Manual Mate Clasa 9 Carminis Fragment

Marius Burtea Georgeta Burtea
MATEMATICÃ
Manual pentru clasa a IX-a
Trunchi comun
+
curriculum diferenŃiat
1
Acest manXal este proprietatea Ministerului Educaţiei şi Cercetării. Manualul este aprobat prin Ordinul
nr. 3886 din 24.05.2004, în urma licitaţiei organizate de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării, este realizat
în conformitate cu programa analitică aprobată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării prin Ordinul
nr. 5723 din 23.12.2003 şi este distribuit gratuit elevilor.
ACEST MANUAL A FOST FOLOSIT DE

Numele elevului care Anul Starea manualului*:
Anul Clasa Şcoala
a primit manualul şcolar la primire la returnare
1.
2.
3.
4.
* Starea manualului se va înscrie folosind termenii: nou, bun, îngrijit, nesatisfăcător, deteriorat
Profesorii vor controla dacă numele elevului este scris corect.
Elevii nu trebuie să facă nici un fel de însemnări pe manual.
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

BURTEA, MARIUS
Matematicã. Manual pentru clasa a IX-a / Marius Burtea,
Georgeta Burtea. - Piteşti: Carminis Educaţional, 2004
296 p. : il. : 24 cm.
ISBN 973-8418-79-8
I. Burtea, Georgeta
51(075.35)
Copyright © Editura CARMINIS
Toate drepturile asupra acestui manual sunt rezervate Editurii CARMINIS.
Referenţi ştiinţifici:
• Conf. univ. dr. Radovici Mărculescu Paul Universitatea din Piteşti

• Profesor gr. I Georgică Marineci Colegiul Naţional Liceal “I. C. Brătianu”, Piteşti
Redactor: Carmen Joldescu

Tehnoredactori: Marius Hîrzoiu, Marina Zamfir
Corectură: autorii
Copertă: Anamaria Vasiliu
Tehnoredactare computerizatã: Editura CARMINIS
Tiparul executat la Art Group Publishing SRL București
Comenzile se primesc la tel./fax: 0248/253022, 252467

sau pe adresa: Editura CARMINIS, str. Exerciţiu, bl. D 22, sc. B, ap. 1
cod 110242 - Piteşti, jud. Argeş
ISBN 973-8418-79-8
2
PREFAŢĂ
Manualul corespunde ofertei educaţionale „Trunchi comun şi Curriculum

diferenţiat“ şi se adresează elevilor de clasa a IX-a, de la profilul real, specializările
Matematică-Informatică, Ştiinţele naturii şi filiera vocaţională, profil militar, specializarea
Matematică-Informatică.
Acesta este conceput pe baza noului curriculum şcolar elaborat pentru clasa a
IX-a, structurat pe formarea de competenţe, valori şi aptitudini, asigurând continuitatea
între învăţământul gimnazial şi cel liceal obligatoriu.
Manualul cuprinde două părţi distincte: Elemente de algebră şi Elemente de
geometrie. În cadrul primei părţi sunt prezentate noţiuni despre mulţimi şi elemente de
logică matematică, elemente generale despre funcţii, particularizând apoi pentru funcţia
de gradul I şi funcţia de gradul al doilea.
În a doua parte se întâlneşte noţiunea de vector şi operaţii cu vectori, aplicaţii ale
vectorilor în geometria plană şi elemente de trigonometrie urmate de aplicaţii ale
trigonometriei în geometria plană.
Partea aplicativă a manualului este formată din:
– exerciţii şi probleme rezolvate în care sunt aplicate noţiunile teoretice sau sunt
date sugestii de folosire a noţiunilor teoretice;
– teste de evaluare, plasate în general la sfârşitul capitolelor;
– seturi de exerciţii şi probleme propuse pentru fiecare paragraf. Aceste seturi
sunt structurate în trei categorii:
a) exerciţii şi probleme pentru exersare notate cu E. Parcurgerea acestora
permite familiarizarea cu noile noţiuni teoretice şi operarea cu acestea.
b) exerciţii şi probleme pentru aprofundare notate cu A. Acest set de exerciţii
şi probleme impune aplicarea noţiunilor învăţate în contexte variate, mai
complexe, impune conexiuni între mai multe noţiuni, unele extrapolări şi, ca
urmare, au un nivel de dificultate mai ridicat decât cele din setul „Exersare“.
c) exerciţii şi probleme de dezvoltare notate cu D.
– „Teme de proiect“. Acestea au ca scop stimularea elevilor în studiul mate-
maticii, dezvoltarea creativităţii şi a capacităţii de investigare, deschiderea unor trasee
individuale de studiu şi învăţare.
Din partea aplicativă a manualului fac parte totodată două seturi de probleme
recapitulative pentru algebră, respectiv geometrie-trigonometrie, care dau posibilitatea
unei verificări finale a cunoştinţelor acumulate de elevi.
Manualul se încheie cu un paragraf de răspunsuri şi indicaţii de rezolvare pentru
un număr semnificativ de probleme propuse.
Autorii
3
4
Algebră • I. MULŢIMI ŞI ELEMENTE DE LOGICĂ MATEMATICĂ
ELEMENTE DE ALGEBRĂ
I. MULÞIMI ªI ELEMENTE
DE LOGICÃ MATEMATICÃ
1 MULŢIMEA NUMERELOR REALE
1.1. OPERAÞII ALGEBRICE CU NUMERE REALE

Din clasele anterioare sunt cunoscute urmãtoarele mulþimi de numere:
a) mulþimea numerelor naturale: N = {0, 1, 2, ..., n, ...} ;
b) mulþimea numerelor întregi: Z = {..., − n, ..., − 2, − 1, 0, 1, 2, 3, ..., n, ...} ;
a 
c) mulþimea numerelor raþionale: Q =  a, b ∈ Z, b ≠ 0  ;
b 
d) mulþimea numerelor iraþionale: R \ Q;
e) mulþimea numerelor reale: R.
Între mulþimile de numere enumerate existã urmãtoarele relaþii:

Q ∪ ( R \ Q ) = R, Q ∩ ( R \ Q ) = ∅, N ⊂ Z ⊂ Q ⊂ R.
Pe mulþimea numerelor reale s-au definit douã operaþii algebrice: aduna-

rea ºi înmulþirea.
Adunarea
Operaþia de adunare pe R asociazã oricãrei perechi ( x, y ) de numere
reale un unic numãr real, notat x + y ºi numit suma lui x cu y.
PROPRIETĂŢI
Pentru orice numere reale a, b, c au loc urmãtoarele proprietãþi:
a + b = b + a (adunarea este comutativã);
( a + b ) + c = a + ( b + c ) (adunarea este asociativã);
a + 0 = 0 + a (0 este element neutru pentru adunare);
a + ( −a ) = ( −a ) + a = 0 (orice numãr real a are un opus, −a ).
5
Înmulþirea
Operaþia de înmulþire pe R asociazã oricãrei perechi ( a, b ) de numere
reale un unic numãr real, notat a ⋅ b sau ab, numit produsul lui a cu b.
PROPRIETĂŢI
Pentru orice numere reale a, b, c au loc proprietãþile:
ab = ba (înmulþirea este comutativã);
( ab ) c = a ( bc ) (înmulþirea este asociativã);
a ⋅ 1 = 1 ⋅ a = a (1 este element neutru pentru înmulþire);
1 1 1
a⋅ = ⋅ a = 1, pentru a ≠ 0 (orice numãr a ≠ 0 are un invers, ).
a a a
Cele douã operaþii cu numere reale sunt legate prin proprietatea de
distributivitate a înmulþirii faþã de adunare:
a ( b + c ) = ab + ac.
OBSERVAŢII
a) Dacã a, b ∈ R, se defineºte diferenþa dintre a ºi b, notatã a − b, prin
egalitatea a − b = a + ( − b ) (suma lui a cu opusul lui b).
a
b) Dacã a, b ∈ R ºi b ≠ 0, se defineºte câtul dintre a ºi b, notat sau a : b,
b
a 1
prin egalitatea = a ⋅ (a înmulþit cu inversul lui b).
b b
c) Din proprietãþile celor douã operaþii algebrice se obþin urmãtoarele reguli de
calcul cu numere reale, valabile pentru orice numere reale a, b, c:
a ⋅ 0 = 0 ⋅ a;
( −a ) b = a ( − b ) = −ab
(regula semnelor);
( −a ) ( − b ) = ab;
a ( b − c ) = ab − ac (distributivitatea înmulþirii faþã de scãdere).
d) Pentru a ∈ R ºi n ∈ N se definesc:
1 ⋅ a = a, 2 ⋅ a = a + a, 3 ⋅ a = 2a + a, ..., n ⋅ a = ( n − 1) a + a;
a1 = a, a 2 = a ⋅ a, a 3 = a 2 ⋅ a, ..., a n = a n −1 ⋅ a (puterea cu exponent natural).
e) Pentru a ∈ R * ºi n ∈ N se definesc:
1
a 0 = 1, a − n = n (puterea cu exponent întreg).
a
Din proprietãþile înmulþirii numerelor reale se deduc urmãtoarele reguli
de calcul cu puteri cu exponent întreg.
Fie a, b ∈ R* ºi m, n ∈ Z. Atunci au loc egalitãþile:
n
1) a m ⋅ a n = a m + n ; ( )
3) a m = a mn ;
am m
2) = a m −n ; 4) a m ⋅ b m = ( ab ) .
an
6
f) Fie a un numãr real pozitiv.
Rãdãcina pãtratã (radicalul) a numãrului real pozitiv a, notatã a, este
numãrul real pozitiv al cãrui pãtrat este egal cu a.
2
Aºadar a verificã relaþiile: a > 0, ( a) = a, ( a > 0 ) .
Pentru a = 0, 0 = 0.
Câteva reguli de calcul cu radicali

Fie a, b numere reale pozitive. Atunci au loc egalitãþile:
n
a) a ⋅ b = ab; c) ( a) = a n , n ∈ Z;
a a
b) = ; d) introducerea unui factor sub radical:
b b
 x 2 b, x ≥ 0, b ≥ 0

x b= .
2
− ( − x ) b, x < 0, b ≥ 0
EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Sã se arate cã pentru oricare a, b ∈ R 2 2
avem:
(
c) x + 2 ) − 8; (
d) 2x + 3 ) − 27;
2 2
a) ( a + b ) = a 2 + 2ab + b2 ; e) ( 2x − 1 ) − 32x2 ; f) a 6 − b 6 ;
2
b) ( a − b ) = a 2 − 2ab + b2 ; 2
g) x 2 − 2 3x + 3 − y − 2 3 ( ) ;
c) a 2 − b2 = ( a − b ) ( a + b ) ; 2 2
h) 14a − 49a + 100b − 1.
3
d) ( a + b ) = a 3 + b3 + 3ab ( a + b ) ; E5. Sã se arate cã:
3
e) ( a − b ) = a 3 − b3 − 3ab ( a − b ) . a) 9x 2 + y2 + 42x − 4y + 55 = 2 ⇔
⇔ x = −2, ( 3 ) ºi y = 2;
E2. Sã se calculeze:
2 2  a + 1 3 a +1
2
 a + 1 
( 2x − y ) ; ( 4 + 2x ) ; b)   −1 + 3 ⋅ −3⋅  :
3  a − 1  a −1  a − 1  
x 
(2 )(
2 − 3a 2 2 + 3a ;  + 2y  ;
3 
)   a − 1 2  a − 1 3  a −1 
: 3   −  a + 1  − 3  a + 1  + 1 =
y 
3 2   a + 1      
 − 4z  ;
2 
( 3x − 2y + 5 ) .
3
 a + 1
=  .
E3. Sã se arate cã pentru orice a, b ∈ R avem:  a −1
E6. Sã se efectueze:
( )
a) a 3 − b3 = ( a − b ) a 2 + ab + b2 ;
−3
5  1 
b) a + b = ( a + b ) ( a − ab + b ) .
3 3 2 2 a) ( 3) ( )
: − 3 3 − 3 ⋅ 0, ( 3 ) ⋅ 
 3
 ;
E4. Descompuneþi în factori:  −3, 4 (1)  4  −2 

2 2 b)  6561 ⋅ −   ⋅ 0, ( 4 )  ⋅
a) ( 3x + 1) − ( x + 3 ) ;  − 27, 9  3  
2 2 2
b) ( 3x + 5 ) − ( x + 1) ;  6  1
⋅−  ⋅ ;
 7  10
7
c)  −1, 2 ( 5 ) + 0,1 ( 4 )  ⋅ 12 − 1,1 ( 5 ) − E8. Se considerã numerele reale a ºi b cu

a + b = 12 ºi ab = 24. Sã se calculeze:
− 1, 8 ( 4 )  .
a) a 2 + b2 , a 3 + b3 , a 4 + b 4 , a 6 + b6 ;
E7. Cu cât este egalã media aritmeticã m a , 1 1 1 1 1 1 1 1
b) + , + , + , + .
media geometricã m g ºi media armo- a b a 2 b2 a 3 b3 a 4 b4
nicã m h a numerelor x, y dacã:
E9. Sã se arate cã dacã a, b, c ∈ R, atunci:
15 3
a) x = 5, ( 6 ) − + 0, 75  ⋅ ºi a) a 2 + b2 + c2 + ab + bc + ca =
 4  2
1 2 2 2
−1 = ( a + b ) + ( b + c ) + ( c + a )  ;
 1  27 2 
y=  + 116, 64 : ;
 12  10 3
b) a 3 + b3 + c3 = ( a + b + c ) −
−1
 3 −3 ( a + b ) ( b + c ) ( c + a ) ;
b) x =  3  + 0, 8 ( 3 ) ⋅ 0, 0 ( 3 ) ºi
 5
c) a 3 + b3 + c3 − 3abc = ( a + b + c ) ⋅
7 −8 −1
y= ⋅  0,125 − 0, 25 + ( −1)  ?
2 3   (
⋅ a 2 + b2 + c2 − ab − bc − ca . )
1.2. ORDONAREA NUMERELOR REALE

Reamintim cã axa numerelor (axa numerelor reale) este o dreaptã pe
care s-a ales o origine O, un segment unitate ºi un sens numit sensul pozitiv.
Este cunoscut cã fiecãrui numãr real a i se poate asocia un punct A pe
axa numerelor, pentru care a reprezintã abscisa acestuia ºi scriem A ( a ) .
De exemplu, numerelor reale 0,5, − 3, 5 li se asociazã pe axa
numerelor punctele M, N, respectiv P (figura 1).
-∞ N O M P +∞
− 3 0 0,5
5
Figura 1
În acest fel ne putem imagina numerele reale ca puncte ale axei numerelor.
Fie a ºi b numere reale cãrora le corespund punctele A ºi B pe axa
numerelor.
Spunem cã a este mai mic decât b ºi scriem a < b dacã pe axa numerelor
punctul A este la stânga punctului B (figura 2).
-∞ A O B +∞
a 0 b
Figura 2
Relaþia a < b se mai scrie sub forma b > a ºi se citeºte „b este mai mare decât a“.
Numerele reale x care corespund punctelor axei aflate la dreapta originii
se numesc numere pozitive ºi se foloseºte notaþia x > 0 (figura 3).
-∞ N(y) O M(x) +∞
Figura 3
8
Numerele reale y care corespund punctelor axei aflate la stânga originii
se numesc numere negative ºi se foloseºte notaþia y < 0 (figura 3).
PROPRIETĂŢI
Relaþia „ < “ definitã pe R are proprietãþile:
Legea de trihotomie
Oricare ar fi numerele reale a, b are loc una ºi numai una dintre relaþiile:
a < b, a = b, a > b.
Proprietatea de tranzitivitate
Dacã numerele a, b, c ∈ R satisfac relaþiile a < b, b < c, atunci a < c.
OBSERVAŢII
Din legea de trihotomie rezultã cã dacã a nu este mai mare decât b,
atunci a poate fi mai mic decât b sau egal cu b ºi se scrie a ≤ b (se citeºte „a mai
mic sau egal cu b“).
Aºadar, a ≤ b dacã ºi numai dacã a < b sau a = b.
În loc de a ≤ b se mai scrie b ≥ a (se citeºte „b mai mare sau egal cu a“).
Relaþia „ ≤ “ (mai mic sau egal) definitã pe R are urmãtoarele proprietãþi:
Reflexivitatea. Pentru orice a ∈ R, a ≤ a.
Antisimetria. Dacã a, b ∈ R, a ≤ b ºi b ≤ a, atunci a = b.
Tranzitivitatea. Dacã a, b, c ∈ R ºi a ≤ b, b ≤ c, atunci a ≤ c.
Relaþia „ ≤ “ definitã pe R, care satisface aceste proprietãþi se numeºte
relaþie de ordine pe R.
Pentru orice x, y ∈ R avem x ≤ y sau y ≤ x.
Se spune cã relaþia de ordine pe R este totalã.
Proprietãþile de compatibilitate între operaþiile algebrice ºi relaþia de
ordine pe R:
• Dacã a, b ∈ R ºi a ≤ b, atunci a + x ≤ b + x, ∀ x ∈ R.
• Dacã a, b ∈ R ºi a ≤ b, atunci ax ≤ bx, ∀ x ≥ 0.
Din proprietãþile operaþiilor algebrice ºi cele ale relaþiei de ordine „ ≤ “ se
deduc toate regulile calculului algebric ºi ale calculului cu inegalitãþi.
Reamintim câteva reguli uzuale ale calculului cu inegalitãþi:

• dacã a ≤ b, atunci −a ≥ − b;
a b
• dacã a ≤ b ºi x < 0, atunci ax ≥ bx ºi ≥ ;
x x
1 1
• dacã 0 < a ≤ b, atunci 0 < ≤ ;
b a
a b
• dacã 0 < a ≤ b ºi 0 < c ≤ d, atunci ac ≤ bd ºi ≤ ;
d c
• dacã a ºi b au acelaºi semn, atunci produsul ab este pozitiv;
• dacã a ºi b au semne diferite, atunci produsul ab este negativ.
9
Exerciţiu rezolvat
2
Fie a ºi b douã numere reale pozitive ºi m h = (media armonicã),
1 1
+
a b
a+b
m g = ab (media geometricã), m a = (media aritmeticã).
2
Sã se demonstreze cã: m h ≤ m g ≤ m a (inegalitatea mediilor).
Soluþie
Arãtãm cã m h ≤ m g . Scriem inegalitatea sub forme echivalente ajungând la o
inegalitate evident adevãratã. Se obþine succesiv:
2 2ab 2
1 1
≤ ab ⇔
a +b
≤ ab ⇔ 2 ab ≤ a + b ⇔ a − 2 ab + b ≥ 0 ⇔ ( a− b ) ≥ 0,
+
a b
inegalitate adevãratã. Aºadar, m h ≤ m g .
Demonstrãm cã m g ≤ m a urmând scrierea sub forme echivalente.
a+b 2
Avem succesiv: ab ≤
2
⇔ 2 ab ≤ a + b ⇔ a + b − 2 ab ≥ 0 ⇔ ( a− b ) ≥ 0,
inegalitate adevãratã.
Rezultã cã m h ≤ m g ≤ m a .
EXERSARE
E1. Fie a ºi b numere reale pozitive. Sã se E3. Dacã 0 < a < b sã se arate cã:
ordoneze de la cel mai mic la cel mai
a+b a) m a − m h ≤
( b − a )2 ;
mare numerele: a, b, , a 2 + b2 . 4a
2
b) m a − m g ≤
( b − a )2 .
E2. Fie a, b numere reale pozitive. Sã se 8a
arate cã:
E4. Fie a, b, x, y numere reale. Atunci au
a+b a 2 + b2 loc inegalitãþile:
a) ≤ ;
2 2 2
b) m a − m g ≥ m g − m h ;
a) ( ax + by ) ≤ a 2 + b2 ( ) ( x2 + y2 )
(inegalitatea Cauchy-Buniakowski-
ma + m h Schwartz);
c) m g ≤ ≤ ma .
2
b) ( a + b)2 + ( x + y)2 ≤ a2 + x2 + b2 + y2
(inegalitatea lui Minkowski).
APROFUNDARE
A1. Fie a, b, c numere reale pozitive. Sã se A2. Dacã a, b, c sunt numere reale pozitive,
demonstreze cã: sã se demonstreze cã:
ab bc ca a+b+c a) ( a + b ) ( b + c ) ( c + a ) ≥ 8abc;
a) + + ≤ ;
a+b b+c c+a 2
b+c a+c a+b ( )
b) a b2 + c2 + b a 2 + c2 + ( )
b) + + ≥ 6.
a b c (
+c a + b 2 2
) ≥ 6abc;
10
A4. Fie a1 , a 2 , ..., a n numere pozitive cu
( )
c) 2 a 3 + b3 + c3 ≥ ( a + b ) ab +
suma 1. Sã se arate cã:
+ ( b + c ) bc + ( a + c ) ac; a1a 2 a2a 3 a n a1 1
a) + + ... + ≤ ;
d) a 2 + b2 + c2 ≥ ab + ac + bc. a1 + a 2 a 2 + a 3 a n + a1 2
b) a1 ( a2 + a3 + ... + an ) + a2 ( a1 + a3 + ... + an ) +
A3. Fie a1 , a 2 , ..., a n numere pozitive. Sã
se arate cã: n
+... + a n ( a1 + a 2 + ... + a n −1 ) ≤ .
a1a 2 + a1a 3 + ... + a1a n + a 2 a 3 + 2
n −1 A5. Fie a1, a2, ..., an numere pozitive cu pro-
+... + a n −1a n ≤ ( a1 + a 2 + ... + a n ) . dusul 1. Sã se arate cã:
2
(1 + a1 ) (1 + a2 ) ... (1 + a n ) ≥ 2n.
1.3. MODULUL UNUI NUMÃR REAL

Sã considerãm pe axa numerelor reale punctele A ( 2 ) , B ( −2 ) , C ( 10 ) ºi
(
D − 10 . ) -∞
B ( −2 ) O (0) A (2)
+∞
(
D − 10 ) C ( 10 )
Avem cã OA = OB = 2 ºi OC = OD = 10.
Mai general, dacã M ( a ) ºi N ( −a ) sunt puncte pe axa numericã, ele sunt
simetrice faþã de originea O ( 0 ) ºi d ( O, M ) = d ( O, N ) .
v DEFINIÞIE
• Se numeºte modulul sau valoarea absolutã a numãrului real a distanþa
mãsuratã pe axa numericã de la origine la punctul corespunzãtor
numãrului a ºi se noteazã a .
a, dacã a ≥ 0
Aºadar, a =  .
 −a, dacã a < 0
Exemple
5 5
• −3 = 3; − 10 = 10; 8 = 8; 0 = 0; = ; −3, 21 = 3,21.
7 7
OBSERVAŢIE
• Din definiþia modulului unui numãr real rezultã cu uºurinþã urmãtoarele
proprietãþi:
a) a ≥ 0, ∀ a ∈ R;
b) a = 0 dacã ºi numai dacã a = 0;
c) a = max ( −a, a ) (cel mai mare dintre numerele a ºi −a );
d) −a = a , ∀ a ∈ R.
11
B ( −a ) O A (a ) +∞ OA = OB
-∞
B ( −a ) a = −a
Alte proprietãþi ale modulului unui numãr real sunt cuprinse în teore-
mele care urmeazã.
TEOREMA 1
Pentru orice numere reale a, b au loc relaþiile:
1. a + b ≤ a + b (inegalitatea triunghiului);
2. a − b ≤ a + b (modulul diferenþei este mai mic sau egal decât suma
modulelor);
3. a ⋅ b = a ⋅ b (modulul produsului este egal cu produsul modulelor);
a a
= (modulul câtului este egal cu câtul modulelor);
b b
4. a − b ≤ a − b (modulul diferenþei modulelor este mai mic sau egal
decât modulul diferenþei);
a − b ≤ a + b (modulul diferenþei modulelor este mai mic sau egal
decât modulul sumei).
Demonstraþie
1. Trebuie discutate urmãtoarele patru cazuri:
a) Dacã a ≥ 0, b ≥ 0, atunci a + b ≥ 0 ºi inegalitatea devine egalitate:
a+b =a+b= a + b.
b) Dacã a ≤ 0, b ≤ 0, atunci a + b ≤ 0 ºi inegalitatea devine egalitate:
a + b = −a − b = a + b .
c) Dacã a ≥ 0, b ≤ 0, atunci a = a ºi b = − b.
Dacã a + b ≥ 0, atunci a + b = a + b ≤ a = a ≤ a + b .
Dacã a + b ≤ 0, atunci a + b = −a − b = −a + b ≤ b ≤ b + a .
d) Cazul a ≤ 0, b ≥ 0 se trateazã precum cazul c).
1
2. Avem succesiv: a − b = a + ( − b ) ≤ a + − b = a + b .
a a
3. Demonstraþia egalitãþilor ab = a b , = rãmâne drept temã.
b b
1
4. Avem a = a − b + b = ( a − b ) + b ≤ a − b + b . Rezultã cã a − b ≤ a − b , (1).
b = b − a + a = ( b − a ) + a ≤ b − a + a , deci b − a ≤ b − a = a − b , (2).
Deoarece a − b este egal cu unul dintre numerele a − b sau b − a,
rezultã cu ajutorul relaþiilor (1) ºi (2) cã a − b ≤ a − b .
12
Temã
Demonstraþi inegalitatea a − b ≤ a + b .
Urmãtoarele proprietãþi sunt des folosite în rezolvarea unor inecuaþii sau

în caracterizarea intervalelor de numere reale.
TEOREMA 2
Pentru orice numãr real a ºi orice numãr real pozitiv c au loc relaþiile:
1. a ≤ c dacã ºi numai dacã −c ≤ a ≤ c;
2. a ≥ c dacã ºi numai dacã a ≤ −c sau a ≥ c.
Demonstraþie
1. Suficienþa ( ⇒ ) Considerãm cã a ≤ c.
Dacã a ≥ 0 rezultã cã a = a ≤ c.
Dacã a < 0, rezultã cã a = −a ≤ c, adicã a ≥ −c.
Aºadar −c ≤ a ≤ c, ∀ a ∈ R ºi c > 0.
2. Necesitatea ( ⇐ ) Considerãm ipoteza −c ≤ a ≤ c, (1).
Înmulþind cu −1 rezultã inegalitãþile: c ≥ −a ≥ −c, adicã −c ≤ −a ≤ c, (2).
Dacã a ≥ 0, atunci a = a ºi din (1) se obþine cã a ≤ c.
Dacã a < 0, atunci a = −a ºi din (2) rezultã cã a ≤ c.
Temã
Justificaþi proprietatea modulului: a ≥ c ⇔ a ≤ −c sau a ≥ c.
Demonstraþi teorema 2, înlocuind inegalitãþile ≤, ≥ cu <, respectiv > .
Exerciţii rezolvate
1. Pentru orice numãr real a avem cã: a 2 = a .
a) Dacã 0 ≤ a ≤ 2 sã se scrie sub formã mai simplã expresia:
2 2
E (a ) = (a − 2) + 4 + 4a + a 2 − (3 − a ) + 4a 2 + 49 − 28a.
b) Sã se demonstreze cã:
y 2 − 4 2y + 12 + 5t 2 + 40t + 89 ≥ 5, ∀ y, t ∈ R.
Soluþie
a) Din condiþia 0 ≤ a ≤ 2 obþinem cã:
a − 2 ≤ 0, a + 2 ≥ 2 > 0, ( 3 − a ) ≥ 1 > 0 ºi 2a − 7 ≤ −3 < 0, (1).
Expresia se scrie succesiv:
2 2 2 2
E (a ) = (a − 2) + (2 + a ) − (3 − a ) + ( 2a − 7 ) = a−2 + 2+a − 3−a +
(1)
+ 2a − 7 = ( −a + 2 ) + ( 2 + a ) − ( 3 − a ) + ( −2a + 7 ) = 8 − a.
13
b) Analizãm expresiile de sub radical ºi avem:
2
y 2 − 4 2y + 12 = y − 2 2 ( ) + 4 ≥ 4, ∀ y ∈ R.
2
( )
5t 2 + 40t + 89 = 5 t 2 + 8t + 16 + 9 = 5 ( t + 4 ) + 9 ≥ 9, ∀ t ∈ R.
Rezultã cã y 2 − 4 2y + 12 + 5t 2 + 40t + 89 ≥ 2 + 3 = 5, ∀ y, t ∈ R.
2. Dacã a, b, c ∈ R \ {0} sã se demonstreze cã:

a−b b−c c−a a−b b−c c−a
a) + + = ⋅ ⋅ ;
c a b c a b
a−b b−c a−c a−b b−c c−a
b) + + ≥ ⋅ ⋅ .
c a b c a b
Soluþie
a) Prin calcul algebric se obþine succesiv:
a−b b−c c−a ab ( a − b ) + b2 c − c2 b + c2 a − a 2 c
+ + = =
c a b abc
=
( )
ab ( a − b ) − c a 2 − b2 + c2 ( a − b )
=
( a − b ) ( ab − ac − bc + c2 )
=
abc abc
( a − b) ( b − c) ( a − c ) a−b b−c c−a

= = ⋅ ⋅ .
abc c a b
b) Se folosesc proprietãþile modulului:
x + y + z ≤ x + y + z , ∀ x, y, z ∈ R ºi xyz = x ⋅ y ⋅ z , ∀ x, y, z ∈ R.
a−b b−c c−a a − b b − c c − a a) a − b b − c c − a
Avem: + + ≥ + + = ⋅ ⋅ =
c a b c a b c a b
a−b b−c c−a
= ⋅ ⋅ .
c a b
EXERSARE
E1. Sã se determine numerele reale care 2
b) x ( x − 2 ) − ( x − 3 ) = 3;
verificã expresiile:
a) a = 8; b) x = −8;
c) ( 2 − x ) ( x + 2 ) + ( x + 3 )2 = 5;
c) − y = 2; d) a + 3 = 1;
2 2
 1 3 1
e) − x − 4 = 5; f) 3 − 6y = 12; d)  x −  +  − x  − 2x  x +  = 2;
 2 2   4
x x−3
g) − = 2; h) ( x − 2) (4 − y) = 0.
2 4 e) 4x 2 + 9x − 9 = 0;
E2. Sã se determine numerele întregi care f) ( x + 1) 3 − ( x − 2 ) 3 = 9;

verificã egalitãþile:
3 1
x 3x 5x 15 g) = .
a) + − = ; x3 − 8 x−2
2 4 6 2
14
E3. Sã se determine numerele reale care E5. Sã se rezolve ecuaþiile:
verificã inegalitãþile: a) 2x + 3 − 4 2 − ( 2x + 5 ) = −27;
a) 3x − 2 ≤ 0; b) 4 − 6x < 0;
x −1  x − 2 7 − 2 x 
c) x < 3; d) 3x − 4 − 5 ≤ 0; b) − + =
4  4 5 
e) y − 2 > 0; f) a + 5 ≥ 0;
5x − 5 7
5 6 = − ;
g) x − 1 + x + 9 > 0. 10 4
3 3 5 3 8
c) x− = x− − ;
E4. Sã se rezolve inecuaþiile: 2 2 3 2 5
3n + 1 1 5 1
a) − 3 > , n ∈ N* ; d) 4 2x − 7,1 ( 6 ) = 2x − ;
n 5 3 6
n +1 1 1 e) 9x + 45 = 3x + 15 ;
b) − > , n ∈ Z;
2n + 3 2 12
f) x 2 − 9 + x + 3 = 0;
n2 + 2 1
c) 1 − 2 ≥ , n ∈ Z;
n + 1 10 g) ( x2 − 10x + 25 ) + 5 x − 5 = 0;
3n + 2 1 h) 25x 2 − 30x + 9 = 9x 2 + 24x + 16.
d) −1 ≤ , n ∈ N.
3n + 1 28
APROFUNDARE
A1. Dacã a ∈ N ºi b ∈ Z \ N, sã se scrie sub A6. Fie a, b, c numere reale pozitive. Sã se
formã mai simplã expresia: arate cã:
1 1
b2 1 ( ab + bc + ca ) 1 − ≤ ab − +
25a 2 − + − abc c
4 −2 ( a + 1) −2
1 1
+ bc − + ac − .
− ( 2a + 1)2 − ( b − a )2 . a b
A2. Dacã −2 ≤ b ≤ −1, sã se rezolve ecuaþia: A7. Dacã a, b, c ∈ R \ {0} , sã se demons-

treze cã:
( b + 1) 2 − ( b + 2 )2 + ( 3 − 2b )2 =
1 1 1
2
a) (a + b + c ) +
a b
+  ≥ 9;
c
= ( b − 3) . 
1 1 1 a 2 + b2 + c 2
A3. Dacã x < 0 sã se rezolve ecuaþia: b) + + ≤ .
a b c abc
x 2 + 8 − 3x − 2 − ( x − 3 )2 +
A8. Fie a > 0 ºi x, y, z ∈ R astfel încât:
+ ( 2 − x )2 − x4 − ( −2x )2 = 0. 1 1 1
x < , y < , z < .
a a a
A4. Fie x, y ∈ R astfel încât y − 2x − 7 ≤ 3 Sã se demonstreze cã:
ºi 4 − 3y ≤ 2. Sã se arate cã −4 ≤ x + y ≤ 1. x+y 1
a) < ;
1 + a 2 xy a
A5. Fie x i ∈ R ºi α i ∈ {−1, 0, 1} , i = 1, n. x + y + z + a 2 xyz 1

b) < .
Sã se arate cã α1x1 + α2 x 2 + ... + α n x n ≤ 1 + a 2 ( xy + xz + yz ) a
≤ x1 + x 2 + ... + x n .
15
1.4. APROXIMÃRI PRIN LIPSÃ SAU PRIN ADAOS

În clasele anterioare s-a stabilit cã un numãr real se reprezintã sub
forma unei fracþii zecimale finite, infinite periodice sau infinite neperiodice.
Numerele reale scrise ca fracþii zecimale infinite neperiodice (numerele
iraþionale) nu pot fi descrise complet prin indicarea tuturor zecimalelor lor.
De aceea este necesarã gãsirea unei cãi de descriere a acestora, alta
decât aceea cu ajutorul zecimalelor. Astfel, s-a folosit deja scrierea numerelor
reale sub forma 2, 5, − 3, π, ... .
Sã considerãm urmãtoarea problemã: Un triunghi dreptunghic isoscel
are cateta de lungime 2 dm. Ce lungime are ipotenuza triunghiului?
Soluþie
Aplicând teorema lui Pitagora se obþine lungimea ℓ = 2 2 dm.
o COMENTARIU
Dacã ne intereseazã rezultatul calculului 2 2 ºi apelãm la un calculator de
buzunar vom obþine afiºat pe ecran numãrul 2,828427124. Acest numãr
are un numãr finit de zecimale, deci este raþional ºi prin urmare nu poate fi
egal cu numãrul iraþional 2 2.
El este obþinut reþinând doar o parte din zecimalele numãrului 2 2. Se
spune cã acest numãr reprezintã „o valoare aproximativã“ a numãrului
2 2.
În continuare vom da o caracterizare a numerelor reale (raþionale ºi

iraþionale) folosind noþiunea de „aproximare“.
Fie x ºi a douã numere reale ºi k un numãr real pozitiv.
v DEFINIÞII
• Numãrul a aproximeazã prin lipsã numãrul x cu o eroare mai micã
decât k, dacã a ≤ x ≤ a + k (adicã 0 ≤ x − a ≤ k ).
• Numãrul a aproximeazã prin adaos numãrul x cu o eroare mai micã
decât k, dacã a − k ≤ x ≤ a.
• Numãrul a aproximeazã pe x cu o eroare mai micã decât k dacã
a − k ≤ x ≤ a + k (adicã x − a ≤ k ), figura 1.
-∞ a x +∞
a−k a+k Figura 1
În practicã se folosesc îndeosebi aproximãri cu o eroare mai micã decât

10 − n , n ∈ N.
Fie x = x 0 , x1 x 2 x 3 ... un numãr real.
16
I. Dacã x > 0, aproximãrile zecimale ale lui x cu o eroare mai micã

decât 10-- n sunt:
a) aproximarea zecimalã prin lipsã: x 'n = x 0 , x1 x 2 ...x n ;
1
b) aproximarea zecimalã prin adaos: x ''n = x 0 , x1 x 2 ...x n + .
10 n
Se observã cã:
• x 'n , x ''n ∈ Q; • x 'n ≤ x < x ''n ;
1 1 1
• x ''n = x 'n + ; • x − x 'n ≤ ; x − x ''n ≤ .
10 n 10 n
10 n
Exemplu
• Fie x = π = 3,141592653589... .
Aproximãri zecimale prin lipsã 3 3,1 3,14 3,141 3,1415 3,14159 ...
Aproximãri zecimale prin adaos 4 3,2 3,15 3,142 3,1416 3,14160 ...
II. Dacã x < 0, aproximãrile zecimale ale lui x cu o eroare mai micã
decât 10 − n sunt:
1
a) aproximarea zecimalã prin lipsã: x 'n = x 0 , x1 x 2 ...x n − ;
10 n
b) aproximarea zecimalã prin adaos: x ''n = x 0 , x1 x 2 ...x n .
1
Se observã cã: x 'n , x ''n ∈ Q, x 'n < x ≤ x ''n ºi x 'n = x ''n − n .
10
Exemplu
• Fie numãrul real x = −π = −3,1415926535... .
Aproximãri zecimale prin lipsã —4 —3,2 —3,15 —3,142 —3,1416 —3,14160 ...
Aproximãri zecimale prin adaos —3 —3,1 —3,14 —3,141 —3,1415 —3,14159 ...
Faptul cã un numãr a aproximeazã un numãr x se scrie x ≈ a.
OBSERVAŢII
1. Aproximãrile zecimale prin lipsã cu o eroare mai micã decât 10 − n ale unui
numãr real x se mai numesc trunchierile de ordinul n ale lui x.
Astfel, pentru 2 = 1,41421..., trunchierea de ordinul al doilea este numãrul 1,41.
Pentru − 2 = −1, 41421..., trunchierea de ordinul al doilea este numãrul —1,42.
2. Se numeºte rotunjire a numãrului x la a n-a zecimalã, cel mai apropiat
numãr de x dintre numerele x 'n ºi x "n (aproximãrile prin lipsã ºi prin adaos).
5 1
Eroarea aproximãrii este inferioarã numãrului n +1
= .
10 2 ⋅ 10 n
Exemplu
• Fie numãrul real 5 = 2, 236068... . Valoarea rotunjirii la prima zecimalã este 2,2, la a doua
zecimalã este 2,24, la a patra zecimalã este 2,2361.
PRECIZARE
Dacã numãrul real x = x 0 , x1 x 2 x 3 ... este pozitiv, atunci rotunjirea la a n-a
zecimalã este:
17
a) x 0 , x1 x 2 ...x n , dacã x n +1 ∈ {0, 1, 2, 3, 4} ;

1
b) x 0 , x1 x 2 ...x n +
, dacã x n +1 ∈ {5, 6, 7, 8, 9} .
10 n
3. Se va spune cã o aproximare este o aproximare cu n zecimale exacte ori
de câte ori se face o aproximare prin lipsã cu o eroare mai micã decât 10 − n.
Exemplu
• Sã scriem aproximãrile zecimale ale numerelor 2, 5 ºi −π cu trei zecimale exacte:
2 ≈ 1, 414; 5 ≈ 2, 236; − π ≈ −3,142.
EXERSARE
E1. Sã se scrie aproximãrile zecimale prin E4. Sã se determine rotunjirile la a 3-a ºi la
−2 −3 a 4-a zecimalã a numerelor: 2; 3;
lipsã cu o eroare de 10 , 10 ºi de
−4 17 25 157 377 284798
10 pentru numerele: ; ; ; ; .
a) 2,45682; 0,241304; —3,125728...;
18 13 12 6 10 6
2 75 2005 1205 125
b) ; ; ; − ; − ;
3 9 12 60 24 E5. Se considerã numãrul real:
425683 252 1+ 5
; − ; Φ= = 1, 61803398... (numãrul de
105 10 3 2
c) 3; − 3; 6; − 6; 2, 21 + π. aur). Sã se determine:
a) aproximãrile zecimale prin lipsã ºi
E2. Sã se scrie aproximãrile zecimale prin
prin adaos cu o eroare mai micã decât
adaos cu o eroare mai micã decât 10 −1 ,
10 − n , n ∈ {0, 1, 2, 3, 4} ;
10 −3 ºi 10 −4 pentru numerele:
a) 3,215; 42,052418; —5,242196; b) trunchierile de ordinul n,
40208 265389
b) ; − ; −325, 426 ⋅ 10 −2 ; n ∈ {2, 3, 4, 5} ;
25 10 5
17 20 123 49 c) rotunjirile la a n-a zecimalã,
; ; − ; − ;
18 13 17 30 n ∈ {2, 3, 4, 6, 7} .
c) 2π; 2 3; − 10; − 12; 5 19.
E6. Stabiliþi dacã numãrul 200 este o
E3. Sã se determine trunchierile de ordinul
aproximare prin lipsã cu o eroare mai
100
2 ºi 3 pentru numerele: —7,4561; ; 21001
9 micã decât 10 −2 a numãrului .
105
535
; − 8; e = 2, 7182...; —e.
6
APROFUNDARE
A1. Spunem cã b este o aproximare „mai a
bunã“ a numãrului x decât a dacã A2. Numãrul ∈ Q *+ este o aproximare pen-
b
x−b ≤ x−a. a + 5b
tru 5. Sã se arate cã − 5 ≤
Fie a ∈ Q *+ o aproximare pentru 3. a+b
a+3 a a + 5b
Sã se demonstreze cã numãrul ≤ 5− . Ce reprezintã pentru
a +1 b a+b
este o aproximare „mai bunã“ a lui 3. 5?
18
2r + 7 A5. Fie a ∈ ( 0, + ∞ ) .
A3. Care dintre numerele r ∈ Q *+ ºi
2 ( r + 1) 2 2
a) Sã se arate cã a < 2 < sau < 2 < a.
este o aproximare mai bunã pentru a a
14 b) Se considerã numerele reale
numãrul ?
2 1 2 1 2 
a1 =  a +  , a 2 =  a1 +  , ...,
2 a 2 a1 
A4. Sã se scrie cu 3 zecimale exacte nume-
1 2 
rele: 2, − 2, 7, − 7, 10, − 10, a10 =  a9 +  . Sã se arate cã dacã
2 a9 
25 11
− , . 1 ≤ i < j ≤ 10, atunci a j este o apro-
11 6
ximare mai bunã decât a i pentru 2.
1.5. PARTEA ÎNTREAGÃ. PARTEA FRACÞIONARÃ A UNUI NUMÃR REAL

Fie n ∈ Z ºi intervalul In = [ n, n + 1) = {x n ≤ x < n + 1} . Se observã cã
pentru oricare x ∈ In , numãrul n este cel mai mare numãr întreg mai mic sau
cel mult egal cu x ºi este singurul cu aceastã proprietate.
-∞ x +∞
n −1 n n +1
De asemenea, pentru oricare x ∈ R se poate gãsi un interval de forma
Im = [ m, m + 1) , m ∈ Z, astfel încât x ∈ I m .
Exemple
7
• 2 ∈ [2, 3 ) ; 2 ∈ [1, 2 ) ; ∈ [2, 3 ) ; −π ∈ [ −4, − 3 ) ; − 5 ∈ [ −3, − 2 ) .
3
v DEFINIÞIE
• Se numeºte partea întreagã a numãrului real x, numãrul întreg n cu
proprietatea cã x ∈ [ n, n + 1) .
Partea întreagã a numãrului real x se noteazã [ x ] .
Exemple
• [ 3, 2] = 3; [ −2] = −2;  2  = 1; [ −π] = −4; [ −3, 2] = −4.
v DEFINIÞIE
• Se numeºte partea fracþionarã a numãrului real x, numãrul real x − [ x ] .
Partea fracþionarã a numãrului x se noteazã { x} . Rezultã cã { x} = x − [ x ] .
Exemple
• {2} = 0; {−5} = 0; {3, 2} = 0, 2; {−3, 2} = 0, 8; {−π} = 4 − π.
19
PROPRIETĂŢI
a) [ x ] ≤ x < [ x ] + 1, ∀ x ∈ R; d) { x} ∈ [0, 1) , ∀ x ∈ R;
b) x − 1 < [ x ] ≤ x, ∀ x ∈ R; e) [ x + n ] = [ x ] + n, ∀ x ∈ R, n ∈ Z;
c) x = [ x ] + { x} , ∀ x ∈ R; f) { x + n} = { x} , ∀ x ∈ R, n ∈ Z.
1. Sã se determine mulþimea numerelor reale x cu proprietatea cã
x + 4
 2  = 2.
Soluþie
x 
Egalitatea se scrie sub forma  + 2  = 2. Folosind proprietatea e) se obþine
 2 
x x x
 2  + 2 = 2 sau  2  = 0. Din proprietatea a) rezultã cã 0 ≤ 2 < 1 ºi se obþine
x ∈ [ 0, 2 ) .
1
2. Sã se rezolve ecuaþia: 2 {x} + [ x ] = .
2
Soluþie
4x − 1
Înlocuind { x} se obþine ecuaþia [ x ] = , (1). Notãm [ x ] = n ∈ Z ºi se obþine
2
4x − 1 2n + 1
n= , de unde x = . Înlocuind în relaþia (1) se obþine ecuaþia
2 4
 2n + 1  2n + 1
 4  = n. Folosind proprietatea a) rezultã n ≤ 4 < n + 1 cu soluþia
 1 1
n ∈ {−1, 0} . Soluþia ecuaþiei date este x ∈ − ,  .
 4 4
EXERSARE
E1. Sã se calculeze partea întreagã ºi partea E2. Sã se calculeze partea întreagã ºi partea
fracþionarã a numerelor: fracþionarã a numerelor:
1 425 2586 5 3
a) ( −1, 3 ) ; b) ( −3, 4 ) ; c) ( −1,1) .
6
a) 7,3; 2, ( 8 ) ; −3 ; − ; − ;
4 16 12
2005 E3. Sã se calculeze:
;
14  2  2
2 (
 2+ 5 ) (
 ;  5+ 6 )  .
b) 6; − 7; 1 + 5; 1 − 5; ;
2
6 5 1 E4. Sã se calculeze:
c) ; ; 3 + 2 2; .
2 2 +1 5 2−7 [1] +  2  +  3  + ... +  15  .
20
E5. Sã se calculeze cu o zecimalã exactã E6. Sã se rezolve:
24, 32, 48 ºi apoi sã se calcu- a) [ x ] = 3; b) [ x + 2 ] = −3;
leze 
2 3x + 1 
( 2+ 3+ 4 )  . c) [ 2x ] = 2; d)  = 5.
  2 
APROFUNDARE
A1. Calculaþi 605 ºi 578 cu douã zeci- A7. Sã se arate cã pentru orice n ∈ N* nu-
male exacte ºi apoi calculaþi:
mãrul  n2 + 1 +  n2 + 2  + ... +  n2 + n 
 3      
(
 2+ 5 )  . este pãtrat perfect.
A8. Sã se rezolve ecuaþiile:
A2. Calculaþi:
a) [ x ] = 2 − x; b) [ x + 1] = −4;
 1 1 1 
 1 + 2 + 2 + 3 + ... + 98 + 99 
.
 1
 c) [ 3x − 6 ] = 7; d)  x +  = 2;
 2
A3. Fie numãrul: 1
e) [ 2x ] = x + ;
1 1 1 2
a= + + ... + , n ≥ 1. 5
1⋅2 2⋅ 3 n ( n + 1) f) [ x ] + [ x + 1] + [ x + 2 ] = x + ;
2
Sã se determine n ∈ N* astfel încât
 1  2x + 7 3
{a} = 0, 999. g)  x +  = ; h) {x + 1} − [ x ] = .
 2 4 4
A4. Calculaþi partea întreagã a numerelor: A9. Se considerã expresia:

2 2  1
a) n + n, n ∈ N; b) n + 6n, n ∈ N; E ( x ) = [2x ] − [ x ] −  x +  .
 2
2
c) n + 5n, n ∈ N; d) 4n2 + n, n ∈ N.  1
a) Sã se arate cã pentru orice x ∈  0,  ,
 2
A5. Calculaþi partea întreagã a numerelor:
2
E ( x ) = 0.
a) ( 2 + 2n2 + 1 ) ; b) ( n + n +1
2
) . 
b) Sã se arate cã E x +  = E ( x ) , ∀ x ∈ R.
1
 2
A6. Sã se verifice egalitatea:  1
c) Sã se arate cã [ x ] +  x +  = [2 x ] ,
 1 ⋅ 2  +  2 ⋅ 3  + ... +  50 ⋅ 51  = 1275.  2
     
∀ x ∈ R (Relaþia lui Hermite).
1.6. OPERAÞII CU INTERVALE DE NUMERE REALE

TIPURI DE INTERVALE DE NUMERE REALE
Noþiunea de interval de numere reale a fost introdusã în clasa a VIII-a ºi
a fost prezentatã corelat cu reprezentarea pe axã a numerelor reale. Astfel s-au
definit urmãtoarele tipuri de intervale de numere reale:
Intervale mãrginite
Fie a, b ∈ R, a ≤ b ºi A ( a ) ºi B ( b ) punctele corespunzãtoare pe axa
numericã. Se definesc urmãtoarele mulþimi de numere reale:
1. Intervalul închis cu extremitãþile a, b : [ a, b] = { x ∈ R a ≤ x ≤ b}
Dacã a = b, atunci avem: [ a, b] = {a} .
21
2. Intervalul deschis cu extremitãþile a, b: ( a, b ) = { x ∈ R a < x < b}

Imaginile geometrice pe axa numericã ale intervalelor [ a, b] , respectiv
( a, b ) sunt segmentele [ AB] (segment închis), respectiv ( AB ) (segment
deschis), (figura 1).
–∞ A B +∞
a b
−∞ A B +∞
a b
Figura 1
3. Intervalul semideschis cu extremitãþile a, b, închis la stânga ºi
deschis la dreapta: [ a, b ) = { x ∈ R a ≤ x < b}
4. Intervalul semideschis cu extremitãþile a, b, deschis la stânga ºi
închis la dreapta: ( a, b ] = {a ∈ R a < x ≤ b}
Imaginile geometrice pe axa numericã ale intervalelor [ a, b ) , respectiv
( a, b] sunt mulþimile de puncte ( AB ) ∪ { A } , respectiv ( AB ) ∪ {B} , (figura 2).
−∞ A B +∞
a b
−∞ A B +∞
a b
Figura 2
Intervale nemãrginite
Fie a ∈ R ºi A ( a ) punctul corespunzãtor pe axa numericã. Atunci avem:
1. [ a, + ∞ ) = {x ∈ R x ≥ a} se numeºte interval închis la stânga ºi
nemãrginit la dreapta.
2. ( a, + ∞ ) = {x ∈ R x > a} se numeºte interval deschis la stânga ºi
nemãrginit la dreapta.
Imaginile geometrice ale intervalelor [ a, + ∞ ) , respectiv ( a, +∞ ) sunt
reprezentate de semidreapta închisã [ AX , respectiv semidreapta deschisã
( AX , cu originea în A ºi care conþine punctul X, (figura 3).
−∞ A X +∞
a x
−∞ A X +∞
a x Figura 3
3. ( −∞, a ] = {x ∈ R x ≤ a} este intervalul închis la dreapta ºi nemãrginit

la stânga.
4. ( −∞, a ) = {x ∈ R x < a} este intervalul deschis la dreapta ºi nemãrginit
la stânga.
22
Imaginile geometrice ale intervalelor ( −∞, a ] , respectiv ( −∞, a ) sunt

reprezentate de semidreapta închisã [ AX , respectiv semidreapta deschisã
( AX , cu originea în A ºi care conþine punctul X, (figura 4).
−∞ X A +∞
x a
−∞ X A +∞
x a Figura 4
Mulþimea numerelor reale R reprezintã un interval nemãrginit deschis,

R = ( −∞, + ∞ ) .
OPERAÞII CU INTERVALE DE NUMERE REALE

Deoarece intervalele de numere reale sunt mulþimi, cu acestea se pot
efectua toate operaþiile cunoscute cu mulþimi.
Fie I ºi J intervale de numere reale.
1. Reuniunea intervalelor
Se numeºte reuniunea intervalelor I, J, notatã I ∪ J, mulþimea tuturor
elementelor care aparþin cel puþin unuia din intervalele I, J.
Aºadar I ∪ J = { x ∈ R x ∈ I sau x ∈ J} .
Grafic, reuniunea intervalelor I, J este reprezentatã prin porþiunea
haºuratã din figura 1.
I
−∞ +∞
Figura 1
J
OBSERVAŢIE
Reuniunea poate fi definitã pentru un numãr finit de intervale. Fie
I1, I2 , ..., In intervale de numere reale.
Atunci: I1 ∪ I2 ∪ ... ∪ I n = { x ∈ R x ∈ I1 sau x ∈ I2 ... sau x ∈ I n } .
Exemplu
1 
• [ −2, 3] ∪ ( 0, 5 ) ∪ [ −3, 0 ] ∪  , 4  = [ −3, 5 ) .
2 
2. Intersecþia intervalelor
Se numeºte intersecþia intervalelor I ºi J, notatã I ∩ J , mulþimea
elementelor care aparþin ºi lui I ºi lui J.
Aºadar I ∩ J = { x ∈ R x ∈ I º i x ∈ J} .
Grafic, intersecþia a douã intervale este reprezentatã prin zona haºuratã
din figura 2.
I
−∞ +∞
Figura 2
J
23
Exemplu
• [ −3, 10 ] ∩  − 2, 15  =  − 2, 10  .
OBSERVAŢIE
• Aºa cum s-a definit intersecþia a douã intervale, se poate defini intersecþia
unui numãr finit de intervale.
Fie I1, I2 , ..., In intervale de numere reale.
Atunci: I1 ∩ I2 ∩ ... ∩ In = { x ∈ R x ∈ I1 º i x ∈ I2 ºi ... ºi x ∈ In } .
Exemplu
 3  3
• Fie I1 = [ −2, 4 ] , I2 = 0,  , I3 = ( −1, 3 ) , I4 = [ −1, 5 ) . Atunci I1 ∩ I2 ∩ I3 ∩ I4 = 0,  .
 2  2
3. Diferenþa a douã intervale

Fie I ºi J douã intervale de numere reale.
Mulþimea formatã din elementele lui I care nu aparþin lui J se numeºte
diferenþa dintre I ºi J ºi se noteazã I \ J.
Aºadar I \ J = { x ∈ R x ∈ I º i x ∉ J} .
Din punct de vedere grafic, diferenþa dintre douã intervalele I ºi J este
reprezentatã în figura 3 prin porþiunea haºuratã.
I
−∞ +∞
Figura 3
J
Exemplu
 3   3
• Fie I =  − , 4  , J = [ −4, 0 ) . Atunci I \ J = [0, 4 ] ºi J \ I =  −4, −  .
 2   2
4. Complementara unui interval

Fie I ºi J intervale de numere reale astfel încât J ⊂ I. Complementara
intervalului J în raport cu intervalul I este mulþimea formatã din elementele lui
I care nu aparþin lui J.
Aceastã mulþime se noteazã CI ( J ) ºi se scrie sub forma:
CI ( J ) = { x ∈ R x ∈ I ºi x ∉ J} .
Se observã cã are loc egalitatea CI ( J ) = I \ J.
I
−∞ +∞
Figura 4
J
Grafic, mulþimea CI ( J ) este reprezentatã în figura 4 prin zona haºuratã.
24
 Algebră • I. MULŢIMI ŞI ELEMENTE DE LOGICĂ MATEMATICĂ
Exemple
• Dacã I =  −5, (
5  , J = ( −1, 2] atunci CI ( J ) = [ −5, − 1] ∪ 2, 5  .
• Dacã I = R, CR ( J ) = R \ J.
• Dacã I = J = R, CR ( R ) = ∅.
Exerciţiu rezolvat
 Fie a, b ∈ R. Sã se determine ( −∞, a ] ∩ [ b, + ∞ ) .
Soluþie
Se deosebesc urmãtoarele trei situaþii:
• a < b. Atunci ( −∞, a ] ∩ [ b, + ∞ ) = ∅.
−∞ a b +∞
• a = b. Atunci ( −∞, a ] ∩ [ b, + ∞ ) = {a} .

a
−∞ +∞
• a > b. Atunci ( −∞, a ] ∩ [ b, + ∞ ) = [ b, a ] .

−∞ b a +∞
Temã
 Fie a, b, c, d ∈ R, a < b ºi c < d. Sã se studieze intersecþia intervalelor [ a, b ] ºi [ c, d ] .
Intervale simetrice
Fie a un numãr real, a ∈ ( 0, + ∞ ) . Un interval de forma [ −a, a ] sau
( −a, a ) se numeºte interval simetric.
Imaginea geometricã a intervalului simetric este un segment pe axa
numericã cu mijlocul situat în origine.
−∞ —a 0 a +∞
−∞ —a 0 a +∞
Fie x ∈ [ −a, a ] . Rezultã inegalitãþile −a ≤ x ≤ a ºi se obþine x ≤ a.

Aºadar, [ −a, a ] = x ∈ R { x ≤a . }
Afirmaþia x ∉ [ −a, a ] este echivalentã cu ( x < −a sau x > a ) care, cu
ajutorul modulului, se scrie x > a. Rezultã cã x ∈ R { }
x > a = ( −∞, − a) ∪ ( a, + ∞) .
De asemenea, x ∈ R { }
x ≥ a = ( −∞, − a ] ∪ [ a, + ∞ ) .
25
Intervale centrate într-un punct

Fie a ∈ R ºi r ∈ ( 0, + ∞ ) .
Un interval de forma [ a − r, a + r ] sau ( a − r, a + r ) se numeºte interval
centrat în a.
−∞ a—r a a+r +∞
−∞ a—r a a+r +∞
Relaþia x ∈ [ a − r, a + r ] se scrie succesiv astfel: a − r ≤ x ≤ a + r sau

− r ≤ x − a ≤ r sau x − a ≤ r.
Aºadar, [ a − r, a + r ] = x ∈ R { x −a ≤r . }
Intersecþia ºi reuniunea a douã intervale centrate în a este tot un
interval centrat în a.
Exemplu
• Intervalele (1, 3 ) ºi ( 0, 4 ) centrate în 2 au intersecþia intervalul (1, 3 ) , reuniunea inter-
valul ( 0, 4 ) , ambele centrate în 2.
Temã
Fie n ∈ N* ºi I1, I 2 , ..., I n intervale centrate într-un punct a. Sã se arate cã intersecþia
ºi reuniunea lor sunt intervale centrate în a.
EXERSARE
E1. Care dintre urmãtoarele relaþii sunt 2. a) x ∉ [1, 5] ; b) x ∉ ( −3, 3 ) ;
adevãrate:
c) x ∉ ( −∞, 4 ] ; d) x ∉ ( −5, + ∞ ) ;
1  1 1
− ∈ − , ; −4 ∉ ( −4, 0 ] ;
2  10 4  e) x ∉ ( a, b ) ; f) x ∉ ( b, + ∞ ) .
5 E3. Se dau intervalele:

3 ∈ [1, 73; 5] ; ∈ ( −∞, 0, ( 6 )  ;
3  5  1 4 1 
I = −2,  , J =  − , , K =  , 1 , L = [1, 5] .
3  2  2 3 2 
1, ( 2 ) ∈  , + ∞  ; − 2 ∈ [ −1, 42; − 1, 41] ;
2  Sã se calculeze:
−π ∈ ( −3,142; − 3,141) ; a) I ∪ J, I ∪ K, I ∪ L, J ∪ K, J ∪ L,
I ∪ J ∪ K ∪ L;
146 141 
3, 2 ( 4 ) ∉  , ? b) I ∩ J, I ∩ K, I ∩ L, J ∩ K, J ∩ L,
 47 41 
I ∩ K ∩ L, I ∩ J ∩ K ∩ L.
E2. Folosind inegalitãþile sã se expliciteze: E4. Cu intervalele de la exerciþiul anterior
1 5   3 7 sã se efectueze:
1. a) x ∈  ,  ; b) a ∈  − ,  ;
2 3   4 2 a) I \ J, I \ K, J \ I, K \ I, I \ L,
L \ I, J \ K, L \ J;
c) y ∈ ( −4, 2] ; d) z ∈ [ 0, 2; 5 ) ;
b) C I ( J ) , C I ( K ) , C J ( K ) , CR ( I ) ,
e) n ∈ ( −∞, 0 ] ; f) m ∈ ( −∞, − 4 ) ; CR ( J ) , CR ( I ∪ L ) ;
c) CR ( I ∪ K ) , CR ( K ∩ L ) , CR ( L \ K ) ,
g) u ∈ ( 3, + ∞ ) ; h) v ∈  − 2, + ∞ . )
CR ( C R ( I ) ) .
26
E5. Se dau intervalele I = [ −2, 1] , J = [ 0, 3 ] . b) Sã se calculeze CR ( I ∩ J) ºi
a) Sã se calculeze: CR ( I ∪ J ) ºi CR ( I) ∪ CR ( J) ºi sã se compare aceste
CR ( I ) ∩ C R ( J ) ºi sã se compare aceste mulþimi.
mulþimi.
APROFUNDARE
 1 1 c) [ x, y ] ∩ ( 0, 3 ) = ( 0, 3 ) ;
A1. Se dã intervalul In = 2 + , 4 −  , n ∈ N* .
 n n d) [ x, 3 ] \ [ y, 4 ] = [ x, y ) .
a) Sã se calculeze I1 ∩ I3, I1 ∪ I4, I2 \ I 3 .
b) Sã se determine I n ∩ N. A6. Fie x ∈ ( 0, + ∞ ) .
Sã se determine intersecþiile:
 1 1 a) [ − x, x ] ∩ [ 0, x ] ;
A2. Se dã intervalul In = 3 + , 7 −  , n ∈ N* .
 n n
b) [ − x, x ] ∩  − x 2 , x 2  ;
a) Sã se determine I 5 ∩ [5, 7 ] ;  
c) [ − x + 1, x + 2 ] ∩ [ 0, x + 1] ;
I1 ∪ I 2 ∪ I 3 ; C I1 ( I 2 ) .
 3 2  1 1
b) Câte numere naturale conþine inter- d)  − ,  ∩  − ,  .
valul I n ?  x x  x x
A7. Sã se determine în funcþie de x inter-

( )
A3. Fie intervalul I = a, a 2 , a ∈ R \ [ 0, 1] .
 x + 1 3x + 2 
secþia intervalelor  , ºi
a) Sã se determine a ºtiind cã 1 ∈ I ∩ ( a, +∞) .  2 4 
b) Sã se determine a astfel încât I ∩ N = {3} . x −1 x + 3
, .
 3 2 
A4. Fie I = ( 0, + ∞ ) , a, b ∈ I ºi a < b.
A8. Se dau mulþimile de numere reale
Sã se determine intersecþia dintre in-
tervalul [ a, b] ºi intervalul: {
I = x∈R x ≤3 , }
 a + b J = {x ∈ R x +1 ≥ 3 , }
a)  0,
 2 
 ; b) ( )
ab, b + 1 ;
 3 1
K = x ∈ R < x + .
 2ab  a + b 2 a + b 3   2 2
c)  a − 1,  ; d)  , .
 a + b   1+ 2 1 + 3  a) Sã se expliciteze mulþimile I, J, K.
b) Sã se determine:
I ∪ J; J ∪ K; I ∩ K; I ∩ J; I ∩ J ∩ K;
A5. Sã se determine x ºi y în cazul:
I \ J; K \ J; R \ J; CR ( K ) ; CR ( J ) .
a) [ −3, y ] ∩ [ x, 4 ] = [ −1, 4 ] ;
b) [ x, y ] ∪ ( −2, 4 ) = [ x, 4 ) ;
27
2 PROPOZIŢIE. PREDICAT. CUANTIFICATORI

Iniþiatorul ºtiinþei logicii a fost filozoful grec Aristotel (384-322 î.Hr.)
originar din oraºul Stagir (Starro) din Macedonia. Acestuia îi aparþine celebrul
silogism „Toþi oamenii sunt muritori; Socrate este om, deci este muritor.“
Aplicarea în logicã a metodelor matematice a început sã se extindã în
secolul al XVII-lea, aºa cum dovedesc lucrãrile matematicianului ºi filozofului
german Gottfried Wilhelm Leibniz (1646-1716).
Logica matematicã sau logica formalã s-a conturat ca domeniu ºtiinþific
autonom în secolul al XIX-lea. Astfel, matematicienii englezi George Boole
(1815-1864) ºi Augustus De Morgan (1806-1871) au realizat algebrizarea
calculului cu propoziþii, ceea ce a determinat obþinerea unei claritãþi
corespunzãtoare pentru unele concepte fundamentale cum ar fi acelea de
„mulþime“ ºi de „deducþie logicã“.
Logica matematicã are ca obiect investigarea gândirii formale ºi a
inferenþei prin metode matematice caracteristice.
Ea îºi gãseºte aplicaþii în diverse domenii extramatematice cum ar fi:
ºtiinþele naturii, teoria sistemelor, algebra circuitelor, lingvisticã, filozofie,
drept, eticã etc.
2.1. ENUNÞ. PROPOZIÞIE. VALOARE DE ADEVÃR

v DEFINIÞIE
• Un enunþ reprezintã un ansamblu de simboluri cãrora li s-a dat un
anumit sens.
Exemple
1. „Diagonalele rombului sunt perpen- 6. „3 divide x, x ∈ Z“;
diculare.“; 7. „x − 2 > 0, x ∈ Q“;
2. „Numãrul 7 este numãr prim.“;
8. „a + 2b − 4 = 0, a, b ∈ R“;
3. „4 − 4 ⋅ 3 + 5 = 5“;
9. „Cât este ceasul?“;
4. „ − 5 ∈ Z \ N“;
10. „Mergi la tablã!“.
5. „ ( )(
3 −1 )
3 + 1 ∉ Q“;
v DEFINIÞIE
• Se numeºte propoziþie, în sensul logicii matematice, un enunþ care este
adevãrat sau care este fals.
Se observã cã enunþurile 1, 2, 3, 4, 5 de mai sus sunt propoziþii în logica

matematicã. Enunþurile 6, 7, 8, 9 ºi 10 nu sunt propoziþii în sensul definiþiei
date.
Pentru notarea propoziþiilor se vor folosi literele p, q, r, s, ..., eventual
afectate de indici: p1, p2 , p3 , ....
28
v DEFINIÞIE
• Proprietatea unei propoziþii p de a fi adevãratã sau de a fi falsã se
numeºte valoare de adevãr a propoziþiei p ºi se noteazã cu v ( p ) .
Convenþional se va nota:
1, pentru p adevãratã  A, pentru p adevãratã
v (p) =  sau v ( p ) =  .
0, pentru p falsã F, pentru p falsã
OBSERVAŢII
1. Enunþurile 1, 2, 4 sunt propoziþii adevãrate (au valoarea de adevãr
„adevãrul“), iar enunþurile 3 ºi 5 sunt propoziþii false (au valoarea de adevãr
„falsul“).
2. Logica matematicã se mai numeºte ºi logicã bivalentã, deoarece singurele
valori de adevãr care pot fi atribuite unei propoziþii sunt „adevãrul“ ºi
„falsul“.
2.2. PREDICATE
Sã analizãm enunþurile 6, 7 ºi 8 date mai înainte. Avem:
— enunþurile 6 ºi 7 depind de o variabilã x, iar enunþul 8 depinde de douã
variabile, a ºi b;
— variabilele parcurg o anumitã mulþime menþionatã la fiecare enunþ;
— dacã variabilele sunt înlocuite cu valori din mulþimile de apartenenþã
se obþin propoziþii logice.
De exemplu, pentru x = 6 se obþin propoziþiile adevãrate „3 divide 6“,
respectiv „6 − 2 > 0“, iar pentru a = 1, b = 3 se obþine propoziþia:
„1 + 2 ⋅ 3 − 4 = 0“ care este propoziþie falsã.
v DEFINIÞII
• Se numeºte predicat pe mulþimea E sau propoziþie cu variabile pe
mulþimea E, un enunþ care depinde de una sau mai multe variabile ºi
care, pentru orice valori din E date variabilelor, corespunde o propoziþie
adevãratã sau o propoziþie falsã.
• Mulþimea E în care variabilele iau valori se numeºte domeniu de
definiþie sau universul predicatului.
• Submulþimea domeniului de definiþie pentru elementele cãreia predicatul
se transformã într-o propoziþie adevãratã se numeºte mulþimea de
adevãr a predicatului.
Dacã predicatul depinde de:

a) o variabilã, se numeºte predicat unar, notat p ( x ) ;
b) douã variabile, se numeºte predicat binar, notat p ( x, y ) ;
c) trei variabile, se numeºte predicat ternar, notat p ( x, y, z ) ;
d) de n variabile, se numeºte predicat n-ar, notat p ( x1 , x 2 , ..., x n ) .
29
Exemple
• Enunþul p ( x ) : „2x 2 − 3x + 1 = 0, x ∈ R“ reprezintã un predicat unar pe R.
Pentru x = 0, propoziþia p ( 0 ) : „1 = 0“ este propoziþie falsã.
Pentru x = 1, propoziþia p (1) : „0 = 0“ este propoziþie adevãratã.
Domeniul de definiþie al predicatului este mulþimea R, iar mulþimea de adevãr este
1 
P =  , 1 ⊂ R.
2 
• Enunþul p ( x, y ) : „ ( x + 1) ( y + 2 ) = 6, x, y ∈ Z“, este predicat binar pe Z.
Pentru x = 1, y = 0, propoziþia p (1, 0 ) : „ (1 + 1) ( 0 + 2 ) = 6“ este propoziþie falsã.
Pentru x = 1, y = 1, propoziþia p (1, 1) : „ (1 + 1) (1 + 2 ) = 6“ este propoziþie adevãratã.
Mulþimea de adevãr a predicatului p ( x, y ) este:
P = {(1, 1) ; ( −3, − 5 ) ; ( 0, 4 ) ; ( −2, − 8 ) ; ( 2, 0 ) ; ( 5, − 1) ; ( −7, − 3 ) ; ( −4, − 4 )} ⊂ Z × Z.
• Ecuaþia x 2 + y 2 = z 2 , x, y, z ∈ R, defineºte un predicat ternar pe R, notat p ( x, y, z ) .

Se verificã uºor faptul cã p ( 0, 0, 0 ) , p ( 3, 4, 5 ) , p ( −8, 6, − 10 ) sunt propoziþii adevãrate, iar
 1 
p ( −1, 3, 2 ) , p  2, , 5  sunt propoziþii false.
 3 
2.3. CUANTIFICATOR UNIVERSAL. CUANTIFICATOR EXISTENÞIAL

Definiþia unui predicat pe o mulþime permite formarea de propoziþii
particulare pornind de la acesta prin modalitatea de particularizare a
variabilelor lui.
În continuare se va da un alt procedeu de a forma propoziþii particulare
pornind de la un predicat dat.
Acest procedeu va fi exemplificat pe predicatele unare ºi binare.
Sã considerãm predicatul unar p ( x ) : „x 2 + 5 ≥ 0, x ∈ R“.
Se constatã cã înlocuind pe x cu orice numãr real, propoziþia „x 2 + 5 ≥ 0“
este întotdeauna adevãratã.
Astfel, putem formula urmãtorul enunþ asociat predicatului p ( x ) : „ori-
care ar fi x ∈ R, x 2 + 5 ≥ 0“ care reprezintã o propoziþie adevãratã. Se spune cã
variabila x a fost cuantificatã (legatã) de cuvântul „oricare“.
v DEFINIÞIE
• Fie predicatul unar p ( x ) , x ∈ E. Propoziþia „oricare ar fi x ∈ E are loc
p ( x ) “ se numeºte propoziþie universalã asociatã predicatului p ( x ) .
Propoziþia universalã asociatã predicatului p ( x ) se noteazã: ( ∀x ) p ( x )
sau ( ∀x ) , x ∈ E, p ( x ) sau ∀x ∈ E, p ( x ) .
Cuantificatorul „oricare ar fi“ sau „pentru oricare“ se numeºte
cuantificator universal ºi se noteazã cu simbolul „∀“.
• Propoziþia ( ∀x ) p ( x ) este adevãratã dacã pentru oricare x ∈ E, p ( x )
este o propoziþie adevãratã.
30
• Propoziþia ( ∀x ) p ( x ) este falsã dacã existã cel puþin un element a ∈ E

astfel încât propoziþia p ( a ) sã fie falsã.
Fie acum predicatul unar p ( x ) : „2x − 5 > 3, x ∈ R“.

Pentru x =5 se obþine propoziþia p ( 5 ) : „2 ⋅ 5 − 5 > 3“ care este o
propoziþie adevãratã.
Pentru x = 0 se obþine propoziþia p ( 0 ) : „2 ⋅ 0 − 5 > 3“ care este o
propoziþie falsã.
Aºadar, putem formula o propoziþie asociatã predicatului p ( x ) de tipul:
„existã x ∈ R astfel încât 2x − 5 > 3“ care reprezintã o propoziþie adevãratã.
Enunþul a fost obþinut cuantificând variabila x cu ajutorul lui „existã“.
v DEFINIÞII
• Fie predicatul unar p ( x ) , x ∈ E. Propoziþia „ existã x ∈ E astfel încât are
loc p ( x ) “ se numeºte propoziþie existenþialã asociatã predicatului p ( x ) .
Aceasta se noteazã: ( ∃ x ) p ( x ) sau ( ∃ x ) , x ∈ E, p ( x ) sau ∃ x ∈ E, p ( x ) .
• Cuantificatorul „existã“ notat „∃“ se numeºte cuantificator existenþial.
Propoziþia ( ∃ x ) p ( x ) este adevãratã când existã cel puþin un element

a ∈ E astfel încât p ( a ) sã fie propoziþie adevãratã.
Propoziþia ( ∃ x ) p ( x ) este falsã dacã nu existã nicio valoare a ∈ E astfel
încât propoziþia p ( a ) sã fie adevãratã, sau dacã pentru orice valoare x ∈ E,
propoziþia p ( x ) este falsã.
În acest caz se poate folosi scrierea „ a x, p ( x ) “.
Cuantificatori ºi predicate binare

Fie predicatul binar p ( x, y ) , x, y ∈ E.
Cu ajutorul cuantificatorilor „∃“ ºi „∀“ se pot obþine predicate unare sau
propoziþii logice dupã cum urmeazã.
1. Predicate unare. Pentru aceasta se cuantificã numai una din
variabile. Astfel se obþin predicatele unare:
( ∃ x ) p ( x, y ) ; ( ∀ x ) p ( x, y ) ; ( ∃ y ) p ( x, y ) ; ( ∀ y ) p ( x, y ) .
Pentru primele douã predicate unare se spune cã x este variabila
cuantificatã (legatã), iar y este variabila liberã. Pentru urmãtoarele douã
predicate unare se spune cã y este variabila cuantificatã (legatã), iar x este
variabila liberã.
2. Propoziþii logice. Pentru aceasta se cuantificã (leagã) ambele varia-
bile. Se obþin propoziþiile:
31
( ∀ x ) ( ∀ y ) p ( x, y ) , ( ∀ x ) ( ∃ y ) p ( x, y ) , ( ∃ x ) ( ∀ y ) p ( x, y ) , ( ∃ x ) ( ∃ y ) p ( x, y ) ,
( ∀ y ) ( ∀ x ) p ( x, y ) , ( ∃ y ) ( ∀ x ) p ( x, y ) , ( ∀ y ) ( ∃ x ) p ( x, y ) , ( ∃ y ) ( ∃ x ) p ( x, y ) .
Procedeul prin care pornind de la un predicat se obþin propoziþii noi sau
predicate noi folosind cuantificatorii „existã“ ºi „oricare“ se numeºte proces de
cuantificare.
Exerciţiu rezolvat
Fie predicatul binar p ( x, y ) : „3x + 2y = 10, x, y ∈ R“. Sã se aplice acestui
predicat procesul de cuantificare.
Soluþie
• Cuantificãm o singurã variabilã ºi obþinem urmãtoarele predicate unare:
„∃ x ∈ R, 3x + 2y = 10, y ∈ R“; „∀ x ∈ R, 3x + 2y = 10, y ∈ R“;
„∃ y ∈ R, 3x + 2y = 10, x ∈ R“; „∀ y ∈ R, 3x + 2y = 10, x ∈ R“.
• Cuantificãm ambele variabile ºi obþinem urmãtoarele propoziþii:
„∃ x ∈ R, ∃ y ∈ R, 3x + 2y = 10“; „∀ x ∈ R, ∀ y ∈ R, 3x + 2y = 10“;
„∃ x ∈ R, ∀ y ∈ R, 3x + 2y = 10“; „∀ x ∈ R, ∃ y ∈ R, 3x + 2y = 10“.
Temã
Scrieþi ºi alte propoziþii obþinute prin procesul de cuantificare al predicatului p ( x, y )
de mai sus ºi stabiliþi valoarea lor de adevãr.
OBSERVAŢII
1. Se constatã cã propoziþiile ( ∀ x ) ( ∀ y ) p ( x, y ) ºi ( ∀ y ) ( ∀ x ) p ( x, y ) au
aceeaºi valoare de adevãr, în cazul dat ele fiind false, deoarece pentru
x = y = 0, p ( 0, 0 ) este falsã.
Analog, ( ∃ x ) ( ∃ y ) p ( x, y ) ºi ( ∃ y ) ( ∃ x ) p ( x, y ) au aceeaºi valoare de adevãr.
Astfel, existã x = y = 2 pentru care p ( 2, 2 ) este propoziþie adevãratã. Se
poate trage concluzia cã doi cuantificatori de acelaºi fel comutã între ei.
2. Sã analizãm propoziþiile ( ∀ x ) ( ∃ y ) p ( x, y ) ºi ( ∃ y ) ( ∀ x ) p ( x, y ) .
Se constatã cã pentru orice x ∈ R, existã y = (10 − 3x ) : 2 care verificã
3x + 2y = 10, deci propoziþia ( ∀ x ) ( ∃ y ) p ( x, y ) este adevãratã.
Propoziþia ( ∃ y ) ( ∀ x ) p ( x, y ) spune cã existã un y 0 ∈ R ( y 0 este fixat) astfel
încât pentru orice x suma 3x + 2y 0 este mereu egalã cu 10, ceea ce nu este
posibil.
În concluzie, propoziþiile ( ∀ x ) ( ∃ y ) p ( x, y ) , ( ∃ y ) ( ∀ x ) p ( x, y ) nu au totdea-
una aceeaºi valoare de adevãr.
Aºadar, în general doi cuantificatori diferiþi nu comutã între ei.
32
EXERSARE
E1. Sã se precizeze care dintre enunþurile y − 3 1 + 5y
urmãtoare sunt propoziþii: d) p 4 ( y ) : „ > , y ∈ R “;
2 2
a) „Numãrul 2005 este numãr par.“;
e) p5 ( z ) : „ z − 1 = 2, z ∈ Z“;
b) „Pãtratul este romb.“;
6 f) p6 ( x ) : „2 x + 2 = 16 2 , x ∈ R“.
c) „Rezolvaþi exerciþiul 32 ( ) : 310 !“;
d) „Cine a rezolvat exerciþiul?“, E5. Se considerã predicatele:
e) „x + 3 = 5, x ∈ N“; p ( n ) : „n 24 , n ∈ N“;
f) „Mulþimile {3, 4, 6} ºi {6, 4, 3} sunt 12
q (x) : „ ∈ N, x ∈ N“.
egale.“. x+2
a) Sã se determine propoziþiile particu-
E2. Sunt adevãrate propoziþiile:
a) „Numerele 7, 12, 28 sunt direct pro- lare: p ( 2 ) , p ( 4 ) , p ( 5 ) , p (10 ) , p ( 48 ) ,
5 q ( 2 ) , q ( 3 ) , q (10 ) , q (12 ) ºi valoarea
porþionale cu numerele 15, 25 , 60.“;
7 lor de adevãr.
b) „Numerele 1,5; 2; 4; 3, ( 3 ) sunt invers b) Sã se precizeze universul ºi mulþimea
proporþionale cu numerele 320, 240, de adevãr a predicatului p ( n ) ºi a pre-
120, 144.“; dicatului q ( x ) .
c) „Oricare trei puncte sunt necoliniare.“;
d) „Diagonalele paralelogramului sunt E6. Sã se stabileascã valoarea de adevãr a
congruente.“; propoziþiilor:
e) „Lungimea cercului cu raza R = 3 cm a) „∃ x ∈ R, 3x − 2 = 1“;
este egalã cu 6 cm.“? b) „∀ x ∈ R, 7 − x ≠ 10“;
E3. Se considerã propoziþiile: c) „∃ x ∈ R, 4x − 5 < 3 + 6x“;
p: „Cel mai mic multiplu comun al d) „∃ x ∈ Q, x 2 − 5 = 0“;
numerelor 56 ºi 88 este 616.“
q: „Cel mai mare numãr prim mai mic e) „∀ n ∈ N, 4n − 1 > n − 3“;
decât 100 este 97.“ f) „∀ x ∈ Z, x ≤ 0“;
r: „Înãlþimea triunghiului dreptunghic g) „∃ x ∈ Z, 4x − 3 = 25“;
21
cu catetele de ºi 14 este egalã cu h) „∃ x ∈ R, 5x 2 − 1 ≠ x 2 “;
2
8,4.“ i) „∀ x ∈ N, 5x − 2 > x“;
s: „Diagonala cubului cu muchia de j) „∃ x ∈ N, x + 3 > 4x“.
3 3 cm are lungimea de 9 3 cm.“
E7. Folosind cuantificatorii sã se scrie
Sã se determine valorile de adevãr:
simbolic enunþurile:
v (p) , v (q ) , v (r ) , v (s) . a) „Numãrul 5 are cel puþin un divizor
numãr natural.“;
E4. Sã se stabileascã mulþimea de adevãr a
b) „Orice numãr natural se divide cu
predicatelor:
1.“;
a) p1 ( x ) : „ ( x − 1) ⋅ 3 = 7x + 9, x ∈ R“; c) „Pentru orice numãr real existã un
b) p2 ( x) : „4x ( x + 4) + x = 6 (1 − x) , x ∈ Q \ Z“; opus.“;
d) „Existã puncte nesituate pe o dreaptã
c) p3 ( x ) : „2 ( x − 2 ) < 3x + 5, x ∈ Z \ N“; d.“.
APROFUNDARE
A1. Sã se stabileascã valoarea de adevãr a
d) „Numãrul 15 + 6 6 − 8 − 4 3 + 6 − 4 2
propoziþiilor:
a) „Mulþimea numerelor pare este finitã.“; este numãr natural.“;
b) „101( 2 ) + 10011( 2 ) = 24 (10 ) “ ; e) „Suma a douã numere întregi opuse
este mai micã decât 1.“;
c) „Puterile naturale ale lui 3 sunt divi-
zibile cu 3.“;
33
f) „Numãrul c) p3 ( x, y ) : „ ( x − 2) ( y + 3 ) = 7,
4 55 555 5 ( x, y ) ∈ Z × Z“;
2 + + +
0, 0 ( 02 ) 0, 0 ( 002 ) 0, 0 ( 2 ) 4
2
este pãtrat perfect.“; d) p4 ( x, y) : „ ( 3x + 5) + y2 − 25 ( ) = 0,
(
g) „ max − 3, − 1, 73 = − 3.“;) x, y ∈ R“;
e) p5 ( x, y): „ 5x − 3y + 2,5x − 1,7y − 4 = 0,
h) „257 ≤ 918 − 3 36 “.
x, y ∈ R“;
A2. Sã se stabileascã valoarea de adevãr a 2
propoziþiilor:  x −1 y − 2 
f) p6 ( x, y ) : „  − − 2 +
 2 3 
a) p: „ 5 8 − 2 8 este numãr prim.“;
2
 3
b) q: „C.m.m.d.c. al numerelor 10 5 ºi +  2x − 5y +  ≤ 0, x, y ∈ R“;
 2
1 + 2 ⋅ 10 5 este 1.“;
g) p 7 ( x, y ) : „ ( 2 x + y + 2 ) 2 +
c) r: „Simetricul punctului A ( −8, 3 ) faþã
+ ( 4 x + y + 5 ) 7 = 0, x, y ∈ Q“?
de O ( 0, 0 ) este punctul B ( 8, 3 ) . “;
d) s: „A ºaptea zecimalã a numãrului
A5. Sã se determine valoarea de adevãr a
73 propoziþiilor:
este 4.“.
30
a) „ ( ∀ n ) , n ∈ N, 54 ⋅ 3n − 2 − 21 ⋅ 3n −1 +
A3. Se considerã predicatele unare:
+ 8 ⋅ 3 n + 3 +13 ⋅ 3 n ⋮ 19“;
p ( x ) : „2 (1 − x ) + 0, ( 6 ) ⋅ ( 3x − 5 ) = −1, ( 3 ) ,
x ∈ R“; ( )(
b) „ ( ∀ x) , x ∈ Z, x2 + 3x + 3 x2 + x + 1 + 1 )
2 2
q ( y ) : „ ( y − 3) + ( y + 4 ) − ( y − 5) =
2 este multiplu de 4“;
x
= 17y + 24, y ∈ N“. ( )
c) „( ∃x) , x ∈Z, 3 3 − x + 2( x +1) =
2+ 3
+ 5“;
a) Sã se determine propoziþiile particu-
4x + 3
1 d) „ ( ∃ x ) , x ∈ Z, ∈ Z“.
lare p  −  , p 3 , q ( −3 ) , q ( 0 ) ºi
( ) 3x − 5
 2
valoarea lor de adevãr. A6. Sã se determine valoarea de adevãr a
b) Sã se determine universul ºi domeniul propoziþiilor:
de adevãr al predicatelor p ( x ) , q ( y ) . a) „ ( ∃ x ) ( ∃ y ) , 2xy + y − 2x = 10, x, y ∈ Z“;
c) Aplicaþi procesul de cuantificare pre-
b) „ ( ∃ m) ( ∃ n) , 4 ( m − mn − 1) = mn + 5 ( n + 1) ,
dicatelor date ºi determinaþi valoarea de
adevãr a propoziþiilor obþinute. m, n ∈ N“;
A4. Care este mulþimea de adevãr a predi- ( )

c) „ ( ∃ a ) ( ∀ x ) , x2 + a ≥ 0, a, x ∈ R“;
atelor: d) „ ( ∀ a ) ( ∃ x ) , ( x + a ) ≥ 0, a, x ∈ R“;
2
a) p1 ( x ) : „ x2 − 4 + 2 − x = 0, x ∈ R“;
e) „ ( ∃ x ) ( ∃ a ) , ( x 2 + a ) ≥ 0, a, x ∈ R“;
b) p2 ( x ) : „ x2 − 3x + 1 + 3 ≥ 0, x ∈ R“;
f) „ ( ∃ x ) ( ∃ a ) , ( x 2 + a ) ≤ 0, a, x ∈ R“.
OPERAŢII LOGICE ELEMENTARE CORELATE

3 CU OPERAŢII ŞI RELAŢII CU MULŢIMI
3.1. OPERAÞII LOGICE ELEMENTARE CU PROPOZIÞII
Ca ºi în limbajul obiºnuit în care operãm atât cu propoziþii simple cât ºi
cu combinaþii între acestea (fraze), ºi în logica matematicã propoziþiile simple
34
se pot combina în diverse moduri obþinând propoziþii noi, respectând anumite
reguli.
Din propoziþii simple date se pot forma noi propoziþii utilizând anumite
elemente de legãturã exprimate în limbajul curent prin cuvintele: „nu“, „sau“,
„ºi“, „implicã“, „echivalent“.
Sensul din logicã al acestor cuvinte este apropiat de cel gramatical fãrã
sã fie însã identic.
Elementele de legãturã „nu“, „sau“, „ºi“, „implicã“, „echivalent“ se
numesc operatori logici sau conectori logici.
Propoziþia obþinutã în urma folosirii conectorilor logici se numeºte
propoziþie compusã.
Valoarea de adevãr a unei propoziþii compuse este determinatã exclusiv
de valorile de adevãr ale propoziþiilor componente fãrã sã depindã de sensul
acestora.
Exemplu
Propoziþia „Dacã 5 + 3 = 10, atunci 20 − 10 = 10. “ este o propoziþie adevãratã din punct de
vedere al logicii matematice. Justificarea va fi imediatã dupã ce vom învãþa regulile de obþinere de
noi propoziþii.
Operaþiile logice elementare cu propoziþii sunt: negaþia, disjuncþia,
conjuncþia, implicaþia ºi echivalenþa.
1. Negaþia propoziþiilor
Fie propoziþia p: „Afarã plouã.“ ºi propoziþia q: „Afarã nu plouã.“. Se

observã cã propoziþia q neagã ceea ce afirmã propoziþia p ºi reciproc. Spunem
cã propoziþia q este negaþia propoziþiei p, dar ºi cã p este negaþia propoziþiei q.
v DEFINIÞIE
• Fie p o propoziþie oarecare. Negaþia propoziþiei p este propoziþia „non p“,
notatã » p sau p, care este propoziþie adevãratã când p este falsã ºi este
propoziþie falsã când p este adevãratã.
Valoarea de adevãr a propoziþiei „non p“ este datã v (p) ( )

v »p
de tabelul de adevãr alãturat. 1 0
0 1
 1. Sã se formuleze propoziþia „non p“ în cazurile:
a) p: „Numãrul natural 2 este numãr prim.“;
b) p: „Dreptele d1 ºi d2 sunt paralele.“;
c) p: „Diagonalele pãtratului nu sunt perpendiculare.“.
Soluþie
a) » p : „Numãrul natural p nu este numãr prim.“;
b) » p : „Dreptele d1 ºi d2 nu sunt paralele.“;
c) » p : „Diagonalele pãtratului sunt perpendiculare.“.
35
 2. Fie p o propoziþie oarecare. Sã se demonstreze cã v ( p ) = v » » p ( ( )) (legea

negãrii negaþiei).
Soluþie
Se alcãtuieºte tabelul de adevãr alãturat
v (p) ( )
v »p ( ( ))
v » »p
1 0 1
( )
pentru propoziþiile p, » p ºi » » p ºi conclu-
0 1 0
zia se impune.
2. Disjuncþia
v DEFINIÞIE
• Fie p ºi q douã propoziþii oarecare. Disjuncþia propoziþiilor p, q este
propoziþia „p sau q“, notatã p ∨ q, care este o propoziþie adevãratã când
cel puþin una dintre propoziþii este adevãratã ºi este falsã când ambele
propoziþii sunt false. v ( p) v (q ) v (p ∨ q )
1 1 1
Valoarea de adevãr a propoziþiei p ∨ q este 1 0 1
prezentatã în tabelul de adevãr alãturat. 0 1 1
0 0 0
Exemple
• Fie propoziþiile p: „71 este numãr prim.“ ºi q: „Suma unghiurilor unui triunghi este 360°.“ .
Disjuncþia propoziþiilor este „p ∨ q“: „71 este numãr prim sau suma unghiurilor unui
triunghi este 360°.“. Propoziþia p ∨ q este adevãratã. De ce?
• Propoziþia „Mediatoarele unui triunghi sunt concurente sau 3 + 3 = 3 ⋅ 3. “ este disjuncþia
propoziþiilor simple p: „Mediatoarele unui triunghi sunt concurente.“ ºi q: „3 + 3 = 3 ⋅ 3“.
Ce valoarea de adevãr are propoziþia p ∨ q ?
Exerciţiu rezolvat
Sã se arate cã propoziþia p ∨ » p este propoziþie adevãratã oricare ar fi
propoziþia p.
Soluþie
Se alcãtuieºte tabelul de adevãr al propoziþiei v ( p )
v »p( ) (
v p ∨ »p )
compuse p ∨ » p. Din acesta rezultã cã v p ∨ » p = 1( ) 1 0 1
indiferent de valorile de adevãr ale propoziþiei p. 0 1 1
 OBSERVAŢIE
• Propoziþia p ∨ » p exprimã principiul terþului exclus, potrivit cãruia orice
propoziþie este sau adevãratã sau falsã.
3. Conjuncþia
Sã considerãm propoziþia „Numãrul 5 este mai mic decât numãrul 6 ºi
numãrul 4 este pãtrat perfect.“. Aceasta este o propoziþie adevãratã compusã
din propoziþiile simple, adevãrate, „Numãrul 5 este mai mic decât numãrul 6.“,
respectiv „Numãrul 4 este pãtrat perfect.“ legate între ele de conectorul „ºi“.
36
v DEFINIÞIE
• Fie propoziþiile oarecare p ºi q.
Conjuncþia propoziþiilor p, q este propoziþia „p ºi q“, notatã „p ∧ q“, care
este o propoziþie adevãratã când ambele propoziþii sunt adevãrate ºi este
falsã în rest.
v ( p) v (q ) v (p ∧ q )
Valoarea de adevãr a propoziþiei p ∧ q este 1 1 1
1 0 0
prezentatã în tabelul alãturat. 0 1 0
0 0 0
Exemple
• Propoziþia „Numãrul 2 este numãr par ºi prim.“ este conjuncþia propoziþiilor simple „2 este
numãr par.“, „2 este numãr prim.“ ºi este propoziþie adevãratã. De ce?
• Fie propoziþiile simple p: „Pãtratul este dreptunghi.“ ºi q: „Dreptunghiul este pãtrat.“.
Conjuncþia acestor propoziþii este propoziþia „Pãtratul este dreptunghi ºi dreptunghiul este
pãtrat.“, care este propoziþie falsã. De ce?
Exerciţiu rezolvat
Sã se stabileascã valoarea de adevãr a propoziþiei p ∧ » p unde p este o
propoziþie oarecare.
Soluþie v ( p) v ( »p ) v ( p ∧ »p )
Se alcãtuieºte tabelul de adevãr al acestei propoziþii
1 0 0
(
compuse ºi se deduce cã v p ∧ » p = 0. ) 0 1 0
 OBSERVAŢIE
• Propoziþia p ∧ » p, care este totdeauna falsã, exprimã principiul contra-
dicþiei care afirmã cã o propoziþie nu poate fi simultan ºi adevãratã ºi
falsã.
4. Implicaþia
v DEFINIÞIE
• Fie propoziþiile p ºi q.
Implicaþia propoziþiilor p ºi q este propoziþia „p implicã q“, notatã p → q,
care este o propoziþie falsã când p este adevãratã ºi q este falsã ºi este
adevãratã în rest.
v ( p) v (q ) v (p → q )
Din definiþia implicaþiei rezultã tabelul de 1 1 1
adevãr al propoziþiei p → q . 1 0 0
0 1 1
Propoziþia p → q se poate citi astfel: „dacã p 0 0 1
atunci q“ sau „din p rezultã q“.

Propoziþia p se numeºte ipotezã, iar q se numeºte concluzie. Dacã
propoziþia p → q este adevãratã se poate scrie ºi sub forma p  q.
37
Exemple
• Propoziþia „5 > 2 implicã 42 = 16.“ este propoziþie adevãratã cãci ambele propoziþii
componente sunt adevãrate.
• Propoziþia „Dacã 2 + 2 = 2 ⋅ 2 atunci 22 + 22 = 22 ⋅ 22.“ este propoziþie falsã deoarece
„2 + 2 = 2 ⋅ 2“ este propoziþie adevãratã ºi „22 + 22 = 22 ⋅ 22 “ este falsã.
• Propoziþia implicativã „Dacã 1 = −1 atunci 1 = 1.“ este o propoziþie adevãratã cãci ipoteza
implicaþiei este falsã, iar concluzia este adevãratã.
Temã
• Se considerã propoziþiile p : „4 > 15, 9“; q : „π = 3,14“; r: „Triunghiul echilateral are
2 32
centru de simetrie.“; s: „ = “. Sã se formeze trei propoziþii adevãrate ºi trei
3 48
propoziþii false folosind operaþia logicã „implicaþia“.
Echivalenþa propoziþiilor
Fie propoziþiile oarecare p ºi q.
v DEFINIÞIE
• Echivalenþa propoziþiilor p ºi q este propoziþia „p echivalent cu q“ care
este o propoziþie adevãratã când ambele propoziþii au aceeaºi valoare de
adevãr ºi este falsã în rest.
Propoziþia „p echivalent cu q“ se noteazã v ( p) v (q ) v (p ↔ q )

„p ↔ q“ ºi se poate citi „p dacã ºi numai dacã q“. 1 1 1
Din definiþia echivalenþei propoziþiilor rezultã 1 0 0
valoarea de adevãr a propoziþiei p ↔ q prezentatã în 0 1 0
0 0 1
tabelul de adevãr alãturat.
Exemple
1
• Propoziþia „32 + 42 = 52 echivalent cu sin 30° = .“ este o echivalenþã logicã ºi este o
2
propoziþie adevãratã deoarece propoziþiile care o compun sunt adevãrate.
• Fie propoziþia p: „Un an are douãsprezece luni.“ ºi propoziþia q: „Constanþa este port la
Dunãre.“. Echivalenþa acestor propoziþii este „Un an are douãsprezece luni dacã ºi numai
dacã Constanþa este port la Dunãre.“. Conform tabelului de adevãr al propoziþiei p ↔ q,
aceasta este o propoziþie falsã.
Exerciţiu rezolvat
Fie p ºi q propoziþii oarecare.
Sã se verifice cã: v ( p ↔ q ) = v ( ( p → q ) ∧ ( q → p ) ) .
Soluþie
Se alcãtuieºte tabelul de adevãr pentru propoziþiile compuse p ↔ q ºi
α = ( p → q ) ∧ ( q → p ) . Comparând coloana a treia ºi a ºasea a tabelului rezultã
cã propoziþiile p ↔ q ºi ( p → q ) ∧ ( q → p ) au aceeaºi valoare de adevãr pentru
toate valorile de adevãr date propoziþiilor simple componente.
38
v (p) v (q ) v (p ↔ q ) v (p → q ) v (q → p) v (α)
1 1 1 1 1 1
1 0 0 0 1 0
0 1 0 1 0 0
0 0 1 1 1 1
3.2. FORMULE ALE CALCULULUI PROPOZIÞIONAL

În clasele anterioare s-au întâlnit diferite expresii algebrice formate din
litere ºi cifre legate între ele prin simbolurile operaþiilor algebrice „+“, „—“, „ ⋅ “, „:“.
Exemplu
3x 2 + y 2 2x
• Expresia E ( x, y ) = − , x ≠ − y, este un ansamblu de litere ºi cifre legate
x + 2xy + y 2 x + y
2
între ele prin simbolurile operaþiilor algebrice.

Înlocuind literele x ºi y cu diferite numere reale se obþine un numãr numit valoarea
expresiei.
Astfel, atribuind lui x valoarea −10 ºi lui y valoarea 5 se obþine E ( −10, 5 ) = 9.
De asemenea, este cunoscutã terminologia de identitate a expresiilor

algebrice sau de expresii algebrice echivalente.
De exemplu, se aratã cu uºurinþã cã expresia algebricã E ( x, y ) de mai
2
x−y
sus este echivalentã cu expresia algebricã F ( x, y ) =   , x ≠ − y.
x + y
În continuare se vor face considerente similare în contextul calculului
propoziþional.
v DEFINIÞIE
• Expresiile formate din litere legate între ele prin conectorii logici
∨, ∧, », →, ↔ se numesc formule de calcul propoziþional.
Pentru o formulã de calcul propoziþional se foloseºte notaþia α =

= α ( p, q, r, ...) , unde p, q, r sunt litere, sau mai simplu α, β, γ, ... .
Exemple (formule de calcul propoziþional):

• α = ( p ∨ q ) ∧ r; β = »( p ∧ q ) ∧ r; γ = ( p ∧ q ) → r etc.
v DEFINIÞII
• Fie formula de calcul propoziþional α ( p, q, r, ...) scrisã cu ajutorul literelor
p, q, r, ... . Se numeºte valoarea formulei α, propoziþia (compusã) care se
obþine înlocuind literele p, q, r, ... cu diferite propoziþii logice.
• O formulã α ( p, q, r, ...) care are valoarea o propoziþie adevãratã
indiferent de valorile de adevãr ale propoziþiilor care înlocuiesc literele
p, q, r, ... se numeºte tautologie sau lege a logicii propoziþiilor.
39
Douã formule α ( p, q, r, ...) , β ( p, q, r, ...) sunt echivalente dacã ºi

numai dacã pentru orice înlocuire a literelor p, q, r, ... cu diferite propoziþii,
valorile celor douã formule sunt propoziþii care au aceeaºi valoare de adevãr.
Dacã formulele α ( p, q, r, ...) , β ( p, q, r, ...) sunt echivalente se foloseºte
notaþia α ≡ β.
Verificarea echivalenþei a douã formule de calcul propoziþional se face
folosind tabelul de adevãr.
Exemple (tautologii):
• α ( p ) = p ∨ » p (Principiul terþului exclus);
( )
• β ( p ) = » » p ↔ p (Principiul dublei negaþii).
Sã verificãm echivalenþa urmãtoarelor formule:

α ( p, q ) = p → q ºi β ( p, q ) =» q → » p.
Din tabelul de adevãr care urmeazã rezultã cã α ≡ β.
v ( p) v (q ) ( )
v »p ( )
v »q v (p → q ) (
v »q → » p )
1 1 0 0 1 1
1 0 0 1 0 0
0 1 1 0 1 1
0 0 1 1 1 1
OBSERVAŢIE
( )
• Echivalenþa ( p → q ) ≡ »q → » p se numeºte principiul contrapoziþiei. Acest
principiu reprezintã esenþa raþionamentului prin metoda reducerii la absurd.
Formulele lui De Morgan

Prima formulã a lui De Morgan
Fie formulele de calcul propoziþional α ( p, q ) =»( p ∧ q ) ºi β ( p, q ) =» p ∨ »q.
Vom arãta cã α ( p, q ) ≡ β ( p, q ) . Pentru aceasta se alcãtuieºte tabelul de adevãr.
v ( p) v (q ) ( )
v »p ( )
v »q v (p ∧ q ) (
v »( p ∧ q ) ) (
v » p ∨ »q )
1 1 0 0 1 0 0
1 0 0 1 0 1 1
0 1 1 0 0 1 1
0 0 1 1 0 1 1
Examinând coloana a ºasea ºi a ºaptea a tabelului se obþine concluzia:
»( p ∧ q ) ≡» p ∨ »q.
J REŢINEM!
• Dacã p ºi q sunt douã propoziþii oarecare, pentru a nega conjuncþia p ∧ q
se neagã cele douã propoziþii, iar conectorul „ºi“ se înlocuieºte cu co-
nectorul „sau“.
40
A doua formulã a lui De Morgan
Fie α ( p, q ) =»( p ∨ q ) ºi β ( p, q ) =» p ∧ »q. Atunci are loc echivalenþa:
»( p ∨ q ) ≡» p ∧ »q. Demonstraþia rãmâne drept temã.
J REŢINEM!
• Dacã p ºi q sunt douã propoziþii oarecare, pentru a nega disjuncþia p ∨ q se
neagã fiecare propoziþie, iar conectorul „sau“ se înlocuieºte cu conectorul „ºi“.
EXERSARE
E1. Se dau propoziþiile: E2. Sã se verifice dacã urmãtoarele formule
p: „Produsul a trei numere naturale sunt tautologii:
consecutive este multiplu de 6.“; a) ( p ∨ q ) ↔ ( q ∨ p ) ;
q: „Orice numãr prim are ultima cifrã
diferitã de 2.“. b) ( p ∧ q ) ↔ ( q ∧ p ) ;
Sã se stabileascã valoarea de adevãr a (comutativitatea disjuncþiei ºi conjuncþiei)
propoziþiilor: c) p ∨ ( q ∨ r ) ↔ ( p ∨ q ) ∨ r;
a) p, q, » p, » q, p ∨ q, p ∨ » q, » p ∨ q, d) p ∧ ( q ∧ r ) ↔ ( p ∧ q ) ∧ r;
» p ∨ »q; (asociativitatea disjuncþiei ºi conjuncþiei)
b) q ∧ p, » q ∧ p, » p ∧ q, » p ∧ »q; e) p ∨ ( q ∧ r ) ↔ ( p ∨ q ) ∧ ( p ∨ r ) ;
c) p → q, q → p, » p → »q, » p → q, (distributivitatea disjuncþiei faþã de
conjuncþie)
p → »q, » q → » p; f) p ∧ ( q ∨ r ) ↔ ( p ∧ q ) ∨ ( p ∧ r ) ;
d) p ↔ q, » p ↔ » q, » ((» p → q ) → p) . (distributivitatea conjuncþiei faþã de
disjuncþie)
g) ( ( p → q) ∧ p) → q. (modus ponens sau
regula concluziei)
APROFUNDARE
A1. Se considerã propoziþiile: A2. Sã se arate cã urmãtoarele formule sunt
p: „În orice triunghi existã cel puþin un tautologii:
unghi cu mãsura mai micã sau egalã cu
60°. “
( )
a) » p ∧ » p ; (Principiul necontradicþiei)
q: „Un patrulater care nu este romb nu b) ( ( p ∨ q ) ∧ »p ) → q;

are diagonalele perpendiculare.“
Sã se stabileascã valoarea de adevãr a c) ( ( p ∨ q ) ∧ »q ) → p; (Modus tollendo po-
propoziþiilor:
nens — negând un termen al disjuncþiei
a) p, q, p ∨ q, p ∧ q, » p, »q, » p ∨ »q; se afirmã celãlalt)
b) p → q, » p → »q, » p ∨ q, d) ( ( p → q ) ∧ »q ) →»p; (Modus tollendo
tolens — negând concluzia implicaþiei
( » p → q ) → »( p ∨ q ) ; se neagã ipoteza)
(
e) ( p → q ) ↔ » p ∨ q ; )
( )
c) p ↔ p ∧ » q , »q ↔ ( p ∨ q ) ,
f) »( p → q ) ↔ p ∧ »q; (Legea negãrii impli-
( p ∧ ( p → q ) ) → q. caþiei)
g) ( p → q ) ∧ ( q → r )  → ( p → r ) . (Regula
silogismului — tranzitivitatea implicaþiei)
41
3.3. OPERAÞII LOGICE ELEMENTARE CU PREDICATE

OPERAÞII ªI RELAÞII CU MULÞIMI
Ca ºi în cazul propoziþiilor, ºi cu predicatele se pot defini operaþii logice
elementare folosind operatorii: », ∨, ∧, →, ↔ . Vom defini operaþiile elementare
cu predicate urmãrind totodatã corelarea acestora cu unele relaþii ºi operaþii
cu mulþimi exprimate cu predicate.
1. Negaþia
v DEFINIÞIE
• Fie predicatul p ( x ) , x ∈ E. Negaþia predicatului p ( x ) , notatã » p ( x ) este
predicatul în care, înlocuind pe x cu fiecare valoare x 0 ∈ E, se obþine
propoziþia » p ( x 0 ) .
Exemplu
• Fie predicatul p ( x ) : „Numãrul natural x este numãr prim.“. Atunci negaþia lui este
» p ( x ) : „Numãrul natural x nu este numãr prim.“.
Cu ajutorul negaþiei vom exprima urmãtoarea operaþie cu mulþimi.
Complementara unei mulþimi

Fie mulþimea E ºi A o parte a sa.
Considerãm predicatul p ( x ) : „x ∈ A, x ∈ E.“
Predicatul » p ( x ) : „x ∉ A, x ∈ E,“ defineºte mul-
þimea numitã complementara mulþimii A în raport
A CE A
cu E, notatã CE A.
Avem echivalenþele: E
x ∈ CE A ⇔ x ∉ A, x ∈ E ⇔ »p ( x ) .
Aºadar CE A = { x x ∉ A ∧ x ∈ E} = x{ }
»p ( x ) .
2. Disjuncþia
Fie predicatele p ( x ) ºi q ( x ) , x ∈ E.
v DEFINIÞIE
• Disjuncþia predicatelor p (x), q (x) este predicatul „p ( x ) sau q ( x ) “,
notat p ( x ) ∨ q ( x ) în care, înlocuind pe x cu fiecare element x 0 ∈ E, se
obþine propoziþia p ( x 0 ) ∨ q ( x 0 ) .
42
Exemplu
• Fie predicatele p ( x ) :„x ≥ 0“ ºi q ( x ) : „x < 0, x ∈ R “.
Atunci disjuncþia predicatelor este p ( x ) ∨ q ( x ) : „x ≥ 0 sau x < 0, x ∈ R“.
Temã
• Sã se studieze dacã are loc relaþia:
(∀ x ) ( p ( x ) ∨ q ( x )) ↔ (∀ x p ( x )) ∨ (∀ x q ( x )) .
Cu ajutorul disjuncþiei predicatelor se defineºte operaþia de reuniune a

douã mulþimi.
Reuniunea mulþimilor
Fie A ºi B douã mulþimi, A, B ⊂ E, ºi predicatele unare p ( x ) : „x ∈ A“,
q ( x ) : „x ∈ B“, x ∈ E.
Predicatul p ( x ) ∨ q ( x ) : „x ∈ A ∨ x ∈ B“, x ∈ E, defi-
neºte mulþimea notatã A ∪ B numitã reuniunea A B
mulþimilor A, B.
Avem: x ∈ A ∪ B ⇔ x ∈ A ∨ x ∈ B. A ∪B
{
Aºadar, A ∪ B = { x x ∈ A ∨ x ∈ B} = x p ( x ) ∨ q ( x ) . }
3. Conjuncþia
v DEFINIÞIE
• Fiind date predicatele p ( x ) , q ( x ) , x ∈ E, se numeºte conjuncþia acestor
predicate, predicatul „p ( x ) ºi q ( x ) “, notat p ( x ) ∧ q ( x ) în care, înlocuind
pe x cu fiecare valoare x 0 ∈ E, se obþine propoziþia p ( x 0 ) ∧ q ( x 0 ) .
Exemplu
• Fie predicatele p ( x ) : „x este pãtrat perfect, x ∈ N .“, q ( x ) : x ≤ 30, x ∈ N.“
Predicatul conjuncþie este: p ( x ) ∧ q ( x ) : „x este pãtrat perfect ºi x ≤ 30, x ∈ N.“
Corelãm aceastã operaþie cu predicate cu operaþiile de intersecþie a

mulþimilor ºi diferenþã a douã mulþimi.
Intersecþia
Fie mulþimile A ºi B, A, B ⊂ E, ºi predicatele unare p ( x ) : „x ∈ A“,
q ( x ) : „x ∈ B“, x ∈ E. Predicatul p( x) ∧ q ( x) : „x ∈ A ∧ x ∈B“
x ∈ E, defineºte mulþimea notatã A ∩ B, numitã
intersecþia mulþimilor A ºi B. A B
Avem relaþiile:
x ∈ A ∩ B ⇔ x ∈ A ∧ x ∈ B ⇔ p (x ) ∧ q (x). A ∩B
{
Aºadar A ∩ B = {x x ∈ A ∧ x ∈ B} = x p ( x) ∧ q ( x ) . }
43
Diferenþa
Fie A ºi B douã mulþimi, A, B ⊂ E, ºi predica-
tele p ( x ) : „x ∈ A“, q ( x ) : „x ∉ B“, x ∈ E. A\B B
Predicatul p ( x) ∧ q ( x) : „x ∈ A ∧ x ∉ B“, x ∈ E, carac-
A B
terizeazã diferenþa mulþimilor A, B, notatã A \ B.
Avem relaþiile: x ∈ A \ B ⇔ x ∈ A ∧ x ∉ B ⇔ p ( x ) ∧ q ( x ) .
Aºadar, A \ B = { x x ∈ A ∧ x ∉ B} .
Se observã cã are loc egalitatea: CE A = E \ A = {x x ∈ E, x ∉ A} .
4. Implicaþia
v DEFINIÞIE
• Predicatul q ( x ) este consecinþa logicã a predicatului p ( x ) ºi scriem
p ( x )  q ( x ) dacã propoziþia (∀ x ) ( p ( x ) → q ( x )) este propoziþie adevã-
ratã.
Se deduce cã pentru orice x 0 ∈ E pentru care propoziþia p ( x 0 ) este
adevãratã rezultã cã propoziþia q ( x 0 ) este adevãratã.
Exemplu
• Fie predicatele p ( x ) : „x > 0, x ∈ R“, q ( x ) : „x 2 > 0, x ∈ R“.
Avem p ( x )  q ( x ) : „x > 0  x 2 > 0, x ∈ R“, cãci pentru orice x ∈ R, x > 0, rezultã cã
x 2 > 0.
Aºadar, q ( x ) este consecinþã logicã a predicatului p ( x ) . Se poate afirma cã p ( x ) este
consecinþã logicã a predicatului q ( x ) ?
Relaþia de incluziune
Fie A ºi B douã mulþimi, A, B ⊂ E, ºi predicatele p ( x) : „x ∈ A“, q ( x) : „x ∈ B“,
x ∈ E.
Dacã predicatul p ( x ) este consecinþã logicã a predi-
catului q ( x ) , adicã „x ∈ B  x ∈ A“, atunci mulþimea B BB
este inclusã în mulþimea A ºi scriem B ⊂ A (B este parte,
submulþime a lui A). A
Avem relaþiile:
B ⊂ A ⇔ (∀ x ) ( x ∈ B → x ∈ A ) ⇔ (q ( x )  p ( x )) .
Temã
 Sã se formuleze în termeni de calculul predicatelor relaþia B ⊄ A.
Reamintim cã pentru o mulþime A, mulþimea P ( A ) = {B B ⊂ A }

reprezintã familia pãrþilor lui A.
44
5. Echivalenþa
v DEFINIÞIE
• Predicatele p ( x ) ºi q ( x ) se numesc echivalente ºi se scrie p ( x ) ⇔ q ( x ) ,
dacã propoziþia ( ∀ x ) ( p ( x ) ↔ q ( x ) ) este adevãratã.
OBSERVAŢIE
• p ( x ) ⇔ q ( x ) dacã pentru orice x 0 ∈ E, propoziþiile p ( x 0 ) ºi q ( x 0 ) au
aceeaºi valoare de adevãr.
Exemplu
2 2
(
• Fie predicatele p ( x ) : „3x + 4 = 1, x ∈ R“ ºi q ( x ) : „ x 2 − 1 ) + ( x + 1) = 0, x ∈ R.“
2 2
(
Avem: „3x + 4 = 1 ⇔ x 2 − 1 ) + ( x + 1) = 0, x ∈ R“ sau
2
( ∀ x ∈ R )  3x + 4 = 1 ↔ ( x 2 − 1) 2 
+ ( x + 1) = 0  .
 
Egalitatea mulþimilor
Fie A ºi B douã mulþimi, A, B ⊂ E, ºi predicatele p ( x) : „x ∈ A“, q ( x) : „x ∈B“,
x ∈ E.
Dacã avem p ( x ) ⇔ q ( x ) , atunci mulþimile A ºi B sunt mulþimi egale ºi
notãm A = B.
Aºadar A = B ⇔ ( p ( x ) ⇔ q ( x ) ) ⇔ ( ∀ x ) ( x ∈ A ↔ x ∈ B ) ⇔
⇔ (∀ x ) (( x ∈ A → x ∈ B ) ∧ ( x ∈ B → x ∈ A )) ⇔ ( A ⊂ B ∧ B ⊂ A ) .
OBSERVAŢIE
• Operaþiile logice cu predicate de mai multe variabile se definesc analog celor
cu predicate unare.
Exemplu
• Fie p ( x, y ) , q ( x, y ) predicate pe mulþimea E.
Predicatul p ( x, y ) ∨ q ( x, y ) este predicatul în care înlocuind pe x, y cu x 0 , y 0 ∈ E se
obþine propoziþia p ( x 0 , y 0 ) ∨ q ( x 0 , y 0 ) .
3.4. LEGILE LUI DE MORGAN PENTRU MULÞIMI

Am întâlnit în calculul propoziþiilor douã reguli de negare care se aplicã
pentru conjuncþia ºi disjuncþia a douã propoziþii numite legile lui De Morgan:
»( p ∧ q ) ≡ » p ∨ »q, »( p ∨ q ) ≡ » p ∧ »q.
Aceste legi se transpun în limbajul mulþimilor astfel:
45
Fie A ºi B douã submulþimi ale mulþimii E. Atunci au loc urmãtoarele
egalitãþi de mulþimi:
1. C E ( A ∩ B ) = C E A ∪ C E B;
2. CE ( A ∪ B) = CE A ∩ CE B,
cunoscute sub numele de legile lui De Morgan pentru mulþimi.
Demonstrãm egalitatea 1 folosind definiþia egalitãþii a douã mulþimi ºi a

incluziunii, exprimate cu ajutorul predicatelor.
Demonstrãm mai întâi incluziunea directã ( „ ⊂ “ ) : CE ( A ∩ B) ⊂ CE A ∪ CE B.
Fie x ∈ CE ( A ∩ B ) .
Avem succesiv ( x ∉ A ∩ B ∧ x ∈ E ) ⇒ ( x ∉ A ∨ x ∉ B ) ∧ x ∈ E ⇒
⇒ ( x ∉ A ∧ x ∈ E ) ∨ ( x ∉ B ∧ x ∈ E ) ⇒ ( x ∈ CE A ) ∨ ( x ∈ CE B ) ⇒ x ∈ CE A ∪ CE B.
Aºadar, CE ( A ∩ B ) ⊂ CE A ∪ CE B, (1).
Demonstrãm incluziunea reciprocã ( „ ⊃ “ ) : CE A ∪ CE B ⊂ CE ( A ∩ B ) .
Fie x ∈ CE A ∪ CE B.
Avem succesiv: x ∈ CE A ∨ x ∈ CE B ⇒ ( x ∉ A ∧ x ∈ E ) ∨ ( x ∉ B ∧ x ∈ E ) ⇒
⇒ ( x ∉ A ∨ x ∉ B ) ∧ x ∈ E ⇒ ( x ∉ A ∩ B ∧ x ∈ E ) ⇒ x ∈ CE ( A ∩ B ) .
Aºadar, CE A ∪ CE B ⊂ CE ( A ∪ B ) . (2).
Din relaþiile (1) ºi (2) rezultã egalitatea CE ( A ∩ B ) = CE A ∪ CE B.
Temã
Sã se demonstreze egalitatea: C E ( A ∪ B ) = C E A ∩ C E B.
EXERSARE
E1. Pe mulþimea R se considerã predicatele c) Sã se exprime relaþia de mulþimi
p ( x ) : „x 2 + 4 > 5x“ ºi q ( x ) : „2 x ≥ 8“. corespunzãtoare asociatã implicaþiei
adevãrate.
Sã se determine mulþimea de adevãr a
predicatelor: E3. Sã se verifice echivalenþa de predicate
a) » p ( x ) , »q ( x ) ; ºi sã se scrie operaþiile corespunzãtoare
cu mulþimi:
b) p ( x ) ∨ q ( x ) ; c) p ( x ) ∧ q ( x ) .
a) ( ( x > 2 ) ∨ ( x > 6 ) ) ⇔ ( x > 2 ) , x ∈ R;
E2. Pe R se considerã predicatele: b) ( ( x > 2 ) ∧ ( x > 6 ) ) ⇔ ( x > 6 ) , x ∈ R.
p ( x ) : „x − 4 > 0“ ºi q ( x ) : „3 − x < 3“.
a) Sã se determine mulþimile de adevãr E4. Pe R se considerã predicatele:
ale predicatelor. p ( x) : „x ∈ [ −2, + ∞) “ ºi q ( x ) : „x ∈ [ −3, 5] “.
b) Sã se aleagã implicaþia adevãratã
Sã se verifice echivalenþa de predicate
dintre:
ºi sã se scrie operaþiile corespunzãtoare
1. p ( x ) ⇒ q ( x ) ; 2. q ( x ) ⇒ p ( x ) ; cu mulþimi:
3. » p ( x ) ⇒ »q ( x ) ; 4. »q ( x ) ⇒ » p ( x ) . a) p ( x ) ∨ q ( x ) ⇔ x ∈ [ −3, + ∞ ) ;
b) p ( x ) ∧ q ( x ) ⇔ −2 ≤ x ≤ 5;
46
c) » p ( x ) ∧ q ( x ) ⇔ x ∈ [ −3, − 2 ) ; a) A = {2n + 1 n ∈ N} , B = {3n n ∈ N} ;

d) » p ( x ) ∨ »q ( x ) ⇔ x ∉ [ −2, 5 ] . b) A = {3n n ∈ N} , B = {4n n ∈ N} ;
c) A = {x x ∈ R, x > 1} ,
E5. Fie predicatele binare pe mulþimea
A = {1, 2, 3, 4, 5} , p ( x, y ) : „x − 2y = 3“, B= x{ x ∈ R, x 2 < 9 . }
q ( x, y ) : „x + 3y = 8“.
E10. Sã se exprime în limbaj de operaþii cu
a) Sã se formeze predicatele:
predicate complementara mulþimii:
p ( x, y ) ∨ q ( x, y ) ºi p ( x, y ) ∧ q ( x, y ) .
a) A = {2n n ∈ N} , A ⊂ N;
b) Sã se determine mulþimea de adevãr
a predicatelor nou formate. b) B = x{ }
x ∈ R, x 2 < 0 , B ⊂ R;
E6. Fie mulþimea A = {1, 2, 3, 4} ºi predica- c) C = {x x ∈ R, x > 1} , C ⊂ R;

tele binare p ( x, y ) : „2x + y = 6“,
2 2
d) D = x{ }
x ∈ R, x2 + 2x − 8 = 0 , D ⊂ Z.
q ( x, y ) : „12x + y = 4x + 6y“.
a) Sã se determine mulþimile de adevãr. E11. Sã se determine mulþimile:
b) Sã se verifice dacã q ( x, y ) este con- {
A = x∈Z ( x2 + 6x − 7 = 0 ) ∨
secinþã logicã a lui p ( x, y ) .
∨ ( 3x 2 + 5x − 22 = 0 )} ,
c) Este adevãrat cã q ( x, y ) ⇒ p ( x, y ) ?
B = {x ∈ Z ( x2 − 9 ≤ 0 ) ∧ ( x + 1 divide 24)} .
E7. Sã se descrie predicatul p ( x ) : „x ∈ A“
în cazurile: E12. Câte elemente au mulþimile A ∪ B, A ∩ B
a) A = {2n n ∈ N} ; ºi A \ B dacã:
b) A = {2n + 1 n ∈ N} ;  6n + 18 
A = x ∈ Z ∃ n ∈ Z astfel încât x = ,
 2n + 1 
c) A = k2 { k∈Z . }  5−n 
B = x ∈ Q x = , n ∈ N ?
 9 
E8. Sã se descrie reuniunea mulþimilor folo-
sind operaþii cu predicate: E13. Sã se determine mulþimile A, B care
verificã simultan condiþiile:
a) A = {2n n ∈ N} , B = {2n + 1 n ∈ N} ;
a) A ∪ B = {1, 2, 3, 4, 5} ;
b) A = {x x ∈ R, x > 0} , b) A ∩ B = {3, 4, 5} ;
B= x { 2
x ∈ R, x > 0 ; } c) 1 ∉ A \ B;
d) {2} ⊄ B \ A.
c) A = {4k k ∈ Z} , B = {4k + 1 k ∈ Z} ,
E14. Sã se demonstreze cã A = B, dacã:
C = {4k + 2 k ∈ Z} , D = {4k + 3 k ∈ Z} .
A = {x ( x = 5n + 2 ) ∧ ( n ∈ Z )} ,
E9. Sã se descrie intersecþia mulþimilor B = {y ( y = 5k − 3 ) ∧ ( k ∈ Z )} .
folosind operaþii cu predicate:
APROFUNDARE
A1. Fie predicatele binare p ( x, y ) , q ( x, y ) q ( x, y ) : „3x − 4y = −6“;
pe R. b) p ( x, y ) : „2x − 3y + 28 = 0“,
Sã se stabileascã valoarea de adevãr a 1 3
propoziþiilor: q ( x, y ) : „ − x + y − 7 = 0“;
2 4
( ∀ x ) ( ∀ y ) ( p ( x, y ) ∧ q ( x, y ) ) ; c) p ( x, y ) : „2x + 3y = 5“,
( ∃ x ) ( ∃ y ) ( p ( x, y ) ∧ q ( x, y ) ) pentru: 3 7
q ( x, y ) : „x + y = “.
a) p ( x, y ) : „x + 5y = 17“, 2 2
47
A2. Fie predicatele binare pe N* , p ( a, b ) : {

A = x∈N x 2 + 1 divide 100 } ºi
3, ( 5 ) a + 0, (1) b
„ este pãtratul unui nu-  n 
4a + 13b B =  x ∈ N ∀ n ∈ N, 2 ∈Z .
 x − 8x + 6 
mãr raþional.“ ºi q ( a, b ) : „4a − 3b = 0“.
Sã se determine C A B.
Sã se verifice dacã p ( a, b ) este con-
secinþa logicã a predicatului q ( a, b ) . A6. Se dau mulþimile:
A3. Fie predicatele binare pe N* : p ( x, y ) :

{
A = x∈Z ∃ n ∈ N, x 2 + 5x + 10 = n2 , }
2,5x + 3y 5  2 
„ = “, q ( x, y ) : „x ºi y B = x ∈ Z

( x2 + 5x ) = 36  ºi predica-

16,5x + 3, 6y 27
sunt direct proporþionale cu numerele tele p ( x ) : „x ∈ A“, q ( x ) : „x ∈ B“ pe mul-
21 ºi 5.“. Sã se demonstreze echiva- þimea Z.
lenþa de predicate p ( x, y ) ⇔ q ( x, y ) . Sã se arate cã p ( x ) ⇔ q ( x ) .
A4. Sã se demonstreze egalitatea A = B pen-
A7. Sã se demonstreze egalitãþile de mulþimi:
 2n + 1  
tru A =  x ∈ Q  x =  ∧ n ∈ N , a) ( A ∪ B ) ∩ A = A;
  n+4  
b) ( A ∩ B ) ∪ A = A;
B = {y ∈ A y < 2} .
c) ( A ∩ B) ∪ C = ( A ∪ C) ∩ ( B ∪ C ) ;
A5. Se considerã mulþimile: d) ( A ∪ B) ∩ C = ( A ∩ C) ∪ ( B ∩ C ) .
3.5. REGULI DE NEGARE A PROPOZIÞIILOR UNIVERSALE

ªI A PROPOZIÞIILOR EXISTENÞIALE
În raþionamentele matematice cu predicate este foarte importantã
aplicarea riguroasã a regulilor de negare atunci când apar cuantificatorii
(existenþial ºi universal).
Sã considerãm propoziþia: „Toate patrulaterele au diagonalele perpendi-
culare.“.
Care este negaþia acestei propoziþii?
Ea nu este „Toate patrulaterele nu au diagonalele perpendiculare.“,
deoarece propoziþia iniþialã este falsã chiar ºi numai dacã se gãseºte un singur
patrulater care sã nu aibã diagonalele perpendiculare.
Astfel, negaþia propoziþiei date este „Existã un patrulater care nu are
diagonalele perpendiculare.“.
OBSERVAŢIE
• Sã sesizãm cã prin negaþie „toate (oricare)“ s-a schimbat în „existã“, iar „au“
în „nu are“.
Fie predicatul unar p ( x ) , x ∈ E ºi propoziþia universalã (∀ x ) p ( x ) :

„Oricare ar fi x din E are loc p ( x ) .“.
Negaþia propoziþiei „Oricare ar fi x din E are loc p ( x ) .“ este propoziþia
„Existã cel puþin un element x din E pentru care nu are loc p ( x ) .“.
48
Aºadar, regula de negare a propoziþiei universale este:
»( ∀ x ) p ( x ) ↔ ( ∃ x ) » p ( x ) , (1).
Sã considerãm acum propoziþia existenþialã „Existã un numãr natural n

astfel încât 5n este numãr par.“. Negaþia acestei propoziþii este „Oricare ar fi
un numãr natural n, 5n nu este numãr par.“.
OBSERVAŢIE
• Prin negaþie cuantificatorul „existã“ s-a schimbat în „oricare“ ºi „este“ s-a
înlocuit cu „nu este“.
Fie predicatul unar p ( x ) , x ∈ E ºi propoziþia existenþialã (∃ x ) p ( x ) :

„Existã cel puþin un x ∈ E astfel încât sã aibã loc p ( x ) .“.
Negaþia acestei propoziþii este „Nu este adevãrat cã existã cel puþin un
x ∈ E astfel încât sã aibã loc p ( x ) .“, ceea ce este echivalent cu a spune cã
„Niciun element al lui E nu verificã p ( x ) .“ sau încã „Oricare ar fi x ∈ E, nu
are loc p ( x ) .“.
Aºadar, regula de negare pentru o propoziþie existenþialã este:
»( ∃ x ) p ( x ) ↔ ( ∀ x ) » p ( x ) , (2).
Regulile de negare (1) ºi (2) se adapteazã în mod corespunzãtor ºi pentru

negarea propoziþiilor obþinute prin procesul de cuantificare a predicatelor
n-are.
De exemplu, avem:
»( ( ∀ x ) ( ∃ y ) p ( x, y ) ) ↔ ( ∃ x )»( ( ∃ y ) p ( x, y ) ) ↔ ( ∃ x ) ( ∀ y ) » p ( x, y ) ;
»( ( ∃ x ) ( ∀ y ) p ( x, y ) ) ↔ ( ∀ x ) » ( ( ∀ y ) p ( x, y ) ) ↔ ( ∀ x ) ( ∃ y ) » p ( x, y ) ;
»( ( ∀ x ) ( ∀ y ) p ( x, y ) ) ↔ ( ∃ x ) »( ( ∀ y ) p ( x, y ) ) ↔ ( ∃ x ) ( ∃ y ) » p ( x, y ) ;
»( ( ∃ x ) ( ∃ y ) p ( x, y ) ) ↔ ( ∀ x ) »( ( ∃ y ) p ( x, y ) ) ↔ ( ∀ x ) ( ∀ y ) » p ( x, y ) .
Exerciţiu rezolvat
Fie predicatul p ( x, y ) : „x + y ≠ 1“, x, y ∈ R, ºi propoziþiile
p = ( ∃ x ) ( ∀ y ) p ( x, y ) ; q = ( ∀ x ) ( ∃ y ) p ( x, y ) .
Sã se nege propoziþiile p, q ºi sã stabileascã valoarea de adevãr a
acestora.
Soluþie
» p ↔ ( ∀ x ) ( ∃ y ) » p ( x, y ) , adicã „oricare ar fi x ∈ R, existã y ∈ R astfel încât
x + y = 1 “. Propoziþia » p este adevãratã deoarece pentru orice x ∈ R existã
y = 1 − x ∈ R astfel încât x + y = 1.
49
»q ↔ ( ∃ x ) ( ∀ y ) » p ( x, y ) adicã „existã x ∈ R astfel încât pentru orice y ∈ R,

x + y = 1“. Propoziþia »q este falsã.
EXERSARE
E1. Sã se scrie propoziþiile urmãtoare cu Sã se nege propoziþiile:
ajutorul cuantificatorilor, sã se nege ºi a) „∀ x ∈ M, ∃ y ∈ M, x + y = 0“;
sã se stabileascã valoarea de adevãr: b) „∃ x ∈ M, ∀ y ∈ M, x + y ∉ M“;
a) „Existã numere naturale care nu au
divizori proprii.“; c) „∀ x ∈ M, ∃ y ∈ M, x ⋅ y ∈ M“;
b) „Oricare douã numere naturale au d) „∃ x ∈ M, x2 ∈ M ∧ x 3 ∈ M“.
produsul impar.“;
c) „Existã numere naturale pãtrate E5. Sã se nege propoziþiile stabilind valoa-
perfecte cu ultima cifrã 2.“; rea de adevãr a propoziþiilor obþinute:
d) „Oricare ar fi x ∈ N, x2 − 5x − 14 = 0.“.
{
a) „ x ∈ R }
x2 + 2x − 15 = 0 ∩ N = ∅“;
E2. Sã se nege:
b) „Complementara în raport cu R a mul-
a) x ∈ A ∪ B; b) x ∈ A ∩ B;
c) x ∈ A \ B; d) x ∈ C E A. { }
þimii A = x 3x2 − 2x + 5 = 0 este ∅.“;
E3. Sã se nege propoziþiile de mai jos ºi sã

se stabileascã valoarea de adevãr:
{
c) „ x ∈ R }
x 4 + 1 < 0 = ∅“;
a) „Oricare ar fi x ∈ R, existã y ∈ R d) „ {x ∈ R
astfel încât x − y = 1.“;
}
− x 2 − 100 ≤ 0 = R“.
b) „Oricare ar fi n un numãr natural

E6. Sã se nege urmãtoarele propoziþii:
compus, existã un divizor al acestuia
a) „Orice romb este pãtrat.“;
n n b) „Toate dreptunghiurile sunt pãtrate.“;
cuprins între ºi .“;
7 5 c) „Existã cel puþin un triunghi care nu
c) „Oricare ar fi numãrul natural este isoscel.“;
compus n, existã un numãr prim d) „Orice triunghi dreptunghic are cel
6n mult un unghi ascuþit.“;
cuprins între n ºi .“.
5 e) „În spaþiu, orice douã drepte nepa-
ralele au un punct comun.“;
E4. Fie mulþimea:
f) „Existã o dreaptã paralelã cu douã
M = {−5, − 4, − 3, − 2, − 1, 0, 1, 2, 3, 4, 5} . plane secante care nu este paralelã cu
intersecþia acestora.“.
3.6. CONDIÞII NECESARE. CONDIÞII SUFICIENTE

Matematica este ºtiinþa care opereazã cu diferite enunþuri cum sunt:
axiomele, teoremele, definiþiile, consecinþele ºi altele.
Axioma sau postulatul este un adevãr care este admis fãrã demonstraþie.
Axiomele sunt elemente care stau la baza construcþiei oricãrei teorii.
Exemple (axiome)
• Postulatul lui Euclid (Axioma paralelelor):
„Printr-un punct exterior unei drepte trece cel mult o dreaptã paralelã cu dreapta datã.“
• „Prin orice douã puncte distincte trece o singurã dreaptã.“
• „Existã patru puncte nesituate în acelaºi plan.“
50
Definiþia este un enunþ care descrie un obiect matematic indicând
categoria din care face parte (genul proxim) ºi o trãsãturã care sã-l diferenþieze
de alte elemente din categoria sa (diferenþa specificã).
Exemplu
• „Dreptunghiul este paralelogramul (genul proxim) cu un unghi drept (diferenþa specificã).“
Teorema este enunþul care exprimã o anumitã proprietate care poate fi

demonstratã pe baza axiomelor, definiþiilor sau a teoremelor deja demonstrate.
Exemple
• În orice triunghi dreptunghic suma pãtratelor lungimilor catetelor este egalã cu pãtratul
lungimii ipotenuzei. (Teorema lui Pitagora)
• Fie a, b, c ∈ Z. Dacã ( a, b ) = 1 ºi ( a, c ) = 1, atunci ( a, bc ) = 1.
Teoremele reprezintã enunþuri de tipul p ( x, y, z, ...) ⇒ q ( x, y, z, ...) sau

p ( x, y, z, ...) ⇔ q ( x, y, z, ...) , unde p ( x, y, z, ...) , q ( x, y, z, ...) sunt predicate
n-are sau propoziþii obþinute din predicate cu ajutorul cuantificatorilor.
Într-o teoremã de tipul p ( x, y, z, ...) ⇒ q ( x, y, z, ...) , p ( x, y, z, ...) se
numeºte ipotezã, iar q ( x, y, z, ...) se numeºte concluzie.
În limbajul curent, în enunþarea unei teoreme se foloseºte una dintre
formulãrile:
a) dacã p ( x, y, ...) , atunci q ( x, y, ...) ;
b) p ( x, y, ...) este condiþie suficientã pentru q ( x, y, ...) ;
c) q ( x, y, ...) este condiþie necesarã pentru p ( x, y, ...) ;
d) q ( x, y, ...) este consecinþã logicã a lui p ( x, y, ...) ;
e) p ( x, y, ...) este condiþie necesarã ºi suficientã pentru q ( x, y, ...) .
Exemplu
• Fie predicatele p ( x, y ) : „x ºi y sunt numere pare“, x, y ∈ N, q ( x, y ) : „ x ⋅ y este numãr
par“, x, y ∈ N.
Implicaþia p ( x, y ) ⇒ q ( x, y ) care este un enunþ adevãrat afirmã cã „Dacã douã numere
naturale sunt pare atunci produsul lor este numãr par.“
Spunem cã p ( x, y ) : „x ºi y sunt numere pare“ este condiþie suficientã pentru q ( x, y ) : „xy
este numãr par“, iar q ( x, y ) este condiþie necesarã pentru p ( x, y ) .
De asemenea, putem spune cã q ( x, y ) este consecinþã logicã a lui p ( x, y ) .
Sã analizãm implicaþia reciprocã: q ( x, y ) ⇒ p ( x, y ) , adicã „Dacã produsul a douã numere
naturale x, y este par atunci numerele x, y sunt numere pare.“
Alegând x = 2, y = 3 avem cã xy este numãr par fãrã ca ambele numere sã fie pare (am
construit un contraexemplu).
Ca urmare, q ( x, y ) nu implicã p ( x, y ) . Se spune cã predicatul q ( x, y ) nu este condiþie
suficientã pentru p ( x, y ) .
51
OBSERVAŢIE
• În situaþia în care p ( x, y, ...) ⇒ q ( x, y, ...) , iar q ( x, y, ...) nu implicã
p ( x, y, ...) se spune cã p ( x, y, ...) este condiþie suficientã, dar nu ºi
necesarã pentru q ( x, y, ...) .
Exemplu
• Fie predicatele unare p ( x ) : „x ⋮ 2, x ∈ N“, q ( x ) : „x ⋮ 4, x ∈ N“.
Implicaþia p ( x ) ⇒ q ( x ) este falsã deoarece gãsim un numãr, de exemplu 10, care este
divizibil cu 2, dar nu este divizibil cu 4. Aºadar, p ( x ) nu este o condiþie suficientã pentru
q ( x ) . Avem p ( x ) nu implicã q ( x ) .
Sã analizãm implicaþia reciprocã: q ( x ) ⇒ p ( x ) .
Se constatã cã este o afirmaþie adevãratã deoarece orice numãr divizibil cu 4 este divizibil cu
2. Aºadar q ( x ) este o condiþie suficientã pentru p ( x ) , iar p ( x ) este o condiþie necesarã,
dar nu ºi suficientã pentru q ( x ) .
OBSERVAŢIE
• În situaþia în care p ( x, y, ...) nu implicã q ( x, y, ...) , dar q ( x, y, ...) implicã
p ( x, y, ...) se spune cã p ( x, y, ...) este o condiþie necesarã, dar nu ºi sufi-
cientã pentru q ( x, y, ...) .
Exemplu
• Fie predicatele binare p ( x, y ) : „xy = 0, x, y ∈ R“, q ( x, y ) : „x = 0 sau y = 0, x, y ∈ R“. Se
constatã cu uºurinþã cã p ( x, y ) ⇒ q ( x, y ) , adicã „Dacã produsul a douã numere reale este
zero, atunci cel puþin un factor este zero.“.
De asemenea, avem cã q ( x, y ) ⇒ p ( x, y ) , adicã „Dacã un factor al unui produs este zero,
atunci produsul lor este zero.“.
În aceste condiþii se spune cã predicatul p ( x, y ) este condiþie necesarã ºi suficientã
pentru q ( x, y ) ºi cã, la rândul lui, q ( x, y ) este condiþie necesarã ºi suficientã pentru
p ( x, y ) , adicã p ( x, y ) ⇔ q ( x, y ) : „Produsul a douã numere reale este zero dacã ºi numai
dacã cel puþin un factor este zero.“.
În general, spunem cã p ( x, y, ...) este o condiþie necesarã ºi suficientã pentru q ( x, y, ...)
dacã are loc echivalenþa p ( x, y, ...) ⇔ q ( x, y, ...) .
OBSERVAŢII
1. Dacã o teoremã este de tipul p ( x, y, ...) ⇔ q ( x, y, ...) , implicaþia
p ( x, y, ...) ⇒ q ( x, y, ...) se numeºte teorema directã, iar implicaþia
q ( x, y, ...) ⇒ p ( x, y, ...) se numeºte teorema reciprocã.
2. Nu orice teoremã de tipul p ( x, y, ...) ⇒ q ( x, y, ...) admite o teoremã reciprocã.
52
Exemplu
• Sã considerãm teorema: „Dacã patrulaterul ABCD este romb, atunci diagonalele sunt
perpendiculare.“.
Reciproca acestei teoreme este propoziþia: „Dacã în patrulaterul ABCD diagonalele sunt
perpendiculare, atunci este romb.“ (am schimbat ipoteza în concluzie ºi concluzia în
ipotezã). Enunþul obþinut este o propoziþie falsã.
3. Nu este corectã formularea „Teorema reciprocã este falsã.“, deoarece orice teo-
remã este un enunþ adevãrat. Se poate spune „Propoziþia reciprocã este falsã.“.
4. Dacã p ( x, y, ...) ⇒ q ( x, y, ...) este o teoremã, propoziþia care se obþine din
aceasta înlocuind ipoteza ºi concluzia acesteia cu negaþia acestora se
numeºte contrarea teoremei.
Forma de scriere a contrarei teoremei este:
( ∀ x ) ( ∀ y ) ... ( »p ( x, y, ...) ⇒»q ( x, y, ...) . )
Dacã aceastã propoziþie este adevãratã ea se numeºte teorema contrarã a
teoremei date ºi se noteazã » p ( x, y, ...) ⇒ »q ( x, y, ...) .
Exemplu
• Sã considerãm teorema T: „Dacã un patrulater convex este inscriptibil, atunci unghiurile
opuse sunt suplementare.“.
Contrara teoremei este: „Dacã un patrulater convex nu este inscriptibil, atunci unghiurile
opuse nu sunt suplementare.“.
Aceastã propoziþie este adevãratã, deci reprezintã teorema contrarã a teoremei T.
Reciproca teoremei este: „Dacã într-un patrulater convex unghiurile opuse sunt
suplementare, atunci patrulaterul este inscriptibil.“.
Aceasta este o proprietate adevãratã numitã teorema reciprocã a teoremei T.
Contrara teoremei reciproce este:
„Dacã într-un patrulater convex unghiurile opuse nu sunt suplementare, atunci
patrulaterul nu este inscriptibil.“
Aceastã propoziþie este adevãratã ºi reprezintã teorema contrarã a teoremei reciproce.
EXERSARE
E1. Enunþaþi trei axiome din matematicã. E5. Fie predicatele:
p ( x, y ) : „x2 y ≥ 0, x, y ∈ R“ ºi
E2. Enunþaþi trei definiþii specificând genul
proxim ºi diferenþa specificã a noþiunii. q ( x, y ) : „y > 0, x ∈ R, y ∈ R".
Demonstraþi cã:
E3. Enunþaþi douã teoreme. Formulaþi apoi a) q ( x, y ) este condiþie suficientã pen-
reciproca, contrara teoremei ºi contrara
reciprocei ºi menþionaþi dacã aceste tru p ( x, y ) .
propoziþii sunt teoreme. b) p ( x, y ) este condiþie necesarã pen-
E4. Fie predicatele p ( x, y ) : „x ºi y sunt de tru q ( x, y ) , dar nu este condiþie sufi-
paritãþi diferite, x, y ∈ N", q ( x, y ) : cientã.
„x + y este numãr impar, x, y ∈ N". Sã
E6. Se considerã predicatele:
se arate cã p ( x, y ) este o condiþie
p ( x, y ) : „x + y > 0, x, y ∈ R“,
necesarã ºi suficientã pentru q ( x, y ) .
q ( x, y ) : „x < y ⇔ x 2 < y2 , x, y ∈ R".
Ce reprezintã q ( x, y) pentru p ( x, y ) ?
53
a) Este p ( x, y ) condiþie suficientã pen- x
q ( x, y ) : „ = 0, 6“.
tru q ( x, y ) ? Dar condiþie necesarã? y
a) Sã se arate cã p ( x, y ) este con-
b) Este q ( x, y ) condiþie necesarã pen-
secinþã logicã a predicatului q ( x, y ) .
tru p ( x, y ) ? Dar suficientã?
b) Sã se arate cã q ( x, y ) este condiþie
E7. Fie predicatele pe N*: suficientã ºi necesarã pentru predicatul
10x − y 5 p ( x, y ) .
p ( x, y ) : „ = “ ºi
2, 5x + 1, 5y 3
4 TIPURI DE RAŢIONAMENTE LOGICE

Un raþionament logic reprezintã un ºir de judecãþi logice bazate pe
noþiuni fundamentale, axiome, legi logice, adevãruri deja cunoscute care
conduc la o anumitã concluzie.
Un raþionament des folosit în matematicã este raþionamentul deductiv.
Deducþia este procedeul prin care dintr-o propoziþie cu caracter general
se obþin propoziþii cu caracter particular.
Exemplu
• Sã considerãm enunþul cu caracter general „Un numãr natural este divizibil cu 2 dacã
ultima cifrã a sa este numãr par.“ (Criteriul de divizibilitate cu 2).
Enunþul „Numãrul 2004 are ultima cifrã un numãr par, deci este divizibil cu 2.“ s-a obþinut
particularizând enunþul general dat.
Aºadar am fãcut un raþionament deductiv.
În matematicã existã situaþii în care plecând de la câteva constatãri pe

cazuri particulare se intuieºte o proprietate cu caracter general.
Metoda prin care pornind de la propoziþii particulare se ajunge la
propoziþii generale se numeºte inducþie.
O concluzie inductivã nu este întotdeauna justã, datoritã faptului cã ea
este formulatã dupã considerarea unui numãr limitat de cazuri ºi astfel pot fi
omise cazuri când constatarea fãcutã nu este adevãratã.
Exemple
• Matematicianul francez Pierre de Fermat (1601-1665) a constat cã numerele de format
n
22 + 1 sunt numere prime pentru n ∈ {0, 1, 2, 3, 4} .
Pe baza acestei constatãri pe câteva cazuri, a tras concluzia cã numerele de aceastã formã
sunt numere prime pentru orice n ∈ N.
Concluzia s-a dovedit falsã când în 1732, matematicianul elveþian Leonhard Euler
5
(1707-1783) a stabilit cã pentru n = 5, numãrul 22 + 1 = 641 ⋅ 6700417 nu este prim.
• Matematicianul polonez Waclaw Sierpinski (1882-1969) a emis ipoteza cã numerele
naturale de forma 991n 2 + 1 nu sunt pãtrate perfecte pentru niciun numãr natural.
Aceastã concluzie a fost infirmatã, deoarece s-a gãsit un numãr natural format din 29 de
cifre, de aceastã formã, care este pãtrat perfect.
54
Deoarece generalizãrile se obþin doar prin considerarea câtorva cazuri
particulare, metoda se numeºte inducþie incompletã.
Metoda este folositoare deoarece dã posibilitatea intuirii unui rezultat
care poate fi confirmat sau infirmat cu ajutorul unei demonstraþii deductive.
În unele situaþii o astfel de demonstraþie se poate realiza analizând doar
un numãr finit de cazuri, epuizându-se astfel toate posibilitãþile.
În acest caz metoda se numeºte inducþie completã.
Exemplu (studiu cu metoda inducþiei complete)

• Sã se demonstreze cã orice numãr natural n, 10 ≤ n ≤ 150, cu proprietatea cã ultimele
douã cifre din scrierea lui formeazã un numãr divizibil cu 25 este divizibil cu 25.
Pentru demonstraþie considerãm numerele cu proprietatea cerutã din intervalul [10, 150 ] .
Avem cã n ∈ {25, 50, 75, 100, 125, 150} . Este evident cã aceste numere sunt divizibile cu
25. Cum alte astfel de numere nu mai existã, demonstraþia este încheiatã.
4.1. METODA INDUCÞIEI MATEMATICE

Propoziþiile de tipul (∀ n) P ( n ) nu pot fi demonstrate prin inducþie
completã pentru cã nu pot fi studiate toate cazurile posibile, ºi nici prin
inducþie incompletã deoarece se poate întâmpla ca propoziþia P ( n ) sã fie
verificatã pânã la un prag k, iar la pasul urmãtor propoziþia P ( k + 1) sã fie
falsã.
Metoda care va servi la demonstrarea unei afirmaþii de tipul (∀ n) P ( n )
este metoda inducþiei matematice, metodã care contrar denumirii este o
metodã deductivã.
Aceastã metodã se bazeazã pe urmãtorul principiu admis adevãrat în
aritmetica numerelor naturale.
Principiul inducþiei matematice

Fie P ( n ) un enunþ matematic care depinde de un numãr natural n ºi
care îndeplineºte condiþiile:
1. P ( 0 ) este o propoziþie adevãratã;
2. dacã P ( k ) , k este numãr natural oarecare, este propoziþie adevãratã
rezultã cã ºi propoziþia P ( k + 1) este adevãratã.
Atunci P ( n ) este un enunþ adevãrat pentru orice numãr natural n.
Metoda inducþiei matematice

Fie P ( n ) o propoziþie care depinde de numãrul natural n, n ≥ m, unde
m este un numãr natural fixat.
Demonstraþia prin metoda inducþiei matematice a propoziþiei: „P ( n ) este
adevãratã pentru orice n ≥ m“ are douã etape:
55
1. Etapa de verificare Se verificã faptul cã P ( m ) este propoziþie adevãratã.

2. Etapa de demonstraþie Se demonstreazã implicaþia P ( k ) ⇒ P ( k + 1) , unde
k ≥ m.
Dacã ambele etape sunt verificate, atunci, conform principiului inducþiei
matematice, P ( n ) este adevãratã pentru orice numãr natural n ≥ m.
OBSERVAŢIE
• Explicaþia intuitivã a acestei metode de demonstraþie este:
Se porneºte de la propoziþia P ( m ) adevãratã ºi se aplicã P ( k ) ⇒ P ( k + 1)
pentru k = m, k = m + 1, ..., k = n − 1.
Pe baza regulei concluziei (modus ponens) se obþine succesiv:
( P ( m ) ºi P ( m ) ⇒ P ( m + 1) adevãrate ) ⇒ P ( m + 1) adevãratã;
( P ( m + 1) ºi P ( m+1) ⇒ P ( m + 2 ) adevãrate ) ⇒ P ( m + 2 ) adevãratã;
...................................
( P ( n − 1) ºi P ( n − 1) ⇒ P ( n ) adevãrate ) ⇒ P ( n ) adevãratã.
Metoda inducþiei matematice este folositã pentru introducerea unor
definiþii sau demonstrarea unor identitãþi, inegalitãþi, probleme de divizibilitate,
teoreme etc.
1. Sã se demonstreze cã pentru orice n ∈ N* are loc inegalitatea:
1 + 3 + 5 + ... + ( 2n − 1) = n2 .
Soluþie
Notãm P ( n ) enunþul dat. Pentru a demonstra propoziþia (∀ n) P ( n ) aplicãm
metoda inducþiei matematice.
Etapa de verificare
Pentru n = 1 se obþine P (1) : „1 = 12 “ care este o propoziþie adevãratã.
Etapa de demonstraþie
Sã demonstrãm implicaþia P ( k ) ⇒ P ( k + 1) , k ≥ 1.
Presupunem cã propoziþia P ( k ) este adevãratã, adicã 1 + 3 + 5 + ... + ( 2k − 1) = k 2 .
2
Demonstrãm cã P ( k + 1) este adevãratã: 1 + 3 + 5 + ... + ( 2k − 1) + ( 2k + 1) = ( k + 1) .
Folosind P ( k ) adevãratã rezultã:
2
1 + 3 + 5 + ... + ( 2k − 1) + ( 2k + 1) = k 2 + ( 2k + 1) = ( k + 1) .
Aºadar propoziþia P ( k + 1) este adevãratã.
Cele douã etape fiind verificate, conform metodei inducþiei matematice rezultã
cã P ( n ) este propoziþie adevãratã pentru oricare n ∈ N *.
În concluzie, 1 + 3 + 5 + ... + ( 2n − 1) = n 2 , ∀ n ≥ 1.
56
2. Sã demonstrãm cã pentru orice n ∈ N, n ≥ 5 are loc inegalitatea: 2n > n2 .

Soluþie
Aplicãm metoda inducþiei matematice propoziþiei P ( n ) : ( ∀ n ) , n ≥ 5, 2n > n 2 .
Etapa de verificare
Pentru n = 5, P ( 5 ) : „25 > 52 “ este o propoziþie adevãratã.
Presupunem propoziþia P ( k ) adevãratã: 2k > k 2 .
2
Demonstrãm cã propoziþia P ( k + 1) este adevãratã: 2k +1 > ( k + 1) .
Din ipoteza inductivã „ P ( k ) adevãratã“ rezultã cã 2 k +1 > 2k 2 , k ≥ 5.
A demonstra cã P ( k + 1) este adevãratã, revine la a demonstra cã
2 2
2k > ( k + 1) , k ≥ 5.
2
Avem succesiv 2k 2 > ( k + 1) ⇔ k 2 > 2k + 1 ⇔ k ( k − 2 ) > 1.
2
Deoarece k ≥ 5 se obþine k ( k − 2 ) ≥ 5 ⋅ 3 = 15 > 1. Aºadar 2k+1 > ( k + 1) ºi P ( k + 1)
este propoziþie adevãratã.
Deoarece cele douã etape au fost verificate, conform metodei inducþiei
matematice rezultã cã P ( n ) este adevãratã oricare ar fi n ∈ N, n ≥ 5.
3. Sã se demonstreze cã pentru orice numãr natural n avem:

10 n + 18 ( n − 1) − 10 ⋮ 27.
Soluþie
Aplicãm metoda inducþiei matematice pentru propoziþia P ( n ) :
„10 n + 18 ( n − 1) − 10 ⋮ 27, n ∈ N“.
Etapa de verificare
Dacã n = 0, atunci P ( 0 ) : „10 0 + 18 ( 0 − 1) − 10 ⋮ 27“ este o propoziþie adevãratã.
Presupunem propoziþia P ( k ) adevãratã: „10 k + 18 ( k − 1) − 10 ⋮ 27, k ∈ N“, ºi
demonstrãm cã P( k +1) este propoziþie adevãratã, adicã „10k+1 + 18k −10 ⋮ 27, k ∈N“.
Scriem P ( k + 1) cu ajutorul propoziþiei P ( k ) .
Avem: 10 k +1 + 18k − 10 = 10 ⋅ 10 k + 18k − 10 = 10 10 k + 18 ( k − 1) − 10  −
−10 18 ( k − 1) − 10  + 18k − 10 = 10 10 k + 18 ( k − 1) − 10  − 162k + 270.
Deoarece P ( k ) este adevãratã, 270 ⋮ 27 ºi 162 ⋮ 27, rezultã cã P ( k + 1) este
Conform inducþiei matematice, rezultã cã P ( n) este propoziþie adevãratã,
∀ n ∈ N.
57
4. Dacã A = p1a1 ⋅ p2a2 ⋅ ... ⋅ p ann , unde p1, p2 , ..., p n sunt numere naturale
prime, iar a1, a 2 , ..., a n ∈ N, sã se arate cã numãrul divizorilor pozitivi ai
numãrului A este (1 + a1 ) (1 + a 2 ) ... (1 + a n ) .
Soluþie
Demonstrãm prin metoda inducþiei matematice cã propoziþia P (n) este
adevãratã, adicã, dacã A are n factori primi în descompunerea sa ºi a1, a 2 , ..., a n
sunt exponenþii acestora, atunci numãrul divizorilor pozitivi ai lui A este:
N ( A ) = (1 + a1 ) (1 + a 2 ) ... (1 + a n ) , n ∈ N* .
Etapa de verificare
Pentru n = 1, A = p1a1 ºi divizorii lui A sunt: p1, p12 , p13 , ..., p1a1 , adicã 1 + a1
divizori, deci P (1) este propoziþie adevãratã.
Presupunem propoziþia P ( k ) adevãratã ºi demonstrãm cã P ( k + 1) este
Fie A = p1a1 ⋅ p2a2 ⋅ ... ⋅ pakk ⋅ pakk+1+1 .
Numãrul A1 = p1a1 pa22 ...p akk are (1 + a1 ) (1 + a 2 ) ... (1 + a k ) divizori, iar numãrul
a k +1
A2 = p k +1 are (1 + a k +1 ) divizori.
Cum A = A1 ⋅ A 2 , rezultã cã orice divizor al lui A este produsul a doi divizori ai
lui A1 ºi A 2 .
Aºadar N ( A ) = N ( A1 ) ⋅ N ( A 2 ) = (1 + a1 ) (1 + a 2 ) ... (1 + a k ) (1 + a k +1 ) ºi deci P ( k + 1)
este propoziþie adevãratã.
Rezultã cã P ( n ) este propoziþie adevãratã pentru orice n ∈ N* .
EXERSARE
E1. Folosind metoda inducþiei matematice sã 1 1 1 n
a) + + ... + = ;
se demonstreze cã pentru orice n ∈ N* au 1⋅2 2 ⋅ 3 n ( n + 1) n + 1
loc egalitãþile: 1 1 1
b) + + ... + =
n ( n + 1) 1⋅ 3 3 ⋅5 ( 2n − 1) ( 2n + 1)
a) 1 + 2 + 3 + ... + n = ;
2 n
b) 1 + 5 + 9 + ... + ( 4n − 3 ) = n ( 2n − 1) ; = ;
2n + 1
n ( n + 1) ( 2n + 1) 1 1 1
c) 12 + 22 + 32 + ... + n2 = ; c) + + ... + =
6 1⋅ 4 4 ⋅ 7 ( 3n − 2 ) ( 3n + 1)
d) 1 ⋅ 2 + 2 ⋅ 3 + ... + n ( n + 1) = n
= .
3n + 1
n ( n + 1) ( n + 2 )
= ;
3 E3. Sã se arate cã pentru orice n ∈ N* au
n 2 2 loc egalitãþile:
e) 13 + 2 3 + 3 3 + ... + n 3 =
( n + 1) .
4  1  1  1  1 
a) 1 − 2  1 − 2  1 − 2  ... 1 − 2
=
 2  3  4   ( n + 1) 
E2. Sã se demonstreze cã pentru n ∈ N* au
loc egalitãþile: n+2
= ;
2n + 2
58
1  1   1  1 1 1
 c) 1 + + + ... + n ≤ n, n ≥ 1.
b) 1 − 2  1 − 2
... 1 − 2
= 3 7 2 −1
 n   ( n + 1)   ( 2n − 1) 
2n − 2 E5. Sã se arate cã pentru orice numãr n ∈ N
= .
2n − 1 au loc relaþiile:
a) 9 n − 1 se divide cu 8;
E4. Sã se demonstreze inegalitãþile:
b) n3 + 5n se divide cu 6;
a) 2 n ≥ 2n − 1, n ≥ 2;
c) 13 n + 7 n − 2 se divide cu 6;
b) 3 n +1 ≥ n 4 + n 2 + 1, n ≥ 5;
d) 3 2n +1 + 2 n + 2 se divide cu 7.
APROFUNDARE
A1. Sã se demonstreze egalitãþile: 2 ( n + n + 1) 2
a) 6 + 24 + 60 + ... + n ( n − 1) =
2 = , n ≥ 2;
3n ( n + 1)
n ( n + 1) ( n + n − 2 )
2
b) (1 + 2 ) (1 + 2 ) ... (1 + 2
= , n ≥ 2;
2 2n
)=
4
2 n +1
2 =2 − 1, n ∈ N.
b) 12 + 3 2 + 5 2 + ... + ( 2n − 1) =
n ( 4n2 − 1) A4. Sã se arate cã:
= , n ≥ 1;
3 1 3 5 2n − 1 1
a) ⋅ ⋅ ⋅ ... ⋅ < , n ∈ N* ;
c) 1 ⋅ 2 ⋅ 3 + 3 ⋅ 4 ⋅ 5 + ... + ( 2n − 1) 2n ( 2n + 1) = 2 4 6 2n 2n + 1
= n ( n + 1) ( 2n2 + 2n − 1) , n ≥ 1; b) 1 + 2 + 3 + ... + n ≥
2 2
d) 1 ⋅ 2 + 2 ⋅ 3 + ... + ( n − 1) n = 2
≥
n ( n +1
, n ∈ N* ;
)
2
n ( n − 1) ( 3n + 2 )
2
= , n ≥ 2. 1 1 1 1
12 c) + + + ... + ≥ n, n ∈ N* .
1 2 3 n
A2. Sã se demonstreze egalitãþile:
1 1 1 1 A5. Sã se arate cã pentru n ∈ N :
a) 1 + + + ... + n +1 = 2 − n +1 , n ∈ N;
2 4 2 2
a) 52n +1 ⋅ 2 n + 2 + 3 n + 2 ⋅ 2 2n +1 ⋮ 19;
2 5 n2 + 1
b) + + ... + = b) 2 ⋅ 4 2n +1 + 5 ⋅ 3 n + 3 ⋮ 13;
1⋅ 3 3 ⋅5 ( 2n − 1) ( 2n + 1)
c) 72 n + 3 2n +1 ⋅ 2 3n +1 + 8 n +1 ⋅ 9 n ⋮ 15.
n (n + 3)
= , n ∈ N* ;
2 ( 2n + 1)
A6. Sã se demonstreze cã pentru orice
12 22 n2 n ∈ N ºi x ∈ ( −1, +∞) are loc inegalitatea
c) + + ... + =
1⋅ 3 3 ⋅5 ( 2n − 1 ) ( 2n + 1) n
(1 + x ) ≥ 1 + nx (Inegalitatea lui Ber-
n ( n + 1)
= , n ∈ N* ; noulli).
2 ( 2n + 1)
1 2 3 n A7. Sã se determine mulþimea: {a1, a2, ...} ⊂N*
d) + + + ... + 2n −1 =
2 2 3 25 2
astfel încât oricare ar fi n ∈ N* , a13 + a 32 +
1 3n + 4 
=  8 − 2n −1  , n ∈ N* . 2
9 2  + ... + a 3n = ( a1 + a 2 + ... + a n ) .
A3. Sã se demonstreze egalitãþile: A8. Sã se demonstreze cã pentru orice

23 − 1 3 3 − 1 n3 − 1 1  2   n   n   n + 1
a) ⋅ 3 ⋅ ... ⋅ 3 = n ∈ N* ,   +   + ... +   =   ⋅  .
 2   2   2 
3
2 +1 3 +1 n +1 2 2
59
DEZVOLTARE
D1. O propoziþie P ( n ) , n ∈ N verificã con-
D3. Se considerã numãrul real x astfel încât
diþiile:
1 1
a) existã a, k ∈ N pentru care propozi- x + ∈ Z. Sã se arate cã x n + n ∈ Z,
x x
þiile P ( a ) , P ( a + 1) , ..., P ( a + k − 1) sunt
pentru oricare numãr n ∈ N.
adevãrate;
b) implicaþia P ( n ) → P ( n + k ) este ade- D4. Se considerã numerele reale:
vãratã pentru ∀ n ∈ N, n ≥ a. a1 , a 2 , ..., a n , ... astfel încât a1 = 1 ºi
Sã se arate cã P ( n ) este adevãratã a n +1 = 2 ⋅ a n + 1, ∀ n ∈ N, n ≥ 1. Sã se ara-
∀ n ∈ N, n ≥ a. te cã a n = 2 n − 1, ∀ n ∈ N.
D2. O propoziþie P ( n ) , n ∈ N, verificã con- D5. Se considerã numerele reale:

diþiile: a1, a2, ..., an, ... astfel încât a1 = 2, a2 = 5,
a) existã a, k ∈ N pentru care propo- a n + 2 = 5a n +1 − 6a n , ∀ n ∈ N, n ≥ 1. Sã se
ziþiile P ( a ) , P ( a + 1) , ..., P ( a + k − 1) arate cã a n = 2 n + 3 n , ∀ n ∈ N.
sunt adevãrate;
b) implicaþia P ( n ) → P ( n + k ) este ade- D6. Se considerã un pãtrat ABCD. Sã se
arate cã pentru oricare n ∈ N, n ≥ 6,
vãratã pentru oricare n ∈ N, n ≥ a ºi
pãtratul ABCD poate fi partiþionat în n
pentru oricare m ∈ N, n ≤ m ≤ n + k − 1.
pãtrate mai mici.
Sã se arate cã propoziþia P ( n ) este
adevãratã pentru oricare n ∈ N, n ≥ a.
4.2. PROBLEME DE NUMÃRARE

În general, prin problemã se înþelege o situaþie sau un complex de
situaþii de naturã practicã sau teoreticã întâmpinate de gândire ºi care
necesitã o rezolvare.
În matematicã, rezolvarea se realizeazã în mod esenþial prin procese de
gândire ºi calcul.
Existã o diversitate de probleme în cadrul matematicii, în funcþie de
domeniile care le impun: aritmeticã, algebrã, geometrie, trigonometrie, analizã
matematicã ºi altele, dar ºi de metodele ºi algoritmii de rezolvare a acestora, de
gradul de generalizare, de specificul teoretic sau practic etc.
În rezolvarea unei probleme se urmãreºte esenþial gãsirea soluþiei ei, dar
ºi gãsirea altor cãi de rezolvare, precum ºi generalizarea algoritmului de
rezolvare pentru o clasã întreagã de probleme.
O categorie specialã de probleme din matematicã sunt problemele de
numãrare.
Problemele de numãrare sunt probleme în care se cere sã se determine:
— numãrul de elemente ale unor mulþimi finite;
— numãrul de submulþimi ale unor mulþimi finite;
— numãrul de submulþimi cu proprietãþi speciale ale unor mulþimi finite.
Aceste probleme pot fi uºor identificate datoritã unor elemente
constitutive specifice cum ar fi „câþi“, „câte“, „în câte moduri“ întâlnite în enunþ
sau pe parcursul rezolvãrii.
60
O mulþime A se numeºte finitã dacã este mulþimea vidã sau dacã existã
un numãr natural n astfel încât elementele ei se pot numerota a1, a 2 , ..., a n .
Numãrul natural n pentru care A = {a1, a 2 , ..., a n } reprezintã numãrul
de elemente sau cardinalul mulþimii A.
Acesta se noteazã n = card ( A ) , n = A sau n = A.
Exemple
• card ( ∅ ) = 0.
• Fie A mulþimea cifrelor din sistemul de numeraþie zecimal. Card ( A ) = 10.
• Mulþimea A = {x, y, z} are trei elemente; card ( A ) = 3.
 OBSERVAŢII
1. Dacã A este o mulþime finitã, orice submulþime B a acesteia este finitã ºi
card ( B ) ≤ card ( A ) .
2. Dacã A ºi B sunt mulþimi finite, atunci mulþimile A ∪ B, A ∩ B, A \ B,
A × B sunt mulþimi finite.
În continuare vor fi prezentate câteva tipuri de probleme de numãrare.
PROPOZIÞIA 1
Fie A ºi B douã mulþimi finite.
a) Dacã A ºi B sunt mulþimi disjuncte, atunci:
card ( A ∪ B ) = card ( A ) + card ( B ) .
b) Dacã B este submulþime a lui A, atunci:
card ( A \ B ) = card ( A ) − card ( B ) .
Demonstraþie
a) Fie m = card ( A ) ºi n = card ( B ) . Atunci putem scrie: A = {a1, a 2 , ..., a m } ,
B = {b1, b2 , ..., bn } .
Aranjãm elementele mulþimii A ∪ B astfel: a1, a 2 , ..., a m , b1, b2 , ..., bn ºi
notãm c1 = a1, c2 = a 2 , ..., cm = a m , c m +1 = b1, c m +2 = b2 , ..., c m + n = bn . Rezultã cã
A ∪ B = {c1, c2 , ..., c m + n } ºi astfel avem:
card ( A ∪ B ) = m + n = card ( A ) + card ( B ) , ceea ce tre- A \ B BB
buia demonstrat. A
b) Avem A = B ∪ ( A \ B ) ºi B ∩ ( A \ B ) = ∅.
Aplicând punctul a) se obþine card ( A ) = card ( B ) + card ( A \ B ) , relaþie din
care se obþine concluzia: card ( A \ B ) = card ( A ) − card ( B ) . 
61
TEOREMA 1 (Principiul includerii ºi excluderii)

Fie mulþimile finite A1, A 2 , ..., A n , n ∈ N* \ {1} . Atunci:
a) A1 ∪ A 2 = A1 + A 2 − A1 ∩ A 2 ;
b) A1 ∪ A 2 ∪ A 3 = A1 + A 2 + A 3 − A1 ∩ A 2 − A1 ∩ A 3 − A 2 ∩ A 3 + A1 ∩ A 2 ∩ A 3 ;
 n  n n
c)  ∪ A k  = ∑ A k − ∑ A i ∩ A j + ∑ A i ∩ A j ∩ A k − ... + ( −1) ∩ A k .
n +1
  k =1
 k =1  1≤ i < j≤ n 1≤ i < j< k ≤ n k =1
Demonstraþie
a) Fie m = card ( A1 ) , n = card ( A 2 ) , A 1 = {a1, a 2 , ...a m } ºi A 2 = {b1, b2 , ..., b n } .
Sã presupunem cã intersecþia A1 ∩ A 2 are p elemente. Fie acestea elementele
a1, a 2 , ..., a p din mulþimea A 1 care sunt comune ºi
mulþimii A 2 , adicã existã b1, b2 , ..., b p elemente din
A 2 astfel încât a1 = b1, a 2 = b2 , ..., a p = b p . m—p p n — p
Pentru numãrarea elementelor mulþimii A1 ∪ A 2
A1 A2
aranjãm elementele acesteia astfel:
A1 : a1, a 2 , ..., a p , a p +1, a p + 2 , ..., a m
A2 : b1, b2 , ..., b p b p +1, bp + 2 , ..., b n
A1 ∪ A 2 :

p elemente comune ( m −p) elemente situate (n −p) elemente situate
numai în A1 numai în A 2
Numãrul de elemente ale mulþimii A 1 ∪ A 2 se obþine astfel:

p + ( m − p ) + ( n − p ) = m + n − p.
Aºadar A 1 ∪ A 2 = m + n − p = A 1 + A 2 − A 1 ∩ A 2 .
b) Ne folosim de rezultatul punctului a) ºi de proprietãþile operaþiilor cu
mulþimi (asociativitatea reuniunii ºi intersecþiei ºi distributivitatea intersecþiei
faþã de reuniune).
Avem succesiv:
a) a)
A 1 ∪ A 2 ∪ A 3 = ( A 1 ∪ A 2 ) ∪ A 3 = A1 ∪ A 2 + A 3 − ( A1 ∪ A 2 ) ∩ A 3 =
a) a)
= A1 + A 2 − A1 ∩ A 2 + A 3 − ( A1 ∩ A 3 ) ∪ ( A 2 ∩ A 3 ) = A1 + A 2 − A1 ∩ A 2 + A 3 −
− A 1 ∩ A 3 − A 2 ∩ A 3 + ( A1 ∩ A 2 ) ∩ ( A 2 ∩ A 3 ) = A 1 + A 2 + A 3 − A 1 ∩ A 2 −
− A 1 ∩ A 3 − A 2 ∩ A 3 + A1 ∩ A 2 ∩ A 3 .
c) Pentru demonstraþie se foloseºte metoda inducþiei matematice.
Pentru n = 2, n = 3 egalitatea este adevãratã conform punctelor a) ºi b).
Presupunem egalitatea adevãratã pentru ( n − 1) ºi se demonstreazã pentru n.
Se va scrie A 1 ∪ A 2 ∪ ... ∪ A n −1 ∪ A n = ( A1 ∪ A 2 ∪ ... ∪ A n −1 ) ∪ A n ºi se va folosi
faptul cã proprietatea este adevãratã pentru douã mulþimi ºi pentru n — 1
mulþimi.
62
Probleme rezolvate
1. Dintr-o clasã de 30 de elevi, 14 elevi au participat la olimpiada de limba
românã, 12 elevi au participat la olimpiada de matematicã, iar 5 elevi au
participat la ambele olimpiade. Sã se afle câþi elevi nu au participat la
nicio olimpiadã.
Soluþie
Notãm R ºi M mulþimea elevilor care au participat la olimpiada de limba ro-
mânã, respectiv la olimpiada de matematicã. Mulþimea R ∩ M reprezintã mul-
þimea elevilor care au participat la ambele olimpiade.
Folosind principiul includerii ºi excluderii avem:
card ( M ∪ R ) = card ( M ) + card ( R ) − card ( M ∩ R ) = 12 + 14 − 5 = 21.
Aºadar, la cele douã olimpiade au participat 21 de elevi. Numãrul elevilor care
nu au participat la nicio olimpiadã este 30 − 21 = 9.
2. Pe un stadion sunt 60 de fanioane colorate cu alb, roºu ºi galben. 35 de

fanioane au pe ele culoarea galben, 25 au pe ele culoarea alb, 36 au pe
ele culoarea roºu, 16 au pe ele culorile alb ºi roºu, 18 au pe ele culorile
galben ºi roºu, iar 19 au pe ele culorile alb ºi galben. Câte fanioane au pe
ele cele trei culori?
Soluþie
Sã notãm A, R ºi G mulþimea fanioanelor care au pe ele culorile alb, roºu,
respectiv galben.
Rezultã cã A ∪ R ∪ G = A + R + G − A ∩ R − A ∩ G − R ∩ G + A ∩ R ∩ G.
Se obþine A ∩ R ∩ G = 60 − 25 − 36 − 35 + 16 + 19 + 18 = 17.
Aºadar, sunt 17 fanioane colorate cu cele trei culori.
TEOREMA 2 (Principiul produsului)

Fie A 1, A 2 , ..., A n mulþimi finite. Atunci:
a) A 1 × A 2 = A1 ⋅ A 2 ;
b) A 1 × A 2 × ... × A n = A 1 ⋅ A 2 ⋅ ... ⋅ A n .
Demonstraþie
a) Fie A 1 = {a1, a 2 , ..., a m } , A 2 = {b1, b2 , ..., b n } mulþimi cu m elemente, res-
pectiv n elemente. Pentru a numãra elementele produsului cartezian
A 1 × A 2 = {( x, y ) x ∈ A1 ∧ y ∈ A 2 } aranjãm elementele acestuia în urmãtorul
tabel:
( a1, b1 ) ( a1, b2 ) ................. ( a1, b n ) S-a obþinut un tablou cu
 m linii ºi n coloane. Nu-
( a 2 , b1 ) ( a 2 , b2 ) ................. ( a 2 , bn ) mãrul total de elemente

m linii .............................................................. . din tablou este m ⋅ n.

a m , b1 ) ( a m , b2 ) ................. ( a m , b n )
( Aºadar A1 × A2 = m ⋅ n = A1 ⋅ A2.

 n coloane
63
b) Demonstrãm afirmaþia prin inducþie matematicã dupã numãrul de mulþimi

n ∈ N, n ≥ 2.
Pentru n = 2 afirmaþia este demonstratã la punctul a).
Presupunem afirmaþia adevãratã pentru n = k:
A 1 × A 2 × ... × A k = A 1 ⋅ A 2 ⋅ ... ⋅ A k .
Demonstrãm egalitatea din enunþ pentru n = k + 1:
Avem A 1 × A 2 × ... × A k × A k +1 = ( A 1 × A 2 × ... × A k ) × A k +1 = A 1 × A 2 × .., × A k ⋅ A k +1 =
= A 1 ⋅ A 2 ⋅ ... ⋅ A k ⋅ A k +1, ceea ce trebuie arãtat.
Conform metodei inducþiei matematice, rezultã cã:
A 1 × A 2 × ... × A n = A1 ⋅ A 2 ⋅ ... ⋅ A n , ∀ n ≥ 2.
Problemă rezolvată
Într-un magazin sunt 5 bluze, 3 fuste ºi 4 jachete. În câte moduri se poate
forma o toaletã din câte o piesã din fiecare fel?
Soluþie
Fie A1 = {a1, a2 , a3 , a4 , a5 } , A 2 = {b1, b2 , b3 } , A 3 = {c1, c2 , c3 , c4 } mulþimea bluze-
lor, fustelor ºi a jachetelor.
O toaletã reprezintã un triplet (a , b , c ) ∈ A
i j k 1 × A 2 × A 3 , i = 1, 5, j = 1, 3, k = 1, 4.
Conform principiului produsului numãrul posibilitãþilor de a forma o toaletã
este 5 ⋅ 3 ⋅ 4 = 60.
Fie A o mulþime oarecare. Se ºtie cã mulþimea tuturor submulþimilor mulþimii

A se numeºte familia pãrþilor lui A, notatã P ( A ) , P ( A ) = {B B ⊂ A } .
Ne propunem sã numãrãm submulþimile unei mulþimi date.
TEOREMA 3 (Numãrul de submulþimi al unei mulþimi finite)

Fie A o mulþime finitã ºi n = card ( A ) .
Atunci card ( P ( A ) ) = 2 n.
Demonstraþie
Folosim metoda inducþiei matematice.
Fie N n = card ( P ( A ) ) .
Dacã A = ∅, atunci P ( A ) = {∅} , deci N 0 = 1 = 20.
Dacã A = {a1 } , atunci P ( A ) = {∅, A } , deci N1 = 2 = 21.
Dacã A = {a1, a 2 } , atunci P ( A ) = {∅, {a1 } , {a 2 } , A } , deci N 2 = 4 = 22.
Sã presupunem cã pentru o mulþime cu k elemente A = {a1, a 2 , ..., a k } , N k = 2 k .
Demonstrãm cã N k +1 = 2 k +1.
Fie A = {a1, a 2 , ..., a k , a k +1 } o mulþime cu k + 1 elemente.
Submulþimile mulþimii A se pot împãrþi în douã grupe distincte:
64
• grupa submulþimilor care nu conþin elementul a k +1, adicã numai sub-

mulþimi ale mulþimii {a1, a 2 , ..., a k } . Conform ipotezei de inducþie, acestea
sunt în numãr de 2k submulþimi.
• grupa submulþimilor care conþin elementul a k +1. Se observã cã aceste
submulþimi se obþin din submulþimile mulþimii {a1, a 2 , a 3 , ..., a k } adãu-
k
gând elementul a k +1. Astfel în aceastã grupã sunt 2 submulþimi.
Numãrul total de submulþimi ale mulþimii A este N k +1 = 2 k + 2 k = 2 k +1 ºi astfel
proprietatea este demonstratã ºi pentru k + 1.
Conform metodei inducþiei matematice rezultã cã N n = 2n , adicã
card ( P ( A ) ) = 2 n , ∀ n ∈ N.
Probleme rezolvate
1. Sã se determine numãrul de elemente ale mulþimii A, ºtiind cã mulþimile
A × A ºi P ( A ) au acelaºi numãr de elemente.
Soluþie
Fie n = card ( A ) . Atunci card ( A × A ) = n 2 ºi card ( P ( A ) ) = 2 n. Se obþine
2 n
ecuaþia n = 2 cu soluþiile n = 2, n = 4.
2. Într-un plan se considerã n drepte astfel încât oricare douã nu sunt
paralele ºi oricare trei nu sunt concurente. În câte regiuni împart aceste
drepte planul?
Soluþie
Fie a n numãrul de regiuni determinate de cele n drepte.
Pentru n = 1, se obþine a1 = 2, figura 1.
a1 = 2 a2 = 4 a3 = 7
I
d1
II
d1
d1 d2 III
d2 d3
Figura 1 Figura 2 Figura 3
Pentru n = 2, fie d1, d2 cele douã drepte. Ele împart planul în 4 regiuni, figura 2,
deci a 2 = 4.
Pentru n = 3, fie dreptele d1, d2 , d3 . Dreptele d1 ºi d2 determinã în plan 4 re-
giuni. Ele împart dreapta d3 în 3 porþiuni (I, II, III) care se aflã situate în trei
din regiunile determinate de acestea, figura 3.
65
Porþiunile I, II, III împart regiunile în care se aflã în alte douã regiuni. Aºadar,
numãrul regiunilor creºte cu 3 ºi se obþine: a 3 = a 2 + 3.
Avem: a1 = 2; a 2 = 2 + 2; a 3 = 2 + 2 + 3.
n ( n + 1)
Presupunem prin inducþie cã a n = 2 + 2 + 3 + 4 + ... + n = 1 + .
2
Demonstrãm aceastã egalitate prin inducþie matematicã dupã n.
Pentru n = 1, n = 2, n = 3 egalitatea este verificatã. Presupunem egalitatea
adevãratã pentru k drepte ºi demonstrãm cã rãmâne adevãratã pentru k + 1
drepte.
Fie d1, d2 , d3 , ..., d k , d k +1 drepte cu proprietãþile din enunþ. Dreptele
d1, d2 , ..., dk determinã a k regiuni, iar pe dreapta d k +1 determinã k + 1
porþiuni. Aceste ( k + 1) porþiuni împart regiunile în care se aflã în câte douã
regiuni.
Aºadar, numãrul de regiuni creºte cu ( k + 1) regiuni ºi avem:
k ( k + 1) ( k + 1) ( k + 2 )
a k +1 = a k + k + 1 = 1 + + k +1 =1 + .
2 2
n ( n + 1)
În concluzie, conform inducþiei matematice, a n = 1 + , ∀ n ∈ N.
2
EXERSARE
E1. Fie A ºi B douã mulþimi finite astfel 72 de elevi au fost numai la mare, iar
încât card ( A ∪ B) = 50, card ( A ∩ B) = 12, 98 de elevi au fost numai la munte?
card ( B ) = 18. Câte elemente are mul- E6. Dintr-un grup de 7 elevi, bãieþi ºi fete,
þimea A? Dar P ( A ) ? se pot forma 12 perechi, fiecare
pereche cuprinzând o fatã ºi un bãiat.
Câte fete ºi câþi bãieþi sunt în grup?
E2. Sã se determine card ( A ) în condiþiile
card ( A ∪ B ) = 104, card ( B \ A ) = 50, E7. Sã se determine câte numere de la
1 la 100 nu sunt divizibile nici cu 3,
card ( B ) = 54. nici cu 7.
E3. Fie A ºi B douã mulþimi astfel încât E8. Într-o clasã sunt 30 de elevi. 12 dintre
card ( A ∪ B ) = 80, card ( A \ B ) = 24, aceºtia participã la olimpiada de mate-
maticã, 16 elevi participã la olimpiada
card ( B \ A ) = 22.
de fizicã ºi 11 elevi participã la
Sã se determine card ( A ∩ B ) . olimpiada de informaticã. Se ºtie cã 8
elevi participã la olimpiadele de
matematicã ºi fizicã, 9 elevi participã
E4. Câte elemente are o mulþime dacã ea la olimpiadele de fizicã ºi informaticã,
are 1024 de submulþimi? 5 elevi participã la olimpiadele de
matematicã ºi informaticã, iar 5 elevi
E5. Un grup de 180 de elevi au fost plecaþi participã la toate olimpiadele. Sã se
în vacanþã la munte ºi la mare. Câþi determine câþi elevi nu au participat la
elevi au fost ºi la munte ºi la mare dacã nicio olimpiadã.
66
APROFUNDARE
A1. Fie A ºi B mulþimi finite. Sã se arate cã: A3. Fie n ∈ N, n ≥ 3. Sã se determine nu-
a) card ( B \ A ) = card ( B ) − card ( A ∩ B ) ; mãrul de diagonale ale poligonului con-
vex cu n laturi.
b) card ( A ∪ B ) ≤ card ( A ) + card ( B )
(Inegalitatea lui Boole). A4. În câte regiuni împart n drepte concu-
rente planul?
A2. Se considerã mulþimea A5. Se considerã un pãtrat. Mediatoarele
A = {1, 2, 3, ..., n + 1} , n ∈ N. laturilor împart pãtratul în alte pã-
Sã se determine: trate. Mediatoarele laturilor acestora
a) numãrul submulþimilor B ale lui A împart pãtratele obþinute în alte pã-
trate. În câte pãtrate este împãrþit
astfel încât {1, 2} ⊂ B;
pãtratul iniþial dupã n paºi?
b) numãrul submulþimilor B ale lui A cu
A6. Câte diagonale are o prismã cu baza un
proprietatea cã {2, 3} ⊂ B ⊂ {1, 2, 3, ..., n} .
poligon convex cu n laturi?
TESTE DE EVALUARE
Testul 1
1. Câte soluþii în intervalul [ −4, 1] are ecuaþia:
2 2
a) 3 [ x ] + 4 [ x ] − 4 = 0; b) 3 {x} + 4 {x} − 4 = 0 ? (1 p.)
2. Sã se determine [ − x, x ] ∩  − x 3 , x 3  , dacã x ∈ ( 0, + ∞ ) . (2 p.)

 
2
3. Dacã a, b, c sunt numere reale pozitive, sã se demonstreze cã ( a + b + c ) ≥
≥ 3ab + 3ac + 3bc. (2 p.)
4. Sã se arate cã »( p ∨ q ∨ r ) ↔ » p ∧ »q ∧ » r, unde p, q, r sunt propoziþii. (2 p.)
5. Sã se demonstreze prin inducþie matematicã egalitatea 1 ⋅ 5 + 2 ⋅ 8 + ... + n ( 3n + 2 ) =

n ( n + 1) ( 2n + 3 )
= , ∀ n ∈ N* . (3 p.)
2
6. Câte numere naturale mai mici sau egale cu 200 sunt divizibile cu 3 sau 5? (1 p.)
Testul 2
x+6
1. Fie x o aproximare a numãrului 6. Sã se arate cã numãrul este o aproximare
x +1
„mai bunã“ pentru 6. (1 p.)
2. Sã se determine intervalul [ a, b ] ºtiind cã sunt îndeplinite simultan condiþiile:

a 21
a) [ a, b ] ∩ Z = ∅; b) b − a − 1 = a 2 + b2 + − 2b + .
2 16
(1 p.)
67
3. Fie predicatele p ( x ) : „5x 2 + 9x − 2 = 0, x ∈ R“ ºi q ( x ) : „ x < 3, x ∈ R“. Sã se determine

domeniul de adevãr pentru:
a) p ( x ) ∨ q ( x ) , x ∈ Z; b) p ( x ) ∧ q ( x ) , x ∈ Z; c) »( p ( x ) ∨ q ( x ) ) , x ∈ Z.
(3 p.)
4. Sã se demonstreze cã 5 ⋅ 2 3n +1 + 3 3n + 2 ⋮ 19, ∀ n ∈ N. (3 p.)
5. Într-o instituþie sunt 5 birouri la un etaj ºi 6 birouri la alt etaj. În câte moduri pot
comunica telefonic aceste birouri?
(1 p.)
Testul 3
8
1. Se dau numerele a = , b = 15. Sã se determine:
15
a) aproximãrile zecimale prin lipsã ºi prin adaos ale lui a ºi b cu o eroare de 10 −3 ;
b) trunchierile de ordinul 3 ºi 5 ale numerelor ( − a ) ºi ( − b ) ;
c) rotunjirile la a doua ºi la a patra zecimalã a numerelor a ºi b.
(2 p.)
2. Fie a, b, c ∈ ( 0, + ∞ ) ºi abc = 1. Sã se demonstreze cã a + b + c + ab + bc + ca ≥ 6.

(1 p.)
3. Sã se rezolve ecuaþiile:

 2x + 6  1
a)  = 1; b) 3 {x} − [ x ] = . (2 p.)
 3  4
4. Se considerã numerele a1 , a 2 , ..., a n ºi b1 , b2 , ..., b n astfel încât a1 > a 2 > ... > a n ºi
b1 > b2 > ... > b n . Sã se demonstreze cã:
a1 b1 + a 2 b2 + ... + a n b n > a1 b n + a 2 b n −1 + ... + a n b1 .
(2 p.)
 4x − 5 
5. Câte elemente are mulþimea A ∪ B dacã A = x ∈ Z
x +1
{ }
∈ N ºi B = x ∈ N x − 2 ≤ 3 ?
 
(2 p.)
68
Algebră • II. FUNCŢII
II. FUNCÞII
1 ªIRURI DE NUMERE REALE
1.1. NOÞIUNEA DE ªIR DE NUMERE REALE

v DEFINIÞIE
• Un ºir de numere reale reprezintã o succesiune de numere reale
a1, a 2 , a 3 , ..., a n , ... realizatã dupã o anumitã regulã, fiecare numãr
ocupând un loc bine determinat.
Prescurtat, ºirul de numere reale a1, a 2 , ..., a n , ... se noteazã ( a n )n∈N
*
sau ( a n ) .
Numerele a1, a 2 , a 3 , ... se numesc termenii ºirului ( a n ) . Indicele fiecãrui
termen al ºirului aratã locul pe care-l ocupã acesta în succesiune ºi se numeºte
rang.
Astfel, a1 este termenul de rang 1, a 4 este termenul de rang 4 etc.
Termenul a n cu indicele n se numeºte termenul general al ºirului ( a n ) .
Se observã cã ºirul a1, a 2 , a 3 , ..., a n , ... este bine definit de urmãtoarea
corespondenþã dintre mulþimea N* ºi mulþimea R:
1 2 3 ... n ...
a1 a 2 a 3 ... a n ...
care asociazã fiecãrui rang n termenul a n .
Exemple de ºiruri
• ( a n ) : 1, 2, 3, 4, ..., n, ...;
• ( bn ) : 12 , 22 , 32 , 4 2 , ..., n2 , ...;
1 1 1 n 1
• ( cn ) : − 1, , − , , ..., ( −1) ⋅ , ...;
2 3 4 n
• ( x n ) : 1, 1, 2, 2, 3, 3, ...;
• ( yn ) : 0, 0, 0, 0, ... .
OBSERVAŢII
1. Un ºir de numere reale se numeºte ºir constant dacã toþi termenii sãi sunt
egali: a, a, a, a, ... .
2. Un ºir de numere reale nu trebuie confundat cu o mulþime, cel puþin din
douã motive:
69
— într-un ºir elementele se pot repeta, pe când într-o mulþime elementele
sunt distincte;
— ordinea elementelor unei mulþimi nu este esenþialã, pe când pentru un ºir
aceasta este esenþialã.
3. Dându-se un ºir ( a n ) nu trebuie confundat termenul general a n cu însuºi
ºirul ( a n ) .
4. În loc de „ºir de numere reale“ se poate spune simplu „ºir“.
Moduri de definire a unui ºir de numere reale

Pentru a defini (a prezenta) un ºir existã mai multe posibilitãþi.
1. ªiruri definite descriptiv

În aceastã situaþie se dau primul termen ºi câþiva dintre termenii
consecutivi care-l succed, astfel încât sã se poatã desprinde o regulã care sã
arate cum se obþine succesorul oricãrui termen al ºirului.
Exemple
• ( a n ) : 2, 4, 8, 16, 32, 64, ... .
Se observã cã regula de obþinere a oricãrui termen al ºirului (an ) este „scrierea puterilor
n
naturale consecutive ale lui 2“. Aºadar a n = 2 , n ≥ 1.
• ( bn ) : 1, 11, 111, 1111, 11111, ... .
Fiecare termen al ºirului este numãrul natural format cu atâtea cifre de 1 cât este rangul sãu.
Astfel a n = 111...1,
n ≥ 1.
n cifre
2. ªiruri definite cu ajutorul unei formule

Un ºir ( a n ) poate fi definit indicând o formulã a n = f ( n ) din care se obþine
orice termen al ºirului particularizând pe n, n ∈ {1, 2, 3, ...} .
Aceastã formulã se numeºte formula termenului general sau formula
termenului al n-lea.
Exemplu
• Fie ºirul ( a n ) astfel încât a n = 5n + 2, n ∈ N* .
Termenii ºirului se obþin dând lui n valorile 1, 2, 3, ... .
Astfel, a1 = 7, a 2 = 12, a 3 = 17, ..., a10 = 52, ... .
3. ªiruri definite printr-o relaþie de recurenþã

O relaþie de recurenþã este o formulã cu ajutorul cãreia se exprimã orice
termen al ºirului, începând de la un anumit rang, în funcþie de termenii
precedenþi (unul sau mai mulþi).
Exemple
1 2 
• Fie ºirul (an ) care verificã relaþia: a1 = 2, a n +1 =
 an +  , n ≥ 1. ªirul ( a n ) este definit
2 an 
cu ajutorul unei relaþii de recurenþã din care deducem fiecare termen în funcþie de precedentul.
70
1 2 3
Astfel, pentru n = 1, a 2 =  a1 +  = = 1,5; Leonardo Fibonacci
2 a1  2
(1170-1240),
1 2  17 matematician italian.
pentru n = 2, a 3 =  a2 + = = 1, 4166...; Pornind de la problema
2 a 2  12
înmulþirii iepurilor de
1 2  577 casã, în 1228, a obþinut
pentru n = 3, a 4 =  a3 + = = 1, 41421... .
2 a 3  408 ºirul ( fn ) .
• Fie ºirul ( fn ) definit prin f1 = f2 = 1, fn + 2 = fn +1 + fn , n ≥ 1.
ªirul ( fn ) se numeºte ºirul lui Fibonacci. Se obþine: f3 = 2, f4 = 3, f5 = 5, f6 = 8, ....
1.2. ªIRURI MÃRGINITE

n
Sã considerãm ºirul (an ) definit de a n = ( −1) , n ∈ N* . Se observã cã
a n ∈ {−1, 1} , ∀ n ∈ N* , deci termenii ºirului pot fi incluºi în intervalul [ −1, 1] .
v DEFINIÞIE
• ªirul (an ) este ºir mãrginit dacã existã un interval mãrginit [ a, b] care
*
conþine toþi termenii ºirului: a ≤ a n ≤ b, ∀ n ∈ N , (1).
Orice interval [ a, b ] este inclus într-un interval centrat în zero, de forma

[ −M, M ] astfel încât condiþia din definiþia ºirului mãrginit se poate scrie:
−M ≤ a n ≤ M, ∀ n ∈ N* , ceea ce este echivalent cu a n ≤ M, ∀ n ∈ N* .
Aºadar, ºirul ( a n ) este ºir mãrginit dacã ºi numai dacã existã un numãr
real M > 0, astfel încât a n ≤ M, ∀ n ∈ N* , (2).
Exemple de ºiruri mãrginite

1 1 1 1
• ªirul 1, , , ..., , ..., este mãrginit deoarece 0 ≤ ≤ 1, ∀ n ∈ N* .
2 3 n n
• ªirul 1, 0, − 1, 1, 0, − 1, 1, 0, − 1, ..., este mãrginit deoarece a n ≤ 1, ∀ n ∈ N* .
• ªirul constant a, a, a, a, ... este mãrginit.
ªirurile care nu sunt mãrginite se numesc ºiruri nemãrginite.
Exemple de ºiruri nemãrginite

• 1, 2, 3, 4, ..., n, ... (ºirul numerelor naturale nenule);
• −1, − 2, − 3, − 4, ..., − n, ... (ºirul numerelor întregi negative).
Temã
Folosind elemente de calcul cu predicate sã se formuleze condiþii ca un ºir sã fie
nemãrginit.
71
1. Sã se studieze mãrginirea ºirurilor definite prin:
n
n +1 n + ( −1)
a) a n = , n ∈ N* ; b) b n = , n ∈ N* .
3n + 1 n +1
Soluþie
n +1
a) Deoarece n ∈ N* , rezultã cã a n = > 0, ∀ n ∈ N* .
3n + 1
n +1
Din faptul cã n +1 < 3n +1, ∀ n ∈ N* , se obþine a n = < 1, ∀ n ∈ N.
3n + 1
Aºadar, a n ∈ [0, 1] , ∀ n ∈ N* , deci ºirul ( a n ) este ºir mãrginit.
n
n + ( −1)
n
n + ( −1)
b) Avem b n = ≤ = 1, ∀ n ∈ N* . Aºadar, b n ∈ [ −1, 1] , ∀ n ∈ N* ,
n +1 n +1
ceea ce înseamnã cã ( b n ) este ºir mãrginit.
2. Sã se arate cã urmãtoarele ºiruri sunt nemãrginite:

n2 n
a) ( a n ) : a n = ; b) ( b n ) : b n = ( −1) ⋅ n.
n +1
Soluþie
a) Termenul a n se scrie sub forma:
n2 n2 − 1 + 1 1
an = = = n −1 + > n − 1, ∀ n ∈ N* , (1).
n +1 n +1 n +1
Presupunem prin reducere la absurd cã ºirul ( a n ) este mãrginit. Rezultã cã
existã numerele a, b ∈ R astfel încât a ≤ a n ≤ b, ∀ n ∈ N* . Folosind relaþia (1)
rezultã cã n − 1 < a n ≤ b, ∀ n ∈ N* , (2). Pentru n = [ b ] + 2 avem cã n − 1 = [ b] + 1 > b,
în contradicþie cu relaþia (2). Aºadar ºirul ( a n ) este nemãrginit.
b) Demonstrãm cã ºirul ( b n ) este nemãrginit prin metoda reducerii la absurd.
Presupunem cã existã M>0 astfel încât b n ≤ M, ∀ n ∈ N* . Rezultã cã
*
n ≤ M, ∀ n ∈ N , care este o relaþie falsã pentru n = [ M ] + 2. Rãmâne adevãrat
cã ºirul ( b n ) este nemãrginit.
1.3. ªIRURI MONOTONE

Fie ( a n ) un ºir de numere reale.
v DEFINIÞII
• ªirul ( a n ) se numeºte monoton crescãtor dacã:
a1 ≤ a 2 ≤ a 3 ≤ ... ≤ a n ≤ a n +1 ≤ ..., (1).
72
• ªirul ( a n ) se numeºte monoton descrescãtor dacã:

a1 ≥ a 2 ≥ a 3 ≥ ... ≥ a n ≥ a n +1 ≥ ..., (2).
• ªirul ( a n ) se numeºte monoton dacã este monoton crescãtor sau monoton
descrescãtor.
• Dacã inegalitãþile (1) ºi (2) sunt inegalitãþi stricte, ºirul se va numi ºir
monoton strict crescãtor, respectiv monoton strict descrescãtor.
Exemple
• 1, 2, 3, 4, ..., n, … este ºir monoton strict crescãtor;
• −1, − 2, − 3, − 4, ..., − n, ... este ºir monoton strict descrescãtor;
• 1, 1, 2, 2, 3, 3, 4, 4, ... este ºir monoton crescãtor;
• a, a, a, a, … — ºirul constant este simultan monoton crescãtor ºi monoton descrescãtor;
• 1, 0, 1, 0, 1, 0, ... nu este ºir monoton.
Modalitãþi de a arãta cã un ºir este monoton

Fie ( a n ) un ºir de numere reale.
a) ªirul ( a n ) este monoton crescãtor dacã ºi numai dacã a n ≤ a n +1 , ∀ n ∈ N* .
b) ªirul ( a n ) este monoton descrescãtor dacã ºi numai dacã an ≥ an+1, ∀ n ∈ N* .
Fie ( a n ) un ºir de termeni pozitivi, a n > 0, ∀ n ∈ N* .
a n +1
c) ªirul ( a n ) este monoton crescãtor dacã ºi numai dacã ≥ 1, ∀ n ∈ N* .
an
a n +1
d) ªirul (an ) este monoton descrescãtor dacã ºi numai dacã ≤ 1,
an
∀ n ∈ N* .
Temã
Sã se formuleze criterii de a arãta cã un ºir este monoton strict crescãtor sau monoton
strict descrescãtor.
1. Sã se studieze monotonia ºirurilor cu termenul general:
3n + 2 1 3 5 2n − 1
a) a n = ; b) a n = ⋅ ⋅ ⋅ ... ⋅ .
n +1 2 4 6 2n
Soluþie
a) Determinãm semnul diferenþei a n +1 − a n .
3n + 5 3n + 2 1
Avem a n +1 − a n = − = > 0, ∀ n ∈ N* .
n+2 n +1 ( n + 1) ( n + 2 )
Aºadar, a n +1 > a n , ∀ n ∈ N* , deci ºirul este monoton strict crescãtor.
an+1  1 3 5 2n + 1   1 3 5 2n − 1 2n + 1
b) Avem an > 0 ºi =  ⋅ ⋅ ⋅ ... ⋅  :  ⋅ ⋅ ⋅ ... ⋅ = < 1, ∀ n ∈ N*.
an  2 4 6 2n + 2   2 4 6 2n  2n + 2
Rezultã cã ºirul ( a n ) este monoton strict descrescãtor.
73
2. Sã se studieze monotonia ºirului (an ) dat de relaþia de recurenþã

n
a1 = 3, a n +1 = 2a n + 3 , n ≥ 1.
Soluþie
Folosim metoda inducþiei matematice. Pentru n = 1, a 2 = 9 ºi a1 < a 2 . Presu-
punem cã a k −1 < a k ºi demonstrãm cã a k < a k +1 .
Avem a k = 2a k −1 + 3k −1 < 2a k + 3k = a k +1 .
Aºadar, a k < a k +1 . Conform principiului inducþiei matematice rezultã cã
a n < a n +1 , ∀ n ∈ N* , deci ºirul ( a n ) este ºir monoton strict crescãtor.
EXERCIŢII ªI PROBLEME
EXERSARE
E1. Sã se determine termenii a1, a2, a3 , a10, E5. Se dã ºirul definit descriptiv: 1, 4, 7,
10, 13, ... .
a n + 4 ai ºirului ( a n ) definit astfel:
a) Sã se scrie formula termenului general.
a) a n = 4n − 3; b) a n = 5 − 2n; b) Care dintre numerele 100, 298, 4891,
n 5n + 1 5237, 24850 sunt termeni ai ºirului ºi
c) a n = n + ( −1) ; d) a n = 2 ; ce rang au?
n +3
n
E6. Sã se studieze mãrginirea ºirurilor ( a n )
n + ( −1) 1
e) an = ; f) an = . date prin:
n
n − ( −1) n +1 + n 4 2n
a) a n = ; b) a n = ;
n+3 n +1
E2. Sã se determine termenii x 2 , x 3 , x 4 ºi
sã se exprime x n + 2 în funcþie de x n c) a n =
n2 + 2
; d) a n =
( −1)n ⋅ n ;
2n2 + 1 n+2
dacã:
n
a) x1 = 2, x n +1 = 3x n + 2, n ≥ 1; 2 +n
e) a n = ; f) a n = 2n + 3.
1 2n + 1
b) x1 = −1, x n +1 = x n + 4, n ≥ 1;
2 E7. Sã se studieze mãrginirea ºirurilor ( a n )
n dacã:
c) x1 = 4, x n = ⋅ x n −1 , n ≥ 2;
n+2  1  1  1 
a) a n = 1 −  1 −  ...  1 − ;
d) x1 = 2, x n +1 = x n + 2, n ≥ 1.  2 3  n + 1
1 1 1
E3. Sã se gãseascã formula termenului gene- b) a n = + + ... + ;
1⋅ 2 2 ⋅ 3 n ( n + 1)
ral pentru urmãtoarele ºiruri definite
descriptiv: 1 1 1
c) a n = + + ... + .
1 1 1 1 n +1 n + 2 2n
a) , , , , ...;
2 4 8 16 E8. Sã se studieze monotonia ºirurilor defi-
−2 3 − 4 5 − 6 nite prin:
b) , , , , , ...;
1 2 3 4 5 n2
a) a n = 5n − 2; b) a n = ;
1 1 1 1 n +1
c) , , , , ...;
1⋅ 3 2 ⋅ 4 3 ⋅5 4 ⋅ 6 n n ( n + 2)
d) 1, 5, 7, 17, 31, 65, 127, ...; c) a n = ; d) a n = ;
n2 + 1 n +1
e) 1, 5, 9, 13, 17, 21, 25, 29, ...;
1 1 1 1
f) 2, 5, 8, 11, 14, 17, 20, 23, ... . e) a n = + + + ... + ;
1 2 3 n
E4. Se dã ºirul (an ) , an = 2n2 − 3. Care din-  1 1   1 
f) a n = 1 −  1 − 2  ... 1 − n  ;
tre numerele 2005, 48669, 60201,  2 2   2 
72197 sunt termeni ai ºirului ºi ce rang
 1  1   1 
au? g) a n = 1 − 2  1 − 2  ... 1 − 2
.
 2  3   ( n + 1) 
74
APROFUNDARE
n ( n + 2) A7. Sã se studieze mãrginirea ºirurilor ( a n )
A1. Fie ºirul ( a n ) , a n = 2
.
( n + 1) dacã:
a) Sã se determine rangul termenilor  1 
a) a1 = 1, a n +1 = 1 −  a n , n ≥ 1;
35  n + 1
0,99, 0,9999, .
36 1
b) a1 = 3, a n +1 = ⋅ a n , n ≥ 1;
b) Sã se determine ºirul ( b n ) , b n = a1 ⋅ 4
⋅ a 2 ⋅ a 3 ⋅ ... ⋅ a n . c) a1 = 2, a n +1 = 2a n + 1, n ≥ 1.
A8. Sã se studieze monotonia ºirurilor date

n prin:
A2. Se dã ºirul ( a n ) , a n =
.
n +1 2n + α
a) a n = , α ∈ R;
a) Sã se determine ºirul ( b n ) astfel 3n + 1
încât a n +1 = a n + b n , ∀ n ≥ 1. 2n + 1
b) a n = , α ∈ R;
b) Sã se calculeze b1 + b2 + ... + b n . n + α2
αn + β
c) a n = , α, β ∈ R;
A3. Fie ºirul ( a n ) definit recurent prin: a1 = n+2
n
= 1, a 2 = 5, a n + 2 = a n +1 + 2a n , n ≥ 1. d) a n = n + α ( −1) , α ∈ R.
a) Sã se determine α, β ∈ R pentru care
n A9. Sã se studieze monotonia ºirurilor date
a n = α ⋅ 2 n + β ⋅ ( −1) , ∀ n ∈ N* .
prin relaþiile de recurenþã:
n
b) Sã se demonstreze cã an = 2n + ( −1) , a) a1 = 1, a n +1 = 3 + a n , n ≥ 1;
b) a1 = 0, ( 6 ) , 3a n +1 = 2a n , n ≥ 1;
∀ n ∈ N* .
c) a1 = 2, a n +1 = 2a n − 1, n ≥ 1;
A4. Se considerã ºirul (an ) ºi S = a1 + a 2 + d) a1 = 1, a n +1 = 1 + a n , n ≥ 1;
+... + a n suma primilor n termeni ai  1
e) a1 = 0, 5, a n +1 = 1 +  a n , n ≥ 1.
acestuia. Sã se determine formula  n
termenului general al ºirului, ºtiind cã
n ( 3n + 7 ) A10. Fie (an ) un ºir crescãtor. ªirul ( bn ) ,
Sn = , n ≥ 1.
2
bn = a 2n este monoton crescãtor? Dar
A5. Sã se determine formula termenului ge- ºirul ( c n ) , c n = a 5n ?
neral al ºirului definit prin:
a) x1 = 1, x n +1 = x n + n;
A11. ªirul ( a n ) de numere reale nenule este
b) x1 = 3, x n +1 = x n + 2n + 2;
monoton crescãtor. Sã se determine
c) x1 = 2, x n +1 = x 2n ; monotonia ºirului:
n 1
d) x1 = 1, x n +1 = ⋅ xn; a) ( b n ) , b n = ; b) ( c n ) , cn = 1 − a n ;
n +1 an
e) x1 = 1, x 2 = 4, x n +1 + x n −1 = 2 ( x n + 1) . 1
c) ( d n ) , d n = −a n ; d) ( x n ) , x n = 1 − .
an
A6. Sã se studieze mãrginirea ºirurilor de-
finite prin: A12. Sã se studieze monotonia ºi mãrgi-
1 1 1 nirea ºirului ( a n ) , dat prin a1 = 2,
a) an = + + ... + ;
2 +1 3+ 2 n +1 + n
a n +1 = 2 + a n , n ≥ 1.
2 n +1
b) a n = n2 + n; c) a n = n
.
1+ 2
75
2 TIPURI DE ªIRURI
2.1. PROGRESII ARITMETICE

Fie ºirul de numere reale (an ) definit prin relaþia de recurenþã a1 = 1,
a n +1 = a n + 3, n ≥ 1.
Sã determinãm câþiva termeni consecutivi ai ºirului (an ). Dând lui n
valorile 1, 2, 3, 4, ... se obþin termenii: a 2 = a1 + 3 = 4, a3 = a2 + 3 = 7, a 4 = a 3 +
+ 3 = 10, a 5 = a 4 + 3 = 13 etc.
Se observã cã fiecare termen al ºirului (an ) începând cu a 2 se obþine
din termenul precedent cãruia i se adunã acelaºi numãr 3.
v DEFINIÞIE
• Un ºir de numere reale în care orice termen, începând cu al doilea, se
obþine din termenul precedent adunat cu acelaºi numãr se numeºte
progresie aritmeticã.
Aºadar, progresia aritmeticã este un ºir (an ) definit de relaþia de

recurenþã de forma a n +1 = a n + r, ∀ n ≥ 1, unde r este un numãr real fixat,
numit raþie.
OBSERVAŢII
1. ªirul ( a n ) este progresie aritmeticã dacã diferenþa a n +1 − a n este constantã,
adicã nu depinde de n; ( a n +1 − a n = r, ∀ n ≥ 1) .
2. Progresia aritmeticã este bine determinatã dacã se cunosc primul termen
a1 ºi raþia r.
3. Pentru a indica faptul cã ºirul a1 , a 2 , a 3 , ... este o progresie aritmeticã se
foloseºte notaþia ÷ a1 , a 2 , a 3 , ... .
Exemple de progresii aritmetice

• ÷ 1, 2, 3, 4, 5, ... (raþia este r = 1 );
1 3 5 1
• ÷ , 1, , 2, , 3, ... (raþia este r = ).
2 2 2 2
Exerciţiu rezolvat
Sã se determine termenii a 2 , a 3 , a 4 ai progresiei aritmetice ( a n ) dacã:
1
a) a1 = −2, r = ; b) a1 = 1, a 2 = −3.
2
76
Soluþie
a) Folosind definiþia progresiei aritmetice se obþine:
3 1
a 2 = a1 + r = − ; a 3 = a 2 + r = −1; a 4 = a 3 + r = − .
2 2
b) Se determinã mai întâi raþia r = a 2 − a1 = −4. Din relaþia de recurenþã care
defineºte progresia aritmeticã, pentru n = 2, respectiv n=3 se obþine
a 3 = a 2 + r = −7, a 4 = a 3 + r = −11.
Denumirea de „progresie aritmeticã“ este datã de proprietatea care urmeazã.
TEOREMA 1
Un ºir ( a n ) este progresie aritmeticã dacã ºi numai dacã
a n −1 + a n +1
an = , ∀ n ≥ 2.
2
Aºadar, un ºir ( a n ) este progresie aritmeticã dacã ºi numai dacã orice
termen începând cu al doilea este media aritmeticã a termenilor vecini lui.
Demonstraþie
Suficienþa ( ⇒ )
Considerãm cã ºirul (an ) este progresie aritmeticã cu raþia r. Atunci
a n = a n −1 + r ºi totodatã a n = a n +1 − r, ∀ n ≥ 2. Însumând aceste relaþii se obþine
2a n = a n −1 + a n +1 , ∀ n ≥ 2 ºi concluzia se impune.
Necesitatea ( ⇐ )
a n −1 + a n +1
Considerãm ca ipotezã egalitatea a n = , ∀ n ≥ 2. Sã demonstrãm cã
2
(an ) este progresie aritmeticã. Din ipotezã rezultã egalitatea 2a n = a n −1 + a n +1 ,
∀ n ≥ 2, echivalentã cu a n − a n −1 = a n +1 − a n , ∀ n ≥ 2. Se deduce cã
a n +1 − a n = a n − a n −1 = a n −1 − a n −2 = ... = a 2 − a1 . Notând a 2 − a1 = r, rezultã cã
a n +1 − a n = r, ∀ n ≥ 1 sau încã a n +1 = a n + r, ∀ n ≥ 1, ceea ce înseamnã cã ºirul
(an ) este progresie aritmeticã.
Formula termenului general al unei progresii aritmetice

Fie ( a n ) o progresie aritmeticã cu primul termen a1 ºi raþia r.
Ne propunem sã determinãm un termen de rang oarecare n în funcþie de
termenul a1 ºi raþia r.
77
TEOREMA 2 (formula termenului general)

Într-o progresie aritmeticã ( a n ) cu raþia r, termenul general este dat de
formula: a n = a1 + ( n − 1) r, (1).
Demonstraþie
Folosim metoda inducþiei matematice pentru a arãta cã propoziþia:
P ( n ) : a n = a1 + ( n − 1) r, n ≥ 1, este adevãratã.
Pentru n = 1, a1 = a1 , deci P (1) este adevãratã.
Presupunem propoziþia P ( k ) adevãratã: a k = a1 + ( k − 1) r ºi demonstrãm cã
P ( k + 1) este propoziþie adevãratã: a k +1 = a1 + kr.
Într-adevãr, a k +1 = a k + r = a1 + ( k − 1) r + r = a1 + kr.
În concluzie, propoziþia P ( n ) este adevãratã pentru orice n ≥ 1, iar teorema
este demonstratã.
1. Se dã progresia aritmeticã 5, 8, 11, 14, ... .
a) Sã se determine a 30 , a 2004 , a 3n + 2 .
b) Al câtelea termen al progresiei este numãrul 77? Dar 6014?
Soluþie
a) Se observã cã raþia progresiei este r = 3 ºi a1 = 5. Aplicând formula
termenului general al progresiei aritmetice se obþine a 30 = a1 + 29 ⋅ r = 92,
a 2004 = a1 + 2003 ⋅ r = 6014 ºi a 3n +2 = a1 + ( 3n + 1) r = 9n + 8.
b) 77 = a1 + ( n − 1) ⋅ 3 ⇒ n = 25; 6014 = 5 + ( n − 1) ⋅ 3 ⇒ n = 2004.
2. ªirul ( a n ) este o progresie aritmeticã în care a 26 − 3a 8 = 10 ºi

2a 5 + a10 = 54. Sã se determine a1 ºi raþia r.
Soluþie
Cu ajutorul formulei termenului general al progresiei aritmetice se obþine:
( a1 + 25r ) − 3 ( a1 + 7r ) = 10 ºi 2 ( a1 + 4r ) + ( a1 + 9r ) = 54. Rezultã sistemul cu
 −2a1 + 4r = 10 a1 = 1
douã necunoscute  , cu soluþia  .
3a1 + 17r = 54 r = 3
Suma primilor n termeni ai unei progresii aritmetice

Fie ( a n ) o progresie aritmeticã cu raþia r ºi S n = a1 + a 2 + ... + a n suma
primilor n termeni ai acesteia.
TEOREMA 3
Suma primilor n termeni ai progresiei aritmetice ( a n ) este datã de
( a1 + a n ) n
formula: S n = , n ≥ 1, (1).
2
78
Demonstraþie
Demonstrãm formula (1) prin inducþie matematicã dupã n ∈ N* .
Pentru n = 1, S1 = a1, ceea ce este adevãrat.
( a1 + a k ) k ( a1 + ak+1 )( k + 1)
Presupunem cã S k = , k ≥ 1, ºi demonstrãm cã Sk +1 =
2 2
este o propoziþie adevãratã.
( a1 + a k ) ⋅ k
Avem succesiv: S k +1 = a1 + a 2 + ... + a k + a k +1 = S k + a k +1 = + a k +1 =
2
a1 + ( a k +1 − r )  ⋅ k + 2a k +1 a1k + ka k +1 − kr + a k +1 + ( a1 + kr ) ( a1 + a k +1 ) ( k + 1)
= = = ,
2 2 2
ceea ce trebuia demonstrat.
(a + an ) ⋅ n
Rezultã cã S n = 1 , ∀ n ≥ 1.
2
1. Sã se determine suma primilor 65 de termeni ai progresiei aritmetice:
17 7 11
−5, − ,− ,− , ... .
4 2 4
Soluþie
3
Raþia progresiei este r = , a1 = −5 ºi a 65 = 43.
4
( a + a 65 ) ⋅ 65
Rezultã cã S65 = 1 = 1235.
2
2. Sã se arate cã suma primelor n numere naturale impare este pãtrat perfect.
Soluþie
ªirul 1, 3, 5, 7, ... reprezintã o progresie aritmeticã cu a1 = 1 ºi r = 2. Atunci
( a1 + a n ) n (1 + 2n − 1) n
a n = a1 + ( n − 1) r = 2n − 1. Avem S n = = = n 2 , ceea ce
2 2
trebuia demonstrat.
Aºadar, reþinem cã 1 + 3 + 5 + 7 + ... + ( 2n − 1) = n 2 .
EXERSARE
E1. Sã se determine termenii de rang 10, E2. Sã se determine termenii x, y, z, t ai
15, 20 ai progresiei aritmetice: progresiei aritmetice: x, y, −21, z, −15,
a) −4, − 1, 2, 5, ...; t, ... .
b) 10, 6, 2, − 2, ...;
E3. Sã se determine termenul a10 al pro-
1 3
c) , 1, , 2, ...; gresiei aritmetice ( a n ) dacã:
2 2
2 2 a) a1 = −2, a 8 = 12;
d) − , − 2, ( 6) , − 4 , ... .
3 3 b) a 3 = 12, a 6 = 30;
79
c) a 2 = 48, a 24 = −150; b) a 3 = −4, S15 = −285;
1 a 2 + a 5 − a 8 = 10
d) a 25 = 450, r = − . c)  ;
3
a1 + a 6 = 17
E4. Se dau ºirurile definite prin termenul a + a 8 = 30
3n + 2 5 − 4n d)  4 ;
general: a n = , bn = , 10a1 − 4a 7 = −45
4 3
n a 2 + a 6 + a 9 = 45
n −1 ( −1) + 4n , e)  ;
cn = , dn = x n = n + 3 n. a 3 + a 7 + a10 = 54
n +1 2
Care dintre ele reprezintã o progresie  S 3 = 12
f)  ;
aritmeticã?  S 6 = 51
E5. Sã se determine suma primilor n ter-  S − S 4 + a 2 = 14
g)  2 ;
meni ai progresiei aritmetice a n dacã:  S 3 + a 3 = 17
a) a1 = −1, r = 3, n = 12; 5a 3 − 4a 8 = 179
b) a1 = 100, r = 2, n = 60; h)  .
2S 5 − 3S2 = 4
c) a 7 = 17, a 2 = 2, n = 50;
d) a 3 = −12, a 5 = 36, n = 20. E8. Fie ( a n ) ºi ( bn ) progresii aritmetice.
E6. Sã se determine raþia ºi suma primilor a) Sã se arate cã ºirul a1 + a2, a2 + a3, ...,
n termeni pentru progresia aritmeticã a n + a n +1, ... este progresie aritmeticã.
( a n ) dacã: b) ªirul ( cn ) , cn = a n + b n este progre-
a) a1 = 5, a 26 = 105, n = 26; sie aritmeticã?
b) a1 = −10, a n = −20, n = 6;
c) a 3 = 12, a14 = 144, n = 15; E9. Fie (an ) o progresie aritmeticã ºi S n
d) a1 = 10, a n = 8a + 90, n = 9. suma primilor n termeni. Sã se cal-

culeze:
E7. Sã se determine primul termen ºi raþia a) 3S100 − 3S 200 + S 300 ;
progresiei aritmetice ( a n ) dacã: b) 3 ( S n − S 2n ) + S 3n .
a) a 4 = 10, a 7 = 19;
APROFUNDARE
A1. Sã se determine o progresie aritmeticã A3. Sã se determine termenul general ºi
dacã: raþia unei progresii aritmetice dacã
a) suma primilor trei termeni este 27 ºi suma primilor n termeni este:
produsul acestora este 585; a) S n = 5n 2 + 3n; b) S n = 7n 2 − 5n;
b) suma primilor 5 termeni este 5 ºi
2
produsul lor este 280; c) S n = 3n 2 ; d) S n + S n +1 = ( n + 1) .
c) produsul primilor patru termeni este
105 ºi raþia este −4. A4. Sã se decidã dacã ºirul (an ) este pro-
gresie aritmeticã cunoscând suma S n a
A2. Sã se determine progresia aritmeticã primilor n termeni, dacã:
( x n ) în cazurile: a) S n = n 2 + 3n + 1; b) S n = n 3 + 2n;
 4x1x 3 = 3  x1x 4 + x 6 = 14
a)  ; b)  ; c) S n = 4n 2 + 4; d) S n = 4n 2 − 3n;
x 4 + x6 = 5  x1 + x 3 = 12 − x 5
e) S n = 2 ⋅ 3 n ; f) Sn = 5n2 + 3n − 1.
 S − S 4 = 14 − x 2  x 2 + x24 = 101
c)  2 ; d)  1 ; A5. Sã se calculeze sumele:
 x 3 + S 3 = 10  x 2 + x 6 = 20
a) S n = 1 + 3 + 5 + 7 + ... + ( 2n + 1) ;
 x + x 3 = 50
2 2
 x + x 4 = 16 b) S n = 3 + 7 + 11 + ... + ( 4n − 1) ;
e)  1 ; f)  2 .
 S 3 = 12  x1x 5 = 28 c) S n = 2x + ( 2x − 3 ) + ( 2x − 6 ) + ... +
+ ( 2x − 3n + 3 ) .
80
A6. Fie (an ) o progresie aritmeticã ºi S k a m ( n − p ) + a n ( p − m ) + a p ( m − n ) = 0.
suma primilor k termeni.
a) Sã se determine S m + n dacã a m = n A8. Sã se demonstreze cã ºirul (an ) este
ºi a n = m. progresie aritmeticã dacã ºi numai
1 1 1
b) Dacã S n = S m , m ≠ n, sã se calculeze dacã + + ... + =
a1a 2 a 2 a 3 a n −1a n
Sm + n .
n −1
A7. Fie (an ) o progresie aritmeticã. Sã se = , ∀ n ≥ 2.
a1a n
demonstreze cã:
2.2. PROGRESII GEOMETRICE

Fie ºirul de numere reale ( bn ) definit recurent astfel: b1 = 2,
b n = 2 ⋅ b n −1, n ≥ 2.
Dacã n ia succesiv valorile 2, 3, 4, 5, ... se obþin termenii: b2 = 2 ⋅ b1 = 22 ,
b3 = 2 ⋅ b2 = 23 , b4 = 2 ⋅ b3 = 24 , b5 = 2 ⋅ b 4 = 25 etc.
Se observã cã fiecare termen începând cu b2 se obþine din termenul
precedent prin înmulþirea cu acelaºi numãr fixat, anume 2.
v DEFINIÞIE
• Un ºir de numere reale al cãrui prim termen este nenul, iar fiecare termen
începând cu al doilea se obþine din termenul precedent prin înmulþirea cu
acelaºi numãr nenul se numeºte progresie geometricã.
Aºadar, ºirul ( b n ) este progresie geometricã dacã existã un numãr q ∈ R *
astfel încât b n = b n −1 ⋅ q, ∀ n ≥ 2. Numãrul real nenul q se numeºte raþia
progresiei geometrice.
OBSERVAŢII
1. Din definiþie rezultã cã ºirul ( b n ) este progresie geometricã dacã raportul
bn bn
este constant; = q, ∀ n ≥ 2.
b n −1 b n −1
2. Progresia geometricã este bine determinatã când se cunosc primul termen
ºi raþia.
..
3. Pentru progresia geometricã ( b n ) se poate folosi notaþia −.. b1, b2 , b3 , ... .
Exemple de progresii geometrice

..
• −
..
1, 2, 22 , 23 , 24 , ...; raþia este q = 2;
..
• −
..
3, − 3, 3, − 3, ...; raþia este q = −1.
81
1. Sã se determine termenii b3 , b4 , b5 ai progresiei geometrice ( bn ) dacã
3
b1 = ºi b2 = 6.
2
Soluþie
b2 3
ªtiind doi termenii consecutivi se poate determina raþia q = = 6 : = 4. Din
b1 2
formula de recurenþã b n = b n −1 ⋅ q, n ≥ 2, care defineºte progresia geometricã,
se obþine: b3 = b2 ⋅ q = 24; b 4 = b3 ⋅ q = 96; b5 = b4 ⋅ q = 384.
2. Sã se determine primii trei termeni ai progresiei geometrice:

x1, x 2 , x 3 , − 3 3, 9, − 9 3, ... .
Soluþie
Deoarece se cunosc cel puþin doi termeni consecutivi ai progresiei se obþine cã
x
raþia este q = 5 = − 3. Din formula de recurenþã x n = x n −1 ⋅ q, n ≥ 2, pentru
x4
x
n = 4 se obþine x 4 = x 3 ⋅ q, relaþie din care rezultã x 3 = 4 = 3. Analog,
q
x3 x
x2 = = − 3 ºi x1 = 2 = 1.
q q
ªi pentru progresia geometricã existã o proprietate care îi justificã într-un

fel denumirea.
TEOREMA 4
Un ºir ( bn ) de termeni pozitivi este o progresie geometricã dacã ºi
numai dacã pentru orice n ≥ 2, bn = bn −1 ⋅ bn +1 (orice termen începând cu
al doilea este media geometricã a termenilor vecini lui).
Demonstraþie
Suficienþa ( ⇒ )
bn +1
Dacã ( bn ) este progresie geometricã, atunci bn = bn −1 ⋅ q ºi bn = .
q
Înmulþind aceste egalitãþi între ele rezultã b2n = bn −1 ⋅ bn +1.
Deoarece bn > 0, ∀ n ∈ N* , din egalitatea anterioarã rezultã bn = bn −1 ⋅ bn +1 .
Necesitatea ( ⇐ )
Pentru ºirul ( bn ) cu termeni pozitivi avem proprietatea:
bn = bn −1 ⋅ bn +1 , ∀ n ≥ 2.
82
Aceasta este echivalentã cu b2n = bn −1 ⋅ bn +1, ∀ n ≥ 2, care se scrie sub forma

bn b
= n +1 , ∀ n ≥ 2.
bn −1 bn
bn
Rezultã cã raportul este constant (nu depinde de n), prin urmare ºirul
bn −1
( bn ) este progresie geometricã.
Formula termenului general al unei progresii geometrice

Fie ( bn ) o progresie geometricã cu primul termen b1 ºi raþia q. Sã gãsim
o formulã cu ajutorul cãreia sã se poatã obþine orice termen al progresiei
geometrice când se cunosc b1 ºi q.
TEOREMA 5
Într-o progresie geometricã ( bn ) cu raþia q, termenul general este dat
de formula: bn = b1 ⋅ q n −1 , n ≥ 1.
Demonstraþie
Se foloseºte metoda inducþiei matematice dupã n ∈ N* .
Pentru n = 1, egalitatea este evidentã.
Presupunem egalitatea adevãratã pentru k: bk = b1 ⋅ q k −1.
Demonstrãm cã egalitatea bk +1 = b1q k este adevãratã.
Într-adevãr, bk +1 = bk ⋅ q = b1 ⋅ q k −1 ⋅ q = b1 ⋅ q k , ceea ce trebuia demonstrat.
Conform principiului inducþiei matematice rezultã cã în progresia geometricã
( bn ) , bn = b1q n −1, ∀ n ≥ 1.
1 1
1. Pentru progresia geometricã 4, 2, 1, , , ... sã se determine termenii de
2 4
rang 28, 103 ºi n + 5.
Soluþie
1
Se observã cã b1 = 4 ºi q = . Aplicând teorema 5 se obþine:
2
1 1 1 1
b28 = b1 ⋅ q 27 = 4 ⋅ 27 = 25 ; b103 = b1 ⋅ q102 = 4 ⋅ 102 = 100 ;
2 2 2 2
n+4 n +2
 1   1 
bn + 5 = b1 ⋅ q n + 4 = 4 ⋅   =  .
2 2
2. Sã se determine progresia geometricã (an ) ºtiind cã a 5 − a1 = −15 ºi

a 4 − a 2 = −6.
83
Algebrã • II. FUNCŢII
Soluþie
Fie q raþia progresiei. Egalitãþile din enunþ se scriu sub forma a1q 4 − a1 = −15
( )( )
ºi a1q 3 − a1q = −6 sau încã a1 q 2 − 1 q 2 + 1 = −15 ºi a1q q 2 − 1 = −6. ( )
Împãrþind membru cu membru cele douã egalitãþi ( q ≠ ±1) se obþine relaþia
2
q +1 5 1
= cu soluþiile q1 = , q 2 = 2. Înlocuind într-una din egalitãþile
q 2 2
anterioare se determinã a1 = 16, respectiv a1 = −1.
Suma primilor n termeni ai unei progresii geometrice

Fie ( bn ) o progresie geometricã cu raþia q ºi S n = b1 + b2 + ... + b n suma
primilor n termeni ai acesteia.
Pentru calculul sumei S n se deosebesc douã cazuri:
a) Dacã raþia este q = 1, atunci progresia geometricã este un ºir staþionar
(constant) ºi b n = b1, ∀ n ≥ 1. În acest caz suma primilor n termeni este S n = nb1.
b) Dacã raþia este q ≠ 1 se poate proceda astfel:
S n = b1 + b2 + b3 + ... + b n −1 + b n = b1 + b1q + b1q 2 + ... + b1q n −1 =
( ) (
= b1 + q b1 + b1q + ... + b1q n − 2 = b1 + q S n − b1q n −1 . )
( )
Din aceastã egalitate se obþine S n (1 − q ) = b1 1 − q n , din care pentru
n
1− q
q ≠ 1 se obþine S n = b1 ⋅ .
1− q
Aºadar, suma primilor n termeni ai unei progresii geometrice ( bn ) cu
 n ⋅ b1 , dacã q = 1

raþia q este: S n =  1 − qn .
 b1 ⋅ , dacã q ≠ 1
 1− q
Exerciţiu rezolvat
Sã se calculeze sumele:
1 1 1 1
a) 1 + + + + ... + n ; b) A = 2 + 22 + 222 + ... + 222...2.

2 4 8 2 n cifre
Soluþie
a) Suma datã reprezintã suma primilor n + 1 termeni ai progresiei geometrice
1
cu raþia q = ºi b1 = 1. Aplicând formula sumei progresiei geometrice se
2
n +1
1
1− 
2   1 n +1 
obþine: S n +1 = = 2 1 −    .
1
1−   2  
2
84
b) Folosim scrierea în baza 10 a unui numãr natural ºi suma progresiei
geometrice. Avem succesiv:
( ) (
A = 2 + ( 2 ⋅ 10 + 2 ) + 2 ⋅ 10 2 + 2 ⋅ 10 + 2 + ... + 2 ⋅ 10 n −1 + 2 ⋅ 10 n − 2 + ... + 2 ⋅ 10 + 2 = )
101 − 1
( ) (
= 2 + 2 (10 + 1) + 2 102 + 10 + 1 + ... + 2 10 n −1 + 10 n −2 + ... + 10 + 1 = 2 ⋅ ) 10 − 1
+
102 − 1 10 3 − 1 10 n − 1 2
+2 ⋅
10 − 1
+2⋅
10 − 1
+ ... + 2 ⋅
10 − 1 9
(
= 10 + 10 2 + 10 3 + ... + 10 n − n = )
2 10 n − 1 
=  10 ⋅ − n .
9 9 
EXERSARE
E1. Sã se determine termenul de rang n al E4. Sã se decidã dacã este progresie geome-
progresiei geometrice: tricã un ºir ( a n ) cu termenul general:
1
a) 6, 18, 54, ...; b) 2, 1, , ...; 2n
2 a) a n = 2n ; b) a n = 2− n +1; c) a n = ;
3n
1 1 2 1
c) −1, , − , ...; d) 2, 1, , , ...; 3 −5
3 9 2 2 d) a n = ; e) a n = ;
4n ( −2 )n
6
e) 6, 3, , ... .
2 f) a n = 5n − 1; g) a n = 5n − 1.
E2. Sã se determine primii doi termeni ai
progresiei geometrice ( b n ) dacã: E5. Este progresie geometricã ºirul de nume-
a) b 8 = 256, q = 4; re reale cu suma Sn datã de formula:
2
b) b9 = 768, b11 = 3072; a) S n = ( n + 1) ; b) S n = 3 n − 9;
4 1 c) S n = 6 n +1 − 1; d) S n = 7 n − 7 ?
c) b10 = − ,q=− .
27 3
E3. Fie ( b n ) o progresie geometricã. Sã se de- E6. Sã se determine o progresie geometricã

termine suma S n a primilor n termeni ºtiind cã suma primilor trei termeni este
21, iar suma urmãtorilor trei termeni
dacã: este 168.
a) b1 = 3, q = 2, n = 6;
b) b1 = 2, 5, q = 1, 5, n = 5; n
c) b1 = 8, b3 = 2, n = 8;
E7. Fie ºirul ( bn ) , bn = 2 ( 3) , n ≥ 1.
a) Sã se demonstreze cã ( bn ) este
..
d) −
..
9, − 3, 1, ... ºi n = 7; progresie geometricã.
e) b1 = −1, n = 100, q = −1; b) Care dintre numerele 18, 36, 162 3,
f) b1 = 5, n = 12, q = 1; 486, 1 458 sunt termeni ai progresiei geo-
b 21 metrice ( bn ) ?
g) 11 = 512, n = 10, S 3 = ;
b2 2
h) b5 = 125b2 , n = 6, S 4 = 312.
APROFUNDARE
A1. Sã se determine primul termen ºi raþia a − a1 = 30 a = 64
progresiei geometrice ( a n ) dacã: a)  5 ; b)  6 ;
a 4 − a 2 = 12 a 4 = 16
85
a 2 + a 5 − a 4 = 10 A4. Sã se arate cã numãrul A este pãtrat
c)  ; perfect:
a 3 + a 6 − a 5 = 20 a) A = 999...9
4 00...
0 9;
a1 + a 2 + a 3 = 14 n cifre n cifre
d)  ;
a 2 + a 3 + a 4 = 28 b) A = 999...9
82 000...0
81.
n cifre n cifre
a 2 ( a 3 − a1 ) = 24
e)  ;
a 3 ( a 4 − a 2 ) = 96 A5. Fie (an ) o progresie geometricã. Este o
a1 + a 2 + a 3 = 26 progresie geometricã ºirul ( bn ) definit

f)  2 .
2 2 prin:
a1 + a 2 + a 3 = 364
a) b n = a 2n ; b) b n = a n + a n +1 ;
A2. Sã se determine n ∈ N astfel încât:
c) b n = a n ⋅ a n +1 ?
a) 1 + 2 + 4 + 8 + ... + 2 ⋅ 2 n = 131 071;
127 A6. Fie ( a n ) o progresie aritmeticã ºi ( bn ) o
b) 23 + 22 + 2 + ... + 2 3 − n = .
8 progresie geometricã, ambele având pri-
mul termen egal cu 3, a 4 = b3 ºi
A3. Sã se calculeze sumele:
a) 4 + 44 + 444 + ... + 444...4
; a4 + a6 − a2 = b4 . Sã se determine cele
n cifre douã progresii.
b) 1 ⋅ 2 + 2 ⋅ 22 + 3 ⋅ 23 + ... + n ⋅ 2 n ;
A7. Fie ( a n ) o progresie geometricã cu raþia 2.
2 3 n
1 1 1 1
c) 1 ⋅ + 2 ⋅   + 3 ⋅   + ... + n ⋅   ; Dacã termenilor a1 , a 4 , a 6 li se adaugã
2 2 2 2
18, 34, respectiv 16, numerele obþinute
d) 1 ⋅ x + 2 ⋅ x 2 + 3 ⋅ x 3 + ... + n ⋅ x n ; sunt în progresie aritmeticã. Sã se
e) 12 + 22 ⋅ x + 32 ⋅ x2 + ... + n2 ⋅ x n −1, x ≠ 1. determine progresia ( a n ) .
2.3. APLICAÞII
De foarte multe ori în probleme, dintr-o progresie aritmeticã sau dintr-o
progresie geometricã se foloseºte numai un numãr finit de termeni. În acest
sens au loc urmãtoarele rezultate.
v DEFINIÞIE
• Fie numerele reale a1, a 2 , ..., a n , n ≥ 3. Spunem cã aceste numere sunt în
progresie aritmeticã dacã ele reprezintã n termeni consecutivi ai unei progresii
aritmetice.
Exemplu
• Numerele 10, 12, 14, 16, 18, 20 sunt numere în progresie aritmeticã deoarece sunt termeni
consecutivi ai unei progresii aritmetice cu raþia 2.
Sã aplicãm definiþia de mai sus pentru cazul n = 3.

Fie a, b, c trei numere reale. Spunem cã numerele a, b, c (în aceastã ordine)
sunt numere în progresie aritmeticã dacã sunt termeni consecutivi ai unei
progresii aritmetice, adicã are loc oricare dintre urmãtoarele propoziþii:
a+c
b = (b este media aritmeticã a termenilor vecini lui);
2
∃ α ∈ R, ∃ r ∈ R astfel încât a = α, b = α + r, c = α + 2r;
∃ α ∈ R, ∃ r ∈ R astfel încât a = α − r, b = α, c = α + r.
86
Exerciţiu rezolvat
Fie x ∈ R ºi numerele 4x − 9, x 2 − 4, 2x + 1 numere în progresie aritmeticã.
Sã se determine x.
Soluþie
Din condiþia cã 4x − 9, x 2 − 4, 2x + 1 sunt în progresie aritmeticã se obþine
( 4x − 9 ) + ( 2x + 1)
egalitatea: x 2 − 4 = care conduce la ecuaþia 2x 2 − 6x = 0 cu
2
soluþiile x1 = 0, x 2 = 3.
Se pune acum problema: Ce condiþie trebuie sã îndeplineascã numerele a,
b, c pentru a fi termeni (nu neapãrat consecutivi) ai unei progresii aritmetice?
PROPOZIÞIA 1
Numerele distincte a, b, c sunt termeni ai unei progresii aritmetice dacã
b−a
ºi numai dacã raportul este numãr raþional.
c−b
Demonstraþie
Suficienþa ( ⇒ )
Presupunem cã numerele a, b, c sunt termeni ai unei progresii aritmetice ( a n )
cu raþia r ºi primul termen a1. Rezultã cã existã numerele k, l, m ∈ N astfel
încât a = a k +1, b = a l +1, c = a m +1. Folosind formula termenului general al
progresiei aritmetice avem: a = a1 + kr, b = a1 + lr, c = a1 + mr ºi astfel
b−a l−k
= ∈ Q. Astfel implicaþia directã este demonstratã.
c−b m−l
Necesitatea ( ⇐ )
b−a
Presupunem cã numerele a, b, c verificã condiþia ∈ Q. Sã considerãm,
c−b
b−a n
fãrã a restrânge generalitatea, cã a < b < c ºi = ∈ Q, n, m ∈ N* .
c−b m
Rezultã cã b ( m + n ) = nc + ma, (1).
c−a
Fie progresia aritmeticã ( a n ) cu a1 = a ºi r = .
m+n
c−a ma + nc (1) b ( m + n )
Atunci a n +1 = a1 + nr = a1 + n ⋅ = = = b ºi
m+n m+n m+n
c−a
a m + n +1 = a1 + ( m + n ) r = a + ( m + n ) ⋅ = c.
m+n
Aºadar, numerele a, b, c sunt termeni ai unei progresii aritmetice.
87
PROPOZIÞIA 2
Dacã numerele a1, a 2 , ..., a n sunt n numere în progresie aritmeticã
atunci a1 + a n = a k + a n − k +1, ∀ k ≥ 1 (suma termenilor extremi este egalã cu
suma termenilor egal depãrtaþi de cei extremi).
Demonstraþie
Prelucrãm fiecare membru al egalitãþii din concluzie, folosind formula
termenului general al progresiei aritmetice ºi avem:
a1 + a n = a1 +  a1 + ( n − 1) r  = 2a1 + ( n − 1) r;
a k + a n − k +1 =  a1 + ( k − 1) r  + a1 + ( n − k ) r  = 2a1 + ( n − 1) r, k ≥ 1.
Aºadar, a1 + a n = a k + a n − k +1 = 2a1 + ( n − 1) r, k ≥ 1 ºi propoziþia este adevãratã.
În continuare sunt date câteva rezultate referitoare la un numãr finit de

numere aflate în progresie geometricã.
v DEFINIÞIE
• Fie numerele reale b1, b2 , ..., bn , n ≥ 3. Spunem cã numerele b1, b2 , ..., b n
sunt în progresie geometricã dacã aceste numere sunt termeni consecutivi ai
unei progresii geometrice.
Exemplu
• Numerele 16, 32, 64, 128 sunt numere în progresie geometricã deoarece sunt termeni
consecutivi într-o progresie geometricã cu raþia q = 2.
Sã transpunem definiþia de mai sus pentru cazul n = 3.

Fie a, b, c trei numere reale.
Spunem cã numerele a, b, c sunt în progresie geometricã dacã sunt
termeni consecutivi ai unei progresii geometrice.
Ca urmare, are loc oricare dintre urmãtoarele propoziþii:
∃ q ∈ R* astfel încât b = aq, c = aq 2 ;
b2 = ac;
b c
= , a ≠ 0, b ≠ 0.
a b
Exerciţiu rezolvat
Sã se determine x ∈ R astfel încât numerele x − 6, 2x − 8, 5x + 1 sã fie în
progresie geometricã.
Soluþie
Se impune condiþia ca ( 2x − 8 )2 = ( x − 6 ) ( 5x + 1) care conduce la ecuaþia
2
x + 3x − 70 = 0 cu soluþiile x1 = −10, x 2 = 7, pentru care se obþin urmãtoarele
seturi de numere în progresie geometricã: −16, − 28, − 49, respectiv 1, 6, 36.
88
PROPOZIÞIA 3
Dacã b1, b2 , ..., bn sunt n numere în progresie geometricã atunci
b1 ⋅ b n = b k ⋅ b n − k +1, ∀ k ≥ 1. (Produsul termenilor extremi este egal cu produ-
sul termenilor egal depãrtaþi de cei extremi.)
Demonstraþie
Prelucrând cei doi membri ai egalitãþii din concluzie se obþine:
b1 b n = b12 q n −1, iar b k b n − k +1 = b1 ⋅ q k −1 ⋅ b1 ⋅ q n − k = b12 q n −1, k ≥ 1.
Aºadar b1 b n = b k bn − k +1, ∀ k ≥ 1.
Temã de proiect
Relaþii de recurenþã liniare de ordinul doi
a. Folosind cunoºtinþe despre progresii geometrice sã se determine termenul
general al ºirului (xn) definit astfel: x1 = a, x2 = b, xn+2 = α⋅ xn+1 + βxn, n ≥ 1, α, β∈ R.
b. ªirul lui Fibonacci.
EXERSARE
E1. Sã se determine x ∈ R astfel încât tri- E4. Un triunghi dreptunghic are mãsurile
pletul de numere sã fie în progresie unghiurilor în progresie aritmeticã. Ce
aritmeticã: mãsuri au acestea?
a) x − 4, x + 2, 2x + 2;
E5. O tribunã a unui stadion se compune
b) 3x − 10, 5x − 12, x 2 − 2; din 20 de rânduri ºi fiecare rând
urmãtor are cu 16 locuri mai mult
c) 2x 2 − x − 13, x 2 + x − 4, 2x 2 − 3x + 5;
decât rândul precedent. În ultimul rând
2
d) 5x − 2, ( 2x − 3 ) , 7x + 4; sunt 404 locuri. Câþi spectatori încap
în tribunã?
e) − x − 1, x − 1 , 5 + x;
f) 3x − 2 ; 3x + 1, 6x − 2. E6. Numerele 8, 15, 24 pot fi termeni ai
unei progresii aritmetice? Dar numerele
E2. Numerele a1 , a 2 , ..., a n sunt în progresie 5, − 4, − 12? În caz afirmativ, daþi exem-
aritmeticã. Sã se determine numãrul lor plu de o astfel de progresie.
dacã:
a) a n = 55, a 5 + a 2 = 32, 5, S15 = 412, 5; E7. Numerele 4 − 2x 2 , 5 − 3x, 5x 2 − 18,
b) S 4 = 48, S11 = 286, S n = 240. 3x 2 − 7 sunt în progresie aritmeticã.
E3. Sã se rezolve ecuaþiile: Sã se determine x ºi cele 4 numere.
a) 1 + 4 + 7 + ... + x = 117;
E8. Numerele y1 , y2 , ..., y n sunt în progre-
b) 1 + 8 + 15 + ... + x = 3075;
sie geometricã. Sã se determine numã-
c) ( 3x − 1) + ( 3x − 4 ) + ( 3x − 7 ) + ... +
rul acestora dacã:
+ ( 3x − 58 ) = 790; a) y1 = 3, y n = 96, S n = 189;
 1  9  17  1 31
d)  x +  +  x +  +  x +  + ... + b) y1 = 2, y n = , Sn = ;
 4  4  4  8 8
121  c) y1 = 1, y n = −512, S n = −341;

+x +  = 340. d) y n = 96, q = 2, S n = 189.
 4 
89
E9. Sã se determine x ∈ R astfel încât E10. Sã se determine 5 numere în progresie
fiecare triplet sã fie format din numere geometricã dacã suma primelor douã
în progresie geometricã: numere este 3, iar suma primelor trei
a) 3x − 1, x + 3, 9 − x; este 7.
b) 4; 3 + x; x 2 + 5x + 4, 25; E11. Sã se determine 6 numere în pro-

gresie geometricã dacã suma lor este
x x x+2
c) , , ; 360, iar raportul termenilor de rang 2
x+2 2 4−x 1
d) x + 1 , − 4, 3x + 5 ; ºi 4 este .
9
e) x − 1, x + 2 , 8x.
APROFUNDARE
A1. Sã se demonstreze cã dacã pãtratele b) x − 2, 5x + 1, x + 4;
lungimilor laturilor unui triunghi sunt
în progresie aritmeticã, atunci ºi  3x + 1 
c)  , 2x + 1, 4x + 1;
pãtratele medianelor sunt în progresie  5 
aritmeticã. Reciproc este adevãrat?  3x  5
d)  , 4x − 1,   , x ∈ N* .
 x + 1 
Indicaþie:
x
Formula medianei corespunzãtoare latu-
( )
rii a este: 4ma2 = 2 b2 + c2 − a2. A6. Sã se arate cã dacã a1 , a 2 , ..., a n sunt
A2. Câte laturi are un poligon convex dacã numere reale pozitive în progresie arit-
mãsurile unghiurilor interioare succe- meticã, atunci:
sive sunt în progresie aritmeticã cu 1 1
+ + ... +
primul termen 100° ºi raþia r = 10° ? a1 + a 2 a2 + a3
1 n −1
A3. O sferã care alunecã pe un plan înclinat + = , ∀ n ≥ 2.
a n −1 + a n a1 + a n
parcurge în prima secundã 0,4 m ºi în
fiecare din secundele urmãtoare cu 0,5 m
mai mult decât în secunda precedentã. A7. Sã se demonstreze cã numerele:
Ce distanþã a parcurs sfera dupã 25 de a) 2, 7, 11;
secunde?
b) 5, 11, 13;
A4. Sã se arate cã dacã numerele: c) 5, 6, 7 nu sunt termeni ai unei
a) a, b, c sunt în progresie aritmeticã, progresii aritmetice.
atunci a 2 − bc, b2 − ac, c2 − ab respec-
tiv a2 + ab + b2 , a2 + ac + c2 , b2 + bc + c2 A8. Fie a1 , a 2 , ..., a n , n numere în progre-
sunt numere în progresie aritmeticã; sie aritmeticã, n ≥ 3. Sã se arate cã
b) a, c, b sunt în progresie aritmeticã, a1 + 2a2 + 2a3 + ... + 2an−1 + an =
atunci ( a + 2b ) ( a + 2c ) ( b − c ) + ( b + 2a ) ⋅ = ( n − 1) ( a1 + a n ) .
⋅ ( b + 2c ) ( a − c ) = 0; Reciproc este adevãrat?
c) a 2 , b2 , c2 sunt în progresie aritme-
A9. Numerele b1 , b2 , ..., b n sunt în pro-
1 1
ticã atunci ºi numerele , , gresie geometricã. Câte numere sunt
a+b a+c dacã:
1  b 7 − b5 = 48 a 6 − a 4 = 216
sunt în progresie aritmeticã.
b+c  
a)  b5 + b6 = 48 ; b) a 3 − a1 = 8 ?
 S = 1 023 S = 40
A5. Sã se determine x ∈ R astfel încât ur-  n  n
mãtoarele numere sã fie în progresie
aritmeticã: A10. Sã se insereze între 9 ºi 243 douã
numere reale astfel încât cele 4 nu-
a) x − 1, 9x + 4, 2x;
mere sã fie în progresie geometricã.
90
A11. Sã se insereze între 2 ºi 16 ºase A16. Suma a 10 numere în progresie arit-
numere astfel încât cele 8 numere sã meticã este 145. ªtiind cã al patrulea, al
fie în progresie aritmeticã. doilea ºi al nouãlea termen sunt în
progresie geometricã, sã se determine
A12. Sã se arate cã urmãtoarele numere nu numerele.
pot fi termeni ai unei progresii geome-
trice: A17. Sã se arate cã dacã numerele a, b, c
a) 2, 3, 5; sunt în progresie geometricã, atunci:
b) 3, 5, 7; (
a) ( a + c ) ( b + c ) b2 + c2 − bc = )
c) 8, 6, 5. (
= b +c2 2
) ( ab + c ) ;
2
A13. Numerele x − 4, 12 − x, 3x, 10x − 6  1 1 1 

b) a 3 + b3 + c3 = a2 b2c2  3 + 3 + 3  ;
pot fi în progresie geometricã? Dar a b c 
numerele x − 8, 6x + 4, 3x + 2 ? 2 3
(
c) a 3 + b3 + c3 − 3abc ) = ( a2 − bc ) +
A14. Sã se determine numerele a1, a2, a3, a4 3 3
+ ( b2 − ac ) + ( c2 − ab ) .
ºtiind cã sunt în progresie aritmeticã,
iar a1 + 1, a 2 − 1, a 3 − 1, a 4 + 3 sunt
A18. Numerele x1 , x2 , ..., x n +1 sunt în pro-
în progresie geometricã.
gresie geometricã dacã ºi numai dacã:
A15. Numerele a, b, c sunt în progresie geo-
metricã ºi au suma 124. Numerele a,
( x12 + x22 + ... + x2n ) ( x22 + x23 + ... + x2n +1 ) =
2
b + 32, c sunt în progresie aritmeticã. = ( x1x 2 + x 2 x 3 + ... + x n x n +1 ) , ∀n ≥ 2.
Sã se determine a 2 + b2 + c2 .
TESTE DE EVALUARE
Testul 1
n2 + 1
1. Sã se studieze monotonia ºi mãrginirea ºirurilor ( a n ) , ( bn ) dacã a n = ºi b1 = 1,
n2 + 2
bn +1 = 4 + bn , n ≥ 1. (2p.)
2. În progresia aritmeticã (an ) cu raþia r, se ºtie cã a 25 = 18 ºi S25 = 300. Sã se

2
determine soluþiile ecuaþiei x − a1x − 32r = 0. (2p.)
n
3. Se considerã ºirul ( bn ) , bn = 2 ( 5) .
a) Sã se studieze monotonia ºi mãrginirea ºirului.
b) Sã se arate cã ( bn ) este progresie geometricã ºi sã se precizeze dacã numãrul 1250
este termen al sãu. (3p.)
4. Sã se arate cã numãrul a = 111...1555...5

6 este pãtrat perfect. (2p.)
n n −1
Testul 2
2n + α
1. Sã se determine monotonia ºi mãrginirea ºirului (an ) , an = , α ∈ R, discutând
n +1
dupã parametrul α. (2p.)
91
2. Se considerã ºirul ( xn ) ºi S n = x1 + x 2 + ... + x n . Sã se determine formula termenului

general x n ºtiind cã S n = ( 2n − 1) ( 3n + 2 ) + 2. (2p.)
3. Sã se determine patru numere în progresie geometricã ºtiind cã suma termenilor

extremi este egalã cu triplul mediei aritmetice a termenilor egal depãrtaþi de cei
extremi, iar primul termen este a, a ≠ 0. (3p.)
4. Fie a1 , a 2 , ..., a n , ... o progresie aritmeticã cu raþia r. Sã se arate cã pentru orice n ∈ N*
1 n ( n − 1) ( n + 1) r 2
are loc egalitatea: a12 + a 22 + ... + a 2n − ( a1 + a2 + ... + a n )2 = . (2p.)
n 12
3 FUNCŢII. LECTURI GRAFICE
3.1. REPER CARTEZIAN. PRODUS CARTEZIAN

Reper cartezian
Fie, în planul P , Ox ºi Oy douã axe y
perpendiculare, cu originea comunã O, pe care
s-a ales o unitate de mãsurã (de obicei aceeaºi) ºi
câte un sens numit sensul pozitiv (figura 1).
Ansamblul format din douã axe de coordo- 1

nate Ox, Oy, perpendiculare, se numeºte sistem
ortogonal de coordonate carteziene în plan sau
reper cartezian în plan ºi se noteazã xOy. O 1 x
Axa Ox se numeºte axa absciselor, iar axa Oy se numeºte axa

ordonatelor. Punctul O se numeºte originea reperului cartezian.
Orice punct de pe axele de coordonate are poziþia bine stabilitã prin
coordonata (abscisa) sa pe acea axã.
Fie M un punct oarecare în plan, iar M1 ºi M 2 proiecþiile ortogonale ale
acestuia pe axa Ox, respectiv Oy.
Punctul M1 are coordonata x pe axa y
Ox, astfel încât OM1 = x , iar punctul M 2 are
coordonata y pe axa Oy, astfel încât
M2(y) M(x, y)
OM2 = y .
Numerele reale x ºi y se numesc
coordonatele carteziene ale punctului M în
1
reperul cartezian xOy ºi se noteazã M ( x, y )
(se citeºte „M de coordonate x, y“). Prima
coordonatã se numeºte abscisã, iar a doua O 1 M1(x) x
coordonatã se numeºte ordonatã.
92
Aºadar, oricãrui punct M din plan i se asociazã în mod unic perechea
ordonatã ( x, y ) de numere reale, astfel încât proiecþia pe axa Ox a punctului M sã
fie un punct M1 ( x ) , iar proiecþia pe axa Oy a punctului M sã fie un punct M2 ( y ) .
Reciproc, oricãrei perechi ordonate ( x, y ) de numere reale i se asociazã un
unic punct M în plan astfel încât proiecþia sa pe axa Ox sã fie punctul cu
coordonata x, iar proiecþia pe axa Oy sã fie punctul cu coordonata y.
Produs cartezian
Noþiunea de produs cartezian se datoreazã matematicianului francez
René Déscartes (Cartensius) (1596-1650), fondatorul geometriei analitice.
Fie A ºi B douã mulþimi oarecare, nevide.
v DEFINIÞIE
• Se numeºte produs cartezian al mulþimilor A ºi B, mulþimea notatã A × B a
perechilor ordonate având primul element din A ºi al doilea element din B.
{
A × B = ( a, b ) a ∈ A ºi b ∈ B . }
Elementele produsului cartezian se numesc perechi ordonate sau cupluri.
OBSERVAŢII
1. Într-o pereche ( a, b ) ordinea elementelor este importantã. Astfel, dacã
a ≠ b, atunci ( a, b ) ≠ ( b, a ) .
2. Douã perechi ordonate sunt egale dacã ºi numai dacã au respectiv aceleaºi
componente: ( a, b ) = ( c, d ) ⇔ a = c ºi b = d.
3. Nu trebuie confundatã perechea ( a, b ) cu mulþimea {a, b} .
Astfel, ( a, b ) ≠ {a, b} .
Exerciţiu rezolvat
Fie mulþimile A = {0, 1} , B = {−1, 2, 1} . Sã se determine A × B ºi B × A.
Soluþie
A ×B = {( a, b ) } {( 0, − 1) ; ( 0, 2 ) ; ( 0, 1) ; (1, − 1) ; (1, 2 ) ; (1, 1)} .
a ∈ A ºi b ∈ B =
B × A = {( x, y ) x ∈ B ºi y ∈ A} = {( −1, 0 ) ; ( −1, 1) ; ( 2, 0 ) ; ( 2, 1) ; (1, 0 ) ; (1, 1)} .
o COMENTARII
• Se observã cã ( 0, − 1) ∈ A × B ºi ( 0, − 1) ∉ B × A. Aºadar A × B ≠ B × A, deci
produsul cartezian nu este comutativ.
• Aºa cum s-a definit produsul cartezian pentru 2 mulþimi, se poate defini
produsul cartezian pentru n mulþimi.
• Produsul cartezian al mulþimilor A1, A 2 , A 3 , ..., A n este mulþimea:
93
 Algebrã • II. FUNCŢII
A 1 × A 2 × A 3 × ... × A n = {( a , a
1 2 }
, a 3 , ..., a n ) a1 ∈ A1, a 2 ∈ A 2 , a 3 ∈ A 3 , ..., a n ∈ A n .
Dacã A = B, mulþimea A × B se noteazã A 2 (se citeºte „A doi“).

Dacã A1 = A 2 = ... = A n , atunci A1 × A 2 × ... × A n se noteazã A n (se citeºte „A n“).
Reprezentarea prin puncte a unui produs cartezian

Fie A ºi B submulþimi de numere reale ºi produsul cartezian A × B =
= {( a, b ) a ∈ A, b ∈ B . }
Fixând în plan un reper cartezian, fiecãrei perechi ordonate ( a, b ) ∈ A × B
îi corespunde în plan un unic punct M ( a, b ) .
v DEFINIÞIE
• Se numeºte reprezentare geometricã sau reprezentare graficã a produsului
cartezian A × B în plan, mulþimea tuturor punctelor M ( a, b ) din plan cu
proprietatea cã ( a, b ) ∈ A × B.
Exemple
• Produselor carteziene A × B ºi B × A din exerciþiul rezolvat anterior le corespund
reprezentãrile geometrice din figurile 1 ºi 2 de mai jos.
y Figura 1
y y
Figura 2 Figura 3
2 D C
2
1 1
1 A B
O 1 x —1 O 1 2 x O 1 3 x
—1 —1
• Fie mulþimile de numere reale E = [1, 3 ] ºi F = [1, 2 ] .

Atunci E × F = {( x, y ) }
x ∈ [1, 3] ºi y ∈ [1, 2 ] . Reprezentarea geometricã a mulþimii E × F este
suprafaþa dreptunghiularã [ ABCD] cu vârfurile A (1, 1) , B ( 3, 1) , C ( 3, 2 ) , D (1, 2 ) .
 OBSERVAŢIE
• Dacã A = B = R, atunci produsul cartezian al mulþimilor A, B este
R×R = {( x, y ) x ∈ R, y ∈ R . }
Se obiºnuieºte sã se noteze R × R = R 2 (se citeºte „R doi“).
94
Reprezentarea geometricã a mulþimii R × R este planul.
De aceea, planul în care s-a fixat un reper cartezian se numeºte planul real.
Condiþii algebrice pentru puncte aflate în cadrane

Un reper cartezian xOy în plan determinã o împãrþire a planului în patru
unghiuri drepte.
Interioarele acestor unghiuri se numesc cadrane, notate I, II, III, IV.
Caracterizarea algebricã a punctelor situate în y
cadrane este urmãtoarea:
{
I = M ( x, y ) x > 0, y > 0} ; II I
II = {M ( x, y ) x < 0, y > 0} ;
O
III = {M ( x, y ) x < 0, y < 0} ; x
IV = {M ( x, y ) x > 0, y < 0} . III IV
Exemple
1 1 1
• A ( −2, 4 ) ∈ II; B  3,  ∈ I; C  −6, −  ∈ III; D  , − 10  ∈ IV.
 2  3  10 
3.2. DREPTE ÎN PLAN DE FORMA x = m SAU y = m , m ∈R

Fie m ∈ R un numãr fixat ºi A = {m} , B = R.
• Sã considerãm produsul cartezian A × B. Rezultã A × B = {m} × R =

= {( x, y ) }
x = m ºi y ∈ R sau A × B = {m} × R = {( m, y ) y ∈R .}
Aºadar, elementele produsului cartezian {m} × R au specificul cã prima
componentã este constantã, egalã cu m, iar a doua componentã a acestora
este variabilã, y ∈ R.
Ca urmare, reprezentarea geometricã a produsului cartezian {m} × R
este mulþimea tuturor punctelor din plan de forma M ( m, y ) , unde m este o
constantã realã ºi y parcurge R, figura 1.
Aceastã mulþime reprezintã o y y
dreaptã paralelã cu axa Oy dusã prin
diviziunea m a axei Ox. M(m,y) M(m,y)
Caracterizarea algebricã a
punctelor unei drepte paralele cu axa
Oy este datã de ecuaþia x = m, m ∈ R. O m x m O x
În particular, pentru m = 0 se
Figura 1
obþine ecuaþia x = 0, care reprezintã
ecuaþia axei Oy.
{
Putem scrie: Oy = M ( x, y ) x = 0, y ∈ R = M ( 0, y ) y ∈ R . } { }
95
• Sã considerãm produsul cartezian B × A.
{
Avem: B × A = R × {m} = ( x, y ) x ∈ R ºi y = m = } {( x, m ) x ∈R . }
Se observã cã elementele produsului cartezian R × {m} au prima compo-
nentã un numãr real x variabil, iar a doua componentã este constantã, egalã cu m.
Reprezentarea geometricã a mulþimii R × {m} este mulþimea tuturor punc-
telor din plan de forma M ( x, m ) , unde x este un numãr real, iar m este o
constantã realã, figura 2.
Aceastã mulþime reprezintã o
dreaptã paralelã cu axa Ox dusã prin y y
diviziunea m a axei Oy. M(x, m) m
Caracterizarea algebricã a punc- O x
telor unei drepte paralele cu axa Ox este O
datã de ecuaþia: y = m, m ∈ R.
x m M(x, m)
În particular, dacã m = 0 se obþine
ecuaþia y = 0, care reprezintã ecuaþia Figura 2
axei Ox. Putem scrie Ox = M ( x, y ) { } {

x ∈ R, y = 0 = M ( x, 0 ) x ∈R . }
EXERSARE
E1. Se dau mulþimile A = {−2, 1} , E6. Fie A = {1, 2, 3, ..., 100} .
B = {−1, 0, 3} . a) Câte elemente au mulþimile:
a) Sã se determine A × B, B × A, A × A, B= {( x, y ) ∈ A × A x = par, y = impar ;}
B × B. C = {( x, y ) ∈ A × A x ⋮ 3 ºi y ⋮ 5 ?}
b) Reprezentaþi în plan produsele carte-
ziene de la a). b) Care este probabilitatea ca luând la
întâmplare douã numere a ºi b din A,
E2. Pe tabla de ºah se aflã un nebun pe poziþia primul sã fie par, iar al doilea impar?
( e, 3 ) , un cal pe 8
poziþia ºi un
7 E7. Fie A = {4} ºi B = R.
( d, 4 ) 6 T
turn pe poziþia 5 a) Sã se descrie mulþimile A × B ºi B × A.
4 C b) Sã se reprezinte grafic mulþimile de
( g, 6 ) . Sã se scrie 3 la a).
N
toate poziþiile pe ca- 2
re le pot ocupa pie- 1 E8. Fie A = {−2} , B = [ −3, 3 ] , C = {2} .
sele la o mutare a b c d e f g h
corectã. a) Sã se descrie mulþimile A × B, B × A,
C × B, B × C.
E3. Sã se determine mulþimile A ºi B ºtiind cã: b) Sã se reprezinte grafic mulþimile de
A × B = {(1, 2) ; ( 0, 2) ; (1, 4) ; (1, 3) ; ( 0, 4) ; ( 0, 3)} . la a) pe acelaºi desen.
E4. Se dau mulþimile A = {0, 1, 2} , B = {a, b, c} .

E9. Sã se reprezinte în plan dreptele de ecu-
Sã se determine a, b, c astfel încât 7
A × B = B × A. aþie x = 4, x = − , y = 5, y + 6 = 0,
2
E5. Sã se reprezinte grafic în plan A × B, 1
2x + 1 = 0, 4y − 8 = 0, 2y + 6 = 0, 3 − x = 0.
B × A, A × A, B × B, dacã: 2
a) A = [1, 3 ] ; B = {1, 2, 4} ;
b) A = [ −1, 3 ] ; B = [1, 2 ] .
96
 Algebrã • II. FUNCŢII
E10. Se considerã urmãtoarele reprezentãri y
grafice (figura 2).
Lecturaþi graficele ºi reconstituiþi mul-
d1 H A B
þimile care au aceste reprezentãri gra-
fice.
1
G C
E11. În reperul cartezian xOy se considerã mul-
þimile de puncte din plan d1 , d2 , d3 , d4 .
O 1 x
d2
a) Sã se descrie aceste mulþimi ca produs F E D
cartezian ºi cu ajutorul unei ecuaþii.
b) Sã se caracterizeze algebric punctele
A, B, C, D, E, F, G, H (figura 1). d3 Figura 1 d4
y y y
1
1 1
1
O 1 x O x O 1 x
Figura 2
APROFUNDARE
A1. Se ºtie cã mulþimea A are douã ele- B= {( x, y ) x = 2y ; }
mente, mulþimea B are trei elemente ºi
cã sunt adevãrate propoziþiile: C = {( x, y ) y =x+2 ; }
( a, 1) ∈ A × B, ( a, a ) ∈ A × B, ( 3, 2 ) ∈ B × A, D = {( x, y ) x divide y ; }
( 5, 3 ) ∈ A × B ºi a + 1 ∈ B. Sã se deter-
E = {( x, y ) x+y =5 . }
mine cele douã mulþimi.
A5. Sã se determine mulþimile A ºi B dacã
A2. Se considerã mulþimile A = [1, 2] ∪ [ 3, 4] , sunt îndeplinite simultan condiþiile:
B = {1, 2} ∪ [ 3, 4 ] . a) {1, 2} × B ⊂ A × A;
a) Sã se descrie mulþimile A × A, B × B, b) {1, 2} × A ⊂ B × B;
A × B, B × A. c) A × B ⊂ {1, 2, 3} × {1, 2, 3, 4} .
b) Sã se reprezinte geometric produsele
carteziene de la a). A6. Se dau mulþimile:
 3n2 − 2n + 1 
A3. Sã se reprezinte grafic mulþimile: A =  x ∈ Z ∃ n ∈ Z, x =  ºi
a) {−2, 2} × R; R × {−3, 3} ; R × [ −2, 2] ;  n2 + 1 
[ −3, 3 ] × R; B = {x ∈ R x ≥ 1 ºi x ≤ 3} .
b) R × [ 0, +∞ ) ; [ 0, +∞ ) × R; R × ( −∞, 0 ] ; a) Sã se determine mulþimile A, B, A × A,

A × B, B × A, B × B.
( −∞, 0 ] × R; b) Sã se reprezinte în plan aceste mulþimi.
c) ( [ − 2, − 1] ∪ [1, 2 ] ) × R ;
A7. Fie mulþimile
R × ({− 2, 1} ∪ [ 2, 3 ] ) .
{
A = ( x, y) ∈ R2 x4 − 4x2 + y2 − 4xy + 16 = 0 }
A4. Se dã mulþimea A = [ −4, 4 ] ∩ Z. Sã se de-
termine urmãtoarele submulþimi ale pro-
ºi B = {( x, y ) ∈ R 2
}
y = 2x . Sã se deter-
dusului cartezian A × A ºi sã se repre- mine mulþimea A ºi sã se verifice dacã
zinte geometric: A ⊂ B.
97
3.3. NOÞIUNEA DE FUNCÞIE

Noþiunea de funcþie. Elemente ale funcþiei
Noþiunea de funcþie este una dintre cele mai importante obiecte cu care
opereazã matematica.
O serie de procese ºi fenomene întâlnite în fizicã, chimie, economie, biologie
ºi alte domenii depind de alte procese ºi fenomene dupã anumite reguli.
În limbajul obiºnuit se spune cã aceste procese ºi fenomene sunt funcþie
de celelalte.
Sã analizãm urmãtoarele douã procese.
a) Tabelul de mai jos indicã modul în care variazã perimetrul P al unui
pãtrat cu latura x când aceasta creºte de douã, cinci, opt, zece, cincisprezece ori.
Latura x 1 2 5 8 10 15
Perimetrul
4 8 20 32 40 60
P = 4x
b) În graficul alãturat este con- t° Figura 1

semnatã temperatura unui pacient în
primele 8 ore dupã începerea unei 41
anumite terapii (figura 1). 40
39
38
OBSERVAŢII
37
1. Perimetrul pãtratului este funcþie
36
de latura sa. Temperatura pacien-
tului este funcþie (depinde) de ora la 1 2 3 4 5 6 7 8 nr. ore
care s-a fãcut constatarea.
2. Din analiza modelului matematic al celor douã procese se constatã cã se
lucreazã cu douã mulþimi de numere între care existã o anumitã
corespondenþã (asociere). O astfel de corespondenþã este avutã în vedere în
operaþia de definire a noþiunii de funcþie.
• Fondatorii noþiunii de
v DEFINIÞIE funcþie sunt matematicienii
Isaac Newton (1643-1727),
• Fie A ºi B douã mulþimi nevide. Se spune cã Gottfried W. Leibniz
s-a definit o funcþie pe mulþimea A cu valori (1646-1716), Leonhard
în mulþimea B dacã printr-un anumit pro- Euler (1701-1783)
cedeu (lege, corespondenþã), notat cu f, fiecã- • Termenul de funcþie îºi are
originea în limba latinã,
rui element x din A îi corespunde un singur functio = realizare,
element y din B. îndeplinire
Elemente de limbaj legate de definirea unei funcþii

1. a) Mulþimea A pe care funcþia este definitã se numeºte domeniul de
definiþie al funcþiei.
b) Mulþimea B în care funcþia ia valori se numeºte codomeniu sau
domeniul valorilor funcþiei.
98
c) Procedeul f prin care fiecãrui element x ∈ A îi corespunde un unic
element y ∈ B se numeºte lege de corespondenþã.
Elementul y se va nota y = f ( x ) ºi se numeºte valoarea funcþiei în x
sau imaginea lui x prin f, iar x se numeºte preimaginea lui y prin f.
Mulþimea tuturor valorilor funcþiei se noteazã f ( A ) .
{
Aºadar, f ( A ) = f ( x ) x∈A . }
2. Noþiunea de funcþie presupune existenþa unui triplet ( A, f, B ) format
din douã mulþimi nevide ºi o lege de corespondenþã care asociazã fiecãrui
element x ∈ A un singur element y = f ( x ) din B.
De aceea, pentru o funcþie datã de tripletul ( A, f, B ) se foloseºte scrierea
f f
f : A → B sau A → B sau x → y, x ∈ A, y ∈ B ºi se citeºte „f definitã pe A cu
valori în B“, respectiv „funcþia f asociazã elementului x ∈ A elementul y ∈ B“.
3. O funcþie f : A → B se mai numeºte ºi aplicaþie a lui A în B.
4. Legea de corespondenþã a funcþiei se noteazã de obicei cu literele f, g,
h, ..., f1, f2 , f3 , ... sau alte simboluri.
5. Uneori, pentru a simplifica scrierea dar ºi limbajul, pentru o funcþie se
indicã numai legea de corespondenþã f, celelalte elemente rezultând din
context.
Exemple de funcþii
Vom valorifica cele douã fenomene care au precedat definiþia funcþiei.
• Dependenþa dintre latura pãtratului ºi perimetrul sãu defineºte o funcþie
f : {1, 2, 5, 8, 10, 15} → {4, 8, 20, 32, 40, 60} cu ajutorul urmãtoarei reguli: 1 → 4, 2 → 8,
5 → 20, 8 → 32, 10 → 40, 15 → 60.
Aceastã regulã poate fi exprimatã cu ajutorul unei formule care permite determinarea
elementului f ( x ) când se cunoaºte x, anume: f ( x ) = 4x.
Aceeaºi regulã poate fi prezentatã sub forma
unui tabel de valori precum tabelul alãturat: x 1 2 5 8 10 15
f (x) 4 8 20 32 40 60
• Graficul din figura 1 prezintã evoluþia tempe-
raturii unui pacient pe un interval de timp de
lungime 7. Se poate defini o funcþie pe un interval de timp [1, 8] cu valori în intervalul de
numere reale [ 36°, 41°] , (temperatura în grade Celsius): f : [1, 8] → [36°, 41°] .
O formulã care sã descrie evoluþia temperaturii în orice moment nu poate fi încã precizatã,
dar simpla lecturã a graficului dã posibilitatea de a aprecia fenomenul, sau de a citi
temperatura la diferite momente.
De exemplu, la ora douã temperatura a fost de 39°. Cea mai mare temperaturã a fost de 40°
pe intervalul de timp [ 4, 6 ] . În intervalul [7, 8] temperatura a fost staþionarã, de 38° etc.
99
Exemple de corespondenþe care nu sunt funcþii

Trebuie sesizat faptul cã, dându-se douã mulþimi nevide nu orice relaþie stabilitã între
elementele acestora defineºte o funcþie.
Ne vom convinge de acest lucru în exemplele urmãtoare.
• Fie A mulþimea oraºelor din România, B mulþimea cetãþenilor þãrii ºi corespondenþa de la A
la B: „x este oraºul natal al lui y“. Defineºte aceastã corespondenþã o funcþie?
Rãspunsul este „nu“, deoarece un oraº x este locul de naºtere a mai multor cetãþeni.
Aºadar, unui element din mulþimea A corespund cel puþin douã elemente din B, ceea ce
contrazice definiþia funcþiei.
• Fie A mulþimea cuvintelor care reprezintã nume de familie (Ionescu, Popescu, ...) ºi B
mulþimea oamenilor.
Corespondenþa definitã de la A la B prin care fiecãrui nume îi corespunde omul care poartã
acest nume nu defineºte o funcþie pentru cã existã nume de familie purtat de cel puþin douã
persoane ºi astfel, criteriul imaginii unice nu este respectat.
• Se dau mulþimile A = {1, 2, 3} , B = {1, 2, 4, 5, 6} ºi corespondenþa x → x 2 . Este funcþie
aceastã corespondenþã?
Observãm cã elementului x = 1 îi corespunde în B elementul 1,
elementului x = 2 îi corespunde elementul 4. Elementului x = 3 ar 1 1
2
trebui sã-i corespundã în B elementul x 2 = 9, dar 9 nu se gãseºte 2 3
în B. 4
Aºadar, prin aceastã corespondenþã de la A la B, nu oricãrui 3 5
6
element din A îi corespunde un element din B, deci nu defineºte o
funcþie. A B
Modalitãþi de a defini o funcþie

Fie A ºi B mulþimi nevide ºi o funcþie f : A → B. Legea de corespondenþã
a funcþiei poate fi prezentatã în mai multe moduri.
I. Funcþii definite sintetic

Prin aceastã modalitate se indicã într-un tabel de valori sau într-o diagramã
cu sãgeþi imaginile nominale ale tuturor elementelor din domeniul de definiþie.
Procedeul se aplicã atunci când domeniul de definiþie are un numãr
restrâns de elemente.
Exemple
• Sã considerãm urmãtorul tabel de valori în care pe prima linie sunt scrise elementele unei
mulþimi, iar pe a doua linie elemente asociate acestora dintr-o altã mulþime.
x 1 2 3 4 5 6
f (x) 0 —1 2 3 —1 1 Defineºte acest tabel o funcþie?
Tabelul de valori defineºte funcþia f : A → B, unde A = {1, 2, 3, 4, 5, 6} ; B = {−1, 0, 1, 2, 3} ,

iar legea de corespondenþã este f (1) = 0, f ( 2 ) = f ( 5 ) = −1, f ( 3 ) = 2, f ( 4 ) = 3, f ( 6 ) = 1.
—2 2
• Sã considerãm urmãtoarea diagramã cu sãgeþi.
—1 1
Aceasta defineºte funcþia f : A → B, unde A = {−2, − 1, 0, 1, 2} , 0 0
1 —1
B = {−2, − 1, 0, 1, 2} , iar legea de corespondenþã este
2 —2
f ( −2) = 2, f ( −1) = 1, f ( 0) = 0, f (1) = −2, f ( 2) = −1.
f
A B
100
OBSERVAŢIE
• Nu orice tabel de valori sau diagramã cu sãgeþi defineºte o funcþie.
Exemple 1 N
O
x 1 2 3 4 2
T
f (x) 0 0 1
3 A
Tabelul nu defineºte o funcþie
deoarece nu s-a definit f ( 3 ) . A B
Diagrama nu defineºte o funcþie
deoarece elementului 2 din A îi
II. Funcþii definite analitic sunt asociate douã elemente din B.
Fie funcþia f : A → B.
Când domeniul de definiþie A este o mulþime cu numãr mare de elemente
sau este infinitã, legea de corespondenþã este datã indicând o regulã de
asociere sau o formulã prin care pentru orice x ∈ A se precizeazã f ( x ) ∈ B.
Dacã A ºi B sunt submulþimi ale lui R, atunci legea de corespondenþã
poate fi datã printr-o formulã sau mai multe formule.
Exemple
1. f : R → R, f ( x ) = 2x − 3;
2. f : N → N, f ( n ) = n2 ;
3. f : [ −2, 2] → R, f ( x ) = 4 − x 2 .
OBSERVAŢIE
• Corespondenþa x → 4 − x 2 de la R la R nu defineºte o funcþie, deoarece
pentru x = 4 expresia 4 − 4 2 nu existã în R. Aºadar, numãrului real 4
nu-i corespunde niciun element în R.
x + 2
 x −1 , x ∈ ( −∞, 2 ) \ {1}

4. f : R → R, f ( x ) = 2, x =1 .

 x ∈ [ 2, + ∞ ]
 x + 2,
Funcþia de mai sus este o funcþie definitã prin mai multe formule.
 7 1 
Pentru x ∈ 5, , − 3, , 10 se obþine:
 2 2 
 7  11 1 1
f ( 5 ) = 7, f   = , f ( −3 ) = , f   = −5, f (10 ) = 12.
2 2 4 2
5. Funcþia f : R → R, f ( x ) = x, se numeºte funcþia identicã sau aplicaþia identicã a lui R
ºi se noteazã 1R. În general, dacã A ⊂ R, funcþia f : A → A, f ( x ) = x se numeºte aplicaþia
identicã a mulþimii A, notatã 1A . Aºadar 1A : A → A, 1A ( x ) = x.
6. Funcþia f : R → R, f ( x ) = k, k ∈ R, se numeºte funcþia constantã.
101
" Remarcã
Când se defineºte o funcþie prin mai multe formule trebuie ca mulþimile
menþionate pentru acestea sã fie mulþimi disjuncte, iar reuniunea lor sã fie
egalã cu domeniul de definiþie al funcþiei.
Referindu-ne la exemplul 4 avem: ( −∞, 2 ) \ {1} , {1} , [2, +∞ ) sunt mulþimi
disjuncte ºi ( −∞, 2 ) \ {1} ∪ {1} ∪ [2, +∞ ) = R.
De asemenea, fiecare formulã trebuie sã fie definitã (sã aibã sens) pe

mulþimea destinatã ei.
x+2
În exemplul 4, formula are sens pentru orice element din
x −1
( −∞, 2 ) \ {1} .
Exemple de corespondenþe definite cu mai multe formule care nu sunt funcþii
 x + 1, x ≤ 1
• f : R → R, f ( x ) =  2 . Pe intervalul [ 0, 1] acþioneazã ambele formule.
 x + 3, x ≥ 0
1 3  1  13
Astfel f   = , respectiv f   = . Aºadar corespondenþa f nu este funcþie.
2 2 2 3
 x − 2, x < 0
• g : R → R, g ( x ) =  . Corespondenþa g nu este funcþie, deoarece x − 1 este
 x − 1, x ≥ 0
definit numai pentru x ≥ 1.
Temã
Efectuaþi modificãri asupra corespondenþelor f, g pentru a obþine funcþii.
Egalitatea funcþiilor
Sã considerãm funcþia g : {1, 2, 3, 4} → {−4, − 3, 0, 5} , 4 0
g ( x ) = x ( x − 4 ) ºi funcþia f datã de diagrama alãturatã. 3 —3

1 5
Se observã cã funcþiile f ºi g au acelaºi domeniu de
2 —4
definiþie, mulþimea {1, 2, 3, 4} , au acelaºi codomeniu,
f
mulþimea {−4, − 3, 0, 5} ºi f (1) = −3 = g (1) , f ( 2) = −4 = g ( 2) , A → B.
f ( 3 ) = −3 = g ( 3 ) , f ( 4 ) = 0 = g ( 4 ) , adicã f ( x ) = g ( x ),
oricare ar fi x din domeniul de definiþie.
v DEFINIÞIE
• Douã funcþii f : A → B ºi g : E → F se numesc funcþii egale dacã sunt
verificate simultan condiþiile:
a) A = E (au acelaºi domeniu de definiþie);
b) B = F (au acelaºi codomeniu);
c) f ( x ) = g ( x ) , ∀ x ∈ A.
Dacã funcþiile f ºi g sunt egale, se noteazã f = g.

Aºadar funcþiile f ºi g examinate mai sus sunt funcþii egale.
102
OBSERVAŢIE
• Douã funcþii f ºi g nu sunt egale ºi se scrie f ≠ g dacã cel puþin una din
condiþiile a), b), c) nu este îndeplinitã.
Exerciţiu rezolvat
Fie funcþiile f : {−2, − 1, 1, 2} → R, f ( x ) = x 4 − 5x 2 + 4, ºi g : {2, − 2, − 1, 1} → R,
g ( x ) = x 5 + 3x 4 − 5x 3 − 15x 2 + 4x + 12. Sã se arate cã f = g.
Soluþie
Domeniul de definiþie al funcþiilor f ºi g este mulþimea {−2, − 1, 1, 2} ºi
codomeniul este mulþimea R. Sã arãtãm cã f ( x ) = g ( x ) , ∀ x ∈ {−2, − 1, 1, 2} .
Prin calcul se obþine cã f (1) = g (1) = 0, f ( 2 ) = g ( 2 ) = 0, f ( −1) = g ( −1) = 0 f ( −2 ) =
= g ( −2 ) = 0. Aºadar f = g.
EXERSARE
E1. Se dau mulþimile A = {a, b, c, d} , B = {2, E3. Fie A = {a, b, c} ºi B = {1, 2, 3, 4} . Câte
3, 4, 5}. Care dintre urmãtoarele tabele funcþii constante se pot defini de la A la B?
de valori definesc o funcþie f : A → B ?
a) E4. Fie A = {1, 2, 3} ºi B = {−1, 0} . Definiþi toa-
x a b c d te funcþiile de la A la B ºi de la B la A
f ( x) 5 2 4 3 folosind diagrama cu sãgeþi.
b) E5. În desenele din figura 1 sunt prezentate

x a b c d corespondenþele dintre douã mulþimi.
f ( x) 2 3 2 4 5 Care dintre acestea defineºte o funcþie?
y y
c)
Figura 1
x a b c d 4
4
3
f ( x) 2 5 3 4 3
2
d) 2
1
x a b c d 1
f ( x) 2 3 4 5 5 O 1 2 3 4 x
O 1 2 3 5 x
E2. Se dau mulþimile A = {1, 2, 3} ºi B = {1, 4, 9} .

E6. Într-o clasã sunt 25 de elevi. 14 dintre ei
Care dintre urmãtoarele diagrame cu
au fost în tabãrã la munte ºi la mare, iar
sãgeþi definesc o funcþie f : A → B ? 18 au mers numai la mare. Corespondenþa
de la mulþimea elevilor clasei la mulþimea
1 1 1 1
destinaþiilor A = {„munte“, „mare“} este
2 4 2 4 o funcþie? Dar cea de la mulþimea A la
3 9 3 9 mulþimea elevilor?
a) b) E7. Într-un vestiar sunt 20 de dulapuri
destinate pãstrãrii echipamentului a 25
1 1 1 1 de sportivi, fiecare sportiv pãstrându-ºi
echipamentul într-un singur dulap. Stu-
2 4 2 4 diaþi corespondenþele „dulap → sportiv“
3 9 3 9 ºi „sportiv → dulap“ ºi precizaþi situaþii
c) d) în care cele douã corespondenþe definesc
funcþii.
103
E8. Fie funcþia f : N → N , f ( n ) este ultima E11. Se considerã funcþia f : R → R,
f ( x ) = [ x ] + 3x. Calculaþi f ( −4, 5 ) , f ( −1) ,
cifrã a numãrului 3 n.
a) Sã se calculeze f ( 0 ) , f ( 5 ) , f ( 246 ) , 1 5  8
f  , f  , f − .
3 6  3
f ( 2004 ) , f ( 4951) .
b) Sã se expliciteze legea de cores- E12. Se considerã funcþia:
pondenþã a funcþiei. f : {−1, 1, 2} → {1, 3, 5, 7, 9} ,
f ( x) = 2x + 3.
E9. Fie funcþia f : Z → N, f ( x ) este restul
a) Calculaþi imaginile prin funcþia f a
împãrþirii lui x la 7. elementelor −1, 1, 2.
a) Sã se calculeze f ( 249 ) , f ( −520 ) ,
b) Calculaþi preimaginile elementelor
f ( 2005 ) , f ( −328 ) , f ( 352 ) . 1, 5, 7.
b) Sã se scrie legea de corespondenþã cu E13. Fie funcþia f : {1, 2, 3, 4} → {2, 8, 5, 11} ,
ajutorul formulelor.
f ( x ) = 3x − 1 ºi funcþia g descrisã de
E10. Se dau mulþimile A = {1, 3} ºi B = {6, 4, 2} , tabelul de valori:
iar f o corespondenþã între elementele x 4 2 3 1
mulþimilor A ºi B, datã de relaþia g (x) 11 5 8 2
f ( x ) = − x + m, x ∈ A. Sã se determine
m astfel încât f sã fie o funcþie de la A Stabiliþi dacã f = g.
la B.
E14. Se dau funcþiile f : {0, 1, − 1} → R,
7 3
f (x) = x − x ºi g : {x ∈ Z x ≤ 1} → R,
g ( x ) = x 3 − x. Sunt egale funcþiile f ºi g?
APROFUNDARE
A1. Fie funcþia f : R → R, A3. Se considerã funcþia numericã
2
2x − 3, x ∈ ( −∞, − 1] f : R \ Q → R, f ( x ) = ax + b, a ≠ 0. Sã
 se arate cã funcþia f are cel puþin o
f ( x ) = 2, x ∈ ( −1, 1) .
valoare iraþionalã.

3x − 6, x ∈ [1, + ∞ )

 1 A4. Fie funcþia f : R → R, f ( x ) = 2 x.
1 
a) Calculaþi f ( −4 ) , f   , f ( 5 ) , f  ,
2  2  a) Sã se calculeze f ( −2 ) , f ( −1) , f ( 0 ) ,
( )
f ( 0 ) , f − 3 , f (10 ) . f (2) .
b) Sã se determine n ∈ N astfel încât b) Sã se determine n ∈ N pentru care

f (1) + f ( 2 ) + ... + f ( n ) = 105. f ( 0 ) + f (1) + ... + f ( n + 1) = 131071.
A2. Fie funcþia f : R → R, A5. Se dã funcþia f : R → R, f ( x ) = ( m − 4 ) x +
 4x + 4, + 2m − 3, m ∈ R.
x ∈ ( −∞, 0 ]
 Sã se determine m ºtiind cã:
f ( x ) = 1, x ∈ ( 0, 2 ) . a) imaginea lui −1 prin f este egalã cu 2;
 2
1 − x , x ∈ [ 2, + ∞ ) 2
b) imaginea prin f a lui este 5.
a) Calculaþi imaginile prin funcþia f a 3
1 5
argumentelor 4, −10, , −2, 2, 0. A6. Se dã funcþia f : R → R, f ( x) = ( 4m − 1) x +
3 2
b) Calculaþi preimaginile numerelor + 3. Determinaþi m dacã:
reale 2, −35, −10, 1, −3 ºi −1. a) preimaginea prin f a elementului −2
este 2;
b) preimaginea lui 18 prin funcþia f este 5.
104
A7. Se dã funcþia f : R → R, f ( x ) = ax 2 + A9. Se considerã f ºi g definite de formulele
+ bx + c, a ≠ 0, a, b, c ∈ R. Sã se deter- f ( x) = x + 7 + 6 x − 2 + x + 7 − 6 x − 2, x ≥ 2
mine legea de corespondenþã a funcþiei  6, 2 ≤ x ≤ 11
dacã f (1) = 3, f ( −1) = 7, f ( 0 ) = 1. ºi g ( x ) =  .
2 x − 2, x > 11
Sã se studieze dacã f = g.
A8. Se considerã funcþiile f : {−2, 2, 1, − 1} → R,
A10. Se considerã funcþiile f, g : R → R,
f ( x ) = x 4 − 5x 2 + 4
f ( x ) = x 2 − 2x − 3,
{
ºi g : x ∈ Z }
x ≤ 2 → R,
( x + 1) ( x − 3 ) , x ∈ R \ A
g ( x ) = x 5 + x 4 − 5x 3 − 5x 2 + 4x + 4. g (x) =  2 .
 x ( x − 5 ) + 3 ( x − 1) , x ∈ A
Sunt egale funcþiile f ºi g?
Sã se determine A ⊂ R astfel încât f = g.
3.4. IMAGINEA ªI PREIMAGINEA UNEI MULÞIMI PRINTR-O FUNCÞIE

1 a
Fie funcþia f definitã prin diagrama din imagine.
2 b
Considerãm mulþimea A ⊂ E, A = {1, 2, 3} ºi B ⊂ F,
3 c
4 d B = {b, c, d} .
5 e Sã determinãm mulþimile:
6
a) {f ( x ) x ∈ A} ; b) x ∈ E{ f (x) ∈ B .}
f
E → F. a) Avem f (1) = f ( 2 ) = a ºi f ( 3 ) = b. Rezultã cã mul-
þimea imaginilor elementelor mulþimii A prin funcþia f este: {f ( x ) x ∈ A} = {a, b} .
Vom spune cã {a, b} reprezintã imaginea mulþimii A prin funcþia f.
b) Din definiþia funcþiei f avem cã b = f ( 3 ) , c = f ( 4 ) , d = f ( 5 ) = f ( 6 ) .
Aºadar, mulþimea {x ∈ E }
f ( x ) ∈ B = {3, 4, 5, 6} . Aceasta este formatã din
preimaginile elementelor mulþimii B; de aceea se va numi preimaginea mulþi-
mii B prin funcþia f.
Putem introduce acum urmãtoarele noþiuni.
v DEFINIÞII
Fie f : E → F ºi A ⊂ E, B ⊂ F.
• Mulþimea f ( A ) = y ∈ F { ( ∃ x ) ( x ∈ E ∧ y = f ( x ) )} se numeºte imaginea mulþi-
mii A prin funcþia f. Aceasta se poate nota mai simplu f ( A ) = {f ( x ) x ∈ A} .

• Mulþimea f −1 ( B ) = x { }
x ∈ E ∧ f ( x ) ∈ B se numeºte preimaginea mulþimii
B prin funcþia f sau imaginea reciprocã a mulþimii B prin f.
105
OBSERVAŢIE
• Dacã A = E, se obþine mulþimea f ( E ) numitã imaginea funcþiei f sau
mulþimea valorilor funcþiei f, care se mai noteazã Im f.
Aºadar, Im f = y ∈ F{ ( ∃ x ) ( x ∈ E ∧ y = f ( x ) )} .
Problemă rezolvată
Fie funcþia f : R → R, f ( x ) = 2x + 1.
a) Sã se determine imaginea prin funcþia f a mulþimilor A1 = [ −1, 5 ] ,
A 2 = [2, + ∞ ) , A 3 = ( −∞, 0 ) , A 4 = [ −1, 1] ∪ ( 2, 6 ) .
b) Sã se determine preimaginea prin funcþia f a mulþimilor B1 = [ −3, 1] ,
B2 = ( 0, + ∞ ) , B3 = ( −∞, − 2] .
Soluþie
a) Fie y ∈ f ( A1 ) . Rezultã cã existã x, x ∈ A1 cu proprietatea y = f ( x ) , adicã
y −1 y −1
y = 2x + 1. Se obþine x = . Punând condiþia x ∈ A1 se obþine −1 ≤ ≤ 5,
2 2
de unde rezultã cã y ∈ [ −1, 11] . Aºadar, f ([ −1, 5 ]) = [ −1, 11] .
Analog se obþin f ([2, + ∞ ) ) = [ 5, + ∞ ) ºi f ( ( −∞, 0 ) ) = ( −∞, 1) .
{
Fie f ( A 4 ) = y ∈ R ∃ x ∈ A4 ∧ y = f (x) . }
y −1
Procedând ca mai sus se obþine ∈ [ −1, 1] ∪ ( 2, 6 ) care conduce la
2
y −1 y −1
inegalitãþile −1 ≤ ≤ 1 sau 2 < < 6, cu soluþia y ∈ [ −1, 3] ∪ ( 5, 13 ) .
2 2
Aºadar, f ( A 4 ) = [ −1, 3] ∪ ( 5, 13 ) .
{
b) f −1 ( B1 ) = x }
x ∈ R ∧ f ( x ) ∈ B1 = {x x ∈ R ∧ − 3 ≤ 2x + 1 ≤ 1} .
−1
Rezolvând dubla inegalitate se obþine f ( B1 ) = [ −2, 0 ] .
 1   3
Analog se obþine f −1 ( B2 ) =  − , + ∞  ºi f −1 ( B3 ) =  −∞, −  .
 2   2
3.5. GRAFICUL UNEI FUNCÞII

Fie funcþia f : E → F.
v DEFINIÞIE
• Se numeºte graficul funcþiei f mulþimea Gf = {( x, f ( x ) ) }
x ∈E .
Se observã cã Gf ⊂ E × F ºi ( x, y ) ∈ Gf dacã ºi numai dacã x ∈ E ºi
y = f (x).
106
Egalitatea y = f ( x ) verificatã de toate elementele ( x, y ) ale mulþimii Gf

se numeºte ecuaþia graficului funcþiei f.
Exemple
• Funcþia definitã de tabelul de valori:
x —1 2 3 4 5 a N
f (x) 0 1 2 0 —1 b O
c T
are graficul mulþimea Gf = {( −1, 0 ) , ( 2, 1) , ( 3, 2 ) , ( 4, 0 ) , ( 5, − 1)} . d A
• Funcþia definitã de diagrama cu sãgeþi din figura 1 are graficul g
mulþimea Gg = {( a, N ) , ( b, O ) , ( c, T ) , ( d, T )} . E → F
Figura 1
• Funcþia h : R → R, h ( x ) = x + 2 are graficul Gh = {( x, x + 2 ) x ∈ R} .
Exerciţiu rezolvat
Fie funcþia f : R → R, f ( x ) = ( 3m − 2 ) x + 5, m ∈ R.
Sã se determine m ºtiind cã (1, 6 ) ∈ Gf .
Soluþie
Din condiþia (1, 6 ) ∈ Gf se obþine relaþia 6 = f (1) , adicã 6 = 3m + 3 ºi m = 1.
3.6. RESTRICÞII ALE UNEI FUNCÞII

Sã considerãm funcþiile f : R → R, f ( x ) = x2 + 1 ºi g : [0, + ∞) → R, g ( x ) = x2 + 1.
Funcþiile f ºi g nu sunt egale. Aceste funcþii au acelaºi codomeniu, sunt
definite prin aceeaºi formulã, iar domeniul de definiþie al funcþiei g este inclus
în domeniul de definiþie al funcþiei f.
În aceastã situaþie se spune cã funcþia g este o restricþie a funcþiei f la
intervalul [0, + ∞ ) sau cã funcþia f este o prelungire a funcþiei g la mulþimea R.
v DEFINIÞII
• Fie funcþiile f : E → R ºi g : A → R. Funcþia g este o restricþie a funcþiei f la
mulþimea A dacã A ⊂ E, A ≠ E ºi g ( x ) = f ( x ) , oricare ar fi x ∈ A.
• Funcþia f se numeºte prelungirea sau extensia funcþiei g de la mulþimea A
la mulþimea E.
OBSERVAŢII
1. Dacã g este o restricþie a funcþiei f la mulþimea A, atunci se poate nota
g = f A sau g = f / A .
2. O funcþie poate avea mai multe restricþii.
107
Exemplu
• Funcþiile g1 : [0, + ∞ ) → R, g1 ( x ) = x 2 + 1, g 2 : [ 2, + ∞ ) → R, g 2 ( x ) = x 2 + 1 sunt restricþii la
mulþimile [0, + ∞ ) , respectiv [ 2, + ∞ ) ale funcþiei f : R → R, f ( x ) = x 2 + 1.
3. O funcþie poate fi restricþie pentru mai multe funcþii.
Exemplu
• Funcþiile f1, f2 sunt diferite, dar au aceeaºi restricþie, funcþia g.
a 1 a 1 1
b
b 2 b 2 2
c
c 3 c 3 3
f1 f2 g
E F E F A F
EXERSARE
E1. Se considerã funcþia f definitã de diagra- b) Sã se determine preimaginea prin g a
ma urmãtoare ºi mulþimile A = {2, 3, 5} , mulþimilor ( −∞, 4 ] , ( −2; + ∞ ) ; [ −6, 2 ] ;
B = {1, 4, 5, 6} , 1  2   1 1
 − 3 , 6  ;  − 4 , 2  .
–1
2 –2
C = {4} ,
3 –3
D = {−2, − 4, − 5} , 4 –4 E4. Se dã funcþia f : A → B definitã prin
5 –5 tabelul de valori:
E = {−2, − 3, − 4} , 6 0
x —1 0 1 2 3 5 —2
F = {0} , G = {−1, − 5} . f
X → Y f (x) 4 0 5 6 0 5 —1
a) Sã se determine
imaginea mulþimilor X, A, B, C prin Sã se scrie mulþimea G f .
funcþia f.
b) Sã se determine preimaginea mulþi-
E5. Se considerã funcþia f : A → B al cãrei
milor D, E, F, G, Y prin funcþia f.
grafic este mulþimea Gf = {( −2, 4) ; ( −1, 1) ;
E2. Se dã funcþia f : R → R, f ( x ) = x + 4. ( 0, 0 ) ; (1, 1) ; ( 2, 4 )} .
a) Sã se determine imaginea mulþimilor a) Sã se determine mulþimile A, B cu
A1 = [1, 4 ] , A 2 = [ −2, 0 ] , A 3 = ( −∞, 1] , numãr minim de elemente ºi legea de
corespondenþã.
A 4 = [ −1, + ∞ ) , A5 = [ −3, 3] prin funcþia f.
b) Sã se dea exemplu de mulþimi B cu 5
b) Sã se determine preimaginea prin elemente.
funcþia f a mulþimilor B1 = {5} , B2 = {−4} ,
E6. Se dã funcþia f : [ −2, 4 ] → R, f ( x ) = [ x ] .
B3 = [ −1, 1] , B 4 = ( −∞, 3 ) , B5 = ( −3, + ∞) .
a) Sã se scrie mulþimea f ( [ −2, 4 ]) .
E3. Se dã funcþia g : R → R, g ( x ) = −2x. b) Sã se descrie mulþimea G f .
a) Sã se determine imaginea prin g a  3  7 
c) Sunt perechile  − , − 2  ,  , 1 ,
1 1  3   2  8 
mulþimilor [ −2, 5 ] ,  − ,  ,  − ; + ∞  ;
 2 2  2  3 
 , 2  , ( 4, 4 ) , ( 5, 5 ) , ( −0, 5; − 1) ele-
 5 2 
 −∞,  ; {−6, 10} . mente ale mulþimii G f ?
 2
108
 3 1 1 3 7
E7. Se dã funcþia f : − , − , 0, , ,  → R, Sã se gãseascã restricþiile funcþiei f la
 4 2 4 2 4
mulþimile {1, 2, 4} ºi {2, 3, 1} .
f ( x) = −4x − 3. Sã se determine elemen-
tele mulþimii G f . E9. Fie funcþia f : [ 0, + ∞ ) → R, f ( x ) = x + 2.
a) Sã se gãseascã douã restricþii ale
E8. Se dã funcþia f : A → B descrisã de
funcþiei f.
diagrama urmãtoare: b) Sã se determine a ∈ Z, astfel încât
1 a funcþia g : [ a, + ∞ ) → R, g ( x ) = f ( x ) sã
2 b reprezinte o extensie a funcþiei f de la
3 c [ 0, + ∞ ) la [ a, + ∞ ) .
4 d
f
A B
APROFUNDARE
A1. Se dã funcþia f : R → R, f ( x ) = ax + b, −3 + 2m
A5. Se dã funcþia f : R → R, f ( x) = ⋅ x − 2,
a ≠ 0, a, b ∈ R. Sã se determine legea m+1
de corespondenþã ºtiind cã: m ≠ −1. ªtiind cã perechea ( m, f ( m ) ) ∈
a) f ( [ −1, 1]) = [5, 9 ] ; ∈ N* × N* , sã se decidã dacã perechile
 1 1 ( −4, − 6 ) , ( 3, − 1 ) , ( 0, ( 6 ) , − 1 ( 3 ) ) ∈ G f .
b) f   − , −   = [1, 3 ] .
 2 4
A6. Graficul funcþiei f : R → R, f ( x ) = ax2 +
A2. Se dã funcþia f : R → R, f ( x ) = ax + b,
+ bx + c, conþine elementele (1, 16 ) ,
a ≠ 0, a, b ∈ R. Sã se determine legea
1 8
de corespondenþã dacã: ( −1, 0 ) ºi  ,  . Sã se verifice dacã
a) f −1 ( [ 3, 6 ]) = [ −1, 2] ; 3 3
1 
 1 1 perechile  , 0  , ( 0, 1) ∈ G f .
b) f −1 ( [ −2, 4 ]) =  − ,  . 9 
 2 2
A3. Se dã funcþia f : R → R, f ( x) = ( m + 2) x + A7. Fie funcþia f : ( −4, 4) → R, f ( x) = 16 − x2.
+ 5m − 2. Sã se determine m ∈ R astfel Funcþia g : [ a, b] → R este o restricþie

încât: a funcþiei f la intervalul [ a, b ] .
( )
a) 0, m 2 + 2 ∈ G f ; b) ( m − 2, 0 ) ∈ G f . a) Sã se determine a, b ∈ Z ºtiind cã
A4. Se dã funcþia f : R → R, f ( x) = mx + 6m − 1. a 2 + 2b2 = 17.

b) Se poate gãsi o prelungire a funcþiei f de
Sã se determine legea de corespon-
la intervalul ( −4, 4 ) la o mulþime A?
denþã dacã perechea ( 4m − 5, m ) ∈ G f
A8. Fie f, g : A → B. Atunci f = g dacã ºi
ºi m ≤ 0.
numai dacã G f = G g .
3.7. FUNCÞII NUMERICE

Fie E ºi F douã submulþimi ale mulþimii numerelor reale R. O funcþie
f : E → F se numeºte funcþie realã de variabilã realã sau funcþie numericã.
Exemple de funcþii numerice

• f : R → R, f ( x ) = x 2 − 3x + 2; • f : R → ( 0, + ∞ ) , f ( x ) = 2 x ;
• f : [0, + ∞ ) → R, f ( x ) = x; x+2
• f : R \ {1} → R, f ( x ) = ;
x −1
• f : Z → R, f ( x ) = 2x + 1;
• f : R → Z, f ( x ) = [ x ] (partea întreagã).
109
În continuare vor fi prezentate câteva proprietãþi fundamentale ale
funcþiilor numerice.
REPREZENTAREA GEOMETRICÃ A GRAFICULUI UNEI FUNCŢII NUMERICE

Fie funcþia numericã f : E → F. Graficul funcþiei f este mulþimea
Gf = { } {
( x, f ( x ) ) x ∈ E = ( x, y ) x ∈ E ºi y = f ( x ) . }
Aºadar, Gf ⊂ E × F ⊂ R × R.
În raport cu un reper cartezian în plan, mulþimea Gf are o reprezentare
geometricã datã de mulþimea tuturor punctelor M ( x, y ) , astfel încât x ∈ E ºi
y = f ( x ).
v DEFINIÞIE
• Se numeºte reprezentare geometricã a funcþiei numerice f : E → F sau
reprezentare graficã a funcþiei f, reprezentarea geometricã a graficului ei.
Când nu este pericol de confuzie, reprezentarea
René Sluse a dat în 1659
geometricã a unei funcþii se denumeºte, prin pentru prima oarã
abuz de limbaj, graficul funcþiei. reprezentarea graficã a
unei funcþii.
OBSERVAŢII
1. Dacã E este un interval sau o reuniune de intervale, atunci reprezentarea geo-
metricã a graficului funcþiei f : E → R este în general o curbã, numitã curba
reprezentativã a graficului sau curba reprezentativã a funcþiei, notatã Gf.
2. Relaþia y = f ( x ) , x ∈ E se numeºte ecuaþia curbei reprezentative a funcþiei
f în raport cu reperul cartezian ales.
3. A reprezenta grafic o funcþie f : E → R în raport cu un reper cartezian în
plan revine la a determina (a trasa) curba reprezentativã a funcþiei.
Exemple
• Fie funcþia f : {−1, 0, 1, 2} → R, f ( x ) = 3x − 1. Graficul funcþiei f este mulþimea:
Gf = {( x, 3x − 1) }
x ∈ {−1, 0, 1, 2} = {( −1, − 4 ) ; ( 0, − 1) ; (1, 2 ) ; ( 2, 5 )} .
y y
5 D (2,5)
y = x
2 C(1,2) x
M (x, x)
—1 1
O 1 2 x O1 x x
B(0,—1)
A(—1, —4) —4
Figura 1 Figura 2
110
Reprezentarea geometricã a graficului funcþiei f este mulþimea de puncte { A, B, C, D} din
plan (figura 1).
• Fie funcþia f : R → R, f ( x ) = x (funcþia identicã). Graficul funcþiei f este mulþimea

Gf = {( x, x ) x ∈ R} . Reprezentarea geometricã a graficului Gf este mulþimea tuturor
punctelor M ( x, x ) din planul real. Punctele M aparþin cadranului I ºi III la care se adaugã
originea. Având coordonatele egale, ele se aflã la egalã distanþã faþã de axele Ox ºi Oy, adicã
descriu bisectoarea cadranelor I ºi III, numitã bisectoarea I a reperului xOy (figura 2).
Curba reprezentativã a graficului are ecuaþia y = x (ecuaþia bisectoarei I a reperului).
• Fie funcþia f : R → R, f ( x ) = m, m ∈ R (funcþia constantã). Graficul funcþiei constante f este

mulþimea Gf = {( x, m ) x ∈ R} . Curba reprezentativã G f este formatã din mulþimea tuturor
punctelor din plan M ( x, m ) , x ∈ R, ºi reprezintã o dreaptã paralelã cu axa Ox (figura 3).
y y
M(x, m)
m O x
O x m M(x, m)
Figura 3
OBSERVAŢIE
• Reprezentarea graficã a unei funcþii este un bun mijloc intuitiv de
înþelegere a însãºi definiþiei funcþiei.
Astfel, orice dreaptã paralelã cu axa Oy dusã printr-un punct x din
domeniul de definiþie intersecteazã graficul funcþiei într-un singur punct.
De asemenea, proiecþia graficului G f pe axa Ox trebuie sã coincidã cu
domeniul de definiþie.
Aplicaþie
În figura 4 sunt desenate graficele unor corespondenþe între diferite mulþimi
de numere reale. Care dintre acestea este curba reprezentativã corespun-
zãtoare unei funcþii definite pe [ a, b ] ?
y y y
Gg Gh
y2
Gf
a x O b x O b x a O b x
a
y1 Figura 4
111
Numai curba Gg reprezintã graficul unei funcþii. Curba Gf nu descrie

geometric graficul unei funcþii, deoarece existã elemente x ∈ R cãrora le
corespund douã imagini, sau existã paralele la axa Oy care intersecteazã G f
în douã puncte, ceea ce contrazice definiþia unei funcþii. Corespondenþa h nu
este funcþie deoarece proiecþia graficului sãu pe axa Ox nu coincide cu dome-
niul de definiþie [ a, b] .
INTERSECŢIA CU AXELE DE COORDONATE

Fie funcþia numericã f : E → R ºi Gf curba reprezentativã a graficului
G f al funcþiei.
a) Intersecþia curbei Gf cu axa Ox
Axa Ox este caracterizatã de egalitatea:
Ox = {M ( x, y ) x ∈ R ºi y = 0} = {M ( x, 0 ) x ∈ R} .
Intersecþia dintre axa Ox ºi curba Gf poate fi ∅ sau o mulþime formatã
din unul sau mai multe puncte.
Dacã intersecþia este nevidã, fie M ( x, y ) un punct al acesteia.
Rezultã cã M ( x, y ) ∈ Ox, adicã y = 0 ºi M ( x, y ) ∈ Gf, adicã y = f ( x ) .
Astfel valorile lui x sunt date de soluþiile ecuaþiei f ( x ) = 0, x ∈ E.
{
În concluzie Gf ∩ Ox = M ( x, 0 ) f ( x ) = 0, x ∈ E .}
b) Intersecþia curbei Gf cu axa Oy
Axa Oy este caracterizatã de egalitatea:
Oy = {N ( x, y ) x = 0, y ∈ R} = {N ( 0, y ) y ∈ R} .
Intersecþia dintre axa Oy ºi curba Gf poate fi ∅, dacã 0 ∉ E sau
mulþimea formatã din punctul N ( 0, f ( 0 ) ) .
Probleme rezolvate
1. Fie funcþia f : R → R, f ( x ) = x 2 − 6x + 8. Sã se determine punctele
comune curbei Gf ºi axelor de coordonate.
Soluþie
{ }
Gf ∩ Ox = M ( x, 0 ) f ( x ) = 0 . Abscisele punctelor de intersecþie se aflã rezol-
vând ecuaþia f ( x ) = 0. Rezultã ecuaþia x 2 − 6x + 8 = 0 cu soluþiile x1 = 2,
x 2 = 4. Aºadar Gf ∩ Ox = {M1 ( 2, 0 ) , M2 ( 4, 0 )} .
{ }
Gf ∩ Oy = N ( 0, f ( 0 ) ) = {N ( 0, 8 )} .
112
 Algebră • II. FUNCŢII
2, x ∈ ( −∞, − 1]
2. Fie funcþia f : ( −∞, − 1] ∪ [1, + ∞ ) , f ( x ) =  . Câte puncte de
−1, x ∈ [1, + ∞ )
intersecþie are Gf cu axele Ox ºi Oy? Trasaþi Gf .
Soluþie
y
Se observã cã f ( x ) ≠ 0, ∀ x ∈ ( −∞, − 1] ∪ [1, + ∞ ) .
Rezultã cã Gf ∩ Ox = ∅. 2
De asemenea, 0 ∉ ( −∞, −1] ∪ [1, + ∞) , deci Gf ∩ Oy = ∅.
Imaginea geometricã a funcþiei f este redatã în
figura 1. 1
—1 O x
3. Fie funcþia f : [ −1, 1) → R, f ( x ) = [ x ] . Sã se —1

determine mulþimea punctelor de inter-
secþie ale curbei reprezentative Gf cu axele Figura 1
Ox ºi Oy.
Soluþie
Aplicând definiþia pãrþii întregi se obþine y
 −1, x ∈ [ −1, 0 )
f (x) =  .
0, x ∈ [ 0, 1) 1
Determinãm graficul funcþiei Gf = [ −1, 0) × {−1} ∪ [0, 1) × {0} . —1 O x
Reprezentarea geometricã a acestei mulþimi este
redatã în figura 2. —1
Lecturând acest desen se observã cã Gf ∩ Ox este o Figura 2
mulþime infinitã: segmentul semideschis cu extremitãþile
O ( 0, 0 ) ºi A (1, 0 ) . Intersecþia cu Oy este originea.
REZOLVÃRI GRAFICE DE ECUAŢII ªI INECUAŢII

Se considerã funcþiile f, g : [ −7, 7 ] → R, având curbele reprezentative
redate în desenul alãturat (figura 3).
y
Gg
Lecturând acest desen se observã cã: C
• Gf ∩ Gg = { A ( −5, 3 ) ; B ( 0, 5 ) ; C ( 5, 7 )} . 7
Gf 5
Aºadar, f ( −5 ) = g ( −5 ) = 3, f ( 0 ) = g ( 0 ) = 5, B
A
f ( 5 ) = g ( 5 ) = 7. 3
Rezultã cã soluþiile ecuaþiei f ( x ) = g ( x )
sunt abscisele punctelor A, B, C, O x
—7 —5 5 7
x ∈ {−5, 0, 5} .
Figura 3
113
• Pe intervalele ( −5, 0 ) ºi ( 5, 7 ] curba Gf este situatã sub curba G g, adicã

f ( x ) < g ( x ) , ∀ x ∈ ( −5, 0 ) ∪ ( 5, 7 ] .
• Pe intervalele [ −7, − 5 ) ºi ( 0, 5 ) curba Gf este situatã deasupra curbei G g,
adicã f ( x ) > g ( x ) , ∀ x ∈ [ −7, − 5 ) ∪ ( 0, 5 ) .
J REÞINEM!
Fie E ⊂ R ºi funcþiile f, g : E → R, iar Gf ºi G g curbele reprezentative ale
acestora. Atunci:
a) rezolvarea ecuaþiei f ( x ) = g ( x ) , x ∈ E, revine la determinarea absci-
selor punctelor de intersecþie ale curbelor Gf ºi G g ºi reciproc;
b) rezolvarea unei inecuaþii de forma f ( x ) ≤ g ( x ) sau f ( x ) < g ( x ) pe
mulþimea E revine la determinarea submulþimii lui E pe care curba Gf se aflã
„dedesubtul“ curbei G g .
c) rezolvarea inecuaþiei de forma f ( x ) ≥ g ( x ) sau f ( x ) > g ( x ) , x ∈ E, revine
la determinarea submulþimii lui E, pe care curba Gf este „deasupra“ curbei G g .
EXERSARE
E1. Se considerã funcþia f : {−2, − 1, 0, 1, 2} → R, E4. Sã se traseze curba Gf pentru:
2 a) f : [ −3, 4 ] → R, f ( x ) = 3;
f ( x ) = x . Sã se determine mulþimea G f
ºi sã se reprezinte geometric. b) g : [ −2, − 1] ∪ [1, 2 ] → R, f ( x ) = −1;
E2. Funcþia f are domeniul de definiþie  −2, x ∈ ( −∞, − 1]


mulþimea A = {0, 1, 2, 3, 4, 5} ºi codo- c) h : R → R, h ( x ) = 1, x ∈ ( −1, 1) .

meniul mulþimea R, iar reprezentarea 2, x ∈ [1, + ∞ )
geometricã a graficului este redatã în
figura 1. E5. În figura 2 sunt redate imaginile geome-
trice ale graficelor a trei corespondenþe
y
Figura 1 între [ a, b ] ºi R. Care dintre ele repre-
zintã curba reprezentativã a unei funcþii?
3
y y
2
1
1 4
O 2 3 5 x
—1
a O c b x a O c b x
—2 y
a) Sã se determine mulþimea G f .
b) Sã se scrie mulþimea f ( A ) .
Figura 2
E3. Sã se traseze curba G f asociatã funcþiei
f : R → R, ºtiind cã: a
O c b x
a) f ( x ) = −2; b) f ( x ) = 0; c) f ( x ) = 3.
114
−2, x ∈ ( −∞, 0] E12. Fie funcþia f : R → R, f ( x ) = ( m + 1) x2 −

E6. Fie funcþia f : R → R, f ( x) =  .
x − 2, x ∈ ( 0, + ∞) − ( 2m − 1) x + m + 1. Sã se determine
Sã se determine punctele de intersecþie m ∈ R astfel încât:
dintre G f ºi axele Ox ºi Oy. a) mulþimea G f ∩ Ox sã fie formatã
E7. Fie funcþia f : [ −2, 2 ] → R, f ( x ) = [ x − 1] . dintr-un singur punct;
a) Sã se determine graficul funcþiei f. b) G f intersecteazã Ox în douã puncte
b) Sã se reprezinte curba G f ºi sã se distincte.
precizeze mulþimea punctelor de in-
tersecþie a curbei G f cu axele Ox ºi Oy. E13. Fie funcþiile f, g : [ −5, 6 ] → R, care au
curbele reprezentative redate în figura 3.
E8. Sã se determine intersecþia curbei G f
cu axele Ox ºi Oy în cazurile: y
5
a) f : R → R, f ( x ) = x − 2;
3
b) f : R → R, f ( x ) = x ( 2x + 3 ) + 2 ( x − 6 ) ;
F
3x2 + 2 1 − 2 2x
( );
c) f : R \ {1} → R, f ( x) = E Gg
x −1
d) f : R → R, f ( x ) = 3x − 1 − 2;
D
 4
e) f :  0,  → R, f ( x ) = 4x − 3x 2 . Gf
 3 C G
-5 O 6 x
E9. Sã se determine funcþia
f : R → R, f ( x ) = ax + b dacã: Figura 3
B
a) Gf ∩ Ox = { A ( 2, 0)} , G f ∩ Oy = {B ( 0, 4)} ;
b) G f ∩ Ox = { A ( 3a − 1, 0)} , A
Gf ∩ Oy = {B ( 0, − 4 )} ;
a) Sã se determine soluþiile inecua-
c) G f ∩ Ox = { A ( 7 + 2a, 0 )} , þiilor f ( x ) ≤ g ( x ) , f ( x ) ≥ g ( x ) ,
G f ∩ Oy = {B ( 0, − 3a )} . g ( x ) > f ( x ) , f ( x ) ≥ 0; g ( x ) ≤ 0.
b) Sã se determine soluþiile ecuaþiilor
E10. Sã se determine funcþia f : R → R, f ( x ) = g ( x ) , f ( x ) = 0, g ( x ) = 0.
m 2 x 2 − ( m + 1) x + 1 c) Sã se rezolve f ( x ) > 0, g ( x ) > 0,
f (x) = , dacã G f in-
x2 + n f ( x ) < 0, g ( x ) < 0.
tersecteazã Ox în punctul de abscisã 3,
1 E14. Fie funcþia f : R → R a cãrei curbã re-
iar axa Oy în punctul cu ordonata .
2 prezentativã este redatã în desenul
alãturat. Sã se discute numãrul de solu-
E11. Se dã f : R \ {−a} → R, þii ale ecuaþiei f ( x ) = m, unde m ∈ R .
2ax + b + 2 y
f (x) = . Sã se determine
x+a
a, b ∈ R* , astfel încât G f ∩ Ox = { A ( a, 0)} 3
  3 
ºi G f ∩ Oy =  B  0, −   . —2
  2  O
—3 3 5 x
—2
115
4 PROPRIETÃŢI GENERALE ALE FUNCŢIILOR

4.1 FUNCÞII MÃRGINITE
Sã considerãm funcþia f : Z → R, f ( n ) = „restul împãrþirii lui n la 5“ ºi sã
determinãm mulþimea valorilor funcþiei.
Din teorema împãrþirii cu rest în Z, obþinem cã f ( n ) ∈ {0, 1, 2, 3, 4} .
Putem spune cã toate valorile funcþiei sunt cuprinse în intervalul mãrginit
[0, 4 ] .
Aºadar, f ( Z ) = Im f ⊂ [0, 4 ] , iar despre funcþia f vom putea spune cã este
funcþie mãrginitã.
v DEFINIÞIE
• Fie f : D → R o funcþie numericã. Funcþia f este funcþie mãrginitã dacã
mulþimea valorilor ei este inclusã într-un interval mãrginit de numere reale.
Din definiþie rezultã cã funcþia f este mãrginitã dacã ∃ a, b ∈ R, a ≤ b,

astfel încât Im f ⊂ [ a, b ] .
De asemenea, se poate afirma cã f este funcþie mãrginitã dacã ∃ M > 0,
astfel încât f ( x ) ≤ M, ∀ x ∈ D.
Temã
Folosind elemente de calculul predicatelor sã se descrie faptul cã funcþia numericã
f : D → R nu este funcþie mãrginitã (f este funcþie nemãrginitã).
1. Se considerã funcþia f : [0, 2π] → R a cãrei curbã reprezentativã se aflã în
figura 1. Sã se decidã dacã funcþia este mãrginitã.
y
Soluþie Figura 1
Lecturând graficul din figura 1 se observã cã
cea mai micã valoare a funcþiei este f ( π ) = −1, 1
iar cea mai mare valoare este f ( 0 ) = f ( 2π ) = 1. π

O 2π x
Aºadar, Im f = [ −1, 1] , deci funcþia f este funcþie
mãrginitã. —1
OBSERVAŢIE
• Din desenul din figura 1 se observã totodatã cã graficul funcþiei mãrginite f
este cuprins între dreptele paralele cu axa Ox, y = 1 ºi y = −1.
116
Proprietatea se extinde pentru orice funcþie mãrginitã, astfel încât se poate
afirma cã funcþia f : D → R este funcþie mãrginitã dacã graficul sãu este
cuprins între douã drepte paralele cu axa Ox.
1
2. Se dã funcþia f : ( 0, + ∞ ) → R, f ( x ) = .
x
a) Sã se arate cã f este funcþie nemãrginitã.
b) Sã se asocieze funcþiei f o restricþie care sã fie funcþie mãrginitã.
Soluþie
a) f este nemãrginitã dacã ∀ M > 0, ∃ x 0 ∈ ( 0, + ∞ ) astfel încât f ( x 0 ) > M. Fie
1 1 1
M > 0. Dacã f ( x 0 ) > M rezultã cã > M, deci x 0 < . Alegând x 0 =
x0 M 2M
rezultã cã f ( x 0 ) = 2M > M ºi astfel rezultã cã f este funcþie nemãrginitã.
b) Fie funcþia g : [ a, + ∞ ) → R, a > 0, g ( x ) = f ( x ) restricþie a funcþiei f la
intervalul [a, + ∞ ) ⊂ ( 0, + ∞ ) . Pentru oricare x ∈ [ a, + ∞ ) rezultã x≥a ºi
1 1 1
= g ( x ) ≤ . Aºadar, g (x) ≤ , ∀ x ∈ [ a, + ∞ ) , deci g este o restricþie
x a a
mãrginitã a funcþiei f.
EXERSARE
E1. Sã se studieze mãrginirea urmãtoarelor E3. Sã se studieze mãrginirea funcþiilor:
funcþii: a) f : [ −2, 3 ] → R, f ( x ) = 2x;
n
5 + ( − 1)
a) f : N → N, f ( n ) = ; b) f : [ −1, 2] ∪ [ 3, 4 ] → R, f ( x ) = x 2 ;
2
2x
b) f : Z → Z, f ( n ) = restul împãrþirii lui c) f : R → R, f ( x ) = ;
1 + x2
2
n la 6;
x2 − 1
c) f : N* → N, f ( n ) = c.m.m.d.c. ( n, 2007 ) . d) f : R → R, f ( x ) = .
x2 + 1
E4. Se considerã funcþiile f, g : R → R, f ( x ) =
E2. Sã se arate cã urmãtoarele funcþii sunt
funcþii mãrginite: = {x} , g ( x ) = [ x ] .
 0, x < 0 a) Sã se precizeze care dintre funcþiile f
a) σ : R → R, σ ( x ) =  (funcþia ºi g este mãrginitã.
1, x ≥ 0 b) Sã se determine m ∈ R pentru care
lui Heaviside);
funcþia h : R → R, h ( x ) = 2 {x} + m [ x ]
 −1, x < 0
 este mãrginitã.
b) sgn : R → R, sgn ( x ) =  0, x = 0
 1, x > 0 E5. Sã se arate cã urmãtoarele funcþii sunt

nemãrginite ºi sã se precizeze câte o res-
(funcþia semn); tricþie a acestora care sã fie mãrginitã.
1, x ∈ Q a) f : ( 0, + ∞ ) → R, f ( x ) = 3x + 1;
c) f : R → R, f ( x ) = 
 0, x ∈ R \ Q 1
(funcþia lui Dirichlet). b) f : (1, + ∞ ) → R, f ( x ) = ;
x −1
c) f : N* → N, f ( n) = c.m.m.m.c. ( n, 2007) .
117
4.2 FUNCÞII PARE. FUNCÞII IMPARE

Fie D ⊂ R o mulþime de numere reale.
v DEFINIÞIE
• Mulþimea D se numeºte mulþime simetricã dacã ( ∀ x ) ( x ∈ D → − x ∈ D ) .
Exemple de mulþimi simetrice

• [ −1, 1] , ( −2, 2 ) , ( −∞, − 3 ) ∪ ( 3, + ∞ ) , [ −2, − 1] ∪ [1, 2] , R, Z etc.
Mulþimile ( −1, 1] , N, ( −4, 6 ) ºi altele nu sunt mulþimi simetrice.
FUNCŢII PARE y
Sã considerãm funcþia f : R → R, M(x, x 2)
M’(-x, x 2)
2
f ( x ) = x ºi sã comparãm numerele f ( − x )
ºi f ( x ) , x ∈ R.
2
Avem f ( −x) = ( −x) = x2 = f ( x) , ∀ x ∈ R .
Curba reprezentativã a funcþiei este —x O x x
desenatã în figura 1.
Figura 1
Lecturând graficul funcþiei f se
observã cã axa Oy este axã de simetrie a acestuia deoarece punctele M x, x 2 ( )
(
ºi M′ − x, x 2
)
de pe curba Gf sunt simetrice faþã de axa Oy.
În concluzie, pentru funcþia f : R → R, f ( x ) = x 2 am stabilit cã
f ( x ) = f ( − x ) , ∀ x ∈ R, ºi cã axa Oy este axã de simetrie a graficului sãu,
proprietãþi specifice unei clase speciale de funcþii numerice.
v DEFINIÞIE
• Fie D o mulþime simetricã ºi f : D → R o funcþie numericã. Funcþia f se
numeºte funcþie parã dacã f ( − x ) = f ( x ) , ∀ x ∈ D.
PROPOZIÞIA 1
Graficul funcþiei pare f : D → R este simetric faþã de axa Oy.
y
Demonstraþie
Figura 2
Într-adevãr, din egalitatea f ( −x ) = f ( x ) ,
∀ x ∈ D, rezultã cã punctele M ( x, f ( x ) ) ∈ Gf ,
M’(—x, y) y M(x, y)
M′ ( −x, f ( x ) ) ∈ Gf ºi totodatã punctele M ºi M′
sunt simetrice faþã de axa Oy (figura 2).
—x O x x
118
Exemple de funcþii pare

• f : R → R, f ( x ) = x 2n , n ∈ N;
• f : ( −1, 1) → R, f ( x ) = 2;
• f : ( −2, 2 ) → R, f ( x ) = 4 − x 2 ;
• f : R → R, f ( x ) = x .
FUNCŢII IMPARE
Sã considerãm funcþia f : R → R, f ( x ) = x 3 ºi sã comparãm valorile f ( − x )
ºi f ( x ) . y
3
Avem f ( − x ) = ( − x ) = − x 3 = −f ( x ) , ∀ x ∈ R. M(x, f(x))
Sã examinãm curba reprezentativã Gf
redatã în figura 3. Se observã cã punctele
M ( x, x3 ) ºi M′ ( −x, − x3 ) de pe Gf sunt puncte si- —x O N
metrice faþã de originea reperului. (Din P x x
∆ ONM ≡ ∆ OPM′ se obþine ( OM ) ≡ ( OM′ ) ºi
punctele M, O, M′ sunt coliniare).
Astfel, punctul O devine centru de Figura 3
simetrie pentru curba Gf . M’(—x, —f(x))
Aceste proprietãþi ale funcþiei f sunt specifice clasei de funcþii impare.
v DEFINIÞIE
• Fie D o mulþime simetricã ºi f : D → R o funcþie numericã. Funcþia f se
numeºte funcþie imparã dacã f ( − x ) = −f ( x ) , ∀ x ∈ D.
PROPOZIÞIA 2
Graficul unei funcþii impare f : D → R este simetric faþã de originea reperului.
Într-adevãr, dacã M ( x, f ( x ) ) ∈ Gf , din y

egalitatea f ( − x ) = −f ( x ) , ∀ x ∈ D, rezultã
cã ºi punctul M′ ( − x, − f ( x ) ) ∈ Gf .
M(x, f(x))
Dar punctele M, O, M′ sunt coliniare, —x
—x O
iar O este mijlocul segmentului [ MM′] x x
(figura 4). Aºadar, O este centrul de M’(—x, —f(x))
simetrie pentru Gf .
Figura 4
Exemple de funcþii impare
• f : R → R, f ( x ) = x;
1
• f : R \ {0} → R, f ( x ) = ;
x
x
• f : R \ {−1, 1} → R, f ( x ) = .
1+ x
119
OBSERVAŢIE
• Pentru o funcþie f : D → R parã (imparã) este suficient de a trasa graficul
sãu pe submulþimea punctelor x ∈ D, x ≥ 0, deoarece prin simetrie faþã de
axa Oy (respectiv prin simetrie faþã de O ( 0, 0 ) ) acesta se completeazã ºi pe
submulþimea punctelor x ∈ D, x ≤ 0.
SIMETRIA GRAFICULUI FAŢÃ DE DREPTE DE FORMA x = m, x ∈ R

Fie f : D → R o funcþie numericã ºi (d) dreapta de ecuaþie x = m, m ∈ R.
PROPOZIÞIA 3
Dreapta x = m este axã de simetrie a graficului funcþiei f dacã ºi numai
dacã f ( x ) = f ( 2m − x ) , ∀ x ∈ D.
Demonstraþie y Figura 1
Fie x ∈ D ºi M ( x, y ) ∈ Gf iar M′ ( x ′, y ) simetricul
P(m , y)
x + x′
sãu faþã de dreapta x = m. Rezultã cã = m,
2 M ’(x’, y) M (x, y)
deci x ′ = 2m − x. Condiþia ca dreapta x = m sã fie
axã de simetrie pentru Gf este echivalentã cu O m x
M′ ( x ′, y ) ∈ Gf , echivalentã cu f ( x ′ ) = y = f ( x ) , x ∈ D,
x = m
adicã f ( 2m − x ) = f ( x ) , x ∈ D.
În particular, pentru m = 0 se obþine condiþia f ( x ) = f ( − x ) , adicã axa Oy este
axã de simetrie pentru Gf (proprietate specificã funcþiilor pare).
Exerciţiu rezolvat
Sã se arate cã graficul funcþiei f : R → R, f ( x ) = x 2 − 4x, are drept axã de
simetrie dreapta x = 2.
Soluþie
Verificãm condiþia stabilitã în propoziþia 3:
f ( x ) = f ( 2m − x ) , ∀ x ∈ R, pentru m = 2. Avem:
2
f ( 2m − x ) = f ( 4 − x ) = ( 4 − x ) − 4 ( 4 − x ) = ( 4 − x )( − x ) = x 2 − 4x = f ( x ) , ∀ x ∈ R.
SIMETRIA GRAFICULUI FAŢÃ DE PUNCTE OARECARE ÎN PLAN

Fie f : D → R o funcþie numericã ºi P ( a, b ) un punct oarecare în plan.
PROPOZIÞIA 4
Graficul funcþiei f este simetric faþã de punctul P ( a, b ) dacã ºi numai dacã
f ( x ) + f ( 2a − x ) = 2b, ∀ x ∈ D, (2).
120
Demonstraþie
Fie x ∈ D ºi M ( x, y ) ∈ Gf iar M′ ( x ′, y ′ ) simetricul sãu faþã de punctul P ( a, b ) .
x + x′ y′ + y
Rezultã cã = a, = b, deci x ′ = 2a − x ºi y ′ = 2b − y.
2 2
y M(x, y)
Condiþia ca graficul Gf sã fie simetric în raport cu
punctul P ( a, b ) este echivalentã cu M′ ( x′, y′) ∈Gf ,
adicã f ( x′) = y′ , care revine la egalitatea f ( 2a − x ) = P(a, b)
= 2b − f ( x) , x ∈ D.
x
Aºadar, graficul funcþiei f este simetric în raport
cu punctul P ( a, b ) dacã ºi numai dacã f ( x ) + Figura 2
M’(x’, y’)
+ f ( 2a − x ) = 2b, x ∈ D.
Punctul P ( a, b ) se numeºte centru de simetrie al graficului.
Temã
Studiaþi pentru care funcþii punctul O ( 0, 0 ) este centru de simetrie.
Exerciţiu rezolvat
x2 + x
Fie funcþia f : R \ {1} → R, f ( x ) = . Sã se verifice dacã punctul
x −1
P (1, 3 ) este centru de simetrie al graficului funcþiei f.
Soluþie
Verificãm formula (2) pentru a = 1, b = 3. Aceasta revine la a demonstra cã
f ( x ) + f ( 2 − x ) = 6, ∀ x ∈ R.
2
x 2 + x ( 2 − x ) + ( 2 − x ) 6 (1 − x )
Avem f ( x ) + f ( 2 − x ) = + = = 6.
x −1 1− x 1− x
Aºadar, P (1, 3 ) este centru de simetrie al graficului funcþiei f.
EXERSARE
E1. Care dintre funcþiile f : D → R sunt
 4x + 1, x ∈ [ −1, 0 ]
funcþii pare ºi care sunt impare: f) f ( x ) =  ;
1 − 4x, x ∈ ( 0, 1]
a) f ( x ) = 5x 4 − 11, x ∈ R;
g) f ( x ) = x − x 2 + 1, x ∈ R ?
b) f ( x ) = 25 − 4x 2 , x ∈ ( −1, 2 ) ;
x3 + x 4x 2 + 1
c) f ( x ) = , x ∈ R; E2. Fie funcþia f : R → R, f ( x ) = .
x2 + 4 x2 x + 4
d) f ( x ) = x − 4 − 4 + x , x ∈ R; Sã se stabileascã dacã graficul funcþiei
f este simetric faþã de originea repe-
− x − 3x 3 rului în plan sau faþã de axa Oy.
e) f ( x ) = , x ∈ R;
3+ x
121
 Algebră • II. FUNCŢII
E3. Fie funcþia f : R → R, f ( x ) = x 3 − 4x x . Sã se determine dreapta x = m care

este axã de simetrie a graficului func-
Este graficul funcþiei f simetric faþã de þiei f.
origine?
E7. Se considerã funcþia f : R → R, f ( x ) =
E4. Se considerã funcþia f : R → R, f ( x ) =
= x 2 − 3ax + 5. Sã se determine a astfel
= 4x 2 − 6x + 5. Sã se verifice dacã încât dreapta x = 3 sã fie axã de sime-
3 trie a graficului funcþiei f.
dreapta x = este axã de simetrie a
4
graficului. Aceeaºi problemã, dar consi- E8. Se considerã funcþia f : R \ {2} → R,
derând funcþia g : R → R, 2
2x − x
g ( x ) = −3x 2 + 4, 5x + 1. f ( x) = . Sã se verifice dacã punc-
x−2
tul P ( 2, 7 ) este centru de simetrie al
E5. Se considerã funcþia g : [ −4, 4 ] → R,
graficului funcþiei.
2
g ( x ) = − x + 4x + 3. Dreapta x = 2 este
axã de simetrie a graficului funcþiei g? E9. Se dau funcþiile f : R \ {1} → R, f ( x ) =
Dar pentru funcþia datã de
x2 x −1
g ( x ) = 3x 2 − 6x + 2, x ∈ R ? = ºi g : R \ {−1} → R, g( x) = .
x −1 x +1
E6. Se dau funcþiile f : R → R definite prin: a) Sã se studieze paritatea/ imparita-
tea funcþiilor f ºi g.
a) f ( x ) = 3x 2 − 2x + 1; b) Sã se arate cã punctul A (1, 2 ) este
1 2 3 centru de simetrie pentru G f .
b) f ( x ) = − x + 2x + .
2 4
c) Punctul B ( −1, 1) este centru de si-
metrie pentru G g ?
APROFUNDARE
A1. Se considerã funcþia f : R → R cu propri- b) Sã se verifice dacã punctele
etatea cã 8f ( x ) + 4f ( − x ) = 3x 2 − 4x 4 , A ( −1, − 1) , B (1, 1) sunt centre de sime-
∀ x ∈ R. Sã se demonstreze cã f este trie pentru Gf .

funcþie parã. c) Care este centrul de simetrie al
curbei G f ?
A2. Se considerã funcþia g : R → R cu pro-
prietatea cã 3g ( −x ) − 9g ( x ) = 5x 3 + 9x, A5. Fie f : R \ Z → R, f ( x ) = [ x ] . Sã se arate
cã:
∀ x ∈ R. Sã se demonstreze cã funcþia
g este funcþie imparã. 1 
a) Punctul A  , 0  este centru de si-
2 
1 metrie al curbei Gf .
A3. Fie f, g, h : R → R, g ( x ) =
2
( f ( x ) + f ( −x ) ) , b) G f are o infinitate de centre de si-
1 metrie.
h (x) =
2
( f ( x ) − f ( − x ) ) . Sã se arate cã
funcþiile g ºi h au paritãþi diferite. A6. Sã se dea exemplu de o funcþie f : D → R,
al cãrei grafic sã admitã simultan axã de
A4. Se dã funcþia f : R \ {±1} → R, simetrie ºi centru de simetrie.
x3 A7. Existã funcþii numerice care sã admitã

f (x) = 2
.
x −1 simultan o infinitate de axe de simetrie
a) Sã se arate cã f este funcþie imparã. ºi centre de simetrie?
122
4.3. FUNCÞII PERIODICE

Sã considerãm funcþia „parte fracþionarã“ y
f : R → [0, 1) , f ( x ) = { x} , al cãrei grafic este dat
parþial în figura alãturatã. Este cunoscutã
proprietatea cã dacã n ∈ Z, atunci { x + n} = { x} .
Cu ajutorul acesteia se obþine cã f ( x) = f ( x + n) ,
∀ x ∈ R, (1). —2 —1 O 1 2 3 x
Se observã atât din proprietatea (1) cât ºi din lectura graficã, faptul cã
funcþia f îºi repetã valorile în mod secvenþial cu un „pas“ bine determinat, iar
G f suferã o translatare paralelã cu axa Ox la trecerea de la un interval
[ n, n + 1) la [ n + 1, n + 2 ) .
v DEFINIÞII
• • Fie f : D → R o funcþie numericã. Funcþia f se numeºte funcþie periodicã
dacã existã T ∈ R * astfel încât f ( x + T ) = f ( x ) , ∀ x ∈ D.
• Numãrul T se numeºte perioadã a funcþiei f.
• Dacã printre perioadele strict pozitive ale lui f existã un cel mai mic T0 ,
atunci T0 se numeºte perioada principalã a funcþiei f.
PROPOZIÞIA 5
Fie f : R → R o funcþie care are perioada principalã T0 ºi k ∈ Z. Atunci:
a) numãrul kT0 este perioadã a funcþiei f;
b) oricare ar fi perioada T a funcþiei f, existã n ∈ Z astfel încât T = nT0 .
Demonstraþie
a) Avem f ( x − T0 ) = f ( x − T0 + T0 ) = f ( x ) , x ∈ R. Rezultã cã ( − T0 ) este perioadã.
Fie x ∈ R, º i p ∈ N* . Deoarece T0 ºi − T0 sunt perioade ale funcþiei f, rezultã:
f ( x ) = f ( x + T0 ) = f ( x + 2T0 ) = ... = f ( x + pT0 ) , (1)
f ( x ) = f ( x − T0 ) = f ( x − 2T0 ) = ... = f ( x − pT0 ) , ( 2 )
Din relaþiile (1) ºi (2) rezultã cã numerele pT0 ºi ( −p ) T0 sunt perioade ale
funcþiei f.
Aºadar, ∀ k ∈ Z numerele kT0 sunt perioade ale funcþiei f.
T
b) Fie n =   .
 T0 
T
Rezultã cã n≤ < n + 1, de unde se obþine nT0 ≤ T < nT0 + T0 sau
T0
0 ≤ T − nT0 < T0 . Aºadar, existã n ∈ Z ºi T ′ ∈ [0, T0 ) astfel încât T = T ′ + nT0 .
123
Dar f ( x + T ′ ) = f ( x + T − nT0 ) = f ( x + T ) = f ( x ) , ∀ x ∈ R, deci T ′ este perioadã a

funcþiei f.
Deoarece 0 ≤ T ′ < T0 , iar T0 este cea mai micã perioadã pozitivã, rezultã cã
T ′ = 0 ºi T = nT0 , n ∈ Z, ceea ce trebuia demonstrat.
Exerciţiu rezolvat
Se dã funcþia f : N* → N, f ( n ) = u ( 2n ) (ultima cifrã a numãrului 2n ). Sã se
arate cã f este periodicã ºi sã se precizeze perioada principalã.
Soluþie
Avem: f (1) = 2, f ( 2 ) = 4, f ( 3 ) = 8, f ( 4 ) = 6, f ( 5 ) = 2, f ( 6 ) = 4, f ( 7 ) = 8, f ( 8 ) = 6, ...
Se observã cã valorile funcþiei se repetã din 4 în 4. Într-adevãr avem:
( )
f ( 4k ) = u 24k = u 16 k = 6; ( )
(
f ( 4k + 1) = u 2 4 k +1
) = u ( 2 ⋅ 16 ) = 2;
k
f ( 4k + 2 ) = u ( 2 4k + 2
) = u ( 4 ⋅ 16 ) = 4;
k
f ( 4k + 3 ) = u ( 2 4k + 3
) = u (8 ⋅ 16 ) = 8.
k
Aºadar, f ( n + 4 ) = f ( n ) , ∀ n ∈ N* ºi T0 = 4.
OBSERVAŢIE
• Dacã f : D → R este o funcþie periodicã cu perioada T, pentru trasarea
curbei G f se va efectua trasarea acesteia pe un interval de lungime T, de
exemplu [0, T ] , dupã care curba obþinutã se repetã pe intervalele
 T ⋅ k, T ( k + 1)  , k ∈ Z.
EXERSARE
E1. Care dintre urmãtoarele curbe, dese- E2. Se dã funcþia f : Z → Z, f ( n ) = ( −1) .
n
nate parþial, corespund unei funcþii
periodice? a) Sã se arate cã f ( n + 2 ) = f ( n ) , n ∈ Z.
y y b) Care este perioada principalã a func-
þiei f ºi mulþimea tuturor perioadelor
acesteia?
c) Sã se studieze paritatea funcþiei f.
O x O x E3. Se dã funcþia f : N → N, ( )
f ( n ) = u 7n
n
(ultima cifrã a lui 7 ). Este periodicã
y funcþia f? Care este mulþimea perioa-
delor funcþiei f?
E4. Fie f : Z → R, f ( n ) = restul împãrþirii lui

O x n la 3. Sã se stabileascã dacã funcþia f
este periodicã.
124
E5. Se considerã funcþia: Sã se arate cã f este funcþie periodicã
f : R → R, f ( x ) = x − [ x ] . cu perioada T0 = 2.
a) Sã se arate cã f este periodicã cu
perioada T0 = 1. E7. Se dã funcþia:
b) Sã se determine mulþimea tuturor  0, x ∈ R \ Q
f : R → R, f ( x ) = 
perioadelor. 1, x ∈ Q
(funcþia lui Dirichlet).
E6. Fie funcþia f : ( 0, + ∞ ) → R, a) Sã se arate cã f este funcþie periodicã.
b) Sã se determine mulþimea perioadelor
x  x 
f ( x ) = ( −1)[ ]  x − 2 ⋅   − 1  + 1. funcþiei.
 2 
4.4. FUNCÞII MONOTONE

Sã considerãm funcþiile f : R → R, f ( x ) = x + 2 ºi g : R → R, g ( x ) = − x + 2,
ale cãror curbe reprezentative G f ºi G g sunt date în figurile 1, respectiv 2.
y y
Figura 1f ( x2 ) g ( x2 )
f ( x1 ) g ( x1 )
O x1 x 2 x x 2 x1 O GGfg
x
Gf
Figura 2
Figura 1 Figura 2
Lecturând graficul din figura 1 se observã cã pe mãsurã ce argumentele

x cresc, valorile funcþiei cresc.
Într-adevãr, pentru oricare x1, x 2 ∈ R, x1 < x 2 rezultã cã x1 + 2 < x 2 + 2,
adicã f ( x1 ) < f ( x 2 ) .
Se spune cã funcþia f este strict crescãtoare pe R.
Lecturând graficul din figura 2 se observã faptul cã pe mãsurã ce
argumentele x cresc, valorile funcþiei descresc.
Într-adevãr, pentru oricare x1, x 2 ∈ R, x1 < x 2 , rezultã cã − x1 > − x 2 ºi
− x1 + 2 > − x 2 + 2, adicã g ( x1 ) > g ( x 2 ) .
În acest caz se spune cã funcþia g este descrescãtoare pe R.
v DEFINIÞII
Fie funcþia numericã f : D → R.
• Funcþia f este crescãtoare pe D dacã pentru orice x1, x 2 ∈ D, cu x1 < x 2 ,
rezultã cã f ( x1 ) ≤ f ( x 2 ) .
• Funcþia f este strict crescãtoare pe D dacã pentru orice x1, x 2 ∈ D, cu
x1 < x 2 , rezultã cã f ( x1 ) < f ( x 2 ) .
125
• Funcþia f este descrescãtoare pe D dacã pentru orice x1, x 2 ∈ D, cu

x1 < x 2 , rezultã cã f ( x1 ) ≥ f ( x 2 ) .
• Funcþia f este strict descrescãtoare pe D dacã pentru orice x1, x 2 ∈ D,
cu x1 < x 2 , rezultã cã f ( x1 ) > f ( x 2 ) .
• Funcþia f : D → R este monotonã pe D dacã f este crescãtoare sau
descrescãtoare pe D.
• Funcþia f : D → R este strict monotonã pe D dacã f este strict
crescãtoare sau strict descrescãtoare pe D.
Modalitãþi practice de a demonstra cã o funcþie f : D → R este (strict)

monotonã pe o mulþime A ⊂ D
1. Fie x1, x 2 elemente oarecare din A, cu x1 < x 2 .
a) Dacã f ( x1 ) − f ( x 2 ) ≤ 0, funcþia f este crescãtoare pe A.
b) Dacã f ( x1 ) − f ( x 2 ) ≥ 0, funcþia f este descrescãtoare pe A.
f ( x1 ) − f ( x 2 )
2. Notãm R = , x1, x 2 ∈ A, x1 ≠ x 2 , numit raport de variaþie
x1 − x 2
asociat funcþiei f ºi argumentelor x1, x 2 .
a) Dacã R ≥ 0, funcþia f este crescãtoare pe A.
b) Dacã R ≤ 0, funcþia f este descrescãtoare pe A.
OBSERVAŢII
• Înlocuind ≤, ≥ cu <, respectiv >, se obþin modalitãþi de a demonstra cã o
funcþie este strict monotonã pe mulþimea A ⊂ D.
• Intervalele din domeniul de definiþie pe care o funcþie este monotonã se
numesc intervale de monotonie ale funcþiei.
Exerciţiu rezolvat
Sã se studieze monotonia funcþiei:
x +1
a) f : R \ {1} → R, f ( x ) = ; b) g : R → R, g ( x ) = x 3 + 4x + 4.
x −1
Soluþie
a) Fie x1, x 2 ∈ R \ {1} , x1 < x 2 . Sã determinãm semnul diferenþei f ( x1 ) − f ( x 2 ) .
2 ( x 2 − x1 )
Avem f ( x1 ) − f ( x 2 ) = .
( x1 − 1) ( x 2 − 1)
Semnul diferenþei este dat de semnul expresiei ( x1 − 1) ( x 2 − 1) .
Dacã x1, x 2 ∈ ( −∞, 1) ⇒ f ( x1 ) − f ( x 2 ) > 0, deci f este strict descrescãtoare pe ( −∞,1) .
Dacã x1, x 2 ∈ (1, + ∞ ) ⇒ f ( x1 ) − f ( x 2 ) > 0, deci f este strict descrescãtoare pe
(1, + ∞ ) .
126
OBSERVAŢIE
• Funcþia f este strict descrescãtoare pe intervalele ( −∞, 1) , (1, + ∞ ) , dar nu
este strict monotonã pe R \ {1} . De exemplu, pentru x1 = −1, x 2 = 0, x 3 = 6,
7
se obþine f ( x1 ) = 0, f ( x 2 ) = −1, f ( x 3 ) =
.
5
Aºadar, x1 < x 2 < x 3 , dar f ( x1 ) > f ( x 2 ) < f ( x 3 ) , deci f nu este monotonã pe
mulþimea R \ {1} .
b) Vom stabili monotonia funcþiei g folosind semnul raportului de variaþie R.
Fie x1, x 2 ∈ R, x1 ≠ x 2 , ºi R =
2 2
(
g ( x1 ) − g ( x 2 ) ( x1 − x 2 ) x1 + x 2 + x1 x 2 + 4
= =
)
x1 − x 2 x1 − x 2
2
 x  3
= x + x + x1 x 2 + 4 =  x1 + 2  + x 22 + 4 > 0, ∀ x1, x 2 ∈ R.
2
1
2
2 Aºadar, funcþia g
 2  4
este strict crescãtoare pe R.
OBSERVAŢIE
• Fiind datã funcþia f : A → R, A ⊂ R, a studia monotonia funcþiei f revine la
a determina submulþimile mulþimii A pe care funcþia f este crescãtoare sau
descrescãtoare ºi limitele între care funcþia ia valori. Variaþia funcþiei f se
sintetizeazã într-un tabel, numit tabel de variaþie, pe care se pun sãgeþi de
tipul „ ր “ dacã funcþia este strict crescãtoare, „ ց “ dacã funcþia g este
strict descrescãtoare ºi „ → “ dacã funcþia f este constantã.
Exemplu y
Fie funcþia f : R → R a cãrei curbã reprezentativã G f este în
desenul alãturat.
Lecturând graficul funcþiei se observã cã f este strict
3
descrescãtoare pe intervalul ( −∞, − 2] , este funcþie constantã pe
[ −2, 2] ºi este funcþie strict crescãtoare pe intervalul [2, + ∞ ) . Aceste
informaþii se gãsesc rezumate în urmãtorul tabel de variaþie:
x −∞ −2 2 +∞ —2 O 2 x
f (x) +∞ ց 3 → 3 ր +∞
EXERSARE
E1. Care dintre curbele urmãtoare descriu c) y d) y
graficul unei funcþii monotone pe R?
a) y b) y
O x O x
O x O x
127
E2. Fie funcþiile f : R → R, f ( x ) = 2x + 3 ºi b) f : R → R, f ( x ) = x 3 + 5x + 4;
g : R → R, g ( x ) = − x + 4. Sã se arate cã n
c) f : N → R, f ( n ) = ( −2 ) ;
funcþia f este strict crescãtoare pe R, iar
x
funcþia g este strict descrescãtoare pe R. d) f : ( −∞, 0 ) → R, f ( x ) = .
x −1
E3. Fie funcþia f : R → R, f ( x) = −x2 + 4x + 5. E5. Se dã funcþia:
x
Sã se arate cã funcþia f este strict cres- 3
f : R → ( 0, + ∞ ) , f ( x ) =   .
cãtoare pe intervalul ( −∞, 2 ] ºi strict 2
descrescãtoare pe intervalul [2, + ∞ ) . a) Calculaþi f ( −2) , f ( −1) , f ( 0 ) , f (1) , f ( 2) .
b) Sã se arate cã funcþia f este strict
E4. Sã se studieze monotonia funcþiilor:
monotonã pe R.
2
a) f : [1, + ∞ ) → R, f ( x ) = 3x − 2x + 1;
APROFUNDARE
A1. Sã se studieze monotonia funcþiilor ºi d) f : R → R, f ( x ) = x + [ x ] ;
sã se alcãtuiascã tabelul de variaþie: n
x +1 e) f : N → N, f ( x ) = n2 + ( −1) .
a) f : R \ {2} → R, f ( x ) = ;
x−2
A4. Fie funcþiile f, g, h : A → R, A ⊂ R, ºi
b) f : R → R, f ( x ) = 2 x ; h ( x ) = f ( x ) + g ( x ) . Sã se arate cã dacã f
x
c) f : R → R, f ( x ) = 2 ; ºi g sunt strict crescãtoare (descres-
cãtoare) pe A, atunci funcþia h este strict
d) f : R → R, f ( x ) = x + 2 .
crescãtoare (descrescãtoare) pe A.
 −1, x < 0
 A5. Fie funcþiile numerice f, g, h : A → R,
A2. Fie funcþia f : R → R, f ( x ) =  0, x = 0 .
 h (x) = f (x) ⋅ g (x).
 1, x > 0
Este monotonã funcþia f? a) Dacã f ºi g sunt strict crescãtoare pe A,
funcþia h este strict crescãtoare pe A?
A3. Sã se studieze monotonia funcþiilor: b) Dacã f ºi g sunt pozitive ºi strict
a) f : R → R, f ( x ) = [ x ] ; crescãtoare pe A ( f ( A ) ⊂ [ 0, + ∞ ) , g ( A ) ⊂
b) f : R → [ 0, 1) , f ( x ) = {x} ; ⊂ [ 0, + ∞ ) ) sã se arate cã funcþia h este
x strict crescãtoare pe A.
c) f : ( 0, + ∞ ) → R, f ( x ) = ;
x +1
5 COMPUNEREA FUNCŢIILOR
Fie mulþimile A = {1, 2, 3} , B = {a, b, c} , C = {a, b, c, d} , D = {4, 5, 6} ºi
funcþiile f : A → B, g : C → D descrise de diagramele alãturate:
Analizând corespondenþele f ºi g se observã cã:
f a g f g
1 4 1  → f (1) = a → 4 = g ( a ) = g ( f (1) )
b f g
2 c 5 2  → f ( 2 ) = b → 4 = g ( b) = g ( f (2))
f g
3 d 6 3  → f ( 3 ) = c → 5 = g ( c) = g ( f (3))
f g
f g Rezultã cã ∀ x ∈ A, x  → f ( x ) → g ( f ( x ) ) ∈ D.
A 
→ B ⊂ C 
→D
128
Aºadar, se obþine o nouã corespondenþã între mulþimile A ºi D de forma
x → g ( f ( x ) ) , care defineºte o funcþie.
v DEFINIÞIE
• • Fie funcþiile f : A → B ºi g : C → D, B ⊂ C.
Se numeºte compusa funcþiei g cu funcþia f funcþia h : A → D, cu
proprietatea cã h ( x ) = g ( f ( x ) ) . f
x f (x)
Compusa funcþiei g cu f, se noteazã h = g f.
h = gf g
Aºadar, ( g f ) ( x ) = g ( f ( x ) ) , ∀ x ∈ A (figura 1).
Figura 1 g ( f ( x ))
OBSERVAŢIE
• O condiþie esenþialã pentru a defini funcþia g f este ca mulþimea care
reprezintã codomeniul funcþiei f sã fie inclusã sau egalã cu domeniul de
definiþie al funcþiei g.
Operaþia prin care din funcþiile f : A → B, g : C → D, B ⊂ C se obþine funcþia
h : A → D, h = g f se numeºte operaþia de compunere a funcþiilor.
1. Se dau funcþiile f : R → R, f ( x ) = 3x − 5; g : R → R, g ( x ) = x 2 − 2.
Sã se determine f g ºi g f.
Soluþie
Se observã cã ambele compuneri de funcþii sunt posibile. Funcþiile f g, g f
au domeniul de definiþie ºi codomeniul R.
Sã determinãm legea de corespondenþã. Avem:
( )
( f g ) ( x ) = f ( g ( x ) ) = 3 ⋅ g ( x ) − 5 = 3 x 2 − 2 − 5 = 3x 2 − 11, ∀ x ∈ R;
2 2
( g f ) ( x ) = g ( f ( x )) = ( f ( x )) − 2 = ( 3x − 5 ) − 2 = 9x 2 − 30x + 23, ∀ x ∈ R.
2. Se considerã funcþiile:

3x + 4, x ≤ 1
f : R → R, f ( x ) = − x + 3 ºi g : R → R, g ( x ) =  .
 − x, x > 1
Sã se determine funcþiile f g ºi g f.
Soluþie
−3x − 1, x ≤ 1
Avem f g : R → R ºi ( f g ) ( x ) = f ( g ( x ) ) = −g ( x ) + 3 =  .
 x + 3, x > 1
3f ( x ) + 4, f ( x ) ≤ 1
g f : R → R, ( g f ) ( x ) = g ( f ( x ) ) =  =
 − f ( x ) , f ( x ) > 1
129
3 ( − x + 3 ) + 4, − x + 3 ≤ 1 −3x + 13, x ≥ 2

= = .
 − ( − x + 3 ) , − x + 3 > 1  x − 3, x < 2
PROPRIETÃŢI ale compunerii funcþiilor

1. Compunerea funcþiilor nu este comutativã.
Justificare
Folosind funcþiile de la exerciþiul rezolvat 1 avem ( f g ) ( 0 ) = −11, iar
( g f ) ( 0 ) = 23, deci f g ≠ g f.
2. Compunerea funcþiilor este asociativã.
f g h
Dacã avem funcþiile A  → B ⊂ C → D ⊂ E → F, atunci
( h g ) f = h ( g f ) = h g f.
Justificare
Funcþiile ( h g ) f ºi h ( g f ) au acelaºi domeniu de definiþie A ºi acelaºi
codomeniu F.
( )
( ( h g ) f ) ( x ) = ( h g ) ( f ( x ) ) = h g ( f ( x ) ) , ∀ x ∈ A;
( h ( g f ) ) ( x ) = h ( ( g f ) ( x ) ) = h ( g ( f ( x ) ) ) , ∀ x ∈ A.
Aºadar, ( h g ) f = h ( g f ) .
3. Fie funcþia f : A → B ºi 1A : A → A, 1A ( x ) = x, funcþia identicã a mulþimii A,
iar 1B : B → B, 1B ( x ) = x, funcþia identicã a mulþimii B. Atunci:
a) f 1A = f ; b) 1B f = f .
Într-adevãr, f 1A ºi f au acelaºi domeniu de definiþie A ºi acelaºi
codomeniu B. Verificãm ( f 1A ) ( x ) = f ( x ) , ∀ x ∈ A.
Avem ( f 1A ) ( x ) = f (1A ( x ) ) = f ( x ) , ∀ x ∈ A.
Aºadar, f 1A = f .
Temã
Sã se arate cã 1B f = f (punctul b).
EXERSARE
E1. Se considerã f ºi g definite în diagrama
alãturatã. 1 x
10
a) Sã se determine elementele defini-
2 y
torii ale funcþiei g f. 20
3 z
b) Sã se determine ( g f ) ({2, 3}) , 30
−1 −1 4 u
( g f ) ({0, 20}) ºi ( g f ) ({10, 30}) . 0
5 v
f g
A B C
130
E2. Fie funcþiile f, g : R → R. Sã se deter- E4. Se dã funcþia f : R → R, f ( x ) = −5x + 3.
mine f g, g f, f f, g g, dacã: Sã se determine funcþia g : R → R care
1 5 satisface relaþia:
a) f ( x ) = 6x − 5, g ( x ) = x+ ;
6 6 ( f g ) ( x ) = 10x 2 + 5x − 2, ∀ x ∈ R.
b) f ( x ) = 3x − 4, g ( x ) = − x 2 + 1;
x+2 E5. Fie funcþiile f : [ −1, + ∞ ) → [ 0, + ∞ ) ,
c) f ( x ) = , g ( x ) = 4x − 1;
x2 + 1
d) f ( x ) = x 2 + x + 2, g ( x ) = ( x − 1) .
2 f (x) = x + 1, g : A → [ −1, + ∞ ) , g ( x ) = x 2 .
a) Sã se determine A astfel încât sã

E3. Fie funcþia f : R → R, f ( x ) = 3x + 7. Sã existe g f.
se determine funcþia g : R → R ºtiind cã b) Dacã A = [ 0, + ∞ ) , sã se determine g f

( g f ) ( x ) = −6x − 5, ∀ x ∈ R. ºi f g.
APROFUNDARE
A1. Se dau funcþiile A4. Sã se studieze monotonia funcþiilor
 x − 3, x ≥ 3 f : R → R ºi f f în cazurile:
f : R → R, f ( x ) =  ºi
2x + 1, x < 3 1, x ∈ Q
a) f ( x ) =  ;
g : R → R, g ( x ) = 4x + 3.  0, x ∈ R \ Q
Sã se determine f g, g f ºi f f .  x, x ∈ Q
b) f ( x ) =  ;
1 − x, x ∈ R \ Q
A2. Fie funcþia f : R → R, f ( x ) = 2x + 1. Sã se
1 − x, x ∈ Q
calculeze f f, f f f, … , f
f
f … f . 
c) f ( x ) =  1 .
n ori , x∈R\Q
 x
A3. Se dau funcþiile f, g : R → R,
 x + 2, x ≤ 3 A5. Se considerã funcþiile numerice f : A → B,
f (x) =  ; g : B → C. Sã se arate cã:
5x − 7, x > 3
a) dacã f ºi g sunt (strict) monotone,
2x + 1, x ≥ 5
g (x) =  . atunci g f este (strict) crescãtoare.
 − x, x < 5
b) dacã f ºi g au monotonie diferitã,
Sã se determine f g, g f, f f, g g. atunci g f este descrescãtoare.
131
TESTE DE EVALUARE
Testul 1
1. Urmãtoarele enunþuri sunt false:
x−3
a) „Corespondenþa f : R → R, f ( x ) = este o funcþie“.
x2 + x − 2
b) „Corespondenþa g : R → [ 0, + ∞ ) , g ( x ) = x − 2 este o funcþie“.
c) „Asociind fiecãrui x ∈ {−2, − 1, 0, 1, 2} numãrul 4x + 2 ºi fiecãrui element
3
x ∈ {−1, 0, 3, 4} numãrul 2 + x , se defineºte funcþia h : {−2, − 1, 0, 1, 2, 3, 4} → R. “
Precizaþi de ce aceste enunþuri sunt false. Modificaþi aceste enunþuri pentru a obþine
propoziþii adevãrate. (3p.)
( x + 2 ) ( 4 − x ) , x ∈ R \ A
2. Fie funcþiile f, g : R → R, f ( x ) = − x 2 + 2x + 8, g ( x ) =  2 . Sã se
 x ( x − 1) − x ( x + 4 ) + 8, x ∈ A
determine A ⊂ R astfel încât f = g.
(2p.)
 x − 2, x ≥ 2
3. Fie funcþia f : R → R, f ( x ) =  .
2x + 3, x < 2
a) Sã se calculeze  f ( 2 ) + f ( 3 ) + ... + f ( n )  :  f ( −1) + f ( −2 ) + ... + f ( − n )  , n ≥ 3.
 3 3
b) Sã se calculeze f   − ,   , f ([ 2, 4 ]) ; f −1 ({5}) ; f −1 ({−2}) ; f −1 ( [ 3, 5 ]) .
 2 2
(2p.)
 1
4. Se dã funcþia f : [ −1, 1] → R, f ( x ) =  x −  .
 2
a) Sã se expliciteze legea de corespondenþã a funcþiei f.
b) Sã se determine graficul funcþiei G f .
c) Sã se asocieze douã restricþii funcþiei f.
(2p.)
Testul 2
 3x − 1
 ,x<a
1. Fie funcþia f : R → R, f ( x ) =  2 .
 −2x + 7, x ≥ a
a) Sã se determine a ∈ R, astfel încât a 2 − 2a − 4 − f ( 3 ) = 0.
b) Dacã a = 3 sã se determine punctele de intersecþie y
dintre curba G f ºi axele de coordonate. (3p) Gf 5
2. Se considerã funcþiile f, g : R → R care au curbele

reprezentative redate în figura 1.
a) Sã se determine soluþiile ecuaþiei f ( x ) = g ( x ) .
b) Precizaþi mulþimea soluþiilor inecuaþiilor: —2
f ( x ) ≤ g ( x ) ; f ( x ) > g ( x ) ; g ( x ) < 0; f ( x ) > 0; f ( x ) < 0. —1 O 4 5 x
c) Este funcþia g mãrginitã? Dar g /[ −1, 4 ]?
(2p.) Gg Figura 1
—4
132
3. Se considerã funcþiile f, g : R → R care verificã relaþiile 5f ( x) + 3f ( −x) = x2 − 2 x ºi

3
2g ( −x) − 7g ( x) = x + x, ∀ x ∈ R. Care dintre ele este funcþie parã, respectiv imparã?
(2p.)
2x 2 − x
4. Fie funcþia f : R \ {1} → R, f ( x ) = . Sã se verifice dacã punctul A (1, 3 ) este
x −1
centru de simetrie al graficului funcþiei.
(2p.)
Testul 3
 x , x ∈ [ −1, 1]
1. Fie funcþia f : R → R, f ( x ) =  2 . Sã se determine m ∈ R astfel
 x , x ∈ ( −∞, − 1) ∪ (1, + ∞ )
încât dreapta x = m sã fie axã de simetrie a graficului funcþiei.
(1p.)
2. Dacã funcþia f : I → R este strict crescãtoare pe intervalul I, sã se demonstreze cã

funcþia g : I → R, g ( x ) = − f ( x ) este strict descrescãtoare pe I.
(2p.)
 1 x+4
3. Sã se determine intervalele de monotonie pentru funcþia f : R \ −  → R, f ( x ) = .
 2 2x + 1
(2p.)
1
4. Se considerã funcþia f : ( 2, + ∞ ) → R, f ( x ) = .
x−2
a) Sã se precizeze monotonia funcþiei.
b) Este mãrginitã funcþia f? Dar restricþia funcþiei f la intervalul [ 3, 4 ] ?
(2p.)
 x + 2, x ≤ 0
5. Fie funcþiile f, g : R → R, f ( x ) =  , g ( x ) = 2x − 3. Sã se determine funcþiile:
 4x − 1, x > 0
g g, g g g, f g ºi g f. (2p.)
133
Geometrie • PROBLEME RECAPITULATIVE
PROBLEME RECAPITULATIVE
R1. Fie ABC un triunghi ºi A1, B1 , C1 mijloacele laturilor [ BC ] , [ AC ] , [ AB ] . Sã se arate

cã OA + OA1 = OB1 + OC1, pentru oricare punct O din plan.
R2. Fie A, B, C trei puncte necoliniare. Sã se determine punctele M din plan în cazurile:

a) MA + MB are aceeaºi direcþie cu BC;

b) MA + MB + 2MC are aceeaºi direcþie cu AB;

c) MA + MB = MB + MC .

R3. Se considerã triunghiul ABC ºi punctul M astfel încât 2MB + MC = 0. Sã se arate cã
dreapta AM conþine mijlocul medianei din B.
R4. Se considerã punctele O, A, B, C necoliniare. Sã se construiascã punctul M în cazurile:

3
a) OM = 2OA + OB;
5

b) OM = 4OA − 3OB;
1
c) OM = OA + 2OB + OC;
2
3
d) OM = 3OA − OB − 2OC.
2
R5. Fie A, B, C puncte în plan ºi a, b, c ∈ R* . Sã se arate cã existã un singur punct M astfel

încât:

a) aMA + bMB = 0, dacã a + b ≠ 0;

b) aMA + bMB + cMC = 0, dacã a + b + c ≠ 0.

R6. Sã se determine m ∈ R pentru care vectorii u ºi v sunt coliniari:

a) u = ( m + 1) i + ( m − 1) j, v = ( m − 2 ) i + m j;

b) u = m2 i + ( m − 1) j, v = ( m + 1) i − 3 j.

R7. ( )
În reperul cartezian O, i, j se considerã punctele A (1, 3 ) , B ( 5, − 3 ) , C ( 7, 1) , D ( 9, 7 ) .

a) Sã se determine coordonatele vectorilor AB, BC, CA, AD, AC, BD în reperul O, i, j . ( )
b) Sã se determine coordonatele mijloacelor M, N, P, Q ale laturilor [ AB] , [ BC ] ,

[ CD] , [ DA ] ºi coordonatele vectorilor MN, MP, MQ.
R8. Fie P un punct interior triunghiului echilateral ABC cu centrul în O. Dacã D, E, F sunt
3
proiecþiile lui M pe laturile triunghiului, sã se arate cã PD + PE + PF = PO.
2

R9. Pe laturile paralelogramului ABCD se iau punctele P, Q, R, S astfel încât AP = mPB,

BQ = mQC, CR = mRD ºi DS = mSA. Sã se arate cã PQRS este paralelogram.
276
R10. Se considerã punctele A, B, C, D vârfuri ale unui patrulater convex. Ce condiþie
îndeplineºte ABCD dacã vectorii de poziþie ai vârfurilor verificã relaþia

rA + 5rC = rB + 5rD ?
R11. Se dau punctele fixe A, B ºi punctul M exterior dreptei AB. Sã se arate cã rezultanta

vectorilor 2MA ºi 5MB trece printr-un punct fix.
R12. Sã se arate cã:

cos12° + 3 sin12°
a) = 2;
cos 3° − sin 3°
cos 5° + sin 25°
b) = 3;
cos 25° − sin 5°
π 3π 5π 7π 3
c) sin 4 + sin 4 + sin 4 + sin 4 = ;
8 8 8 8 2
4 π 4 3π 4 5π 4 7π 3
d) cos + cos + cos + cos = ;
8 8 8 8 2
3
e) sin 20° ⋅ sin 40° ⋅ sin 60° ⋅ sin 80° = .
16
R13. Sã se verifice egalitãþile:

a) sin 4x + 2 sin 2x = 4 sin 2x ⋅ cos 2 x;
2
(
b) ( 7 + cos 4x ) = 32 1 + sin 8 x + cos 8 x ;)
sin 2a cos a a
c) ⋅ = tg ;
1 + cos 2a 1 + cos a 2
1 − 2tg a ⋅ ctg 2a
d) = tg 2 a.
1 + 2ctg a ⋅ ctg 2a
R14. Sã se aducã la o formã mai simplã:

tg 2a + tg 2b − ( ctg 2a + ctg 2b )
a) E = ;
tg a + tg b − ( ctg a + ctg b )
3 + cos 4a − 4 cos 2a
b) E = − tg 4 a.
3 + cos 4a + 4 cos 2a
R15. Sã se demonstreze cã dacã între laturile triunghiului ABC existã relaþia

abc ( a + b + c ) = 16S2 , triunghiul este echilateral.
1 1 1 1
R16. Sã se arate cã într-un triunghi are loc relaþia + + = .
h A h B hC r
R17. Laturile unui triunghi ABC verificã relaþiile 3a = 7c ºi 3b = 8c. Sã se determine

A
tg
2
.
ºi m A ( )
R18. Sã se arate cã, dacã într-un triunghi ABC au loc relaþiile a + b = 2c ºi
sin A + sin B = 3 , triunghiul este echilateral.
R19. Fie ABC un triunghi ºi H ortocentrul sãu. Sã se arate cã:

1
a) S = ( a ⋅ AH + b ⋅ BH + c ⋅ CH ) ;
4
A B C
b) S = r 2 ⋅  ctg + ctg + ctg  .
 2 2 2
277
R20. Sã se arate cã într-un triunghi oarecare ABC au loc relaþiile:

A B B C C A
a) tg ⋅ tg + tg ⋅ tg + tg ⋅ tg = 1;
2 2 2 2 2 2
a b c 4pR
b) + + = .
2 A 2 B 2 C r
sin sin sin
2 2 2
A B C
R21. Fie ABC un triunghi. Sã se arate cã numerele ctg , ctg , ctg sunt în progresie
2 2 2
aritmeticã dacã ºi numai dacã a, b, c sunt în progresie aritmeticã.
R22. Sã se determine cosinusurile unghiurilor A, B, C ale triunghiului ABC, ºtiind cã

laturile a, b, c sunt în progresie aritmeticã cu raþia r, r fiind raza cercului înscris.
R23. Fie O centrul cercului circumscris triunghiului ABC. Sã se arate cã distanþele d A ,

dB , dC ale punctului O la laturile triunghiului verificã egalitatea
d A + d B + d C = R + r (relaþia lui Carnot).
278
INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI
ELEMENTE DE ALGEBRÃ
CAPITOLUL I
1. Mulþimea numerelor reale
1.2. Ordonarea numerelor reale (pag. 10)
a+b b+a
• E1. Dacã a ≤ b, atunci a ≤ ≤ b < a 2 + b2 , iar dacã b ≤ a, atunci b ≤ ≤
2 2
a 2 + b2 + 2ab a 2 + b2
≤ a < a 2 + b2 . • E2. a) Se ridicã la pãtrat ºi rezultã ≤ ⇔ a 2 + b2 −
4 2
− 2ab ≥ 0 ⇔ ( a − b ) ≥ 0. Rezultã cã inegalitatea iniþialã este adevãratã. b) Se scrie
2
ma + mh a + b 2ab
inegalitatea mediilor pentru m a ºi m h : ≥ ma ⋅ mh ⇔ ma + mh ≥ 2 ⋅ ⇔
2 2 a+b
⇔ m a + m h ≥ 2m g ⇔ m a − m g ≥ m g − m h . c) Se foloseºte b) ºi inegalitatea mediilor.
• E4. a) Se efectueazã operaþiile ºi se obþine a 2 x 2 + b2 y 2 + 2abxy ≤ a 2 x 2 + a 2 y 2 + b2 x 2 +
+ b2 y 2 ⇔ a 2 y 2 + b2 x 2 − 2abxy ≥ 0 ⇔ ( ay − bx ) ≥ 0,
2
adevãratã. b) Se ridicã la pãtrat
ambii membrii ºi apoi se aplicã a).
b c a c a b
• A1. a) Se foloseºte m h ≤ m a . b) Inegalitatea se scrie + + + + + ≥ 6. Dar
a a b b c c
b a c a c b
+ ≥ 2, + ≥ 2, + ≥ 2, ∀ a, b, c ∈ ( 0, +∞ ) . Prin însumare rezultã concluzia.
a b a c b c
• A2. a) Se foloseºte a + b ≥ 2 ab ºi analoagele ºi se înmulþesc. b) Avem b2 + c2 ≥ 2bc,
din care rezultã a ( b2 + c2 ) ≥ 2abc, a, b, c > 0. Se scriu ºi relaþiile analoage ºi se
însumeazã. c) Avem (a 3
+ b3 ) = ( a + b ) ( a 2 + b2 − ab ) ≥ ( a + b ) ab, ∀ a, b > 0 ºi analoagele
ºi se însumeazã. d) Se înmulþeºte cu 2 ºi inegalitatea se aduce la forma echivalentã
a +a
( a − b) + ( a − c) + ( b − c) ≥ 0, ∀ a, b, c > 0. • A3. Se foloseºte a ja k ≤ j k .
2 2 2
2
a1a 2 1
• A4. a) Se foloseºte ≤ a1a 2 ºi analoagele. Prin adunare avem
a1 + a 2 2
1 ⎛ a1 + a 2 a 2 + a 3 a + a1 ⎞ 1
S≤
1
2
( a1a 2 + a 2a 3 + ... + a n a1 ≤ ) ⎜
4⎝ 2
+
2
+ ... + n ⎟ = ( a1 + a 2 + ... + a n ) =
2 ⎠ 2
1
= . b) Se foloseºte m g ≤ m a . • A5. Avem (1 + a k ) ≥ 2 a k , k ∈ {1, 2, ..., n} . Se înmulþesc
2
inegalitãþile ºi se foloseºte ipoteza.
1.3. Modulul unui numãr real (pag.14)

• A1. 3a + 5b. • A2. b = −1. • A3. x = −1. • A4. Se foloseºte proprietatea a ≤ c ⇔
⇔ −c ≤ a ≤ c, ∀ a ∈ R, c ≥ 0 ºi se însumeazã inegalitãþile de acelaºi fel. • A5. Se foloseºte
inegalitatea a + b ≤ a + b pentru n numere reale ºi cã α i ∈ {0, 1} , i = 1, n. • A6. Deoa-
1 1 1 1
rece a, b, c > 0 rezultã cã ( ab + bc + ca ) 1 − = ab ⋅ 1 − + bc ⋅ 1 − + ca ⋅ 1 − =
abc abc abc abc
279
1 1 1
= ab − + bc − + ac − . • A7. a) Se face înmulþirea în membrul întâi, apoi se
c a b
1 1 1 1 ab + bc + ac
foloseºte inegalitatea x + ≥ 2, ∀ x > 0. b) + + = ºi se foloseºte
x a b c abc
1
A2. d) din 1.2. • A8. a) Din ipotezã avem , de unde 1 + a 2 xy > 0. Din
xy <
a2
x+y 1
1 − ax > 0, 1 − ay > 0 ⇒ (1 − ax )(1 − ay ) > 0 ⇒ 1 + a2 xy > a ( x + y ) ⇒ < . Asemãnãtor
1 + a2 y a
x+y 1 x+y
se demonstreazã > − . b) Se aplicã a) pentru ºi z.
1 + a 2 xy a 1 + a 2 xy
1.4. Aproximãri prin lipsã sau prin adaos (pag. 18)

21001 1 1
• E6. − 200 = < .
105 105 102
a+3
• A1. Se aratã cã 3− ≤ 3 − a . • A2. Este o aproximare mai bunã a lui 5
a +1
a 14 2r + 7 14
decât . • A3. Se aratã cã − < − r . • A5. b) Dacã a < 2 se aratã cã
b 2 2 ( r + 1) 2
a < a1 < a 2 < ... < 2, iar dacã a > 2, atunci a > a1 > a 2 > ... > 2.
1.5. Partea întreagã. Partea fracþionarã a unui numãr real (pag. 20)
• E6. a) x ∈ [3, 4) ; b) [ x + 2] = −3 ⇔ [ x ] + 2 = −3 ⇔ [ x ] = −5 ⇔ x ∈ [ −5, − 4 ) ; c) 2x ∈ [2, 3 ) ,
⎡ 3⎞ 3x + 1 ⎡ 11 ⎞
x ∈ ⎢1, ⎟ ; d) ∈ [5, 6 ) ⇒ x ∈ ⎢3, ⎟.
⎣ 2 ⎠ 2 ⎣ 3⎠
⎧ n ⎫ n
• A2. ⎡⎣ 99 − 1⎤⎦ = 8. • A3. {a} = ⎨ ⎬= . Se obþine n = 999. • A4. a) Din
⎩ n + 1⎭ n + 1
n 2 < n 2 + n < ( n + 1) rezultã cã n < n2 + n < n + 1. Aºadar ⎡ n 2 + n ⎤ = n. b) Se foloseºte
2
⎣ ⎦
( n + 2) ≤ n 2 + 6n < ( n + 3 ) , n ≥ 2 ºi se obþine ⎡ n 2 + 6n ⎤ = n + 2. c) ⎡ n 2 + 5n ⎤ = n + 2,
2 2
⎣ ⎦ ⎣ ⎦
( )
2
n ≥ 4. d) 2n, n ∈ N. • A5. a) = 2n 2 + 3 + 16n 2 + 8 ºi ⎡ 16n 2 + 8 ⎤ = 4n,
2 + 2n 2 + 1
⎣ ⎦
⎡ ⎤
( )
n ≥ 1. Se obþine partea întreagã: 2n + 4n + 3, n ≥ 1. b) n + n + 1 = 2n +1 + 4n + 4n ⎤ =
⎡
2
2 2
⎢⎣ ⎥⎦ ⎣ ⎦
= 2n + 1 + ⎡ 4n 2 + 4n ⎤ = 4n + 1, n ∈ N. • A6. Se foloseºte ⎡ n ( n + 1) ⎤ = n, n = 1, 50, ºi
⎣ ⎦ ⎣ ⎦
rezultã 1 + 2 + ... + 50 = 1275. • A7. ⎡ n 2 + k ⎤ = n, k = 1, n. Suma este egalã cu n 2 .
⎣ ⎦
• A8. a) Notãm 2 − x = n ∈ Z, x = 2 − n ºi ecuaþia devine [2 − n ] = n ⇒ n ≤ 2 − n < n + 1
⎡13 14 ⎞ ⎡3 5 ⎞
cu soluþia n = 1 ºi x = 1. b) x ∈ [ −5, − 4 ) ; c) x ∈ ⎢ , ⎟ ; d) x ∈ ⎢ , ⎟ ; e) Se noteazã
⎣ 3 3 ⎠ ⎣2 2 ⎠
1 1 5
[2x ] = n, n ∈ Z ⇒ x = n − . Se obþine n = 1, x = . f) Ecuaþia se scrie 3 [ x ] + 3 = x +
2 2 2
2x − 1 ⎡ 6n + 1 ⎤ 1
sau [ x ] = = n, n ∈ Z. Se obþine ecuaþia ⎢ = n, cu soluþia n = 0 ºi x = .
6 ⎣ 2 ⎥⎦ 2
280
2x + 7 4n − 7
g) Se noteazã = n, n ∈ Z. Rezultã cã x = ºi ecuaþia [2n − 3] = n sau
4 2
5 4x − 3
2n − 3 = n cu soluþia n = 3 ºi x = . h) Ecuaþia se scrie: [ x ] = . Se noteazã
2 2
4x − 3 ⎡ 2n + 3 ⎤
= n, n ∈ Z ºi ecuaþia devine ⎢ = n, cu soluþia n ∈ {0, 1} . Ecuaþia are
2 ⎣ 4 ⎥⎦
3 ⎡ 1⎤ ⎡ 1⎞ ⎛ 1⎞
soluþia x = . • A9. a) [2x ] = [ x ] = ⎢ x + ⎥ = 0, ∀ x ∈ ⎢0, ⎟ . b) E ⎜ x + ⎟ = [2x + 1] −
4 ⎣ 2⎦ ⎣ 2⎠ ⎝ 2⎠
⎡ 1⎤ ⎡ 1⎤
− ⎢x + ⎥ − [ x + 1] = [2x] + 1 − ⎢x + ⎥ − [ x] −1 = E ( x ) . c) Din periodicitate rezultã E ( x ) = 0, ∀ x ∈ R.
⎣ 2⎦ ⎣ 2⎦
1.6. Operaþii cu intervale de numere reale. Generalizare.

Tipuri de intervale de numere reale (pag. 26)
1 1
• A1. b) Din inegalitãþile 2 < 2 + ≤ 3 ≤ 4 − < 4, n ∈ N* , rezultã cã In ∩ N = {3} .
n n
• A2. b) In ∩ N = {4, 5, 6} . • A3. a) Din condiþia 1 ∈ I ∩ ( a, + ∞) ⇒ a < 1 < a2 ⇒ a < −1. b) Din
⎡ a + b⎞
condiþia 2 ≤ a < 3 < a2, rezultã a = 2. • A4. Se foloseºte inegalitatea mediilor. a) ⎢ a, ⎟;
⎣ 2 ⎠
⎛a + b 2 a + b 3 ⎞
b) ( ⎡
ab, b ⎤⎦ ; c) ⎢a,
2ab ⎞
⎣ a + b⎠
⎟ ; d) ⎜⎜ , ⎟ . • A5. a)
1 + 3 ⎟⎠
x = −1, y ≥ 4; b) x ≤ −2 ≤
⎝ 1+ 2
≤ y < 4; c) x ≤ 0, y ≥ 3; d) x < y ≤ 3. • A6. a) [0, x ] ; b) [ − x, x ] dacã x ≥ 1 sau ⎡⎣−x2, x2 ⎤⎦
⎛ 1 1⎞
dacã 0 < x < 1; c) [ − x + 1, x + 1] dacã 0 < x < 1 sau [0, x + 1] dacã x ≥ 1; d) ⎜ − , ⎟ .
⎝ x x⎠
⎧1 ⎫
• A7. Condiþia de existenþã a intervalelor impune x ≥ 0. Dacã x = 0, intersecþia este ⎨ ⎬ .
⎩2 ⎭
x + 3 3x + 2 ⎡ x + 1 3x + 2 ⎤
Dacã x ∈ ( 0, 4 ) ⇒ > ºi intersecþia este ⎢ , . Dacã x = 4 se obþine
2 4 ⎣ 2 4 ⎥⎦
⎡5 7 ⎤ x + 3 3x + 2 ⎡ x +1 x + 3⎤
⎢⎣ 2 , 2 ⎥⎦ . Dacã x ∈ ( 4, + ∞ ) , 2 < 4
ºi intersecþia este ⎢
⎣ 2
,
2 ⎥⎦
.
• A8. I = [ −3, 3] ; J = ( −∞, − 4 ] ∪ [2, + ∞ ) ; K = ( −∞, − 2 ) ∪ (1, + ∞ ) .
4. Tipuri de raþionamente logice

4.1. Metoda inducþiei matematice (pag. 58)
• E4. a) Pentru n = 2 ⇒ 22 > 4 − 1, adevãrat. Presupunem 2k > 2k − 1 ºi demonstrãm cã
2k +1 > 2k + 1. Din 2k > 2k − 1 rezultã 2k +1 > 4k − 2. Dar 4k − 2 > 2k + 1, k ≥ 2. Rezultã cã
2k +1 > 4k − 2 > 2k + 1. Aºadar 2n ≥ 2n − 1, ∀ n ≥ 2. • E5. a) Pentru n = 0 ⇒ P (0 ) :
„9 − 1 # 8“, propoziþie adevãratã. Presupunem P ( k ) adevãratã: „9k − 1 # 8“ ºi demon-
0
strãm cã P ( k + 1) este adevãratã: „9k +1 − 1 # 8“. Din P (k ) adevãratã se obþine

9 = 8q + 1, q ∈ N.
k
Atunci 9 k +1
− 1 = ( 8q + 1) ⋅ 9 − 1 = ( 72q + 8 ) # 8 etc. d) Pentru
n = 0 ⇒ 3 + 4 # 7. Presupunem cã 3 2k +1
+2 k +2
# 7, de unde putem scrie cã 3 2k +1
= 7q −
−2 k +2
, q ∈ N. Demonstrãm cã 3 2k +3
+2 k +3
# 7. Avem 3 2k +3
+2k +3
=3 2k +1
⋅9+2 k +3
= ( 7q − 2k +2
)⋅9 +
+2 k +3
= 9 ⋅ 7q − 2 k +2
(9 − 2), expresie care este divizibilã cu 7 etc.
281
 INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI
• A7. Pentru n = 1 se obþine a1 = 1, pentru n = 2 se obþine a 2 = 2. Se presupune a n = n
ºi se demonstreazã prin inducþie cã a n +1 = n + 1. • A8. Se verificã pentru n = 1 cã
egalitatea este adevãratã; se presupune P ( k ) adevãratã ºi se demonstreazã cã P ( k +1)
1   k   k + 1 P(k )  k   k + 1  k + 1   k + 1   k  
este adevãratã. Avem:   + ... +   +  =  ⋅ + =  + 1 =
2   2   2   2   2   2   2    2  
 k + 1  k   k + 1  k + 2 
= ⋅ + 1 =  ⋅ . Aºadar, P ( k + 1) este adevãratã.
 2   2   2   2 
1
• D3. Se noteazã a n = x n + n ºi se stabileºte relaþia a n +1 = a1 ⋅ a n − a n −1, n ≥ 2 ºi se
x
aplicã exerciþiul D1 pentru k = 2. • D6. Se observã cã prin construirea axelor de
simetrie ale laturilor unui pãtrat, numãrul de pãtrate creºte cu 3. Rezultã cã dacã ºtim
sã împãrþim un pãtrat în n pãtrate, atunci ºtim sã îl împãrþim în ( n + 3 ) pãtrate.
Pentru rezolvarea cerinþei problemei este suficient sã împãrþim pãtratul în 6, 7,
respectiv 8 pãtrate. Avem urmãtoarele partiþionãri.
n=6 n=7 n=8
4.2. Probleme de numãrare (pag. 66)

• E1. 44, 244. • E2. Se foloseºte diagrama 1. card ( A ∪ B ) = card A + Diagrama 1
+ card B − card ( A ∩ B ) . Se obþine A = 54. • E3. A ∪ B = ( A \ B ) ∪
∪ ( B \ A ) ∪ ( A ∩ B ) (diagrama 2). Se obþine card ( A ∩ B ) = 32. ? 4 50
n n 10
• E4. 2 = 1024 ⇔ 2 = 2 ⇔ n = 10. • E5. 10.
• E6. Fie A mulþimea fetelor cu card ( A ) = m ºi B mulþimea bãieþilor A B
B\A
cu card ( B ) = n. Avem m + n = 7 ºi m × n = 12. Se obþine m = 3,
n = 4 sau m = 4, n = 3. • E7. Fie A mulþimea numerelor divizibile
Diagrama 2
cu 3, B mulþimea numerelor divizibile cu 7.
100  100  100 
A ∪B = A +B− A ∩B =  + − = 43; C ( A ∪ B ) = A\B B\A
 3   7   21 
= 100 − 43 = 57. • E8. Fie M, F, I, mulþimile elevilor participanþi la
olimpiadele de matematicã, fizicã, respectiv informaticã. Avem: A B
A ∩B
M ∪ F ∪ I = M + F + I − M ∩ F − M ∩ I − F ∩ I + M ∩ F ∩ I = 12 + 16 + 11 − 8 −
−5 − 9 + 5 = 22. Rezultã cã ( 30 − 22 ) elevi nu au participat la nici o olimpiadã.
• A2. a) B = {1, 2} ∪ S, unde S ⊂ {3, 4, ..., n + 1} . Rezultã 2 n −1 submulþimi. b) 2 n − 2.
282
• A3. Unind vârful k, k ∈ {1, 2, ..., n} cu celelalte vârfuri se obþin ( n − 1) segmente

n ( n − 1)
(laturi sau diagonale). În total, poligonul are laturi ºi diagonale. Rezultã cã
2
n ( n − 1) n ( n − 3)
numãrul de diagonale este −n = . • A4. 2n. • A5. 4 n. • A6. n ( n − 3 ) .
2 2
CAPITOLUL II
1. ªiruri de numere reale (pag. 74)

1 ( n + 2)( n + 1) 1
• E2. a) x n + 2 = 9x n + 8; b) x n +2 = x n + 6; c) x n +2 = ⋅ x . • E3. a) n ; b) ( −1) ⋅
n
4 ( n + 4)( n + 3) n 2
n +1 1
; d) 2n + ( −1) ; e) 4n − 3; f) 3n − 1. • E4. a156 = 48669; a190 = 72197.
n
⋅ ; c)
n n ( n + 2)
• E5. a) 3n + 1. • E6. a) a n ∈ [0, 1] , ∀ n ∈ N* ; f) Presupunem prin absurd cã a n este
mãrginit. Rezultã cã ∃ a ∈ R astfel încât 0 < an < a, ∀ n ∈ N*. Dar an = 2n + 3 > n, ∀ n ∈ N*.
1
Rezultã cã n < a n < a, ∀ n ∈ N* , ceea ce este fals pentru n = [ a ] + 1. • E7. a) a n = ∈
n +1
n 1
∈ ( 0, 1) , ∀ n ∈ N* ; b) a n = ∈ ( 0, 1) , ∀ n ∈ N* ; c) a n < n ⋅ < 1, ∀ n ∈ N* ºi a n > 0,
n +1 n +1
a
∀ n ∈ N. • E8. a) a n +1 − a n = 5n + 3 − ( 5n − 2 ) > 0 ⇒ ( a n ) strict descrescãtor; g) n +1 < 1,
an
ºir descrescãtor.
n+2 1 1 1 n
• A1. b) b n = . • A2. a) b n = = − ; b) .
2 ( n + 1) ( n + 1)( n + 2 ) n + 1 n + 2 2 ( n + 2)
n ( n − 1)
• A3. a) α = β = 1; b) inducþie. • A4. a n = S n − S n −1 = 3n + 2. • A5. a) 1 + ; b) 1 +
2
1 2 − 3α 2
+ n ( n + 1) ; c) 22 ; d)
n −1
; e) n 2 . • A8. a) a n +1 − a n = . Pentru α > ,
n ( 3n + 4 )( 3n + 1) 3
2 2
(an ) este descrescãtor, pentru α < ºirul este crescãtor, pentru α = ºirul este
3 3
a n +1 2
constant. • A9. a) a n +1 − a n = 3, n ≥ 1; ( a n ) este strict crescãtor; b) = < 1 etc.
an 3
c) a n +1 − a n = a n − 1, n ≥ 1. Se aratã cã a n − 1 ≥ 1, ∀ n ≥ 1, prin inducþie. • A12. Se
foloseºte inducþia matematicã.
2. Tipuri de ºiruri.
2.1 Progresii aritmetice (pag. 79)
• E4. Se verificã dacã diferenþa a doi termeni este constantã. • E5. c) a1 = −1, r = 3 etc.
28 1
d) a1 = −60, r = 24 etc. • E7. a) 1, 3; b) 2, −3; c) , − ; f) 1, 3; h) 35, —8. • E9. a) b) 0.
3 3
• A1. a) a1 ∈ {5, 13} , r ∈ {4, − 4} ; b) a1 ∈ {−5, 7} , r ∈ {3, − 3} ; c) Se obþine ecuaþia
⎧⎛ 1 1 ⎞
(a 2
1 − 12a1 )( a12 − 12a1 + 32 ) = 105. Se noteazã a12 − 12a1 = y etc. • A2. a) ( x1, r ) ∈ ⎨⎜ , ⎟ ,
⎩⎝ 2 2 ⎠
283
⎛ 11 ⎞ ⎫ ⎧⎛ 3 ⎞ ⎫ ⎧ ⎛ 11 ⎞ ⎫
⎜ −3, ⎟ ⎬ ; b) ( x1, r ) ∈ ⎨⎜1, ⎟, ( 8, − 2) ⎬; c) ( x1, r ) ∈ {(10, − 6 )} ; d) ( x1, r ) ∈ ⎨(1, 3) , ⎜ −1, ⎟⎬.
⎝ 8 ⎠⎭ ⎩⎝ 2 ⎠ ⎭ ⎩ ⎝ 3 ⎠⎭
• A3. a) a n = S n − S n −1, n ≥ 2, a n = 10n − 2, r = 10; d) S1 + S2 = 4, S2 + S3 = 9. Se obþine
a1 = r = 1, a n = n. • A4. a) a1 = 5; a n = 2n + 2 ⇒ ( a n ) nu este progresie aritmeticã;
b) a1 = 3, a 2 = 9, a 3 = 21 ⇒ ( a n ) nu este progresie aritmeticã; d) a n = 8n − 7, ∀ n ≥ 1;
a n +1 − a n = 8, ∀ n ≥ 1, deci (an ) este progresie aritmeticã. • A5. Se aplicã formula
n
S n = ( a1 + a n ) (an ). a) S n = ( n + 1) ; b) S n = n ( 2n + 1) .
2
pentru progresia aritmeticã
2
1 1⎛ 1 1 ⎞
• A6. a) m + n; b) 0. • A8. Se poate folosi relaþia = ⎜ − ⎟ dacã ( a n ) este
a k −1 ⋅ a k r ⎝ a k −1 a k ⎠
progresie. Reciproca se demonstreazã prin inducþie.
2.2. Progresii geometrice (pag. 85)

( −1)
n
1 1 3 1 1
• E1. a) 6 ⋅ 3n −1; b) ; c) ; d) ; e) . • E2. a) , ; b) 3, ±6;
( 2) ( 2)
n −2 n −2
2 n −2
3 n −1 26 2 4
c) 4 ⋅ 36 , − 4 ⋅ 35. • E3. a) 3 ( 26 − 1) ; c) ; e) 0; f) 60; g) b1 ( 210 − 1) . • E4. Se

255 255
sau
16 48
a n +1
analizeazã dacã este raport constant; f ºi g nu sunt. • E5. Se determinã termenul
an
general ºi se verificã condiþia specificã progresiei geometrice. • E6. q = 2, b1 = 3.
b n +1
• E7. a) = 3, ∀ n ∈ N* ; ( bn ) este progresie geometricã; b) 18, 162 3, 486, 1458.
bn
1
• A1. a) a1 = q = 2; a1 = −32 ºi q = ; b) a1 = ±2 = q; c) a1 = 1, q = 2; d) a1 = q = 2;
2
⎛ 1⎞
e) a1 = ±2, q = 2; f) ( 2, 3 ) ; ⎜18, ⎟ . • A2. a) 15; b) 6. • A3. a)
4
(10 n +1 − 10 − 9n ) (vezi
⎝ 3⎠ 81
ex. rez.); b) ºi c) sunt cazuri particulare ale lui d); d) Sn = ( x + x2 + ... + xn ) +
xn −1 x n −1 − 1 x2 − 1 x −1
+ ( x 2 + x 3 + ... + x n ) + ... + ( x n −1 + x n ) + x n = x ⋅ + x2 ⋅ + ... + x n −1 ⋅ + xn ⋅ =
x −1 x −1 x −1 x −1
x ⎛ n xn −1⎞
⎡ n ⋅ x n − (1 + x + ... + x n −1 ) ⎤ =
x
= ⎣ ⎦ ⎜ nx − ⎟; e) S n − xS n = 1 + 3x + 5x 2 + ... +
x −1 x −1⎝ x −1 ⎠
n n
+ ( 2n − 1) x n −1 + n 2 x n = 2∑ k ⋅ x k −1 − ∑ x k −1 + n 2 x n . Se foloseºte d) ºi apoi se scoate S n .
k =1 k =1
A4. a) A = 9 (10 + ... + 10 n + 2 ) + 4 ⋅ 10 n +1 + 9 = ... = (10 n +1 − 3 ) . A5. a)

2n +1 2 b n +1
+ 10 2n
= q 2,
bn
b n +1
∀ n ∈ N* , q = raþia lui ( a n ) . Rezultã cã ºirul ( bn ) este progresie geometricã. b) = q,
bn
b n +1
∀ n ∈ N* , q ≠ −1; c) = q 2 , ∀ n ∈ N* . A6. Se obþin ecuaþiile r = q 2 − 1, 3 + 7r = 3q 3 , cu
bn
⎧ 2⎫ ⎧ 5⎫
soluþiile q ∈ ⎨1, 2, − ⎬ , r ∈ ⎨0, 3, − ⎬ . A7. a1 = 2.
⎩ 3⎭ ⎩ 9⎭
284
2.3. Aplicaþii (pag. 89)
⎧ 1⎫ ⎧ 2⎫
E1. a) 6; b) x ∈ {3, 4} ; c) x ∈ {0, 3} ; d) x ∈ ⎨4, ⎬ ; e) x ∈ {3, − 1} ; f) x ∈ ⎨2, − ⎬ .
⎩ 2⎭ ⎩ 3⎭
(1 + x ) n
E2. a) 19; b) 10. E3. a) Ecuaþia se scrie: = 117 ºi x = 1 + ( n − 1) r, x = 3n − 2. Se
2
obþine n = 9, x = 25; b) x = 204; c) x = 23; d) x = 6. E4. 30°, 60°, 90°. E5. 5040.
15 − 8 7 24 − 8
E6. Se aplicã Propoziþia 1. = ⇒r= = 1. Alegem a1 = 8, 15 = a 8 , 24 = a17 .
24 − 15 9 7+9
⎧ 9⎫ ⎧ 2⎫
E7. x = 2. E8. a) 6; b) 5; c) 10. E9. a) ( x + 3) = ( 3x − 1)( 9 − x ) , x ∈ ⎨1, ⎬; b) x ∈ ⎨−4, − ⎬ ;
2
⎩ 2⎭ ⎩ 3⎭
⎧ 11 ⎫ 2
c) 2; d) x ∈ ⎨1, − ⎬ . E10. a1 = 1, q = 2 sau a1 = 9, q = − .
⎩ 3⎭ 3
n
A2. ( n − 2 ) ⋅ 180° = ⎣⎡2 ⋅ 100° + ( n − 1) ⋅ 10°⎦⎤ ⋅ ⇒ n ∈ {8; 9} . Convine doar n = 8. A3. 160 m.
2
4 ⎧ 1 ⎫ ⎡ 3x + 1⎤ 3x + 1
A5. a) 2 9x + 4 = 3x − 1, x ≥ − ⇒ x ∈ ⎨− , 5⎬ ; b) x ∈ {0, 3} ; c) ⎢ ⎥ = 1 ⇒ 1 ≤ 5 < 2;
9 ⎩ 3 ⎭ ⎣ 5 ⎦
⎡ 3x ⎤ ⎡5 ⎤
≤ 2 ºi ⎢⎣ x ⎥⎦ ≤ 5. Rezultã 8x − 2 ≤ 7, x ∈ N . Se obþine x = 1. A7. Se aplicã
*
d) ⎢
⎣ x + 1 ⎥⎦
Propoziþia 1. A8. Avem a1 + 2a 2 + 2a 3 + ... + 2a n −1 + a n = 2S n − ( a1 + a n ) = ( n − 1)( a1 + a n ) .
A9. a) 10; b) 4. A10. Avem −.. 9, a2, a3, 243; q = 3. Se obþine a 2 = 27, a 3 = 81. A12. a) Presu-
..
punem prin reducere la absurd cã 2, 3, 5 sunt termeni ai unei progresii geome-

trice. Rezultã cã ∃ k, m, n ∈ N *
astfel încât 2 = a k +1, 3 = a m +1, 5 = a n +1, adicã
2 2
2 = a1q k , 3 = a1q m , 5 = a1q n . Din = q k −m , = q k − n dupã transformãri se obþine
3 5
k −n k −m
⎛2⎞ ⎛2⎞
⎜ ⎟ =⎜ ⎟ , egalitate care conduce la o relaþie de forma 2r ⋅ 3s ⋅ 5 p = 1, r, s, p ∈ Z * ,
⎝3⎠ ⎝5⎠
ceea ce este fals. A13. x = 6 ºi respectiv x = 10. A14. 1, 5, 9, 13.
A15. 4 2 + 202 + 1002.
3. Funcþii. Lecturi grafice.

3.3. Noþiunea de funcþie (pag. 103)
E10. m ∈ {5, 7} .
A1. b) n = 10. A3. Presupunem cã f ( x ) ∈ Q, ∀ x ∈ R \ Q. Atunci f ( 2) = a 2 + b ∈ Q,
( )
f − 2 = −a 2 + b ∈ Q. Rezultã cã f ( 2 ) + f ( − 2 ) = 2b ∈ Q, deci b ∈ Q ºi ca urmare
( )
a 2 ∈ Q. Dar f 1 + 2 = a + a 2 + b ∈ Q ⇒ a ∈ Q în contradicþie cu a 2 ∈ Q. Aºadar,
∃ x ∈ R \ Q, astfel încât f ( x ) ∈ R \ Q. A4. b) 1 + 2 + 22 + ... + 2n +1 = 131071 ⇒
3 5
⇒ 2n+2 = 131072 ⇒ n = 15. A5. a) 1; b) 4. A6. a) ; b) m = . A7. f ( x ) = 4x2 − 2x + 1.
8 18
A10. A ⊂ {0, 1, 5} .
285
3.6. Restricþii ale unei funcþii (pag. 108)
• E2. a) f ( A 1 ) = [5, 8] ; f ( A 3 ) = ( −∞, 5 ] . b) f −1 ( B1 ) = {1} ; f −1 ( B3 ) = [ −5, − 3] .

1 
• E9. a) g1 : ( 0, + ∞ ) → R, g1 ( x ) = f ( x ) , g 2 :  , + ∞  → R, g 2 ( x ) = f ( x ) . b) Se are în vedere
2 
condiþia x + 2 ≥ 0. Se obþine a ∈ {−2, − 1} .
• A1. a) f ( x ) = 2x + 7 sau f ( x ) = −2x + 7. • A2. a) f ( −1) = 3 ºi f ( 2 ) = 6 sau f ( −1) = 6
ºi f ( 2 ) = 3. Se obþine f ( x ) = x + 4 sau f ( x ) = − x + 5. • A3. a) Se rezolvã f ( 0) = m2 + 2 ⇒
1 2m − 3
⇒ m ∈ {1, 4} ; b) f ( m − 2) = 0 ⇒ m ∈ {1, − 6} . • A4. m = − . • A5. f ( m ) = m ⋅ −2∈
2 m +1
∈ N* ºi m ∈ N* ⇒ m + 1 divide 2m − 3 ⇒ m = 4 ºi f ( x ) = x − 2. • A6. Condiþii: f (1) = 16,
1 8
f ( −1) = 0, f   = . Se obþine f ( x ) = 9x 2 + 8x − 1. • A7. a) a = −3, b = 2 sau a = −3,
3 3
b = −2. b) A : [ −4, 4 ] , [ −4, 4 ) , ( −4, 4 ] .
3.7. Funcþii numerice (pag. 114)
• E7. a) Din x ∈ [ −2, 2] ⇒ x − 1 ∈ [ −3, 1] ⇒ [ x − 1] = {−3, − 2, − 1, 0, 1} .

−3, x ∈ [ −2, 1)

−2, x ∈ [ −1, 0 )

Rezultã f ( x ) = −1, x ∈ [0, 1) , Gf ∩ Ox = [1, 2 ) ; Gf ∩ Oy = { A ( 0, − 1)} .

0, x ∈ [1, 2 )
1, x=2

4
• E9. a) f ( x ) = −2x + 4; b) f ( x ) = − x − 4 sau f ( x ) = x − 4; c) f ( x ) = −2x + 6 sau
3
 1 2 3 25 1
f ( x ) = 0. • E10. n = 2, m ∈ − , . • E11. a = , b = − . • E12. m = −1 sau m = − .
 3 3 4 8 4
4. Proprietãþi generale ale funcþiilor
4.1. Funcþii mãrginite (pag. 117)
• E1. a) f ( n ) ∈ {3, 2} , ∀ n ∈ N. b) f ( n ) ∈ {0, 1, 2, 3, 4} , ∀ n ∈ Z. c) f ( n ) ≤ 2007, ∀ n ∈ N* .

• E2. a) σ ( R ) = {0, 1} ; b) sgn ( R ) = {−1, 0, 1} ; c) f ( R ) = {0, 1} . • E3. c) f ( x ) ≤ 1, ∀ x ∈ R;
d) f ( x ) ≤ 1, x ∈ R. • E4. a) f ( R ) = [0, 1) , g ( R ) = Z; b) m = 0. • E5. b) Arãtãm cã ∀ M > 0,
1 1 1
∃ x ∈ (1, + ∞ ) astfel încât f ( x ) > M. Din > M ⇒ x < 1 + . Luând x = 1 + , f ( x) =
x −1 M 2M
= 2M > M. Aºadar f este nemãrginitã.
4.2. Funcþii pare. Funcþii impare (pag. 121)
• E2. f este funcþie parã ⇒ G f este simetricã faþã de Oy. • E3. f este imparã ⇒ O ( 0, 0 )
este centru de simetrie (sau f ( x ) + f ( − x ) = 0, x ∈ R ). • E4. Da. • E6. Se determinã din
1
f ( 2m − x ) = f ( x ) , x ∈ R. a) ; b) 2. • E7. a = 2. • E8. Se verificã egalitatea
3
f ( x ) + f ( 4 − x ) = 14. • E9. Folosim formula f ( x ) + f ( 2a − x ) = 2b, x ∈ D.
286
• A1. Se înlocuieºte x cu —x ºi se obþine un sistem de ecuaþii în f ( x ) ºi f ( − x ) din care

rezultã cã f ( x ) = f ( − x ) , x ∈ R, deci f este parã. • A2. Vezi A1. • A3. g ( − x ) = g ( x ) , x ∈ R,
ºi h ( − x ) = − h ( x ) , x ∈ R.
4.3. Funcþii periodice (pag. 124)
• E2. T0 = 2, parã. • E3. f ( n + 4 ) = f ( n ) , n ∈ Z, T ∈ 4k { }

k ∈ N* . • E4. f ( n + 3 ) = f ( n ) ,
n ∈ Z. • E5. f ( x + 1) = ( x + 1) − [ x + 1] = x + 1 − [ x ] − 1 = x − [ x ] = f ( x ) , x ∈ R. • E7. a) Se
aratã cã f ( x + r ) = f ( x ) , ∀ x ∈ R, ∀ r ∈ Q. b) Q.
4.4. Funcþii monotone (pag. 127)

f ( x1 ) − f ( x2 )
• E2. = 2 > 0. Rezultã cã f este strict crescãtoare pe R. • E3. R = −x1 − x2 + 4.
x1 − x2
Pentru x1, x 2 ∈ ( −∞, 2] , R > 0, iar pentru x1 , x 2 ∈ [2, + ∞ ) , R < 0.
4.5. Compunerea funcþiilor (pag. 130)
• E1. a) g D f : A → C, prin corespondenþa 1 → 20, 2 → 10, 3 → 10, 4 → 0, 5 → 30. b) {10} ,

{1, 4}, {2, 3, 5}. • E3. g ( x ) = −2x + 9. • E4. g ( x ) = −2x 2 − x + 1.
CAPITOLUL III
1. Definiþia funcþiei de gradul I. Reprezentare graficã (pag. 139)
2 ⎧ 2 ⎫
• A1. f ( x ) = x + 3, n = 20. • A8. a) ; b) 4; c) m ∈ ⎨− , 5 ⎬ .
3 ⎩ 3 ⎭
3. Inecuaþii de forma ax + b ≤ 0 ( ≥, >, < ) studiate pe R sau

pe intervale de numere reale (pag. 147)
a+b+ a−b a+b− a−b
• A6. Folosim formulele: max ( a, b ) = , min ( a, b ) = .
2 2
⎛ 4 ⎞ ⎡ 4 ⎞
• A7. a) ( m − 1) x ≤ 4. Dacã m > 1 ⇒ x ∈ ⎜ −∞, ⎟ , dacã m < 1 ⇒ x ∈ ⎢ , + ∞ ⎟ ; dacã
⎝ m −1⎠ ⎣ m −1 ⎠
m = 1 ⇒ x ∈ ∅.
5. Sisteme de inecuaþii de gradul I (pag. 152)
⎧3 − 2x, x ∈ ( −∞, 0 ]
⎪
⎛ x ⎞ ⎪x
• A5. a) max ⎜ 3 − 2x, 3x − 2, + 3 ⎟ = ⎨ + 3, x ∈ ( 0, 2 ) . Soluþiile ecuaþiei sunt
⎝ 2 ⎠ ⎪2
⎩3x − 2, x ∈ [2, + ∞ )
⎪
⎧ 6⎫
x ∈ ⎨−3, ⎬ .
⎩ 5⎭
287
CAPITOLUL IV
Funcþia de gradul al doilea
1. Definirea ºi reprezentarea graficã a funcþiei de gradul al doilea (pag. 164)
−Δ −b
• A4. a < 0, = 16, = 4 ⇒ f ( x ) = − x 2 + 8x, suma = 55. • A5. f ( x ) = 3x 2 − 6x + 2.
4a 2a
1 1
• A6. f ( x ) = 5x 2 − 6x + 8. • A7. f ( x ) = 5x 2 + 7x + 9. • A8. f ( x ) = − x 2 + x − .
3 9
2
7 ⎛ 3⎞
• A15. m = − , f ( x ) = ⎜ 2x − ⎟ . • A16. f ( x ) = 2x 2 + 4x − 16.
2 ⎝ 4⎠
PROBLEME RECAPITULATIVE (pag. 190)
2 2 2
⎛ 1 ⎞ ⎛ 1 ⎞ ⎛ 1 ⎞ 1
• R1. a) Se scrie ⎜ x − ⎟ +⎜y − ⎟ + ⎜z − ⎟ ≥ 0. • R2. ( a 2 + a 3 + ... + a n ) ≤
⎝ 2⎠ ⎝ 2⎠ ⎝ 2⎠ a1
1 − a1 1 ⎛ 3a + b 3b + a ⎞
≤ ≤ etc. • R5. a) [0, 2]; b) {1}. • R6. [2, 3]. • R7. a) ⎜ , ⎟;
a1 2a1 ⎝ 4 4 ⎠
b) ( a 2 b, ab2 ) ; c) [ −a, a ] pentru a ≥ 1, sau ⎡⎣ −a 3 , a 3 ⎤⎦ pentru a ∈ ( 0, 1] . • R12. 6 ⋅ 8 ⋅ 4.
n+2
• R13. 84, 130, 41. • R14. b) 10, 9,99; c) . • R16. a n = n 2 . • R20. α = 1,
3n
; c) n = 9. • R23. a) f ( ( −1, 1) ) = g ( ( −1, 1) ) =
47
a n = 3n −1 ⋅ b1 − 1. • R22. a) x = 316; b) x =
2
= ( −1, 1) ; c) f D g = g D f = 1( −1, 1). • R24. Dacã f ( 0 ) = 1 atunci f este strict crescãtoare pe N.
−5m + 5
Dacã f ( 0 ) = 3 atunci f este strict descrescãtoare pe N. • R28. a) x1 = , x2 =
2
m−3 ⎧ 19 ⎫
= , m ∈ ⎨1, ⎬ ; b) m ∈ {−2, 2, 8} . • R29. Condiþii: x + 4mx + m ≠ 0, ∀ x ∈ R ⇒ Δ < 0
2
2 ⎩ 5⎭
ºi mx 2 + 3 ( m − 1) x + m − 1 ≥ 0, ∀ x ∈ R ⇒ Δ1 ≤ 0, m > 0. • R30. a) x1 − x 2 = 3. b) Fie
M ( α, β ) puncte fixe ( α, β nu depind de m) ⇒ f ( α ) = β are soluþii independente de m.
Δ b
Se obþine M1 (1, 0 ) , M2 ( 3, 2 ) . • R31. a) Se pune condiþia − =− + 3 ⇒ m ∈ {1, 2} .
4a 2a
• R32. Condiþia: −3 ≤ f ( x ) ≤ 2, ∀ x ∈ R. Se obþine m ∈ [2, 6 ] . • R33. Dacã m ∈ ( −∞, − 6) ∪
∪ ( 2, +∞ ) dreapta este secantã, dacã m ∈ {−6, 2} atunci este tangentã, iar dacã
m ∈ ( −6, 2 ) dreapta nu intersecteazã parabola. • R34. a) Condiþii: x1, x 2 ∈ ( −∞, 0 ] ⇒ S ≤ 0,
P ≥ 0, Δ ≥ 0. b) Ecuaþia f ( x ) = 0 are soluþii de semne contrare.
• R36. c) f ( x ) = min ( x + 3, x 2 + 2x + 1) , x ∈ R. • R37. a) Avem x1 − 1 < 0, x 2 − 1 < 0. Cu
schimbarea x − 1 = y se obþine ecuaþia de gradul al doilea în y, cu y1 < 0, y 2 < 0. Se
⎛ 5⎞
impun condiþiile P > 0, S < 0, Δ ≥ 0 ºi se obþine m ∈ ⎜ −∞, ⎟ . • R38. Fie T > 0 perioadã
⎝ 3⎠
principalã a funcþiei ºi x 0 ∈ R. Dacã x 0 ≤ x ≤ x 0 + T, din monotonia lui f rezultã cã
f ( x 0 ) ≤ f ( x ) ≤ f ( x 0 + T ) = f ( x 0 ) sau f ( x 0 ) ≥ f ( x ) ≥ f ( x 0 + T ) = f ( x 0 ) . Aºadar oricare ar fi
x ∈ [ x 0 , x 0 + T ] rezultã cã f ( x ) = f ( x 0 ) , deci f este constantã pe orice interval de
lungime T, deci ºi pe R. • R39. Dacã x = a ºi x = b sunt axe de simetrie, rezultã cã
f ( 2a − x ) = f ( x ) ºi f ( 2b − x ) = f ( x ) , ∀ x ∈ R, deci f ( 2a − x ) = f ( 2b − x ) , ∀ x ∈ R. Luând
x → 2b − x se obþine cã f ( x ) = f ( 2a − 2b + x ) , deci T = 2a − 2b este o perioadã a funcþiei f.
288
ELEMENTE DE GEOMETRIE
CAPITOLUL I
2. Operaþii cu vectori
2.3. Adunarea mai multor vectori (pag. 203)

• E5. a) AD = AB + BD = AB − DB ºi AD = AC + CD = AC − DC; b) AB = AC + CB = AC −

− BC ºi AB = AD + DB = AD − BD. • E7. a) AC; b) Da, AC.

• A1. a + b, 2b, 2b − a, a − b, − a, − b, b − a. • A2. b) Avem AB − AE = AC ⇒ AB + EA =

= AC ⇒ EB = AC etc. d) AB = AC − AG = AC + GA = GC. • A6. Se are în vedere cã

OA + OB = 2OC1 ºi analoagele. • A7. Dacã P, Q sunt mijloacele segmentelor [ AB ] ºi

[CD] avem: 2MP = MA + MB = MC + MD = 2MQ ⇒ P = Q. • A9. Notãm P, Q, R, S

mijloacele segmentelor [CD] , [ AB] , [ BC] , [ AD] . Rezultã cã OA + OB + OC + OD =

= 2OQ + 2OP = 4OM1 ºi OA + OD + OB + OC = 2OS + 2OR = 4OM2 , C
unde M1, M2 sunt mijloacele segmentelor [ PQ] ºi [ SR ] . Din A M B
P
egalitatea 4OM1 = 4OM2 ⇒ M1 = M2 = M. • A10. Fie M, N mij-
O N
loacele coardelor [ AB ] ºi [CD] (figura 1). Dar [ PA ] + [ PB ] =

= PM + MA + PB = PM + PB − MB = 2PM = 2NO.

Analog, PC + PD = 2PN = 2MO. Dar 2MO + 2NO = 2PO ºi astfel
D
(
PA + PB + PC + PD = 2 MO + NO = 2PO. ) Problema •A10
2.5. Înmulþirea cu scalari a vectorilor (pag. 210)

1
• E6. a) x = −1; b) x = −2; c) x = − .
2

• A1. c) Dacã am avea 2AG1 + 5G1B = AB ºi 2AG2 = 5G2 A = AB, prin scãdere se obþine

( ) ( )
2 AG1 − AG2 + 5 G1B − G2B = 0 sau 2G2G1 + 5G1G2 = 0 ºi G1G2 = 0. Deci G1 = G2 ºi

unicitatea este asiguratã. Scriind AB = GB − GA relaþia datã se scrie AG + 4GB = 0 sau

GA = 4GB ºi G existã, fiind punctul care împarte segmentul [ AB ] în raportul 4.

• A5. Se scrie AB = AM + MB ºi CB = CM + MB. Din relaþia datã se obþine cã
1 3
MB = MA + MC.
4 4
2.7. Descompunerea unui vector într-un reper cartezian (pag. 216)

( ) ( )
• E1. Presupunem cã existã α, β ∈ R pentru care α a + b + β a − b = 0. Atunci ( α + β) a +

+ ( α − β ) b = 0 ºi cum a, b sunt necoliniari se obþine α + β = 0, α − β = 0, deci α = β = 0.
2+α
• E3. b) a + α b = ( 2 + α ) i + ( α − 4 ) j, iar c + βd = (1 − 2β ) i + ( −2 − 4β ) j. Din relaþia =
1 − 2β
α−4
= rezultã relaþia 2αβ + 16β + 3α = 0. Deoarece α = −2β se obþine α = 0, β = 0
−2 − 4β
5
sau α = −5, β = . • E5. a) ( 5, − 2 ) ; b) ( 6, − 7 ) ; c) (13, − 20 ) .
2
289

• A1. a) Fie a ºi b daþi prin reprezentanþii lor AB ºi AC. C D

Avem a + b = AD ºi a − b = BC, deci în paralelogramul b
ABDC diagonalele sunt egale, acesta fiind dreptunghi, deci

a ⊥ b. Vectorii pot sã nu fie coliniari. b) Vectorii sunt A a B
coliniari. • A2. D1 ( −3, − 3 ) , D2 ( 7, − 1) , D3 ( −3, 5 ) . • A3. Fie Problema •A1

D ( x, y ) . Avem CD = ( x − 2 ) i + ( y − 2 ) j ºi AB = i + 6 j. Se obþine x = 5, y = 20. • A4. Se

pune condiþia v = α a + βb. Rezultã cã α = −3, β = 2.
CAPITOLUL II
1. Vectorul de poziþie al unui punct în plan (pag. 221)

• E5. b) Se aratã cã OM + ON + OP = OE + OF + OD ºi se adunã Problema •E6
D C
relaþiile OA + OM = 2OE, OB + ON = 2OF, OC + OP = 2OD.
• E6. Fie O intersecþia diagonalelor ºi {F} = CE ∩ BD. Rezultã O

cã OB ºi CE sunt mediane în ∆ ABC ºi astfel BF = 2FO ºi
F
1 AE + AC A E B
BF = BD. • E7. Se folosesc relaþiile AF = ,
3 2

BE + BC AB + 2AC 2
BF = , AD = . Se aratã cã 4 AF = 3AD. • E8. .
2 3 3

rA + α rD
• A2. Fie rA , rB , rC , rD vectorii de poziþie ai punctelor A, B, C, D. Rezultã rF = ,
1+ α

r + α rC rD + βrC r + βrB FM
rE = B , rH = , rG = A . Fie M ∈ ( EF ) astfel încât = β ºi N ∈ ( GH )
1+ α 1+ β 1+β ME

GN r + βrE rA + α rD + βrB + αβrC r + α rH
astfel încât = α. Se obþine rM = F = ºi rN = G =
NH 1+ β (1 + α )(1 + β ) 1+ α

r + α rD + βrB + αβrC
= A = rM , deci M = N ºi astfel problema este demonstratã. • A8. Se
(1 + α )(1 + β )
NC PB CM BM
foloseºte teorema lui Thales. Avem + = + = 1. • A9. Prin B ºi D ducem
AC AB BC BC
AM OA
paralelele BP MN, DQ MN, P, Q ∈ AC. Din teorema lui Thales se obþine: = ºi
MB OP
DN OQ AM DN OA OQ OA OD
= . Se înmulþesc relaþiile ºi rezultã ⋅ = ⋅ = ⋅ .
NC OC MB NC OC OP OC OB
3. Vectorul de poziþie al centrului de greutate al unui triunghi (pag. 225)
1
• E1. b) Din relaþia G′B + G′C = G′G rezultã G′B + G′C = G′A, deci 2G′B = 2G′C = G′A.
2

Substituind în relaþia cerutã se obþine ( 2α + β ) G′B + ( 2α + γ ) G′C = 0. Deoarece G′B ºi

G′C sunt coliniari se obþine cã 2α + β = 0, 2α + γ = 0, deci β = γ = −2α. • E2. Avem

OC + OB OC + OD 1
OA + OM + ON = OA +
2
+
2
=
2
(
2OA + 2OC + OB + OD = 0, deci O este )
2 2
centru de greutate. • E4. Se au în vedere relaþiile AG1 = AM, BG2 = BM,
3 3
290
1
G1G2 = AB, unde M este mijlocul laturii [CD] . • E5. Se are în vedere E3. • E6. Patru-
3
2
laterul MNPQ, format din mijloacele laturilor este paralelogram. Deoarece OG1 = OM
3
2 2
ºi OG2 = ON rezultã cã G1G2 = MN etc. • A1. Fie ABCDEF hexagonul dat. Dacã G
3 3
este centrul de greutate al triunghiului A 1 A 3 A 5 obþinem: A A1 B
1 1 1
0 = GA1 + GA 3 + GA 6 = ( 2
) ( )
GA + GB + GC + GD + GE + GF .
2 2
( ) A6 A2
1 F C

(
Dar GA2 + GA 4 + GA3 = GA + GB + GC + GD + GE + GF = 0, deci
2
) G
A5 A3
G este centru de greutate pentru ∆ A 2 A 4 A 6 . • A2. Avem:

G1 A + AM + MG 2 + G 2 G 1 = 0, G1B + BN + NG 2 + G 2 G1 = 0 ºi E A4 D
P rob lem a •A 1
G1C + CP + PG 2 + + G2G1 = 0. Se adunã relaþiile ºi se are în

vedere cã G1A + G1B + G1C = 0, G2M + G2N + G2P = = 0. • A3. Fie M mijlocul laturii [CD] ºi

B O punctul care împarte AG1 astfel ca AO = 3OG1. Avem:
A
2OM + OB OC + OD + OB
OG1 = = ºi din relaþia AO =
3 3

O = 3OG1 se obþine cã OA + OB + OC + OD = 0. Analog se
G1
aratã cã O este pe fiecare segment [BG2 ], [CG3 ] , [DG4 ].
D C
M Punctul O este centru de greutate al patrulaterului.
Problem a •A3

• A4. Fie BM = uMA ºi CN = vNA ºi P mijlocul segmentului A
Problem a •A4
1 1 u
[BC]. Se obþine AM = AB, AN = AC, MB = AB,
u +1 v +1 u +1 N
v
NC = AC, (1). Descompunem vectorul AG dupã AM ºi M
v +1 G
B C
AN. Rezultã cã existã α, β ∈ R astfel încât AG = α AM + β AN. P
2 1 1 α β
Folosind relaþiile (1) ºi AG = AP =
3 3
( )
AB + AC rezultã cã
3
(
AB + AC =) u +1
AB +
v +1
AC
1 α   1 β 

sau  −  AB +  −  AC = 0. Dar AB ºi AC sunt necoliniari, deci u + 1 = 3α,
 3 u + 1   3 v + 1 

v + 1 = 3β. Dacã u + v = 1, atunci se obþine cã α + β = 1 ºi deci AG = α AM + (1 − α ) AN ºi
M, G, N sunt coliniare. Reciproc, dacã M, N, G sunt coliniari rezultã cã α + β = 1, deci
BM CN
u + v = 1, adicã + = 1. • A5. Fie G centrul de greutate al triunghiului ABC.
MA NA

Avem GD + GE + GF = GA + AD + GB + BE + GC + CF = AD + BE + CF. Fie M simetricul

punctului E în raport cu BC. Se aratã cã MC = BE, FM = AD. Rezultã cã

AD + BE + CF = FM + MC + + CF = 0, deci GD + GE + GF = 0.
• A6. Fie G centrul de greutate al patrulaterului. Pe diagonala BD construim spre A,
triunghiurile echilaterale BDE ºi BDF, astfel încât C, E sunt în acelaºi semiplan
determinat de BD, iar A ºi F în celãlalt semiplan. Din problema A5, cu ∆ ABD ºi ∆ BCD
291

avem cã AM + BE + DQ = 0 ºi respectiv BN + CP + DF = 0. Prin adunare rezultã cã

0 = AM + BE + DQ + BN + CP + DF = AM + BN + CP + DQ. Se continuã apoi ca la A5, arãtând

cã GM + GN + GP + GQ = 0.
CAPITOLUL IV
1. Produsul scalar a doi vectori (pag. 264)

 1
• E4. a) m = −2; b) m ∈ {1, 3} ; c) m ∈ ±  . • E5. ( 0, 0 ) , ( 6, 0 ) , ( 0, 4 ) . • E7. Se folo-
 2

2 2 2
AB + AC
seºte relaþia 2AB ⋅ AC = b + c − a ºi analoagele. • E8. a) AD = ºi analoagele.
2
b) Dacã M este intersecþia a douã mediatoare, de exemplu MD ⊥ BC ºi ME ⊥ AC, din

relaþia de la punctul b) obþinem cã MF ⋅ AB = 0, deci MF este mediatoare.

• A2. a) Fie ABC un triunghi dreptunghic în A ºi AD ⊥ BC. Avem CD = CA + AD ⇒

⇒ CB ⋅ CD = CB ⋅ CA + CB ⋅ AD ⇒ CB ⋅ CD = CB ⋅ CA ⇒ CB ⋅ CD = CA + AD CA = CA 2 + ( )

+ AD ⋅ CA = CA 2 , deci CA 2 = CB ⋅ CD. b) AD = AB + BD, AD = AC + CD ⇒ AD2 = AB + BD ⋅ ( )

( ) ( ) ( )
⋅ AC + CD = AB AC + CD + BD AC + CD = AB ⋅ CD + BD ⋅ AD = AB ⋅ CD = CD ⋅ prCD AB =

= CD ⋅ DB = CD ⋅ DB. • A3. Din teorema cosinusului în triunghiurile ABM ºi BCM se
obþine: MA 2 = MB2 + AB2 − 2MB ⋅ AB ⋅ cos α ºi MC2 = MB2 + BC2 + 2MB ⋅ BC ⋅ cos α. Se
eliminã cos α între cele douã relaþii. • A4. a) Se aplicã teorema medianei (MO) în
triunghiurile MAC ºi MBD, O fiind centrul dreptunghiului. b) Se ridicã la pãtrat relaþiile

MA + MC = 2MO ºi MB + MD = 2MO. • A5. Fie ABCD patrulaterul ºi M, N, P, Q
mijloacele segmentelor [ AB ] , [ BC] , [CD] , [ AD] . Perpendicularele din M, N, P sunt concurente

în O. Rezultã cã OM ⋅ CD = ON ⋅ AD = OP ⋅ AB = 0. Din aceste inegalitãþi rezultã cã

( )( ) ( )( ) (
OA + OB OD − OC = 0, OB + OC OD − OA = 0, OC + OD OB − OA = 0. Se adunã )( )

( )( )
aceste relaþii ºi rezultã relaþia OD + OA OB − OC = 0 sau OQ ⋅ CB = 0, deci OQ ⊥ BC.
2. Aplicaþii vectoriale în geometria planã (pag. 267)

56
• E1. • E2. • E3. Se foloseºte teorema medianei. • E4. . • E5. Cu teorema
9
cosinusului rezultã BM = 2 7. • E6. Cu teorema medianei pentru BM se obþine cã
AC = 50. În triunghiul BMC avem cã BM cos B1 + MC cos C = 56 sau 39cosB1 + 25cosC =
12
= 56 ºi se obþine cos B1 = . Dacã MN ⊥ BC, din ∆ BMN rezultã MN = BM ⋅ sinB1 = 15.
13
• E7. Fie x = a 2 , y = b2 , z = c2 . Din teorema medianei se obþine cã 2 ( x + y ) − z = 4 ⋅ 169,
2 ( y + z ) − x = 4 ⋅ 601 ºi 2 ( x + z ) − y = 16 ⋅ 61 etc. Laturile au lungimile 26, 24 ºi 10.
• E8. Se obþine cu teorema lui Pitagora: AB = 24, AC = 18. Se aplicã relaþia bisectoarei.
• A3. Fie O centrul paralelogramului. Se aplicã teorema medianei pentru MO, în
triunghiurile MAC ºi MBD. • A5. Se aplicã teorema medianei în triunghiurile BCD, ACD
ºi ANB. • A7. Se foloseºte relaþia lui Euler (A6). • A8. Fie O centrul cercului. Din relaþia
292
lui Leibniz rezultã cã MA 2 + MB2 + MC2 = 3OM2 + OA 2 + OB2 + OC2 = 6R 2 . • A9. Fie E
mijlocul lui [ BC] . Cu teorema medianei în triunghiurile MBC ºi MAD se obþine cã
BC2 AD2
MB2 + MC2 = 2ME 2 − ºi MA 2 + MD2 = 2ME2 − . Rezultã cã MB2 + MC2 = MA 2 ⇔
2 2
⇔ BC2 = 2MD2 + AD2 ºi se are în vedere cã ∆ ABC este echilateral.
2bc p (p − a) 2bc b+c
• A10. ℓ A = ⋅ . Se aratã cã p ( p − a ) ≤ bc ºi ≤ .
b+c bc b+c 2
3. Aplicaþii trigonometrice în geometria planã (pag. 274)
• E2. a) A = B = 37°30 '; c2 = a 2 + b2 − 2ab cosC; b) A = 60°, b = 6 ( )

3 +1 , c = 6 ( )
3 −1 ;
e) A = 60°, B = 15°, C = 105°. • E3. 26,4. • E4. Se verificã teorema lui Pitagora pentru
∆ AEF. • E5. 60°, 30°, 3, 1, 2. • E6. b + c = 2 + 2 3, bc = 4 3. Se obþin laturile 2,
( )
2 3, 4. • E7. a) Cu formula lui Heron, S = 57. b) S = 100 3 + 3 . • E9. 10 m.
1
• A1. A = 45°, B = 30°, C = 105°. • A2. a) α > 1; b) cos C = − . • A3. 15 + 7 5, 10.
2
• A4. Triunghi echilateral. • A6. Transformând produsul în sumã rezultã relaþia:
4 cos2 C − 4 cos C ⋅ cos ( A − B ) + 1 = 0 (ecuaþie de gradul al doilea în cos C ). Din condiþia
1
∆ ≥ 0 se obþine cos ( A − B ) = 1, deci A = B ºi cos C = . Rezultã cã triunghiul este
2
echilateral. • A7. Triunghiul este dreptunghic, cu C = 90°, B = 60°, C = 30°. • A8. Din
a b c b−a c
= = ⇒ = ºi se obþine C = 90°, B = 60°, A = 30°.
sin A sin B sin C sin B − sin A sin C
a b c a+c
{
• A9. Douã triunghiuri; c ∈ 4, 2 193 . • A10. } = = =
sin A sin B sin C sin A + sin C
=
a+c A −C 6+ 2
= . Înlocuind se obþine cos = , de unde A − C = 30° ºi
B A −C 2 4
2 cos ⋅ cos
2 2
(
apoi A = 75°, C = 45°. Se obþine S = 2 3 + 3 . )
A B C C A−B A + B
• A11. Se foloseºte r = 4R sin sin sin = 2R sin  cos − cos  ºi se
2 2 2 2 2 2 
C
( ) (
obþine ecuaþia în necunoscuta x = sin : 2 3 + 1 x 2 − 3 + 3 x + 1 = 0, cu soluþia
2
)
1 A B
raþionalã x = . Rezultã A = 90°, B = 30°, C = 60°. • A12. a) Se înlocuieºte ctg , ctg ,
2 2 2
C
ctg în funcþie de laturi. b) Se aratã cã are loc egalitatea cos A + cos B + cos C = 1 +
2
A B C r a b c
+ 4 sin sin sin = 1 + . c) Membrul întâi se scrie ⋅ cos A + ⋅ cos B + ⋅
2 2 2 R sin A sin B sin C
r 
⋅ cos C = 2R ( cos A + cos B + cos C ) = 2R  + 1 = 2 ( R + r ) . • A13. Se are în vedere cã
R 
293

aOA + bOB + cOC
OI = . Se ridicã relaþia la pãtrat ºi se are în vedere cã
a+b+c
c2
OA ⋅ OB = R 2 − ºi analoagele etc.
2
PROBLEME RECAPITULATIVE (pag. 274)
• R1. Se are în vedere cã [ AA 1 ] ºi [ BB1 ] au acelaºi mijloc. • R2. a) Linia mijlocie

paralelã cu BC. b) Paralela la AB prin mijlocul medianei din C. c) Mediatoarea linei

mijlocii paralelã cu AC. • R5. a) Dacã aNA + bNB = 0, atunci se obþine cã a MA − NA + ( )

( )
+ b MB − NB = 0 sau ( a + b ) MN = 0 ºi M = N. • R6. a) m = 0,5. b) m = ±0,5.
• R8. Ducem prin M paralele la laturi. Triunghiul PMQ este echilateral, iar PD este

medianã, deci 2PD = PM + + PQ. Analog rezultã cã 2PE = PT + PN ºi 2PF = PS + PR. Se

( )
adunã relaþiile ºi rezultã cã 2 PD + PE + PF = PQ + PT + PN + PR + PS + PM = PC + PA +

+ PB = OA + OB + OC − 3OP = 3PO. • R10. Este trapez. • R11. Se aratã cã punctul fix
cos 20° − cos 60° 1  1
este O cu 5OB + 2OA = 0. • R12. e) sin 20° sin 40° = =  cos 20° −  ,
2 2 2
1 3 sin100° + sin 60° 1 3
apoi cos 20 ⋅ sin 80° −sin 80° = sau − sin 80° = etc.
2 4 2 2 4
• R15. abc = 4RS ºi se ajunge la R = 2r. • R18. a = 2R sin A, b = 2R sin B, c = 2R sin C.
3
Din prima relaþie rezultã cã sin A + sin B = 2 sin C ⇒ sin C = , deci C = 60° sau
2
C = 150° etc. • R19. Se aratã cã AH = 2R cos A ºi analoagele. • R20. Laturile sunt a,
S bc sin A ( a + r )( a + 2r ) sin A 3r
a + r, a + 2r. Din r = ⇒ r = = ⇒ sin A = . Din teorema
p 2p 3 (a + r) a + 2r
a + 5r
cosinusului se obþine cos A = , iar din egalitatea sin 2 A + cos2 A = 1 avem
2 ( a + 2r )
4
a = 3r. Rezultã cos A = etc. • R23. Se are în vedere relaþia cos A + cosB + cosC =
5
r
=1+ ºi cã d A = R cos A ºi analoagele.
R
294
CUPRINS
ELEMENTE DE ALGEBRÃ 3. Inecuaþii de forma ax + b ≤ 0 ( ≥, <, > )
Capitolul 1 — MULÞIMI ªI ELEMENTE
DE LOGICÃ MATEMATICÃ ................................. 5 studiate pe R sau pe intervale de numere reale ... 145
1. Mulþimea numerelor reale ................................. 5 4. Poziþii relative a douã drepte.
1.1 Operaþii algebrice cu numere reale ............. 5 Sisteme de ecuaþii de tipul:
1.2.Ordonarea numerelor reale ........................ 8 ax + by = c, mx + ny = p, a, b, c, m, n, p ∈ R ........ 149
1.3.Modulul unui numãr real ........................ 11 5. Sisteme de inecuaþii de gradul I ....................... 152
1.4.Aproximãri prin lipsã sau prin adaos ........ 16
1.5.Partea întreagã. Partea fracþionarã Capitolul IV — FUNCÞIA DE GRADUL
a unui numãr real ......................................... 19 AL DOILEA .......................................................... 155
1.6.Operaþii cu intervale de numere reale. 1. Definirea ºi reprezentarea graficã a funcþiei
Generalizare. Tipuri de intervale de gradul al doilea ............................................ 155
de numere reale ............................................ 21 1.1. Forma canonicã a funcþiei de
2. Propoziþie. Predicat. Cuantificatori ................... 28 gradul al doilea.............................................. 155
2.1. Enunþ. Propoziþie. Valoare de adevãr ....... 28 1.2. Maximul sau minimul funcþiei de gradul
2.2. Predicate ................................................ 29 al doilea ....................................................... 156
2.3. Cuantificator universal. 1.3. Simetria graficului funcþiei de
Cuantificator existenþial ................................ 30 gradul al doilea faþã de drepte de forma x = m 158
3. Operaþii logice elementare corelate 1.4. Intersecþia graficului funcþiei de gradul
cu operaþii ºi relaþii cu mulþimi ............................ 34 al doilea cu axele de coordonate .................... 158
3.1. Operaþii logice elementare cu propoziþii ... 34 1.5. Proprietãþi ale punctelor graficului
3.2. Formule ale calculului propoziþional........ 39 funcþiei de gradul al doilea ............................ 160
3.3. Operaþii logice elementare cu predicate. 1.6. Reprezentarea graficã a funcþiei
Operaþii ºi relaþii cu mulþimi .......................... 42 de gradul al doilea .......................................... 162
3.4. Legile lui De Morgan pentru mulþimi ....... 45 2. Relaþiile lui Viète ............................................. 166
3.5. Reguli de negare a propoziþiilor 3. Interpretarea geometricã a proprietãþilor
universale ºi a propoziþiilor existenþiale ........... 48 algebrice ale funcþiei de gradul al doilea ............... 171
3.6. Condiþii necesare. Condiþii suficiente....... 50 3.1. Monotonia funcþiei de gradul al doilea ...... 171
4. Tipuri de raþionamente logice ........................... 54 3.2. Poziþionarea parabolei faþã de axa Ox.
4.1. Metoda inducþiei matematice .................. 55 Semnul funcþiei de gradul al doilea ...................... 174
4.2. Probleme de numãrare ............................ 60 3.3. Inecuaþii de forma
Capitolul II — FUNCÞII ........................................ 69 ax 2 + bx + c ≤ 0 ( ≥, <, > ) , a ≠ 0 ...................... 178

1. ªiruri de numere reale ..................................... 69 3.4.Poziþia relativã a unei drepte faþã
1.1. Noþiunea de ºir de numere reale .............. 69 de o parabolã ............................................... 181
1.2. ªiruri mãrginite ...................................... 71 3.5. Rezolvarea sistemelor de ecuaþii de forma
1.3. ªiruri monotone ..................................... 72
a1x 2 + b1x + c1 = y, a 2 x 2 + b2 x + c2 = y,
2. Tipuri de ºiruri ................................................ 76
2.1. Progresii aritmetice ................................. 76 a1, a 2 , b1, b2 , c1, c2 ∈ R ................................ 185
2.2 Progresii geometrice ................................. 81 Probleme recapitulative ....................................... 190
2.3. Aplicaþii.................................................. 86
3. Funcþii. Lecturi grafice ..................................... 92
3.1. Reper cartezian. Produs cartezian ........... 92 ELEMENTE DE GEOMETRIE
3.2. Drepte în plan de forma
x = m sau y = m, m ∈ R ................................ 95 Capitolul I — VECTORI ÎN PLAN ........................ 194
3.3. Noþiunea de funcþie ................................ 98 1. Segmente orientate. Relaþia de echipolenþã ........ 194
3.4. Imaginea ºi preimaginea unei mulþimi 1.1. Direcþia unei drepte în plan ................... 194
printr-o funcþie............................................ 105 1.2. Sens pe o dreaptã ................................... 195
3.5. Graficul unei funcþii ............................. 106 1.3. Sensul a douã semidrepte care au
3.6. Restricþii ale unei funcþii ....................... 107 aceeaºi direcþie.............................................. 195
3.7. Funcþii numerice .................................. 109 1.4. Segmente orientate ................................. 196
4. Proprietãþi generale ale funcþiilor .................... 116 1.5. Relaþia de echipolenþã pe mulþimea
4.1. Funcþii mãrginite .................................. 116 segmentelor orientate .................................... 197
4.2. Funcþii pare. Funcþii impare ................. 118 2. Operaþii cu vectori ........................................... 199
4.3. Funcþii periodice ................................... 123 2.1. Adunarea vectorilor în plan..................... 199
4.4. Funcþii monotone ................................. 125 2.2. Proprietãþi ale adunãrii vectorilor ............ 200
5. Compunerea funcþiilor ................................... 128 2.3. Adunarea mai multor vectori .................. 202
2.4. Descompunerea unui vector dupã
Capitolul III — FUNCÞIA DE GRADUL I ............. 134 douã direcþii date .......................................... 205
1. Definiþia funcþiei de gradul I. 2.5. Înmulþirea cu scalari a vectorilor............. 206
Reprezentare graficã ........................................... 134 2.6. Descompunerea unui vector dupã
2. Interpretarea graficã a proprietãþilor doi vectori necoliniari .................................... 211
algebrice ale funcþiei de gradul I ......................... 141 2.7. Descompunerea unui vector
2.1. Monotonia funcþiei de gradul I .............. 141 într-un reper cartezian .................................. 212
2.2. Semnul funcþiei de gradul I ................... 142
295
Capitolul II. COLINIARITATE. CONCURENÞÃ. 8. Funcþiile trigonometrice ale unei sume
PARALELISM ..................................................... 218 ºi ale unei diferenþe de unghiuri.......................... 252
1. Vectorul de poziþie al unui punct în plan ......... 218 9. Transformarea sumelor în produs
2. Teorema lui Thales ......................................... 220 ºi a produselor în sume ...................................... 256
3. Vectorul de poziþie al centrului de
greutate al unui triunghi .................................... 223 Capitolul IV — APLICAÞII ALE TRIGONOMETRIEI ÎN
3.1. Centre de greutate ................................ 223 GEOMETRIA PLANÃ ............................................260
3.2. Concurenþa medianelor unui triunghi ... 224 1. Produsul scalar a doi vectori ..............................260
4. Teorema bisectoarei. Relaþia lui Sylvester ........ 226 1.1. Unghiul a doi vectori ................................... 260
5. Teorema lui Menelau ...................................... 231 1.2. Proprietãþi ale produsului scalar ................ 260
1.3. Teorema cosinusului ................................... 263
Capitolul III — ELEMENTE DE TRIGONOMETRIE . 234 1.4. Teorema sinusurilor .................................... 263
1. Unghiuri ºi arce. Mãsura unghiurilor 2. Aplicaþii vectoriale în geometria planã ..................265
ºi a arcelor .......................................................... 234 2.1 Calculul lungimilor medianelor
2. Generalizarea noþiunii de unghi ......................... 235 unui triunghi. ................................................265
3. Funcþii trigonometrice definite 2.2. Relaþia lui Leibniz........................................ 266
pe intervalul [ 0, 2π] .................................................. 239 3. Aplicaþii trigonometrice în geometria planã ...........268
3.1. Rezolvarea triunghiurilor ....................... 268
3.1. Funcþiile sinus ºi cosinus ......................... 239
3.2. Raza cercului circumscris
3.2. Funcþiile tangentã ºi cotangentã ................ 241 ºi raza cercului înscris unui triunghi ............ 271
4. Semnul funcþiilor trigonometrice ........................ 242 3.3. Formule pentru aria triunghiului ........... 272
5. Formule de reducere la primul cadran ................ 244 Probleme recapitulative ...................................... 276
6. Paritatea ºi imparitatea funcþiilor trigonometrice .. 247
7. Relaþii între funcþiile trigonometrice INDICAÞII ªI SOLUÞII ...................................... 279
ale aceluiaºi unghi ............................................... 248
296

Manual Mate Clasa 9 Carminis Fragment

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Manual Mate Clasa 9 Carminis Fragment

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Marius Burtea Georgeta Burtea

ACEST MANUAL A FOST FOLOSIT DE

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Copyright © Editura CARMINIS

Toate drepturile asupra acestui manual sunt rezervate Editurii CARMINIS.

• Conf. univ. dr. Radovici Mărculescu Paul Universitatea din Piteşti

Redactor: Carmen Joldescu

Tiparul executat la Art Group Publishing SRL București

Comenzile se primesc la tel./fax: 0248/253022, 252467

Manualul corespunde ofertei educaţionale „Trunchi comun şi Curriculum

1 MULŢIMEA NUMERELOR REALE

1.1. OPERAÞII ALGEBRICE CU NUMERE REALE

Între mulþimile de numere enumerate existã urmãtoarele relaþii:

Pe mulþimea numerelor reale s-au definit douã operaþii algebrice: aduna-

Câteva reguli de calcul cu radicali

E4. Descompuneþi în factori:  −3, 4 (1)  4  −2 

c)  −1, 2 ( 5 ) + 0,1 ( 4 )  ⋅ 12 − 1,1 ( 5 ) − E8. Se considerã numerele reale a ºi b cu

1.2. ORDONAREA NUMERELOR REALE

Reamintim câteva reguli uzuale ale calculului cu inegalitãþi:

1.3. MODULUL UNUI NUMÃR REAL

Urmãtoarele proprietãþi sunt des folosite în rezolvarea unor inecuaþii sau

2. Dacã a, b, c ∈ R \ {0} sã se demonstreze cã:

( a − b) ( b − c) ( a − c ) a−b b−c c−a

E2. Sã se determine numerele întregi care f) ( x + 1) 3 − ( x − 2 ) 3 = 9;

A2. Dacã −2 ≤ b ≤ −1, sã se rezolve ecuaþia: A7. Dacã a, b, c ∈ R \ {0} , sã se demons-

A5. Fie x i ∈ R ºi α i ∈ {−1, 0, 1} , i = 1, n. x + y + z + a 2 xyz 1

1.4. APROXIMÃRI PRIN LIPSÃ SAU PRIN ADAOS

În continuare vom da o caracterizare a numerelor reale (raþionale ºi

În practicã se folosesc îndeosebi aproximãri cu o eroare mai micã decât

I. Dacã x > 0, aproximãrile zecimale ale lui x cu o eroare mai micã

Faptul cã un numãr a aproximeazã un numãr x se scrie x ≈ a.

a) x 0 , x1 x 2 ...x n , dacã x n +1 ∈ {0, 1, 2, 3, 4} ;

1.5. PARTEA ÎNTREAGÃ. PARTEA FRACÞIONARÃ A UNUI NUMÃR REAL

A4. Calculaþi partea întreagã a numerelor: A9. Se considerã expresia:

1.6. OPERAÞII CU INTERVALE DE NUMERE REALE

2. Intervalul deschis cu extremitãþile a, b: ( a, b ) = { x ∈ R a < x < b}

3. ( −∞, a ] = {x ∈ R x ≤ a} este intervalul închis la dreapta ºi nemãrginit

Imaginile geometrice ale intervalelor ( −∞, a ] , respectiv ( −∞, a ) sunt

Mulþimea numerelor reale R reprezintã un interval nemãrginit deschis,

OPERAÞII CU INTERVALE DE NUMERE REALE

3. Diferenþa a douã intervale

4. Complementara unui interval

• a = b. Atunci ( −∞, a ] ∩ [ b, + ∞ ) = {a} .

• a > b. Atunci ( −∞, a ] ∩ [ b, + ∞ ) = [ b, a ] .

Fie x ∈ [ −a, a ] . Rezultã inegalitãþile −a ≤ x ≤ a ºi se obþine x ≤ a.

Intervale centrate într-un punct

Relaþia x ∈ [ a − r, a + r ] se scrie succesiv astfel: a − r ≤ x ≤ a + r sau

5 E3. Se dau intervalele:

A7. Sã se determine în funcþie de x inter-

2 PROPOZIŢIE. PREDICAT. CUANTIFICATORI

2.1. ENUNÞ. PROPOZIÞIE. VALOARE DE ADEVÃR

Se observã cã enunþurile 1, 2, 3, 4, 5 de mai sus sunt propoziþii în logica

Dacã predicatul depinde de:

• Ecuaþia x 2 + y 2 = z 2 , x, y, z ∈ R, defineºte un predicat ternar pe R, notat p ( x, y, z ) .

2.3. CUANTIFICATOR UNIVERSAL. CUANTIFICATOR EXISTENÞIAL

• Propoziþia ( ∀x ) p ( x ) este falsã dacã existã cel puþin un element a ∈ E

Fie acum predicatul unar p ( x ) : „2x − 5 > 3, x ∈ R“.

Propoziþia ( ∃ x ) p ( x ) este adevãratã când existã cel puþin un element

Cuantificatori ºi predicate binare

A4. Care este mulþimea de adevãr a predi- ( )

OPERAŢII LOGICE ELEMENTARE CORELATE

Fie propoziþia p: „Afarã plouã.“ ºi propoziþia q: „Afarã nu plouã.“. Se

Valoarea de adevãr a propoziþiei „non p“ este datã v (p) ( )

 2. Fie p o propoziþie oarecare. Sã se demonstreze cã v ( p ) = v » » p ( ( )) (legea