COMBINATORICĂ ŞI GRAFURI

CLEMENT RADU POPESCU

Curs 5
16 martie 2020

În cursul anterior am prezentat noţiuni introductive ale combinatoricii, şi câteva
principii de numărare. Astfel am prezentat principiul sumei, principiul produsului,
principiul bijecţiei, numărarea ı̂n două moduri.
Numere Stirling de speţa a două
Definiţia 1. Fie X o n
mulţime finită. Numim partiţie a lui X cu k clase o familie
A1 , A2 . . . , Ak de submulţimi nevide disjuncte astfel ı̂ncât X  A1 Y A2 Y . . . Y Ak .
Notaţia folosită este X  A1 \ A2 \ . . . \ Ak .
Exemplul 2. Fie X  r4s  t1, 2, 3, 4u. Partiţiile cu două clase sunt:
t1u \ t2, 3, 4u, t2u \ t1, 3, 4u, t3u \ t1, 2, 4u, t4u \ t1, 2, 3u;
t1, 2u \ t3, 4u, t1, 3u \ t2, 4u, t1, 4u \ t2, 3u.
Vedem că numărul acestora este 7.
Definiţia 3. Numim numărul Stirling de speţa a doua, şi notăm Sn,k , numărul
partiţiilor n
mulţimii X, ı̂n k clase.
Observaţia 4. S0,0  1; S0,k  0, k ¡ 0; Sn,0  0; Sn,k  0, k ¡ n.
Propoziţia 5. Numerele Stirling de speţa a două satisfac următoarea relaţie de
recurenţă
Sn,k  Sn
1,k
1 kSn
1,k , n ¥ 1
Demonstraţie: Voi da o demonstraţie combinatorică. Considerăm mulţimea partiţiilor
lui X cu k clase. Această mulţime de cardinal Sn,k se scrie ca reuniune disjunctă a
familiilor S1 şi S2 , unde:
S1: este formată din partiţiile ce au pe n ca o clasă. Astfel, fiecare partiţie
din S1 este de tipul A1 \ A2 \ . . . \ Ak
1 \tnu. Deci fiecare astfel de partiţie
a lui X corespunde ı̂n mod unic partiţiei A1 \ A2 \ . . . \ Ak
1 a lui X ztnu.
Deci |S1 |  Sn
1,k
1 .
S2: este formată din partiţiile ce conţin elementul n ı̂ntr-o clasă de cardinal
cel puţin 2. O astfel de partiţie a mulţimii X poate fi obţinută dintr-o
partiţie a lui X ztnu  A1 \ A2 \ . . . \ Ak adăugând pe n ı̂n oricare din
1
2 C.R. POPESCU

cele k clase. Astfel, din fiecare partiţie a mulţimii X ztnu cu k clase se obţin
k partiţii ale mulţimii X, câte una pentru fiecare clasă Ai unde poate fi
adăugat n.
Deci |S2 |  kSn
1,k .
Astfel, Sn,k  |S1| |S2|  Sn
1,k
1 kSn
1,k .
l
Valori pentru Sn,k . Putem scrie câteva valori.
 1. Partiţia unei mulţimi cu o clasă, este mulţimea ı̂nsăşi.
Sn,1

Sn,n
1  n2 . Orice partiţie a unei n
mulţimi cu n
1 clase va avea n
2
clase cu câte 1 element, şi o clasă cu 2 elemente. Deci această 2
submulţime a
lui X va determina partiţia. Deci numărul acestor partiţii este egal cu numărul
2
submulţimilor lui X, de unde egalitatea de mai sus.
Sn,2  2n
1
1.
Putem demonstra afirmaţia ı̂n două moduri.
(1) Inducţie. Am arătat ı̂n exemplul 2 că S4,2  7  23
1. Vom presupune
formula adevarată pentru orice p   n, şi demonstrăm pentru n. Folosind
propoziţia 5 avem Sn,2  Sn
1,1 2Sn
1,2  1 2p2n
2
1q  1 2n
1
2 
2n
1
1.
(2) Numărând direct ca ı̂n exemplul 2. Orice partiţie ı̂n două clase este
A, X zA pentru orice submulţime A cu cel puţin un element, deci A  H, X.
Astfel vom scădea 2 ( A  H, X) din numărul tuturor părţilor lui X, care
este 2n , şi vom ı̂mpărţi la 2, pentru că ı̂n partiţie nu contează ordinea
mulţimilor şi fiecare pereche A, X zA trebuie numărată o singură dată. (De
exemplu partiţia lui r4s, pentru A  t1, 2u şi A  t3, 4u este aceeaşi.)
Deci Sn,2  2 2
2  2n
1
1.
n

Mai jos avem câteva valori din matricea infinită Stirling (Sn,k ). Este o matrice
inferior triunghiulară pentru că, după cum am mai menţionat Sn,k  0, k ¡ n.

k 0 1 2 3 4 5
n
0 1
1 0 1
2 0 1 1 Sn,k
3 0 1 3 1
4 0 1 7 6 1
5 0 1 15 25 10 1

Numere Stirling de speţa ı̂ntâi

 COMBINATORICĂ ŞI GRAFURI 3

Pentru a introduce aceste numere trebuie să reamintim ct̂eva lucruri despre per-
mutări. Considerăm permutările lui rns ( bijecţii ale mulţimii rns). Se ştie de la
cursul de algebră anul I că fiecare permutare se descompune ı̂n cicli disjuncţi.
Un ciclu al unei permutări σ : rns ÝÑ rns este un şir de elemente i, σ piq, σ 2 piq, . . .
care se va termina ı̂n k paşi, adică σ k piq  i. Vom nota pi, σ piq, σ 2 piq, . . . , σ k
1 piqq
ciclul ce conţine pe i. Considerând acţiunea permutării pe fiecare element vom
obţine scrierea permutării σ  σ1 σ2 . . . σl . Ciclii din această scriere sunt disjuncţi.


Exemplul 6. Fie σ 
1 2 3 4 5 6 7 8 9
. Descompunerea ı̂n cicli
2 3 1 5 7 6 9 4 8
disjuncţi este σ  p123qp45798qp6q.
Cicli de lungime 1, se numesc şi puncte fixe. Acestea sunt elementele j cu propri-
etatea σ pj q  j. Vom conveni că ı̂n scrierea unei permutări punctele fixe nu apar.
Deci ı̂n exemplul anterior vom scrie σ  p123qp45798q, ı̂nţelegând că σ p6q  6. În
scrierea unui ciclu putem alege oricare dintre elemente să fie primul. Vom conveni
să alegem ca prim element ı̂n scrierea standard a unui ciclu elemntul cel mai mare,
menţinând bineı̂nţeles ordinea ciclică.
Scrierea standard pentru o permutare este cea ı̂n care vom scrie cicli disjuncţi ı̂n
ordinea crescătoare a primului element din ciclu, care este şi maximul acelui ciclu.
Deci folosind convenţiile anterioare, permutatrea din exemplul de mai sus va avea
scrierea standard σ  p312qp98457q  p312qp6qp98457q, ultima scriere dacă dorim
să specificăm punctul fix.
Exemplul 7. Enumerăm 4
permutările cu 2 cicli:
p1qp423q, p1qp432q, p2qp413q, p2qp431q, p3qp412q, p3qp421q, p312qp4q, p321qp4q,
p21qp43q, p31qp42q, p32qp41q. Vedem că numărul acestora este 11.
Definiţia 8. Numărul Stirling de speţa ı̂ntâi, notat cu sn,k este numărul n
per-
mutărilor cu exact k cicli.
Observaţia
° °  1; sn,n  1; sn,0  0; s0,k  0, k ¡ 0; sn,k  0, k ¡ n. Mai
9. s0,0
mult nk0 sn,k  k¥1 sn,k  n! reprezintă numărul tuturor n
permutărilor.
Propoziţia 10. Numerele Stirling de speţa ı̂ntâi satisfac următoarea relaţie de
recurenţă
sn,k  sn
1,k
1 pn
1qsn
1,k , n ¥ 1
Demonstraţie: n
permutările cu k cicli se ı̂mpart ı̂n două familii disjuncte
S1 n
permutările ce au pe n ca ciclu disjunct de lungime 1 ( punct fix
al permutării). Produsul restului ciclilor formează o n
1
permutare cu
k
1 cicli. Astfel, |S1 |  sn
1,k
1 .
S2 n
permutările ce au pe n element ı̂ntr-un ciclu de lungime cel puţin 2.
O astfel de n
permutare cu k cicli se poate obţine dintr-o n
1 permutare
4 C.R. POPESCU

cu k cicli adăugând pe n ı̂naintea oricărui element. Avem astfel |S2 | 

pn
1qsn
1,k .
sn,k  |S1| |S2|  sn
1,k
1 pn
1qsn
1,k .
l
Câteva valori pentru sn,k .
sn,1  pn
1q!
sn,1 reprezintă numărul ciclilor de lungime n ( n
permutări ce au un singur
ciclu). Scriind pe n ca prim element al fiecărui n ciclu ( scrierea standard) celelate
elemente le putem scrie ı̂n orice ordine. Deci avem pn
1q! cicli de lungime n.

sn,n
1  n2 .
n
permutările cu n
1 cicli au un ciclu de lungime 2 şi restul ciclilor de lungime
1 ( puncte fixe). Un ciclu de lungime 2 corespunde unic mulţimii elementelor
 acelui
ciclu. Deci sn,n
1 este egal cu numărul 2-submulţimilor lui rns = 2 . n

sn,2 
Conform formulei de mai sus s3,2  32  3. 3
permutările cu 2 cicli sunt:
p1qp32q, p2qp31q, p21qp3q.
Folosim recurenţa din propoziţia 10 şi vedem că s4,2  s3,1 3  s3,2  2! 3  3 
11 (rezultatul din exemplul 7).
Împărţind relaţia sn,2  sn
1,1 pn
1qsn
1,2 cu pn
1q! obţinem pns
n,2
1q!

pn
2q! pn
1qsn
1,2  1
pn
2q!  pn
2q! n
1 . Iterând şi folosind faptul că
sn
1,2 sn
1,2 1
pn
1q! pn
1q! n
1
s2,2  1 obţinem pns

n,2
 1 21 13    n
1 1  Hn
1.
°1nq! 1
Notăm cu Hn  k1 k , al n
lea număr armonic.
Am obţinut relaţia sn,2  pn
1q!Hn
1 .
Numerele Stirling de speţa ı̂ntâi formează, ca şi cele de speţa a două, o matrice
inferior triunghiulară ( sn,k  0, k ¡ n).

k 0 1 2 3 4 5
n
0 1
1 0 1
2 0 1 1 sn,k
3 0 2 3 1
4 0 6 11 6 1
5 0 24 50 35 10 1

Vom face o legătură ı̂ntre cele două matrice de numere Stirling. Un prim pas ı̂l
reprezintă aflarea numărului diferitelor clase de funcţii ı̂ntre două mulţimi finite.
 COMBINATORICĂ ŞI GRAFURI 5

Fie X  tx1 , x2 , . . . , xn o n mulţime şi Y  ty1 , y2 , . . . , yp u o p mulţime. Notăm

F pX, Y q  tf : X ÝÑ Y | f funcţieu, InjpX, Y q  tf P F pX, Y q| f injectivău,
SurjpX, Y q  tf P F pX, Y q| f surjectivău.

|F pX, Y q|
bijecţie
F pX, Y q Ø W  tcuvinte de lungime n ı̂n y1, y2, . . . , ypu,
f :X ÝÑ Y, f Ø f px1qf px2q . . . f pxnq.
|W |  pn, pentru că fiecare literă, independent de celelalte poate lua
oricare din cele p ”valori” y1 , y2 , . . . , yp .
Deci |F pX, Y q|  pn .
bijecţie
| InjpX, Y q| InjpX, Y q Ø WD  tcuvinte de lungime n cu litere distincte ı̂n y1, ..., ypu,
f :X ÝÑ Y, f injectivă. f Ø f px1qf px2q . . . f pxnq; f pxiq  f pxj q pentru
i  j.
|W D |  ppp
1qpp
2q    pp
n 1q  pn adică p factorial descrescător
indice n. Bineı̂nţeles p ¥ n.
Deci | InjpX, Y q|  pn .
| SurjpX, Y q|.
Fie f : X ÝÑ Y, f surjectivă (n ¥ p). f determină partiţia ordonată
f
1 py1 q, . . . , f
1 pyp q a lui X cu p clase. Dacă permutăm clasele obţinem
aceeaşi partiţie (ı̂n care ordinea nu contează) a lui X. Deci p! funcţii sur-
jective ne dau aceeaşi partiţie cu p clase a mulţimii X.
Deci | SurjpX, Y q|  p!Sn,p
Fiecare f P F pX, Y q are o unică imagine f pX q  B „ Y . Clasificăm aplicaţiile
din F pX, Y q după codomeniul acestora.
Avem:
° ° ° ° 
pn  B „Y | SurjpX, B q|  pk0 B „Y ;|B |k | SurjpX, B q|  pk0 kp k!Sn,k
Rezultă
¸
p
p n
 pk Sn,k

k 0

.
Folosind argumentul polinomial introdus cursul trecut obţinem următoarea iden-
titate polinomială:
6 C.R. POPESCU

¸
n ¸
n
(1) x n
 k
x Sn,k  Sn,k xk

k 0 k 0 
.
Sumarea se opreşte la n pentru că Sn,k  0 pentru k ¡ n.
Considerăm spaţiul vectorial Rrxsn al polinoamelor cu coeficienţi reali de grad
cel mult n.
Baza canonică pentru Rrxsn este txn , xn
1 , . . . , x, 1u. O altă bază formată din
polinoame monice ( coeficient dominant 1) este B1  txn , xn
1 , . . . , x1  x, x0  1u.
Ecuaţia (1) ne spune că matricea schimbării din baza B1 ı̂n baza canonică a
spaţiului Rrxsn este matricea pSn,k q.
Folosim recurenţa din propoziţia 10 pentru a demonstra:

¸
n
(2) xn  sn,k xk

k 0
.
Folosim inducţie. Pentru n  1 egalitatea (2) este x  s1,0  1 s1,1 x, egalitate
adevărată pentru că s1,0  0 şi s1,1  1.
Presupunem adevărată pentru n
1 şi demonstrăm pentru n.

xn  xn
1px
n 1q  xn
1 x pn
1qxn
1 

¸ ¸
x sn
1,k
1 xk
1 pn
1qsn
1,k xk 
¥
k 1 ¥
k 0

¸ ¸ ¸
 sn
1,k
1 xk pn
1qsn
1,k xk  psn
1,k
1 pn
1qsn
1,k qxk 
¥
k 1 ¥
k 1 ¥
k 1
¸ ¸
 sn,k xk  sn,k xk
k 1 ¥ ¥
k 0
.
 0 pentru n ¡ 0.
Se foloseşte sn,0
Deci matricea psn,k q este matricea de trecere din baza canonică a spaţiului Rrxsn
ı̂n baza B2  txn , xn
1 , . . . , x1  x, x1  1u.
Folosim legea reciprocităţii polinomiale menţionată ı̂n cursul trecut, şi anume

¸
n ¸
n
xn  p
1qnp
xqn  p
1qn sn,k p
xqk  p
1qn
k sn,k xk
k 0  
k 0
 COMBINATORICĂ ŞI GRAFURI 7

Deci matricea pp
1qn
k sn,k q este matricea de trecere din baza canonică a spaţiului
Rrxsn ı̂n baza B1 , adică inversa matricei pSn,k q.

Probleme
1. Câte submulţimi ale lui [10] conţin cel puţin un ı̂ntreg impar?
2. Câte permutări σ : r6s ÝÑ r6s care satisfac σ p1q  2 sunt ?
3. Aflaţi S p6, 3q. Listaţi câteva dintre partiţiile mulţimii [6] cu 3 clase.
4. Sunt două femei şi patru bărbaţi. Fiecare femeie se căsătoreşte cu unul dintre
bărbaţi. În câte moduri se poate face acest lucru ?
5. Zece persoane se ı̂mpart ı̂n cinci grupuri distincte de câte doi. În câte moduri
se poate face această ı̂mpărţire?
Numerele Fibonacci sunt definite prin: f1  1, f2  1, fn  fn
1 fn
2 .
6. Exprimaţi ı̂n funcţie de termenii şirului numerelor Fibonacci numărul submulţimilor
A € rns ce nu conţin doi ı̂ntregi consecutivi.
Nu trebuie să trimiteţi soluţiile problemelor. Vom discuta problemele
la prima ı̂ntâlnire.