Grupuri de permutări

Inele. Corpuri

Grupuri de permutări. Inele şi corpuri.

Grupuri de permutări. Inele şi corpuri.

 Grupuri de permutări
Inele. Corpuri

Fie A o mulţime nevidă şi AA mulţimea funcţiilor f : A → A. În raport cu

compunerea funcţiilor, AA este monoid. Mulţimea elementelor inversabile
în acest grup formează grup, numit grupul permutărilor mulţimii A. Prin
urmare permutările unei mulţimi A sunt funcţii bijective f : A → A.

Grupuri de permutări. Inele şi corpuri.

 Grupuri de permutări
Inele. Corpuri

Exemplu
Dacă A = {a, b, c}, atunci AA are 33 elemente, dintre care 6 sunt bijecţii,
deci formează S(A):
     
a b c a b c a b c
f1 = , f2 = , f3 = ,
a b c b c a c a b
     
a b c a b c a b c
f4 = , f5 = , f6 = ,
a c b c b a b a c

Grupuri de permutări. Inele şi corpuri.

 Grupuri de permutări
Inele. Corpuri

Fie M şi N două mulţimi şi (S(M), ◦), (S(N), ◦) grupurile lor de

permutări.
Se poate demonstra că
Propoziţie
Dacă M şi N sunt echipotente, atunci grupurile (S(M), ◦) şi (S(N), ◦)
sunt izomorfe.

Observaţie
O consecinţă imediată a Propoziţiei anterioare este faptul că grupurile de
permutări ale tuturor mulţimilor cu n elemente sunt izomorfe, fiind
izomorfe cu Sn , grupul de permutări al mulţimii In = {1, 2, ..., n}. Grupul
(Sn , ◦) se numeşte grupul simetric Sn .

Grupuri de permutări. Inele şi corpuri.

 Grupuri de permutări
Inele. Corpuri

Fie (Sn , ◦) grupul introdus mai sus. Un element σ ∈ Sn este o funcţie

bijectivă, σ : In → In . Această funcţie o numim permutare şi o putem
reprezenta printr-un tablou
 
1 2 ... n
, σ(i) ̸= σ(j), ∀i ̸= j.
σ(1) σ(2) ... σ(n)

Permutarea identică corespunde funcţiei identice şi o notăm de obicei cu

e.

Grupuri de permutări. Inele şi corpuri.

 Grupuri de permutări
Inele. Corpuri

   
1 2 1 2
De exemplu, S2 are elementele e = ,σ= .
1 2 2 1
Deoarece grupul (Sn , ◦) are ca elemente toate bijecţiile de la o mulţime
cu n elemente la ea însăşi, rezultă:
Propoziţie
Ordinul grupului simetric Sn este n!, pentru orice număr natural n ≥ 2.

Grupuri de permutări. Inele şi corpuri.

 Grupuri de permutări
Inele. Corpuri

Fie σ ∈ Sn . Numim ciclu o permutare σ ∈ Sn cu proprietatea că există o

secvenţă (i1 , i2 , ..., im ) de elemente din In , astfel încât σ(i1 ) = i2 ,
σ(i2 ) = i3 ,..., σ(im ) = i1 şi σ(i) = i, ∀i ∈
/ {i1 , ..., im }. Numărul m se
numeşte lungimea ciclului. Scriem σ = (i1 , i2 , ..., im ).
Exemplu
Ciclul (1, 3, 2) ∈ S7 este permutarea
 
1 2 3 4 5 6 7
σ1 = ,
3 1 2 4 5 6 7

iar (4, 5, 7, 6) ∈ S7 este permutarea

 
1 2 3 4 5 6 7
σ2 = .
1 2 3 5 7 4 6

Grupuri de permutări. Inele şi corpuri.

 Grupuri de permutări
Inele. Corpuri

Exerciţiu: Ce permutare este ciclul (2, 1, 4, 8) în grupul (S9 , ◦)?

Grupuri de permutări. Inele şi corpuri.

 Grupuri de permutări
Inele. Corpuri

O permutare poate conţine mai multe cicluri.

Exemplu
a) Permutarea identică  din Sn conţine n cicluri de lungime 1.
1 2 3 4 5 6 7
b) Permutarea σ = conţine două cicluri:
3 1 2 5 7 4 6
(1, 3, 2) şi (4, 5, 7, 6).

Grupuri de permutări. Inele şi corpuri.

 Grupuri de permutări
Inele. Corpuri

Observaţie
Dacă σ = (i1 , i2 , ..., ik ) este un ciclu din Sn , atunci inversul acestuia în Sn
este tot un ciclu şi anume

σ −1 = (ik , ik−1 , ..., i2 , i1 ).

Într-adevăr, funcţia inversă se defineşte prin σ −1 (j) = i pentru care

σ(i) = j. Deoarece σ(ip ) = ip+1 rezultă σ −1 (ip+1 ) = ip pentru orice
p = 1, k − 1 şi σ(ik ) = i1 implică σ −1 (i1 ) = ik .

Grupuri de permutări. Inele şi corpuri.

 Grupuri de permutări
Inele. Corpuri

Fie σ = (i1 , i2 , ..., im ). Mulţimea {i1 , i2 , ..., im } reprezintă mulţimea de

definiţie a ciclului σ. Două cicluri se numesc disjuncte dacă mulţimile lor
de definiţie sunt disjuncte.
Propoziţie
Dacă σ1 , σ2 ∈ Sn sunt două cicluri disjuncte , atunci

σ1 ◦ σ2 = σ2 ◦ σ1 .

Mai spunem că oricare două cicluri disjuncte comută.

Grupuri de permutări. Inele şi corpuri.

 Grupuri de permutări
Inele. Corpuri

Propoziţie
Pentru orice permutare σ ∈ Sn , există un număr natural k şi ciclurile
σ1 , σ2 , ..., σk ∈ Sn , disjuncte două câte două astfel încât

σ = σ1 ◦ σ2 ◦ ... ◦ σk .

În plus, descompunerea este unică, abstracţie făcând de ordinea factorilor.

Grupuri de permutări. Inele şi corpuri.

 Grupuri de permutări
Inele. Corpuri

Demonstraţie: Pornind căutarea de la 1, identificăm primul ciclu din σ

şi îl notăm σ1 = (i1 , ..., ik ). Calculăm σ1−1 ◦ σ şi în noua permutare
obţinută astfel elementul il este dus în el însuşi deoarece prin σ era dus în
il+1 , iar prin σ1−1 , il+1 este dus în il , ∀l ∈ {1, ..., k − 1}. Analog pentru ik .
Deci în această nouă permutare elementele ciclului σ1 nu mai sunt
implicate în niciun alt ciclu. Identificând aici următorul ciclu σ2 , acesta
va fi deci disjunct de σ1 . Cum mulţimea de definiţie a permutării σ este
finită, după un număr finit de paşi obţinem descompunerea lui σ în
produs de cicluri disjuncte. Deoarece ciclurile disjuncte comută, nu are
importanţă ordinea în care se compun ciclurile.

Grupuri de permutări. Inele şi corpuri.

 Grupuri de permutări
Inele. Corpuri

Exemplu  
1 2 3 4 5 6 7
Permutarea σ = se descompune
3 1 2 5 7 4 6
σ = (132) ◦ (4576). De obicei se omite
scrierea operaţiei de compunere,
 
1 2 3 4 5 6 7 8
deci σ = (132)(4576). Permutarea τ =
3 2 1 5 6 4 8 7
se descompune τ = (13)(2)(456)(78).

Grupuri de permutări. Inele şi corpuri.

 Grupuri de permutări
Inele. Corpuri

Compunerea permutărilor se poate face mai uşor folosind descompunerea

lor în produs de cicluri disjuncte

σ ◦ τ = (132)(4576) ◦ (13)(2)(456)(78) = (12)(3)(47865),

Analog putem calcula

τ ◦ σ = (13)(2)(456)(78) ◦ (132)(4576) = (1)(23)(46587).

Grupuri de permutări. Inele şi corpuri.

 Grupuri de permutări
Inele. Corpuri

Exerciţiu: Scrieţi următoarele permutări ca produse de cicluri disjuncte,

apoi calculaţi σ ◦ τ , τ ◦ σ:
 
1 2 3 4 5 6 7 8 9
σ= ,
9 2 1 8 6 5 3 4 7
 
1 2 3 4 5 6 7 8 9
τ= .
7 3 9 6 8 5 2 4 7

Grupuri de permutări. Inele şi corpuri.

 Grupuri de permutări
Inele. Corpuri

Definition
Un ciclu de lungime 2 se numeşte transpoziţie.

Observaţie
Orice ciclu (i1 i2 ...im ) se poate scrie ca produs (compunere) de
transpoziţii: (i1 i2 )(i2 i3 )...(im−1 im ), ceea ce se verifică prin calcul direct.
Ţinând cont de Observaţia anterioară rezultă că:
Propoziţie
Orice permutare se descompune în produs de transpoziţii.

Grupuri de permutări. Inele şi corpuri.

 Grupuri de permutări
Inele. Corpuri

Exemplu
Permutarea σ = (132)(4576) se scrie ca produs de transpoziţii astfel:
σ = (13)(32)(45)(57)(76).

Grupuri de permutări. Inele şi corpuri.

 Grupuri de permutări
Inele. Corpuri

Fie σ ∈ Sn . O pereche ordonată (i, j), cu 1 ≤ i < j ≤ n, se numeşte

inversiune a permutării σ dacă σ(i) > σ(j). Numărul inversiunilor
permutării σ se notează inv(σ).
O permutare se numeşte pară, respectiv impară dacă are număr par,
respectiv impar de inversiuni.
Numărul
sgn(σ) = (−1)inv(σ) ,
notat şi ϵ(σ), se numeşte semnul sau signatura permutării σ. Evident,
sgn(σ) = 1, dacă σ este permutare pară şi sgn(σ) = −1, dacă σ este
permutare impară.

Grupuri de permutări. Inele şi corpuri.

 Grupuri de permutări
Inele. Corpuri

Propoziţie
Avem
Y σ(j) − σ(i)
sgn(σ) = .
j−i
1≤i≤j≤n

Demonstraţie: Din faptul că orice permutare σ este o bijecţie rezultă că

membrul drept al egalităţii din enunţ este raportul dintre produsul
diferenţelor de tipul (k − l), cu k ̸= l, 1 ≤ k, l ≤ n şi acelaşi produs,
eventual cu semne schimbate acolo unde σ are o inversiune. Deci
Y σ(j) − σ(i)
= (−1)inv(σ) = sgn(σ).
j−i
1≤i≤j≤n

Grupuri de permutări. Inele şi corpuri.

 Grupuri de permutări
Inele. Corpuri

Propoziţie
Orice transpoziţie este o permutare impară.
Demonstraţie: Fie transpoziţia (ij) ∈ Sn , adică permutarea
 
1 2 ... i − 1 i i + 1 ... j − 1 j j + 1 ... n
(ij) =
1 2 ... i − 1 j i + 1 ... j − 1 i j + 1 ... n

Observăm că are următoarele inversiuni: (i, j), (i, k), (k, j),
∀k ∈ {i + 1, ..., j − 1}, adică număr impar de inversiuni. Conform definiţiei
semnului unei permutări, rezultă că orice transpoziţie este impară.

Grupuri de permutări. Inele şi corpuri.

 Grupuri de permutări
Inele. Corpuri

Propoziţie
Funcţia sgn : Sn → {−1, 1} definită mai sus este un morfism de la grupul
(Sn , ◦) la grupul ({−1, 1}, ·), unde · este înmulţirea uzuală a numerelor
întregi:
sgn(σ ◦ τ ) = sgn(σ) · sgn(τ ).

Grupuri de permutări. Inele şi corpuri.

 Grupuri de permutări
Inele. Corpuri

Exemplu
Semnul permutării σ = (1354)(267) se stabileşte astfel: descompunem σ
în produs de transpoziţii (13)(35)(54)(26)(67) şi semnul produsului de
transpoziţii este produsul semnelor conform Propoziţiei 1.8, adică
(−1)5 = −1, de unde rezultă σ impară.

Grupuri de permutări. Inele şi corpuri.

 Grupuri de permutări
Inele. Corpuri

Observaţie
În grupul simetric (Sn , ◦) orice transpoziţie este element de ordin 2, iar
un ciclu de lungime k este element de ordin k. Într-adevăr, pentru
σ = (i1 , i2 , ..., ik ) putem calcula:

σ 2 = (i1 i3 ....ik−1 )(i2 i4 ...ik ), ∀k = par,

σ 2 = (i1 i3 ...ik i2 i4 ...ik−1 ), ∀k = impar.

Observăm că regula este ”salt peste 2”. Pentru σ l , regula va fi ”salt peste
l”, deci σ k = e.
O consecinţă este următorul mod de a determina ordinul unei permutări.
Se descompune permutarea în produs de cicluri. Ordinul permutării este
cel mai mic multiplu comun al lungimilor ciclurilor din care e alcătuită.
De exemplu, o((32)(56)(7891)) = 4, o((123)(4789)(56)) = 12.

Grupuri de permutări. Inele şi corpuri.

 Grupuri de permutări
Inele. Corpuri

Definition
Tripletul (A, ⊕, ⊗) se numeşte inel dacă sunt verificate condiţiile:
a) (A, ⊕) este grup abelian;
b) înmulţirea este asociativă;
c) înmulţirea este distributivă faţă de adunare.

Grupuri de permutări. Inele şi corpuri.

 Grupuri de permutări
Inele. Corpuri

Fie (A, ⊕, ⊗) un inel. În acest caz, în mod uzual, operaţiile de adunare şi

înmulţire se notează simplu prin +, respectiv ·. Dacă mai mult, (A, ·)
este monoid, atunci inelul se numeşte unitar sau cu unitate, iar elementul
neutru din monoidul (A, ·) se notează cu 1 şi îl numim elementul unu al
inelului. Dacă operaţia · este comutativă, atunci inelul se numeşte inel
comutativ. Elementul neutru în grupul (A, +) se notează cu 0 şi se
numeşte elementul zero al inelului, iar simetricul unui element x în grupul
(A, +) se notează −x şi se numneşte opusul lui x.

Grupuri de permutări. Inele şi corpuri.

 Grupuri de permutări
Inele. Corpuri

Exemplu
a) (Z, +, ·), (Q, +, ·), (R, +, ·) sunt inele unitare comutative, unde +, ·
sunt operaţiile uzuale de adunare şi înmulţire a numerelor.
b) (Zn , +, ·) inelul claselor de resturi modulo n, pentru orice întreg
n ≥ 1 este unitar şi comutativ;
c) Mulţimea numerelor întregi pare, în raport cu operaţiile de adunare
şi înmulţire uzuale, este un inel comutativ fără unitate.
d) Mulţimea matricelor pătratice Mn (C) este inel unitar necomutativ în
raport cu adunarea şi înmulţirea de matrice, uzuale.

Grupuri de permutări. Inele şi corpuri.

 Grupuri de permutări
Inele. Corpuri

Fie (A, +, ·) un inel unitar şi m, n ∈ Z. Sunt valabile regulile de calcul din

grupul (A, +), prezentate anterior, la studiul grupurilor. În plus avem şi:
Propoziţie
În inelul unitar (A, +, ·) au loc:
a) 0 · x = x · 0 = 0, pentru orice x ∈ A;
b) x · (−y) = (−x) · y = −(x · y), şi (−x) · (−y) = x · y;
c) x · (y − z) = x · y − x · z, (∀)x, y, z ∈ A;
d) (−x)n = xn dacă n par, (−x)n = −xn dacă n impar,
e) x · (y1 + y2 + ... + yn ) = x · y1 + x · y2 + ... + x · yn , (∀)n ∈ N∗ ,
(∀)x, yi ∈ A, i = 1, n;
f) Dacă elementele x, y ∈ A comută, deci x · y = y · x, atunci au loc:

xn − yn = (x − y)(xn−1 + xn−2 y + ... + xyn−2 + yn−1 ),

X
n
n!
(x + y)n = Ckn xn−k yk , Ckn = ,
(n − k)!k!
k=0

unde ultima egalitate este cunoscută sub numele de Binomul lui Newton.

Grupuri de permutări. Inele şi corpuri.

 Grupuri de permutări
Inele. Corpuri

Demonstraţie: a) Facem următorul calcul, ţinând cont că 0 este element

neutru la adunare şi că înmulţirea este distributivă faţă de adunare:

0 · x = (0 + 0) · x = 0 · x + 0 · x ⇒ 0 · x = 0.

Analog, x · 0 = 0.
b) Folosim rezultatul de la punctul anterior după cum urmează:

0 = x · 0 = x · (y + (−y)) = x · y + x · (−y) ⇒ x · (−y) = −(x · y).

Analog se arată (−x) · y = −(x · y). Avem şi

(−x) · (−y) = −(x · (−y)) = −(−(x · y)) = x · y.

Grupuri de permutări. Inele şi corpuri.

 Grupuri de permutări
Inele. Corpuri

În cele ce urmează inelele le vom considera unitare, dacă nu se precizează

altfel. Într-un inel unitar (A, +, ·), perechea (A, ·) este moniod. Mulţimea
elementelor inversabile în acest monoid se numeşte mulţimea elementelor
inversabile în inelul A şi se notează U(A).
Exemplu
a) În inelul numerelor întregi (Z, +, ·), U(Z) = {−1, 1}.
b) În inelul claselor de resturi modulo n, (Zn , +, ·), avem

U(Zn ) = {â| (a, n) = 1}.

c) Pentru inelele de matrice pătratice,

U(Mn (C)) = {A ∈ Mn (C)|det(A) ∈ U(C)} = {A ∈ Mn (C)|det(A) ̸= 0}

Grupuri de permutări. Inele şi corpuri.

 Grupuri de permutări
Inele. Corpuri

Definition
Un element nenul a al inelului (A, +, ·) se numeşte divizor al lui zero
dacă există b ∈ A∗ = A − {0} astfel încât a · b = 0, sau (b · a = 0.

Definition
Un inel fără divizori ai lui zero se numeşte inel integru. Un inel integru
comutativ se numeşte domeniu de integritate.

Grupuri de permutări. Inele şi corpuri.

 Grupuri de permutări
Inele. Corpuri

Exemplu
a) (Z, +, ·), (Q, +, ·), (R, +, ·) sunt domenii de integritate.
b) (Z6 , +, ·) nu este inel integru, b2·b3=b 0; mai general, dacă n nu este
prim, atunci (Zn , +, ·) nu este integru, clasa de echivalentă modulo n a
oricărui divizor propriu al lui n fiind divizor al lui zero în Zn ;
c) În inelele de clase de resturi orice element nenul şi neinversabil este
divizor al lui zero. Într-adevăr, x̂ ∈ Zn nenul şi neinversabil verifică
(x, n) = d, d ̸= 1, d ̸= n. Deci x = d · y, n = d · m, cu (y, m) = 1.
Deoarece x̂ · m̂ = d\ · y · m = 0̂, rezultă că x̂ este divizor al lui zero.
d) Dacă p este prim, atunci (Zp , +, ·) este domeniu de integritate.

Grupuri de permutări. Inele şi corpuri.

 Grupuri de permutări
Inele. Corpuri

Observaţie
Niciun element din U(A) nu poate fi divizor al lui zero. Într-adevăr, dacă
x ∈ U(A), atunci există x−1 ∈ A, cu

x · x−1 = x−1 · x = 1.

Dacă am presupune că x · z = 0, pentru un nenul z ∈ A, atunci înmulţind

ultima egalitate la stânga cu x−1 obţinem z = 0, contradicţie cu definiţia
divizorilor lui zero.

Propoziţie
În inelul integru (A, +, ·) au loc:
a) x · y = 0 dacă şi numai dacă x = 0 sau y = 0.
b) a · x = a · y sau x · a = y · a, cu a ̸= 0 implică x = y.

Grupuri de permutări. Inele şi corpuri.

 Grupuri de permutări
Inele. Corpuri

Demonstraţie: a) Dacă x şi y ar fi nenuli, ei ar fi divizori ai lui zero în

inelul A, ceea ce contrazice ipoteza A inel integru.
b) Egalităţile din ipoteză sunt echivalente cu a · (x − y) = 0, respectiv
(x − y) · a = 0. Din A integru, conform punctului a), rezultă a = 0 sau
x − y = 0 şi, deoarece a este nenul, avem x = y.

Grupuri de permutări. Inele şi corpuri.

 Grupuri de permutări
Inele. Corpuri

Definition
Un inel (A, +, ·) cu cel puţin două elemente (1 ̸= 0) este corp dacă
U(A) = A∗ , adică orice element nenul este inversabil.

Propoziţie
Orice corp este un inel integru.

Exemplu
a) (Q, +, ·), (R, +, ·) sunt corpuri comutative.
b) Dacă p este prim, atunci (Zp , +, ·) este corp comutativ.

Grupuri de permutări. Inele şi corpuri.

 Grupuri de permutări
Inele. Corpuri

Fie (A, +, ·) un inel

Definition
Un element a ∈ A se numeşte nilpotent dacă ∃n ∈ N∗ , an = 0.
Un element a ∈ A se numeşte idempotent dacă a2 = a.
Notăm cu Nil(A) mulţimea elementelor nilpotente şi cu Idem(A)
mulcţimea elementelor idempotente din inelul A.

Grupuri de permutări. Inele şi corpuri.

 Grupuri de permutări
Inele. Corpuri

Exemplu
In inelul (Z6 , +, ·), Nil(Z6 ) = {0̂}, Idem(Z6 ) = {0̂, 1̂, 3̂, 4̂}.
În inelul (Z8 , +, ·), Nil(Z8 ) = {0̂, 2̂, 4̂, 6̂}, Idem(Z9 ) = {0̂, 1̂}.

Observaţie
1. Deoarece√ un element nilpotent nenul este şi divizor al lui 0, într-un
inel integru 0 = {0}. Dacă inelul nu e integru, atunci există şi alte
elemente nilpotente. De exemplu, în inelul (Z9 , +, ·), Nil(Z9 ) = {0̂, 3̂, 6̂}.
2. Dacă n = pa11 pa22 ...pakk , atunci elementele nilpotente din inelul Zn sunt
multiplii lui â = p1\
p2 ...pk , deoarece orice element de forma ma c ridicat la
puterea max{a1 , a2 , ..., ak } este 0̂.

Grupuri de permutări. Inele şi corpuri.