COMBINATORICĂ ŞI GRAFURI

CLEMENT RADU POPESCU

Curs 1
17 februarie 2020

Definiţii. Grafuri planare Teoria grafurilor ı̂ncepe la 1736 când L. Euler s-a
ı̂ntrebat dacă se poate face o plimbare plecând dintr-un punct şi ajungând ı̂n acelaşi
punct parcurgând toate cele şapte poduri din Königsberg ( acum Kaliningrad,
Rusia) o singură dată. În figura de mai jos este schiţat schematic oraşul, care este
situat pe cele două maluri ale râului Pregolya şi pe două insule dintre care una (C)
foarte mare.
A
'$ 

B C
&% 

Situaţia poate fi interpretată folosind următorul graf.

tA
@
@
@
@
B t @tC

tD

După mai multe ı̂ncercări vedem că nu este posibilă o astfel de plimbare. Întrebarea
la nivel de grafuri este dacă există un circuit Euler ı̂n acest graf. Circuit Euler, este
o succesiune de vârfuri şi muchii, astfel ı̂ncât se pleacă dintr-un vârf, se ajunge ı̂n
acelaşi vârf parcurgându-se fiecare muchie o singură dată. Răspunsul pentru graful
de mai sus este NU.
Un graf care are un circuit ca cel descris mai sus se numeşte eulerian.
1
2 C.R. POPESCU

Teorema 1 (Euler). Un graf este eulerian dacă şi numai dacă este par (fiecare
vârf are valenţă pară).

O altă problemă pe care o putem menţiona pentru ı̂nceputurile teoriei grafurilor

este jocul icosian inventat de Hamilton ı̂n 1856. Întrebarea lui Hamilton a fost dacă
pe conturul unui dodecaedru ( solid platonic cu toate feţele pentagoane) există un
drum ı̂nchis ce conţine toate vârfurile trecând prin fiecare o singură dată. Răspunsul
ı̂n acest caz este DA. Un astfel de graf se numeşte hamiltonian.
În toate consideraţiile ulterioare toate grafurile pe care le vom considera vor fi
finite.

Definiţia 2. Un graf Γ este o pereche

 de două mulţimi pV, E q. Cu V notăm
mulţimea de vârfuri şi cu E € 2 mulţimea de muchii. Prin
V

V
notăm mulţimea
2-submulţimilor lui V . Numărul acestora se notează cu 2  Cn .
2
n 2

Dacă V  rns  t1, 2, . . . , nu atunci E  tti, j u | i, j P V u. O muchie conectează

două vârfuri. Două vârfuri conectate printr-o muchie se numesc adiacente. O
muchie ce se termină ı̂ntr-un vârf se numeşte incidentă cu acel vârf.
Putem avea muchii ce unesc acelaşi vârf (bucle) şi putem avea mai multe muchii
ı̂ntre aceleaşi două vârfuri (muchii multiple). Un graf ce nu conţine bucle sau muchii
multiple se numeşte simplu.

Exemplul 3. Graful  nul - E pΓq  H; graful complet cu n vârfuri, notat cu Kn ,

pentru care E  2 . Complementul
n

unui graf simplu Γ, notat cu Γ, este: V pΓq 
V pΓq  rns, E pΓq  2 zE pΓq.
n

Pn drumul cu n vârfuri: V pPn q  rns, E pPn q  tti, i 1u|1 ¤ i ¤ n
1u.

Cn ciclul cu n vârfuri: V pCn q  rns, E pCn q  tti, i 1u|1 ¤ i ¤ nu, unde n 1  1.
1r
1r r2 1r r2
@ @
1r r2 @ @ K4
K2 2r @r3 @
K3 3r @r4 3r r4

Pentru K3 , E pK3 q  tt1, 2u, t1, 3u, t2, 3uu. Am făcut mai sus două reprezentări
grafice pentru K4 . În prima figură, intersecţia dintre muchiile t1, 4u şi t2, 3u nu
este un vârf. K4 se poate reprezenta ı̂n plan fără intersecţii de muchii.
Pentru K5 nu mai este valabil acest lucru, orice reprezentare grafică conţine
muchii ce se intersectează.

Definiţia 4. Un graf se numeţe simplu dacă NU are muchii multiple sau bucle.

Niciunul din următoarele grafuri nu este simplu.

 COMBINATORICĂ ŞI GRAFURI 3

1r

@
1r r2 @
1r
2r @r 3

muchie triplă r muchie dublă
buclă
4
Definiţia 5. Γ se numeşte bipartit dacă şi numai dacă V pΓq  A Y B , A X B  H,
iar muchiile sunt numai ı̂ntre vârfuri din A şi vârfuri din B.
Exemplul 6.
r1 V  t1, 2u  t1u Y t2u r1
@
E  te1, e2u
@
e e1 @e2
@
r2 2r @r 3

Definiţia 7. Un graf notat Kn,p se numeşte bipartit complet, dacă V  A Y B,

|A|  n, |B |  p, şi avem toate muchiile ı̂ntre A şi B.
Exemplul 8.
1
Ar r2

A
1r
@
@
3 r@ 4 r @r

A
A

A
A K2,3 5

A
A
3
r Ar
Ar 5 @r
@
4 2
Definiţia 9. Numim gradul unui vârf, sau valenţa acestuia şi notăm cu dpv q
numărul muchiilor incidente cu v.

v1 r rv
2 v1 r

dpv1 q  dpv2 q  3 dpv1 q  2
În cele ce urmează notăm cu n numărul vârfurilor şi cu m numărul muchiilor
unui graf Γ.
°
Propoziţia 10. Fie Γ un graf. Atunci P p q dpv q  2m.
v V Γ

Demonstraţie: Fiecare muchie este numărată de două ori ı̂n suma din stânga, fiind
incidentă cu două vârfuri (confundate pentru bucle).
Definiţia 11. Un graf Γ se numeşte planar dacă poate fi desenat ı̂n plan fără ca
muchiile sale să se intersecteze.
Am văzut anterior că K4 şi K2,3 sunt planare. În schimb K5 şi K3,3 nu sunt
planare.
4 C.R. POPESCU
1r
1r r2 @
F2 @
F1 F2 F4 3 r@ 4 r F3@r 5
F3 r
3r 4 F1 @@r
2
Pentru un graf planar avem feţe. ( Pentru K4 avem 4 feţe, iar pentru K2,3 avem
3 feţe). O faţă este regiunea din plan delimitată de o plimbare ı̂nchisă a grafului
Γ. există o singură faţă infinită. ( Notată cu F1 ı̂n ambele exemple). Notăm cu
f numărul de feţe ale grafului. Lungimea unei feţe este numărul de muchii dintr-o
plimbare ı̂nchisă pe frontiera feţei. De exemplu, pentru graful K2 de mai jos, cu
două vârfuri şi o muchie, lungimea singurei feţe, F1 este 2. Frontiera feţei este
muchia v1
v2 parcursă de la v1 la v2 şi ı̂napoi la v1 .
Pentru bucla din figura a doua oricare dintre cele două feţe F1 şi F2 are lungimea
1. Frontiera comună a feţelor este bucla. Plecăm din v1 şi ne ı̂ntoarcem ı̂n v1 pe
buclă.
Definiţia 12. Numărul Euler asociat grafului planar Γ este χpΓq  n
m f.


F1
r r v1 r F1 F2
v1 v2

χpΓq  2
1 1  2 χpΓq  1
1 2  2
Acest număr χpΓq este de fapt caracteristica Euler-Poincaré a sferei.
Teorema 13 (Euler). Pentru orice graf planar conex Γ, χpΓq  2.
Pentru demonstraţie este necesară operaţia de contracţie a unei muchii. Γ  e,
unde e P E pΓq. Fie deci Γ un graf şi e P E pΓq, Γ  e se obţine prin contracţia muchiei
e la un singur punct. Cele două vârfuri care sunt incidente cu e se identifică. Astfel,
|V pΓ  eq|  |V pΓq|
1 şi |E pΓ  eq|  |E pΓq|
1.
4r r3 4r
Γ e r Γe
1,3
r r r
1 2 2
Demonstraţie: Se demonstrează prin inducţie după n  |V pΓq|. Pentru n  1,
Graful este un buchet de bucle. Are m muchii şi m 1 feţe, câte o faţă mărginită
de fiecare bucluă plus faţa nemărginită.
Astfel, ı̂n acest caz avem χpΓq  1
m pm 1q  2.
Considerăm acum proprietea adevărată pentru orice graf planar cu mai puţin de
n vârfuri şi demonstrăm proprietatea pentru un graf cu n vârfuri. Fie m  |E pΓq|
şi f numărul de feţe al grafului Γ.
 COMBINATORICĂ ŞI GRAFURI 5

Considerăm e P E pGq, e  buclă. Pentru că Γ este conex şi n ¥ 2, avem şi muchii
ce nu sunt bucle. Considerăm Γ  e. Contractând o muchie avem |V pΓ  eq|  n
1,
|V pΓ  eq|  m
1, f pΓ  eq  f . Numărul de feţe nu se schimbă. Pentru că n
1   n
putem aplica ipoteza de inducţie. Avem 2  χpΓ  eq  pn
1q
pm
1q f 
n
1
m 1 f  n
m f  χpΓq.
l
Propoziţia 14. Fie Γ un graf planar, simplu, conex cu n ¥ 3 vârfuri. Atunci
m ¤ 3n
6. Dacă ı̂n plus Γ nu are cicli de lungime 3, atunci m ¤ 2n
4. Orice
astfel de graf are un vârf de valenţă cel mult 5.

Demonstraţie: Pentru demonstraţie este necesară construcţia grafului dual Γ .

Fiecărei feţe F a grafului Γ ı̂i asociem un vârf v  P V pΓ q şi fiecărei muchii e P E pΓq
ı̂i asociem o unică muchie e P E pΓ q, de unde mpΓ q  mpΓq. Γ astfel obţinut
este din nou un graf planar. dpv  q  lpF q, unde v  corespunde lui F . De exemplu,
pentru o buclă graful dual este K2 .
'$
v1r 
rv2
v1 r
F1 F2
&%

ñ p q¥
° Γ simplu  l F 3, pentru
° orice faţă F a lui Γ. Deci ı̂n graful dual Γ avem
p q p qô
v  PV pΓ q d v 2m Γ p q p q
F faţă a lui Γ l F 2m Γ 2m. Dar l F p q¥3,
rezultă că 2m ¥ 3f ô f ¤ 3 . Folosind formula Euler rezultă f  2
n m ¤ 2m
2m

ô m3 ¤ n
2 ô m ¤ 3n
6.
3

A doua relaţie se demonstrează similar folosind lpF q ¥ 4, pentru că Γ nu are cicli
de lungime 3.
Pentru demonstraţia părţii a treia: din prima parte avem 2m ¤ 6n
12 ùñ
2m
n
¤ 6
12n   6. Dar 2mn este valenţa medie a vârfurilor unui graf şi deci avem un
vârf de valenţă mai mică cel mult 5.
l
Corolarul 15. K5 şi K3,3 nu sunt planare.
r r r r

r r K5 K3,3
r r r r r

Demonstraţie: Folosind propoziţia 14 se demonstrează imediat că K5 şi K3,3 nu

sunt grafuri planare.
6 C.R. POPESCU

Presupunem K5 este planar. Este graf simplu, deci lungimea fiecărei feţe este
cel puţin 3. Numărul n de vârfuri este 5. Din propoziţia 14 rezultă faptul că
10  m ¤ 3  5
6 ô 10 ¤ 9. Absurd.
K3,3 este un graf bipartit, deci lungimea ciclilor este pară. Fiind un graf simplu,
lungimea fiecărui ciclu este cel puţin 4. Presupunem că este planar. Deci rezultă
că lungimea unei feţe este cel puţin 4. Numărul de vârfuri ale grafului K3,3 este
6. Suntem ı̂n al doilea caz al propoziţia 14 şi avem 9  m ¤ 2  6
4 ô 9 ¤ 8.
Absurd.
l
Numim subdiviziune a unui graf Γ, un graf ce se obţine din Γ ı̂nlocuind o muchie
cu un drum. Considerăm un număm de vârfuri distincte pe muchie.
Teorema 16 (Kuratowski). Un graf Γ este planar dacă şi numai dacă nu conţine
subdiviziuni ale lui K5 sau K3,3 .
Definiţia 17. Se numeşte solid platonic un corp pentru care fiecare vârf are aceeaşi
valenţă, fiecare faţă are acelaşi număr de muchii şi acelaşi număr de feţe se inter-
sectează ı̂n fiecare vârf.
Propoziţia 18. Există numai cinci solide platonice.
Unui solid platonic ı̂i asociem un graf planar conex simplu (vârfurile şi muchiile
acestuia). Fiecare vârf are aceeaşi valenţă ô dpv q  k ¥ 3, p@qv P V pΓq.
Fiecare faţă are acelaşi număr de muchii ô lpF q  l ¥ 3, p@q faţă F a lui Γ.
Avem conform propoziţiei 10 aplicată lui Γ şi Γ , kn  2m  lf . Din χpΓq 
n
m f  2, folosind relaţia anterioară obţinem 2  mp k2
1 2l q. De aici deducem
m  2l
2kl
kl 2k
 p2
kqp2kll
2q 4 . Tot de aici 2l
kl 2k ¡ 0 ô kl
2k
2l 4   4 ô
pk
2qpl
2q   4.
Există numai cinci posibilităţi:

k l m n f CORP
3 3 6 4 4 tetraedru
4 3 12 6 8 octaedru
5 3 30 12 20 icosaedru
3 4 12 8 6 cub
3 5 30 20 12 dodecaedru
 COMBINATORICĂ ŞI GRAFURI 7

Curs 2
24 februarie 2020

Arbori
Definiţia 19. Numim pădure un graf aciclic (fără cicli).
Mai jos avem exemple de grafuri aciclice. Primul este neconex, al doilea conex.

r r r ... r r r r ... r r
Kn Pn
1 2 3 n 1 2 3 n-1 n

Definiţia 20. H € Γ se numeţe subgraf a lui Γdacă V pHq „ V pΓq şi E pHq „ E pΓq.
Definiţia 21. Numim frunză un vârf de valenţă 1. Numim drum un graf izomorf
cu Pn . Numim un x,y drum, un drum cu capetele x şi respectiv y. Un graf Γ se
numeşte conex dacă pentru orice două vârfuri x şi y, există un x, y drum. Γ se
numeşte arbore dacă este un graf aciclic şi conex.
r
1 Exemple de drumuri ı̂n C5 :
r r
5 2 C5 1 - 2-3-4-5
2 - 3-4-5-1
r4 3r 2 - 3-4
1 - 2
Propoziţia 22. Orice arbore cu cel puţin 2 vârfuri are cel puţin o frunză. Dacă
tăiem o frunză dintr-un arbore cu n vârfuri obţinem un arbore cu n - 1 vârfuri.
Demonstraţie: Pentru n  2 avem K2 . Pentru n ¡ 2 considerăm un drum de
lungime maximă ı̂ntre toate drumurile din arbore. Capetele sunt frunze.
Dat un arbore cu n vârfuri (n ¥ 2) tăiem o frunză v (există). Graful obţinut
este conex (oricare două vârfuri din Γzv pot fi conectate printr-un drum ı̂n G, dar
acest drum nu conţine frunza - are valenţă 1, deci drumul este ı̂n Γzv ) şi aciclic
(tăierea unei frunze nu produce cicli).
Propoziţia 23. Fie Γ un graf cu n vârfuri, n ¥ 1. Urmatoarele afirmaţii sunt
echivalente:
(1) Γ este arbore, (aciclic şi conex )
(2) Γ este conex şi are n
1 muchii,
(3) Γ este aciclic şi are n
1 muchii,
(4) pentru oricare u, v P V pΓq, pDq un unic u
v drum ı̂n Γ.
Demonstraţie: p1q ñ p2q. Pentru n  2, arborele este K2 , care are o singură muchie.
Presupunem că p2q este adevărată pentru orice graf cu mai puţin de n vârfuri.
8 C.R. POPESCU

Considerăm un arbore Γ cu n vârfuri şi o frunză a sa v (există conform propoziţiei

22 ). Considerăm Γzv care este arbore (conform propoziţiei 22), pentru care avem
npΓzv q  n
1, şi conform ipotezei de inducţie mpΓzv q  npΓzv q
1  n
1
1 
n
2. Dar mpΓq  mpΓzv q 1  n
2 1  n
1. Deci m  n
1.
p2q ñ p3q Considerăm C1, . . . Cp ciclii grafului Γ şi ej P Cj , pentru j  1, p
câte o muchie din fiecare ciclu. Γzte1 , e2 , . . . ep u este un graf aciclic, conex (tăierea
de muchii din cicli nu disconectează graful), deci Γzte1 , e2 , . . . ep u este arbore şi
din p1q ñ p2q, rezultă că avem mpΓzte1 , e2 , . . . ep uq  npΓzte1 , e2 , . . . ep uq
1 
npΓq
1  n
1. Avem m
p  mpΓzte1 , e2 , . . . ep uq  n
1 şi din ipoteză
m  mpΓq  npΓq
1, deci n
1
p  n
1 ñ p  0, adică Γ este aciclic.
p3q ñ p1q Fie Γ1, . . . Γk componentele conexe ale lui Γ. Fiecare componentă°k
este
un arbore. Din p1q ñ p2q, mpΓk q  npΓk q
1. Avem n
1  mpΓq  j 1 mpΓk q 
°k °k
j 1 pnk
1q  j 1 nk
k  n
k ñ k  1, adică Γ este conex.
p1q ð p4q Presupunem că Γ are un ciclu atunci există două drumuri ı̂ntre oricare
două vârfuri ale ciclului - contradicţie. Dacă presupunem că Γ nu este conex, atunci
există cel puţin două vârfuri ı̂ntre care nu există nici un drum - contradicţie.
p1q ñ p4q Presupunem că există două vârfuri ı̂ntre care există două drumuri.
Fie x, y vâfurile pentru care suma lungimilor celor două x, y drumuri P, Q, este
minimă. Atunci P Y Q este un ciclu - contradicţie.
Definiţia 24. Un subgraf H € Γ se numeşte generator dacă V pHq  V pΓq.
Exemplul 25. Kn este subgraf generator pentru Kn .
Vom nota cu τ pΓq numărul arborilor generatori ai lui Γ. Vrem să răspundem la
ı̂ntrebarea câţi arbori generatori are un graf Γ. De exemplu graful de mai jos are
τ pΓq  4. Fiecare muchie a sa reprezintă un arbore generator.

r r Γ

Teorema 26 (Kirchhoff). Fie Γ un graf cu n vârfuri fără bucle. Considerăm

următoarea matrice Q  pqij q1¤i,j ¤n . qii  dpvi q şi pentru i  j, qi,j = - numărul
muchiilor ce unesc vi cu vj . Atunci τ pΓq  p
1qs t detpQs,t q, unde Qs,t este
matricea obţinută din Q tăind linia s şi coloana t.
Observaţia 27. Q are suma elementelor pe linii şi pe coloane egală cu zero deci
cofactorii sunt constanţi pe linie. Deci ı̂n teoremă se poate alege orice s şi orice t.


 4
4
Să aplicăm teorema pentru Γ graful de mai sus. Q

4 4
. Matricea
Q1,1  4, număr care este şi determinantul acestei matrice  p
1q1 1τ pΓq.
 COMBINATORICĂ ŞI GRAFURI 9

Corolarul 28 (Cayley). τ pKn q  nn
2 .

Demonstraţie: Valenţa fiecărui vârf din

 n
K este n
1, şi fiecare vârf

este conectat
n
1
1 . . .
1

1 n
1 . . .
1 
cu oricare altul. Astfel matricea Q    .. .. ..  P MnpRq.
.
..
. . .

1
1 . . . n
1
Tăiem după prima linie şi prima 
coloană şi conform teoremei avem τ pΓq 
 n
1
1 . . .
1 
 

1 n
1 . . .
1 
p
1q  ..
1 1
.. ..
.
.. , unde determinantul este un determinant cu
 . . . 

1
1 . . . n
1 
n
1 linii şi n
1 coloane (am tăiat o linie şi o coloană). Adunăm toate coloanele
la prima.  
 1
1 . . .
1 
 
 1 n
1 . . .
1 
Deci τ pΓq   .. .. .. .. . Adunăm această coloană fiecare dintre
 . . . . 
 1
1 . . . n
1 
 
 1 0 ... 0 
 
 1 n ... 0 
celelalte coloane. Obţinem τ pΓq   .. .. . . ..   nn
2 .

 . . . . 
 1 0 ... n 
Matricea din ultimul determinant este matrice inferior triunghiulară, deci deter-
minantul este produsul elementelor de pe diagonala principală.
l

Colorări
Definiţia 29. O colorare a unui graf Γ este o funcţie f : V pΓq ÝÑ S, unde S
este o mulţime de culori. S  t1, . . . , k u. O colorare proprie este o colorare a.ı̂.
f pvi q  f pvj q pentru vi adiacent cu vj . Γ se numeţe k- colorabil dacă există o
colorare proprie cu k culori. Numărul cromatic a grafului Γ χpΓq  mintp | pDqp

colorare proprie a lui Γu

Exemplul 30. (1) χpPn q  2,

(2) χpKn q  1,
(3) χpKn q  "
n
2 n  2k, k ¥ 1
(4) χpCn q 
3 n  2k 1, k ¥ 1
10 C.R. POPESCU

Definiţia 31. Numărul clică se defineşte ca ω pΓq  maxtn | pDq un subgraf complet
cu n vârfuri ı̂n Γu.
Propoziţia 32. χpΓq ¥ ω pΓq.
Demonstraţie: Avem egalitate pentru Γ  Kn .
Fie Γ1 şi Γ2 două grafuri simple, Γ1 _ Γ2 , buchetul a două grafuri este definit:
V pΓ1 _ Γ2 q  V pΓ1 q Y V pΓ2 q şi E pΓ1 _ Γ2 q  E pΓ1 q Y E pΓ2 q Y tv1
v2 | v1 P
V pΓ1 q, v2 P V pΓ2 qu.
1r
1r r2

 K2 _ K2
@ @
1 r r2 @ @ K4
2r @r3
 K1 _ K1
@
K2
K3  K1 _ K2 3r @r4

În general Kn _ Kp  Kn p .
Inegalitatea din enunţ este strictă pentru Γ  C2k 1 _ Ks, k ¥ 2. χpΓq ¥ s 3¡
ω pΓq  s 2.
l
Considerăm numai grafuri fară bucle deoarece pentru un graf cu bucle nu există
colorări proprii. Totodată folosim grafuri fără muchii multiple. Pentru o colorare
proprie două vârfuri adiacente se colorează cu culori diferite, indiferent dacă sunt
conectate un una sau mai multe muchii. Deci pentru colorări proprii folosim grafuri
simple.
Notăm cu ∆pΓq  maxvPV pΓq dpv q şi δ pΓq  minvPV pΓq dpv q.
Propoziţia 33. χpΓq ¤ ∆pΓq 1.
Teorema 34 (Brooks). Fie Γ un graf conex, C2k 1  Γ  Kn . Atunci χpΓq ¤
∆pΓq.
 COMBINATORICĂ ŞI GRAFURI 11

Curs 3
2 martie 2020

Polinomul cromatic
Presupunem că avem multe culori la dispoziţie şi gândim χpΓ; k q, numărul k
colorărilor
proprii ca un polinom ı̂n variabila k, numărul de culori.
Avem χpKn ; k q  k n , χpKn ; k q  k pk
1qpk
2q    pk
n 1q, χpT ; k q  k pk

1qn
1 . Pentru k  n, avem χpKn ; nq  n!. Pentru orice arbore T cu n vârfuri,
avem χpT ; k q  k  pk
1qn
1 .
Pentru rezultatul următor avem nevoie de o altă operaţie pe grafuri, anume
de tăierea unei muchii. Fie Γ un graf şi e P E pΓq. Atunci Γze este graful cu
V pΓzeq  V pΓq şi E pΓzeq  E pΓqzteu.
Propoziţia 35 (recurenţă cromatică). Fie Γ un graf simplu şi e o muchie a sa.
Atunci χpΓ; k q  χpΓze; k q
χpΓ  e; k q
Demonstraţie: x r e r y Fie x, y două vârfuri adiacente ale grafului Γ prin
muchia e. Considerăm Γze şi o k
colorare proprie a sa.
În această colorare x şi y pot fi colorate:
cu culori diferite. În acest caz le putem uni cu muchia e, obţinând o k

colorare proprie a grafului Γ
cu aceeaşi culoare. În acest caz putem identifica vârfurile x şi y colorate
la fel, obţinând astfel o k
colorare proprie a grafului Γ  e. Fiecare k

colorare proprie a lui Γze ı̂n care x şi y au aceeaşi culoare se poate obţine
dintr-o k
colorare proprie a grafului Γ  e, spărgând vârful x
y ı̂n două
vârfuri distincte.
Astfel am arătat că χpΓze; k q  χpΓ; k q χpΓ  e; k q.
l
Teorema 36 (Whitney). Fie Γ un graf simplu cu n vârfuri. Atunci χpG; k q este
un polinom monic de grad n cu coeficienţi ı̂ntregi alternaţi, ı̂ncepând cu 1,
mpΓq.

Demonstraţie: Demonstrăm prin inducţie după numărul m de muchii.

Dacă m  0. Atunci graful este Kn şi χpKn ; k q  k n .
Considerăm afirmaţia adevărată pentru grafuri cu mai puţin de m muchii.
Fie un graf Γ cu n vârfuri şi m muchii. Alegem o muchie e P E pΓq. Considerăm
atât Γze cât şi Γ  e. |E pΓzeq|  |E pΓ  eq|  |E pΓq|
1  m
1   m, deci
putem aplica ipoteza de inducţiepentru amble grafuri. Avem |V pΓzeq|  |V pΓq| şi
|V pΓ  eq|  |V pΓq|
1  n
1. Obţinem:
χpΓ; k q  χpΓze; k q
χpΓ  e; k q  k n
pm
1qk n
1
. . .
rk n
1
pm
1qk n
2 . . . s 
k n
pm
1 1qk n
1 . . .  k n
mk n
1 . . . .
12 C.R. POPESCU

Coeficienţii polinoamelor χpΓze; k q şi χpΓ  e; k q fiind ı̂ntregi rezultă coeficienţii

polinomului χpΓ; k q sunt ı̂ntregi. De asemenea se vede că are coeficienţi alternaţi.
l
Putem orienta un graf alegând o orientare pentru fiecare muchie.
Definiţia 37. O orientare a unui graf este alegerea unei orientări pentru fiecare
muchie a grafului. Numim orientare aciclică a unui graf o orientare ce nu conţine
cicli orientaţi.
Numărul tuturor orientărilor unui graf este 2m , unde m  |E pΓq|. Dacă Γ este
pădure (nu are cicli) atunci toate orientările sunt aciclice. Notăm cu apΓq numărul
orientărilor aciclice ale unui graf.
Teorema 38 (Stanley). Numărul apΓq al orientărilor aciclice ale grafului Γ este
egal cu p
1qn χpG;
1q.
Demostarţia se bazează pe următoarea lemă.
Lema 39. Pentru Γ un graf simplu şi e P E pΓq avem apΓq  apΓzeq apG  eq.

Teorema celor 4 culori

Teorema 40 (teorema celor 6 colori). Orice graf planar simplu este 6-colorabil
Demonstraţie: Inducţie după numărul de vârfuri. Dacă n ¤ 6 putem colora fiecare
vârf cu o culoare distinctă. Deci n ¥ 7. Din propoziţia 14 orice graf planar simplu
are un vârf de valenţă cel mult 5. Notăm acest vârf cu v. Considerăm Γ1  Γzv
pentru care npΓ1 q  n
1. Din ipoteza de inducţie acesta este 6-colorabil. Toate
vâ rfurile adiacente lui v sunt colorate cu cel mult 5 culori, deci pe v ı̂l colorăm cu
a şasea.
l
Teorema 41 (teorema celor 5 colori - Heawood 1890). Orice graf planar simplu
este 5-colorabil
Teorema 42 (teorema celor 4 colori - Appel - Haken - Koch 1977). Orice graf
planar simplu este 4-colorabil
1976 - 1000 ore rulare programe pe computer - 1936 configuraţii
1983 - 1258 configuraţii
1996 - rescrise condiţiile - 633 configuraţii
1997 - aproximativ 3 ore rulare programe pe desktop
 COMBINATORICĂ ŞI GRAFURI 13

Descompuneri de grafuri
Definiţia 43. Numim descompunere a unui graf Γ, o scriere a mulţimii de muchii
ca reuniune disjunctă de submulţimi. E pΓq  E pH1 q Y . . . Y E pHp q, cu H1 , . . . , Hp
subgrafuri ale grafului Γ.
Teorema 44. Dacă descompunem Kn ı̂n p subgrafuri bipartite complete, atunci
p ¥ n
1.
Demonstraţie: Demonstraţia este datorată lui Tverberg, luată din Proofs from the
Book. Asociem fiecărui vârf o variabillă, xi , cu 1 ¤ i ¤ n şi fiecărei muchii asociem
produsul xi xj pentru muchia vi
vj . E pKn q  E pH1 qY . . . Y E pHp q, cu H1 , . . . , Hp ,
unde Hj este graf bipartit complet, şi deci E pHj q  Aj Y Bj .
Avem relaţia
¸ ¸
n ¸ ¸
xi xj  p xa  xb q.
¤  ¤
1 i j n 
k 1 a Ak P P
b Bk

Presupunem p   n
1 şi considerăm sistemul ı̂n R.

¸
n
xi 0
¸ 
i 1

xa  0, 1 ¤ k ¤ p.
a AkP
Este un sistem omogen cu n necunoscute şi p 1 ecuaţii, şi p 1   n. Deci există
o soluţie c1 , . . . , cn netrivială.
Avem
¸
0  pc1 ... cn q 2  c21 ... c2n 2 ci cj  c21 ... c2n ¡ 0.
¤  ¤
1 i j n

Contradicţie. Din ecuaţia anterioară şi cele p ecuaţii ale sistemului se anulează
produsele duble.

Poziţii ale punctelor şi dreptelor ı̂n plan

Teorema 45 (Sylvester - Gallai). Pentru orice n puncte ı̂n plan, nu toate coliniare,
există o linie ce conţine exact două puncte.
Demonstraţie: Luată din Proofs from the book. Fie P mulţimea de puncte şi L
mulţimea dreptelor ce conţin fiecare cel puţin 2 puncte din P. Considerăm perechi
pP, lq P pP, L q cu P R l. Fie pP0, l0q perechea ce are cea mai mică distanţă de la
P la l. Fie Q  prl0 P0 . l0 este dreapta ce conţine două puncte.
14 C.R. POPESCU

Presupunem că conţine trei puncte. Fie P1 , P2 la stânga lui Q şi P1 ı̂ntre P2
şi Q. Considerăm dreapta lpP0 , P2 q. Este clar că dpP1 , lpP0 , P2 qq   dpP0 , l0 q.
Contradicţie.
Teorema 46. Fie P o mulţime de n ¥ 3 puncte ı̂n plan, nu toate coliniare.
Atunci mulţimea L a dreptelor ce trece prin cel puţin două puncte conţine cel
puţin n drepte.
Demonstraţie: Luată din Proofs from the book. Inducţie după n. Pentru n  3,
este clar. Deci considerăm n ¡ 3 şi |P |  n 1. Din teorema Sylvester - Gallai
rezultă că avem o linie ce trece prin exact două puncte. Fie aceasta l şi punctele
prin care trece P şi Q. Considerăm P 1  P ztP u, |P 1 |  n. Avem două cazuri.
dacă toate punctele din P 1 sunt coliniare atunci dreptele din L vor fi P
Pi,
cu 1 ¤ i ¤ n, alături de dreapta scoasă l.
dacă nu toate punctele din P 1 sunt coliniare atunci liniile din L 1 vor fi
folosind ipoteza de induţie cel puţin n, şi adăugând linia l obţinem cel
puţin n 1 linii ı̂n L .
 COMBINATORICĂ ŞI GRAFURI 15

Curs 4
9 martie 2020

Combinatorică
O mulţime X  tx1 , . . . , xn u cu n elemente o numim n
mulţime. Este ı̂n bijecţie
cu rns  t1, 2, . . . , nu. O submulţime
 A  txi1 , xi2 , . . . , xik u € X o vom numi k

submulţime. Folosim notaţia Xk pentru familia k
submulţimilor mulţimii X.
 
Definiţia 47. Numărul | X
k
| n
k
 Cnk ı̂l numim combinări de n luate câte k.
Vom determina combinatoric acest număr.
Voi enunţa câteva principii de numărare.

°k
1. Principiul sumei. Fie S  \ki1Si (reuniune disjunctă). Atunci |S | 
i1 |Si |.

Exemplul 48. Fie S familia k
submulţimilor lui X. S  S1 \ S2 .

S1 este familia k
submulţimilor lui X ce conţin xn. O astfel de k

submulţime este de forma txi1 , xi2 , . . . xik
1 , xn u şi corespunde unic submulţimii
txi1 ,xi2 , . . . xik
1 u ce este o pk
1q
submulţime a lui X ztxnu. Deci |S1| 
n
1
k
1
.
S2 este familia k
submulţimilor mulţimii X ce nu conţin xn. Orice astfel
de submulţime  este de fapt o k
submulţime a mulţimii X ztxn u. Deci
|S2|  n
k 1 .
Am demonstrat deci formula de recurenţă a lui Pascal, anume




n
1
(1)
n
k
 k
1
n
k
1

2. Principiul produsului. Dacă S  Πpi1 Si atunci |S |  Πni1|Si|. În plus

dacă |Si |  k pentru p@qi, atunci |S |  k p .
Exemplul 49. Fie Si  t0, 1u pentru p@qi, deci |Si |  2.
S  tp1 , 2 , . . . , p q|i P t0, 1uu. Rezultă că |S |  2p .

3. Principiul bijecţiei. Dorim să aflăm cardinalul unei mulţimi S ştim o

bijecţie S Ø T şi cunoaştem |T |, atunci |S |  |T |.
Exemplul 50. Numărul submulţimilor lui X, adică |P pX q| "
Ψ : P pX q ÝÑ tfA : X ÝÑ t0, 1uu, ΨpAq  fA, unde fApxiq  1 xi PA
0 xi RA .
16 C.R. POPESCU

P pX q ÐÑ tfA : X ÝÑ t0, 1uu ÐÑ tp1 , 2 , . . . , n q|i P t0, 1uu, ambele săgeţi

fiind bijecţii. Deci |PpX q|  2n . ° 
Notând cu Sk  Xk , avem P pX q  S0 \ S1 \ . . . \ Sn rezultă 2n  nk0 nk .

4. Principiul numărării ı̂n două moduri. Numărând elementele unei

mulţimi ı̂n două moduri va rezulta o identitate.
°
Exemplul 51. Demonstrăm că nj1 j  npn2 1q . Pentru aceasta considerăm
mulţimea punctelor P pk, lq din planul R2 coordonate k, l P N, 0 ¤ k, l ¤ n .

r r r r r r
r r r r r r

r r r r r r
r r r r r r
r r r r r r

r r r r r r

Avem ı̂n total pn 1q2 puncte. Numărăm acum pe diagonale paralele cu prima
bisectoare a axelor de coordonate. Pe diagonală avem n 1 puncte. Pe restul
diagonalelor care sunt ı̂n perechi, avem un număr ı̂ntre 1 şi n puncte. Astfel avem
identitatea: n ¸
pn 1q2 2 j pn 1q

j 1
de unde rezultă egalitatea enunţată.

n
Determinarea numărului combinărilor k

Considerăm mulţimea X  tx1 , . . . , xn u şi k
submulţimile sale.

Numărul cuvintelor cu litere distincte de lungime k ı̂n alfabetul tx1 , . . . , xn u este
npn
1qpn
2q . . . pn
k 1q.
Aceasta pentru că
prima literă a cuvântului poate fi aleasă ı̂n n moduri ( avem n litere la
dispoziţie)
a două literă, diferită de prima, poate fi aleasă ı̂n n
1 moduri, ş. a. m. d.
litera k poate fi aleasă ı̂n n
k 1 moduri
Acest număr, notat cu nk , se numeşte n factorial descrescător indice k.
Pentru o mulţime nu contează ordinea elementelor, deci dată o k
mulţime
putem face cu elementele acesteia k! cuvinte diferite cu litere distincte.
 COMBINATORICĂ ŞI GRAFURI 17

Deci 
k
 nk!  k!pnn!
kq!
n
k
. °   
Combinările satisfac identitatea Pascal, nk1 nk  2n , şi n
k
. n
 n

Ultima egalitate poate fi demonstrată şi combinatorial. Fiecare k
submulţime

k

A a lui X determină ı̂n mod unic complementara sa X zA, o pn
k q
submulţime,

şi reciproc.
Să demonstrăm următoarea identate cu coeficienţi binomiali.



¸
n
i
k
 n
k
1
1
i 0 
°  °   
De fapt ni0 ki  nik ki , pentru căpentru i   k, ki  0. Folosim kk 
 °n   k 1   k 1 
k 1
k 1
 1 şi suma devine i  0
i
k
 k
k k°
. . . n
 k 1
 k k 2 k 1 k 1 k
. . . n
k
.
Folosim identitatea (1) ( Pascal) şi avem i0 k  k 1
n i
... n

n 1
 k k
... k 1 .

Extindem egalitatea n
k
 nk!k
P C şi definim
pentru toate numerele z


 z  zpz
1qpz
2q . . . pz
k 1q
k
z
k k! k!
. 
Cu această definiţie se pot obţine diverse egalităţi, de exemplu
k1  p
1qp
k!
2q...p
kq

p
1qk k!  p
1qk .
k!

Metoda polinomială
De fapt putem ı̂nlocui pe z P C cu o variabilă şi putem obţineastfel identităţi
polinomiale. Ca şi ı̂n cazul unui număr complex putem defini xk  xk  xpx


1qpx
2q . . . px
k 1q, dar şi xk  xk! .
k

Pentru n P N definim nk  npn 1qpn 2q . . . pn k
1q. Pentru o variabilă x,

şi respectiv xk  xpx 1qpx 2q . . . px k
1q.
Numărul nk se numeşte n factorial crescător indice k.
Legea reciprocităţii este reprezentată de următoarele identităţi

(2) p
xqk  p
1qk xk

(3) p
xqk  p
1qk xk

Demonstraţia este doar o simplă ı̂nlocuire ı̂n formulă. p
xqk  p
xqp
x

1qp
x
2q . . . p
x
k 1q  p
1qk xpx 1qpx 2q . . . px k
1q  p
1qk xk .
18 C.R. POPESCU

Formula binomială
Considerăm două variabile x, y pentru care xy  yx şi demonstrăm


¸
n
n k n
k
px yq n
 k
x y

k 0

În partea stângă a egalităţii avem n paranteze, numerotate de la 1 la n. Din

ı̂nmulţirea parantezelor obţinem monomul xk y n
k alegând din k paranteze pe x,
iar din celelalte n
k paranteze
 pe y. Numărul de moduri ı̂n care putem alege k
n
indici din n este chiar k .
Menţionăm câteva cazuri particulare
° 
Pentru y  1, obţinem px 1qn  nk0 nk xk .
° şi x 
Considerăm  1 şi obţinem din nou numărul submulţimilor unei n
mulţimi,
adică 2n  nk0 nk . 
°
Dacă considerăm x 
1, obţinem 0  nk0 nk p
1qk , sau



¸ ¸
n
k
 n
k
.

k par 
k impar
Ultima egalitate se poate demonstra combinatorial. Fie Spar familia submulţimilor
lui X de cardinal par, iar Simpar familia submulţimilor lui X de cardinal impar.
Fixăm xi P "
X şi considerăm funţia Ψ : Spar ÝÑ Simpar dată de
A Y t xi u xi R A
ΨpAq 
Aztxi u xi P A
. Este clar că Ψ este o bijecţie şi astfel obţinem
egalitatea dorită |Spar |  |Simpar |.
Identitatea Vandermonde





¸
n
x
n
y
 x
k
y
n
k

k 0
Aplicăm metoda polinomială ( demonstrăm
 ° pentru
 ı̂ntregi
 şi ı̂nlocuim cu vari-
abile). Deci vom demonstra că p n q  nk0 kp n
q k . Fie P şi Q sunt două
mulţimi de cardinal p şi respectiv q. O n
submulţime din P \ Q se obţine prin
reuniunea unei k
submulţimi din P cu o pn
k q
submulţimi din Q. Clasificând
n
submulţimile A € P \ Q după |A X P |  k, obţinem egalitatea dorită.
Multiseturi
O mulţime are elemente distincte pe care le menţionăm o singură dată. Ele-
mentele submulţimii A € rns, A  ti1 , i2 , . . . , ik u pot fi scrise ı̂n orice ordine, deci
şi ı̂n ordine strict crescătoare, aşadar A  t1 ¤ i1   i2   . . .   ik ¤ nu.
 COMBINATORICĂ ŞI GRAFURI 19

Definiţia 52. A se numeşte multiset pe X dacă A  t1 ¤ i1 ¤ i2 ¤ . . . ¤ ik ¤ nu,

adică elementele se pot repeta.
Exemplul 53. Fie X = [3] iar A  t1, 1, 1, 2, 3, 3u.
Să deteminăm numărul multiseturilor pe rns. Corespondenţa
A  t1 ¤ i1 ¤ i2 ¤ . . . ¤ ik ¤ nu ÐÑ A1  t1 ¤ i1   i2 1   . . .   ik pk
1q ¤ n k
1u

este o bijecţie. Deci numărul k
multiseturilor pe rns este n kk
1 .
Coeficienţi multinomiali
Pentru definirea acestora folosim o formulă similară cu formula binomială, anume


¸
px1 x2 ... xp q n
 n
xk1 xk2 . . . xkpp .
k1 , k2 , . . . , kp 1 2
pk1, k2, . . . , kpq
k1 . . . kp  n
k
Numărăm ı̂n câte moduri putem obţine monomul xk11 xk22 . . . xpp prin ı̂nmulţirea
celor n paranteze.

x1 trebuie ales din k1 paranteze dintre cele n - avem kn1 moduri de a face
această alegere
xn2
trebuie
k1
 ales din k2 paranteze dintre cele n
k1 paranteze rămase - avem
moduri de a face această alegere, ...
xp trebuie ales din kp paranteze dintre cele n
k1
. . . kp
1 paranteze rămase
k2

- avem n
k1
k...p
kp
1  1 moduri de a face această alegere.

 
  ... 



Am obţinut n
k1 ,k2 ,...,kp
 n
k1
n k1
k2
n k1 ... kp
1
kp
 k !k n!!...k !
1 2 p

Drumuri laticeale
Considerăm ı̂n R2 drumuri ı̂ntre p0, 0q şi P pp, q q, drumuri ce merg câte o unitate
la dreapta sau ı̂n sus, adică la fiecare pas ı̂naintăm cu p1, 0q sau p0, 1q. Notăm cu
Lpp, q q numărul drumurilor laticeale ı̂ntre p0, 0q şi P pp, q q.
În P pp, q q putem ajunge mergând o unitate la dreapta din P1 pp
1, q q, sau urcând
o unitate din P2 pp, q
1q.
Avem deci relaţia de recurenţă Lpp, q q  Lpp
1, q q Lpp, q
1q. Vom nota
drumul unitar la drepta, p1, 0q, cu E şi drumul unitar ı̂n sus, p0, 1q, cu N .
{Drumuri laticeale ı̂ntre p0, 0q şi P pp, q q} ÐÑ {cuvintele de lungime p q ı̂n alfa-
betul tE, N u cu p de E} ÐÑ {p
submulţimi ale lui p q (poziţiile lui E)}.
20 C.R. POPESCU

Curs 5
16 martie 2020

În cursul anterior am prezentat noţiuni introductive ale combinatoricii, şi câteva
principii de numărare. Astfel am prezentat principiul sumei, principiul produsului,
principiul bijecţiei, numărarea ı̂n două moduri.
Numere Stirling de speţa a două
Definiţia 54. Fie X o n
mulţime finită. Numim partiţie a lui X cu k clase o familie
A1 , A2 . . . , Ak de submulţimi nevide disjuncte astfel ı̂ncât X  A1 Y A2 Y . . . Y Ak .
Notaţia folosită este X  A1 \ A2 \ . . . \ Ak .
Exemplul 55. Fie X  r4s  t1, 2, 3, 4u. Partiţiile cu două clase sunt:
t1u \ t2, 3, 4u, t2u \ t1, 3, 4u, t3u \ t1, 2, 4u, t4u \ t1, 2, 3u;
t1, 2u \ t3, 4u, t1, 3u \ t2, 4u, t1, 4u \ t2, 3u.
Vedem că numărul acestora este 7.
Definiţia 56. Numim numărul Stirling de speţa a doua, şi notăm Sn,k , numărul
partiţiilor n
mulţimii X, ı̂n k clase.
Observaţia 57. S0,0  1; S0,k  0, k ¡ 0; Sn,0  0; Sn,k  0, k ¡ n.
Propoziţia 58. Numerele Stirling de speţa a două satisfac următoarea relaţie de
recurenţă
Sn,k  Sn
1,k
1 kSn
1,k , n ¥ 1
Demonstraţie: Voi da o demonstraţie combinatorică. Considerăm mulţimea partiţiilor
lui X cu k clase. Această mulţime de cardinal Sn,k se scrie ca reuniune disjunctă a
familiilor S1 şi S2 , unde:
S1: este formată din partiţiile ce au pe n ca o clasă. Astfel, fiecare partiţie
din S1 este de tipul A1 \ A2 \ . . . \ Ak
1 \tnu. Deci fiecare astfel de partiţie
a lui X corespunde ı̂n mod unic partiţiei A1 \ A2 \ . . . \ Ak
1 a lui X ztnu.
Deci |S1 |  Sn
1,k
1 .
S2: este formată din partiţiile ce conţin elementul n ı̂ntr-o clasă de cardinal
cel puţin 2. O astfel de partiţie a mulţimii X poate fi obţinută dintr-o
partiţie a lui X ztnu  A1 \ A2 \ . . . \ Ak adăugând pe n ı̂n oricare din
cele k clase. Astfel, din fiecare partiţie a mulţimii X ztnu cu k clase se obţin
k partiţii ale mulţimii X, câte una pentru fiecare clasă Ai unde poate fi
adăugat n.
Deci |S2 |  kSn
1,k .
Astfel, Sn,k  |S1 | |S2 |  Sn
1,k
1 kSn
1,k .
l
 COMBINATORICĂ ŞI GRAFURI 21

Valori pentru Sn,k . Putem scrie câteva valori.

Sn,1  1. Partiţia unei mulţimi cu o clasă, este mulţimea ı̂nsăşi.

Sn,n
1  n2 . Orice partiţie a unei n
mulţimi cu n
1 clase va avea n
2
clase cu câte 1 element, şi o clasă cu 2 elemente. Deci această 2
submulţime a
lui X va determina partiţia. Deci numărul acestor partiţii este egal cu numărul
2
submulţimilor lui X, de unde egalitatea de mai sus.
Sn,2  2n
1
1.
Putem demonstra afirmaţia ı̂n două moduri.
(1) Inducţie. Am arătat ı̂n exemplul 55 că S4,2  7  23
1. Vom presupune
formula adevarată pentru orice p   n, şi demonstrăm pentru n. Folosind
propoziţia 58 avem Sn,2  Sn
1,1 2Sn
1,2  1 2 p2n
2
1q  1 2n
1

2  2n
1
1.
(2) Numărând direct ca ı̂n exemplul 55. Orice partiţie ı̂n două clase este
A, X zA pentru orice submulţime A cu cel puţin un element, deci A  H, X.
Astfel vom scădea 2 ( A  H, X) din numărul tuturor părţilor lui X, care
este 2n , şi vom ı̂mpărţi la 2, pentru că ı̂n partiţie nu contează ordinea
mulţimilor şi fiecare pereche A, X zA trebuie numărată o singură dată. (De
exemplu partiţia lui r4s, pentru A  t1, 2u şi A  t3, 4u este aceeaşi.)
Deci Sn,2  2 2
2  2n
1
1.
n

Mai jos avem câteva valori din matricea infinită Stirling (Sn,k ). Este o matrice
inferior triunghiulară pentru că, după cum am mai menţionat Sn,k  0, k ¡ n.

k 0 1 2 3 4 5
n
0 1
1 0 1
2 0 1 1 Sn,k
3 0 1 3 1
4 0 1 7 6 1
5 0 1 15 25 10 1

Numere Stirling de speţa ı̂ntâi

Pentru a introduce aceste numere trebuie să reamintim câteva lucruri despre
permutări. Considerăm permutările lui rns ( bijecţii ale mulţimii rns). Se ştie de
la cursul de algebră anul I că fiecare permutare se descompune ı̂n cicli disjuncţi.
Un ciclu al unei permutări σ : rns ÝÑ rns este un şir de elemente i, σ piq, σ 2 piq, . . .
care se va termina ı̂n k paşi, adică σ k piq  i. Vom nota pi, σ piq, σ 2 piq, . . . , σ k
1 piqq
ciclul ce conţine pe i. Considerând acţiunea permutării pe fiecare element vom
obţine scrierea permutării σ  σ1 σ2 . . . σl . Ciclii din această scriere sunt disjuncţi.
22 C.R. POPESCU


Exemplul 59. Fie σ 

1 2 3 4 5 6 7 8 9
. Descompunerea ı̂n cicli
2 3 1 5 7 6 9 4 8
disjuncţi este σ  p123qp45798qp6q.
Ciclii de lungime 1, se numesc şi puncte fixe. Acestea sunt elementele j cu
proprietatea σ pj q  j. Vom conveni că ı̂n scrierea unei permutări punctele fixe
nu apar. Deci ı̂n exemplul anterior vom scrie σ  p123qp45798q, ı̂nţelegând că
σ p6q  6. În scrierea unui ciclu putem alege oricare dintre elemente să fie primul.
Vom conveni să alegem ca prim element ı̂n scrierea standard a unui ciclu elementul
cel mai mare, menţinând bineı̂nţeles ordinea ciclică.
Scrierea standard pentru o permutare este cea ı̂n care vom scrie cicli disjuncţi ı̂n
ordinea crescătoare a primului element din ciclu, care este şi maximul acelui ciclu.
Deci folosind convenţiile anterioare, permutatrea din exemplul de mai sus va avea
scrierea standard σ  p312qp98457q  p312qp6qp98457q, ultima scriere dacă dorim
să specificăm punctul fix.
Exemplul 60. Enumerăm 4
permutările cu 2 cicli:
p1qp423q, p1qp432q, p2qp413q, p2qp431q, p3qp412q, p3qp421q, p312qp4q, p321qp4q,
p21qp43q, p31qp42q, p32qp41q. Vedem că numărul acestora este 11.
Definiţia 61. Numărul Stirling de speţa ı̂ntâi, notat cu sn,k este numărul n

permutărilor cu exact k cicli.
Observaţia
° s0,0  1; sn,n  1; sn,0  0; s0,k  0, k ¡ 0; sn,k  0, k ¡ n. Mai
62. °
mult nk0 sn,k  k¥1 sn,k  n! reprezintă numărul tuturor n
permutărilor.
Propoziţia 63. Numerele Stirling de speţa ı̂ntâi satisfac următoarea relaţie de
recurenţă
sn,k  sn
1,k
1 pn
1qsn
1,k , n ¥ 1
Demonstraţie: n
permutările cu k cicli se ı̂mpart ı̂n două familii disjuncte
S1 n
permutările ce au pe n ca ciclu disjunct de lungime 1 ( punct fix
al permutării). Produsul restului ciclilor formează o n
1
permutare cu
k
1 cicli. Astfel, |S1 |  sn
1,k
1 .
S2 n
permutările ce au pe n element ı̂ntr-un ciclu de lungime cel puţin 2.
O astfel de n
permutare cu k cicli se poate obţine dintr-o n
1 permutare
cu k cicli adăugând pe n ı̂naintea oricărui element. Avem astfel |S2 | 
pn
1qsn
1,k .
sn,k  |S1 | |S2 |  sn
1,k
1 pn
1qsn
1,k .
l
Câteva valori pentru sn,k .
sn,1  pn
1q!
 COMBINATORICĂ ŞI GRAFURI 23

sn,1 reprezintă numărul ciclilor de lungime n ( n
permutări ce au un singur

ciclu). Scriind pe n ca prim element al fiecărui n ciclu ( scrierea standard) celelate
elemente le putem scrie ı̂n orice ordine. Deci avem pn
1q! cicli de lungime n.

sn,n
1  n2 .
n
permutările cu n
1 cicli au un ciclu de lungime 2 şi restul ciclilor de lungime
1 ( puncte fixe). Un ciclu de lungime 2 corespunde unic mulţimii elementelor
 acelui
ciclu. Deci sn,n
1 este egal cu numărul 2-submulţimilor lui rns = n2 .
sn,2 
Conform formulei de mai sus s3,2  32  3. 3
permutările cu 2 cicli sunt:
p1qp32q, p2qp31q, p21qp3q.
Folosim recurenţa din propoziţia 63 şi vedem că s4,2  s3,1 3  s3,2  2! 3  3 
11 (rezultatul din exemplul 60).
Împărţind relaţia sn,2  sn
1,1 pn
1qsn
1,2 cu pn
1q! obţinem pns
n,2
1q!

pn
2q! pn
1qsn
1,2  1
pn
2q!  pn
2q! n
1 . Iterând şi folosind faptul că
sn
1,2 sn
1,2 1
pn
1q! pn
1q! n
1
s2,2  1 obţinem pns

n,2
 1 21 13    n
1 1  Hn
1.
°1nq! 1
Notăm cu Hn  k1 k , al n
lea număr armonic.
Am obţinut relaţia sn,2  pn
1q!Hn
1 .
Numerele Stirling de speţa ı̂ntâi formează, ca şi cele de speţa a două, o matrice
inferior triunghiulară ( sn,k  0, k ¡ n).

k 0 1 2 3 4 5
n
0 1
1 0 1
2 0 1 1 sn,k
3 0 2 3 1
4 0 6 11 6 1
5 0 24 50 35 10 1
Vom face o legătură ı̂ntre cele două matrice de numere Stirling. Un prim pas ı̂l
reprezintă aflarea numărului diferitelor clase de funcţii ı̂ntre două mulţimi finite.
Fie X  tx1 , x2 , . . . , xn u o n mulţime şi Y  ty1 , y2 , . . . , yp u o p mulţime. Notăm
F pX, Y q  tf : X ÝÑ Y | f funcţieu, InjpX, Y q  tf P F pX, Y q| f injectivău,
SurjpX, Y q  tf P F pX, Y q| f surjectivău.

|F pX, Y q|
bijecţie
F pX, Y q Ø W  tcuvinte de lungime n ı̂n y1, y2, . . . , ypu,
24 C.R. POPESCU

f :X ÝÑ Y, f Ø f px1qf px2q . . . f pxnq.

|W |  pn, pentru că fiecare literă, independent de celelalte poate lua
oricare din cele p ”valori” y1 , y2 , . . . , yp .
Deci |F pX, Y q|  pn .
bijecţie
| InjpX, Y q| InjpX, Y q Ø WD  tcuvinte de lungime n cu litere distincte ı̂n y1, ..., ypu,
f :X ÝÑ Y, f injectivă. f Ø f px1qf px2q . . . f pxnq; f pxiq  f pxj q pentru
i  j.
|W D |  ppp
1qpp
2q    pp
n 1q  pn adică p factorial descrescător
indice n. Bineı̂nţeles p ¥ n.
Deci | InjpX, Y q|  pn .
| SurjpX, Y q|.
Fie f : X ÝÑ Y, f surjectivă (n ¥ p). f determină partiţia ordonată
f
1 py1 q, . . . , f
1 pyp q a lui X cu p clase. Dacă permutăm clasele obţinem
aceeaşi partiţie (ı̂n care ordinea nu contează) a lui X. Deci p! funcţii sur-
jective ne dau aceeaşi partiţie cu p clase a mulţimii X.
Deci | SurjpX, Y q|  p!Sn,p
Fiecare f P F pX, Y q are o unică imagine f pX q  B „ Y . Clasificăm aplicaţiile
din F pX, Y q după codomeniul acestora.
Avem:
° ° ° ° 
p  B „Y | SurjpX, B q|  pk0 B „Y ;|B |k | SurjpX, B q|  pk0 kp k!Sn,k
n

Rezultă
¸
p
pn  pk Sn,k

k 0
.
Folosind argumentul polinomial introdus cursul trecut obţinem următoarea iden-
titate polinomială:

¸
n ¸
n
(4) xn  xk Sn,k  Sn,k xk

k 0 
k 0
.
Sumarea se opreşte la n pentru că Sn,k  0 pentru k ¡ n.
Considerăm spaţiul vectorial Rrxsn al polinoamelor cu coeficienţi reali de grad
cel mult n.
Baza canonică pentru Rrxsn este txn , xn
1 , . . . , x, 1u. O altă bază formată din
polinoame monice ( coeficient dominant 1) este B1  txn , xn
1 , . . . , x1  x, x0  1u.
 COMBINATORICĂ ŞI GRAFURI 25

Ecuaţia (4) ne spune că matricea schimbării din baza B1 ı̂n baza canonică a
spaţiului Rrxsn este matricea pSn,k q.
Folosim recurenţa din propoziţia 63 pentru a demonstra:

¸
n
(5) x n
 sn,k xk

k 0
.
Folosim inducţie. Pentru n  1 egalitatea (5) este x  s1,0  1 s1,1 x, egalitate
adevărată pentru că s1,0  0 şi s1,1  1.
Presupunem adevărată pentru n
1 şi demonstrăm pentru n.

xn  xn
1px
n 1q  xn
1 x pn
1qxn
1 

¸ ¸
x sn
1,k
1 xk
1 pn
1qsn
1,k xk 
¥
k 1 ¥
k 0
¸ ¸ ¸
 sn
1,k
1 xk pn
1qsn
1,k xk  psn
1,k
1 pn
1qsn
1,k qxk 
¥
k 1 ¥
k 1 ¥
k 1
¸ ¸
 sn,k xk  sn,k xk
¥
k 1 ¥
k 0
.
 0 pentru n ¡ 0.
Se foloseşte sn,0
Deci matricea psn,k q este matricea de trecere din baza canonică a spaţiului Rrxsn
ı̂n baza B2  txn , xn
1 , . . . , x1  x, x1  1u.
Folosim legea reciprocităţii polinomiale menţionată ı̂n cursul trecut, şi anume
¸
n ¸
n
xn  p
1qnp
xqn  p
1qn sn,k p
xqk  p
1qn
k sn,k xk
k 0 
k 0
Deci matricea pp
1qn
k sn,k q este matricea de trecere din baza canonică a spaţiului
Rrxsn ı̂n baza B1 , adică inversa matricei pSn,k q.
26 C.R. POPESCU

Curs 6
23 martie 2020

În cursul anterior am văzut ce sunt numerele Stirling de speţa ı̂ntâi şi a două,
şi legătura dintre acestea. Am calculat şi numărul funcţiilor, numărul funcţiilor
injective şi numărul funţiilor surjective ı̂ntre două mulţimi.
Numere Bell
Pentru numerele Stirling de speţa ı̂ntâi, ştim că numărul n
permutărilor, in-
diferent de numărul ciclilor, este n!. Pentru partiţiile unei n
mulţimi definim
°n partiţiilor unei n
mulţimi, indiferent de numărul
numărul Bell ca fiind numărul
de clase. Notăm Bellpnq  k0 Sn,k . Prin convenţie Bellp0q  1.
Propoziţia 64. Pentru numerele Bell avem următoarea relaţie de recurenţă


¸
n
Bellpn 1q  Bellpk q.
n
(6)

k 0
k
Demonstraţie: De fapt vom demonstra combinatorial că


¸
n
Bellpn 1q  Bellpn
k q.
n

k 0
k
Această expresie este egală



¸
n ¸
n
Bellpk q  Bellpk q,
n n

k 0
n
k 
k 0
k
ultima egalitate având loc datorită egalităţii coeficienţilor binomiali.
Într-o partiţie a mulţimii rn 1s elementul n 1 poate fi:
o clasă distinctă a partiţiei. Astfel complementara rn 1sztn 1u 
rns, poate fi partiţionată ı̂n orice mod. Numărul acestor partiţii este deci
numărul partiţiilor mulţimii rns  Bellpnq.
ı̂ntr-o clasă de două elemente. Fie acea clasă ti, n 1u, unde i P rns.
Restul elementelor, rn 1szti, n 1u, formează o pn
1q
mulţime. Pentru
fiecare alegere a elementului i, perechea lui n 1 ı̂n clasa partiţiei, numărul
partiţiilor complementarei sunt Bellpn
1q. Numărul modalităţilor de a
alege pe i din mulţimea rns este n1 . Deci ı̂n total pentru 
situaţia ı̂n care
n 1 face parte dintr-o clasă de două elemente avem 1 Bellpn
1q partiţii
n

ale mulţimii rn 1s.

ı̂ntr-o clasă de trei elemente. Fie acea clasă ti, j, n 1u, unde i, j P rns.
Restul elementelor, rn 1szti, j, n 1u, formează o pn
2q
mulţime. Pen-
tru fiecare alegere a elementelor i, j ce formează alături de n 1 o clasă,
 COMBINATORICĂ ŞI GRAFURI 27

numărul partiţiilor complementarei sunt Bellpn
2q. Numărul  modalităţilor

de a alege pe i, j din mulţimea rns (ti, j u € rns) este 2 . Deci ı̂n total pen-
n

tru situaţia ı̂n care n 1 face parte dintr-o clasă de trei elemente avem
n
Bellpn
2q partiţii ale mulţimii rn 1s.

2
similar, pentru situaţia ı̂n care n 1 face parte dintr-o clasă de k elemente
avem nk Bellpn
k q partiţii ale mulţimii rn 1s.
ı̂n partiţia cu o singură
 clasă, dată de nmulţimea
 ı̂nsăşi, avem acestă partiţie,
numărul fiind 1  n Bellpn
nq  n Bellp0q.
n

Am demonstrat astfel egalitatea (6), deci propoziţia.

l
Partiţii ale unui număr natural
Definiţia 65. Fie n P N . Numim partiţie a lui n, un şir de numere naturale
λ1 ¥ λ2 ¥ . . . λk ¥ 1 astfel ı̂ncât λ1 λn . . . λk  n. Numim λ1 , λ2 , . . ., λk
părţile partiţiei λ.
°
Notăm o partiţie cu λ $ n, ı̂nţelegând λ  pλ1 ¥ λ2 ¥ . . . λk ¥ 1q şi kj1 λj  n.
Notăm cu P arpnq mulţimea partiţiilor lui n, cu P arpn; k q mulţimea partiţiilor
lui n cu k părţi şi cu P arpn; ¤ k q, mulţimea partiţiilor lui n cu cel mult k părţi.
Mai notăm ppnq  |P pnq|, ppn; k q  |P pn; k q|, ppn; ¤ k q  |P pn; ¤ k q|.
Exemplul 66. Fie n  4 ı̂n P p4q avem partiţiile: 4; 3,1; 2,2; 2,1,1; 1,1,1,1;
ı̂n P p4; 2q 3,1; 2,2 ; iar ı̂n P p4; ¤ 2q avem partiţiile 4; 3,1; 2,2.
Putem demonstra o primă egalitate
Propoziţia 67. ppn; k q  ppn
k; ¤ k q  ppn
k; 1q ppn
k; 2q . . . ppn
k; k q
bijecţie
Demonstraţie: Avem P arpn; k q Ø P arpn; ¤ k q.

Fie λ $ n, λ  pλ1 ¥ λ2 ¥ . . . ¥ λk q şi definim alpicaţia Ψ : P arpn; k q ÝÑ

P arpn
k; ¤ k q, Ψpλq  pλ1
1 ¥ λ2
1 ¥ . . . ¥ λk
1q.
În Ψpλq vom ignora toate elementele care sunt nule. Este clar că Ψ este o bijecţie.
l
Avem următoarea relaţie de recurenţă.
Propoziţia 68. ppn; k q  ppn
1; k
1q ppn
k; k q
Demonstraţie: P pn, k q se scrie ca reuniune disjunctă de două submulţimi S1 şi S2 .
S1 € P pn, kq, S1  tλ $ n|λk  1u. Avem n  λ1 . . . λk
1 1 ô n
1 
λ1 . . . λk
1 . Deci aceste partiţii corespund partiţiilor lui n
1 ı̂n k
1
părţi. Avem aşadar |S1 |  ppn
1; k
1q.
 28 C.R. POPESCU

S2 € P pn, kq, S2  tλ $ n|λk ¥ 2u Avem n  λ1 . . . λk
1 λk ô n
k 

pλ1
1q . . . pλk
1
1q pλk
1q (scădem k din fiecare membru). Avem
λk ¥ 2, deci λk
1 ¥ 1, şi deci orice partiţie din S2 a lui n corespunde unic
unei partiţii cu k termeni a lui n
k. Deci |S2 |  ppn
k; k q.
Astfel ppn; k q  |S1 | |S2 |  ppn
1; k
1q ppn
k; k q.
l
Se pot demonstra multe identităţi ı̂ntre submulţimi ale lui P pnq. De exemplu
ppn; k q este egal cu numărul partiţiilor lui n cu cea mai mare parte λ1  k.
Astfel fie λ $ n, λ P P pn; k q. Conjugata partiţiei λ este λ  pλ1 ¥ . . . λi ¥ . . .q,
unde λi este numărul termenilor din λ care sunt mai mari sau egali cu i.
Exemplul 69. Pentru λ $ 13; λ  4, 3, 3, 2, 1 partiţia conjugată este λ  5, 4, 3, 1.
Foarte folositoare ı̂n multe dintre identităţile ce se pot demonstra pentru partiţiile
lui rns sunt diagramele Ferrers sau Young. O astfel de diagramă Young este un
tablou cu n pătrăţele câte λi pe fiecare linie i.
Pentru partiţia λ  4, 3, 3, 2, 1 din exemplul anterior diagrama va arăta ca ı̂n
următoarea figură.

λ1 4 λ1 5
λ2  3 λ1  4
λ λ3  3 λ λ1  3
λ4  2 λ1  1
λ5  1

Diagrama Young asociată partiţiei conjugate λ  5, 4, 3, 1 se obţine reflectând

diagrama asociată partiţiei λ ı̂n a doua diagonală a axelor de coordonate y 
x.
Vedem că numărul părţilor lui λ este egal cu λ1 , cea mai mare parte a lui λ.
Este clar că fiecărei partiţii ı̂i corespunde unic o diagramă iar reflecţia ı̂n a doua
bisectoare a axelor este o bijecţie. Astfel este foarte uşor de văzut că avem nu
numai o bijecţie ci chiar o involuţie pe mulţimea partiţiilor numărului n, anume
λ Ø λ .
Folosind această involuţie este clar că şi numărul părţilor lui λ este egal cu cea
mai mare parte λ1 , a partiţiei λ .
Punem ı̂ntr-o propozitie ceea ce de fapt am demonstrat mai sus.
Propoziţia 70. Numărul partiţiilor lui n cu k părţi este egal cu numărul partiţiilor
lui n cu cea mai mare parte k.
 COMBINATORICĂ ŞI GRAFURI 29

Propoziţia 71. Numărul partiţiilor lui n ı̂n părţi inegale şi impare este egal cu
numărul partiţiilor lui n ce coincid cu conjugatele lor.
Demonstraţie: Fie λ : λ1 ¡ . . . ¡ λk ¥ 1. Pentru fiecare 1 ¤ j ¤ k avem
λj  2pj 1 cu pj distincte. Considerăm diagrama Young a pariţiei λ care pe linia
j are 2pj 1 căsuţe. Construim o altă diagramă aranjând aceste 2pj 1 căsuţe
ı̂ntr-un echer cu colţul ı̂n stânga sus. Pe linie avem pj 1 căsuţe iar pe prima
coloană restul de pj căsuţe.

µ $ 10; µ  µ
µ  4, 3, 2, 1
λ $ 10; λ  7, 3

Echerul obţinut din linia j 1 ı̂l punem ı̂n interiorul echerului construit din linia
j, cu colţul din stânga sus lipit de echerul anterior.
În exemplul din figură pentru λ $ 10; λ  7, 3, partiţie a lui 10, prima linie a
partiţiei λ o distribuim ı̂n primul echer de 7 căsuţe, iar al doilea echer ı̂n al doilea
echer de 3 căsuţe. Lipim echerele.
Trebuie să vedem că avem o diagramă Young. Avem λj ¡ λj 1 , adică 2pj 1 ¡
2pj 1 1 ô pj ¡ pj 1 ô pj ¥ pj 1 1 ô pj 1 ¥ pj 1 2. Această inegalitate ne
asigură că ceea ce am construit este de fapt o diagramă Young, adică numărul de
căsuţe de pe o linie de index mai mare nu depăşeşte numărul de căsuţe de pe linia
de index mai mic.
Din construţie această diagramă Young este simetrică faţă de a două bisectoare
a axelor. Această diagramă corespunde unei partiţii µ. Simetrica acestei diagrame,
adică aceeaşi diagramă, corespunde partiţiei conjugate, µ .
Deci λ corespunde partiţiei µ  µ .
Fiecare diagramă care coincide cu simetrica ei poate fi construită prin echere
lipite unul ı̂n iteriorul celuilalt. Numărul de căsuţe ale unui echer este impar.
Avem pj 1 căsuţe pe prima linie şi ı̂ncă pj linii cu câte o căsuţă, de la linia 2 la
linia pj 1, deci ı̂n total 2pj 1 căsuţe. Numărul de căsuţe al unui echer ”exterior”
este cu cel puţin 2 mai mare decât numărul de căsuţe al unui echer ”interior”,
datorită faptului că echerele lipite dau o diagramă Young.
Reciproc, unei diagrame simetrice faţă de a doua bisectoare a axelor, deci con-
truită din echere, ı̂i asociem o diagramă cu părţi impare distincte. Primul echer
cu 2p1 1 căsuşte ı̂l desfacem, punându-l ı̂ntr-o linie. Al doilea echer care are
30 C.R. POPESCU

2p2 1   2p1 1, căsuţe ı̂l punem pe a doua linie şi continuăm. Diagrama Young
obţinută are pe fiecare linie un număr impar de căsuţe cu 2pj 1 ¡ 2pj 1 1 pentru
1 ¤ j ¤ numărul de echere, deci numărul de linii al diagramei obţinute este egal
cu numărul de echere al diagramei simetrice de la care am plecat.
Am ı̂ncheiat demonstraţia ı̂ntrucât avem bijecţii ı̂ntre partiţii ale lui n ı̂n părţi
impare distincte şi diagrame Young cu linii ce au aceeaşi proprietate pe de o parte,
dar şi ı̂ntre partiţii ale lui n egale cu conjugatele lor şi diagrame Young simetrice.

l
Propoziţia 72. Numărul partiţiilor lui n ı̂n părţi impare este egal cu numărul
partiţiilor lui n ı̂n părţi distincte.

Demonstraţie: Folosim faptul că orice număr n P N se scrie ı̂n mod unic n 
2h p2s 1q.
Fie λ $ n, λ  p2k1 1q ¥ p2k2 1q ¥ . . . p2kr 1q ¥ 1. Între părţile lui
λ putem avea termeni egali. Dacă avem p termeni egali atunci pe p ı̂l scriem ı̂n
mod unic ca sumă de puteri ale lui 2. Să spunem că p2kj 1q apare de p ori,
atunci suma acestor părţi este p2kj 1qp  p2kj 1qp2i1 2i2 . . . 2 1q 
p2kj 1q2i1 p2kj 1q2i1 . . . p2kj 1q2 p2kj 1q. Acestea sunt părţile noii
partiţii µ. Întrucât fiecare număr natural se scrie unic ca produsul dintre un impar
şi o putere a lui 2 atunci aceste numere sunt distincte.
Reciproc dacă avem o partiţie µ cu părţi distincte, fiecare parte distinctă se
scrie unic ca produsul dintre un impar şi o putere a lui 2, să spunem p2k 1q2i
pe care o vom scrie ca sumă de 2i părţi, toate egale cu p2k 1q. Mai precis
p2k 1q2i  p2k 1q p2k 1q . . . p2k 1q, numărul de termeni fiind 2i.
Reodonăm imparele apărute descrescător şi astfel obţinem o partiţie λ cu părţi
impare.
Este clar că cele două operaţii sunt inverse una alteia.

l
Exemplul 73. Să vedem pe un exemplu demonstraţia propoziţiei anterioare. Fie
λ $ 39, λ  7, 5, 5, 5, 3, 3, 3, 3, 3, 1, 1. Cei trei 5, ı̂i adunăm. La fel cei cinci 3, şi de
asemeni cei doi 1. 5 5 5  5  3  5 p2 1q  5  2 5  10 5; 3 3 3 3 3 
3  5  3p22 1q  3  22 3  1  12 3; 1 1  1  2  2; iar 7  7.
Avem după aranjarea părţilor nou obţinute µ $ 39, µ  12, 10, 7, 5, 3, 2. Vedem
am obţinut o partiţie cu părţi distincte.
Reciproc dată µ $ 39, ca mai sus, avem 12  3  22  3 3 3 3, 10  5  2  5 5,
7  7  20 , 5  5  20 , 3  3  20 , 2  1  2  1 1. Scriind fiecare dintre aceste părţi
impare obţinem λ cu care am ı̂nceput.
 COMBINATORICĂ ŞI GRAFURI 31

Voi ı̂ncheia partea de partiţii cu o menţiune despre comportamentul asimtotic

al numărului ppnq. Mai ı̂ntâi câteva valori pentru ppnq, numărul tuturor partiţiilor
lui n.

n 0 1 2 3 4 5 6 7 8

ppnq 1 1 2 3 5 7 11 15 22
? b
Avem următoarea aproximare: logpppnqq  C n pentru n Ñ 8, unde C  π 23 .

Compuneri ale unui număr natural

Definiţia 74. O compunere a unui număr n P N este o ı̂mpărţire ordonată a lui n
ı̂n părţi.
Exemplul 75. Pentru 5 avem: 5; 4, 1; 1, 4; 3, 2; 2, 3; 3, 1, 1; 1, 3, 1; 1,
1, 3; 2, 1, 1, 1; 1, 2, 1, 1; 1, 1, 2, 1; 1, 1, 1, 2; 1, 1, 1, 1, 1. Toate aceste
compuneri sunt distincte. Compunerile ce au aceleaşi părţi diferă prin ordine.


n 1
Propoziţia 76. Numărul compunerilor lui n cu k părţi este
.
k 1

bijecţie
Demonstraţie: n  a1 a2 ... ak ÐÑ ta1, a1 a2 , . . . , a 1 a2 ... ak
1 u

Suma a1 a2 . . . ak
1 ¤ n
1, şi mulţimea din dreapta are k
1 elemente.

aplicaţia este injectivă: pentru sume cu părţi diferite, obţinem mulţimi
diferite. La fel pentru aceeaşi termeni ai sumei, dar aşezaţi ı̂n altă ordine
obţinem mulţimi diferite.
surjectivă: Fie tb1   b2, . . .   bk
1u € rn
1s. Considerăm compunerea lui
n, n  b1 pb2
b1 q . . . pbk
1
bk
2 q pn
bk
1 q. Are k părţi.
Deci compunerilor lui n cu k părţi este egal cu numărul k
1 submulţimilor mulţimii
rn
1s.
l
32 C.R. POPESCU

Curs 7
30 martie 2020
Voi introduce o generalizare a coeficienţilor binomiali, anume coeficienţii bino-
miali ai lui Gauss.
Fie q P C . Introducem pjqq  1 q q 2 . . . q j
1  qq

11 şi pnqq !  p1qq p2qq ...pnqq .
j

nqk  pnqq pn
1qq . . . pn
k 1qq .

Dacă q  1, pjq1 = j, pnq1 ! = n!, nk1  nk . ( Observăm că fracţia qq

11 nu este
j

definită pentru q  1, dar limqÑ1 qq

11  pjqq.

j
Mai mult pentru definiţia acestor
simboluri nu este necesară fracţia.)

Definiţia 77. Numim q
coeficienţii binomiali  pknq !  pkq p!npnq
!kq ! .
k
n q q
k q q q q
 
Observaţia 78. Pentru q  1, n
k 1
 n
k
.

Pentru a vedea unde intervin aceşti coeficienţi este necesar să reamintesc câteva
noţiuni despre corpuri finite. Considerăm Fq un corp finit cu q elemente ( există p
prim şi s P N a.ı̂. q  ps ) . Dacă p este prim atunci Zp este corp cu p elemente. În
anul ı̂ntâi vi s-a prezentat următorul rezutat. Fie krX s inelul polinoamelor ı̂ntr-o
nedeterminată cu coeficienţi ı̂n corpul comutativ k şi f pX q P krX s un polinom
ireductibil. Atunci krX s{pf q este corp. Considerând k  Zp , cu p prim obţinem
prin această metodă corpuri finite.
Exemplul 79 (Corp cu patru elemente). Fie f pX q  pX 2 X 1̂q P Z2 rX s.
f este ireductibil ( f p0̂q  f p1̂q  1̂  0̂) şi deci conform teoremei enunţate
mai sus Z2 rX s{pf q este corp. Are patru elemente, anume 0, 1, X, X 1̂. Deci
F4  Z2 rX s{pf q.
Considerăm Vn pq q spaţiul vectorial de dimensiune n, peste Fq un corp finit cu q
elemente. Vn pq q  Fnq  tpa1 , . . . , an q|aj P Fq u. |Vn pq q|  q n .

Propoziţia 80. Numărul k
subspaţiilor vectoriale ale spaţiului Vn pq q este n
k q
.
Demonstraţie: Notăm cu Gpn, k q numărul k
subspaţiilor vectoriale ale spaţiului
Vn pq q şi cu N pn, k q numărul k
uplurilor ordonate pv1 , v2 , . . . , vk q de vectori liniar
independenţi din Vn pq q. Reamintesc faptul că 0 nu face parte dintr-un sistem de
vectori liniar independenţi. Aflăm N pn, k q.
Primul vector v1 al unui astfel de k
uplu poate fi ales ı̂n q n
1 moduri (orice
element al lui Vn pq qzt0u). v2 poate fi ales ı̂n q n
q moduri (sunt q multipli ai
vectorului v1 ), apoi v3 poate fi ales ı̂n q n
q 2 moduri şi aşa mai departe vk poate
fi ales ı̂n q n
q k
1 moduri. Rezultă că N pn, k q  pq n
1qpq n
q q . . . pq n
q k
1 q.
Dar putem alege pv1 , v2 , . . . , vk q alegând mai ı̂ntâi un k
subspaţiu U al lui Vn pq q
şi apoi alegând k
uplul ı̂n acest subspaţiu U . Astfel alegem U € Vn pq q ı̂n Gpn, k q
 COMBINATORICĂ ŞI GRAFURI 33

moduri şi apoi alegem v1 P U . Acesta poate fi ales ı̂n q k
1 moduri, v2 poate fi
ales ı̂n q k
q moduri şi aşa mai departe, vk poate fi ales ı̂n q k
q k
1 moduri.
Deci
N pn, k q  Gpn, k qpq k
1qpq k
q q . . . pq k
q k
1 q ô

ô Gpn, kq  ppqqk

11qpqpqqk

qqqq .. .. .. ppqqk

qqk
1qq 

n n n k
1

 pq p
qk 1
qq1pqqqpqk

1 1
q .1.q..q. . qkp
q1pq
1
q 1q  pq p
qk 1
qp1qqpqk

1 1
q .1.q..p.q. pq
1
q 1q 
n n
1 k
1 n
k 1 n n
1 n
k 1

pqn
1qpqn
1
1q...pqn
k 1
1q 

pq
1qpq
1q...pq
1q nkq
pqk
1qpqk
1
1q...pq
1q  pkqq!  n
k
.
pq
1qpq
1q...pq
1q q

q  1 ( nu există corp cu 1 element).

l
 q
coeficienţi
Este clar că aceşti  binomiali, sau coeficienţi binomiali Gauss, sat-
isfac egalitatea k q  n
k q .
n n

Propoziţia 81. Coeficienţi binomiali Gauss satisfac relaţia de recurenţă de tip

Pascal.




n
1 n
1
n
k
 k
1
q k
k
.
q q q


Demonstraţie: Avem pnqq !  qq
1  pn
1qq!
n 1




n
1 n
1
k
1
q k
k
 pk
p1nq
!p1nq
q! kq qk
pn
1qq!
pkqq!pn
k
1qq! 
q q q q!

pn
1qq !rpkqq q k pn
kqq s pn
1qq!r qq

11 qk  q q

1
1 s pn
1qq! qq

11

k n k n

 pkqq!pn
kqq!  pkqq!pn
kqq!  pkq !pn
kq ! 

q q


pnqq !
 pkq !pn
kq !  nk .
q q q
l
Voi mai menţiona o proprietate pe care o au coeficienţii binomiali, şi respectiv
coeficienţii Gauss.
34 C.R. POPESCU

Coeficienţii binomiali formează matricea de schimbarea a bazei pentru C
spaţiul

vectorial al polinoamelor cu coeficienţi complecşi de grad cel mult n, din baza
tpx
1qk |0 ¤ k ¤ nu ı̂n baza ”canonică” txk |0 ¤ k ¤ nu.
Mai precis avem

Propoziţia 82. Pentru p@qn ¥ 0 avem xn  °nk0 n
k
px
1qk .
Demonstraţie: Facem inducţie.
Verificare: Cazul
 n  0 este trivial. Membrul stâng = M.S. = 1; Membrul
drept = M.D. = 00  1  1.  
Cazul n  1. M.S. = x; M.D. = 10  1 1
1
 px
1q  1 x
1  x. Avem deci
egalitate.
Demonstrăm pn
1q ÝÑ n
°  identatea Pascal °n  
n
1 n
1
M.D. = nk0 nk px
1qk  1 k 1 r k
1 k
spx
1qk
 
 °nk1 nk

11 px
1qk 1

°n

k 1
n
1
k
p x
1qk 
 px
1q °nk1 n
1
k
1
px
1qk
1 °nk0 n
1
px
1qk ı̂n ultima sumă am introdus
1  n
0 1 px
1q0 , schimbăm ı̂n prima sumă
k


indicele de sumare 0 ¤ j  k
1 ¤ n
1,
n
1
iar ı̂n a două sumă ţinem cont că n  0, avem
  
 x °nj
01 n
j 1 px
1qj
°nj
01 n
j 1 px
1qj °nk
01 n
k 1 px
1qk  x  xn
1  xn,
folosind ipoteza de inducţie ı̂n prima sumă şi reducând ultimele două sume.
l
Un rezultat similar are loc pentru coeficienţii binomiali Gauss. Pentru q P C
introducem polinoamele
 Gauss gk pxq  px
1qpx
q q . . . px
q k
1 q, g0 pxq  1.
Reamintesc că n0 q  1. Cu aceste notaţii avem generalizarea propoziţiei 82.

Propoziţia 83. Pentru p@qn ¥ 0 avem xn  °nk0 n
g
k q k
pxq.
Demonstraţie: Demonstraţia este similară cu cea a propoziţiei 82.
Verificare: Cazul n  0 identic cu cel de 1mai
 sus.
Cazul n  1. M.S. = x; M.D. = 0 q  1
1
1 q
 g1pxq  1 1  px
1q  x. Avem
deci egalitate.
Demonstrăm pn
1q ÝÑ n
°  q
identatea Pascal °n  
n
1
M.D. = nk0 nk q gk pxq  1 k1 r k
1 q q k n
1
k q k
s g p xq
 °nk1
 pxq °n k n
1

 q k q gk pxq.
n 1

g
k 1 q k
1 k 1

Avem gk pxq  gk
1 pxqpx
q k
1 q şi 1  q 0 n
1
0 q 0
g pxq. 1 scris ı̂n modul anterior
ı̂l introducem ı̂n a doua sumă şi M.D. devine
 COMBINATORICĂ ŞI GRAFURI 35
° 

1 g pxq
n n
1 q k
1 g pxq °  k n
1
° 
M.D. = x nk1 nk
1 q k
1 k 1 k
1 q k
1
n
k 0 q g p xq
k q k
Folosim ipoteza de  inducţie ı̂n prima sumă, schimbăm indicele de sumare ı̂n a doua
n
1
şi faptul că n q  0 ı̂n ultima şi avem
M.D. = x  xn
1

°n
1

n 1
q j gj pxq °n
1

n 1
q k gk p xq  xn .

j 0 j q k 0  k q

l
Funcţii generatoare
°  ° 
În cursul 4 am ı̂ntâlnit dezvoltarea binomială

p1 xqn  nk0 nk xk  k¥0 nk xk .
Ultima egalitate are loc pentru că nk  0 pentru n   k.
Avem o egalitate ı̂ntre o funcţie şi o serie formală, de fapt ı̂n acest caz un polinom.
Funcţia p1 xqn se numeşte funcţia generatoare a coeficienţilor binomiali.

° f : N ÝÑ C o funcţie de numărare. Asociem acestei funcţii seria

Definiţia 84. Fie
formală F pz q  n¥0 f pnqz n . Spunem că F pz q este funcţia generatoare a funcţiei
de numărare f .

Seriile formale le vom privi ca obiecte algebrice, ce pot fi adunate şi ı̂nmulţite.
Nu considerăm F ca o funcţie ı̂n sens uzual, deci nu vom considera ı̂n nici un fel
convergenţa acestor obiecte. Menţionăm z n pentru a specifica de fapt poziţia lui
f pnq.
Înainte de a vorbi despre operaţii cu serii formale voi mai prezenta ı̂ncă un
exemplu.

Exemplul 85. Reamintesc şirul numerelor Fibonacci f1  1, f2  1, fn  fn
1

fn
2 , n ¥ 3. Dorim să determinăm funcţia generatoare a acestui şir.
° ° °
Fie F pz q  ¥ fn z  z
n 1
n
z2 ¥ fn z  z
n 3
n
z2 ¥ pfn
1
n 3 fn
2 qz n 
° ° ° °
z z2 ¥ fn
1 z
n 3
n
¥ fn
2 z  z z z
n 3
n 2
¥ fn
1 z
n 3
n
1
z2 ¥ fn
2 z
n 3
n
2

° °
z z2 z ¥ fk z
k 2
k
z2 ¥ fj z
j 1
j
z z2 z  p F pz q
z q z 2  F pz q ô

ô F pzqp1
z
z2q  z z 2
z 2 ñ F pz q  1
zz
z2 . Această expresie este funcţia

generatoare a şirului numerelor Fibonacci.

Serii formale
°
Pentru o serie formală Apz q  n¥0 an z n , an P C, a0  Ap0q se numeşte termenul
liber, iar an este al n
lea coeficient. Mulţimea seriilor formale cu coeficienţi
complecşi se notează cu Crrz ss.
Voi reaminti ı̂n cele ce urmează operaţiile ce se pot face cu serii formale.
36 C.R. POPESCU
° °
Fie Apz q  n¥0 an z n şi B°pz q  n¥0 bnn z , suma acestora se face termen cu
n

termen, adică Apz q B pz q  n¥0 pan bn qz . Bineı̂nţeles elementul neutru pentru

adunarea seriilor este seria nulă.
Produsul acestora se numeşte convoluţie şi se defineşte:
¸ ¸
n
Apz qB pz q  p ak bn
k qz n
¥
n 0 k 0 
Convoluţia este comutativă şi elementul neutru este 1, adică seria ce are numai
termen liber, egal cu 1.
Cu aceste operaţii Crrz ss devine inel.
Este uşor de arătat că Apz q are invers ı̂n Crrz ss dacă şi numai dacă a0  0.
Compunerea este o altă operaţie. °
Astfel, pentru Apz q şi B pz q ca mai sus definim ApB pz qq  n¥0 an pB pz qqn . Este
bine definită dacă Apz q este polinom ( are un număr finit de termeni) sau b0  0.
Voi enumera câteva dintre seriile cele mai folosite.
°n¥0 zn  1
1 z
(Ca şi serie de puteri ştim că aceasta converge pentru |z |   1. Reamintesc
că nu ne interesează
° ı̂nsă domeniul de convergenţă.)
Avem p n¥0 z qp1
z q  1, de unde formula de mai sus.
n

°n¥0p
1qnzn  1 1 z
În prima identitate ı̂nlocuim pe z cu
z şi obţinem egalitatea de mai sus
°
¥ z  1
z2
n 0
2n 1

În prima identitate ı̂nlocuim pe z cu z 2 .


°n¥0 z n  p1 z qp , identitate cu care am ı̂nceput consideraţiile despre
p
n
funcţii generatoare.

°n¥0 p nn
1 zn  p1
1zq p

p°1 zqp şi p1 1zq  p1 zq
p sunt°inverse una alteia, deci trebuie să arătăm
p

că n 0 np z n este inversa seriei n 0 np z n .

¥
   p ¥
p° °
qp °
°n
q
qzn  °n¥0
z n
¥p 
p n p n p p p
° n¥0 
n
z n 0 n
z ¥ n 0 k 0 n n k 
n
¥
0 n
n 0 n z 1. 
Egalitatea a doua are loc datorită identităţii Vandermonde
  
p q
n
  °nk0 kp n
q k .
°  ° 
Avem p1 1zqp  p1 z q
p  n¥0
np z n şi p1
1zqp  n¥0
np p
z qn 
°  ° ° ° 
n¥0 p
1q z  n¥0 p
1qn p
n!pq z n  n¥0 p
1qn p
1n!q p z n  n¥0 p nn
1 z n .
n
p n
n n n

n

°n¥0 p n
n
zn  p1
z1q p 1
 COMBINATORICĂ ŞI GRAFURI 37

°n¥0 zn!  ez
n

°n¥1p
1qn
1 zn  logp1 zq
n

°n¥1p
1qn
1 zn 
logp1
zq.

n

O altă operaţie
° pe care o putem face cu°serii formale este ° derivarea. Anume
pentru Apz q  n¥0 an z n derivata A1 pz q  n¥1 nan z n
1  n¥0 pn 1qan 1 z n .
Derivarea comută cu suma şi satisface regula Leibnitz pentru produs. De aici
1
rezultă că A
1 pz q, inversa la multiplicare, are derivata pA
1 pz qq1  p Ap1zq q1 
AA2ppzzqq .
Pentru compunere avem regula lanţului rApB pz qqs1  A1 pB pz qq  B 1 pz q. Derivatele
exponenţialei şi funcţiei logaritmice sunt:
penq1  °n¥0pn 1q pn 11q! zn  °n¥0 n!1 zn  ez .
plogp1 zqq1  °n¥1p
1qn
1zn
1  °n¥0p
1qnzn  1 1 z .
Operaţia inversă derivării este, bineı̂nţeles integrarea.
» ¸ ¸
an z n  an
zn 1.
¥
n 0 ¥ n
n 0
1
° 
Exemplul 86. Să demonstrăm că  ?11
4z .
¥
n 0
2n
n
zn
Plecăm din membrul stâng ?11
4z  p1
4z1 q {  °n¥0 1
2

p4z qn 
n 1
1 2 n


¸ n p
21 qn p4zqn  ¸ pn
12 qpn
21
1q . . . pn
12
n 1q
p4zqn 
¥
n 0
n! ¥
n 0
n!

¸ p 2n2
1 qp 2n2
3 q . . . 12 p4zqn  ¸ 1

. . . p2n2
3q p2n2
1q 221 222 . . . 2pn2
1q 22n  n!1 p4zqn 
 n!
2
n!
¥
n 0 ¥
n 0



¸ p2nq! 4n z n 
¸ 2n n
z .
n¥0
2n 2n n!n! n 0 ¥ n
°  
Fie Apzq  ¥
2n n
n 0 n z , seria formală cu coeficientul puterii an  2nn .
Avem an
1 

2n 2
, deci an 2n 2n 1
 p
q
2an
1.

n2


an 1 , de unde nan 4nan 1


n 1
n 1
Comparând termenii corespunzători puterii z avem egalitatea
A1 pz q  4pzApz qq1
2Apz q  4Apz q 4zA1 pz q
2Apz q  4zA1 pz q 2Apz q ñ

A1 pz q
Apz q
 2
1
4z
.

Prima fracţie este egală cu plogpApz qq1 iar a doua este egală cu
12 plog p1
4z qq1 .
38 C.R. POPESCU

Avem deci
plogpApzqq1 
21 plog p1
4zqq1.
Integrând şi ţinând cont că ambele serii au termenul liber nul obţinem

logpApz qq 
log p1
4z q.
1
2
Dacă admitem faptul că p logpB pz qq  logpB pz qp q, atunci găsim funcţia
asociată seriei formale Apz q, anume, Apz q  p1
4z q
2  ?11
4z .
1

Q
serii formale Vom trece mai departe şi ° voi expune tipuri de serii formale.
Am ı̂ntâlnit mai sus serii formale Apz q  n¥0 an z n , sau mai general, seria
exponenţială. Putem vorbi despre serii exponenţiale ca fiind seriile formale de forma
°
n¥0 an n! . O generalizare este următoarea. Considerăm q1 , q2 , . . . P C un şir de
zn

numere complexe. Considerăm Qn  q1 q2 . . . qn , n ¥ 1, şi°convenim ca Q0  1.

Funcţiei de numărare f : N ÝÑ C ı̂i asociem seria F pz q  n¥0 f pnq Qz n pe care o
n

numim Q
serie. Cazurile ı̂ntâlnite până acum sunt

qn  1 pentru p@qn ¥ 1, atunci Qn  1 şi Q
seria este o serie obişnuită,
qn  n pentru p@qn ¥ 1, atunci°Qn  n! nşi Q
seria este
°
o serie exponenţială.
Considerăm două Q
serii Apz q  n¥0 an Qn şi B pz q  n¥0 bn Qz n şi convoluţia
z n

°
acestora C pz q  Apz qB pz q  n¥0 cn Qz n .
n

Egalând termenii de grad n avem

¸
n
ak bn
k ¸
n
cn
 ðñ cn  Qn
ak bn
k
Qn  Qk Qn
k
k 0 k 0
Qk Qn
k

Definiţia 87. Pentru q P C numim q
derivare operatorul liniar

∆ : Crrz ss ÝÑ Crrz ss definit prin ∆z 0  0 şi ∆z n  qn z n
1 .
Prin liniaritate, pentru o Q
serie Apz q ca mai sus avem
°
∆Apz q  n¥0 an ∆z Qn
n
 °n¥1 an qnQznn
1  °n¥1 an Qznn

11  °n¥0 an 1 Qznn
Deci ∆ translatează şirul de coeficienţi a0 , a1 , a2 , . . . ı̂n a1 , a2 , a3 , . . . .
Considerăm Q
serii ce satisfac următoarele proprietăţi

(7) ∆pApz qB pz qq  p∆Apz qqB pqz q Apz qp∆B pz qq pentru q P C fixat, şi

(8) ∆pApz qB pz qq  ∆pB pz qApz qq

 COMBINATORICĂ ŞI GRAFURI 39

Curs 8
6 aprilie 2020

Voi ı̂ncepe cu soluţia problemei de la sfârşitul cursului anterior.

Problemă
Considerăm z m z n  z m n  z n z m . Folosind proprietăţile q
derivării arătaţi că
qm q n q n  qm n  qn q m qm .
Scrieţi relaţia anterioară pentru m  1 şi deduceţi că qn  qq

11 .
n

Reciproc, verificaţi că şirul qn  qq

11 satisface identităţile pentru q
derivare

n

pentru p@qq P C.
Rezolvare
Aplicăm ∆ egalităţii z m z n  z m n  z n z m şi folosim definiţia q
derivării.
∆pz m z n q  ∆pz m n q  ∆pz n z m q ô pqm z m
1 qpq n z n q z m qn z n
1  qm n z m n
1 
pqnzn
1qpqmzmq znqmzm
1. Egalăm coeficienţii puterii zm n
1 şi obţinem
qm q n qn  qm n  qn q m qm . Pentru m  1 obţinem
qn 1  q n qn  qn q 1. Reamintesc că q1  1. Deci qn  qq

11 .
n

Se verifică imediat faptul că şirul q1  1, qn  qq

11 , n ¥ 2 ı̂ndeplineşte condiţiile

n

din definiţia q
derivării pentru orice q. Pentru q  1 luăm qn  q n
1 . . . q 1 

n.
În acest caz ∆pz n q  qq

11 z n
1  pqz qn
zn  zn
pqzqn . Folosind liniaritatea q

n

pq
1qz pq
1qz
derivării obţinem

Apz q
Apqz q
∆Apz q 
p1
qqz .
Avem trei cazuri de ”analiză”: pentru q  0, q  1, q P Czt0, 1u.
1. q  0. În acest ° caz qnn  1 pentru toţi n, deci Qn  1  q2 . . .  qn  1,
şi obţinem Apz q  n¥0 an z , iar 0-derivarea notată D0 este dată de formula
D0 Apz q  Apzq
z Ap0q .
Regula produsului ı̂n acest caz este
D0 pApz qB pz qq  pD0 Apz qqB p0q Apz qpD0 B pz qq.

2. q  1. În acest caz am menţionat mai sus că qn  qn
1 . . . q 1  n

iar Qn  ° 1  q2 .z. .  qn  1  . . .  °
n  n!. Seria Apz q este o serie exponenţială,
Apz q  n¥0 an n! . Dacă B pz q  n¥0 bn zn! este o altă serie exponenţială atunci
n n

° 
coeficientul termenului z n ı̂n convoluţia Apz qB pz q este nk0 nk a bn!
. Derivarea
k n k

(1-derivarea) este derivarea obişnuită. Notăm D1 cu D. Avem ∆pz n q  D1 pz n q 

Dpz n q  nz n
1 . În general, datorită liniarităţii, avem
°
°
DpApz qq  n¥1 an nzn!  n¥0 an 1 zn! .
n 1 n
40 C.R. POPESCU

3. q P Czt0, 1u (q netdeterminată). Seria ı̂n acest

± caz este de forma
° pqi
1q
Apz q  n¥0 an Qz n , unde Qn  1  q2 . . .  qn  ipq1
1qn .
n n

°
Convoluţia Apz qB pz q are coeficientul termenului z n este nk0 Qn
a b

Qk Qn
k k n k

°n °n °n 
ak bn
k  k0 pkqq ! ak bn
k
qn ...qn
k

k
nq n

k 0
1

k 0 a b .
k q k n k

q
derivata, notată cu Dq devine
qk ...q1

Apz q
Apqz q
Dq Apz q 
p1
qqz .
°
Exemplul 88. Considerăm seria Stirling Sk pz q  n¥0 Sn,k z n , S0 pz q  1. Deci
considerăm k ¥ 1. Pentru orice k ¥ 1, S0,k numărul partiţiilor mulţimii vide ı̂n k
clase este 0. Deci pentru k ¥ 1 seriile Sk pz q ı̂ncep cu gradul 1, şi deci Sk p0q  0
pentru k ¥ 1.
Am demonstrat combinatorial relaţia de recurenţă Sn,k  Sn
1,k
1 °kSn
1,k .
Folosind observaţiile anterioare avem D0 Sk pz q  Sk pzq
z Sk p0q  Skzpzq  n¥1 z n,k 
S zn

 °n¥1 Sn,k zn
1  °n¥1pSn
1,k
1 kSn
1,k qzn
1  °n¥1 Sn
1,k
1  zn
1

°
k n¥1 Sn
1,k  z n
1  Sk
1 pz q kSk pz q.

Deci S zpzq  Sk
1 pz q kSk pz q de unde rezultă Sk pz q  zS1

kzpzq . Iterând obţinem

k k 1

funcţia generatoare

zk
Sk pz q 
p1
zqp1
2zq . . . p1
kzq .
Sn,k este coeficientul puterii z n ı̂n seria Sk pz q. Egalând coeficienţii aceloraşi
puteri din cei doi membri obţinem că Sn,k  coeficientul puterii z n
k ai funcţiei
1
p1
zqp1
2zq...p1
kzq , deci
¸ ¸
Sn,k ° 1α1 2α2 . . . k αk  1a1
1 2a2
1 . . . k ak
1

°k 
αj n k

j 1 aj n

unde suma se face după toate compunerile cu k părţi ale numărului n.

Verificaţi cu această formulă diverse valori ale numerelor Stirling Sn,k din tabelul
pe care l-am dat ı̂n cursul 5. De exemplu verificaţi că S5,3  25.
°
Exemplul 89. Considerăm o serie exponenţială Apz q  n¥0 an zn! şi facem pro-
n

° °
dusul B pz q  n¥0 bn zn!  Apz qez . De aici bn  nk0 nk ak pentru p@qn. B pz q 
n

Apz qez dacă şi numai dacă Apz q  B pz qe
z . Identificând coeficienţii avem an 
°
k0 p
1q b pentru p@qn.
n n
k n
k k
 COMBINATORICĂ ŞI GRAFURI 41

Astfel obţinem formula de inversiune binomială




¸
n ¸
n
bn  n
k
ak ô an  p
1q
n k n
k
bk , p@qn.

k 0 
k 0

Principiul includerii-excluderii
Pentru două mulţimi finite A, B ştim că |A Y B |  |A| |B |
|A Y B |, unde |A|
reprezintă cardinalul mulţimii A.
Teorema 90 (Principiul includerii-excluderii). Fie A1 , A2 , . . . , Ap € X, submulţimi
ale mulţimii X. Atunci
¤
p ¸ £
| Ai |  p
1q|K | 1| Ai |.

i 1 K €rps P
i K

Demonstraţie: Reamintesc că rps  t1, 2, . . . , pu. K este deci o mulţime de indici.
Demonstrăm prin inducţie. Pentru p  2 este formula menţionată ı̂nainte de
enunţul teoremei.
Pentru K € rps avem K € rp
1s sau K  J Y tpu, unde J € rp
1s, iar
|K |  |J | 1.
Să rescriem membrul drept al egalităţii pe care dorim să o demonstrăm.
¸ £ ¸ £ ¸ £
p
1q|K | 1| Ai |  p
1q|K | 1| Ai | p
1q|K | 1| Ai | 
K €rps P
i K €rp
1s K P
i K  Ytpu,J €rp
1s
K J P
i K
¸ £ ¸ £
 p
1q|K | 1| Ai| p
1q|J | 1 1| Ai |
K €rp
1s iPK J €rp
1s iPJ Ytpu

În a doua sumă distingem cazurile J  φ, şi J  φ. Spărgând această a doua

sumă ı̂n două conform acestor două cazuri obţinem
¸ £ ¸ £
 p
1q|K | 1| Ai | |Ap|
p
1q|J | 1| Ai X Ap |.
K €rp
1s i KP  €rp
1s
φ J P
i J

Am scos un -1 ı̂n faţa ultimei sume. Aceasta este formula pe care dorim să o
demonstrăm.
Presupunem acum egalitatea adevărată pentru orice k ¤ p
1 şi o demonstrăm
pentru p.

¤
p p¤1


p¤1

p¤1
| Ai |  | Ai Y Ap |  | Ai | |Ap|
|p Ai q X Ap | 

i 1 i 1 
i 1 
i 1
42 C.R. POPESCU

¸ £

p¤1
 p
1q|J | 1
| Ai | |Ap|
| pAi X Apq| 
J €rp
1s P
i J 
i 1
¸ £ ¸ £
 p
1q|J | 1| Ai | |Ap|
p
1q|J | 1| pAi X Apq|.
J €rp
1s P
i J J €rp
1s P
i J

În a doua egalitate aplicăm formula pentru două mulţimi. În a treia egalitate
aplicăm formula pentru p
1 mulţimi.
Am ajuns la formula pe care doream să o demonstrăm. Bineı̂nţeles indicele de
sumare (ı̂n prima sumă) nu contează cu ce este notat, atât timp cât ia aceleaşi
valori.
l
Aplicaţie. Numărul funcţiilor surjective
Am demonstrat ı̂n cursul 5 că numărul funcţiilor surjective | SurjpX, Y q|  p!Sn,p ,
unde |X |  n şi |Y |  p, iar Sn,p este numărul Stirling de speţa a doua. Facem
acum altfel.
| SurjpX, Y q|  |F pX, Y q|
|tf : X ÝÑ Y | f nu este surjectivău|
f : X ÝÑ Y nu este surjectivă ô pDq cel puţin un yi P Y a.ı̂. yi R f pX q.
Notăm Ai  tf : X ÝÑ Y | yi R f pX qu  tf : X ÝÑ Y ztyi u | f funcţie u 
F pX, Y ztyi uq. Codomeniul are p
1 elemente, deci |Ai |  pp
1qn
Cu această notaţie tf : X ÝÑ Y | f nu este surjectivău  ”pi1 Ai
Conform principiului includerii-excluderii
| ”pi1 Ai|  °K €rpsp
1q|K | 1| “iPK Ai|  °pk1 °|K |k,K €rpsp
1qk 1
| “iPK Ai|.
Avem Ai X Aj  tf : X ÝÑ Y ztyi, yj u | f funcţie u ñ
£ £
Ai  tf : X ÝÑ Y ztyi | i P K u | f funcţie u, | Ai |  pp
|K |qn .
P
i K P
i K

Pentru fiecare 1 ¤ k ¤ p avem k k
submulţimi ı̂n rps.p
” °
Rezultă | pi1 Ai |  pk1 p
1qk 1 kp pp
k qn , deci

¤
p ¸
p
| SurjpX, Y q|  |F pX, Y q|
| Ai |  p n

p
1q k 1 p
k
pp
kqn 
i 1 
k 1




¸
p ¸
p
p n
p
1q k p
k
pp
k q  n
p
1q k p
k
pp
kqn

k 1 k 0
Am menţionat că
 COMBINATORICĂ ŞI GRAFURI 43

¸
p
p!Sn,p  | SurjpX, Y q|  p
1qk p
k
pp
kqn ñ

k 0

¸
p
Sn,p  p
1qk k!pp 1
kq! pp
kqn.

k 0
Să exemplificăm pentru Sn,2 . Am demonstrat ı̂n cursul 5 că Sn,2  2n
1
1.
Conform °formulei de mai sus
Sn,2  2k0 p
1qk k!p21
kq! p2
k qn  0!p21
0q! 2n
1!p21
1q! 1n 2!0!
1 n
0  12 2n
1 
2n
1
1.
Verificaţi folosind acesată formulă că S5,3  25.

Poseturi (Mulţimi parţial ordonate). Funcţia Möbius

Vom considera o mulţime X parţial ordonată cu relaţia de ordine notată ¤.
(Axiomele pe care această relaţie le ı̂ndeplineşte sunt
reflexivă x ¤ x,
antisimetrică x ¤ y şi y ¤ x ñ x  y,
tranzitivă x ¤ y, y ¤ z ñ x ¤ z.)
Putem presupune că are un minorant universal (se poate adăuga ı̂ntotdeauna),
notat 0 (0 ¤ x, p@qx P X).
Dacă pentru p@q x, y P X intervalul rx, y s  tu P X | x ¤ u şi u ¤ y u, mulţimea
elementelor cuprinse ı̂ntre x şi y, este finită atunci mulţimea parţial ordonată X se
numeşte mulţime ordonată local finită sau poset.
Exemplul 91. pN, ¤q, unde N sunt numerele ı̂ntregi nenegative iar ¤ este
relaţia de ordine uzuală. Minorantul universal este 0.
pZ , ¤q  pNzt0u, ¤q unde x ¤ y ô x|y. Minorantul universal este 1.
Dată X poset considerăm F mulţimea funcţiilor f : X X ÝÑ R cu proprietăţile
f px, xq  0, p@qx P X
f px, yq  0 pentru x ¦ y, sau x şi y sunt incomparabile relativ la relaţia de
ordine parţială.
Pe mulţimea F introducem un produs (convoluţia) notat  şi definit prin egalităţile:
pf  gqpx, yq  °x¤u¤y f px, uqgpu, yq dacă x ¤ y, ( suma este finită pentru
că |rx, y s|   8)
pf  gqpx, yq  0, dacă x ¦ y.
Propoziţia 92. pF , q este grup ı̂n raport cu operaţia .
Definiţia 93. pF , q se numeşte grupul funcţiilor aritmetice.
44 C.R. POPESCU

Demonstraţie: Pentru f, g P F , f  g P F ? pf  g qpx, xq  f px, xqg px, xq  0.

Singurul element u a.ı̂. x ¤ u ¤ x este x. pf  g qpx, y q  0 pentru x ¦ y din
definiţia convoluţiei. Deci f  g P F pentru ° f, g P F .
Asociativitate: ppf  g q  hqpx, z q  x¤y¤z pf  g qpx, y qhpy, z q 
° ¤ ¤ r °
¤ ¤
° °
f px, uqg pu, y qshpy, z q  x¤u¤z f px, uqr u¤y¤z g pu, y qhpy, z qs 
 °x¤u¤z f px, uqpg  hqpu, zq  pf  pg  hqqpx, zq.
x y z x u y

Pentru x ¦ z ambii membri ai egalităţii sunt nuli, deci avem pf  g q h  f pg  hq.
Elementul ° unitate: δ : X  X ÝÑ R, δ px, y q  1 dacă x  y, şi 0 dacă x  y.
pf  δqpx, yq  x¤u¤y f px, °
uqδ pu, y q  f px, y qδ py, y q  f px, y q.
Similar pδ  f qpx, y q  x¤u¤y δ px, uqf pu, y q  δ px, xqf px, y q  f px, y q.
Inversul: Pentru f P F există un invers la stânga, notat f
1 P F a.ı̂. f
1  f 
δ.
Fixăm x P X. Definim f
1 px, y q prin recurenţă:

$
&
1
p q pentru yx
° f x,x
f
1 px, y q 
1
p q x¤u y f

1
px, uqf pu, yq pentru x   y px ¤ y; x  yq
% f y,y
0 pentru x¦y
Pentru că X este local finită, rx, y s este finit, deci intervalul rx, y q  rx, y szty u
este finit. Fracţiile au sens pentru f P F .
Să demonstrăm că f
1 este este un invers la stânga pentru funcţia f .
pf
°1  f qpx, xq  f
1px, xqf px,°xq  1. Dacă x   y, pf
1  f qpx, yq 
 x¤u¤y f
1px, uqf pu, yq  x¤u y f
1px, uqf pu, yq f
1px, yqf py, yq  0.
Dacă x ¦ y, avem pf
1  f qpx, y q  0. Deci f
1  f  δ.
Se demonstrează uşor că f
1 este şi invers la dreapta pentru f .
l
Structura de grup pe muţimea F a funcţiilor aritmetice dă posibilitatea rezolvării
ecuaţiilor. Astfel, dacă avem o relaţie de tipul f  g  α ı̂nmulţind la dreapta cu
α
1 obţinem g  f  α
1 .
Notăm F : X ÝÑ R, F pxq  f p0, xq, unde f P F şi 0 "este minorantul universal
al mulţimii X. Oricărei funcţii α P F cu αpx, y q 
 0 pentru x  y ı̂i
0 pentru x ¦ y
corespunde inversa β faţă de produsul , inversă care are aceleaşi proprietăţi ca şi
α a.ı̂. ¸
F pxq  αpu, xqGpuq
¤¤
0 u x

implică
¸
Gpxq  β pu, xqF puq,
¤¤
0 u x
 COMBINATORICĂ ŞI GRAFURI 45

unde Gpxq  g p0, xq, cu g P F.

Dacă X este poset, funcţia Riemann, ζ
"
PF este definită
1 pentru x ¤ y
ζ px, y q 
0 pentru x ¦ y
Inversa funcţiei Riemann se numeşte funcţia Möbius µ : X
$
 X ÝÑ R.
& ° 1 pentru xy
µpx, y q 
x¤u y µpx, uq pentru x y
x¦y
%
0 pentru

Pentru aceste două funţii ζ şi µ avem

Teorema 94 (de inversiune a lui Möbius). Dacă X este poset şi F(x) şi G(x) sunt
funcţii definite pe X a.ı̂.
¸
F pxq  Gpuq, pentru orice x P X
¤¤
0 u x
atunci ¸
Gpxq  µpu, xqF puq
¤¤
0 u x

Voi prezenta calculul funcţiei Möbius pentru anumite poseturi X.

Unui poset X i se asociază un graf, numit diagrama Hasse. Vârfurile acestui graf
sunt elementele mulţimii X. Ducem o muchie ı̂ntre două vârfuri x şi y dacă x   y
şi nu există z P X a.ı̂. x   z   y. Spunem ı̂n acest caz că y acoperă x.
Exemplul 95. Considerăm X muţimea numerelor ı̂ntregi nenegative t0, 1, 2, 3, . . . u. X
este mulţime ordonată cu relaţia de ordine obişnuită. Este o mulţime local finită
pentru că pentru p@qx, y P X, 0 ¤ x   y , avem |rx, y s|  y
x 1   8. Pentru
oricare două elemente x ¤ y există un cel mai mare minorant notat mintx, y u, şi
cel mai mic majorant maxtx, y u.
Diagrama Hasse este foarte simplă ı̂n acest caz. Voi scrie sub fiecare ı̂ntreg
valoarea funcţiei µpk, nq.
0r 1r 2r 3r 4r . . . r . . k.
r 1 kr k r 1k r 2 r q q q q
µpk, nq 0 1 -1 0 0
$
'
' 0
pentru n k
nk
&
Pentru orice k ¤ n, µpk, nq 
1 pentru
'
'
1 pentru n  k 1
.
%
0 pentru n ¥ k 2
°
Considerăm o funcţie F pnq  0¤k¤n Gpk q. Folosind teorema 94 obţinem
Gpnq  F pnq
F pn
1q, pentru n ¥ 1 şi Gp0q  F p0q.
46 C.R. POPESCU

Exemplul 96. Fie X  t1, 2, 3, . . .u cu relaţia de ordine x ¤ y Ø x|y ( x divide

y). pX, ¤q este parţial ordonată, iar minorantul universal este 1, acesta divizând
orice număr.
Oricare două elemente x, y P X au un cel mai mare minorant, c.m.m.d.c. (cel
mai mare divizor comun) = px, y q şi un cel mai mic majorant c.m.m.m.c (cel mai
mic multiplu comun) = rx, y s.
Funcţia Möbius ı̂n acest caz este
$
'
' 1 pentru nd
µpd, nq 
&
p
1qk pentru n  p1 p2 . . . pk d, pi prime diferite
'
' 0 pentru d - n, sau dacă ı̂n scrierea lui n
%
există cel puţin două prime egale
°
Prin inversarea formulei F pnq  d|n Gpdq, folosind teorema 94, obţinem
°
Gpnq  d|n µpd, nqF pdq, ambele formule având loc pentru orice n P X.
 COMBINATORICĂ ŞI GRAFURI 47

Probleme
(1) Din B pz q  A1
pzzq ô Apz q  B pz qp1
z q determinaţi o formulă de inversiune
pentru coeficieţii an a seriei Apz q şi bn a seriei B pz q. (Vezi exemplul 89).
(2) Dacă F p0q  0, arătaţi că D0 F k pz q  F k
1 pz qpD0 F pz qq.
(3) Arătaţi că pDq z
zDq qF pz q  F pqz q pentru q
serii.
(4) Demonstraţi regula lanţului D0 F pz m q  pD0 F qpz m q  z m
1 , m ¥ 1.
(5) Determinaţi o formulă de inversiune din

Apz q
B pz q  ô Apzq  B pzqp1
zqm.
p1
zqm
Să se calculeze:
(6) H  Γ _ K1 atunci χpH; k q  kχpΓ; k
1q,
(7) χpCn ; k q  pk
1qn p
1qn pk
1q,
(8) χpCn _ K1 q,
(9) χpGn ; k q unde Gn este scara cu n trepte,
1r 2r 3r 4r . . n-1
. r nr
Gn
r r r
... rr r
n+1 2n-1 2n
(10) fără a calcula, să se arate că următoarele grafuri au acelaşi polinom cromatic.
r r

r r r r Γ1 r r r r Γ2
r r

(11) Câte submulţimi ale lui [10] conţin cel puţin un ı̂ntreg impar?
(12) Câte permutări σ : r6s ÝÑ r6s care satisfac σ p1q  2 sunt ?
(13) Aflaţi S6,3 . Listaţi câteva dintre partiţiile mulţimii [6] cu 3 clase.
(14) Sunt două femei şi patru bărbaţi. Fiecare femeie se căsătoreşte cu unul
dintre bărbaţi. În câte moduri se poate face acest lucru ?
(15) Zece persoane se ı̂mpart ı̂n cinci grupuri distincte de câte doi. În câte
moduri se poate face această ı̂mpărţire?
Numerele Fibonacci sunt definite prin: f1  1, f2  1, fn  fn
1
fn
2 , n ¥ 3.
Exprimaţi ı̂n funcţie de termenii şirului numerelor Fibonacci
(16) Numărul submulţimilor A € rns ce nu conţin doi ı̂ntregi consecutivi.
(17) Numărul compunerilor lui n ı̂n părţi mai mari ca 1.
(18) Numărul compunerilor lui n ı̂n părţi egale cu 1 şi 2.
(19) Numărul compunerilor lui n ı̂n părţi impare.
(20) Numărul şirurilor p1 , 2 , . . . , n q unde j P t0, 1u a.ı̂. 1 ¤ 2 ¥ 3 ¤ 4 ¥ . . .
48 C.R. POPESCU

(21) Fie k, n P N . Găsiţi o expresie simplă ı̂n funcţie de numerele Fibonacci

pentru numărul n
uplurilor pT1 , T2 , . . . , Tn q, unde submulţimile Ti „ rk s
au proprietatea T1 „ T2 … T3 „ T4 … . . ..

Soluţii probleme
(1) Din B pz q  A1
pzzq ô Apz q  B pz qp1
z q determinaţi o formulă de inversiune
pentru coeficieţii an a seriei Apz q şi bn a seriei B pz q.
° ° °
Soluţie: Apz q  n¥0 an z n şi B pz q  n¥0 bn z n . Reamintesc că 1
1 z  n
 z .
° ° °
Conform formulei produsului seriilor avem n¥0 bn z n  n¥0 p nk0 ak qz n .
n 0

°
Reciproc B pz qp1
z q  p ¥
n 0 bn z
n
qp1
zq  °n¥0 bnzn
z °n¥0 bnzn 
¸ ¸ ¸ ¸ ¸
 bn z n
bn z n 1
 b0 bn z n
bn
1 z n  b0 pbn
bn
1qzn
n 0 ¥ ¥
n 0 ¥
n 1 ¥
n 1 n 1 ¥
.
Formula de inversiune este: bn  °nk0 ak ô an  bn
bn
1, n ¥ 1, a0  b0.
Soluţiile pentru (2), (3), (4) nu le voi scrie. Această materie nu va intra pentru
examen.
(5) Am menţionat ı̂n cursul 7 că p1
1zqm  °n¥0 m n 1
z n . Folosim pentru seriile
n
Apz q şi B pz q notaţiile din problema (1).
°
¥
n 0 bn z  B pzq  Apzq  p1
1zq 
n
m




¸ ¸ m n
1 ¸ ¸
n
n
k
1
 p a z qp
n
n z q
n
p a m n
k
n
k
qz n
¥
n 0 ¥
n 0 ¥
n 0 k 0 
°m 
Reciproc p1
z qm  n 0 
m
n
p
1qnzn. Astfel, Apzq  B pzqp1
zqm ô


¸ ¸ ¸
n
ô  p bk p
1q
qz n
n n k m
n
k
an z
¥
n 0 ¥
n 0 k 0 
.
Am obţinut următoarea relaţie de reciprocitate:



¸ n
k
1 ¸
n n
 ô an  bk p
1q

m n k m
n
k n
k
bn ak

k 0 
k 0
. 
Pentru m  1 ı̂n a două egalitate, ı̂n membrul drept avem n
1 k . Pentru com-
binări nenule n
k P t0, 1u. Dacă n
k  0 termenul va fi bn cu semn +, iar pentru
 COMBINATORICĂ ŞI GRAFURI 49

n
k  1, termenul
°n este bn
1 cu semn -. Obţinem astfel formula din problema (1),
anume bn  k0 ak ô an  bn°
bn
1.
Pentru m  2 obţinem bn  nk0 ak pn
k 1q ô an  bn
2bn
1 bn
2 .
(6) H  Γ _ K1 atunci χpH; k q  kχpΓ; k
1q.
K1 fiind un vârf care este conectat cu toate celelalte din Γ, pentru fiecare colorare
a sa cu una din cele k culori avem, folosind cele k
1 culori rămase, avem pentru
Γ, χpΓ; k
1q culorări proprii. De aici rezultatul din enunţ.
(7) χpCn ; k q  pk
1qn p
1qn pk
1q.
Facem prin inducţie. C3  K3 , χpC3 ; k q  k pk
1qpk
2q. Membrul drept ı̂n
acest caz este pk
1q3 p
1q3 pk
1q  pk
1qrpk
1q2
1s. Cele două cantităţi
sunt egale.
Presupunem adevărat pentru n
1, demonstrăm pentru n. Folosim recurenţa
cromatică. Alegem orice muchie e P E pCn q, χpCn ; k q  χpCn ze; k q
χpCn  e; k q 
χpPn ; k q
χpCn
1 ; k q. Pn este arbore, iar pentru Cn
1 folosim ipoteza de inducţie.
Deci χpCn ; k q  χpPn ; k q
χpCn
1 ; k q  k pk
1qn
1
rpk
1qn
1 p
1qn
1 pk
1qs 
pk
1qn
1pk
1q p
1qnpk
1q  pk
1qn p
1qnpk
1q.
(8) Pentru χpCn _ K1 ; k q folosim (6) şi (7) şi obţinem χpCn _ K1 ; k q  kχpCn ; k

1q  k rpk
2qn p
1qn pk
2qs.
(9) Vom obţine o formulă de recurenţă pentru calculul χpGn ; k q. Voi lucra nu-
mai cu ultima ”pătrăţică” a scării, adică ultimele două trepte. Folosim recurenţa
cromatică. La fiecare pas tăiem şi contractăm o muchie.
Pentru primul pas am ales muchia e1 . Tăiem şi contractăm după aceasta.
Obţinem cele două grafuri de mai jos.
. . n-1
. r nr . . n-1
. r e2 nr . . n-1
. r e
3
e1 = - r n=2n =
... r r ... r r ... r
2n-1 2n 2n-1 2n 2n-1

Folosim din nou recurenţa cromatică pentru fiecare graf obţinut. Tăiem şi con-
tractăm după fiecare muchie aleasă şi scriem termenii ı̂n ordine cu semnele lor.
... r r ... r ... r ... r
= - - r + =
. . . r e4 r . . . r e5 r . . . r e6 ... r

În afară de tăiere şi contracţie după muchiile specificate, ultimul graf de pe
linia anterioară, cel cu muchie dublă, are polinomul cromatic egal cu polinomul
50 C.R. POPESCU

cromatic al grafului Gn
1 (la colorări proprii o muchie este acelaşi lucru ca o muchie
multiplă).
... r r ... r r ... r ... r
= - - + -
... r r ... r ... r r ... r

... r ... r ... r

- r + +
... r ... r ... r

Primul graf este Gn
1 la care se adaugă două vârfuri independente. Îl notăm cu
Gn
1 . Sunt trei grafuri Gn
1 cu un vârf independent, notat Gn
1 , şi două
copii de Gn
1 .
Deci χpGn ; k q  χpGn
1 ; k q
3χpGn
1 ; k q 2χpGn
1 ; k q  k 2 χpGn
1 ; k q

3kχpGn
1 ; k q 2χpGn
1 ; k q  pk 2
3k 2qχpGn
1 ; k q.
(10) Ambele grafuri Γ1 şi Γ2 sunt obţinute prin tăierea unei muchii din graful Γ
r

r r e1 re2 r Γ
r

Γ1  Γze1 şi Γ2  Γze2 . Făcând tăiere contracţie pentru fiecare muchie ı̂n parte
obţinem ı̂n afară de Γ1 şi Γ2 câte un graf cu două muchii duble. Fiecare din aceste
grafuri are polinomul cromatic egal cu al grafului de mai jos.
r

r r r G
r

Deci χpΓ; k q  χpΓze1 ; k q
χpG; k q  χpΓze2 ; k q
χpG; k q.

De aici χpΓ1 ; k q  χpΓ; k q χpG; k q  χpΓ2 ; k q.
(11) Câte submulţimi ale lui [10] conţin cel puţin un număr impar? Complemen-
tara este formată din toate submulţimile ce nu conţin impare, adică din submulţimi
ce conţin numai numere pare. Numerele pare din [10] sunt t2, 4, 6, 8, 10u. Numărul
submulţimilor ce conţin numai pare este 25 . Numărul căutat este 210
25 . ( 210 )
este numărul părţilor lui [10]).
(12) Calculăm din nou cardinalul complementarei. Permutările σ : r6s ÝÑ r6s
pentru care σ p1q  2 sunt ı̂n număr de 5!. Deci numărul cerut este 6!
5!.
 COMBINATORICĂ ŞI GRAFURI 51

(13) S6,3 ? Am formula de recurenţa Sn,k  Sn
1,k
1 kSn
1,k . Folosim

aceastărelaţie şi obţinem S6,3  S5,2 3S5,3 . Am demonostrat că Sn,2  2n
1
1,
deci S5,2  24
1  15. Am demonstrat ı̂n ultimul curs că S5,3  25. Altfel, folosim
din nou recurenţa.
S5,3  S4,2 3S4,3 , S4,3  S3,2 3S3,3  22
1 3  1  6. Deci S5,3  23
1 3  6 
7 18  25.
Obţinem S6,3  15 3  25  90.
Voi scrie trei partiţii cu 3 clase. [6] = t1u Y t2, 3u Y t4, 5, 6u  t1, 2u Y t3, 4u Y
t5, 6u  t1u Y t2u Y t3, 4, 5, 6u.
(14) Prima femeie ı̂şi poate alege oricare dintre cei 4 bărbaţi, deci are 4 alegeri.
Pentru oricare alegere făcută cea ce-a doua femeie are 3 alegeri. Deci ı̂n total se
pot face perechile ı̂n 4  3  42 12moduri.
(15) Nu contează ordinea ı̂n grup. O primă persoană ı̂şi alege perechea cu care
formează grupul de doi. Are 9 posibilităţi. După ce a ales perechea, o persoană din
cele opt ı̂şi alege perechea. Are 7 posibilităţi. După alegere una din cele 6 persoane
rămase ı̂şi alege perechea, are 5 posibilităţi. Şi aşa mai departe.
Deci ı̂n total sunt 9  7  5  3  1  945 de alegeri de cinci perechi de 2 persoane.
Menţionez şi aici pentru a la ı̂ndemâ nă şirul numerelor Fibonacci. f1  1, f2  1,
f3  2, f4  3, f5  5, . . . fn  fn
1 fn
2 , n ¥ 3.
(16) Fie A € rns. Vrem să numărăm acele A, a.ı̂. nu conţin doi ı̂ntregi consecu-
tivi. Notăm cu an acest număr, pentru fiecare n.
a1  2 . Submulţimile din[1], H şi [1] au proprietatea cerută.
a2  3. Din submulţimile lui [2] numai t1, 2u nu are proprietatea cerută.
a3  5. Submulţimile A € r3s cu proprietatea cerută sunt: H, t1u, t2u, t3u, t1, 3u.
Trebuie să demonstrăm că acest şir de numere satisface recurenţa Fibonacci.
Aplicăm principiul sumei. Considerăm submulţimile lui rns cu proprietatea cerută.
Unele conţin pe n, altele nu.
Cele care nu conţin pe n sunt cele din rn
1s care nu conţin doi ı̂ntregi
consecutivi. Toate acestea sunt ı̂n număr de an
1 .
Cele care conţin pe n, pot conţine şi alţi ı̂ntregi k, 1 ¤ k ¤ n
2. Deci
o astfel de submulţime A € rns, n P A este de forma A  A1 Y tnu cu
A1 € n
2 ce nu conţine doi ı̂ntregi consecutivi. Numărul acestora este
an
2 .
Cele două familii sunt disjuncte, deci an  an
1 an
2 . Astfel an  fn 2.

(17) Numărul compunerilor lui n ı̂n părţi mai mari ca 1.

Notăm acest număr cu bn . Voi menţiona compunerile cu acestă proprietate pen-
tru n ¤ 5.
2  2 ñ b2  1 ,
52 C.R. POPESCU

3  3 ñ b3  1,
4  4; 4  2 2 ñ b4  2,
5  5; 5  3 2, 5  2 3 ñ b5  3.
Să demonstrăm recurenţa Fibonacci. Mulţimea compunerilor n  α1 . . .
αk , αj ¥ 2, se ı̂mpart ı̂n două familii B1 compunerile cu prima parte α1 ¥ 3 şi B2
compunerile cu prima parte α1  2
B1: n  α1 . . . αk , α1 ¥ 3, αj ¥ 2 pentru j ¥ 2.
Obţinem n
1  pα1
1q . . . αk , cu toate aceste părţi ¥ 2. Deci
|B1|  bn
1.
B2 : n  2 α2 . . . αk , αj ¥ 2 pentru j ¥ 2. Obţinem n
2 
α2 . . . αk , αj ¥ 2. Deci B2  bn
2 .
Cele două familii sunt disjuncte, de unde bn  bn
1 bn
2 . Deci bn  fn
1.
(18) Numărul compunerilor lui n ı̂n părţi 1 şi 2.
Notăm acest număr cn .
1  1 ñ c1  1,
2  2; 2  1 1 ñ c2  2,
3  2 1; 3  1 2; 3  1 1 1 ñ c3  3.
Demonstrăm recurenţa Fibonacci. Aici este foarte clar. Mulţimea acestor com-
puneri se scrie ca reuniune disjunctă a mulţimilor C1 , compuneri cu prima parte 2
şi C2 , compuneri cu prima parte 2.
C1: n  1 α2 ... αk , αj P t1, 2u, j ¥ 2. Avem n
1  α2 ... αk ñ
|C1|  cn
1,
C2: n  2 α2 ... αk , αj P t1, 2u, j ¥ 2. Avem n
2  α2 ... αk ñ
|C2|  cn
2
Cele două familii sunt disjuncte, de unde cn  cn
1 cn
2 . Deci cn  fn 1.

(19) Numărul compunerilor lui n ı̂n părţi impare.

Notăm acest număr dn .
1  1 ñ d1  1,
2  1 1 ñ d2  1,
3  3; 3  1 1 1 ñ d3  2,
4  3 1; 4  1 3; 4  1 1 1 1 ñ d4  3.
Pentru recurenţa Fibonacci scriem mulţimea acestor compuneri ca reuniune dis-
junctă a familiilor D1 şi D2 . D1 reprezintă compunerile lui n cu părţi impare şi
prima parte α1  1 iar D2 sunt compunerile lui n cu părţi impare şi prima parte
α1 ¥ 3.
D1 : n  1 α2 . . . αk , αj impare j ¥ 2. Scădem 1 din ambii termeni şi
obţinem n
1  α2 . . . αk , αj impare, j ¥ 2. Deci |D1 |  dn
1 .
 COMBINATORICĂ ŞI GRAFURI 53

D2: n  α1 α2 . . . αk , αj impare j ¥ 1, α1 ¥ 3. Scădem 2 din ambii

membri şi obţinem n
2  pα1
2q α2 . . . αk , αj impare j ¥ 1, deci
|D2|  dn
2.
Cum cele două familii sunt disjuncte rezultă dn  dn
1 dn
2 . Avem dn  fn .
(20) Numărul şirurilor p1 , 2 , . . . , n q, j P t0, 1u. a.ı̂. 1 ¤ 2 ¥ 3 ¤ Notăm cu
gn acest număr.
Pentru n  1 avem şirurile 0 sau 1. Deci g1  2.
Pentru n  2 avem (0, 0); (0, 1); (1, 1). De aici g2  3.
Pentru n  3 avem (0, 0, 0); (0, 1, 0); (0, 1, 1); (1, 1, 0); (1, 1, 1) ñ g3  5.
Pentru n  4 avem (0, 0, 0, 0); (0, 0, 0, 1); (0, 1, 0, 0); (0, 1, 0, 1); (0, 1, 1, 1);
(1, 1, 0, 0); (1, 1, 0, 1); (1, 1, 1, 1) ñ g4  8.
Recurenţa Fibonacci. Demonstrăm recurenţa pentru n par şi n impar.
Scriem mulţimea acestor n
upluri ca reuniune disjunctă de mulţimile G1 şi G2 .
G1 mulţimea n
uplurilor pentru care n  0 iar G2 mulţimea n
uplurilor pentru
care n  1.
Distingem două cazuri. n par şi impar.

În cazul n  2k, p1 ¤ 2 ¥ . . . ¥ 2k
1 ¤ 2k q .

Considerăm elementele din G1 , deci 2k  0 ñ 2k
1  0. Dacă tăiem
din acest şir ultimele două zerouri obţinem elementele toate n
2 uplurile.
Deci ı̂n acest caz |G1 |  gn
2 .
Elementele din G2 se termină cu 2k  1, şi din forma inegalităţilor 2k
1
poate fi orice. Deci ı̂n acest caz G2 este format din toate n
1 uplurile la
care adăugăm 1 pe ultima poziţie. |G2 |  gn
1 .
Avem pentru n  2k, gn  gn
2 gn
1 .
Cazul n  2k 1. Un n
uplu este p1 ¤ 2 ¥ . . . ¥ 2k
1 ¤ 2k ¥ 2k 1 q
Elementele din G1 : 2k 1  0, deci 2k poate fi orice. Deci la un n
1
uplu putem să ataşăm 0 şi obţiem un n
uplu din G1 .
Elementele din G2 : 2k 1  1 ñ 2k  1. Dacă scotem această pereche
de 1 vom obţine un n
2 ulu. La un n
2 uplu putem adăuga o pereche
de 1 pe ultimele două poziţii şi obţinem un n
uplu din G2 .
Avem şi pentru n  2k 1, gn  gn
1 gn
2 .

Legătura cu şirul Fibonacci este gn  fn 2 .

(21) Este similară cu (20). Notăm cu tn pk q numărul acestor n upluri de submulţimi
din rk s. Pentru fiecare i P rk s se decide care Tj conţin i independent de un i1 P rk s.
Calculând tn p1q  gn din exerciţiul anterior. Relaţia este de acelaşi tip ca cea
anterioară. tn pk q  fnk 2 .
BIBLIOGRAFIE
54 C.R. POPESCU

(1) Aigner, Martin. A course in enumeration, Graduate Texts in Mathematics,

238. Springer, Berlin, 2007.
(2) Aigner, Martin; Ziegler. Günter M, Proofs from The Book, Fourth edition.
Springer-Verlag, Berlin, 2010.
(3) Stanley, Richard P. Enumerative combinatorics. Volume 1, Second edition.
Cambridge Studies in Advanced Mathematics, 49. Cambridge University
Press, Cambridge, 2012
(4) Tomescu, Ioan. Introducere ı̂n combinatorică, Editura Tehnică, Bucureţi,
1972
(5) West, Douglas, b. Introduction to graph theory, Second edition. Prentice
Hall, Upper Saddle River, 2001