Inversare locala

Definitie 1. Fie D si G multimi deschise si nevide din Rn . O functie f : D → G se

numeste difeomorfism (sau schimbare de coordomate) daca este bijectiva, de clasa C 1 si
inversa ei este de clasa C 1 .

Teorema 2. (de inversare locala) Fie D o multime deschisa din Rn , x0 ∈ D si f =

(f1 , f2 , . . . .fn ) : D → Rn o functie de clasa C 1 cu proprietatea ca df (x0 ) este o aplicatie
liniara inversabila (adica f are Jacobianul nenul in x0 ). Atunci exista o vecinatate deschisa
U a lui x0 , o vecinatate deschisa V a lui y0 = f (x0 ) astfel incat f |U este un difeomorfism
de la U la V .

Demonstratie. Sa consideram functia

F = (F1 , F2 , . . . , Fn ) : D × Rn → Rn , F (x, y) = f (x) − y

1
Observam ca pentru orice (x, y) ∈ D × Rn

∂Fi ∂fi ∂Fi

(x, y) = (x), (x, y) = −δij .
∂xj ∂xj ∂yj

Asadar

(1) Fi sunt de clasa C 1 ,

(2) Fi (x0 , y0 ) = 0, i = 1, 2, . . . , n
D(F1 ,...,Fn ) D(f1 ,...,fn )
(3) D(x1 ,...,xn )
(x0 , y0 ) = D(x1 ,...,xn )
(x0 ) 6= 0

Putem deci aplica Teorema functiilor implicite si obtinem o vecinatate deschisa V a lui
y0 , o vecinatate deschisa U a lui x0 astfel incat pentru orice punct y ∈ V exista un unic
punct x = ϕ(y) ∈ U astfel incat F (x, y) = 0, adica f (x) = y. De aici rezulta ca f este
bijectiva pe multimea U . In plus functia ϕ : V → U este de clasa C 1 si are proprietatea
ca
ϕ(y0 ) = x0 si F (ϕ(y), y) = 0 pentru orice y ∈ V, adica

f (ϕ(y)) = y pentru orice y ∈ V

Rezulta ca ϕ este inversa functiei f : U → V . Asadar inversa lui f : U → V este de clasa

C 1 si deci f este un difeomorfism intre U si V .
1
δii = 1, δij = 0 daca i 6= j

1
Corolar 3. Fie D o multime deschisa din Rn si f : D → Rn o functie de clasa C 1 astfel
incat matricea Jacobiana Jf (a) este inversabila pentru orice a ∈ D. Atunci f este o
aplicatie deschisa adica duce deschisi in deschisi.

Demonstratie. Fie G o multime deschisa din D si fie y0 ∈ f (G). Atunci exista x0 ∈ G

astfel incat f (x0 ) = y0 . Conform Teoremei de inversare locala aplicata pe multimea
G, exista U ⊂ G o vecinatate deschisa a lui x0 astfel incat f (U ) sa fie deschisa. Dar
y0 ∈ f (U ) ⊂ f (G), ceea ce spune ca f (G) este o vecinatate a lui y0 . Cum y0 a fost ales
arbitrar rezulta ca f (G) este deschisa.

Teorema 4. Fie f : D → G o aplicatie bijectiva de clasa C 1 intre doi deschisi din Rn .

Urmatoarele afirmatii sunt echivalente:

(i) f este difeomorfism

(ii) pentru orice a ∈ D diferentiala df (a) este inversabila.

(iii) Pentru orice punct a ∈ D matricea Jf (a) este nesingulara.

Intervale din Rn
Sa consideram dreptunghiul din R2 din figura. Interiorul sau este format din toate
punctele (x, y) ∈ R2 astfel incat a1 < x < b1 si a2 < x < b2 adica x ∈ (a1 , b1 ) si y ∈ (a2 , b2 ).
Dreptunghiul este produsul cartezian al intervalelor deschise (a1 , b1 ) si (a2 , b2 ). Pentru a
include, de asemenea, toate sau unele dintre laturi ar trebui sa inlocuim intervalele de-
schise cu cele inchise, inchis-deschise sau deschis-inchise. In mod similar, facand produsele
carteziene a trei intervale obtinem paralelipipede dreptunghice din R3 . Multimile de acest
fel vor fi numite intervale din Rn .

b2

a2

X
a1 b1

2
Definitie. Se numeste interval din Rn orice produs cartezian de intervale din R (inter-
valele pot fi deschise, inchise, inchis-deschise sau deschis-inchise). Multimea intervalelor
din Rn va fi notata cu C(Rn ). Daca

a = (a1 , a2 , . . . , an ), b = (b1 , b2 , . . . , bn )

cu ak ≤ bk , k = 1, 2, . . . , n atunci, intervalul inchis [a, b] ,intervalul deschis (a, b), intervalul

deschis-inchis (a, b], intervalul inchis-deschis [a, b) sunt prin definitie, multimile

[a, b] = {x : ak ≤ xk ≤ bk } = [a1 , b1 ] × · · · × [an , bn ];

(a, b) = {x : ak < xk < bk } = (a1 , b1 ) × · · · × (an , bn );
(a, b] = {x : ak < xk ≤ bk } = (a1 , b1 ] × · · · × (an , bn ];
[a, b) = {x : ak ≤ xk < bk } = [a1 , b1 ) × · · · × [an , bn ).

In toate cazurile a, b se numesc capetele intervalului. Numarul

v
u n
uX
kb − ak = t (ak − bk )2
k=1

reprezinta lungimea diagonalei intervalului, iar

Yn
(bk − ak ) = (b1 − a1 )(b2 − a2 ) · · · (bn − an )
k=1

se numeste volumul intervalului. Multimea

[a, b] \ (a, b)

este frontiera topologica a oricarui interval care are capetele a si b; aceasta consta din 2n
fete. Intervalele vor fi notate cu litare mari, de exemplu J = [a, b]; lungimea diagonalei
lui J o vom nota cu dJ si volumul lui J cu v(J) sau vol(J). Intervalul J se numeste
degenerat daca si numai daca exista k astfel incat ak = bk ; in acest caz vol(J) = 0. De
asemenea, multimea vida este considerata un interval cu vol(∅) = 0
Observatie. orice interval J din Rn poate fi scris ca reuniune disjuncta de 2n intervale
avand lungimea diagonalei 21 dJ.
Exercitiu 5. Aratati ca daca un interval J se scrie ca reuniunea disjuncta a doua intervale
A si B atunci vol(J) = vol(A) + vol(B).
Propozitie 6. Daca un interval J din Rn se scrie ca reuniune disjuncta de m intervale
A1 , A2 , . . . Am atunci
m
X
vol(J) = vol(Ai ).
i=1
Demonstratie Exercitiu!

3
Integrabilitate Riemann pentru functii de mai multe
variabile
Sa consideram un interval J din Rn . Se numeste descompunere a intervalului J o familie

P = {A1 , A2 , . . . Ap }

de intervale din Rn incluse in J astfel incat

p
[
J= Ai si Ai ∩ Aj = ∅, ∀i 6= j.
i=1

Numarul kPk = max{dA1 , . . . , dAn } se numeste norma descompunerii P. Daca

P = {A1 , A2 , . . . Ap }, Q = {B1 , B2 , . . . Bq }

sunt doua descompuneri ale intervalului J, spunem ca Q este mai fina decat P daca pentru
S
orice Bj ∈ Q exista Ai ∈ P astfel incat Bj ⊂ Ai . In acest caz Ai = Bj ⊂Ai Bj . Fie

P = {A1 , A2 , . . . Ap }

o descompunere a lui A si Rn si o functie f : J → R marginita.

mi = inf{f (x) : x ∈ Ai } Mi = sup{f (x) : x ∈ Ai }

Definim p
X
sP (f ) = mi vol(Ai ) suma Darboux inferioara
i=1

4
 p
X
SP (f ) = Mi vol(Ai ) suma Darboux superioara
i=1

Integrala inferioara si superioara a functiei f sunt prin definitie

Z Z
f = sup sP (f ), f = inf SP (f ).
P J P
J

Pentru integrala inferioara se mai foloseste si notatia

Figure 1: Sume Darboux

Z Z
f (x)dx sau f dx
J J

iar pentru integrala superioara se mai foloseste si notatia

Z Z
f (x)dx sau f dx.
J J

Spunem ca f este integrabila daca

Z Z
f= f
J J

In acest caz numarul Z Z Z

f (x)dx = f= f
J J J

se numeste integrala Riemann a functiei f pe J. Se folosesc si notatiile urmatoare

Z Z
f dx sau f (x1 , x2 , . . . , xn ) dx1 dx2 . . . dxn .
J J

5
Daca f este o functie de doua variabile, integrala (numita dubla) se noteaza
ZZ
f (x, y) dxdy
J

Daca f este o functie de trei variabile, integrala (numita tripla) se noteaza

ZZZ
f (x, y, z) dxdydz
J

Propozitie 7. Daca P si Q sunt doua descompuneri ale lui J astfel incat P este mai fina
decat Q, atunci
sQ (f ) ≤ sP (f ) ≤ SP (f ) ≤ SQ (f )

Demonstratie. Sa presupunem ca P = {A1 , A2 , . . . Ap }, si Q = {B1 , B2 , . . . Bq }. Fie

Ik = {j : Aj ⊂ Bk }. Atunci
[ X
Bk = Aj vol(Bk ) = vol(Aj )
j∈Ik j∈Ik

Fie
mk = inf{f (x) : x ∈ Bk } m0j = inf{f (x) : x ∈ Aj }
Observam ca daca j ∈ Ik atunci, mk ≤ m0j si prin urmare
q q q
X X X X X
sQ (f ) = mk vol(Bk ) = mk vol(Aj ) ≤ m0j vol(Aj )
k=1 k=1 j∈Ik k=1 j∈Ik
p
X
≤ m0j vol(Aj ) = sP (f )
j=1

Similar se demonstreaza ca
SP (f ) ≤ SQ (f )
iar inegalitatea
sP (f ) ≤ SP (f )
este evidenta.

Propozitie 8. Pentu orice descompuneri P si Q ale lui J, sP (f ) ≤ SQ (f ).

Demonstratie. Sa presupunem ca P = {A1 , A2 , . . . Ap }, si Q = {B1 , B2 , . . . Bq }. Fie

K = {(i, j) : Ai ∩ Bj 6= ∅} Sa consideram descompunerea

P ∨ Q = {Ai ∩ Bj : (i, j) ∈ K}

Atunci P ∨Q este o rafinare atat pentru P cat si pentru Q. Aplicand propozitia anterioara,
obtinem
sP (f ) ≤ sP∨Q (f ) ≤ SP∨Q (f ) ≤ SQ (f ).

6
 P Q

P ∨Q

Teorema 9. (Criteriul lui Darboux) O functie marginita f : J → R este integrabila

Riemann daca si numai daca pentru orice ε > 0 exista o descompunere P astfel incat

SP (f ) − sP (f ) < ε

Demonstratie. Fie ε > 0 si P o descompunere a lui J astfel incat

SP (f ) − sP (f ) < ε.

Deoarece Z Z
sP (f ) ≤ f≤ f ≤ SP (f )
J J

Atunci Z Z
f− f ≤ SP (f ) − sP (f ) < ε
J J
Cum ε a fost ales arbitrar, rezulta ca
Z Z
f= f
J J

si deci f este integrabila Riemann.

Reciproc, daca f este integrabila Riemann, atunci pentru orice ε > 0 exista doua
descompuneri P 0 si P 00 astfel incat
Z
ε
SP 0 (f ) < f (x)dx +
J 2
Z
ε
sP 00 (f ) > f (x)dx −
J 2

7
Fie P = P 0 ∨ P 00 . Aplicand Propozitia 8, obtinem

sP 00 (f ) ≤ sP (f ) ≤ SP (f ) ≤ SP 0 (f )

ai atunci
Z  Z 
ε ε
SP (f ) − sP (f ) ≤ SP 0 (f ) − sP 00 (f ) < f (x)dx + − f (x)dx − = ε.
J 2 J 2
Daca A ⊂ Rn , notam cu χA functia definita astfel

1 daca x ∈ A
χA (x) =
0 daca x ∈ /A

Propozitie 10. Fie P = {A1 , A2 , . . . , Ap } o descompunere a intervalului J si f =

Pp
i=1 ci χAi . Atunci f este integrabila si
Z p
X
f= ci vol(Ai )
J i=1

Demonstratie. Sa consideram o descompunere arbitara P 0 = {B1 , B2 , . . . , Bq } si K =

{(i, j) : Ai ∩ Bj 6= ∅} Consideram descompunerea

P ∨ P 0 = {Ai ∩ Bj : (i, j) ∈ K}.

Pentru (i, j) ∈ K avem f = ci pe Ai ∩ Bk si atunci

ci = inf{f (x) : x ∈ Ai ∩ Bk } = sup{f (x) : x ∈ Ai ∩ Bk }

Cum
[
Ai = (Ai ∩ Bk )
k
avem
X
vol(Ai ) = vol(Ai ∩ Bk )
k
Prin urmare,
XX X
sP 0 (f ) ≤ sP∨P 0 (f ) = ci vol(Ai ∩ Bk ) = ci vol(Ai ) = sP (f )
i k i

si deci Z
X
ci vol(Ai ) = sup sP (f ) = f
P J
i

Similar se arata Z
X
ci vol(Ai ) = f.
i J

8
Definitie 11. O functie de tipul celei din propozitia anterioara se numeste functie ele-
mentara sau etajata.

Propozitie 12. Daca f, g : J → R sunt integrabile Riemann si α este un numar real,

atunci functiile f + g, f g, αf sunt integrabile si
Z Z Z Z Z
(f + g) = f + g, αf = α f
J J J J J

Demonstratie. Exercitiu!

Exemplu 13. Fie f : J = [0, 1] × [0, 1] → R


1 daca x, y ∈ Q, 0 ≤ x, y ≤ 1
f (x, y) =
0 altfel

Daca P = {A1 , A2 , . . . , Ap } este o descompunere arbitrara,

p
X
sP (f ) = 0 · vol(Ai ) = 0
i=1
p
X
SP (f ) = 1 · vol(Ai ) = 1
i=1
Asadar, Z Z
f = 0 si f =1
J J

si deci f nu este intagrabila Riemann.

Remarca 14. La fel ca in cazul functiilor de o variabila reala, integrala Riemann mul-
tipla poate fi definita cu ajutorul sumelor Riemann. Fie J ∈ C(Rn ), f : J → R,
P = {A1 , A2 , . . . , Ap } o descompunere a lui J si ξ = {ξ1 , . . . , ξp } un sistem de puncte
astfel incat ξi ∈ Ai . Suma
n
X
σP (ξ, f ) = f (xi )vol(Ai )
i=1
se numeste suma Riemann asociata functiei f , descompunerei P si sistemului de puncte
ξ (numit sistem de puncte intermediare asociat lui P). Se poate arata ca daca f este
marginita atunci f este integrabila daca si numai daca exista un numar real I cu propri-
etatea ca pentru orice ε > 0 exista ηε > 0 astfel incat

|σP (f, ξ) − I| < ε

oricare ar fi descompunerea P cu kPk < ηε si oricare ar fi sistemul de puncte ξ asociat

lui P.

9
Exercitiu. Demonstrati ca functiile f, g : J = [0, 1] × [0, 2] → R, f (x, y) = x, g(x, y) =
x + y sunt integrabile Riemann si calculati
ZZ ZZ
f (x, y)dxdy, g(x, y)dxdy
J J

folosind sume Darboux. Verificati rezultatul folosind Teorema lui Fubini (din Cursul 11).

10