PERMUTĂRI

Gabriel Popa, Colegiul Naţional Iaşi

n
k
1. Pentru   Sn , notăm A   . Determinaţi permutarea  pentru care care suma A este
k 1   k 

minimă.

2. Se dau numerele reale strict pozitive a1  a2    an .

n
a) Pentru ce permutare   Sn suma S   ai a i  este maximă? Dar minimă?
i 1
n 2
b) Pentru ce permutare   Sn suma S   ai  a i 
i 1
  este maximă? Dar minimă?

n  1 
c) Pentru ce permutare   Sn produsul P    aip  q  , unde p, q sunt două numere naturale
i 1  a i  
 
nenule date, este maxim? Dar minim?

3. Stabiliţi câte permutări din S n au exact două inversiuni.

4. Se consideră permutările
1 2 3 4  19
20  1 2 3 4  19 20 
   şi    .
 a1 a2 a3 a4  a19 a20   a19 a20 a17 a18  a1 a2 
Dacă m    100 , demonstraţi că m    100 .

 n  n  1 
5. Arătaţi că, pentru orice t  1, 2,3, ,  , există permutări în S n având exact t inversiuni.
 2 

m  
6. Pentru n  2 , calculaţi suma A    1
 Sn
m   .

7. Fie n  , n  2 şi k  1, 2, , n . Demonstraţi că funcţia f : S n  Sn , f     k este surjectivă

dacă şi numai dacă k  1 .

8. Fie n  , n  3 şi permutarea   Sn cu  1  1 şi   2   2 . Arătaţi că numărul permutărilor

pare din S n care comută cu  este egal cu numărul permutărilor impare din S n care comută cu  .

n!
9. Fie H o submulţime a lui S n , n  2 , de cardinal mai mare decât . Demonstraţi că H conţine
2
măcar o pereche de permutări care nu comută.

10. Determinaţi mulţimea Z  S n     S n |    ,   Sn  (centrul lui S n ).

11. Demonstraţi că orice permutare din S n , n  2 , se poate scrie ca produs de transpoziţii de tipul
1, k  , unde k  1, 2,..., n .
12. Demonstraţi că orice permutare pară din S n , n  3 , se poate scrie ca produs de cicli de lungime 3.

13. a) Rezolvaţi, în S6 , ecuaţia x 2  e şi stabiliţi câte soluţii are.

b) Notăm cu an numărul soluţiilor ecuaţiei x 2  e în S n , n    . Demonstraţi că an 1  an  nan 1 ,
oricare ar fi numărul natural n  2 .

1 2 3 4 5 
14. Rezolvaţi în S5 ecuaţia x k   , unde     , iar k   este dat. Discuţie.


 2 3 1 5 4 

15. Demonstraţi că putem ordona permutările din S 4 aşa încât produsul tuturor, efectuat în acestă
ordine, să fie egal cu permutarea identică.

16. Demonstraţi că S30 nu conţine permutări de ordin 1001.

17. Fie   Sn , n  3 , o permutare impară. Demonstraţi că există permutări x  Sn , x   , astfel încât

x2   2 .

18. Fie n  , n  2 şi k  1, 2, , n . Notăm cu pk  n  numărul permutărilor din S n care au exact k
n
puncte fixe. Demonstraţi că  k  p  n   n! .
k 1
k

Bibliografie
1. Gh. Andrei, C. Caragea, Gh. Bordea – Algebră pentru concursuri şi olimpiade şcolare, Clasa a XI-
a, Constanţa, 1993

2. C. Năstăsescu, C. Niţă, M. Brandiburu, D. Joiţa – Exerciţii şi probleme de algebră, Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981

3. V. Pop, D. Heuberger – Matematică de excelenţă, Clasa a XI-a, Editura Paralela 45, Piteşti, 2014
 SOLUŢII
2
k   n 1  CBS  n 1   n 1 
2
 n n
k n
1
1.                   . Rezultă că valoarea
 k 1   k    k 1 k   k 1   k    k 1 k  k 1   k  k 1 k
1 1
minimă a lui A este 1   ...  şi se atinge când în inegalitatea Cauchy-Schwarz are loc
2 n
egalitatea, deci când   k   k , k , adică în cazul permutarii identice.

2. a) Dacă suma S este maximă, ea va fi cel puţin egală cu suma corespunzătoare permutării  ij , unde
i  j este o pereche arbitrară de indici. După reducerea termenilor, obţinem că ai a  i   a j a  j  

 
 ai a  j   a j a  i    ai  a j  a i   a  j   0 . Cele două paranteze au acelaşi semn şi vom deduce că
a  i   a  j  , i  j . În concluzie, suma S este maximă în cazul permutării identice. Analog se arată că
S este minimă în cazul permutării cu număr maxim de inversiuni.

3. Permutările cu exact două inversiuni au una dintre formele:

1  i i 1  j j 1  n   n  2  n  3 ;
1)   , în număr de
1  i  1 i  j 1 j  n 2
1  i i 1 i  2  n 
2)  , în număr de n  2 ;
1  i  1 i  2 i  n 
1  i i 1 i  2  n 
3)  , în număr de n  2 .
1  i  2 i i  1  n 

În total, există
 n  2  n  1 permutări din S cu exact două inversiuni.
n
2

4. Fie  i, j  inversiune a lui  , prin urmare ai  a j ; analizăm dacă  i, j  este sau nu inversiune a lui
 . Avem situaţiile:
1) i par, j par – în  , perechea  i, j  nu mai este inversiune.
2) i par, j impar – în  , perechea  i, j  nu mai este inversiune.
3) i impar, j impar – în  , perechea  i, j  nu mai este inversiune.
4) i impar, j par – dacă j  i  1 , perechea  i, j  nu mai este inversiune în  ; dacă j  i  1 , perechea
 i, j 
rămâne inversiune în  şi asemenea perechi sunt cel mult 10, deoarece i ia, cel mult, valorile 1,
3, 5, …, 19.
În concluzie, dintre cele 100 de inversiuni ale lui  , cel mult 10 se transmit ca inversiuni în  , în timp
ce celelalte 90 nu vor fi inversiuni în  . Numărul inversiunilor lui  va fi, deci, cel mult egal cu
C202  90  100 .

1 2 3  n n  n  1
5. Permutarea   are Cn2  inversiuni. Vom demonstra că, dată o
 n n 1 n  2  1  2
permutare   Sn având t inversiuni, există şi o permutare   S n având t  1 inversiuni. Pentru  ,
există un indice maxim j 1, n  1 astfel încât  j , j  1 este inversiune. Alegem permutarea  ca fiind
  1 2  j j 1  n 
   ; ea are toate inversiunile lui  , în afară de
  1   2     j  1   j     n  
 j , j  1 , deci are t  1 inversiuni.
m   m   m   m   1
6. A    1 m      1 m      1 m      1  m    1
 Sn  Sn  Sn  S n
 1   2   1   2   1  2   1  2 
m   1 m  
   1
 Sn
   1
 Sn
. Dacă n  4 , pentru orice permutare pară cu  1    2  , există
 1  2   1   2

o permutare impară cu aceeaşi condiţie  1    2  , aşadar A  0 . Se verifică direct că, pentru
n  2, 3 , avem A  1 .

7. Când k  1 , f este funcţia identică, deci este bijectivă. Când k  2 , considerăm c ciclu de lungime k
şi avem că f  c   c k  e  f  e  , aşadar f nu este injectivă, deci nici surjectivă.

8. Fie H mulţimea permutărilor din S n care comută cu  . Evident, transpoziţia 1, 2  aparţine lui H.
În plus, odată cu două permutări, H conţine şi produsul acestora: dacă  ,   H , atunci    
                    , deci   H . Definim funcţia f : H  H , f  x 
 1, 2   x . Din cele de mai sus, funcţia este bine definită; se arată uşor că este bijectivă şi că x este
permutare pară  f  x  este permutare impară, de unde cerinţa problemei.

n!
9. Presupunem, prin absurd, că ar exista H   x1 , , xk   S n , unde k   1 , astfel încât oricare două
2
elemente din H comută. Fie   S n \ H şi L   x11 , , xk1 ; evident că L  k . Există elemente în
H  L , deci există i, j pentru care  xi1  x j    x j xi ; deducem că orice permutare din S n \ H este
produs de permutări din H, care comută. Astfel, orice două elemente ale lui S n comută, contradicţie
(transpoziţiile 1, 2  şi 1, 3 nu comută).

10. Dacă n  1, 2 , evident că Z  S n   Sn . Dacă n  3 , vom arăta că Z  S n   e . Considerăm ciclul
1  i  2 i  1 i i  1  n 
c  , care are unicul punct fix i. Pentru   Z  S n  , avem:
 2  i 1 i 1 i i  2  1 
 c  i    c  i     c  i    c   i      i   i . Cum i a fost fixat arbitrar, rezultă că   e .

11. Orice permutare din S n este produs de transpoziţii  i, j  , iar  i, j   1, i 1, j 1, i  .

12. Demonstrăm prin inducţie după n. Pentru n  3 , afirmaţia este evidentă. Presupunem afirmaţia
adevărată pentru n şi o demonstrăm pentru n  1 . Fie   S n 1 o permutare pară. Dacă   n  1  n  1 ,
ultimul element nu face parte din nicio inversiune, iar restricţia lui  la 1, 2,  , n este permutare
pară, deci putem aplica ipoteza inductivă. În caz contrar, există i  1, 2, , n astfel încât   i   n  1 .
Alegem j  1, 2, , n \ i şi ciclul c   i, j , n  1 . Fie     c , care este evident permutare pară, cu
  n  1  n  1 . Din cele de mai sus,  poate fi scris ca produs de cicli de lungime 3, apoi     c 2 .
13. a) x poate fi e, o transpoziţie sau produs de transpoziţii disjuncte (folosim scrierea ca produs de
1 1
cicli disjuncţi). Avem 1  C62  C62  C42  C62  C42  C22  1  15  45  15  76 soluţii.
2 6
2
b) Soluţiile ecuaţiei x  e în S n 1 au una dintre formele:
 1 2  n n  1  1 2  n 
1) x    , unde     este soluţie în S n a
  1   2     n  n  1   1  1   1 
ecuaţiei; avem an astfel de soluţii;
 1  j  n n  1
2) x    , unde  defineşte natural o soluţie în S n 1 a ecuaţiei;
  1  n  1    n  j 
avem nan 1 astfel de soluţii.

1 2 3 4 5 
14. Cum  x  x  x k 1 , căutăm întâi permutările x    care comută cu  . Din
a b c d e
1 2 3 4 5  1 2 3 4 5  a b c d e   a b c d e 
  x x 1       , permutările
 a b c d e   2 3 1 5 4  1 2 3 4 5   b c a e d 
1 2 3 4 5  1 2 3 4 5  1 2 3 4 5 
care comută cu  sunt x1  e , x2    , x3    , x4   
1 2 3 5 4   2 3 1 4 5  2 3 1 5 4
1 2 3 4 5  1 2 3 4 5 
x5    , x6    . Deoarece  este permutare impară, ecuaţia din enunţ
3 1 2 4 5 3 1 2 5 4
nu are soluţii în cazul în care k este număr par. Când k este impar, eventualele soluţii se află printre
cele şase permutări de mai înainte. Ordinele acestor permutări sunt 1, 3 sau 6, aşadar xk6  e, k  1, 6 .
Pentru k  M 6  3 , x k 1  1   1 , deci ecuaţia nu are soluţii. Pentru k  M 6  1 , ecuaţia are soluţia
x4 . Pentru k  M 6  5 , ecuaţia are soluţia x6 .

1
15. În S 4 există o permutare de ordin 1 şi C42  C42  C22  9 permutări de ordin 2. Celelalte 14
2
permutări au ordinul  3 , deci nu coincid cu inverselele lor. Ordonăm elementele lui S 4 astfel încât
fiecare permutare de ordin  3 să stea lângă inversa sa şi obţinem ceea ce dorim.

16. Cum 1001  7 11 13 , înseamnă că o permutare de ordin 1001 este fie produsul a trei cicli de
lungimi 7, 11 şi 13, fie produsul a lui cicli de lungimi 77 şi 13 sau 91 şi 11 sau 143 şi 7, fie ciclu de
lungime 1001. În oricare dintre cele cinci situaţii, suma lungimilor ciclilor care apar în descompunerea
permutării este mai mare decât 30, contradicţie.

17. Folosim faptul că un ciclu este permutare impară dacă şi numai dacă ordinul său este par. În
descompunerea permutării impare  în produs de cicli disjuncţi, va exista măcar un ciclu care este
permutare impară, fie acesta c, iar   c  . Ordinul acestui ciclu este par, fie ord  c   2k .
Considerăm x  c k    şi avem că x 2  c 2 k   2   2 (am folosit faptul că, în descompunerea unei
permutări ca produs de cicli disjuncţi, ordinea factorilor nu contează).

18. Asociem fiecărei permutări   Sn vectorul binar  i1 , i2 ,  , in  definit prin ik  1 când   k   k şi

n
ik  0 când   k   k . Obţinem astfel n ! vectori, nu neapărat distincţi. Suma  k  p  n
k 1
k numără câţi

de 1 conţin, în total, toţi aceşti n ! vectori. Însă orice k  1, 2, , n este punct fix în exact  n  1 !
permutări, aşadar cifra 1 apare de exact n   n  1 !  n ! ori, de unde concluzia problemei.