CLASA A 11-A

RECAPITULARE BAC CLASA a 11-a
OPIS
ANALIZǍ
1 Limite remarcabile de şiruri……………. pag.1-2
2. Limite de funcţiii………………………… pag.2-5
3.Funcţii continue......................................... pag.5-6
4.Derivata unei funcţii într-un punct………..pag.7
5.Reguli de derivare………………………. pag.8
6.Proprietăţile funcţiilor derivabile pe un
interval……………………………….…….pag.9-12
ALGEBRA
1.Rangul unei matrice ……………..…….pag.13
2.Rezolvarea sistemelor de ecuaţii liniare pag.14-16
3.Elemente de Geometrie analitica în plan pag.17-19
Permutări
Teorie
Se numește permutare de grad n funcția bijectivă σ : * → * și se scrie sub următoarea

 1 2 ... n 
formă: σ =  
 σ (1) σ ( 2 ) ... σ ( n ) 
Se notează cu Sn mulțimea permutărilor de grad n și evident card ( Sn ) = n !
1 2 ... n 
Se notează cu e =   permutarea identică și cu σ inversa permutării σ .
−1
1 2 ... n 
Se numește inversiune a permutarii σ , perechea ( i, j ) unde i < j , i, j ∈ {1, 2,..., n} și σ ( i ) > σ ( j ) .
Se notează cu m (σ ) numărul total de inversiuni ale permutării σ .
m (σ )
Se notează cu ε (σ ) semnul permutării σ și avem formulele e (σ ) = ( −1) sau
σ (i ) − σ ( j )
e (σ ) = ∏
1≤i < j ≤ n i− j
.
Dacă ε (σ ) = 1 atunci permutarea se numește pară și dacă ε (σ ) = −1 atunci permutarea se

numește impară. În Sn numărul permutărilor pare este egal cu numărul permutărilor
n!
impare şi egale cu
2
O permutare σ ∈ Sn , n ≥ 2 se numește transpoziție dacă există i, j ∈ {1, 2,..., n} cu i ≠ j și
 σ (i ) = j

σ ( j) = i unde k ∉ {i, j} . Numărul total de transpoziţii este Cn2
σ ( k ) = k

1 2 ... i ... j ... n 
Se notează transpoziția σ cu ( i, j ) =  
1 2 ... j ... i ... n 
Prin produsul (compunerea) a două permutări de același grad α , β ∈ Sn înțelegem permutarea
 1 2 ... n 
α ⋅β =
  .
 α ( β (1) ) α ( β ( 2 ) ) ... α ( β ( n ) ) 
Produsul este în general necomutativ, produsul a două permutări de aceeași paritate este o
permutare pară, produsul a două permutări de parități diferite este o permutare impară
și ε (α ⋅ β )= ε (α ) ⋅ ε ( β ) .
σ n = σ σ
⋅ ⋅ ... ⋅σ , n ∈ *
 n ori

Prin puterea unei permutări se înțelege  σ0 =e
 −n
(σ −1 ) , n ∈ *
n
=  σ

1
Prin ordinul unei permutări σ înțelegem cea mai mică putere naturală nenulă k ∈ * pentru
care σ k = e . Ordinul unei permutări σ este c.m.m.m.c-ul lungimilor ciclurilor din
reprezentarea diagramei și notăm ord (σ ) .
Orice permutare se poate scrie ca un ciclu sau ca produs de cicluri și ca un produs de
transpoziții.
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 
Exemplu: α =  
 3 5 1 2 4 8 10 7 6 9 
1 3 2 → 5 6 → 8
4 9 7
⇒ ord
= (α ) c.m.m.m.c =
( 2,3,5) 30
 10 
2 − ciclu 3 − ciclu 5 − ciclu
⇒ α = (1,3) ⋅ ( 2,5, 4 ) ⋅ ( 6,8, 7,10,9 ) = (1,3) ⋅ ( 2, 4 ) ⋅ ( 2,5 ) ⋅ ( 6,9 ) ⋅ ( 6,10 ) ⋅ ( 6, 7 ) ⋅ ( 6,8 )
Exerciții:
1 2 3 4 5 6  1 2 3 4 5 6
1) Fie σ , ϕ ∈ S6, σ =   , ϕ =   ;
i 3 5 2 4 j 1 k l 2 m 6 
determinaţi i, j, k, l, m, astfel încât: σ = ϕ .
2) Se consideră permutările:
1 2 3 4 5  1 2 3 4 5 
σ , ϕ ∈ S5, σ =   , ϕ =   ;
3 i j 1 k  l 5 2 m 4 
Determinaţi: i, j, k, l, m, astfel încât: σ = ϕ .
1 2 3 4 5
3) Determinaţi toate permutările σ ∈ S5, de forma: σ =   .
4 i 1 j k 
4) Scrieţi permutările σ ∈ S5, cu proprietatea: σ (1) = 4, σ (3) = 1, σ (2) = 3.
5) Să se calculeze σ −1 , σ 2 , ϕ −1 , ϕ 2 , σ −3 , σ ⋅φ şi φ ⋅ σ , în cazurile:
 1 2 3 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4
a) σ =   ; ϕ =   ; c) σ =   ; ϕ =  ;
 3 2 1   3 2 1 4   3 2 1 4   4 3 1 2
1 2 3   1 2 3 4 5
b) σ =   ; d) σ =   ;
 1 3 2   4 1 2 5 3 
 1 2 3 1 2 3 4 5
ϕ =   ; ϕ =   ;
 3 2 1   2 3 1 5 4 
6) Să se afle ordinul următoarelor permutări :
 1 2 3 1 2 3 4 5
a) σ =   ; c) α =   ;
 2 1 3   5 1 4 2 3 
1 2 3 4 1 2 3 4 5 6 7
b) ϕ =   ; d) β =  
 3 1 4 2   2 3 1 5 6 7 4
7) Să se calculeze: σ 2 , σ 3, … σ 10 , dacă:
2
1 2 3 1 2 3 4
a) σ =   ; b) σ =  
3 1 2 3 4 2 1
8) Calculaţi: σ ϕ şi ϕ σ , unde σ , ϕ ∈ S4, astfel:

1 2 3 4 1 2 3 4 
a) σ =   , b) σ =  ,
 4 1 2 3 1 4 2 3 
1 2 3 4 1 2 3 4
ϕ =   ; ϕ = ;
3 4 2 1 3 4 1 2
1 2 3 4 5
9) Considerăm permutarea ϕ ∈ S5, ϕ =   ;
3 1 2 5 4
a) Determinaţi inversiunile și semnul permutării ϕ .
b) Determinati ordinul permutarii
 1 2 3 1 2 3
10) Fie σ , ϕ ∈ S3, σ =   , ϕ =   ; se cere:
 2 1 3 3 1 2
a) Determinaţi: m (σ ) , ε (σ ) , m (ϕ ) , ε (ϕ ) , ord (σ ) , ord (ϕ )
b) Calculaţi: ϕ 2016 .
c) Rezolvaţi ecuaţia: ϕ 2017 x = σ .
 1 2 3  1 2 3
11) Fie σ , ϕ ∈ S3, σ =   , ϕ =   . Se cere:
 2 3 1  3 2 1
a) ord( σ ); σ 2016
b) Rezolvaţi ecuaţia: x σ 2017 = ϕ .
m (σ ) σ (i ) − σ ( j )
12) Arătați că ( −1) ∏
=
1≤i < j ≤ 4 i− j
pentru următoarele permutări:
1 2 3 4 1 2 3 4
a) σ =  ; b) σ =  
 4 3 1 2 3 4 2 1
1 2 3 4 5 6 7 
13) Fie σ ∈ S7 , σ =   . Se cere:
6 4 3 7 1 2 5 
a) ord (σ ) ; σ 2016
m (σ ) σ (i ) − σ ( j )
b) Arătați că ( −1) ∏
=
1≤i < j ≤ 7 i− j
;
1 2 3 4 5 6  1 2 3 4 5 6  1 2 3 4 5 6 
14) Fie σ =  , τ = , φ =  . Rezolvaţi :
 6 3 2 1 4 5 2 5 3 1 4 6 4 1 2 5 3 6 
a) φ x= τ σ , x ∈ S6 c) σ x= τ φ , x ∈ S6 .
b) σ x= φ τ , x ∈ S6 . d) τ x= σ φ , x ∈ S6
1 2 3 4  1 2 3 4 5  1 2 3
15) Considerăm permutările: σ =   ; ϕ =   ; τ =  .
3 1 4 2  4 5 2 3 1  2 3 1
a) Determinaţi numărul de inversiuni şi semnul pentru fiecare permutare.
3
b) Determinaţi ordinul pentru fiecare permutare .
c) Calculați τ 2016, ϕ 2016, σ 2016
 1 2 3 1 2 3 4  1 2 3 4 5
16) Fie permutările: σ 1 =   ;σ 2 =   ; σ3 =   . Se cere:
 2 3 1 1 4 2 3  3 1 4 2 5
a) Determimaţi inversele fiecarei permutari
b) Reprezentați diagrama fiecărei permutări
c) Calculați σ i−2016 , i = 1,3
17) Să se rezolve ecuaţiile: σ x = τ ; x σ = τ , în cazurile:
1 2 3 4 5 6 1 2 3 4 5 6
a) σ =   ; τ =   ;
5 3 2 1 4 6 3 1 4 2 6 5
 1 2 3 4 5 1 2 3 4 5
b) σ =   ; τ =   ;
 2 5 3 4 1 3 4 5 1 2
1 2 3 4 1 2 3 4
c) σ =   ; τ =   .
 2 3 1 4  4 2 1 3
1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4
18) Fie permutările: σ =   ; τ =   ; ϕ =   .
 4 1 3 2 3 4 1 2  2 3 1 4
a) Determinaţi ordinul fiecărei permutări;
b) Să se calculeze: σ 2016 , τ 2016 , ϕ 2016
c) Rezolvaţi ecuaţiile: i) σ x τ = ϕ ; ii) σ 2017 x = τ 207 ; iii) x τ 2017 = ϕ 2017; iv) ϕ 2017 x σ 2017
= τ 2017 .
19) Determinați permutările care comută cu α :
1 2 3 1 2 3 4 5
a) α =   d) α =  
3 1 2 3 5 4 2 1
1 2 3 1 2 3 4 5
b) α =   e) α =  
2 1 3 3 2 1 5 4
1 2 3 4 1 2 3 4 5 6
c) α =   f) α =  
3 1 4 2 2 3 1 5 6 4
20) Arătați următoarele ecuații nu au soluții:

1 2 1 2 3 4
g) X 2 =   i) X4 = 
2 1 1 4 3 2
1 2 3 1 2 3 4 5
h) X 2 =   j) X 2016 =  
3 2 1 2 3 1 5 4
21) Rezolvați ecuațiile:

1 2  1 2 3 4
a) X 2 =   c) X 2 =  
1 2  4 3 2 1
1 2 3
b) X 2 =  
3 1 2
4
1 2 3 4 1 2 3 4 5 
d) X 2 =   f) X2 = 
1 4 2 3 1 2 5 3 4 
1 2 3 4 5
e) X2 = 
2 3 1 4 5
22) Rezolvați ecuațiile :
 1 2 3 1 2 3 4 
a) X ⋅  ⋅ X =
e d) X ⋅  ⋅ X =
e
 2 3 1 1 4 2 3 
1 2 3 1 2 3 4 5
b) X ⋅  ⋅ X =
e e) X ⋅  ⋅ X =
e
3 1 2 5 3 1 2 4
1 2 3 4 1 2 3 4 5 
c) X ⋅  ⋅ X =
e f) X ⋅  ⋅ X =
e
4 3 2 1 1 2 5 3 4 
23) Determinați ε (σ ) pentru următoarele permutari:

 1 2 3 ... 10 11 12 ... 19 20 
a) σ =  
 2 4 6 ... 20 1 3 ... 17 19 
1 2 3 ... 10 11 12 ... 19 20 
b) σ =  
1 3 5 ... 19 2 4 ... 18 20 
24) Determinați ε (σ ) pentru următoarele permutari:
 1 2 3 ... n + 1 n + 2 ... 2n − 1
n 2n 
a) σ =  
 2 4 6 ... 2n 1 3 ... 2n − 3 2n − 1
1 2 3 ... n n + 1 n + 2 ... 2n − 1 2n 
b) σ =  
1 3 5 ... 2n − 1 2 4 ... 2n − 2 2n 
25) Descompuneți în produs de cicluri şi apoi produs de transpoziții următoarele permutări:
1 2 3  1 2 3 4
a) σ =   b) σ =  
1 3 2  2 3 4 1
1 2 3 1 2 3 4
c) σ =   d) σ =  
3 1 2 3 2 4 1
1 2 3 4 5 1 2 3 4 5
e) σ =   f) σ =  
 2 3 1 5 4 5 3 4 2 1
5
Colegiul Naţional de Informatică, Piatra Neamţ prof. Mormocea Dorina
Definiţii
1. Matricea ∈ ( ) se numește inversabilã dacã existã o altã matrice ∈ ( ) a.ȋ. ∙ =
∙ = . Notaţie: = .
2. Matricea ∈ ( ) se numește nesingularã (singularã) dacã ( )≠0( ( ) = 0).
Teoreme
1. Inversa unei matrice pãtratice existã dacã și numai dacã matricea este nesingularã.
2. Dacã inversa unei matrice pãtrate existã aceasta este unicã.
Algoritmul de determinare a inversei unei matrice patratice.
Start
Citește matricea pãtraticã A
Pas 1 Calculeazã det(A).
( )≠ NU Scrie A nu admite inversã.
DA
Pas 2 Scrie At = transpusa lui A

(transformarea liniilor ȋn coloane)
Pas 3 Scrie adjuncta A* corespunzãtoare matricei A

Matricea complemenţilor algebrici pentru At
∗
Pas 4 Scrie inversa: = ( )
∙
Stop
Recapitulare BAC –Inversa unei matrice

1
Rezolvarea sistemelor de ecuaţii liniare
Rangul unei matrice
 a11 a12  a1n 

 
a a 22  a2n 
A   21
    
 
a  a mn 
 m1 am2
Se consideră o matrice A cu m linii si n coloane cu elemente numere complexe. Iar k un numar

natural, astfel încât 1<k<min (m, n). Dacă în A se aleg k linii i1 i2 … , ik şi k coloane j1 j2 … ,
jk,elementele care se găsesc la intersecţia acelor linii şi coloane formează o matrice patratică de
ordin k: al cărei determinant se numeşte minor de ordin k al matricei A
ai1 j1 ai1 j 2  ai1 j k

k 
   
aik j1 aik j 2  aik j k
Definiţie
Fie A  M m , n (C ) o matrice nenula. Spunem ca matricea A are rangul r, şi scriem rang(A) =r,
dacă A are un minor nenul de ordin r, iar toţi minorii lui A de ordin mai mare decât r (dacă
există) sunt nuli.
Daca A este matricea nulă ,atunci matricea are rangul 0, adica rang ( Om , n )=0
Teoremă
Fie A  Om , n o matrice. Numărul natural r este rangul matricei A dacă şi numai dacă există un
minor de ordinul r a lui A, nenul, iar toţi minorii de ordinul r+1 (daca există) sunt nuli , sau nu
există.
Notaţie
Minorul de ordin r nenul (minorul care dă rangul matricei) îl numim minor principal şi îl notăm
cu  r   princ .
Algoritm de determinare a rangului

Pentru căutarea rangului se caută mai întâi un minor de ordin 2 nenul. Dacă nu există, dar
matricea are elemente nenule, atunci rangul este 1. După găsirea acestuia se formează minori de
ordin 3 prin adăugarea câte unei linii şi coloane la minorul de ordin 2. Dacă există minor de
ordin 3 nenul, prin adăugarea de linii şi coloane se formează minorii de ordin 4. Dacă toţi aceştia
sunt nuli, rangul este 3, dacă nu, se continuă la fel.
13
Recapitulare BAC – Sisteme liniare
Se numeşte sistem de m ecuaţii liniare cu n necunoscute un sistem de forma:
 a11 x1  a12 x 2  ...  a1n x n  b1

 a x  a x  ...  a x  b

( S ) :  21 1 22 2 2n n 2
 ...................................
a m1 x1  a m 2 x 2  ...  a mn x n  bm
 a11 a12  a1n   a11 a12  a1n b1 

   
a a 22  a2n  a a 22  a2n b2 
A   21 ; A   21
         
   
a  a mn  a a m 2  a mn bn 
 m1 am2  m1
A- matricea sistemului A - matricea extinsă a sistemului
A – matricea A la care am adăugat coloana termenilor liberi.
(S) sistemul liniare de m ecuaţii liniare cu n necunoscute poate fi:
determinat (cu soluţie unică);

- compatibil(are soluţii)
nedeterminat (cu o infinitate de soluţii);
- incompatibil (nu au soluţii).
Rezolvarea sistemelor de ecuaţii liniare
 a11 a12  a1n  a11 a12  a1n b1 a12  a1n

 
a a 22  a2n  a21 a22  a2 n b2 a22  a2 n
A   21 ;   det( A)  ; x1  ...
            
 
a  a nn  an 2  ann an 2  ann
 n1 an2 an1 bn
Dacă numărul de ecuaţii = numărul de necunoscute = rang A = n , adică det A  0 (unde A = matricea
sistemului) atunci sistemul este compatibil determinat, soluţia sistemului este unică şi pentru
rezolvarea sa se aplică Regula lui Cramer, iar soluţiile sale sunt date de Formulele lui Cramer :
x1 x 2 x n
x1  , x2  , ……, x n  , unde x1 , x 2 ,… , x n se obţin din determinantul det A
  
prin înlocuirea coloanei corespunzătoare lui x1 , x 2 ,..., x n cu coloana termenilor liberi.
14
În studiul compatibilităţii unui sistem oarecare de ecuaţii liniare se folosesc următoarele 2 teoreme:
Teorema lui Kronecker–Capelli:

Un sistem de ecuaţii liniare este compatibil dacă şi numai dacă rangA  rang A (unde A = matricea
sistemului, iar A matricea extinsă a sistemului).
Teorema lui Rouche :

Un sistem de ecuaţii liniare este compatibil dacă şi numai dacă toţi minorii caracteristici sunt nuli.
Daca rangA  r  n , unde n este numărul de necunoscute şi sistemul este compatibil, vom avea r
necunoscute principale şi (n  r ) necunoscute secundare.
Necunoscutele secundare le vom nota cu  ,  , u , t , ……, iar necunoscutele principale se vor exprima în
funcţie de necunoscutele secundare.
-1 necunoscută secundară se numeşte compatibil simplu nedeteminat,

Un sistem compatibil cu -2 necunoscute secundare se numeşte compatibil dublu nedeterminat,
-3 necunoscute secundare se numeşte compatibil triplu nedeterminat,
vvvv ş.a.m.d.
Un sistem compatibil cu una sau mai multe necunoscute secundare are o infinitate de soluţii.
Algoritm de rezolvare a unui sistem de ecuaţii liniare oarecare
I) Studiem dacă sistemul este compatibil: scriem matricea A a sistemului şi calculăm rang A , aflând
astfel şi minorul principal (determinantul principal). Dacă rang(A)=k atunci notăm:
ai1 j1 ai1 j 2  ai1 j3 b1

ai2 j1 ai2 j 2  ai2 j3 b2
 k   princ   0 .  car      
   
aik j1 aik j 2  aik j k bik
aik j1 aik j 2  aik j k
aik 1 j1 aik 1 j 2  aik 1 j k bik 1
II) Prin bordarea minorului principal cu una dintre liniile rămase şi cu coloana termenilor liberi, obţinem
minorul caracteristic sau minorii caracteristici.
Calculăm minorul (minorii) caracteristic ( caracteristici) şi obţinem următoarele 2 situaţii, conform
Teoremei lui Rouche:
1) Dacă toţi minorii caracteristici sunt nuli, atunci sistemul este compatibil şi continuăm
rezolvarea.
2) Dacă există un minor caracteristic nenul, atunci sistemul este incompatibil, iar soluţia este  .
15
III) Dacă sistemul este compatibil, procedăm astfel:
1) Selectăm dintre ecuaţiile sistemului acele ecuaţii care “găsesc în” minorul principal. În
aceste ecuaţii, păstrăm în membrul stâng necunoscutele principale şi trecem în membrul drept
necunoscutele secundare, pe care le-am notat anterior cu  ,  , u , t , …
2) Rezolvăm sistemul astfel obţinut cu Regula lui Cramer sau cu metodele învăţate anterior.
Sisteme de ecuaţii omogene
Forma generală a unui sistem liniar omogen cu m ecuaţii şi n necunoscute este:

 a11 x1  a12 x 2  ...  a1n x n  0
 a x  a x  ...  a x  0

( S ) :  21 1 22 2 2n n
 ...................................
a m1 x1  a m 2 x 2  ...  a mn x n  0
- observăm că într–un sistem liniar omogen, toţi termenii liberi sunt 0 .

Un sistem liniar omogen este întotdeauna compatibil, el având mereu soluţia x1  0, x 2  0,..., x n  0 ,
numită soluţia nulă ( banală sau trivială ).
Dacă presupunem m  n , atunci:
- sistemul omogen este compatibil determinat ( are solutie unică) dacă şi numai dacă det A  0 .
- sistemul omogen este compatibil nedeterminat (are o infinitate de soluţii) dacă şi numai dacă
det A  0 .
16
Elemente de Geometrie analitica în plan
Distanţa dintre doua puncte
AB   x A  x B 2   y A  y B 2
Coordonatele punctului care împarte un segment într-un raport dat
Fie k   şi punctele Ax A , y A  şi BxB , yB  .
x  kxB
Fie M  xM , yM  M  AB cu proprietatea
AM
 k  xM  A
MB k 1
y A  kyB
şi yM  .
k 1
Caz particular k=-1.
Mijlocul unui segment
x A  xB y  yB
M ( x A , x B ) mij. [AB]  x M  ; yM  A
2 2
Centrul de greutate al unui triunghi
x A  x B  xC y  y B  yC
G  xG , xG  centrul de greutate  ABC  xG  ; yG  A .
3 3
Puncte coliniare
xA yA 1
A, B, C coliniare  x B yB 1  0 .
xC yC 1
xA yA 1
1
Aria unui triunghi: AABC   , unde   x B y B 1.
2
xC yC 1
17
Recapitulare BAC – Elemente de Geometrie analitică
Panta unei oblice
Panta unei drepte oblice /orizontale d este egală, prin definiţie, tangenta

unghiului   [0,  ) \ , unghiului făcut de dreapta cu direcţia pozitivă
2
a axei OX md  tg .
Panta dreptei ce trece prin punctele A,B
yB  y A
A x A , y A  şi B xB , yB   m AB  , dacă x A  x B .
xB  x A
Observaţie: dreptele verticale nu au panta
Ecuaţiile unei dreptei
 Ecuaţia generală: ax+by +c=0.

 Ecuaţia explicită:y=mx+n , unde m este panta dreptei şi n ordonata la originii.
 Ecuaţii particulare:
o dreptă verticală: x=a, a   ;
o dreptă orizontală: y=a, a   ; Ordonata la
origine
o prima bisectoare : y = x;
o a doua bisectoare : y = -x.
Ecuaţia explicită
 Ecuaţia determinată de două puncte A şi B:
x y 1
x  xA y  yA
 , dacă x A  x B , y A  y B . x A yA 1  0
xB  x A y B  y A
xB yB 1
 Ecuaţia determinată de un punct şi de panta ei:
y  y A  m( x  x A ).
Condiţii de paralelism şi perpendicularitate
Fie d1 : a1 x  b1 y  c1  0 , d 2 : a 2 x  b2 y  c 2  0 .
a1 b1
 Drepte paralele: d1 d 2  m1  m2   .
a 2 b2
 Drepte perpendiculare: d1 ┴ d 2  m1 m2  1  a1 a 2  b1b2  0 .
18
Distanţa de la un punct la o dreaptă
A( x A , x B ) ax A  by A  1
  dist  A, d  
d : ax  by  c  0 a2  b2
Teorema lui Menelaus
Fie A '  BC , B '  AC , C '  AB .

A' B B 'C C ' A
A', B', C' sunt coliniare  '  '  '  1
AC B A C B
Teorema lui Ceva
Fie A '  BC , B '  AC , C '  AB .

A' B B 'C C ' A
AA', BB', CC' sunt concurente    1
A'C B ' A C ' B
19
Limite remarcabile de şiruri

Şir mărginit
( x n ) este mărginit   ,   , a.î.   x n   , n .
Şir monoton Criteriul produsului

( x n ) este strict crescător  x n  x n 1 , n .
( x n ) este strict descrescător  x n  x n 1 , n . xn  0 
  xn  y n  0
yn  M , M    
Teorema lui Weiestrass
Orice şir monoton şi mărginit este convergent.
Limita şirurilor monotone - crescător nemărginit limita   ;
Orice şir monoton are limită. - crescător/descrescător şi mărginit limită finită;
- descrescător nemărginit limita   .
Şirul remarcabile
1)Şirul puterilor cu exponent real
,   0; Lema lui Cesaro-Stolz.

 
lim n   1,   0;
n 
 0,   0. Fie  x n n ,  y n n doua şiruri de numere reale astfel încât:

 yn  s. crescator si nem arg init sup erior 
an 1  an  an
2) Şirul exponenţial de bază a  lim l   nlim
 b
 l.
n  b
n 1  bn
 n
 , a  1;
 1, a  1;

lim a n  
 0, a  (1,1);
n 
nu exista, a  1.
3) nŞirul definit printr-o funcţie polinomială

Criteriul majorării
 
lim a 0 n    a k 1 n  a n  lim a 0 n .
k k
n  n  x n  x   n , n 
  x n  x.
n  0 
4) nŞirul definit printr-o funcţie polinomială
 a n k    a k 1 n  a n  Teorema cleştelui
a nk
lim 0 m   lim 0 m
n  b n    b
 0 m 1 n  bm  n b0 n a n  x n  bn , n 

n an  x   xn  x
 1 1 1 1 
5) n en  1   ; E n  1      ; bn  x
 n 1! 2! n! 
lim en  lim E n  e , unde e  2,71828   \ Q .
n  n 
1
Recapitulare BAC –Şiruri-Limite de funcţii
0
Caz exceptat:
0
1)cŞir definit printr-o funcţie trigonometrică:
sin x n tg x n arcsin x n arctg x n

lim  1 ; lim  1 ; lim  1 ; lim  1.
xn  0 xn xn  0 x xn  0 xn xn  0 xn
n
2) Şir definit printr-o funcţie exponenţială / logaritmică:
ln1  x n  a xn  1
lim  1 ; lim  ln a, a  0, a  1.
xn 0 xn xn  0 xn
Caz exceptat: 1
xn xn
 1   1 
 e ; lim 1  x n  xn  e .
1
lim 1    e ; lim 1  
xn   xn   xn  
 xn   xn 
Limite de funcţii
Limita unei funcţii într-un punct

Fie f : D   şi   D '   .
Definiţia limitei unei funcţii într-un punct (Heine):

Spunem că funcţia f are limita l in punctul  daca oricare ar fi sirul xn nN din D-{  }, avind
limita  , sirul valorilor  f xn nN are limita l (l poate fi finit sau infinit ).
lim f ( x)  l  ( xn ) nN , xn D{}, xn   avem f ( xn )  l .

x 
Consecinţe
▪Limita funcţiei în punctul  , daca există, este unică.
Teorema (existenţa limitei)

O funcţie are limită într-un punct finit de acumulare dacă şi numai dacă are limite laterale egale
în acel punct.
f are limită în   f (  0)  f (  0) .
2
Criterii pentru limite de functii
Fie D   o mulţime şi    punct de acumulare pentru D .
Criteriul majorării
Teorema cleştelui
f ,g :D 
f(x) - l  g ( x), x   , x  V  Daca functiile f , g , h : D  R satisfac conditiile:

 x  lim f ( X )  l ;
lim g ( x)  0
x   g ( x)  f ( x)  h( x), x   , x  V 
( l este finit); lim g ( x)  lim h( X )  l   lim f (X )  l
x  x   x 
f ( x)  g ( x), x   , x  V 
lim g ( x)     lim
x 
f ( X )   ;
x  

Criteriul produsului
f ( x)  g ( x), x   , x  V 
  lim f ( X )   . Daca functiile f , g : D  
lim g ( x)   x 
x  
 f(x)  M , x   , x  V 
lim g ( x)  0   lim
x 
f ( x ) g ( x )  0.
x  
Trecerea la limită în inegalităţi
Daca functiile f , g : D  
f ( x)  g ( x), x   , x  V  lim f ( x)  lim g ( x).
x  x 
Limite remarcabile
1.Limitele funcţiilor elementare într-un punct al domeniului de definiţie
Fie f : D   , a  D , f funcţie elementară atunci lim f ( x)  f (a ).

xa
2. Limita la   a unei funcţii polinomiale este egală cu limita la   a termenului

dominant.
 
lim a 0 x k    a k 1 x  a n  lim a 0 x k .
x   x  
3. Limita la   a unei funcţii raţionale este egală cu limita la   a câtului termenilor

dominanţi.
 a x k    a k 1 x  a n  a xk
lim  0 m   lim 0 m .
xn   b x    b
m 1 x  bm 
xn   b x
 0 0
3
0
Caz exceptat:
0
1)Funcţie trigonometrică:
sin u ( x) tg u ( x) arcsin u ( x) arctg u ( x)

lim  1 ; lim  1 ; lim  1 ; lim  1.
u ( x ) 0 u ( x ) u ( x ) 0 u ( x ) u ( x ) 0 u ( x) u ( x ) 0 u ( x)
2) Funcţie exponenţială / logaritmică:
au ( x)  1 ln 1  u ( x) 
lim  ln a, a  0, a  1 ; lim  1.
u ( x )  0 u ( x) u ( x ) 0 u ( x)
Caz exceptat: 1
u ( x) u ( x)
 1   1 
 e ; lim 1  u ( x) u ( x )  e .
1
lim 1    e ; lim 1  
u ( x )  u ( x )   u ( x ) 
 u ( x)   u ( x) 
Reguli de calcul cu limite infinite, exprimate formal
Adunare    a   , aR cazuri de

         a   , a  R nedeterminare:
  ;    
   ,a  0  ,a  0
    a  
Inmultire cazuri de
       a  nedeterminare:
 ,a  0 ,a  0
         0 ; 0
a  R* a  R*
Impartire a
 0 , aR  ,a  0    ,a  0 cazuri de
 
 a  ,a  0 a ,a  0
nedeterminare:
a     0
 0 , aR a  R* a  R* ; ; ; ;
     0
Putere    ,a  0  ,a  1 0 , a  1 cazuri de
a   a  a    nedeterminare:
   0 0 ,a  0 0 , 0  a  1 , 0  a  1
a  0 ,   1 a  0 ,   1 1 ;1 ;  0 ; 0 0
aR *
0  0
1 1 1
Cazul   
0 0 0
Limita
functiei lim f g x   lim f  y  unde β  lim g x 
x α y β x α
compuse
4
Funcţii continue
Continuitate într-un punct – definiţii echivalente.
Fie f : D   o funcţie reală şi un punct a  D  D ' . Următoarele

propozţii sunt echivalente:
1) f este continuă în punctul a.

2) lim f ( x)  f (a ) ;
xa
3) ls (a )  ld (a )  f (a ) ; a punct de continuitate
4) ( xn ) nN , xn D {a}, xn  a, xn  a avem f ( xn )  l .
Observaţii
Dacă funcţia f nu este continuă în punctul a ea se numeşte

discontinuă în a. În acest caz dacă limitele laterale există şi sunt finite
punctul a se numeşte punct de discontinuitate de prima speţă. În caz
contrar se numeşte de speţa a doua.
Funcţie continuă pe o mulţime. a punct de discontinuitate de speţa a doua
Dacă funcţia f este continuă în fiecare punct al mulţimii E ,

atunci ea
se numeşte continuă pe mulţimea E.
Observaţie importantă !
Funcţiile elementare adică funcţiile polinomiale, raţionale, trigonometrice, exponenţiale, etc. sunt
continue pe orice interval pe care sunt definite.
Proprietatea Darboux Fie , I-interval şi f : I   o funcţie şi

a, b  I , a  b . Spunem că f are proprietatea lui Darboux dacă
  cuprins între f(a) şi f(b),există cel puţin un punct
x  (a, b) a.î. f (x )   .
Teorema Bolzano: Orice funcţie f : I   continuă pe I-

interval are proprietatea lui Darboux.
Observaţii:
5
1) Dacă f : I   are proprietatea lui Darboux atunci ea nu are puncte de discontinuitate de

speţa I.
2) Dacă f : I   are un punct de discontinuitate de speţa I atunci f nu are proprietatea lui

Darboux.
3) Dacă f : I   f continuă atunci f (I ) este un interval.
4) Dacă f : I   nu transformă intervalul I tot într-un interval atunci f nu are proprietatea lui
Darboux.
6
Derivata unei funcţii într-un punct
f ( x)  f (a)
Fie f : D   o funcţie şi a  D  D ' (punct de acumulare). Dacă lim există (finită
xaxa
sau infinită) se notează cu f ' (a ) şi se numeşte derivata funcţiei f în a. Dacă f ' (a )   este
finită) spunem că f este derivabilă în a.
Interpretarea geometrică
Fie funcţia f şi C curba ce reprezintă graficul funcţiei. Fie

Dacă M ( x, y )  C panta secantei MM 0 este dată de raportul
f ( x)  f ( x0 )
. Atunci când x ia valori tot mai apropiate de x0 ,
x  x0
atunci punctul M tinde să se confunde cu punctul
f ( x)  f ( x0 )
M 0  lim devine panta tangentei d la curba (C)
x  x0 x  x0
în punctul M 0 .
Notăm m  f ' ( x0 ). d dreapta tangentă la Gf în punctul M 0 ( x0 , y 0 ) .
m  tg ,   mas (OX , d ) ;
d: y  y 0  f ' ( x0 )( x  x0 ) .
7
Asimptote y=tgx
Asimptote verticale
Fie f : D   , x0  D ' , x0   .
Dacă lim f ( x)   atunci dreapta x  x0 este asimptotă

x  x0
verticală a funcţiei f în x0 .
 
Exemplu lim tgx   , x   x  este asimptotă
x 2 2
2

verticală a funcţiei tg în x  .
2
Asimptote orizontale
Fie f : D   ,    D ' . Dacă lim f ( x)  a , a   atunci dreapta

x  
y=a este asimptotă orizontală a funcţiei f la   .

Exemplu f ( x)  arctgx are asimptotă orizontală în x   la   ,
2

după cum rezultă din limita lim arctgx   .
x   2
Observaţie O funcţie care admite asimptotă orizontală la   atuci funcţia nu admite asimptotă
oblică la   .
Asimptote oblice

 y=f(x)
Când o asimptotă nu este paralelă cu axele ox sau oy, ea se numeşte

asimptotă oblică. y=mx+n
Plecăm de la lim f ( x)  lim mx  n 

x   x  

Dreapta y=mx+n este asimptotă oblică la ramura spre   a lui f
f ( x)
dacă şi numai dacă m, n   unde: m  lim ,
x   x
n  lim [ f ( x)  mx], m  0 .
x  
Recapitulare BAC – Asimptote

Derivatele funcţiilor simple Reguli generale de derivare

c' = 0
x' = 1 cf '  cf '
x     x
 '  1
, x  0,    .
f  g  f '  g'
'
Cazuri particulare
 
x '
1
2 x
f  g  f '  g'
'
1 1
'
 f  g '  f ' g  fg '
   2
 x x '
f  f ' g  fg '
  
Derivatele funcţiilor exponenţiale şi logaritmice g g2
a   a
x ' x
ln x , a>0, a  1 ; x    f  u  ' f ' (u )  u '
x x
(e )' = e
log a x '  1
x ln a a>0, a  1
,
ln x  '  1 , x>0

x Derivata inversei
Derivatele funcţiilor trigonometrice directe f (y ) 

1 '
0 '
1
f ( x0 )
, y0  f ( x0 ).
(sinx)' = cosx, x  
(cos x)' = − sinx, x  
tgx '  12  1  tg 2 x , x    k , k  Z ;
cos x 2
ctgx '   21  1  tg 2 x , x  k , k  Z ;
sin x
Derivatele funcţiilor trigonometrice inverse
arcsin x '  1
, x  (1,1) ;
1  x2
1
arccos x '  , x  (1,1) ;
1  x2
arctgx '  1 2 , x   ;
1 x
arcctgx '   1 2 , x   .
1 x
8
Recapitulare BAC – Proprietăţile funcţiilor derivabile pe un interval
Proprietăţile funcţiilor derivabile pe un interval
Puncte de extrem ale unei funcţii

Fie f : D   şi x0  D
• Spunem că x0 este punct de maxim relativ sau maxim
local pentru funcţia f dacă există o vecinătate V a lui x0
astfel incat f ( x0 )  f ( x) pentru  x  V  D .
• Spunem că x0 este punct de minim relativ sau minim local pentru funcţia f dacă există o
vecinătate V a lui x0 astfel incat f ( x0 )  f ( x) pentru  x  V  D .
• Spunem că x0 este punct de extrem relativ sau extrem local dacă este punct de maxim sau minim
relativ.
Teorema( lui Fermat)
Fie f: I  R( I  R, interval deschis), funcţie derivabilă
pe I şi x0  I, punct de extrem . Atunci f’(x0) = 0.
Interpretarea geometrică, a teoremei lui Fermat.
În condiţiile teoremei lui Fermat, tangenta la grafic, într-un punct x0 de extrem, este paralelă cu
axa Ox..
Teorema lui Rolle
Fie f : [ a, b ]  R, cu proprietăţile :
1. f este continuă, pe [ a, b ];
2. f este derivabilă, pe ( a, b);
  c  (a, b) a.i. f ' (c)  0.
3. f(a) = f(b) ;
Interpretarea geometrică, a teoremei lui Rolle.
Fie A( a, f(a)), B(b, f(b)) şi AB // Ox. Atunci există
c  (a, b), astfel încât tangenta la graficul lui f, în x = c,
este // Ox .
Comentarii :
Teorema lui Rolle, este o teoremă de existenţă. Toate
condiţiile din teoremă sunt necesare.
Separarea rădăcinilor reale ale unei ecuaţii. Şirul lui Rolle
Consecinţă a teoremei lui Rolle : Fie f: I  R, derivabilă pe I. Între două zerouri consecutive ale
derivatei, există cel mult un zerou al funcţiei.
Comentarii : Cu ajutorul şirului lui Rolle, determinăm numărul rădăcinilor reale ale ale ecuaţiei f(x)
= 0, indicând şi intervalele în care se află aceste rădăcini.
Pentru aceasta, se stabileşte un interval, pe care f este derivabilă.
9
Etapele formării şirului lui Rolle
 Se stabileşte intervalul I=(a,b) de studiu, al ecuaţiei f(x) = 0, funcţia f:I  R, fiind presupusă
derivabilă pe I.
 Se rezolvă ecuaţia: f ' ( x)  0 şi se ordonează(crescător), punctele critice, din I: a<…< x1'
< x 2' <…b .
 Se calculează, valorile funcţiei în aceste puncte, la care se adaugă limitele funcţiei, notate l1 , l2 la
capetele intrvalului I; obţinem şirul de valori : l1,…, f ( x1' ) , f ( x 2' ) ,…, f ( x n' ) , l2 .
 Datele obţinute se trec într-un tabel, pentru x, f(x); şirul lui Rolle este şirul semnelor acestor
valori( poate apărea şi zero) :
Comentarii:
- Dacă f(x1)f(x2) < 0  ecuaţia : f(x) = 0, are în intervalul (x1,x2), o singură rădăcină reală.
- Dacă f(x1)f(x2) > 0  ecuaţia : f(x) = 0, nu are în intervalul (x1,x2), nici o soluţie reală.
- Dacă f(xi) = 0, atunci xi este rădăcină multiplă, a ecuaţiei f(x) = 0, şi în intervalul (x i-1,xi), (xi, xi+1),
ecuaţia f(x) = 0, nu mai are soluţii reale.
x a x1' x 2'  x n' b

f (x) sign( l a ) sign( f ( x1' )) sign( f ( x 2' ))  sign( f ( x n' )) sign( lb )
+ - - + +
răd. ec. x0  (a, x1' ) ec. nu are răd. ec. nu are răd.
Teorema lui Lagrange
Fie f : [ a, b ]  R, cu proprietăţile :
f (b)  f (a )
1. f este continuă, pe [ a, b ];   c  (a, b) a.i. f ' (c)  .
ba
2. f este derivabilă, pe ( a, b);
Interpretarea geometrică, a teoremei lui Lagrange.

f (b)  f (a )
Fie A( a, f(a)), B(b, f(b)), atunci reprezintă
ba
panta dreptei AB iar f ' (c) reprezintă panta tangentei la
graficul lui f, înC(c,f(c)). Astfel, concluzia teoremei lui
Lagrange se exprimă geometric prin existenţa a cel puţin un
punct în care tangenta la grafic este paralelă cu coarda care
uneşte capetele graficului.
Consecinţe ale teoremei lui Lagrange
1. Dacă derivata unei funcţii este nulă pe un interval atunci funcţia este constantă pe acel interval.
2. Dacă două funcţii au derivatele egale pe un interval atunci ele diferă printr-o constantă.
10
3. Corolarul teoremei lui Lagrange-Calculul derivatei unei funcţii într-un punct.

Fie f : (a, b)   , cu proprietăţile:
a) f continue pe (a,b)
b) f derivabilă pe (a,b)\{x0}  f ' ( x 0 )  l.
c) lim f ' ( x)  l , l   .
x  x0
Teorema lui Cauchy
Fie f , g : [a, b]   ,cu proprietăţile:

f (b)  f (a ) f ' (c)
a) f si g continue pe [a,b]  g (a)  g (b) şi  c  (a, b) a.î.  .
b) f si g derivabile pe (a,b) g (b)  g (a ) g ' (c)
c) g ' ( x)  0, x  a, b 
Regulile lui l’ Hospital
Fie I   şi x 0  I ' (punct de acumulare a lui I) şi f , g : I   , dacă f şi g derivabile pe I \ {x0 } şi

g ' ( x)  0,  x  I .
0 f ( x) f ' ( x)
I Caz lim  lim ' (R. l’H );
0 x  x0 g ( x ) x  x0 g ( x )
 f ( x) f ' ( x)
II Caz lim  lim ' (R. l’H ).
 x  x0 g ( x ) x  x0 g ( x )
Asimptote
Asimptote verticale
Fie f : D   , x0  D ' , x0   .
Dacă lim f ( x)   atunci dreapta x  x0 este asimptotă verticală a funcţii f în x0 .

x  x0
  
Exemplu lim tgx   , x   x  este asimptotă verticală a funcţiei tg în x  .
 2 2 2
x
2
Asimptote orizontale
Fie f : D   ,    D ' . Dacă lim f ( x)  a , a   atunci dreapta y=a este asimptotă

x  
orizontală a funcţiei f la   .
11

Exemplu f ( x)  arctgx are asimptotă orizontală în x   la
2

  , după cum rezultă din limita lim arctgx   .
x   2
Observaţie O funcţie care admite asimptotă orizontală la   atuci

funcţia nu admite asimptotă oblică la   .
Asimptote oblice

 y=f(x)
Când o asimptotă nu este paralelă cu axele ox sau oy, ea se

numeşte asimptotă oblică. y=mx+n
Plecăm de la lim f ( x)  lim mx  n 

x   x  

Dreapta y=mx+n este asimptotă oblică la ramura spre
  a lui f dacă şi numai dacă m, n   unde:
f ( x)
m  lim , n  lim [ f ( x)  mx], m  0 .
x   x x  
Prima derivată ne permite: A doua derivată ne permite:

- studiul intervalelor de monotonie - studiul intervalelor de convexitate/concavitate
f ' ( x)  0, x  I  f s. pe I; f " ( x)  0, x  I  Gf convex pe I
f ' ( x)  0, x  I  f s. pe I; f " ( x)  0, x  I  Gf concav pe I
- găsirea punctelor de extrem. - găsirea punctelor de inflexiune.
Tabelul de variaţie al funcţiei
x a x1 x2 x3 b
'
f ( x) + + + + + + + + 0- - - - - - - - - - - - - 0+ + + + + + + + + + + +
la f ( x1 ) f ( x2 ) f ( x3 ) lb
f (x) max i min

"
f ( x) - - - - - - - - - - - - - - - - 0+ + + + + + + + + + + + + + ++ + +
concavă convex
1) x  x1 punct de maxim, val. maximă f ( x1 ) ; x  x3 punct de minim, val. maximă f ( x3 ) ;
2) f strict crescătoare pe (a, x1 ); f strict descrescătoare pe ( x1 , x3 ); f strict crescătoare pe ( x3 ,b).
3) f concavă pe (a, x 2 ); f convexă pe ( x 2 ,b); x 2 punct de inflexiune.
12

CLASA A 11-A

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CLASA A 11-A

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

RECAPITULARE BAC CLASA a 11-a

Se numește permutare de grad n funcția bijectivă σ : * → * și se scrie sub următoarea

Dacă ε (σ ) = 1 atunci permutarea se numește pară și dacă ε (σ ) = −1 atunci permutarea se

8) Calculaţi: σ ϕ şi ϕ σ , unde σ , ϕ ∈ S4, astfel:

20) Arătați următoarele ecuații nu au soluții:

21) Rezolvați ecuațiile:

23) Determinați ε (σ ) pentru următoarele permutari:

Algoritmul de determinare a inversei unei matrice patratice.

Citește matricea pãtraticã A

Pas 1 Calculeazã det(A).

( )≠ NU Scrie A nu admite inversã.

Pas 2 Scrie At = transpusa lui A

Pas 3 Scrie adjuncta A* corespunzãtoare matricei A

Recapitulare BAC –Inversa unei matrice

Rezolvarea sistemelor de ecuaţii liniare

Rangul unei matrice

 a11 a12  a1n 

Se consideră o matrice A cu m linii si n coloane cu elemente numere complexe. Iar k un numar

ai1 j1 ai1 j 2  ai1 j k

Algoritm de determinare a rangului

Se numeşte sistem de m ecuaţii liniare cu n necunoscute un sistem de forma:

 a11 x1  a12 x 2  ...  a1n x n  b1

 a11 a12  a1n   a11 a12  a1n b1 

A- matricea sistemului A - matricea extinsă a sistemului

A – matricea A la care am adăugat coloana termenilor liberi.

(S) sistemul liniare de m ecuaţii liniare cu n necunoscute poate fi:

determinat (cu soluţie unică);

Rezolvarea sistemelor de ecuaţii liniare

 a11 a12  a1n  a11 a12  a1n b1 a12  a1n

Teorema lui Kronecker–Capelli:

Teorema lui Rouche :

-1 necunoscută secundară se numeşte compatibil simplu nedeteminat,

Algoritm de rezolvare a unui sistem de ecuaţii liniare oarecare

ai1 j1 ai1 j 2  ai1 j3 b1

III) Dacă sistemul este compatibil, procedăm astfel:

Sisteme de ecuaţii omogene

Forma generală a unui sistem liniar omogen cu m ecuaţii şi n necunoscute este:

- observăm că într–un sistem liniar omogen, toţi termenii liberi sunt 0 .

Dacă presupunem m  n , atunci:

Elemente de Geometrie analitica în plan

Distanţa dintre doua puncte

Coordonatele punctului care împarte un segment într-un raport dat

Fie k   şi punctele Ax A , y A  şi BxB , yB  .

Caz particular k=-1.

Mijlocul unui segment

Centrul de greutate al unui triunghi

Panta unei oblice

Panta dreptei ce trece prin punctele A,B

Observaţie: dreptele verticale nu au panta

Ecuaţiile unei dreptei

 Ecuaţia generală: ax+by +c=0.

 Ecuaţia determinată de un punct şi de panta ei:

Condiţii de paralelism şi perpendicularitate

Distanţa de la un punct la o dreaptă

Teorema lui Menelaus

Fie A '  BC , B '  AC , C '  AB .

Teorema lui Ceva

Fie A '  BC , B '  AC , C '  AB .

Limite remarcabile de şiruri

Şir monoton Criteriul produsului

1)Şirul puterilor cu exponent real

,   0; Lema lui Cesaro-Stolz.

nu exista, a  1.