Functii implicite

Graficul unei functii reale f : I ⊂ R → R este multimea punctelor (x, y) astfel incat
y = f (x); vizual graficul unei functii este o curba cu proprietatea ca fiecare dreapta
paralela cu Oy printr-un punct al domeniului taie aceasta curba cel mult o data. Exista si
alte curbe pe care le putem desena in plan care sunt taiate in mai multe puncte de drepte
paralele cu axa Oy. O astfel de curba este cercul de raza 1 centrat la origine, adica curba
de ecuatie
x2 + y 2 = 1

Daca eliminam o parte din cerc (de exemplu, partea inferioara) curba ramasa este graficul
unei functii. La fel, daca eliminam partea superioara a cercului curba ramasa este graficul
unei functii. Cele doua functii pot fi determinate, si anume sunt
√ √
y(x) = 1 − x2 , −1 ≤ x ≤ 1 y(x) = − 1 − x2 , −1 ≤ x ≤ 1.

De exemplu daca ceea ce ne intereseaza este o functie definita de ecuatia x2 + y 2 = 1 care

trebuie sa satisfaca conditia y(0) = 1 functia respectiva va fi
√
y(x) = 1 − x2 , −1 ≤ x ≤ 1.

In general pentru o curba arbitrara de ecuatie F (x, y) = 0, y nu poate fi determinat

explicit in functie de x pentru ca nu putem rezolva ecuatia. Vom vedea insa ca in astfel
de cazuri desi nu putem determina functia definita de o astfel de ecuatie putem afla
suficiente informatii despre aceasta functie. De exemplu vom putea determina derivatele
ei, fapt ce permite aproximarea functiei folosind polinomul Taylor.
Fie F : D ⊂ R2 → R o functie definita pe multimea deschisa D ⊂ R2 . Fie (x0 , y0 ) ∈ D
astfel incat F (x0 , y0 ) = 0. Se spune ca ecuatia F (x, y) = 0 defineste implicit pe y ca
functie de x in jurul lui (x0 , y0 ) daca exista U ∈ V (x0 )1 , V ∈ V (y0 ) astfel incat pentru
orice x ∈ U sa existe un unic y ∈ V cu proprietatea F (x, y) = 0; definind f (x) ca
fiind unicul y ∈ V pentru care F (x, y) = 0, obtinem o functie f : U → V . Atunci
F (x, f (x)) = 0 pentru orice x ∈ U . Se spune ca functia f este definita implicit in jurul
punctului (x0 , y0 ) de ecuatia F (x, y) = 0.
Revenind la exemplul nostru ecuatia y 2 + x2 = 1 nu defineste implicit pe y ca functie
de x in jurul lui (1, 0) deoarece pentru orice vecinatate U ∈ V (1) si orice vecinatate
V ∈ V (0) exista puncte x ∈ U pentru care multimea {y ∈ V : x2 + y 2 = 1} contine exact
doua elemente.
1
pentru x0 ∈ Rn notam cu V (x0 ) multimea vecinatatilor lui x0

1
Teorema. Fie D ⊂ R2 o multime deschisa, F : D → R si (x0 , y0 ) ∈ D astfel incat

(i) F este de clasa C 1 ;

(ii) F (x0 , y0 ) = 0;
∂F
(iii) ∂y
(x0 , y0 ) 6= 0

Atunci exista o vecinatate deschisa U0 a lui x0 , exista V0 o vecinatate deschisa a lui y0 si

o singura functie f : U0 → V0 astfel incat

(1) f (x0 ) = y0 si F (x, f (x)) = 0 pentru orice x ∈ U0

(2) f este de clasa C 1 si

∂F
(x, f (x))
f 0 (x) = − ∂F
∂x

∂y
(x, f (x))
pentru orice x ∈ U0 .

(3) daca F este de clasa C k atunci f este de clasa C k .

∂F
Demonstratie. Sa presupunem ca ∂y
(x0 , y0 ) 6= 0. Deoarece F este de clasa C 1 rezulta ca
∂F
∂y
este continua si atunci exista U ∈ V (x0 ) si V ∈ V (y0 ), U × V ⊂ D astfel incat

∂F
(x, y) > 0 pentru orice (x, y) ∈ U × V.
∂y
In consecinta, functia
y → F (x0 , y)

este strict crescatoare. Alegem α, β ∈ V , α < y0 < β astfel incat [α, β] ⊂ V si notam
V0 = (α, β). Atunci F (x0 , α) < 0 si F (x0 , β) > 0 Deoarece, pentru orice y ∈ V , functia
x 7→ F (x, y) este continua in x0 , exista U0 ⊂ U o vecinatate deschisa a lui x0 astfel incat
F (x, α) < 0 si F (x, β) > 0 pentru orice x ∈ U0 . Cum pentru orice x ∈ U0 functia

y → F (x, y)

este strict crescatoare, continua si F (x, α) < 0 si F (x, β) > 0 rezulta ca exista un unic
y ∈ (α, β) astfel incat F (x, y) = 0. Deoarece x ∈ U0 a fost ales arbitrar rezulta ca pentru
orice x ∈ U0 exista un unic y = f (x) ∈ V0 astfel incat F (x, f (x)) = 0. Pentru x = x0
avem F (x0 , y0 ) = 0 si cum y0 este unicul punct din V0 cu aceasta proprietate, rezulta ca
f (x0 ) = y0 . Cu aceasta punctul (1) este demonstrat.
Din demonstratia punctului 1) rezulta ca pentru orice vecinatate V a lui y0 exista o
vecinatate U a lui x0 astfel incat f (U ) ⊂ V si deci f este continua in x0 . Fie a ∈ U0

2
arbitrar si b = f (a) ∈ V0 . Functia F (x, y) verifica ipotezele teoremei relativ la (a, b) in
loc de (x0 , y0 ) si deci exista vecinatati U1 ⊂ U0 si V1 ⊂ V0 ale lui a respectiv b si o functie
g : U1 → V1 continua in a astfel incat g(a) = b si F (x, g(x)) = 0 pentru orice x ∈ U1 .
De asemenea, f (a) = b si F (x, f (x)) = 0 pentru orice x ∈ U1 ⊂ U0 . Din unicitatea lui
g rezulta ca g(x) = f (x) pentru orice x ∈ U1 si deci functia f este continua in a, Cum
punctul a ∈ U0 a fost ales arbitrar, rezulta ca functia f este continua pe U0 .

Lema. Fie F : D ⊂ R2 → R de clasa C 1 si a = (x0 , y0 ), b = (x1 , y1 ) ∈ D astfel incat

segmentul [a, b] = {ta + (1 − t)b : 0 ≤ t ≤ 1} ⊂ D. Atunci exista ξ ∈ [a, b] astfel incat
∂F ∂F
F (x1 , y1 ) − F (x0 , y0 ) = (ξ)(x1 − x0 ) + (ξ)(y1 − y0 )
∂x ∂y
Demonstratie. Fie c : [0, 1] → [a, b], c(t) = a(1 − t) + bt = (x0 (1 − t) + y0 t, x1 (1 − t) + y1 t).
Atunci g : [0, 1] → R, g = F ◦ c

g(t) = F (x0 (1 − t) + y0 t, x1 (1 − t) + y1 t)

satisface conditiile Teoremei cresterilor finite a lui Lagrange si deci exista θ ∈ (0, 1) astfel
incat
∂F ∂F
F (x1 , y1 ) − F (x0 , y0 ) = g(1) − g(0) = g 0 (θ) = (ξ)(y0 − x0 ) + (ξ)(y1 − x1 ).
∂x ∂y
unde ξ = c(θ).
Revenim la demonstratia teoremei pentru a arata ca f este de clasa C 1 .
Fie x ∈ U0 . Pentru t suficient de mic x + t ∈ U0 si deci

F (x + t, f (x + t)) − F (x, f (x)) = 0

Din lema de mai sus, rezulta ca exista (ξ, η) pe segmentul de dreapta determinat de
punctele (x, x + t) si (f (x), f (x + t) astfel incat
∂F ∂F
0 = F (x + t, f (x + t)) − F (x, f (x)) = (ξ, η) · t + (ξ, η) · (f (x + t) − f (x))
∂x ∂y
adica,
∂F
f (x + t) − f (x) ∂x
(ξ, η)
= − ∂F
t ∂y
(ξ, η)
Deoarece ξ → x daca t → 0 si f este continua rezulta ca f (x + t) → f (x) si deci η → f (x)
daca t → 0. Cum derivatele partiale ale lui F sunt continue rezulta ca exista
∂F
f (x + t) − f (x) ∂x
(x, f (x))
lim = − ∂F .
t→0 t ∂y
(x, f (x))

3
Asadar, f este derivabila in orice punct x din U0 si
∂F
(x, f (x))
f 0 (x) = − ∂F
∂x
.
∂y
(x, f (x))

Deoarece toate functiile care apar in membrul drept al relatiei de mai sus sunt continue
rezulta ca derivata f 0 este continua. Punctul (3) al teoremei se demonstreaza prin inductie
dupa k.

Exercitiu. Sa se arate ca ecuatia x2 − 2xy + y 2 + x + y − 2 = 0 defineste implicit functia

y = y(x) intr-o vecinatate a lui (1, 1) care satisface conditia y(1) = 1, si sa se calculeze
y 0 (1).

Solutie. Fie F : R2 → R,

F (x, y) = x2 − 2xy + y 2 + x + y − 2.

Evident,
∂F ∂F
= 2x − 2y + 1, = −2x + 2y + 1
∂x ∂y
Avem

(i) F este de clasa C 1 ;

(ii) F (1, 1) = 0;
∂F
(iii) ∂y
(1, 1) 6= 0

Asadar sunt indeplinite conditiile teoremei anterioare si deci exista o vecinatate deschisa
U a lui 1, exista V o vecinatate deschisa a lui 1 si o unica functie y : U → V astfel incat

(1) y(1) = 1

(2) x2 − 2xy(x) + y(x)2 + x + y(x) − 2 = 0 pentru orice x ∈ U

(3) y este de clasa C 1 si

∂F
(x, y(x))
y 0 (x) = − ∂F
∂x

∂y
(x, y(x))
pentru orice x ∈ U .

(4) daca F este de clasa C k atunci functiile f1 , f2 , . . . , fn sunt de clasa C k .

4
Prin urmare,
2x − 2y(x) + 1
y 0 (x) = −
2y(x) − 2x + 1
si, deci
2 − 2y(1) + 1
y 0 (1) = − = −1.
2y(1) − 2 + 1
Teorema anterioara, se generalizeaza astfel.

Teorema 1. Fie D ⊂ Rn+1 o multime deschisa, F : D → R si un punct (x01 , x02 , . . . , x0n , y 0 ) ∈

D astfel incat

(i) F este de clasa C 1 ;

(ii) F (x01 , x02 , . . . , x0n , y 0 ) = 0;

∂F
(iii) ∂y
(x01 , x02 , . . . , x0n , y 0 ) 6= 0

Atunci exista o vecinatate deschisa U a lui (x01 , x02 , . . . , x0n ), exista V o vecinatate deschisa
a lui y 0 si o unica functie f : U → V astfel incat

(1) f (x01 , x02 , . . . , x0n ) = y 0

(2) F (x1 , x2 , . . . , xn , f (x1 , x2 , . . . , xn )) = 0 pentru orice (x1 , x2 , . . . , xn ) ∈ U

(3) f este de clasa C 1 si

∂F
∂f (x1 , x2 , . . . , xn , f (x1 , x2 , . . . , xn ))
(x1 , x2 , . . . , xn ) = − ∂x
∂F
i

∂xi ∂y
(x1 , x2 , . . . , xn , f (x1 , x2 , . . . , xn ))

pentru orice (x1 , x2 , . . . , xn ) ∈ U si orice i = 1, 2, . . . , n.

(4) Daca F este de clasa C k atunci f este de clasa C k

∂z ∂z
Exemplu. Sa se calculeze ∂x
(1, 0) si ∂y
(1, 0) pentru functia z = z(x, y) definita implicit
de ecuatia x cos y + y cos z + z cos x − 1 = 0 si care satisface conditia z(1, 0) = 0.

Fie F : R3 → R,

F (x, y, z) = x cos y + y cos z + z cos x − 1.

Evident F este de clasa C 1 si

∂F ∂F ∂F
= cos y − z sin x, = −x sin y + cos z, = −y sin z + cos x
∂x ∂y ∂z
Asadar

5
 (i) F este de clasa C 1 ;

(ii) F (1, 0, 0) = 0;
∂F
(iii) ∂z
(1, 0, 0) 6= 0

Prin urmare, sunt indeplinite conditiile teoremei anterioare si deci exista o vecinatate
deschisa U a lui (1, 0), exista V o vecinatate deschisa a lui 0 si o unica functie z : U → V
astfel incat

(1) z(1, 0) = 0

(2) x cos y + y cos z(x, y) + z(x, y) cos x − 1 = 0 pentru orice x ∈ U

(3) z este de clasa C 1 si

∂F
∂z ∂x
(x, y, z(x, y)) cos y − z(x, y) sin x
(x, y) = − ∂F =−
∂x ∂z
(x, y, z(x, y)) −y sin z(x, y) + cos x
∂F
∂z ∂y
(x, y, z(x, y)) −x sin y + cos z(x, y)
(x, y) = − ∂F =− .
∂y ∂z
(x, y, z(x, y)) −y sin z(x, y) + cos x
pentru orice (x, y) ∈ U .

Tinand cont ca z(1, 0) = 0, rezulta ca

∂z 1 ∂z 1
(1, 0) = − , (1, 0) = − .
∂x cos 1 ∂y cos 1
Teorema 2. Fie D ⊂ Rm+n o multime deschisa, (x0 , y0 ) ∈ D unde x0 = (x10 , x20 , . . . xm
0 )
si y0 = (y01 , y02 , . . . y0n ) si F = (F1 , F2 , . . . , Fn ) : D → Rn o functie vectoriala astfel incat

(i) functiile Fi sunt de clasa C 1 ;

(ii) F (x0 , y0 ) = 0;
D(F1 ,F2 ,...,Fn )
(iii) D(y1 ,y2 ,....,yn )
(x0 , y0 ) 6= 0

Atunci exista o vecinatate deschisa U0 a lui x0 , exista V0 o vecinatate deschisa a lui y0 si

o unica functie f = (f1 , f2 , . . . , fn ) : U0 → V0 astfel incat

(1) f (x0 ) = y0 si F (x, f (x)) = 0 pentru orice x ∈ U0

(2) functiile fi sunt de clasa C 1 si

D(F1 ,F2 ,...,Fn ) D(F1 ,F2 ,.....,Fn )
∂f1 D(x ,y ,....,y ) ∂fn D(y ,...,yn−1 ,xi )
= − D(F1i ,F22 ,...,Fnn ) , . . . , = − D(F11 ,F2 ,...,F n)
.
∂xi ∂xi
D(y1 ,y2 ,....,yn ) D(y1 ,y2 ,....,yn )

pentru orice x ∈ U0 .

6
 (2) Daca Fi sunt de clasa C k atunci functiile fi sunt de clasa C k .

Teorema se demonstreaza prin inductie dupa n. Stim ca teorema este adevarata pentru
n = 1. Pentru a intelege mai usor cum decurge demonstratia prin inductie vom arata
cum putem demonstra teorema pentru m = n = 2. Vom demonstra urmatoarele:

Propozitie 3. Fie D ⊂ R2+2 o multime deschisa, (x0 , y0 , z0 , w0 ) ∈ D si F, G : D → R2

astfel incat

(i) functiile F si G sunt de clasa C 1 ;

(ii) F (x0 , y0 , z0 , w0 ) = 0 si G(x0 , y0 , z0 , w0 ) = 0

D(F,G)
(iii) D(z,w)
(x0 , y0 , z0 , w0 ) 6= 0

Atunci exista o vecinatate deschisa U0 a lui (x0 , y0 ), exista V0 o vecinatate deschisa a lui
(z0 , w0 ), si o unica functie vectoriala (f, g) : U0 → V0 , cu proprietatile

(1) f (x0 , y0 ) = z0 , g(x0 , y0 ) = w0 si

F (x, y, f (x, y), g(x, y)) = 0, G(x, y, f (x, y), g(x, y)) = 0 ∀(x, y) ∈ U

(2) functiile f si g sunt de clasa C 1 si

D(F,G) D(F,G)
∂f D(x,w) ∂g D(z,x)
= − D(F,G) , = − D(F,G)
∂x ∂x
D(z,w) D(z,w)

D(F,G) D(F,G)
∂f D(y,w) ∂g D(z,y)
= − D(F,G) , = − D(F,G)
∂y ∂y
D(z,w) D(z,w)

(2) Daca F si G sunt de clasa C k atunci functiile f si g sunt de clasa C k .

Practic trebuie sa aratam ca sistemul

(
F (x, y, z, w) = 0
G(x, y, z, w) = 0

poate fi rezolvat in raport cu x si y intr-o vecinatate a punctului (x0 , y0 , z0 , w0 ). Deoarece

 
D(F, G)  ∂F (x , y , z , w ) ∂F (x , y , z , w ) 
 ∂z 0 0 0 0 ∂w 0 0 0 0 
(x0 , y0 , z0 , w0 ) =  ∂G  6= 0
D(z, w)  (x0 , y0 , z0 , w0 ) ∂G (x0 , y0 , z0 , w0 ) 
∂z ∂w

rezulta ca
∂F ∂F
(x0 , y0 , z0 , w0 ) 6= 0 sau (x0 , y0 , z0 , w0 ) 6= 0
∂z ∂w
7
Sa presupunem ca
∂F
(x0 , y0 , z0 , w0 ) 6= 0
∂w
Din Teorema 1, rezulta ca exista o vecinatate deschisa U a lui (x0 , y0 ), o vecinatate
deschisa Z a lui z0 , o vecinatate deschisa W0 a lui w0 si o unica functie

ϕ : U × Z → W0 de clasa C 1

astfel incat ϕ(x0 , y0 , z0 ) = w0 si

F (x, y, z, ϕ(x, y, z)) = 0, ∀(x, y, z) ∈ U × Z

In plus
∂F
∂ϕ ∂z
(x, y, z, ϕ(x, y, z))
(x, y, z) = − ∂F ∀(x, y, w) ∈ U × W
∂z ∂w
(x, y, z, ϕ(x, y, z))
Fie H : U × Z → R definita prin

H(x, y, z) = G(x, y, z, ϕ(x, y, w))

Atunci H este de clasa C 1 , H(x0 , y0 , z0 ) = 0. Cum

∂F
∂H ∂G ∂G ∂ϕ ∂G ∂G ∂z
= + · = − · ∂F
∂z ∂z ∂w ∂z ∂z ∂w ∂w

rezulta ca
∂H
(x0 , y0 , z0 ) 6= 0.
∂w
Atunci exista U0 o vecinatate deschisa a lui (x0 , y0 ), exista Z0 o vecinatate deschisa a lui
z0 si o unica functie f : U0 → Z0 de clasa C 1 astfel incat

H(x, y, f (x, y), ϕ(x, y, f (x, y))) = 0 ∀(x, y) ∈ U0 .

Fie g : U0 → W0 definita prin

g(x, y) = ϕ(x, y, f (x, y))

Asadar exista o unica pereche de functii (f, g) : U0 → V0 := Z0 × W0 de clasa C 1 astfel

incat
(
F (x, y, f (x, y), g(x, y)) = 0
∀ (x, y) ∈ U0
G(x, y, f (x, y), g(x, y)) = 0

si f (x0 , y0 ) = z0 si g(x0 , y0 ) = w0 . Deorece f si g sunt de clasa C 1 derivand in raport cu

x obtinem
∂F ∂F ∂f ∂F ∂g
+ + =0
∂x ∂z ∂x ∂w ∂x
8
 ∂G ∂G ∂f ∂G ∂g
+ + =0
∂x ∂z ∂x ∂w ∂x
si atunci
D(F,G) D(F,G)
∂f D(x,w) ∂g D(z,x)
= − D(F,G) , = − D(F,G)
∂x ∂x
D(z,w) D(z,w)

Derivand acum in raport cu y obtinem

∂F ∂F ∂f ∂F ∂g
+ + =0
∂y ∂z ∂y ∂w ∂y
∂G ∂G ∂f ∂G ∂g
+ + =0
∂y ∂z ∂y ∂w ∂y
si atunci
D(F,G) D(F,G)
∂f D(y,w) ∂g D(z,y)
= − D(F,G) , = − D(F,G) .
∂y ∂y
D(z,w) D(z,w)

Exercitiu. Aratati ca sistemul

(
u+v−x−y =0
xu + yv − 1 = 0

defineste intr-o vecinatate a punctului (1, 0, 1, 0) functiile implicite u = u(x, y) si v =

∂u ∂v ∂u ∂v
v(x, y) si calculati , , , ,
∂x ∂x ∂y ∂y
si du(1, 0).

Solutie. Functiile F, G : R4 → R definite prin

F (x, y, u, v) = u + v − x − y G(x, y, u, v) = xu + yv − 1

sunt de clasa C 1 si F (1, 0, 1, 0) = 0 , G(1, 0, 1, 0) = 0. Cum

   
D(F, G)  ∂F ∂u
∂F 
∂v 
 1 1  D(F, G)
=  ∂G = = y − x rezulta ca (1, 0, 1, 0) = −1 6= 0,
 
D(u, v) ∂G  D(u, v)
  
  x y 
∂u ∂v

rezulta ca exista o vecinatate deschisa U a lui (1, 0), o vecinatate deschisa V a lui (1, 0)
si o pereche de functii de clasa C 1 unic determinate (u, v) : U → V si astfel incat
(
u(x, y) + v(x, y) − x − y = 0
pentru orice (x, y) ∈ U
xu(x, y) + yv(x, y) − 1 = 0

si u(1, 0) = 1, v(1, 0) = 0. Avem

   
D(F, G)  −1 1  D(F, G)  1 −1 
=  = −y − u, = =x+u
D(x, v)  u y  D(u, x)  x u 

9
    
D(F, G)  −1 1  D(F, G)  1 −1 
=  = −y − v, =  = v + x.

D(y, v)  v y  D(u, y)  x v 
Deci,
D(F,G)
∂u D(x,v) u+y ∂u u(x, y) + y
= − D(F,G) = − , adica (x, y) = − , ∀ (x, y) ∈ U ;
∂x y−x ∂x y−x
D(u,v)
D(F,G)
∂v D(u,x) x+u ∂v x + u(x, y)
= − D(F,G) =− , adica (x, y) = − , ∀ (x, y) ∈ U ;
∂x y−x ∂x y−x
D(u,v)
D(F,G)
∂u D(y,v) −y − v ∂u y + v(x, y)
= − D(F,G) =− , adica (x, y) = − , ∀ (x, y) ∈ U ;
∂y y−x ∂y y−x
D(u,v)
D(F,G)
∂v D(u,y) v+x ∂v v(x, y) + x
= − D(F,G) =− , adica (x, y) = − , ∀ (x, y) ∈ U ;
∂y y−x ∂y y−x
D(u,v)

In loc sa folosim formulele putem calcula derivatele lui u siu v in raport cu x, repectiv y
derivand identitatile.
(
u(x, y) + v(x, y) − x − y = 0
pentru orice (x, y) ∈ U.
xu(x, y) + yv(x, y) − 1 =0

De exemplu, derivand in raport cu x obtinem

(
∂u ∂v
∂x
(x, y) + ∂x (x, y) − 1 = 0
pentru orice (x, y) ∈ U.
u(x, y) + x ∂u
∂x
∂v
(x, y) + y ∂x (x, y) = 0

de unde obtinem, la fel ca mai sus

∂u u(x, y) + y ∂v x + u(x, y)
(x, y) = − , (x, y) = − , pentru orice (x, y) ∈ U
∂x y−x ∂x y−x
Prin urmare
∂u ∂u
(1, 0) = 1, (1, 0) = 2,
∂x ∂y
si deci
∂u ∂u
du(1, 0) = (1, 0)dx + (1, 0)dy = dx + 2dy
∂x ∂y

10