′ = n; simetricul lui fn este fn ∈ G.
f) Asocierea este lege de compoziþie pe G; asociativã, elementul neutru este (1, 1, 0) ∈ A,
⎛ 1 1 −z ⎞
iar simetricul lui (x, y, z) este ⎜ , , ⎟ ;
⎝ x y xy ⎠
2 − iz
g) Elementul neutru este 1 i, ¼ z ≠ i este simetriyabil, siemtricul sãu este z′ = ;
z +i
⎛ x + y 4y ⎞
j) Notãm M(x, y) = ⎜ ⎟ ; M(0, 0) este elementul neutru M(x, y) este siemtricul
⎝ −y x − y⎠
(opusul lui M(x, y)).
3. a) M este grup de matrice; b) GL2(R) este grup de matrice; c) M este grup dar nu este
grup de matrice (nu conþine I3); elementul neutru al grupului este A(0).
4. a) Din asociativitate deducem a2x + abx + bz = ax + aby + b2z, ¼ x, y, z ∈ R. Rezultã
a2 = a, b2 = b. Condiþia de grup se verificã numai pentru a = 1, b = 1; b) Din x & e = e & x,
!%
INDICAÞII ªI SOLUÞII
ax + be ae + bx
¼ x ∈ (1, 1) avem: = , ¼ x ∈ (1, 1) ⇔ ax + be = ae + bx ⇔ (a b)(x e) = 0,
1 + xe 1 + xe
¼ x ⇔ a b = 0 ⇔ a = b. Din x & e = x, ¼ x ∈ (1, 1) avem x2e + x = ax + ae, ¼ x ∈ (1, 1)
(rezultã e = 0, altfel avem o ecuaþie de gradul al II-lea cu o infinitate de soluþii, toate
numerele reale aparþinând intervalului (1, 1), apoi a 1 = 0 etc.
c) x & y = (x 3)(y 3) + α 9 > 3 ⇔ (x 3)(y 3) + α 12 ≥ 0; deducem α = 12.
5. Demonstrãm mai întâi cã am · b = b · am, ¼ m ∈ Z; apoi demonstrãm ambn = bnam (m
fixat, inducþie dupã n) etc.
⎛ 1 2 3 4 5 ⎞ 38
7. a) p123 = p120 p3 = e p3 = p3; p1 = ⎜ 40 2 2
⎟ ; p = p p = p = (p ) ;
1 2
⎝ 5 4 1 2 3⎠
c) x = p1 q; respectiv x = e.
8. a) 5̂ x = 3̂ ⇔ x = ( 5̂ )1 · 3̂ = 5̂ · 3ˆ = 7ˆ ; b) 2̂ x = 4̂ ⇔ x ∈ { 2̂ , 6̂ }; d) 4̂ x = 3̂ ⇔
4x ≡ 3 (mod 8) ⇔ 4x = 3 + 8q, q ∈ Z egalitate imposibilã (rezultã cã 3 M 4).
9. x & y = (x + 2)(y + 2) 2; legea este asociativã; elementul netru este 1. x & x′ = 1 ⇔
2x − 3 2x − 4 + 1
xx′ 2x 2x′ + 2= 1 ⇔ x′(x 2) = 2x 3; x ≠ 2; x′ = ∈Z⇔ =
x−2 x−2
1
=2+ ∈ Z rezultã (x 2) | 1 ⇔ x 2 = ±1 etc.
x−2
10. i ∈ Rn este simetrizabil ⇔ (i, n) = 1 (aceeaºi demonstraþie ca ºi în Zn).
11. |z + z0| = |z| + |z0| ⇔ z = λz0, λ ≥ 0, M z0 = {λz0 | λ ≥ 0}. elementul neutru este 0;
λz0 + λ′z0 = 0 ⇔ λ′ = λ ≤ 0, λ′ ≥ 0; rezultã λ′ = 0; singurul element simetrizabil este 0.
⎛ xn 0 ⎞
12. An = ⎜ n⎟
= I2 ⇒ xn = 1; yn = 1 ⇒ x, y ∈ Un = {1, ε, ..., εn1}, unde ε este
⎝ 0 y ⎠
rãdãcinã de ordin n a unitãþii; grupul are n2 elemente.
⎛ a1 0 b1 ⎞ ⎛ a2 0 b2 ⎞ ⎛ a1a2 + b1c1 0 a1b2 + b1d 2 ⎞
13. Avem ⎜ 0 x 0 ⎟ ⎜ 0 x 0 ⎟ = ⎜ 0 x2 0 ⎟.
⎜ c 0 d ⎟ ⎜ c 0 d ⎟ ⎜⎜ a c + c d ⎟
⎟
⎝ 1 1⎠ ⎝ 2 2⎠ ⎝ 2 1 2 1 0 c1b2 + d1d 2 ⎠
Avem: (a1a2 + b1c2)(c1b2 + d1d2) (a2c1 + c2d1)(a1b2 + b1d2) = a2d2(a1d1 b1c1)
b2c2(a1d1 b1c1) a2d2 b2c2 = 1.
Trebuie ca x2 = x ⇒ x ∈ {0, 1}; elementul neutru este I3: rezultã x = 1.
⎛ a1 0 b1 ⎞ ⎛ a2 0 b2 ⎞ ⎛ 1 0 0 ⎞
⎧a a + b c = 1
AB = I3 ⇔ ⎜ 0 x 0 ⎟ ⎜ 0 x 0 ⎟ = ⎜ 0 1 0 ⎟ ⇔ ⎨ 1 2 1 2 ⇔ c2 = c1;
⎜ c 0 d ⎟ ⎜ c 0 d ⎟ ⎜0 0 1⎟ ⎩c1 a2 + d1c2 = 0
⎝ 1 1⎠ ⎝ 2 2⎠ ⎝ ⎠
⎛ a1 0 b1 ⎞ ⎛ d1 0 −b1 ⎞
d2 = a1; b2 = b1; inversa matricei A = ⎜ 0 x 0 ⎟ este B = ⎜ 0 1 0 ⎟ .
⎜c 0 d ⎟ ⎜ −c 0 d ⎟
⎝ 1 1⎠ ⎝ 1 1 ⎠
15. Elementul neutru este 0; x ⊕ x′ = 0 ⇔ {x + x′} = 0 ⇔ x + x′ ∈ Z. Rezultã x + x′ = 1
⇔ x′ = 1 x (toate elementele sunt simetrizabile).
16. a) 3ˆ x = 2ˆ ⇔ x = ( 3̂ )1 · 2̂ ; pentru inversul lui ( 3̂ )1 avem: 3̂ · â = 1̂ ⇔ 3a ≡ 1 (mod 40)
40q + 1 39q + q + 1 q +1 q +1
⇔ 3a = 1 + 40q, q ∈ Z; a = = = 13q + ∈Z⇒ = k ∈ Z;
3 3 3 3
!&
INDICAÞII ªI SOLUÞII
q = 3k 1; a = 13(3k 1) + k = 40k 13 = 40k 40 + 27 = 40(k 1) + 27; rezultã a = ( 3̂ )1 = 27 ¶;
x= 27 ¶ ⋅ 2ˆ = 54µ = 14 µ.
17. (P(M), Δ) este grup comutativ; elementul neutru este ∅, siemtricul oricãrui element
A este A. A Δ X = BC ⇔ A Δ (A Δ X) = A Δ B ⇔ (A Δ A) Δ X = A Δ B ⇔ ∅ΔX = A Δ B
⇔ x = A Δ B = (A \ B) ∪ (B \ A).
18. x2y = yx ⇒ x2y = yx2 ⇒ x2(yx) = yx2 ⇒ x2(x2y) = yx2 ⇒ x4y = yx2 ⇒ x4yx2 = yx4 ⇒
x4(yx2) = yx4 ⇒ x4(x4y) = yx4 ⇒ x8y = yx4 ⇒ ey = yx4 ⇒ y = yx4 ⇒ x4 = e.
Din x4y = yx2 ⇒ x2 = e, iar din x2y = yx ⇒ x = e, y arbitrar.
19. Fie y ∈ C. Ecuaþia f (z) = y ⇔ 3z 4 z = y (1). Conjugând relaþia (1) obþinem
1
3 z 4z = y (2). Din (1) ºi (2), eliminând z obþinem z = (3y + 4 y ).
7
1
Ecuaþia are soluþie unicã; deci f este bijectivã inversabilã, iar f 1(y) = (3y + 4 y ).
7
Fie h1(z) = 2z 1; h2(z) = z + 2 z ;
1
b) f g = h1 ⇔ h = f 1 h1, h(z) = f 1(h1(z)) = f 1(2z 1) = [3(2z 1) + 4(2 z 1)] = ...;
7
h f = h2 ⇔ h = h2 f 1; h(z) = h2(f 1(z)) = f 1(z) + 2(f 1(z)) = ...
pag. 42
1. f (x + y) = cos 2π(x + y) + isin 2π(x + y) = (cos 2πx + isin 2πx)(cos 2πy + isin2πy) = f (x) · f (y).
2. f (z1 · z2) = |z1 z2| = |z1| · |z2| = f (z1) · f (z2).
3. c) f (x + y) = a(x + y) = ax + ay = f (x) + f (y).
d) g(0) = 1 ≠ 0 (imaginea elementului neutru nu este elementul neutru al grupului); nu
este morfism.
4. a) Observãm cã f este corect definitã ((x, 5x, 3x) este soluþie a sistemului oricare ar fi x ∈ Z).
f (x + y) = (x + y, 5x 5y, 3x + 3y) = (x, 5x, 3x) + (y, 5y, 3y) = f (x) + f (y).
5. b) Ecuaþia f (x) = y, y ∈ G are soluþie unicã: x = ln(y 2) deci f este bijectivã;
f (x + y) = 2 + ex+y, f (x) & f (y) = (2 + ex) & (2 + ey) = (2 + ex)(2 + ey) 2(2 + ex)
2(2 + ey) + 6 = 2 + ex+y.
7. A(a) · A(b) = A(ab); funcþia f : M → (0, ∞), f (A(a)) = a este izomorfism de grupuri.
2 ⋅ 22 2 ⋅ 32 2 ⋅ n2
8. c) Fie α = o o ... o ; calculãm f (α) în grupul ((0, ∞), ·) ºi apoi
2 ⋅ 22 − 1 2 ⋅ 32 − 1 2n 2 − 1
întoarcem rezultatul în grupul G.
2 2
2 − 2k
⎛ 2k ⎞ 2
2k − 1 2k − 2 k − 1 ( k − 1)( k + 1) .
2 2
f⎜ 2 ⎟ =
⎝ 2k − 1 ⎠ 2k 2 2k 2 k2 k2
2k 2 − 1
n
(k − 1)(k + 1) 1 ⋅ 3 2 ⋅ 4 (n − 1)(n + 1) n + 1 n +1⎞
f (α) = ∏ = 2 ⋅ 2 ⋅ ... ⋅ = . Deci α = f 1 ⎛⎜ = ...
k =2 k 2
2 3 n 2 2 n ⎝ 2n ⎟⎠
9. b) f (0) = 0; f (x) = f (x), ¼ x ∈ Z; f (x + y) = f (x) + f (y), ¼ x, y ∈ Z; f (x1 + x2 + ... + xn) =
= f (x1) + f (x2) + ... + f (xn) (inducþie dupã n). Notãm f (1) = a, a ∈ Z. Atunci f (2) = 2α,
f (n) = f (1 + 1 + ... + 1) = f (1) + f (1) + ... + f (1) = a + a + ... + a = na, ¼ n ∈ N.
f (na) = f (na) = na = (n) · a; deci f (x) = x · a ¼ x ∈ Z (pozitiv sau negativ).
!'
INDICAÞII ªI SOLUÞII
10.a) f (0) = 0; fie f (1) = a, a ∈ Q; ca ºi la 9b) demonstrãm cã f (n) = na, n ∈ Z. Observãm
1 1 1 1 1 1 1 1
cã a = f (1) = f ⎛⎜ n ⋅ ⎞⎟ = f ⎛⎜ + + ... + ⎞⎟ = f ⎛⎜ ⎞⎟ + f ⎛⎜ ⎞⎟ + ... + f ⎛⎜ ⎞⎟ = n · f ⎛⎜ ⎞⎟ .
⎝ n⎠ ⎝n n n⎠ ⎝n⎠ ⎝n⎠ ⎝ n⎠ ⎝n⎠
1 a 1 a
Deducem cã f ⎛⎜ ⎞⎟ = , ¼ n ∈ N*. Însã f ⎛⎜ ⎞⎟ ∈ Z deci ∈ Z, ¼ n ∈ N*, posibil
n
⎝ ⎠ n n
⎝ ⎠ n
numai pentru a = 0.
b) Dacã f (1) = b, atunci orice morfism este de forma f (x) = bx.
c) Rezultã din a), morfismul banal nefiind bijecþie.
11. fa fb = fab; izomorfismul este g: G → (0, ∞) g(fa) = a.
13. b) Din f (x · y) = f (x) · f (y) rezultã m = n = 1; deci f (x) = 1 + x ; c) la fel ca la ex. 8, calculãm
imaginea elementului în (0, ∞) prin izomorfismul f 1: G → (0, ∞), f 1(x) = x2 1 etc.
x−2
14. c) Calculãm g( 14 x o x24o ... o3x ) = g(x) · g(x) ·...· g(x) = (g(x))n = (2x + 2)n; g1(x) = ;
n ori
2
(2 x + 2) n − 2
rezultã 14 o ... o3x = g1((2x + 2)n) =
x o x24 = 2n1(x + 1) 1.
n ori
2
Capitolul 2
pag. 61
1. a) Ambele legi sunt corect definite. Arãtãm cã (Z, &) este grup comutativ. Elementul
neutru este 2; simetricul lui x este 4 x. Arãtãm cã (Z, Æ) este monoid; elementul
3
neutru este . Arãtãm cã a doua lege (Æ) este distributivã faþã de prima (&).
2
x Æ (y & z) = (x Æ y) & (x Æ z) ⇔ x Æ (y & z) = x Æ (y + z + 2) = 2x(y + z + 2) + 4x +
+ 4(y + z + 2) + 6 = 2xy + 2xz + 8x + 4y+ 8z + 14.
(x Æ y) & (x Æ z) = (2xy + 4x + 4y + 6) & (2xz + 4x + 4z + 6) = 2x + 2xz + 8x + 4y + 8z + 14.
e) Evident (Z[i], + ) este grup comutativ ºi (Z[i], &) este monoid: fie x = a + bi, y = c+ di,
z = α + βi, x & y = ac + (bc + ad)i, (x & y) & z = acα + (acβ + bcα + adα)i
x & (y & z) = (a + bi) & [cα + (icβ + diα)i] = acα + (bcα + acβ + adα)i.
Elementul unitate este 1. Demonstrãm apoi cã x & (y & z) = (x & y) + (x & z), ¼ x, y, z ∈ Z[i].
2. În toate cazurile, a doua operaþie nu are element neutru.
⎛ 0 x ⎞⎛ 0 y ⎞ ⎛ 0 0⎞
4. Inelul are divizori ai lui zero: ⎜ ⎟⎜ ⎟=⎜ ⎟ , x, y ≠ 0.
⎝ 0 0 ⎠⎝ 0 0 ⎠ ⎝ 0 0⎠
⎛a b c ⎞
5. b) X = ⎜⎜ 0 a d ⎟⎟ , det X = a3; dacã a ≠ 0, atunci X este inversabilã; dacã a = 0, atunci X3 = 03.
⎜0 0 a ⎟
⎝ ⎠
c) An = (I3 + B)n = I3 + C 1n B + C n2 B2 (deoarece I3B = BI3 ºi B3 = 03)
1 a + bε a + bε a + b( −1 − ε) a −b
6. = = 2 2
= 2 2
= 2
a + bε (a + bε)(a + bε ) a + ab(ε + ε ) + b ε ε a − ab + b a − ab + b 2
b
· ε; rezultã cã toate elementele inelului, cu excepþia lui 0, sunt inversabile.
a − ab + b 2
2
"
INDICAÞII ªI SOLUÞII
1 x − iy 3 x y x
7. = 2 2
= 2 2
− 2 2
i 3 ∈ Z[i 3 ] ⇔ 2 ∈ Z ºi
x + iy 3 x + 3y x + 3y x + 3y x + 3y 2
2 2
y ⎛ x ⎞ ⎛ y ⎞ 1
2 2
∈ Z; rezultã ⎜⎜ 2 2 ⎟
⎟ + ⎜⎜ 2 ⎟ ∈Z⇔ 2
2 ⎟
∈Z⇒
x + 3y ⎝ x + 3y ⎠ ⎝ x + 3y ⎠ x + 3y2
(x2 + 3y2) | 1 ⇒ x2 + 3y2 = 1 ⇒ x2 = 1 · y = 0 etc.
8. Din x & y = y & x, rezultã a = b. Din x & e = x, ¼ x ∈ R, rezultã ax + ae + c = x, ¼ x ∈ R,
rezultã a = 1, e = 0 ºi c = 0 etc.
9. Elementele inversabile ale inelului (Rn, ⊕, ?) sunt acele resturi i ∈ Rn pentru care
(i, n) = 1; U(R12) = {1, 5, 7, 11}.
10. a) x = 2̂ , y = 3̂ ; b) (x, y) ∈ {( 1̂ , 1̂ ); ( 7̂ , 3̂ ); ( 3̂ , 5̂ ); ( 9̂ , 7̂ ); ( 5̂ , 9̂ )}; c) Prin scãdere
obþinem 2̂ y = 1̂ care nu are soluþii în Z12, deci sistemul nu are soluþii.
11. b) det U = 5̂ , det V = 5̂ ºi 5̂ este inversabil în Z6; c) X = U1 · V1; d) Deoarece
mulþimea M2(Z6) este finitã (64 elemente) ºi Ak ∈ M2(Z6) pentru orice k ∈ N, rezultã cã
în ºirul de puteri U, U2, U3, existã doi termeni egali. Din Up = Uk, k > p, Upk = I2.
"
INDICAÞII ªI SOLUÞII
rezultã cã det A ≠ 0, deci A este inversabilã M3(Q); deoarece 2 divide A, rezultã cã det A
nu este inversabil în 2, deci A nu este inversabilã în inelul M3(Z).
24. b) (a + b)5 = a5 + C51 a4b + C52 a2b3 + C54 ab4 + C55 b5 = a5 + 5a4b + 10a3b + 10a2b3 + 5ab4 + b5.
Însã 5a4b = a4b + a4b + a4b + a4b + a4b = 0; 5ab4 = 0; 10a2b3 = 0.
25. a) Vezi demonstraþia de la capitolul 1; b) verificând prin calcul.
26. (1 ba)(1 + bua) = 1 + bua ba (ba)(bua) = 1 + b(u 1 abu) = 1 + b · 0 · a = 1.
27. Luând x = 1 obþinem (1)6 = (1). Însã orice inel (1)6 = 1. Obþinem 1 = 1 ⇔
1 + 1 = 0; rezultã a + a = 0, pentru orice a ∈ A; fie x ∈ A; (x + 1)6 = x + 1 ⇔ x6 + 6x5 +
+ 15x4 + 20x3 + 15x2 + 6x = 0. Însã 6x5 = (x5 + x5) + (x5 + x5) + (x5 + x5) = 0 + 0 + 0 = 0;
6x = 0 (analog), 20x3 = 0; 15x4 = 14x4 + x4 = 0 + x4 = x4 = x4; 15x2 = x2. Obþinem x6 = x4,
adicã x4 = x, de unde x2 = x. Exemplu (Z2, +, ·).
pag. 70
1. b) Fie α = b 3 7 ºi β = c 3 49 ; arãtãm cã α, β ∈ Q, deci b, c = 0. Observãm cã
α + β = a ∈ Q (1); αβ = bc 3 7 3 = 7bc ∈ Q, α3 β3 = 7b3 49c3 ∈ Q; rezultã
(α β)(α2 + αβ + β2) ∈ Q, de unde α β ∈ Q (2). Din (1) ºi (2) rezultã α, β ∈ Q.
1 1 1
Dacã x ≠ 0, atunci x1 = = . Pentru a arãta cã ∈ Q( 3 7 )
x a + b 7 + c 49
3 3 x
raþionalizeazã numitorul fracþiei apelând la formula de calcul: u3 + v3 + w3 3uvw = (u2
+ v2 + w2 uv uw vw). Luând în aceastã formulã u = a; v = b 3 7 , w = c 3 49 ºi
1
amplificând numitorul fracþiei cu u2 + v2 + w2 uv uw vw obþinem
x
1 a 2 − 7bc + (7c 2 − ab)3 7 + (b 2 − ac)3 49
= ; f) luãm a = 2; b = 1; c = 1.
x a 3 + 7b 3 + 49c 3 − 21abc
3. a) Dacã bˆ ≠ 0̂ , atunci b̂ este inversabil ºi aˆ 2 + bˆ 2 = 0 ⇔ (ab1)2 + 1̂ = 0 ⇔ (ab1) = 2̂ ,
imposibil pentru cã în Z3, xˆ 2 ≠ 2̂ , oricare ar fi x̂ ∈ Z3.
⎧⎪⎛ ˆ ˆ⎞ ⎫⎪
b) card L = 32 = 9; K = ⎨⎜⎜ a ˆ b ⎟⎟ aˆ , bˆ ∈ Z 5 ⎬ .
⎪⎩⎝ − b aˆ ⎠ ⎪⎭
2 2
4. x = 1 ⇔ x 1 = 0 ⇔ (x 1)(x + 1) = 0 ⇔ x = 1 sau x = 1. În primul caz A = {0, 1},
în al doilea caz A = {0, 1, 1}.
Capitolul 3
pag. 82
3. a) m2 + 1 = 0 ⇔ m = ± i; m2 + 3m 4 = 0 ⇔ m ∈ {1, 4}. Dacã m ∈ C \ {i, i}, atunci
grad (f ) = 3; dacã m ∈ {i, i}, atunci grad (f) = 2; b) dacã m = 1̂ , grad (f ) = 0; dacã m = 1̂ ,
grad (f ) = 1; dacã m ≠ ±1, grad (f ) = 4; c) m4 + m + 1 > 0 (nu se anuleazã): evident dacã
m > 0; dacã m ∈ [1, 0), atunci m + 1> 0, deci m4 + m + 1 > 0; dacã m ∈ (∞, 1], atunci
m4 + m + 1 = m(m3 + 1) + 1 = m(m + 1)(m2 m + 1) + 1 > 0 deoarece m(m + 1) 0.
5. a) Rãspuns afirmativ: cãutãm polinoame sub forma f = x2 + ax + b, g = x2 + cx + d, a, b,
c, d ∈ Z ºi dupã înmulþire ºi identificare obþinem sistemul: bd = 8, ad + bc = 21, a + c = 0,
b + d + ac = 0; soluþie: b = 1, d = 8, a = 4, c = 3.
"
INDICAÞII ªI SOLUÞII
b) Nu existã polinoame h cu proprietate cerutã pentru cã: grad(h) = 1, h = ax + b; din
identificare a2 = 25, ab = 1, b2 = 2, imposibil.
6. a) (x + 1)4(x 1)5 = (x4 + C 14 x3 + C 42 x2 + C 43 x + C 44 )(x5 C51 x4 + C52 x3 C53 x2 + C54 x C55 );
coeficientul lui x3 = C 41 · ( C55 ) + C 42 · C54 + C 43 · ( C53 ) + C 44 · C52 ;
b) (1 + x + x2)10 = [1 + (x + x2)]10 = 1 + C10 1
(x + x2) + C102 (x + x2)2 + C103 (x + x2)3 + ... +
+ C1010
(x + x2)10, coeficientul lui x4 se aflã în binoamele C102 (x + x2)2, C103 (x + x2)3 ºi C104 (x + x2)4,
adicã: C102 ⋅ C22 + C103 ⋅ C31 + C104 ⋅ C 40 .
7. grad f = 1; f = 3̂ x; f = 3̂ x + 1̂ .
9. (1 i)3 + a(1 i)2 + b = 1 ⇔ (b 2) + i(2 2a) = 0 ⇔ b = 2; a = 1.
10. Suma coeficienþilor unui polinom f este f (1).
π π π 3π π 1
11. cos 3α = 4cos3α 3cos α, deci cos 3 = 4 cos3 3cos ; cos = cos = .
9 9 9 9 3 2
⎛ π ⎞ ⎛ π π ⎞ 1 5 4 π ⎛ π 4 π ⎞ π
Deci f ⎜ cos ⎟ = ⎜ 4 cos 3 − 3 cos ⎟ + 2 = + 2 = ; sin = cos⎜ − ⎟ = cos ;
⎝ 9⎠ ⎝ 9 9⎠ 2 2 9 ⎝2 9 ⎠ 18
π π π π 3 ⎛ 4π ⎞ 3
cos 3 = 4cos2 3cos ; cos = ; f ⎜ sin ⎟= + 2.
18 8 8 6 2 ⎝ 9 ⎠ 2
12. b) Dacã luãm f = aX2 + bX + c, a ≠ 0, din condiþii deducem a = 0.
13. Dacã a ∈ Z3, atunci a + a + a = 0̂ ; (f + g)3 = f 3 + 3f 2g + 3f g2 + g3, însã 3f 2g = f 2g
+ f 2g + f 2g = 0̂ ; 3fg2 = fg2 + fg2 + fg2 = 0̂ . (f + g + h)3 = (f + g)3 + h3 = f 3 + g3 + h3.
14. a) Polinomul nu are grad mai mare sau egal cu 2, pentru cã, în caz contrar, identificând
coeficienþii lui Xn2 obþinem o contradicþie; rezultã cã f = aX + b; a(X + 1)b + a(X 1) + b =
= 2(aX + b); b) rãspuns negativ: grad (P) = 1, P = aX + b, rezultã (1 + X)(aX + b) +
+ (2X + 1)[a(X + 1) + b] = 3X2 + 2X + 1; din identificare obþinem un sistem fãrã soluþie.
15. b) (k3 + 7k2 + 14k)k! = [(k + 1)(k + 2)(k + 3) + α(k + 1)(k + 2) + β(k + 1) + γ] · k! =
= (k + 3)1! + α(k + 2)! + β(k + 1)! + γk!
n n n n n
∑ ( k 3 +7k2 + 14k)k! = ∑ ( k + 3)! + α ∑ ( k + 2)! + β ∑ ( k + 1)! + γ ∑ k! =
k =1 k =1 k =1 k =1 k =1
k 2 + 2k − 4 k ( k − 1) + αk + β 1 α β
= ... = = + + , ¼ k ≥ 2.
k k! ( k − 2)! ( k − 1)! k!
2
n
k + 2k − 4 n 1 n 1 n 1 n
k 2 + 2k − 1
∑
k =1 k
= 1 + ∑
k = 2 ( k − 2)!
+ α ∑
k = 2 ( k − 1)!
+ β ∑
k = 2 k!
. Analog ∑
k =1 k
=
n 1 n 1 n 1
=3+ ∑ + α ∑ + β ∑ = 3 + En2 + α(En1 1) + β(En 2) →
k = 2 ( k − 2)! k = 2 (k − 1)! k = 2 k!
1 1 1 1
3 + e + α(e 1) + β(e 2) cu α ºi β gãsiþi anterior; am notat cu En = + + + ... + ,
0! 1! 2! n!
termen general al unui ºir cu limita e.
16. a) (1 + X)n(1 + X)n = ( C n0 + C 1n X + C n2 X2 + ... + C nn Xn) ( C n0 + C 1n X + C n2 X2 + ... + C nn Xn),
coeficientul lui Xn = C n0 · C nn + C n1 · C nn −1 + C n2 · C nn −2 + ... + C nn · C n0 = Cn0 ( ) + (C )
2 1 2
n
( )
+ ... + Cnn
2
(am folosit identitatea C nk = C nn −k ) coeficientul lui Xn în (1 + X)2n este C 2nn ;
"!
INDICAÞII ªI SOLUÞII
( ) + (C )
rezultã C n0
2 1 2
n ( )
+ ... + C nn
2
= C 2nn ; b) folosim identitatea (1 X)n(1 + X)n = (1 X2)n
ºi identificãm coeficienþii lui Xn în ambii membri: C n0 · C nn C 1n · C nn −1 + C n2 · C nn −2 +
⎧ 0, n impar
+ ... +(1)n C nn · C n0 = ⎨ k k .
⎩(−1) C 2 k , n = 2k
17. Coeficientul lui X10 în suma (1 + X + X3)10 = (1 + X + X3) (1 + X + X3) · ... · (1 + X + X3).
18. f · g = 1 ⇒ grad(f) + grad(g) = 0 ⇒ grad(f ) = 0, rezultã f polinom constant, nenul.
19. a) a0 + a1 + a2 + ... + a200 = f (1) = 3100, unde f = a0 + a1X + ... + a200X200.
a0 a1 + a2 ... + a200 = f (1) = 1100 = 1
b) Calculãm f (1), f (ε), f (ε2), unde ε2 sunt rãdãcini de ordinul 3 ale unitãþii.
f (1) = a0 + a1 + a2 + a3 + ... + a200;
f (ε) = a0 + a1ε + a2ε2 + a3ε3 + ... + a200ε200
f (ε2) = a0 + a1ε2 + a2ε4 + a3ε6 + ... + a200ε40, (ε3 = 1, ε2 + ε + 1 = 0)
Adunând egalitãþile obþinem:
f (1) + f (ε) + f (ε2) = 3a0 + 3a3 + 3a6 + ... + 3a198; deci a0 + a3 + a6 + ... + a198 =
1 200
= (3 + 0200 + 0200) = 3199.
3
Pentru suma a0 + a4 + a8 + ... + a200, calculãm f (1), f (1), f (i), f (i) ºi adunãm cele patru
egalitãþi obþinute.
pag. 90
1. d) câtul 4̂ X3 + 2̂ X2 + 2̂ X + 3̂ ºi restul X + 4̂ ; g) câtul 0 ºi restul 1.
3. f = (X5 5X + 8)(aX + b) + 2X 7 (1) ºi f = (X2 3X)C(x) + 6X 15 (2). Din (2) rezultã
f (0) = 15, f (3) = 3 care înlocuite în (1) conduc la un sistem de douã ecuaþii pentru a ºi b.
4. a) f (2) = 1; b) f ( 1̂) = 1̂ , f ( 1̂) = 2̂ .
5. Nu din prima condiþie avem f ( 1̂) = 5̂ , iar din a doua rezultã f ( 1̂) = 0̂ .
6. f (i) = 1; f (i) = 1, f (1) = 4, f (1) = 2, f = (X4 1)c + aX3 + bX2 + cX + d;
3
rezultã a = c = , b = 0, d = 1.
2
7. a) f = (X2 + X 2)g + aX + b; înlocuim X cu 1 ºi 2; f (1) = 26,
( −2) 26 − 1 − ( 2 26 − 1)
f (2) = = ;
− 2 −1 3
b) f = (X + 1)2g + aX + b; înlocuim X cu 1 ºi rezultã f (1) = a + b, de unde scoatem
b = a; deci f = (X + 1)2 · g + a (X + 1) ⇔ (X + 1)(X24 + X22 + ... + X2 + 1) =
= (X + 1)2 · g + a (X + 1) ⇔ X24 + X22 + ... + X2 + 1 = (X + 1) · g + a; înlocuim x = 1 etc.
c) f = (X2 + 1)g + aX + b (împãrþirea se face în R[X], deci a, b ∈ R). Suficient sã înlocuim
în egalitate x = i: f (i) = ai + b; identificãm apoi pãrþile reale respectiv imaginare etc.;
d) f = (X2 + X + 1)g + aX + b, a, b ∈ R; înlocuim x = ε ºi identificãm (ε2 + ε + 1 = 0 ºi
ε2 = 1); e) f = X4(X21 + X20 + ... + 1) + X3 + X2 + X + 1.
8. Gradul numãrãtorului este mai mare decât al numitorului.
a) Împãrþim numãrãtorul la numitor, obþinem: X3 + X + 1 = (X2 + X 2)(X 1) + 4X 1.
""
INDICAÞII ªI SOLUÞII
X 3 + X +1 ( X 2 + X − 2)( X − 1) + 4 X + 1 4X +1
Atunci 2
= 2
=X1+ 2 =X1+
X + X −2 X + X −2 X + X −2
4X +1 4X +1 a b
; scriem = + etc.
( X − 1)( X + 2) ( X − 1)( X + 2) X −1 X + 2
9. c) X3 X2 X1 X0
2̂ 1̂ 2̂ 0̂ 1̂
1̂ 1̂ 2̂ 2̂
11. a) X3 6X2 + 11X 6 = (X 1)(X 2)(X 3); f = (X3 6X2 + 11X 6)C + aX2 + bX + c,
înlocuim X cu 1, 2, respectiv, 3; b) f = (X3 6X2 + 11X 6) · α + aX2 + bX + c respectiv
f = (X3 6X2 + 11X 6) (αX2 + βX + 8) + aX2 + bX + c, cu a, b, c determinaþi la punctul a).
12. f (1) = 15; f (1 + i) = 0 ⇔ n + p = 0 ºi 4 2m + n = 0.
13. Câtul împãrþirii este g = X2 2X;
n n n n
n(n + 1)(2n + 1) n(n + 1)
∑
k =1
g ( k ) = ∑ ( k 2 − 2 k ) = ∑ k 2 − 2∑ k =
k =1 k =1 k =1 6
2·
2
.
3 2
14. f = X + 3X X + 1; f = (2X 1)g + r, r ∈ R (din teorema împãrþirii cu rest) ⇔
⎛ 1⎞ ⎛ 1⎞
f = 2 ⎜ X − ⎟ g + r ⇔ f = ⎜ X − ⎟ 2g + r. Deci: cu schema lui Horner împãrim polinomul
⎝ 2⎠ ⎝ 2⎠
1 ⎛ 1⎞ 1
f la X ; obþinem f = ⎜ X − ⎟ h + r1; rezultã g = h ºi r1 = r.
2 ⎝ 2⎠ 2
n n1 n2 n3 2
15. a) X X X X ... X X1 X0
1 1 0 0 0 ... 0 1 1
1 1 1 ... 1 1 2 3
16. Suma coeficienþilor este f ( 1̂ ); deci restul = f ( 1̂) = 2̂ .
17. f = (X2 X + 1)C + 3X 2; înlocuim X cu X + 1, obþinem: f (X + 1) = [(X + 1)2 (X + 1)
+ 1]C(X + 1) + 3(X + 1) 2 ⇔ f (X + 1) = (X2 + X + 1)C(X + 1) + 3X + 1, restul este 3X + 1.
18. Fie f = a0 + a1X + ... + anXn; f (f (x) f (x) = a0 + a1f (x) + ... + an(f (X))2 a0 a1X
... anXn = a1(f (X) X) + a2(f 2(X) X2) + ... + an((f (x))n Xn) = (f X) · g (deoarece fiecare
termen f k(x) Xk = (f X) · gk). Rezultã f (f) = (f X)g + f = (f X)· g + (f X)(g + 1) + X.
Deci restul împãrþirii este X.
19. a) f = (X + 1)5 + a(X + 1)4 + b(X + 1)3 + c(X + 1)2 + d(X + 1) + e. Putem împãrþi repetat
la X + 1 cu schema lui Horner sau înlocuim formal în egalitate X → X 1 obþinem:
f (X 1) = X5 + aX4 + bX3 + cX2 + dX + e, însã f (X 1) = (X 1)5 + 3(X 1)3 (X 1)2 + 2.
Dezvoltãm binoamele, identificãm etc. b) f = (X + 1)3[(X + 1)2 + a(X + 1) + b] + c(X + 1)2 +
+ d(X + 1) + e; restul este c(X + 1)2 + d(X + 1) + e, cu c, d, e determinaþi la a).
pag. 103
− b +1− a b 2 + b − ba − 2
2. b) restul împãrþirii lui f la g este X+ ; identificãm restul cu 0.
2 2
3. a) Avem condiþia εn + ε + 1 = 0; n = 3k + 2, k ∈ N; b) (i2 + i + 1)n i = 0 ⇔ in i = 0
⇔ i = 4k + 1, k ∈ N.
4. a) X4 + X2 + 1; X6 1; b) 1; f · g; e) X 1; (X4 1)(X4 + X3 + X2 + X + 1).
5. f · X g = 1; rezultã (f, g) = 1; (Xn 1, Xn1 1) = X 1.
"#
INDICAÞII ªI SOLUÞII
6. a) Nu, deoarece (X3 + X + 1) nu divide (X4 + X2 + 3). b) Împãrþim X4 + aX3 + X + b la
X2 + X ºi identificãm restul cu 0.
7. a) (a, b) = 10 ⇒ a = 10a1, b = 10b, (a1, b1) = 1; ab = 2400 ⇔ 100a1b1 = 2400 ⇔
a1b1 = 24 ⇔ (a1 = 1, b1 = 24) sau (a1 = 3, b1 = 8); (a1 = 8, b1 = 3); a1 = 24, b1 = 1.
b) Fie a = da1, b = db1, (a1, b1) = 1; atunci [a, b] = da1b1. Avem d(a1 + b1) = 98 ºi da1b1 = 720;
(98720) = 2, deci d / 2, adicã d = 1 sau d = 2; dacã d = 1, a1 + b1 = 98 ºi a1b1= 720 cu
soluþiile a1 = 90 ºi b1 = 8 care nu sunt prime între ele; dacã d = 2, atunci a1 + b1 = 4, a1b1 = 360
cu soluþiile (prime între ele) a1 = 40, b1 = 9 sau invers.
8. c.m.m.d.c. al polinoamelor trebuie sã fie de gradul al doilea (dupã douã etape în
algoritmul lui Euclid restul trebuie sã fie 0). Rezultã a = 1.
9. b) f = (X2 + 1)f1; g = (X2 + 1)g1, (f1, g1) = 1; [f, g] = (X2 + 1) · f1 · g1.
Rezultã f1 · g1 = X2 + 3X + 2 = (X + 1)(X + 2); convine f1 = X + 1 ºi g1 = X + 1.
10. (f, g, h) = ((f + g), h) = (X 1, h) = X 1; [f, g, h] = [[f, g], h] = [X2 + 1,
X2 + X2 2] = (X 1)(X + 1)(X2 + 2X + 2).
11. a) 1; b) 1; c) X + 1.
12. f = g · X + r1; g = r1X + X2 1; r1 = (X2 1)X + 0
13. b) X-3 + 2X2 + 11X + a X3 + X2 + 14X + b X3 + X2 + 14X + b X2 3X + a b
3 2
X + X + 14X + b 1 X3 3X2 + (a b)X X + 4
2
/ X 3X + a b / 4X2 + (14 a + b)X + b
4X2 12X + 40 4b
/ (26 a + b)X + 5b 4a
Rezultã cã ultimul rest trebuie sã fie 0, adicã 26 a + b = 0 ºi 5b 4a = 0 etc.
14. Existenþa polinoamelor f ºi g este asiguratã de faptul cã (X2 + 2X + 2; X2 + 3X + 3) = 1.
Avem (X2 + 3X + 3)(X + 3) + (X2 + 2X + 2)(X 4) = 1.
15. a) Fie (Xn 1, Xm + 1) = d, rezultã Xn 1 = d · d1, Xm + 1 = dd2, (d1, d2) = 1. Adicã
Xn = dd1 + 1; Xm = dd2 1, atunci (Xn)m = (dd1 + 1)m = (dd2 1)n. Din (dd1 + 1)m = (dd2 1)n
deducem d · g1 + 1 = dg2 1, obþinem d / 2, adicã Xn 1 ºi Xm + 1 sunt prime între ele. b) La fel
notând (an 1, am + 1) = d, d ∈ Z deducem d / 2 rezultã cã d = 1 sau d = 2 (abstracþie de semn).
pag. 113
2. a) f (a) = 0 ⇔ 2a3 + a 3 = 0, observãm soluþia a = 1; împãrþim 2a3 + a 3 la a 1 etc.
3. a) f (i) = 0; b) f (ε) = (ε + 1)11 + ε7 = (ε2)11 + ε7 = ε22 + ε7 = ε + ε = 0; c) fie α ∈ C \ R
o rãdãcinã a polinomului g; α3 = 1; α2 α + 1 = 0, f (α) = α6n1 + α 1 = α6bn · α1 +
1 1+ α2 − α µ X11 10µ X10 X10 + 1̂ =
+ α 1 = α1 + α 1 = +α1= = 0; d) f = 10
α α
µ 10 10 µ
= 10 X (X 1̂ ) (X 1̂ ) = (X 1̂ )( 10 X X9 ... X 1̂ ) = (X 1̂ ) · g; însã g( 1̂ ) = 0,
10
deci g M X 1̂ .
4. a) X2 + 3X 4 = (X 1)(X + 4); b) X4 + 3X2 4 = (X2 1)(X2 + 4) = (X 1)(X + 1)(X2 + 4) =
= (X 1)(X + 1)(X i)(X + i); c) X4 + X2 + 1 = X4 + 2X2 + 1 X2 = (X2 + 1)2 X2 =
= (X2 X + 1)(X2 + X + 1) = (X X1)(X X2)(X X3)(X X4); d) X4 + 4 = X4 + 4X2 + 4 4X2 =
= (X2 + 2)2 4X2 = (X2 2X + 2)(X2 + 2X + 2) = ... ; e) X(X + 1)(X + 2)(X + 3) =
= [X(X + 3)][(X + 1)(X + 2)} = (X2 + 3X)(X2 + 3X + 2); notãm X2 + 3X + 1 = Y etc.
5. a) polinomul nu se anuleazã în Z3.
b) f ( 1̂ ) = 2̂ + a + 1̂ = 3̂ + a = 0̂ a = 0̂ ; f ( 2̂ ) = f ( 1̂ ) = 2̂ a + 1̂ = a 1̂ = 0̂ ⇒
a = 1̂ = 2̂ ; dacã a ≠ 0̂ ºi a ≠ 2̂ , atunci polinomul nu se anuleazã în Z3, deci este ireductibil.
"$
INDICAÞII ªI SOLUÞII
6. f ( 1̂ ) = 0; x3 + 2̂ X2 + 2̂ M (X + 1̂ ) etc.
7. a) Polinomul nu se anuleazã în Z2, deci nu are în descompunere factori de gradul I.
Ar putea sã se descompunã în produs de factori de gradul al doilea X4 + X3 + X2 + X + 1̂ =
= (X2 + aX + b)(X2 + cX + d); înmulþim, identificãm ºi obþinem sistemul a + c = 1̂ ;
b + d + ac = 1̂ ; ad + bc = 1̂ ; bd = 1̂ . Din ultima ecuaþie obþinem b = d = 1̂ .
Înlocuind în celelalte obþinem a + c = 1̂ ºi ac = 1̂ ; imposibil.
b) X5 + 1̂ = X5 1̂ = (X 1̂ )(X4 + X3 + X2 + X + 1̂ ); c) X4 + 1 = X4 1 = (X2 1)(X2 + 1̂ )
= (X 1̂ )(X + 1̂ )(X2 + 1̂ ); d) X4 + X3 + 2X2 + X + 1̂ = (X4 + X3 + X2) + (X2 + X + 1̂ ) =
= X2(X2 + X + 1̂ ) + (X2 + X + 1̂ ) = (X2 + X + 1̂ )(X2 + 1̂ ) = (X 1̂ )2(X2 + 1̂ ).
8. a) (X 1̂ )(X 5̂ ); b) X2 + 1̂ .
9. a) X2 3 este ireductibil în Q[X] deoarece nu se anuleazã în Q. În schimb în corpul
Q( 3 ) se anuleazã având rãdãcinile ± 3 . b) Polinomul nu poate avea gradul 1 ºi nici 2;
de grad 3 este polinomul X3 3.
10. a) Δ = 9̂ − 8̂ = 1̂ ; x1,2 = ( 3̂ ± 1̂ )( 2̂ )1 = ( 3̂ ± 1̂ )· 3̂ ; x1 = 4̂ , x2 = 3̂ ; c) Δ = 3̂ , care nu
este pãtrat, deci ecuaþia nu are soluþii.
11. a) f = 4X3 6X2 + 4X 1; b) Fie g(X) = f (X) f (X); rezultã cã f (x + T) = f (x), ¼ x ∈ C.
Sã presupunem cã grad(g) ≤ 6 ºi g se anuleazã de cel puþin 6 ori: în a, a, b, b, c, a. Rezultã
cã g = 0, adicã g(x) = 0, ¼ x ∈ R.
12. a) Fie T > 0 astfel încât f (x + T) = fˆ (x), ¼ x ∈ C, rezultã cã f (x + T) = f (x), ¼ x ∈ C.
Sã presupunem cã grad(f ) ≥ 1. Fixãm x0 ∈ C. Avem f (x0) = f (x0 + T) = f (x- + 2T) = ... =
= f (x0 + nT), ¼ n ∈ N. Rezultã cã polinomul f ºi polinomul constant f (x0) sunt egale într-o
infinitate de valori. Rezultã cã polinoamele sunt egale: f = f (x0), adicã grad(f) ≤ 0, contradicþie.
b) Dãm valori lui x în egalitatea datã; din x = 3, scoatem f (0) = 0, deci f M X; din x = 0, scoatem
f (3) = 0, deci f M (X 6). Deducem cã f M X(X 3)(X 6), adicã f = X(X 3)(X 6)g,
g ∈ C[X]. Înlocuind în relaþia datã, obþinem: (X + 3)X(X 3)(X 6)g(X) =
= (X 6)(X + 3)X(X 3)g(X + 3), de unde g(X) = g(X + 3) ( g este funcþie periodicã de
perioadã 3). Rezultã g = k (constant) ºi f = kX(X 3)(X 6)g.
c) Funcþia sinus este periodicã, deci dacã ar fi polinomialã ar fi constantã, contradicþie.
13. Fie polinomul în nedeterminata X, f = (x + y + z)5 x5 y5 z5; observãm cã f (y) = 0;
rezultã f M (x + y); analog f M (x + z) ºi f M (y + z). Rezultã cã f = (x + y)(x + z)(y + z) ·
· (α(x2 + y2 + z2) + β(xy + xz + yz)). Dând valori lui x, y, z determinãm α, β.
14. Scriem funcþia polinomialã de grad 3 care exprimã volumul V în funcþie de timp.
Fie V1(t) = V(t) + 1000; deducem V1(10) = 0,25; V2(30) = 4,33, V1(60) = 16,9, V1(80) = 28,9;
obþinem V1(t) = 0,00001t3 + 0,00532t2 + 0,0032t 0,284 (polinomul de interpolare a lui
Lagrange). Rezultã V1(50) = 13,176, deci V(50) = 1013,176 cm2.
15. a) Δ = 4̂ ; x1 = 3̂ , x2 = 5̂ ; b) se obþine din x3 + 1̂ = (x + 1̂ )(x2 x + 1̂ ); c) din b) deducem
cã x3 + 1 = 0 (mod 7) pentru orice x de forma 7k + 3 ºi 7k + 5, k ∈ Z; însã
22n 1 = 4n 1 = (3 + 1)n 1 = m3; de asemenea 22n 1 este numãr impar etc.
pag. 125
1. Împãrþim polinomul la (X 2)(X + 2)(X 1) sau folosim primele douã relaþii ale lui Viète.
2. Nu; 1 este rãdãcinã dublã a polinomului X5 X3 + X2 1 ºi simplã pentru X1998 1.
4. f ′ = 4X3 30X2 + 72X + 4m; f (2) = 12X2 60X + 72 = 0, x1= 2, x2 = 3, rãdãcina triplã
poate fi 2 sau 3.
"%
INDICAÞII ªI SOLUÞII
(1)
f ( −1) f ( 2 ) (−1) f (3) ( −1) f ( 4 ) (−1)
5. f = f (1) + (X + 1) + (X + 1)2 + (X + 1)3 + (X + 1)4.
1! 2! 3! 4!
f (1) ( −1) f ( 2 ) (−1)
6. a) f = f (1) + (X + 1) + (X + 1)2 + (X + 1)3 · g.
1! 2!
7. d) Împãrþim X4 + X2 + 3X + 2 la X2 + X + 2; obþinem câtul X2 X ºi restul 5X + 2; din
X4 + X2 + 3X + 2 = (X2 + X + 2)(X2 X) + 5X + 2; rezultã x14 + x12 + 3x1 + 2 = 5x1 + 2 ºi
x 24 + x 22 + 3x2 + 2 = 5x2 + 2.
−i − 3i + 4 − 2i + 4
8. a) x1x2x3 = ; din x1 + x2 + x3 = , obþinem x1 + x2 = ,
3 3 3
⎛ − 2i + 4 ⎞ 2
rezultã ecuaþia x2 ⎜ ⎟ x + 1; rezultã x1 ºi x2.
⎝ 3 ⎠
1 1 1
9. a) + + = 1 ⇔ x2x3 + x1x3 + x1x2 = x1x2x3 ⇔ 2 = 1, imposibil.
x1 x 2 x3
b) x12 + x 22 + x 32 = x1x2x3 ⇔ (x1 + x2 + x3)2 2(x1x2 + x1x3 + x2x3) = x1x2x3 ⇔
m2 2 · 2 = 1 ⇔ m2 = 3; m = ± 3 .
10. a) x4= 2 ºi verificãm ecuaþia. b) x1 + x2 + x3 + x4 = 10; rezultã x1 + x2 = x3 + x4 = 5.
x1x2(x3 + x4) + x3x4(x1 + x2) = 50 ⇔ x1x2 + x3x4 = 10; (x1x2)(x3x4) = 24. Rezultã x1x2= 6;
x3x4 = 4 etc.
11. x12 x32 + x 22 x32 + x12 x 22 < 6 x12 x 22 x32 ; x12 x32 + x 22 x32 + x12 x 22 =
= (x1x3 + x2x3 + x1x2)2 2x1x2x3 ; (x1 + x2 + x3); obþinem m2 4 < 0.
12. a) x13 − x12 + x1 + 1 = 0; x 23 − x 22 + x2 + 1 = 0; x33 − x32 + x3 + 1 = 0; adunãm egalitãþile.
b) înmulþim egalitãþile cu x1, x2, respectiv, x3.
14. c) fie y = 2 x (1); eliminãm x între (1) ºi x3 3x2 + x + 3 = 0; x = 2 y ºi
x + x3 3 − x1
(2 y)3 3(2 y)2 + (2 y) + 3 = 0 etc.; e) y1 = 2 = ;
x1 x1
3− x xx x 3 −3
facem schimbarea y = ; f) y1= x2x3= 1 2 3 = − , facem schimbarea y = .
x x1 x1 x
15. a) x12 + x 22 + x 32 = m2 2(m2 + 1) = m2 1 < 0; b) x12 + x 22 + x 32 = a2 2b;
(x1 x2)2 + (x2 x3)2 + (x3 x1)2 = 2(a2 3b) < 0.
16. a) Fie f = a(x x1)(x x2) ... (x xn); f ′(x) = a[((x x2) ... (x xm) + (x x1)(x x3)...
f ′( x) 1 1 1
...(x xn) + (x x1)(x x2) ... (x xn1)); = + + ... + ;
f ( x) x − x1 x − x 2 x − xn
f ′(1)
b) x1, x2, ..., xn1 sunt rãdãcinile polinomului f = Xn1 + Xn2 + ... + X + 1; calculãm .
f (1)
3 2
a ⎛ a⎞ ⎛ a⎞ ⎛ a⎞
17. a) x1 + x3 = 2x2 ⇔ x1 + x2 + x3 = 3x2 ⇔ x2 = ⇔ ⎜ − ⎟ + a⎜ − ⎟ + b⎜ − ⎟ + c = 0
3 ⎝ 3⎠ ⎝ 3⎠ ⎝ 3⎠
⇔ 2a3 9ab + 27c = 0; b) condiþia este: b3 = a3 $ c; considerãm rãdãcinile sub forma α, αq, αq2.
"&
INDICAÞII ªI SOLUÞII
Din relaþiile lui Viète avem α(1 + q + q2) = a; α2q(1 + q + q2) = b, α3q3 = c; rezultã b3 = a3c;
3
b
reciproc: dacã a = 0, avem b = 0 ºi rãdãcinile sunt α, αε, αε ; dacã a ≠ 0, c = ⎛⎜ ⎞⎟ ; ecuaþia
2
⎝a⎠
3 3 3 2 2 2 3
se scrie (ax) + b + a bx(ax + b) = 0 ⇔ (ax + b)(a x abx + b ) + a bx(ax + b) = 0 ⇔
(ax + b)(a2x2 (ab a3)x + b2) = 0 etc.
18. a) x1x2x3 = 1, rezultã |x1| = |x2| = |x3| = 1; |a| = |x1 + x2 + x3|; b) | b | = |x1x2 + x1x3 + x2x3| =
⎛1 1 1⎞ 1 1 1
= x1 x 2 x3 ⎜⎜ + + ⎟⎟ = 1· + + = | x1 + x 2 + x 3 | = | x1 + x 2 + x 3 | = | a | = |a|.
⎝ x1 x 2 x3 ⎠ x1 x 2 x3
b) b a = x1 + x 2 + x3 + x1 + x2 + x3 ∈ R, P(1) = a + b + 2 ∈ R; deci ºi a + b ∈ R.
a 2 + 4a + 11
19. a) x1 + x2 + x3 = a; x1x2 + x1x3 + x2x3 = ; eliminãm a între cele douã
2
egalitãþi; obþinem (x1 2)2 + (x2 2)2 + (x3 2)2 = 1. b) (xk 2)2 ≤ 1; k = 1, 2, 3 ;
rezultã 1 ≤ xk 2 ≤ 1 ⇔ 1 ≤ xk ≤ 3.
1
20. Cãutãm rãdãcini de forma x = α 3 , α ∈ Q, α = 1, α = .
3
21. grad(f ) = n; derivãm succesiv ºi obþinem f = f (1) + Xn; f (1) = f (2) + Xn1;
f (2) = f (3) + n(n 1) Xn1, ..., f (n1) = f (n) + n!Xf (n) n!; adunãm egalitãþile:
⎛ X X2 Xn ⎞
f = n! ⎜⎜1 + + + ... + ⎟ . Rezolvãm ecuaþia ºi obþinem soluþiile i, i 2i;
⎝ 1! 2! n! ⎟⎠
⎛ 1⎞ ⎛ 1 ⎞ ⎛1 ⎞
b) ⎜ − 1, − 1, ⎟ ⎜1, , − 1⎟ , ⎜ , − 1, − 1⎟ .
⎝ 2⎠ ⎝ 2 ⎠ ⎝2 ⎠
23. Din condiþii rezultã a + b + c = a + b + c ; ab + ac + bc = a b + a c + b c , abc = a b c ;
rezultã cã {a, b, c} ºi { a , b , c } sunt soluþiile aceleiaºi ecuaþii de grad 3; rezultã
{a, b, c} = { a , b , c }. Nu putem avea a = b , deoarece ar rezulta | a | = | b | = | b|, contradicþie;
analog nu putem avea a = c ; deci a = a , adicã a ∈ R etc.
24. Notãm x + y + z = α; xy + xz + yz = β, xyz = γ2, x, y, z sunt soluþiile ecuaþiei
t3 αt2 + βt γ = 0, dacã f (t) = t3 αt2 + βt γ; din α, β, γ > 0, deducem cã f (t) < 0,
pentru orice t ≤ 0; prin urmare, ecuaþia nu are rãdãcini negative sau 0.
pag 130
1 −2
1. a) x1 = 3i; x2 = 3i, x3 = , x4 = . 2. b) a = 7 + 3 ; b = 7 3 , x3,4 = ±i 4 3 ; c) x2 = ε = ε2;
2 3
împãrþim X4 + aX3 + X2 + bX + 1 la X2 + X + 1; din condiþia de rest 0, oþinem a, b.
3. b) 6; c) din f (1) < 0, f (0) > 0; deducem cã polinomul are o rãdãcinã în intervalul
(1, 0); deoarece suma pãtratelor este negativã, nu toate rãdãcinile sunt reale; c) Rezultã
cã ecuaþia are o rãdãcinã realã.
2 2
⎛ 1 3 ⎟⎞ ⎛⎜ 1 3 ⎞⎟
5. a) (X 1)(X 2) ⎜ X − − i X− + i ; b) (X 1)2(x 1 i)(X 1 + i);
⎜ ⎟
2 2 ⎠ ⎝ ⎜ 2 2 ⎠⎟
⎝
3 3
c) (X i) (X + i) .
"'
INDICAÞII ªI SOLUÞII
6. a) Observãm cã 1 este rãdãcinã, x 1 factor etc; b) X5 1 = (x 1)(X4 + X3 + X2 + x + 1) =
= (X 1)(X ε)(X ε2)(X ε3)(X ε4) = (X 1){(X ε)(X ε )(X ε 2)] = ...;
c) X6 + 1 = (X2 + 1)(X4 X2 + 1) = (X2 + 1)(X4 + 2X2 + 1 2X2) = (X2 + 1)[(X2 + 1)2 3X2] =... ;
d) X4 + 2X2 3 = X4 X2 + 3X2 3 = X2(X2 1) + 3(X2 1) = (X2 1)(X2 + 3) = ...
7. ªirul lui Rolle.
8. a) Funcþia f : R → R, f (x) = x3 + x 1 este strict crescãtoare, deci are cel mult o soluþie;
fiind de grad impar polinomul are cel puþin o rãdãcinã realã; deci rãdãcina este unicã.
⎛1⎞
Observãm cã f ⎜ ⎟ ·f (1) < 0. b) Fie x2 = a + ib; x3 = a ib; din x1 + x2 + x3 = 0, deducem
⎝ 2⎠
1 ⎛ 1 1⎞ 1
cã a = x1, deci a ∈ ⎜ − , − ⎟ , |x2|2 = |x3|2 = x2x3 = ∈ (1, 2).
2 ⎝ 2 4⎠ x1
9. a) x12 + x 22 + x 32 + x 42 = 3; (x1 x2)2 + (x1 x3)2 + ... + (x3 x4)2=
( )
= 3( x12 + x 22 + x 32 + x 42 2(x1x2 + ... + x3x4) = 9 13 = 4 < 0.
−3+ 3
10. a) (x1 x2)2 + (x2 x3)2 + (x3 x1)2 = 0 ⇒ x1 = x2 = x3 = ;
2
3 3 3
b) Dacã x4 = 1, atunci ∑i =1
∑
xi2 − 2
i =1
xi + 3 = 0 ⇔ ∑ ( x − 1)
i =1
i
2
= 0, adicã x1 = x2 = x3 = 1.
pag. 134
1. a) x2 = 1 + 5 ; x1 + x2 = 2; x1x2= 4; x1 + x2 + x3 + x4 = 4; x3 + x4 = 2; x1x2x3x4 = 8, x3x4 = 2.
2. a) x2 = 1 2 , x1 + x2 = 2; x1x2 = 1; împãrþim polinomul la X2 2X + 1, restul trebuie
sã fie 0; deducem a, b.
3. a) (X 2)(X 3 + 2 2 )2(X 3 2 2 )2; b) 9 + 4 5 = (2 + 5 ) 2 = 2 + 5 ;
(X 2 5 )(X 2 + 5 )(x 1 + i)2(X 1 + i)2.
4. Ecuaþia mai are rãdãcinile i ºi 2 .
5. x = 2 + 3 2 ⇔ (x 2 )3 = 2 ⇒ x3 3x2 2 + 3x + 2 2 2 = 2 ⇒
x3 + 6x 2 = 2 (3x2 + 2) ⇒ (x3 + 6x 2)2 = 2(3x2 + 2)2 ⇒ ...
6. f = (X3 2)C + aX2 + bX + c, a, b, c ∈ Q; f ( 3 2 ) = 0 ⇒ a 3 4 + b 3 2 + c= 0 ⇒ a = b = c = 0.
7. a) Polinomul admite ºi rãdãcinile 5 − 3 , 5 − 3 , 5 + 3 .
b) f = X4 16X2 + 4, deci se divide prin X4 10X2 + 1;
c) Polinomul admite ºi rãdãcinile 3 − 2 , 3 + 2 , 3 − 2 .
8. a) f (ε) = ε5 + ε4 + 1 = ε2 + ε + 1 = 0. b) Conform cu a) X5 + X4 + 1 = (X2 + X + 1) · g,
g ∈ Z[X], grad(g) = 3. Rezultã n5 + n4 + 1 = (n2 + n + 1)g(n); n2 + n + 1 ≠ 1.
pag. 138
1. a) Dacã ecuaþia are rãdãcini raþionale, atunci ele sunt întregi, aflate printre divizorii lui 4.
x 4 − 2x 2 − x
3. b) a = ∈ Z ⇒ x3 + x2 + x + 2 ∈ Z, deci (x 1) | 2
x −1
⇒ x 2 ∈ {2, 2, 1, 1} etc.
#
INDICAÞII ªI SOLUÞII
4. Dacã are o rãdãcinã raþionlã, atunci este întreagã.
⎧⎪ α3 − α ⎪⎫
Determinãm mulþimea ⎨m ∈ Z m = , α ∈Z ⎬ .
⎪⎩ α−2 ⎪⎭
5. Rãdãcina este divizor al lui p: 1, 1, p, p. Verificãm pe rând.
6. a) X4 + 16X3 60X2 + 16X + 64 = (X 2)2(X2 + 20X + 16) ≥ 0 (observãm cã 2 este
rãdãcinã dublã); b) X4 2X3 + 2X2 2X + 1 = (X2 2X + 1)(X2 + 1) ≥ 0.
7. a) Notãm 3
4 − x = a, x + 1 = b; avem a + b = 3, eliminãm x între a ºi b: 4 x = a3;
⎧a + b = 3
x + 1 = b2, deci a3 + b2= 5; am obþinut sistemul ⎨ 3 2 , scoatem b = 3 a ºi-l înlocuim
⎩a + b = 5
în ecuaþia a doua: a3 + (3 a)2 = 5, obþinem o ecuaþie de gradul al treilea cu coeficienþi
întregi; soluþia este 1 etc.
8. a) Ecuaþia devine sin x(3 4sin2x) cos2x sinx(1 sinx) = 0 ⇔
sinx(3 4sin2x) (1 sin2x) sinx + sin2x = 0; 4sin3x + 2sin2x + 2sinx 1 = 0;
1
notãm sin x = t, 4t3 + 2t2 + 2t 1 = 0; t = rãdãcinã etc.
2
4
b) împãrþim cu cos x: tgx 1 = 4cos2x ⇔ tgx 1 = ;
1 + tg 2 x
notãm tg x = t; (t 1)(t2 + 1) = 4, etc.
c) împãrþim cu cos4x: tg4x + 5tg3x + 5tg2x + tgx 12 = 0; notãm tg x = t; cãutãm soluþii
întregi ale ecuaþiei t4 + 5t3 + 5t2 + t 12 = 0.
x2 3 x2 1 x2 3 x2
9. a) Aria bazei = . Înãlþimea AO = a2 − . Vol = V(x) = · · a2 − =
4 3 3 4 3
1 2
= x 3a 2 − x 2 . Demonstrãm cã V(x) ≤ V(a 2 ), volumul maxim se obþine pentru a 2 .
12
10. Fie x latura pãtratului decupat; x ∈ (0, 30); volumul cutiei este (60 x)2 · x
(60 x)2 · x ≤ 16000 ⇔ x3 60x2 + 900x 4000 ≤ 0 ⇔ (x 10)2(x 40) ≤ 0; pãtrãtul
maxim se obþine pentru x = 10.
pag. 143
1. a) x2 = y; y2 + 7y 8 = 0, y1 = 1, y2 = 8; x2 = 1 ⇒ x1,2 = ±1; x2 = 8 ⇒ x3,4 = ±i 8 .
4 2 2
⎛ x + 1⎞ ⎛ x ⎞ ⎛ x + 1⎞ 3 3
5. b) ⎜ ⎟ + 3⎜ ⎟ + 2 = 0; notãm ⎜ ⎟ = y etc; c) (2x + i) (2x i) ⇒
⎝ x ⎠ ⎝ x + 1⎠ ⎝ x ⎠
3
⎛ 2x + i ⎞ 3
⎜ ⎟ = 1; y = 1 = cosπ + isinπ.
⎝ 2 x − i ⎠
1
6. a) x = 1; ax2 + x + a = 0; Δ = 1 4a2 ≥ 0; b) x + = y; y2 y + a 2 = 0 trebuie sã
x
aibã rãdãcinile reale aparþinând (∞, 2] ∪ [2, ∞).
7. a) Ecuaþia este reciprocã: x4 2x3 + (2 a)x2 2x + 1 = 0. b) Împãrþind cu x2 obþinem:
25 ⎛ 5⎞ 5
x2 + 2 + ⎜ x + ⎟ + 1 = 0; notãm x + = y ⇒ y2 10 + y + 1 = 0 etc.
x ⎝ x ⎠ x
#
INDICAÞII ªI SOLUÞII
1 5 1 ⎛ 1⎞ 1
c) Împãrþim cu x2: x2 + 2
5x + + 2 = 0; x2 + 2 5 ⎜ x − ⎟ + 2 = 0; notãm x = y
x x x ⎝ x⎠ x
⇒ y2 + 2 5y + 2 = 0.
d) Privim ecuaþia ca ecuaþie de gradul al doilea cu necunoscuta în a:
− 1 − x 2 + 2 x ± ( x 2 + 1)
a2 + (1 + x2 2x)a x3 x2 x = 0; Δ = (x2 + 1)2; ai= ;
2
2a = 1 x2 2x + x2 + 1 ⇔ x = a 1 sau 2a = 1 x2 + 2x x2 1 ⇔ 2a = 2 + 2x 2x2
⇔ x2 x + a + 1 = 0 etc. e) x4 + 4x 1 = 0 ⇔ x4 + 2x2 + 1 = 2x2 4x + 2 ⇔ (x2 + 1)2 = 2(x 1)2
⇔ x2 + 1 = ± 2 (x 1) etc. f) Ecuaþia are ca rãdãcini inversele rãdãcinilor de la e).
Capitolul 4
pag. 160
1.Dacã a = b funcþia este constantã, deci admite primitive. Dacã funcþia admite primitive,
atunci are P.D. , iar Imf este interval, deci a. 2. f nu are P.D. 3. a), b), c)funcþii continue.
x2
4. funcþii cu discontinuitãþi de speþa I; 5. F′ = f; 6. F′= f. 7. a = b = 1. 8. a) F ( x ) = + 2 x + c;
2
x2 x
b) F (x ) = + ln x + C ; c) F(x) = sin x 2 cos x + C; d) F ( x ) = 2 + e x + C;
2 ln 2
2 3 33 2
e) F(x) = 3tg x 2xtg x + C; f) F(x) = tg x ctg x + C; g) F ( x ) = x + x + C;
3 2
1 x−2
h) F ( x ) = ln
4 x+2
1 x
+ C; i) F ( x ) = arctg + C; j) F ( x ) = ln x + x 2 + 4 + C;
2 2 ( )
(
k) F ( x ) = ln x + x 2 − 4 ) + C; l) F ( x) = arcsin 2x + C. 9. a) F ( x ) = 2sin 2x + C;
1 34 x 2
b) F ( x ) = − ln cos 2 x + C; c) F ( x ) = + C; d) F ( x ) = (3 x + 1)
3
+ C;
2 4ln 3 9
1 1
e) F ( x ) = ln sin ( 2 x + 1) + C; f) F ( x ) = arcsin ( 2 x + 1) + C.
2 2
1 2 1 1 1
11. a) a = b = , c = ; b) a = b = 1, c = 4; c) a = , b = − ; d) a = b = .
3 3 2 2 2
π π x3
12. a) x + C ; b) x + C; c) x + C; d) + C.
2 2 3
13. Suma dintre o funcþie care nu admite primitive ºi una care admite primitive.
14. Se scrie funcþia datã ca suma dintre o funcþie care admite primitive ºi una care nu
admite primitive;
⎧ x2 ⎧ x3 x 2
⎪ x − + c, x <1 ⎪ + + c, x < 0
16. a) F ( x ) = ⎨ 2 2 ; b) F ( x ) = ⎨ 3 2 ;
⎪ x − x + 1 + c, x ≥ 1 ⎪⎩ x 2 + c, x≥0
⎩2
#
INDICAÞII ªI SOLUÞII
{
⎧ e x + c, x≥0
⎪ − cos x + c, x>0
c) F ( x ) = ⎨ x 2 ; d) F ( x ) = .
⎪⎩ 2 + x + 1 + c , x < 0 sin x − x − 1 + c , x ≤ 0
Capitolul 5
pag. 168
1. a)
3
2
1 π
( π
)
; b) ; c) 2; d) ln 2; e) e 1; f) 1; g) ; h) ln 1 + 2 ; i) ; j) 1 −
3 4 3 2
2 π
; k) ;
4
1 3 −1 ± 34
l) ln . 3. a = . 4. a = kπ, k ∈ Z.
2 2 2
pag. 173
5 5 7 12 4 5 13
1. a) ; b) ; c) − ; d) 1 + 2 2 − 3 3 4 ; e) 2 − 3 3 4 + 5 5 8 − ; f) 1; g) 2;
6 6 12 5 5
−10 3 π π 2 3 4 3
h) −2 2 − 1 ; i) 1 − 3 ; j) ; k) 1 − ; l) 1 − ; m) ; n) −2;
3 4 4 3 3
o) e − 1 −
1
ln 2
17
; p) − ; q)
6
π
4 (
1 − 2 ; r)
2
) −
4
3ln 3 5ln 5
; q)
π
4
1− 2 ; ( )
s)
π
3 (
+ ln 1 + 2 .)
4 5 3 1 7 π π 1 1 1
2. a) 2 + − ; b) ln 3; c) 3 − 3 − ; d) − ; e) 1; f) ln + arctg ;
5 5 25 5
3 3 6 4 9 2
1 2 2
h) ln 3 − arctg 2 + arctg 2 ; j) 3 + ln 3 ; k) 3 − ln 3 .
2 3 3
5 1 2 2 π 7 15 1
3. . 4. 2. 5. − cos1 . 6. ln + − . 7. e − . 8. a) ; b) 1; c) − ;
6 3 2 2 4 10 2 6
b
9. se foloseºte m (b − a ) ≤ ∫ f ( x ) dx ≤ M ( b − a ) .
a
b b
10. Demonstrãm cã f ≥ g ºi de aici ∫ f ( x ) dx ≥ g ( x ) dx . 12. Nu neapãrat.
∫
a a
Capitolul 6
pag. 192
π
2e3 + 1 π 1 − ln 2 2 e2 +1
1. a) 1; b) ; c) e 2; d) e 2; e) 2; f) 1; g) − 1 ; h) ; i) ;
9 2 2 2
j)
π
+ ln
2 π2
− ; k) 2π; l)
e−2
. 2. a) 2; b) 0; c)
3 3 + ln 3 + 10
.
( )
4 2 32 2 2
#!
INDICAÞII ªI SOLUÞII
π 1 e −1 2
3. a) a = 0, b = 1; b) a = 2, b = 1. 4. a) − ; b) ln3; c) ln 3 ; d) ; e) ; f) ;
4 2 2 3
⎛ 2⎞
g)
π
8
; h)
π
12
π
; i) arcsine1 ; j) ln2; k)
2
1
3 ( )
8 − 1 ; l) arctg e
π
4
; m) ln ⎜1 +
⎝ 2 ⎟⎠
;
n)
1
ln 2 (
; o) 2 5 − 2 + ln +
2
)
1+ 2
5
. 7. Funcþii impare a), b), c), d) 0.
π
π ⎛ π
⎞
1 2 1 1⎜π e2 +1 ⎟
= x + ln(ex + sinx + cos x ) 2 = + ln .
2 0
2 0 2 ⎜⎜ 2 2 ⎟⎟
⎝ ⎠
1
b) schimbare de variabilã x= t ºi adunãm integrala obþinutã cu cea iniþialã; .
3
9. a) Se face schimbarea de variabilã sinx2 = t urmatã de o integrare prin pãrþi;
π π 2 2 +1 π
b) se procedeazã asemãnãtor. 8. a) ln 2 ; b) π; c) ln ; d) ;
8 2 2 −1 2
e) −
π π 2
2
+
4
+ ln ( )
2 + 1 ; f) se procedeazã ca la a); g) se face schimbarea de
1
variabilã tgx = t; h) se face schimbarea de variabilã x = ; 0.
t
π ln 2 1 4 2 −1 2 2 −1 8 ln 9 1 8
10. a) − ; b) ; c) π 2; d) − ; e) ; f) ; g) ln ;
8 2 4 5 3 105 2 2 5
4 4
1 26 + 1 1 3 (2 − 1)
h) ln 7 ; i) ln 4 .
6 2 4 (3 − 1)24
16. f ′ este periodicã ºi imparã; se face schimbarea de variabilã x = 2T t.
π 2 1
14. a) I 0 = , I = − ln ; b) I n = I ; c) 0.
4 1 2 n − 1 n2
e
20. Se integreazã pe intervalul [0, 1] identitatea (1 + x ) = Cn0 + Cn1 x + Cn2 x 2 + ... + Cnn x n .
n
π
21. a) I1 = 1, I2 = ; b) nIn = (n 1)In2; c) ambele limite sunt 1.
4
#"
INDICAÞII ªI SOLUÞII
Capitolul 7
pag. 213
47 π 1 1 1 3 3 3 7
1. a) ; b) + arctg ; c) ln ; d) ln ; e) ; f) ; g) ;
6 4 2 4 3 2 4 8 24
1⎛ 3 π 1 1 3 ⎞ 1 1 7 1 π 1
h) arctg − + ⎛⎜ − ⎞⎟ ⎟ ; j) ; k) ; l) . 2. a) ⎛⎜ − arctg ⎞⎟ ; b) ln 3;
4 ⎜⎝ 2 4 8 ⎝ 4 13 ⎠ ⎠ 2 20 24 2⎝ 4 2⎠
π 3 4 4 4 9
c) ; d) ln 2 ; e) arctg 4 arctg 2; f) ln 4. 3. a) ln ; b) ln ; c) ln ; d) ln ;
9 3 3 3 8
6 1 32
e) 3ln 2ln 4; f) ln ; g) 3ln 2 + 2ln 3; h) 9 ln 2 5 ln 5; i) 3ln 5 5ln 3.
7 2 3
1 9 3 3 1 1 16
4. a) − ln 3; b) − ln 3 + ln 2 ; c) ln 2 − ln 3 − ln 5 ; d) ln ;
4 20 5 2 2 3 9
11 5 3
e) 9ln2 + 2ln 3 ln 5 ; f) 5ln2 2ln5; g) ln 2 − ln 3 ; h) 2ln3 + 16ln2.
2 2 2
1 π 1 1 13 3⎛ 7 5 ⎞ 1 3 5 π
5. a) ln 2 + 3 ; b) ln 2 − ln − ⎜ arctg − arctg ⎟ ; c) ln + ;
3 6 3 6 7 3 ⎝ 3 3⎠ 7 2 7 33
1 π 5 3 1 5 1 π 1
d) − ln 2 − ; e) ln − ln − ⎛⎜ − arctg ⎞⎟ .
4 8 2 2 4 8 4⎝ 4 2⎠
2 4
8. a) se amplificã cu x2 ºi se face substituþia x3 = t, ln ; b) se amplificã cu x ºi se face
3 3
1 1
1 45 1 x 1
substituþia x 2 = t, ln ; c) ln 2 ; d) se scrie ∫ dx + ∫ dx ;
8 13 4
( ) ( )
2 2
0 x2 + 1 0 x2 + 1
1 π 1 1 1 25
ln 2 + + ; e), b ºi g) se face substituþia x + = t ºi x − = y ; h) ;
2 8 4 x x 3
π π
4 4
∫ (tg )
1
∫
3
i) se face substituþia x − = t . 9. a) cosx = t; b) cos x = t; c) x + tg x dx − tg x dx ;
x
0 0
π π π
3 3 3
∫ (tg ) ∫ (tg ) x
∫
x + 1 dx + dx ; e) analog d); f) 1 + sin2x = t; g) tg
4
d) x + tg 2 x dx − 2
= t;
2
0 0 0
h) analog g); i) tgx = t; j) ºi k) analog g); l) tgx = t; m) analog g); n) sinx = t; o) cosx = t;
p) tgx = t; q) sin2 x = t; r) tgx = t; s) sin 2x = t; t) tgx = t; u) tgx = t; v) se transformã
produsul în sumã; x) se folosesc formulele pentru arcul triplu ºi dublu ºi se transformã produsul
α 2π
1 1 x
în sumã ; y) lim
α→π ∫ 2 + sin x
dx + lim
α→π ∫ 2 + sin x dx cu substituþia tg 2 = t; z) analog y).
α<π 0 α>π α
##
INDICAÞII ªI SOLUÞII
2 2
x 1 x
10. a) ∫ 2
x +2
dx + ∫ 2
x +2
dx ; b) x = t; c) 3
x = t; d)
x +1
= t; e) 2 − x = t;
−1 −1
3
f) x + 4 = t; g) x − 1 = t; h) x + 1 = t; i) x + 2 = t; j) amplificãm cu x ºi facem
1
substituþia x2 + 1 = t; k) x + = t; l) amplificã cu x2 ºi facem substituþia x3 = t; m) 8x + 1 = t;
2
1
n) x + 1 = ; o) ºi q) x + 1 = t; p) x 1 = t; r) x + 1 = i.
t
1 ⎛ e 2 − cos 2 − sin 2 ⎞
11. Se efectueazã I + J ºi I J. a) I = ⎜ ln + 1⎟ ;
2⎝ 2 − cos1 − sin1 ⎠
1 ⎛ e 2 − cos 2 − sin 2 ⎞ 2 2 +1 2 2 +1
J = ⎜ ln − 1⎟ ; b) I = −1 + ln ; J =1+ ln ;
2⎝ e − cos1 − sin1 ⎠ 4 2 −1 4 2 −1
1
c) I = J = .
4
Capitolul 8
pag. 223
1 2 1 3
1. a) ; b) 3 4 ; c) ln 2 ; d) 1; e) ; f) ln ; g) 1 e2; h) e2.
4 3 2 2
2 3 2 2 65 π π 3 1
2. a) 2 − ; b) 2 − ; c) ln ; d) ; e) − + ln 2 ; f) 1− .
2 2 3 4 4 3 e
1 8(2 2 − 1) π 1 1 117 9 1
3. a) ; b) ; c) − ; d) e + 2; e) e5 e2 + . 4. . 5. .
12 3 4 6 e 3 2 3
9
6. ln 2 . 8. 9. Integrala este egalã cu aria semidiscului de centru O ºi razã 2, adicã 2π.
16
pag. 227
4 π2 π π π 35π2
1. a) π; b) ; c) ; d) ; e) ; f) 12π. 2. 2π.
3 2 4 20 3 24
#$
INDICAÞII ªI SOLUÞII
lice