Calculul cantităților de materiale și volumul de lucrări necesare

pentru realizarea tunelului pe 1 ml.

1. Calculul volumului excavației.

Raza exterioară a căptușelii prefabricate:

Re=Ri + gi + ge, unde:

• grosimea căptușelii interioare gi = 0,26 m

• grosimea căptușelii exterioare ge = 0,30 m

Re = 4,08+0,26+0,30 = 4,64 m

• spațiul dintre extrados căptușeală și rebordul cuțitului scutului sg=0,06m

Rexc= Re + sg = 4.64 + 0,06 = 4,70 m

Vexc = π × Rexc2 × 1,00 = π × 4,70 × 1,00 = 69,40m3/ml;

2. Calculul volumului de material injectat în golul de la extrados:

Vi =1,00 × [π × ( R2exc – R2e)] = 3,14 × (4.702 - 4.642) = 1,759m3/ml

3. Calculul volumului de beton din căptușeala exterioară:

VB.C.E = π × (4,642 – 4,342) × 1,00 = 8,46 m3/ml

4. Calculul volumului de beton și a greutății bolțarului curent:

70
VB.B.C = × VB.C.E = 1,65 m3/ml
360

G B.B.C = VB.B.C × γ = 1,65 × 2.5 = 4,125 tf

 5. Calculul volumului de beton și a greutății bolțarului de închidere (cu
unghiul la centru 100):

10
VB.B.Î = ×VB.C.E = 0,235 m3/ml;
360

G B.B.Î = VB.B.Î × γ = 0,5875 tf

6. Calculul suprafeței hidroizolației:

Shidroizolaţie=2 × π × R × 1.00=2 × π × 4.08 × 1.00=25.64 m3/ml

1. Calculul static al căptușelii exterioare din elemente prefabricate cu

metoda grinzii poligonale pe reazeme elastice

Metoda grinzii poligonale aparține modelului unidimensional. Modelul

unidimensional consideră căptușeala o bară curbă, iar încărcările se determină
separat cu diverse teorii, dintre care mai cunoscute și utilizate sunt cele ale lui
Protodiakonov și Terzaghi.[2]

Tunelurile sunt structuri static nedeterminate, nedeterminarea internă a

structurii reprezentată de un corp străin în teren şi nedeterminarea externă
reprezentată de interacțiunea dintre căptușeală şi teren.[3]

Metoda grinzii poligonale pe reazeme elastice ia în considerare

conlucrarea structură-teren cu teoria lui Winkler (σ =k × y, unde k=coeficient
de pat, iar y=deplasare). Ea poate fi aplicată pentru orice fel de structura. [3]

Secțiunea transversală a unui tunel alcătuită în general din elemente curbe

este aproximată cu un sistem poligonal alcătuit din elemente de tip bară,
rezultând o structură din bare, plană sau spațială. [2]
 Introducerea reazemelor este funcție de modul de deformare a structurii
sub acțiunea încărcărilor exterioare. Conlucrarea dintre structură și masiv pe
zona contactului continuu este schematizată prin reazeme deformabile (penduli
elastici, resoarte) amplasate la noduri, care nu preiau decât compresiune. [3]

Dacă se admite un contact fără frecare între structură şi teren, pendulii

elastici vor fi dispuși radial (fig. II.3.a). Dacă contactul se face cu frecare, se
vor dispune penduli verticali şi orizontali (fig. II.3.b) sau normali şi tangențiali
(fig. II.3.c) la fiecare nod şi se va verifica în final ca direcția rezultantei să facă
cu normala la arc un unghi inferior unghiului de frecare. [2]

Fig. Eroare! În document nu există text cu stilul precizat..1. Reazeme

elastice [2]

Rezolvarea sistemului se face prin metode generale ale staticii (metoda

eforturilor sau a deplasărilor), utilizând programe de calcul automat pentru
structuri alcătuite din bare. Deformabilitatea pendulilor elastici se determină pe
baza ipotezei lui Winkler cu ajutorul coeficientului de pat ks. [2]
 Într-un calcul manual,
utilizând metoda eforturilor, tasarea
reazemelor se calculează astfel, (Fig.
II.4): reacțiunea rkj din reazemul k,
produsă de încărcarea xj = 1, se
repartizează uniform pe suprafața
Ak=ak×1, aferentă reazemului și Fig. Eroare! În document nu există
produce o cedare elastică Dkj: [2] text cu stilul precizat..2. Schema de
calcul a unui pendul elastic[2]

k rkj rkj
 kj = − =− =−
ks ak k s Ck

unde:

Ck - rigiditatea reazemului;

Ks - coeficientul de pat pentru reazemul k.

Modelele de calcul static indicate pentru rezolvarea acestor structuri

poligonale pe reazeme elastice sunt metoda eforturilor pentru calculul manual
și metoda deplasărilor pentru calculul automat. Sistemul de ecuații, o ecuație de
condiție și expresia unui coeficient în metoda eforturilor sunt prezentate mai
jos:[4]

[𝛿 ]{𝑋} + ⌊∆𝑝 ⌋{𝑃} = 0

X1 δ11 + X2 δ12 +........... + ∆1p = 0

 q
s/2 m s/2 n
i mj i nj rkj
δij = ∫ ds + ∫ ds + ∑ rki
0 EI 0 EA ak k k
k=1

Etapele de calcul: [4]

❖ Determinarea eforturilor interioare pe sistemul de bază din necunoscute

unitare și din încărcări exterioare;
❖ Calculul coeficienților necunoscutelor (δij);

❖ Rezolvarea sistemului de ecuații cu determinarea necunoscutelor;

❖ Determinarea eforturilor interioare pe structura reală;

Exemplu:

p
M1 = M1 + m11 X1

p
M1 - momentul în 1 din încărcările exterioare pe SB

m11 – momentul în 1 din încărcările X1 = 1 pe SB

Dacă se utilizează un program de calcul automat, pendulii sunt

considerați bare în structură.[3]

Caracteristicile acestor bare trebuie să satisfacă condiţia de egalitate între

scurtarea barei şi tasarea terenului.[3]

Pentru stabilirea modelului de calcul structural se idealizează structura la

4,64+4,34
axa mediană: Rmed = = 4,49 m
2

1. 1. Determinarea încărcărilor
 Pentru determinarea încărcărilor verticale și orizontale date de teren
asupra căptușelii exterioare, se utilizează metoda Protodiakonov,
determinându-se bolta de năruire pentru nr. de ordine n = 13 și pe baza
următoarelor caracteristici ale terenului:

• φ = 20 +0,5n = 26030`00”
• γ = 2 t/m3
• ks = 2+ 0,2n = 4,6 daN/cm3 = 4600 tf/m3
• frez= 1 + 0,1 n = 1,13

Fig. Eroare! În document nu există text cu stilul precizat..3. Determinarea

încărcărilor
 Determinarea lățimii (L) și înălțimii (h) a bolții de năruire:

• din triunghiul dreptunghic ONQ rezultă:

𝜑
(45+ )
2
NQ = Re /tg = 4,64 / 0,557 = 8,33 m
2

• Lățimea bolții de năruire: L = NQ + MQ= 2 NQ = 2 × 8,33 = 16,66m

L 16,66
• Înălțimea bolții de năruire: h = = = 7,37 m
2frez 2·1,13

Calculul încărcării verticale:

Pv= 𝛾 × h = 2 × 7,370 = 14,74 tf/m2

2
Pv1 = × 𝛾 × h = 9,826 tf/m2
3

Calculul încărcării orizontale:

• Coeficientul împingerii active ka = tg2(45 - φ2) = 0,383

Pq1 = ka × Pv1 = 0,383 × 9,826 = 3,763 tf/m2

Pq2 = ka × 𝛾 ×2Re = 0,383 × 2 × (2 × 4,64) = 7,108 tf/m2

7,108
Pqmed = 3,764 + = 7,318 tf/m2
2

1. 2. Stabilirea modelului de calcul structural și a sistemului de bază

Modelul de calcul structural adoptat înlocuiește axa mediană circulară a

căptușelii exterioare cu o grindă poligonală având articulații la îmbinările dintre
bolțari și la mijlocul bolțarului de închidere.

Datorită simetriei se va lucra pe jumătate de structură.

 Pentru simplificarea calculului corpul superior se împarte în două bare,
si corpurile 2 și 3 în câte 3 bare cu unghiurile la centru prezentate în Fig. II.6,
iar încărcările uniform distribuite verticale și orizontale se transformă în
încărcări concentrate la noduri (P și Q).

Rezultă o structură formată din 8 bare și 9 noduri, cu penduli elastici în

nodurile 5-9.

Fig. Eroare! În document nu există Fig. Eroare! În document

text cu stilul precizat..4. Modelul de nu există text cu stilul precizat..5.
calcul structural Sistem de bază

Determinarea gradului de nedeterminare statică

 Stabilirea gradului de neterminare statică al structurii se face prin izolarea
celor trei corpuri componente și analiza lor individuală.

Corpul 1-3 are gradul de nedeterminare statică Gns =1 și prin introducerea

unei articulații în nodul 1 cu necunoscuta X1=1, devine static determinat.

Corpul 3-6 este static determinat.

Corpul 6-9 are gradul de nedeterminare statică Gns =2 și prin introducerea

de articulații în nodurile 7 și 8 cu necunoscutele X7=1 și X8=1, devine static
determinat.

Determinarea coordonatelor nodurilor structurii

x1 = 0

y1 = 0

𝛼
x2 = Rmed × sin = 4,49 × 0,301 = 1,350m
4
𝛼
y2 = Rmed × (1- cos ) = 4,49 × (1- 0,954) = 0,208m
4
𝛼
x3 = Rmed × sin = 4,49 × 0,573 = 2,575m
2
𝛼
y3 = Rmed × (1- cos ) = 4,49 × (1- 0,819) = 0,812m
2

𝛼 𝛼 5𝛼
x4 = Rmed × sin( + ) = 4,49 × sin = 4,49 × 0,851 = 3,821m
2 3 6

5𝛼
y4 = Rmed × (1- cos ) = 4,49 × (1- 0,525) = 2,133m
6

𝛼 2𝛼 7𝛼
x5 = Rmed × sin( + ) = 4,49 × sin = 4,49 × 0,989 = 4,442m
2 3 6

7𝛼
y5 = Rmed × (1- cos ) = 4,49 × 0,855 = 3,839m
6
 𝛼 𝜋 3𝛼 𝜋
x6 = Rmed × cos( +𝛼 − ) = Rmed × cos ( − ) = 4,49 × 0,966 = 4,387m
2 2 2 2

y6 = Rmed × (1 + sin 150) = 5,652m

𝛼 4𝛼 𝜋
x7 = Rmed × cos( + − ) = 4,49 × 0,784 = 3,522m
2 3 2

𝛼 4𝛼 𝜋
y7 = Rmed × (1 + sin ( + − )) = 4,49 × 1,620 = 7,275m
2 3 2

𝛼 5𝛼 𝜋
x8 = Rmed × cos( + − ) = 4,49 × 0,475 = 2,131m
2 3 2

𝛼 5𝛼 𝜋
y8 = Rm × (1 + sin ( + − )) = 4,49 × 1,880 = 8,442m
2 3 2

x9 = 0

y9 = 2 × Rm = 2 × 4,49 = 8,98 m

Determinarea lungimilor barelor grinzii poligonale:

α α 700 700
δ = 1800 − 2 × − 5 × = 1800 − 2 × −5× =28020’00”
4 3 4 3

𝛼
S1= l12 = l23 = 2 Rmed x sin = 1,366m;
4

𝛼
S2= l34 = l45 = l56 = l67= l78 = 2 Rmed × sin = 1,816m;
6

𝛿
S3= l89 = 2 Rmed × sin = 2,198m;
2

Transformarea încărcărilor uniform distribuite (verticale Pv si

orizontale Pq) în forțe concentrate la noduri:

𝑆 𝛼
P1 = Pv 1cos = 0,988 × 0,683 ×14,74 = 9,947tf
2 8
 𝑆 𝛼 𝑆1 3𝛼 𝑆 𝛼 3𝛼
P2 = Pv ( 1 cos + cos ) = Pv 1 ( cos + cos ) = 14,74 × 0,683 × (0,988
2 8 2 8 2 8 8

+ 0,897) = 18,977 tf

𝑆 𝛼 𝑆1 3𝛼 𝑆 𝛼 3𝛼
Q2 = Pqmed x ( 1sin + sin ) = Pqmed 1 ( sin + sin ) = 7,318 × 0,683 ×
2 8 2 8 2 8 8

(0,152 + 0,442) = 3,731tf

𝑆 3𝛼 𝑆2 𝛼 𝛼
P3 = Pv × [ 1 cos + cos ( + )]= 14,74 × (0,683 × 0,897 + 0,908 ×
2 8 2 2 6

0,686) = 18,212 tf

𝑆 3𝛼 𝑆2 𝛼 𝛼
Q3 = Pqmed × [ 1 sin + sin ( + )] = 7,318 × (0,683 × 0,442
2 8 2 2 6

+0,908 × 0,727) = 7,040tf/m

𝑆 𝛼 𝛼 𝛼 3𝛼 𝑆 2𝛼
P4 = Pv 2 × [cos ( + ) + cos ( + )] = Pv 2 [cos ( ) + cosα] = 14,74 ×
2 2 6 2 6 2 3

0,908 × (0,686 +0,342) = 13,759tf

𝑆 𝛼 𝛼 𝛼 2𝛼 𝛼
P5 = Pv× [ 2 cos ( + + ) + Rm (1 − 𝑐𝑜𝑠 ( − + 900 ))] = 14,74 ×
2 2 3 6 3 2

1,816
[ × 0,342 + 4,49 × (1 − 0,989)] = 5,305tf
2

𝑆2 2𝛼
Q4 = Pqmed × × [sin + sinα]= 7,318 × 0,908 × (0,727 + 0,940) =
2 3

11,077 tf/m

𝑆2 α 2α α
Q5 = Pqmed × x [sinα + sin ( + + )] = 7,318 × 0,908 × (sinα +
2 2 3 6
8α 4α
sin ) = 7,318x0,908× (sinα + sin )= 7,318 × 0,908 × (0,940 + 0,998) =
6 3

12,877tf/m
 𝑆2 𝛼 2𝛼 𝛼 𝛼 𝛼
Q6 = Pqmed × × [sin ( + + ) + sin ( + 𝛼 + )]= 7,318 × 0,908 ×
2 2 3 6 2 6
4𝛼 5α
(sin + sin )= 7,318 × 0,908 × (0,998 + 0,894) = 12,572tf/m
3 3

𝑆2 5α 𝛼 4𝛼 𝛼 5α
Q7 = Pqmed × × [sin + sin ( + + )]= 7,318 × 0,908 × (sin +
2 3 2 3 6 3

sin2α)= 7,318 × 0,908 × (0,894 + 0,643) = 10,213 tf/m

𝑆 𝛼 5𝛼 𝛿
Q8 = Pqmed × [ 2 sin2α + 𝑆3 sin ( + + )] = 7,318 × [0,908 × 0,643 +
2 2 3 2
13𝛼 𝛿
2,198 × sin ( + )]= 7,318 × (0,908 + 0,643 + 2,198 × 0,245) =
6 2

8,213tf/m