IRAȚIONALITATE ȘI TRANSCENDENȚĂ

Mitul numãrului a cuprins, în Vechime, mai toate popoarele și a dãinuit îndelung.

În evoluåia lui, numãrul a cunoscut epoci de glorie sau de latențã, însã a continuat sã fie
permanent prezent în viața omului.Virtuțile lui explicã bogãția de tipuri apãrute și marea
diversitate a categoriilor inventate.
Numãrul suscitã interesul în ceea ce privește geneza,tipologia lui,frãmântãrile pecarele-a iscat,cât și
a impactultui asupra vieții cotidiene, a științei, tehnicii și chiar a artei.
Numãrul va fi martorul unor adevãrate drame generate de pasiunea celor care urmãreau
gãsirea soluțiilor corecte, de obsesii, de aventuri celebre ce se întind pe sute, chiar pe mii de
ani.
Astăzi matematica a descoperit o mulțime infinită de numere reale și clasificarea acestei
mulțimi.
Avem:Mulțimeaea numerelor reale notată cu
 Q-multimea de numere reale x  Q, x  k , a1a2 a3a4 a5 a6 ...an
R  Q  Q unde 
Q -multimea de numere irationale y  Q, y  k , a1a2 a3a4 a5 a6 ...an ......

Numerele iraționale sunt întotdeauna fracții zecimale cu un număr nesfârșit de zecimale,

neperiodice. În scris, zecimalele cele mai puțin semnificative se reprezintă simbolic cu 3
puncte "..."; de exemplu π = 3,1415926... , sau e = 2,7182818...

Mulțimea numerelor iraționale are două categorii de submulțimi:numere iraționale algebrice

și numere iraționale numite transcendente.
 A  Numere irational algebrice (Soluii ale unei ecuatii algebrice: an n  an-1 x n -1  ...  a2 x  a0  0)

  a sin x  b cos x  0; 
Q  
T  numere irational transcendente ( sunt solutii ale ecuatiilor transcendente:  lg 3 x  3lg x  1  0 
  5e3 x  7e x  8  0 
  

Câteva exemple de numere iraționale, de naturi total diferite între ele:

 Raportul de aur, notat cu litera grecească Φ (phi majuscul) sau cu φ (phi minuscul),
care se citesc „fi”, este aproximativ egal cu 1,618033 și poate fi întâlnit în cele mai
surprinzătoare împrejurări.
 rădăcina patrată a lui 2, notată 2 , cu valoarea aproximativă de 1,4142135.
 numărul π (pi), cu valoarea aproximativă de 3,141592653.
 numărul e, baza logaritmilor naturali, cu valoarea aproximativă 2,7182818.
 sin(1°) (sinusul unghiului de 1 grad).
 logaritmul zecimal al numărului 2.
 soluția ecuației algebrice x5 - 3x + 3 = 0. Această soluție este un număr real, irațional,
deci care nu se poate exprima ca raport de doi întregi, și care însă, altfel decât s-ar
putea crede, nu se poate exprima nici prin rădăcini (radicali), de nici un ordin.

Numerele iraționale pot fi transcendente, spre deosebire de numerele raționale care sunt
întotdeauna algebrice. Un număr este numit „algebric” dacă este soluția unei ecuații algebrice
cu coeficienți raționali, de genul x5-3x+3=0. Numărul irațional , de exemplu, este algebric, în
timp ce numerele e și π s-a demonstrat că sunt transcendente.

1
Un numar se numeste algebric daca este radacina a unui polinom cu coeficienti intregi iara un
x  Q
A
numar este transcedent daca nu e algebric. Mulțimea numerlor algebrice pot fi: z Q
Numere algebrice iraționale.

Numerele iraționale sunt întotdeauna fracții zecimale cu un număr nesfârșit de zecimale,

neperiodice. În scris, zecimalele cele mai puțin semnificative se reprezintă simbolic cu 3
puncte "..."; de exemplu π = 3,1415926... , sau e = 2,7182818... .
Dacă un număr oarecare are un număr infinit de zecimale, care se repetă însă periodic, atunci
el se poate exprima întotdeauna ca raportul a două numere întregi, iar numărul zecimal în
discuție este deci un număr rațional. Spre exemplificare, numărul 4,37295295295... , notat și
4,37(295), este egal cu 4 + 37/100 + 295/99.900 = 436.858/99.900.
Construirea numerelor iraţionale de forma
se poate face uşor cu rigla şi comp folosind:
Teorema lui Pitagora

 Teorema înălţimii
 Teorema catetei.

• a). Cu T. lui Pitagora

2  12  12 5  2 2  12

 2  1  5
2 2
3 2
6  12

 3 1  6
2 2
2 2
7  12
• Construirea numerelor iraţionale de forma , se poate face uşor cu rigla şi compasul
• T.Pitagora.

OA2  32  2 2  13

 
2
OA3  13  1  14

   5  55
2
OA5  2

 14 
30 2
OA4   42  30

 55   2  59
2
OA6  2

OA7   59   1  60
2

• Teodor din Cirene (sec.V,î.d.H.) dovedeşte şi incomensurabilitatea faţă de unitate a

numerelor:
• folosind metode geometrice. Teetet din Atena ( 414 – 368 )
• Face o clasificare a numerelor de forma:

2
 • 2, 5, 6, 7, 10, 11,......., 17,
• NU toate numerele iraţionale pot fi reprezentate cu ajutorul riglei şi compasului.
• Matematica în şcolile greceşti antice Pentru Greci, sunt considerate ca linii perfecte :
dreapta şi cercul; de aceea sunt acceptate ca instrumente matematice numai rigla şi
compasul dar şi acestea folosite numai cu restricţii, care azi se numesc „axiomele
riglei şi compasului”
• 1). Rigla – este folosită numai pentru unirea capetelor unui segment sau prelungirea
dincolo de capetele segmentului pe direcţia dreptei.
• 2). Compasul - este folosit pentru trasarea unui cerc cu centrul într-un punct O şi
rază dată R , ce implică cercul complect determinat de acestea şi se notează: .
Sau de trasare a arcelor din cercul determinat dintr-un punct extremitate al unui
segment.
• Pe axă reprezentarea unornumere iraționale,geometric tot teorema lui pitagora se
folosește.Exemple:

Numere transcendente iraționale

În matematică, un număr real sau complex este numit transcendent dacă nu poate fi soluție a
unei ecuații algebrice cu coeficienți raționali, sau, altfel spus, dacă nu este un număr algebric.
Numere transcendente celebre sunt π (pi) și eDatorită proprietății lor, numerele transcendente nu
pot fi „construite” folosind doar rigla și compasul. Cuadratura cercului este o problemă imposibil de
rezolvat doar cu rigla și compasul, exact datorită faptului că π este un număr transcendent.
În mod uzual, mulțimea numerelor transcendente se notează cu  .
Printnre cele mai faimoase numere transcendentale (sau presupus transcendentale) avem:

umărul pi: π≈3,14115⋯ ; numărul e: e≈2,718⋯; numărul φ = 1.6180339887...

 constanta Euler-Mascheroni: γ≈0,5772156649⋯;

 1
k

1 1 1
G  1     ....
1  2k  1
2
9 25 49
 constanta lui Catalan: (nu se ştie încă dacă este
transcendental, dar se presupune);
 constanta lui Chaitin's: probabilitatea ca un algoritm să se încheie (nici despre acesta
nu se ştie cu siguranţă dacă este transcendental)
 constanta lui Liouville: 0,110001000000000000000001000⋯

3
  numărul lui Chapernowne:
0,12345678910111213141516171819202122232425⋯ obţinut prin
juxtapunerea cifrelor numerelor naturale în ordinea lor;
 anumite valori ale funcției zeta a lui Riemann, cum ar fi ζ(3)
 1 1 1 1 
ln 2  lim     ...  
n  n  1 n2 n3 2n 
 
 constanta Gelfond-Schneider (numit uneori şi numărul lui Hilbert): 22√ (vezi şi
teorema Gelfond-Schneider); de asemenea multe valori ale funcțiilor hiperbolice sunt
transcendentale;

cos x
f  x 
Fig. 1. Graficul funcţiei x2  1 ;
e
 e ; (doar presupus transcendental);
i
constanta Thue-Morse: ≈0,01101001⋯; i ≈0,207879576⋯;

 constanta lui Feigenbaum: ≈4.6692016⋯

  cos x
  2 dx
 e  x  1 relaţie descoperită de Laplace în 1810

Numere transcendente celebre

Notația  pentru raportul dintre lungimea uni cerc și diametrul său,s-a încetățenit în
matematică datorită lui E.Euller,care a utilizato în tratatul său Intoducere infinitorum (1748).
În strînsă legătură cu identitatea numărului  este problema cuadraturii cercului construcția cu
rigla și compasula unui pătrat de arie egală cu aria unui cerc dat.Această problemă celebră
formulată de grecii antici și-a găsit rezolvarea în anul 1882, cînd F. Lindemann a dovsdit că
este transcendent ( adică nu-i un număr algebric). Grație acestui rezultat și faptului că
numerele ce pot fi construite cu rigla și compasul formează o parte a numerelor
algebrice,rezultă că este imposibilă p roblema cuadraturii cercului cu rigla și compas

4
Numărul e este uneori numit și numărul lui Euler după matematicianul elvețian Leonhard
Euler, sau constanta lui Napier în cinstea matematicianului scoțian John Napier, care a
introdus logaritmii (e nu trebuie confundat cu γ, constanta Euler-Mascheroni, și ea numită
uneori constanta lui Euler).

Deoarece e este un număr transcendent, și deci irațional, valoarea sa nu poate fi dată cu un

număr finit de zecimale (nici măcar cu perioadă). O valoare aproximativă, cu 20 de zecimale
exacte, este e≈2,71828 18284 59045 23536

Prima referință la această constantă a fost publicată în 1618 într-un tabel dintr-o anexă a unei
lucrări despre logaritmi, scrisă de John Napier Totuși, aici nu era referită constanta însăși, ci
doar o listă de logaritmi naturali calculați pe baza ei. Se presupune că acel tabel a fost alcătuit
de William Oughtred. "Descoperirea" constantei însăși îi este atribuită lui Jacob Bernoulli,
care a încercat să găsească valoarea următoarei expresii (care este de fapt chiar e) legată de
formula de calcul pentru dobânda compusă:
Prima utilizare cunoscută a constantei, notată cu b, a fost în corespondența dintre Gottfried
Leibniz și Christiaan Huygens în 1690 și 1691. Leonhard Euler a început să folosească litera
e în notația ei în 1727, iar prima utilizare a lui e într-o publicație a fost în Mechanica lui Euler
(1736). Deși în anii care au urmat unii cercetători au folosit litera c, e era mai des utilizat și în
cele din urmă a devenit notația consacrată.
Nu se cunosc exact motivele care au stat în spatele alegerii literei e, dar ar putea fi că este
prima literă a cuvântului exponențial. O altă posibilitate ar fi că Euler a folosit-o pentru că era
prima vocală după a, pe care el o folosea deja pentru un alt număr, dar motivul pentru care el
folosea vocale în notații este necunoscut. Nu este probabil ca Euler să fi ales e pentru că este
inițiala numelui său, deoarece el era un om modest care avea grijă să acorde credit muncii alto
n
n  1
 1 lim 1    
xn  1    n
Să se arăte că șirul  n  este convergent n  .

5
 a).Mărginirea.
Dezvoltăm membrul drept după formula binomului Newton.
æ 1 ön 1 1 1 1 1
an = çç1 + ÷
÷ = 1 + Cn1 + Cn2 2 + Cn3 3 + ..... + Cnk k + .... + Cnn n
è n÷
ø n n n n n
æ 1 ön n 1 n ( n - 1) 1 n ( n - 1) ( n - 2 ) 1 n ( n - 1 ) ( n - 2 ) ( n - 3 ) .....( n - k + 1 ) 1 1
an = çç1 + ÷
÷ = 1+ × + × 2+ × 3 + ..... + × k + .... + n
è n÷
ø 1 n 1×2 n 1 ×2 ×3 n 1×2 ×3.....k n n
æ 1 ön n ( n - 1) 1 n ( n - 1) ( n - 2 ) 1 n ( n - 1 ) ( n - 2 ) ( n - 3 ) .....( n - k + 1 ) 1 1
an = çç1 + ÷
÷ = 1{+ 1 + × 2+ × 3 + ..... + × k + .... + n > 2 Û
è n÷
ø 2
1 ×2 n 1 ×2 ×3 n 1×2 ×3.....k n n
Û an > 2
n n- 1 n- 2 n- 3 n- k + 1
n ( n - 1 ) ( n - 2 ) ( n - 3 ) .....( n - k + 1 ) 1 × × × ×..... × 1 æ 1 öæ 2 öæ 3 ö÷ æ k - 1 ö÷
× k = n n n n n = ×çç1 - ÷
÷ç ÷
֍
÷ç1 - n øè
÷ç1 - n ø÷
ç
÷×....... ×èç1 - n ø÷
÷
1 ×2 ×3.....k n k! k ! è n øè
æ 1 ön n ( n - 1) 1 n ( n - 1) ( n - 2 ) 1 n ( n - 1 ) ( n - 2 ) ( n - 3 ) .....( n - k + 1 ) 1 1
an = çç1 + ÷
÷ = 1{+ 1 + × 2+ × 3 + ..... + × k + .... + n ;
è n÷
ø 2
1×2 n 1×2 ×3 n 1×2 ×3.....k n n
k
avem: 0<1 - <1
n
Înlocuim parantezele cu numărul 1 si expresia 1×2 ×3 ×4 ×... ×k cu produsul 2 ×2 ×2 ×2 ×.... ×2 = 2 k
æ 1 ön 1 1 1 1 1
an = çç1 + ÷
÷ < 1 + 1 + + 2 + 3 .. + n = 1 + S = 1 + = 1+ 2 = 3 Û an < 3
è n÷
ø 2 2 4444444443
14444444442 2 2 1
1-
S 2
an > 2 üïï
ý Þ 2 < an < 3 sirul este mărginit.
an < 3 ïþï
æ 1ö
lim ç1 + ÷ ÷= e unde 2<e<3
u. n® ¥ ç
è n÷
ø

Transcendența numărului e a fost demonstrat de Charles Hermite in 1873.

Numerele Liouville formeaza o clasa de numere transcendente si poarta numele
matematicianului francez Joseph Liouville. Acesta a demonstrat pentru prima data existenta
numerelor transcendente in 1844, iar in 1850 a dat prima demonstratie a transcendentei unui
numar, si anume a constantei ce-i poarta numele

Prof. Buta N. Dumitru (pensionar)

Din Cîmpulung,Argeș

Bibliografie,
1. Mihu Cerchez, Pitagora, Editura Academiei, 1986
2.George Andonie , Varia Mathematica . Editura Albatros , Bucuresti , 1997 .
3.Anton Dumitru , Philosophia mirabilis. Ed. Enciclopedica Romana, Bucuresti, 1974.