Universitatea Dunărea de Jos Galați

Departamentul de Matematică-Informatică

Analiză matematică
Curs și aplicații

Lect. univ. dr. Ion Cristian

 Cuprins

1. Serii de numere reale

2. Funcții de mai multe variabile. Limite. Continuitate
3. Funcții de mai multe variabile. Derivate parțiale. Diferențiale
4. Extremele funcțiilor de mai multe variabile
5. Integrale nedefinite. Integrale definite
6. Integrale improprii/generalizate. Integrale euleriene
7. Integrala curbilinie
8. Integrala dublă
9. Integrala triplă
10. Ecuații diferențiale

2
 Serii de numere reale

Intuitiv, un şir de elemente înseamnă „un element după altul”, fiecare având un număr
de ordine. Progresiile aritmetice, progresiile geometrice, şirul numerelor reale sunt doar câteva
exemple de şiruri.
Definiţie. Se numeşte şir de numere reale orice aplicaţie f : N  R. Vom nota
a n  f n  şi vom spune că a n este termenul general al şirului. Un şir se notează
a 0 , a1 , a 2 ,..., a n ,... sau prescurtat a n nN .
Două şiruri a n nN , bn nN sunt egale dacă a n  bn , n  N . Se face distincţie între un
şir şi mulţimea termenilor săi. Astfel:
   
 1n nN  şi  1n1 nN  sunt distincte deşi au aceeaşi mulţime a termenilor  1,1 .
Exemplu.
Costul iniţial al unei instalaţii este egal cu C. După începerea funcţionării instalaţiei
acesta se micşorează treptat, deoarece în calculele economice se face convenţia că o parte din
cost este transferată produselor obţinute cu ajutorul acestei instalaţii. Să notăm C n costul
C  C1
instalaţiei după n ani de funcţionare n  1 . Raportul   se numeşte coeficient de
C
amortizare a costului iniţial; deoarece C1  C avem 0    1 .
Pentru calculul lui C n în funcţie de C, n,  , observăm:
C  C  C1 , de unde obţinem
C1  C 1   
C 2  C1 1     C 1   
2

C 3  C 2 1     C 1    ş.a.m.d.
3

Deci C n  C 1    pentru orice n  1 .

n

Aşadar am definit în mod firesc un şir de numere reale C n n0 unde C 0  C .

Definiţie. Şirul a n nN este mărginit dacă există M  0 astfel încât a n  M , n  N.
Exemplu.
 1 
Şirul  2  este mărginit deoarece toţi termenii săi aparţin intervalului 0,1 .
 n  n1
Definiţie. Un şir a n nN este monoton crescător (respectiv monoton descrescător) dacă
diferenţa a n1  a n  0 (respectiv a n1  a n  0 ), oricare ar fi n N , adică
a 0  a1  ...  a n  ... (respectiv a 0  a1  ...  a n  ... ).

3
 Un şir este monoton dacă diferenţa a n1  a n are semn constant şi strict crescător
(respectiv strict descrescător) dacă a n1  a n (respectiv a n1  a n ), oricare ar fi n  N . Dacă
a n1  a n , oricare ar fi n  N , atunci şirul este constant.
Exemplu.
a) n n 0 1,2,3,..., n,... este strict crescător;
1 1 1 1
b)   1, , ,..., ,... este strict descrescător;
 n  n1 2 3 n

c)  2 
n

nN 1,2,4,8,... nu este monoton;
 1   1n 
d)  
 1,0,1,0,... nu este monoton.
 2  nN

Noţiunea de convergenţă
I. Să presupunem că t1 , t 2 , t 3 ,..., t n ,... reprezintă temperaturi pozitive măsurate la
momente succesive de timp. Ce înseamnă (expresia) afirmaţia „temperaturile converg către
zero”? Intuitiv, aceasta înseamnă că temperaturile respective sunt din ce în ce mai mici, adică
exprimat matematic:
Pentru orice prag de temperatură   0 , avem t n   de la un rang N, adică pentru
n  N   , t n  0 .
II. Fie o substanţă radioactivă A care la fiecare 12 ore se înjumătăţeşte. Vom avea deci
A A A
A, , ,..., n ,... la fiecare 12 ore.
2 4 2
A
Aceste cantităţi converg către zero. Pentru orice prag   0 avem n   începând de la
2
A
un rang N (alegem N astfel încât 2 n  ), şi atunci pentru n  N   , avem

A A
n
 N     .
2 2
A
Altfel spus, în orice vecinătate a originii se află toţi termenii şirului începând de la
2n
un anumit rang.
Definiţie. Şirul a n nN este convergent la a dacă:   0, N    N astfel încât
n  N   avem: a n  a   . Vom scrie în acest caz lim a n  a .
n 
Conform teoremei lui Weierstrass, orice şir monoton şi mărginit este convergent.
Şirurile care nu au limită şi cele care au limita   sau   se numesc divergente.
Dacă la un şir convergent adăugăm sau scădem un număr finit de termeni, şirul rămâne
convergent către aceeaşi limită.
Fie un şir de numere reale a n nN . Se defineşte un nou şir s n nN , unde
s n  a 0  a1  ...  a n , numit şirul sumelor parţiale asociat şirului a n nN . Aşadar:
s0  a0

4
 s1  a 0  a1
s 2  a 0  a1  a 2
…
s n  a 0  a1  ...  a n
Exemplu.
a) Dacă a n  q n , n  N , atunci
s n  1  q  q 2  ...  q n .
b) Dacă a n  n, n  N , atunci
nn  1
s n  0  1  2  ...  n  .
2
Definiţie. Vom numi serie de termen general a n , şirul sumelor parţiale s n nN asociat şirului
a n nN şi o vom nota cu  a . n

O serie este perfect determinată de şirul sumelor parţiale.

Definiţie. Seria  a n  se numeşte convergentă dacă şirul sumelor parţiale s n nN este
convergent. Numărul real:
s  lim s n ,
n 

se numeşte suma seriei şi se notează cu:


s   sn .
n 0

Seriile care nu sunt convergente se numesc divergente.

Dacă şirul s n nN nu are limită nici finită nici infinită vom spune că  a 
n este
oscilantă.
Seriile  a  cu a
n n  0 , se numesc serii cu termeni pozitivi.
Vom spune că o serie  a 
n este absolut convergentă dacă seria  a 
n este
convergentă.
Definiţie. Se numeşte serie alternată o serie pentru care doi termeni consecutivi
oarecare sunt de semne contrare. O serie alternată este deci de forma:


  1
n 1
u n  u1  u 2  u 3  u 4  ... unde u i  0, i  1,2,3,... .
n 1

Proprietăţi ale seriilor numerice:

1. Dacă adăugăm sau eliminăm la o serie un număr finit de termeni, seria obţinută va
avea aceeaşi natură cu seria iniţială, dar în general, va avea altă sumă;
2. Prin adunarea sau scăderea a două serii convergente se obţine tot o serie convergentă;
3. Dacă se schimbă ordinea unui număr finit de termeni ai seriei atunci natura seriei nu
se schimbă;
4. Dacă seria  u n este convergentă şi are suma S, atunci pentru orice constantă   R
seria  u n este convergentă şi are suma S .

5
 Criterii de convergenţă
1. Primul criteriu al comparaţie
Fie u
n
n şi v n
n două serii cu termeni pozitivi. Dacă există N natural astfel încât

pentru orice n  N , u n  v n atunci:

a) dacă seria v
n
n este convergentă atunci şi seria u
n
n este convergentă;

b) dacă seria u
n
n este divergentă atunci şi seria v
n
n este divergentă.

2. Al doilea criteriu al comparaţiei

un
Fie u
n
n şi v
n
n două serii cu termeni pozitivi astfel încât lim
n  vn
K.

a) Dacă 0  K   atunci cele două serii au aceeaşi natură.

b) Dacă K  0 şi seria  v n este convergentă, atunci seria u n este convergentă.
n n

c) Dacă K   şi seria v
n
n este divergentă, atunci seria u
n
n este divergentă.

3. Criteriul rădăcinii (al lui Cauchy)

Fie u
n
n o serie cu termeni pozitivi.

a) dacă există un număr N şi un număr 0  K  1 , astfel încât pentru orice n  N , să

avem n u n  K , atunci seria este convergentă.
b) dacă n u n  1 are loc pentru o infinitate de termeni, atunci seria este divergentă.
Corolar. Fie u
n
n o serie cu termeni pozitivi şi să presupunem că lim n u n  K   .
n 

Atunci:
1) Dacă K  1 seria este convergentă.
2) Dacă K  1 seria este divergentă.
4. Criteriul raportului (al lui d’Alembert)
Fie u
n
n o serie cu termeni pozitivi.

a) Dacă există un număr N şi un număr 0  K  1 , astfel încât pentru orice n  N , să

u
avem n 1  K atunci seria este convergentă.
un
u
b) Dacă există N astfel încât pentru orice n  N să avem n 1  1 , atunci seria este
un
divergentă.
u
Corolar. Fie  u n o serie cu termeni pozitivi şi să presupunem că lim n 1  K .
n  u
n n
Atunci:
1) Dacă K  1 seria este convergentă.

6
 2) Dacă K  1 seria este divergentă.
5. Criteriul Raabe-Duhamel
Fie u
n
n o serie cu termeni pozitivi.

a) Dacă există K  1 şi N natural astfel încât să avem:

 u 
n n  1  K pentru orice n  N atunci seria este convergentă.
 u n 1 
b)Dacă există un număr N astfel încât pentru orice n  N să avem:
 u 
n n  1  1
 u n 1 
atunci seria este divergentă.
 u 
Corolar. Fie  u n o serie cu termeni pozitivi şi K  lim n n  1 .
n
n 
 u n1 
1) dacă K  1 , seria este convergentă;
2) dacă K  1 , seria este divergentă.
6. Criteriul lui Leibniz

Fie o serie alternată   1
n 1
u n , u n  0 . Dacă şirul u n nN este descrescător şi
n 1

lim u n  0 , atunci seria alternată este convergentă.

n 

7. Criteriul lui Abel


Dacă u n este o serie care are şirul sumelor parţiale mărginit şi dacă  n nN  este un
n 1

şir de numere pozitive descrescător şi convergent către zero, atunci seria 
n 1
n u n este

convergentă.
8. Criteriul restului

Condiţia necesară şi suficientă ca seria un 1
n să fie convergentă este ca lim Rn  0 ,
n 


unde Rn   u n  u p 1  u p  2  ... .
n p

Are loc egalitatea

 un  s p  R p
n
 
Rp   u n se numeşte restul de ordin p al seriei
n  p 1
u
n 1
n .

Deci resturile unei serii convergente formează un şir convergent către zero.

7
 Aplicaţii rezolvate

Să se studieze convergenţa următoarelor serii:

1 1 1 1
1. Fie seria  cu termenul general u n    . Rezultă că
n nn  1 nn  1 n n  1
n
1 1  1
Sn      1 şi lim S n  1 . Deci seria este convergentă.
k 1  k k 1 n 1 n 

2. Fie seria armonică


1 1 1 1

n 1 n
 1    ...   ... .
2 3 n
Constatăm că u n  0 . Dar nu putem calcula suma parţială de ordinul n. Să considerăm

însă suma parţială de ordinul 2 n  1 . 
 1  1 1   1 1 1 1 
S 2 n 1  1      2       3   ... 
 2  1 2   5 6 7 2 
 1 1 1  n 3
  n 1  n 1  ...  n    a k  ,
 2 1 2  2 2  k 2 2
1 1 1 1 1
unde a k  k 1  k 1  ...  k  2 k 1  k  , k  2 .
2 1 2  2 2 2 2
n
Ca urmare S 2n 1    , adică lim S 2n 1   şi seria este divergentă.
2 n 

3. Seria geometrică r
n 0
n
 1  r  r 2  ...  r n  ... ., cu raţia r  R .

1 r
S1  1  ,
1 r
1 r2
S2  1  r  ,
1 r
1 r3 1 r3
S3  1  r  r 2
  ,
1 r 1 r 1 r
…
1 rn 1 rn
S n  1  r  ...  r n    .
1 r 1 r 1 r
S n este diferenţa a două şiruri:
1 1
- şirul constant  ;
1 r 1 r
 rn 
- şirul   .
1 r 
1 rn 1 rn
Pentru r  1 , S n  1  r  r 2  ...  r n 1    .
1 r 1 r 1 r

8
  rn 
Dacă 0  r  1 rezultă că r n  0 , de unde    0 . S n este convergent şi
1 r 
1 rn 1
lim S n   lim  .
n  1  r n  1  r 1  r
rn
Dacă r  1 , lim r   , 1  r  0 , deci lim
n
  şi lim S n   şi seria este
n  n  1  r n 

divergentă.
 
Dacă r  1 , r n este nemărginit şi nu are limită, deci S n  nu are limită şi seria este
oscilantă.
Dacă r  1 rezultă S n  n , de unde lim S n   , deci seria este divergentă, iar dacă
n 

 0, dacă n par
r  1 , S n   , deci seria este oscilantă.
1, dacă n impar

1
4. Să se stabilească natura seriei  ,a  0 .
 
n 1 n 1  a  ...  a
n

Pentru a  1 avem:
1 1
 n , n N

n 1  a  ...  a  n
a

1 1
Cum seria  n este o serie geometrică de raţie  1 rezultă că ea este convergentă.
n 1 a a

1
Conform primului criteriu al comparaţiei rezultă că şi seria  este
 
n 1 n 1  a  ...  a
n

convergentă.
1
Pentru a  1 seria devine  care am arătat la Problema 1 că este convergentă.
n nn  1
Pentru a  1 aplicăm al doilea criteriu al comparaţiei folosind seria armonică:
1

lim
 
n 1  a  ...  a n
 lim
1
 lim
 1 a 
  1 a ,
1 n  1  a  ...  a n n  1  a n 1
n 
 
n
pentru 0  1  a   .
Deoarece seria armonică este divergentă rezultă că şi seria noastră este divergentă.
5. Să se stabilească natura seriei:

2n n  5
n 1 3n  7 
n
;

Rezolvare.
Aplicăm Corolarul criteriului rădăcinii:
2n n  5
un 
3n  7 n

9
 2n n  5 n n 5 1
n un   2n de unde rezultă lim n u n   1 ,
3n  7  n
3n  7 n   3

2n n  5
deci seria  3n  7 
n 1
n
este convergentă.

6. Să se stabilească natura următoarei serii cu termeni pozitivi:


1  3  5  ...  2n  1
n 1 2  5  8  ...  3n  1
Rezolvare.
1  3  5  ...  2n  1
un 
2  5  8  ...  3n  1
1  3  5  ...  2n  1  2n  1
u n 1 
2  5  8  ...  3n  1  3n  2
u 2n  1 2
lim n 1  lim  1
n  u n  3n  2 3
n
În baza Corolarului criteriului raportului rezultă că seria este convergentă.
7. Să se stabilească natura următoarei serii cu termeni pozitivi:

2  4  ...  2n  1
n 1 1  3  ...  2 n  1 n
 2

Rezolvare.
2  4  ...  2n  1
un  
1  3  ...  2n  1 n 2
2  4  ...  2n   2n  2  1
u n 1  
1  3  ...  2n  1  2n  1 n  12
u n 1 2n  2  n2 u
  de unde lim n 1  1 .
un 2n  1 n  1 2 n  u
n
În acest caz Corolarul criteriului raportului nu ne spune nimic. Aplicăm Corolarul
criteriului Raabe-Duhamel.
 u   n  12 2n  1 
lim n n  1  lim n   1 
n  u
 n 1  n 
 n 2
2 n  2  
 n  12n  1   2n  3n  1  2n 2 
2
 lim n  1   lim n   
n 
 2n 2  n   2n 2 
3n  1 3
 lim   1.
n   2n 2
Prin urmare seria este convergentă.
8. Să se studieze natura seriei armonice simple alternate:


  1n1  1 .
n 1 n
Rezolvare.

10
 1 1 1
un  , u n 1    un
n n 1 n
lim u n  0 .
n 
Rezultă că seria satisface condiţiile criteriului lui Leibniz, deci este convergentă.

Aplicații propuse

I. Să se studieze natura fiecărei serii de numere reale, analizând natura șirului sumelor
parțiale. În cazul seriilor convergente, să se determine limita lor.

1
a)  nn  1 ;
n 1


2n  1
b)  n n  1
n 1
2 2
;


6n  3
c)  nn  1n  2 ;
n 1


n 1
d)  ln
n 1 n
;


e)  (1)
n 1
n
;

 n
1
f)    ;
n 0  2 

 2 n3
 1
g)     ;
n 0  3

h) 2
n 0
3n  2
;

 n2  2n
1
i)    ;
n 0  2 

 n2 2n

j)   2
n 0
;

11
  n 3 3 n 2 3 n
 1
k)     ;
n 0  3

II. Să se studieze natura următoarelor serii de numere reale cu termeni pozitivi, ulilizând
criteriul de condensare a lui Cauchy sau criiteriile de comparație.

1
a) n;
n 1
(seria armonică)


1
b) n
n 1
2
;


1
c) 
n 1 n
;


1
d) n
n 1 n

e)  n ,   R ;
n 1
(seria armonică generalizată)


1
f)  3n  2 ;
n 1


1
g) n 1
3
5n  4
;


3
h)  7n  2
n 1
3
;


1
i)  ln n ;
n 2


  
j)  sin  4n
n 1
3
2 

;

III. Să se studieze natura următoarelor serii de numere reale cu termeni pozitivi,

utilizând criteriul raportului(D’Alembert).

1
a)  n! ;
n 1


nn
b) 
n 1 n!
;

12
 
an
c)  n! , a  0 ;
n 1


n!3
d)  (3n)!
n 1


n!(n  1)!
e)  (2n  1)! ;
n 1

 n
7
f)     n! ;
n 1  5 

IV. Să se studieze natura următoarelor serii de numere reale cu termeni pozitivi,

utilizând criteriul radicalului/rădăcinii(Cuachy).

1
a) n
n 1
n
;

n

 5n  4 
b)    ;
n 1  3n  2 

n

 2n  1 
c)    ;
n 1  3n  2 

 n
3
d)     a n , a  0 ;
n 1  5 

n 10

 2n 2  3n  1 
e)   2  ;
n 1  5n  n  4 

n 2 10

 n 1 
f)    ;
n 1  n  2 

V. Să se studieze natura următoarelor serii de numere reale cu termeni pozitivi, utilizând

criteriul Raabe-Duhamel.

1  3  .....  (2n  1)
a)  1 6  .....  (5n  4) ;
n 1


2  4  .....  2n 1
b)  1 3  .....  (2n  1)  n
n 1
3
;

13
 
13  33  .....  (2n  1) 3
c) 
n 1 2  4  .....  ( 2 n)
3 3 3
;


3  7  .....  (4n  1) 1
d)  2  5  .....  (3n  1)  n
n 1
2
;

VI. Să se studieze natura următoarelor serii alternante de numere reale, utilizând criteriul
lui Leibniz.

1
  1
n 1
a) ; (seria armonică alternată)
n 1 n

1
b)  (1)
n 1
n 1

n
;

n

 2n  1 
c) 
n 1
(1) n 1   ;
 3n  2 

1
  1
n 1
d) ;
n 1 n  5n  4
2

 n
2
e) 
n 0
(1) n 1  
3

n5
  1
n 1
f) ln ;
n 1 n3

14
 Funcții de mai multe variabile. Limite. Continuitate.

În modelarea proceselor fizice se folosesc funcţiile de mai multe variabile f : E  R ,

unde E  R n este domeniul valorilor variabilelor x1 ,..., x n . Iată de ce este importantă
cunoaşterea câtorva proprietăţi de continuitate, derivabilitate, integrabilitate a funcţiilor de mai
multe variabile.
Definiţie. Se numeşte produs scalar în R n aplicaţia , : R n  R n  R definită astfel:
def n
x  R n , y  R n , x, y   x i y i .
i 1
Proprietăţi:
1) x, x  0 pentru orice x  R n şi x, x  0  x  0 ;
2) x, y  y, x pentru orice x, y  R n (comutativitate);
3) x  y, z  x, z  y, z pentru orice x, y, z  R n (aditivitate);
4) a x, y  ax, y  x, ay , a  R, x, y  R n (omogenitate).
Definiţie. Se numeşte normă în R n o funcţie definită pe R n cu valori în R:
def n
 : R n  R, x  x, x  x 2
i , x   x1 ,..., x n  .
i 1

Proprietăţi:
1) x  0, x  0  x  0 ;
2) x    x ,   R, x  R n ;
3) x  y  x  y (inegalitatea triunghiului).
În spaţiul R 1  R norma x a unui număr real coincide cu modulul său:
x  x, x  x .
Definiţie. Se numeşte distanţă în R n o funcţie definită pe R n  R n cu valori în R,
n
d  x, y   x  y   x  yi  .
2
i
i 1

Proprietăţi:
1) d  x, y   0 pentru orice x, y  R n ;
2) d  x, y   0  x  y ;
3) d  x, y   d  y, x  pentru orice x, y  R n ;
4) d  x, y   d  x, z   d  z , y  pentru orice x, y, z  R n .

15
 Definiţie. Se numeşte sferă deschisă de centru a  R n şi rază r  0 şi se notează S r a 
mulţimea

S r a   x  R n / d  x, a   r .
Definiţie. O mulţime V  R n este o vecinătate a punctului a  R n dacă există r  0 astfel
încât S r a   V .
Definiţie. Se numeşte punct interior al mulţimii E  R n , un punct a  E pentru care
există o vecinătate V a lui a conţinută în E, a  V  R n .
Definiţie. Se numeşte punct de acumulare al mulţimii E  R n , un punct a  E pentru
care orice vecinătate a lui a conţine cel puţin un punct x  a din E sau altfel spus Va
vecinătate a lui a Va  a  E   .
Fie f : E  R n  F  R o funcţie reală de n variabile reale şi a un punct de acumulare
al lui E.
Definiţie. Se spune că funcţia f are limita L  R în punctul a dacă pentru orice
vecinătate V L   R a lui L (finit) există o vecinătate U a   R n a lui a astfel încât pentru
orice x  U a   E , x  a , să avem f  x   V L  şi se scrie
L  lim f  x  .
x a

Pentru o funcţie cu două variabile f  x, y  limita sa în punctul a, b  se scrie ca:

lim f  x, y   lim f  x, y 
 x , y  a ,b  xa
y b

Definiţie. Funcţia f : E  R n  F  R este continuă în punctul a  E dacă pentru

orice vecinătate V a lui f a  există o vecinătate U a lui a astfel încât pentru orice x  U  E
să avem f  x   V .
Spunem că f  x, y  este continuă în punctul a, b   E dacă lim f  x, y   f a, b  .
 x , y  a ,b 

Aplicaţii rezolvate

1. Folosind definiţia, să se demonstreze că:


lim x 2  xy  4
 x , y 1, 3 

Rezolvare.
Fie f : R 2  R, f  x, y   x 2  xy şi xn , y n nN un şir oarecare cu
x n n1, y n n

 3 .

Rezultă
n  n 
 
lim f  x n , y n   lim x n2  x n y n  4 , deci lim x
 x , y 1, 3 
2

 xy  4 .

16
 2. Să se arate folosind definiţia, că următoarea funcţie nu are limită în origine:
2 xy
f  x, y   2 ,  x, y   0,0  .
x  y2
Rezolvare.
Vom folosi definiţia cu şiruri, punând în evidenţă şiruri de puncte, convergente către
0,0 , situate pe drepte oarecare care trec prin origine. Ecuaţia unei astfel de drepte este
y  mx . Dacă funcţia ar admite limita în origine, ar trebui ca
2 xmx  2m
lim f  x, y   lim 2  .
 x , y 0, 0  x 0 x  x m 2 2
1  m 2
y  mx

Acest fapt arată că funcţia nu are limită, pentru că dacă ar avea limită, aceasta nu ar
trebui să depindă de şirul folosit (în acest caz nu ar trebui să depindă de m).
3. Să se studieze limita funcţiei f : R 2  R ,
 x2  y2
 dacă  x, y   0,0 
f  x, y    x 2  y 2
0 dacă x  y  0
în origine.
Rezolvare.
Fie şirul de puncte  x n , y n nN cu y n  mx n , m  R . Acest şir de puncte se află pe
dreapta y  mx care trece prin origine.
Dacă x n  0 atunci  x n , y n   0,0  .
Pentru acest şir,
1  m2
lim f  x n , y n   .
n  1  m2
Observăm că valoarea limitei depinde de m, deci de şirul considerat. Rezultă de aici că
funcţia nu are limită în origine.
x y
4. Să se calculeze limita lim .
 x , y  ,  x 2  y 2

Rezolvare.
Pentru x  0 şi y  0 , avem
x y x y x y 1 1
0  2  2  2  2 şi deoarece lim     0 .
x y
2 2
x y 2
x y 2
x y  x , y    ,  
x y
x y
Rezultă lim  0.
 x , y  ,  x 2  y 2

5. Să se studieze continuitatea funcţiei:

1  1  x 2  y 2
 ,  x, y   0,0 
f : R 2  R, f  x, y    x2  y2
  1, x, y   0,0
 2
Rezolvare.
f este continuă pe R 2 \ 0,0  ca funcţie elementară.

17
 lim f  x, y   lim

 x2  y2 1  
1
 f 0,0 ,
 x , y 0, 0   x , y 0 , 0 
1 1 x  y x  y
2 2
2 2 2
deci f continuă şi în origine, de unde rezultă f continuă pe R 2 .

Aplicații propuse

I. Să se studieze existența limitelor următoare:

a) lim

sin x 2  y 2 ;
 x , y 1, 3 
x2  y2

tg  x  y 
b) lim ;
 x , y 1, 3  x 2  y 2

2 2
ex y 1
c) lim ;
 x , y 1, 3  x 4  y 4

x4 y4
d) lim ;
 x , y 1, 3  x 8  y 8

II. Să se studieze continuitatea următoarelor funcții de două variabile:

 x2 y 2

a) f : R 2  R , f  x, y    x 4  y 4
, x, y   0,0  ;
 0, x, y   0,0

 x4 y 2

b) f : R 2  R , f  x, y    x 2  y 2
, x, y   0,0  ;
 0, x, y   0,0

18
 
1  cos x 2  y 2

 x, y   0,0
,
c) f : R  R , f  x, y   
2
x6  y 6 ;
 0, x, y   0,0

 25  x 2  y 2 , x 2  y 2  25
d) f : R 2  R , f  x, y    ;
 0, x 2  y 2  25

19
 Funcții de mai multe variabile.
Derivate parțiale. Diferențiale

Fie f : A  R 2  R şi a, b   A un punct interior al lui A.

Definiţie. Se spune că funcţia f  x, y  are în punctul a, b  derivată parţială în raport cu
variabila x dacă limita
f  x, b   f a, b 
lim
xa xa
există şi este finită. Limita însăşi se numeşte derivată parţială în raport cu x a funcţiei f  x, y 
f a, b 
în punctul a, b  şi se notează cu f x' a, b  sau cu .
x
Analog se defineşte şi derivata parţială în raport cu y a funcţiei f  x, y  în punctul a, b  .
Practic, derivata parţială în raport cu x se calculează ca pentru funcţii de o variabilă x
considerând că variabila y este un parametru oarecare şi analog pentru derivata parţială în
raport cu y.
Definiţie. Dacă funcţia f admite derivate parţiale în raport cu fiecare variabilă în punctul

a, b , vectorul derivatelor parţiale  f a, b  , f a, b   se numeşte gradientul funcţiei f în
 x y 
punctul a, b  şi se notează f a, b  .
Dacă derivatele parţiale de ordinul I există, atunci ele admit derivate parţiale în raport cu
cele două variabile, acestea numindu-se derivate parţiale de ordinul II ale funcţiei f:
  f   2 f   f   2 f
f x''2     2 ; f y''2     2
x  x  x y  y  y
  f   2 f   f   2 f
f xy''     ; f yx''     .
x  y  xy y  x  yx
Matricea formată cu derivatele parţiale de ordinul II se numeşte matrice hessiană. În
cazul funcţiilor de două variabile, aceasta are forma:
 f x''2 f xy'' 
H f   '' .
 f yx f ''2 
 y 

Criteriul lui Schwarz. Dacă funcţia f  x, y  are derivate parţiale mixte de ordinul II f xy''
şi f yx'' într-o vecinătate V a unui punct a, b  din A şi dacă f xy'' şi f yx'' sunt continue în a, b 
atunci:

20
 f xy'' a, b   f yx'' a, b  .
Funcţia liniară de două variabile
g  x, y   f x' a, b  x  a   f y' a, b  y  b , g : A  R 2  R
se numeşte diferenţiala de ordinul I a funcţiei f  x, y  în punctul a, b  şi se notează cu
df a, b  .
Se numeşte diferenţială de ordinul n a funcţiei f în punctul a, b  şi se notează cu
d n f a, b  expresia
n
  
d f a, b     x  a    y  b  f a, b 
n

 x y 
unde exponentul n înseamnă că, formal, se dezvoltă suma din paranteză după binomul lui
Newton şi apoi, tot formal, se înmulţeşte cu f a, b  .
Avem deci:
2 f 2 f 2 f
d 2 f  2 dx 2  2 dxdy  2 dy 2 .
x xf y

Aplicaţii rezolvate

1. Se consideră funcţia f : R  R  R ,
f  x, y   x 4  2 x 2 y 2  9 y 6  7 x  10 y .
Să se calculeze f x' , f y' , f xy'' , f x''2 , f y''2 , f x''3' , f x''2' y în punctul de coordonate 1,1 .
Rezolvare.
f x'  x, y   4 x 3  4 xy 2  7 de unde f x' 1,1  15 ,
f y'  x, y   4 x 2 y  54 y 5  10 de unde f y' 1,1  68 ,
f xy''  x, y   8 xy de unde f xy'' 1,1  8 ,
f x''2  x, y   12 x 2  4 y 2 de unde f x''2 1,1  16 ,
f y''2 x, y   4 x 2  270 y 4 de unde f y''2 1,1  274 ,
f x''3'  x, y   24 x de unde f x''3' 1,1  24 ,
f x''2' y  x, y   8 y de unde f x''2' y 1,1  8 .
2. Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul I şi II pentru următoarele funcţie:

f : R 2  R , f  x, y   ln 1  x 2  y 2 
Rezolvare.

21
 2x
f x'  x, y   ,
1 x2  y2
2y
f y'  x, y   ,
1 x2  y2

f ''
 x, y   
2 1  x 2  y 2  2x  2x  

2 1 x2  y2 ,
x2
1  x 2
y 2 2

1  x  y  2 2 2

x, y   21  x  y   2 y  2 y  21  x  y  ,

2 2 2 2
f y''2
1  x  y  2
1  x  y 
2 2 2 2 2

 2x  2 y  4 xy
f xy''  x, y    ,
1  x y
2 2 2
 1  x  y2
2

2

 2 y  2x  4 xy
f xy''  x, y    .
1  x 2
 y2 
2
1  x 2
 y2 
2

3. Să se calculeze diferenţialele de ordinul I şi II pentru funcţia:

f  x, y   e x cos y
Rezolvare.
f x'  x, y   e x cos y ,
f y'  x, y   e x sin y , deci
df  x, y   e x cos ydx  e x sin ydy .
f x''2  x, y   e x cos y ,
f xy''  x, y   e x sin y ,
f y''2 x, y   e x cos y , astfel încât

d 2 f  x, y   e x cos ydx 2  2 sin ydxdy  cos ydy 2 

Aplicații propuse

I. Să se calculeze derivatele parțiale de ordinul I și II ale următoarelor funcții:

a) f  x, y   x 5  5 x 3 y 7  3 x 2 y  13 y 2 ;

b) f  x, y   e x  y  sin x  e x  y  cos y ;

22
   
c) f  x, y   x 3  y 3  ln x 2  y 2 ; 

d) f  x, y, z   3 x 5 yz 2  5 xy 3 z 2  2 x 2 y 6 z ;


e) f  x, y, z   ln x 2  y 2  z 2 ; 

f) f  x, y, z   e x
2
 y2
 sin z ;

II. Să se calculeze diferențialele de ordinul I și II ale următoarelor funcții:

a) f  x, y   3 x 5  4 x 2 y 3  7 y 5  2 x  4 y  12 ;


b) f  x, y   ln x 4  y 4 ; 

c) f  x, y   e x
2
 y2
 cos y ;

d) f  x, y, z   3 xy 7 z 2  xyz 3  2 x 2 yz 3 ;


e) f  x, y, z   ln x 4  y 4  e z ;  2

f) f  x, y, z   e x  cos y  z  ;

23
 Extremele funcțiilor de mai multe variabile

A. Extreme libere sau necondiţionate

Fie f  x, y  o funcţie reală de două variabile reale, f : A  R 2  R .

Definiţie. Un punct Pa, b  , P  A se numeşte punct de maxim local (respectiv de
minim local) al funcţiei f  x, y  , dacă există o vecinătate V a lui a, b  astfel încât pentru orice
x, y   V  A să avem relaţia f x, y   f a, b (respectiv f x, y   f a, b  ).
Punctele de maxim local şi punctele de minim local ale funcţiei f  x, y  se numesc
puncte de extrem local ale funcţiei f  x, y  , iar valoarea funcţiei f  x, y  într-un astfel de
punct de extrem local P, f P  , se numeşte extrem (maxim sau minim) local al funcţiei
f  x, y  . Dacă asupra variabilelor x şi y nu sunt puse condiţii sau restricţii se spune că avem
extreme libere sau necondiţionate.
Definiţie. Se numeşte punct staţionar al funcţiei f  x, y  un punct interior a, b   A în
care f  x, y  este diferenţiabilă, iar diferenţiala sa este nulă.
df a, b   0  f x' a, b   f y' a, b   0
Teoremă Orice punct de extrem local din interiorul mulţimii A în care funcţia f  x, y 
este diferenţiabilă, este punct staţionar al funcţiei f.
Reciproca teoremei anterioare nu este adevărată. Cu alte cuvinte, există puncte staţionare
care nu sunt puncte de extrem, numite puncte şa ale funcţiei f  x, y  .
Teoremă. Fie funcţia f  x, y  , f : A  R 2  R . Dacă:
a) punctul a, b   A este punct staţionar pentru f  x, y  ;
b) funcţia f  x, y  are derivate parţiale de ordinul II continue într-o vecinătate a
punctului a, b  , atunci punctul staţionar a, b  este:
1) punct de extrem local al funcţiei f  x, y  dacă
 
f x''2 a, b  f y''2 a, b   f xy'' a, b   0
2

şi anume
i) punct de maxim local dacă în plus f x''2 a, b   0 ;
ii) punct de minim local dacă în plus f y''2 a, b   0 ;
2) punct şa al funcţiei f  x, y  dacă
 
f x''2 a, b  f y''2 a, b   f xy'' a, b   0 .
2

În cazul funcţiilor reale de n variabile reale, f  x1 , x 2 ,..., x n  , f : A  R n  R , putem

enunţa următoarea teoremă:

24
 Teoremă. Fie funcţia f  x1 , x 2 ,..., x n  , f : A  R n  R . Dacă:
a) punctul a  a1 , a 2 ,..., a n   A este punct staţionar al lui f  x1 , x 2 ,..., x n  ;
b) funcţia f  x1 , x 2 ,..., x n  are derivate parţiale de ordinul II continue într-o vecinătate V
a lui a, atunci punctul staţionar a este:
1) punct de extrem local al lui f  x1 , x 2 ,..., x n  dacă diferenţiala de ordinul II a funcţiei
f în puntul a, d 2 f a  este definită (adică are semn constant) şi anume:
i) punct de maxim local dacă d 2 f a   0 pentru orice x  V  A ;
ii) punct de minim local dacă d 2 f a   0 pentru orice x  V  A ;
2) punct şa dacă d 2 f a  este nedefinită (nu are semn constant).
Determinarea semnului formei pătratice d 2 f a  poate fi efectuată cu ajutorul metodei
lui Jacobi. Se notează cu H f a  matricea hessiană definită astfel:
  2 f a  
H f a    , 1  i, j  n
 x x 
 i j 
care este o matrice pătratică de ordinul n. Conform metodei lui Jacobi, forma canonică a
funcţionalei pătratice d 2 f a  este
  
d 2 f a   0 u12  1 u 22  ...  n 1 u n2
1 2 n
unde
0  1;
 1  f 11'' a  ;
f 11'' a  f 12'' a 
2  ;
f 21'' a  f 22'' a 
…
 n  det H f a  .
Dacă toţi  i  0 atunci d 2 f a   0 şi deci a este punct de minim local, iar dacă
 i   i 1  0 , 0  i  n , atunci d 2 f a   0 şi deci a este punct de maxim local.

Aplicaţii rezolvate

Determinaţi punctele de extrem pentru funcţiile:

1. f  x, y   x 3  y 3  3 x  12 y  4 , f : R 2  R
Rezolvare.
f x'  x, y   3 x 2  3 ,
f y'  x, y   3 y 2  12 ,

25
 f x''2  x, y   6 x ,
f y''2  x, y   6 y ,
f xy''  x, y   f yx''  x, y   0 ,
 f x'  x, y   0  3x 2  3  0
 '   2
 f y  x, y   0 3 y  12  0
Rezolvând acest sistem se obţin punctele staţionare P1 1,2 , P2 1,2  , P3  1,2  ,
P4  1,2  .
d 2 f  x, y   f x''2  x, y dx 2  2 f xy''  x, y dxdy  f y''2  x, y dy 2 
 6 xdx 2  6 ydy 2 ,
d 2 f 1,2   6dx 2  12dy 2 cu matricea hessiană
6 0 
H f 1,2    
 0 12 
Forma canonică este
  1 1
d 2 f 1,2  0 u12  1 u 22  u12  u 22 . Funcţionala pătratică este pozitiv definită,
1 2 6 12
deci P1 1,2 este punct de minim local.
d 2 f 1,2   6dx 2  12dy 2 cu matricea hessiană
6 0 
H f 1,2    
 0  12 
Forma canonică este
  1 1
d 2 f 1,2   0 u12  1 u 22  u12  u 22 . Funcţionala pătratică este nedefinită, deci
1 2 6 12
P2 1,2  este punct şa.
d 2 f  1,2   6dx 2  12dy 2 cu matricea hessiană
 6 0 
H f  1,2   
 0 12 
Forma canonică este
  1 1
d 2 f  1,2  0 u12  1 u 22   u12  u 22 . Funcţionala pătratică este nedefinită, deci
1 2 6 12
P3  1,2  este punct şa.
d 2 f  1,2   6dx 2  12dy 2 cu matricea hessiană
 6 0 
H f  1,2    
 0  12 
Forma canonică este
  1 1
d 2 f  1,2  0 u12  1 u 22   u12  u 22 .
1 2 6 12

26
 Funcţionala pătratică este negativ definită, deci P4  1,2  este punct de maxim local.
2. f  x, y, z   x 3  y 2  3 z 2  3 yz  13 y  24 z  3 x
Rezolvare.
f x'  x, y, z   3 x 2  3 ,
f y'  x, y, z   2 y  3 z  13 ,
f z' x, y, z   6 z  3 y  24 ,
f x''2  x, y, z   6 x ,
f y''2  x, y, z   2 ,
f z''2  x, y, z   6 ,
f xy''  x, y, z   f yx''  x, y, z   0 ,
f xz''  x, y, z   f zx''  x, y, z   0 ,
f yz''  x, y, z   f zy''  x, y, z   3 ,
 f x'  x, y, z   0  3x 2  3  0
 ' 
 f y  x, y, z   0   2 y  3 z  13  0
 f '  x, y , z   0 3 y  6 z  24  0
 z 
Rezolvând acest sistem se obţin punctele staţionare P1 1,2,3 şi P2  1,2,3 .
d 2 f  x, y, z   f x''2  x, y, z dx 2  f y''2  x, y, z dy 2  f z''2  x, y, z dz 2 
 2 f xy''  x, y, z dxdy  2 f xz''  x, y, z dxdz  2 f yz''  x, y, z dydz , de unde obţinem
d 2 f 1,2,3  6dx 2  2dy 2  6dz 2  6dydz , care are matricea hessiană
 6 0 0
 
H f 1,2,3   0 2 3  ,
 0 3 6
 
6 0 0
6 0
 0  1 , 1  6 ,  2   12 ,  3  0 2 3  18 ,
0 2
0 3 6
cu forma canonică
   1 1 2
d 2 f 1,2,3  0 u12  1 u 22  2 u 32  u12  u 22  u 32 .
1 2 3 6 2 3
Funcţionala pătratică este pozitiv definită, deci P1 1,2,3 este punct de minim local şi
f P1   51 .
d 2 f  1,2,3  6dx 2  2dy 2  6dz 2  6dydz , care are matricea hessiană
  6 0 0
 
H f  1,2,3   0 2 3  ,
 0 3 6
 

27
 6 0 0
6 0
 0  1 ,  1  6 ,  2   12 ,  3  0 2 3  18 ,
0 2
0 3 6
cu forma canonică
   1 1 2
d 2 f  1,2,3  0 u12  1 u 22  2 u 32   u12  u 22  u 32 .
1 2 3 6 2 3
Funcţionala pătratică este nedefinită, deci P2  1,2,3 este punct şa.

B. Extreme cu legături sau condiţionate

Fie f  x   f  x1 , x 2 ,..., x n  o funcţie reală de n variabile reale, f : A  R n  R . Să
considerăm de asemenea funcţiile F1  x , F2  x ,..., Fm  x  definite tot pe A  R n şi cu valori
reale. Să notăm cu E mulţimea soluţiilor sistemului:
 F1  x1 , x 2 ,..., x n   0
 F  x , x ,..., x   0
 1 1 2 n
 (1)
 ............................
 Fm  x1 , x 2 ,..., x n   0
Definiţie. Se spune că funcţia f  x  admite în punctul a  E un extrem relativ la
mulţimea E sau condiţionat de faptul că x  E  A , dacă restricţia funcţiei f  x  la mulţimea
E are în punctul a un extrem obişnuit (sau liber). Extremele funcţiei f  x  relative la
submulţimea E  A se numesc extreme condiţionate.

Metoda multiplicatorilor lui Lagrange

Teoremă. Fie a un punct care verifică sistemul (1). Să presupunem că funcţia f  x  şi

funcţiile F1  x , F2  x ,..., Fm  x  au derivate parţiale continue într-o vecinătate V a punctului a şi
 F 
că matricea funcţională  i  are în punctul a rangul m (egal cu numărul restricţiilor
 x 
 j
sistemului (1)). Dacă a este un punct de extrem al lui f  x  , condiţionat de sistemul (1), atunci
există m numere 1 ,  2 ,...,  m astfel încât să avem:

28
  f a  F1 a  F2 a  Fm a 
 x  1 x   2 x  ...   m x  0
 1 1 1 1

 f a    F1 a    F2 a   ...   Fm a   0

 x 2 1
x 2
2
x 2
m
x 2 (2)
 .......................................................................
 f a  F a  F a  F a 
  1 1  2 2  ...   m m 0
 x n x n x n x n
Definiţie. Orice punct a  a1 , a 2 ,..., a n   R n care verifică sistemul (1) în care matricea
 F 
funcţională  i  are rangul m şi verifică sistemul (2) pentru anumite valori ale parametrilor
 x 
 j 
1 ,  2 ,...,  m se numeşte punct staţionar al funcţiei f  x  condiţionat de sistemul (1).
Coeficienţii 1 ,  2 ,...,  m se numesc multiplicatorii lui Lagrange.
Pentru determinarea extremelor condiţionate se parcurg următoarele etape:
1. Se construieşte funcţia lui Lagrange
m
L x1 , x 2 ,..., x n ; 1 ,  2 ,...,  m   f  x     i Fi  x  .
i 1

2. Se formează şi se rezolvă sistemul de n  m  ecuaţii cu n  m  necunoscute

x1 , x 2 ,..., x n ; 1 ,  2 ,...,  m  determinat de derivatele parţiale
 L
 x  0
j
 L ,
 0
 i
obţinându-se punctele staţionare ale funcţiei lui Lagrange. Fie
   0 0 0 0 0 0

x ,   x1 , x 2 ,..., x n ; 1 ,  2 ,...,  m soluţia sistemului.
0 0

 
3. Înlocuim multiplicatorii 0i , i  1, m în funcţia lui Lagrange şi calculăm matricea
hessiană pentru funcţia  x   Lx,   : 0

  2 x  
H  x    
 x x  i 1,n
 i j  j 1,n
4. Calculăm matricea hessiană H  în punctul staţionar x 0 . Dacă H  x 0 este negativ  
0
definită, atunci x este un punct de maxim. Dacă H  x   este pozitiv definită, atunci
0
x 0 este
un punct de minim. Dacă H  x 0   este semipozitiv sau seminegativ definită atunci:
5. a) Calculăm diferenţiala de ordinul II a funcţiei  x, 0 în punctul x 0 .  
0
b) Se calculează diferenţiala restricţiilor în punctul x şi se obţine sistemul liniar omogen de
m ecuaţii în necunoscutele dx1 ,..., dx n :
 
dFi x 0  0 , i  1, m (3.3)

29
 c) Se rezolvă sistemul şi se găsesc soluţiile nebanale. Fie r rangul matricei sistemului
A  Fi  x1 , x 2 ,..., x n   M m ,n şi dx j   j  j , j  I 1 soluţiile nebanale, unde
I 1   j1 , j 2 ,..., j r  care depind de celelalte n  r necunoscute dx j jI , iar I 2  1,2,..., n \ I 1 .
Vom nota aceste soluţii cu  j  jI şi vectorul prin    j  jI . Se obţine forma pătratică
2

2 2

d   numai cu n  r necunoscute.

2

d) Se studiază natura formei pătratice:

- dacă d 2    0 , atunci x 0 este un punct de minim;
- dacă d 2     0 , atunci x 0 este un punct de maxim;
- dacă d 2     0 , atunci x 0 este un punct şa.

Aplicaţii rezolvate

Să se determine punctele de extrem condiţionate pentru funcţiile de mai jos:

1. f  x, y   6  4 x  3 y cu legătura x 2  y 2  1
Rezolvare.
Construim funcţia lui Lagrange:

L  x, y ,    6  4 x  3 y   x 2  y 2  1 . 
Egalând cu zero derivatele parţiale de ordinul I se obţine sistemul:
 L'x  x, y;    0   4  2 x  0
 ' 
 L y  x , y ;    0    3  2 y  0
 L'  x, y;    0 x 2  y 2  1  0
  
 4 3 5  4 3
având soluţii punctele staţionare P1  ,  pentru 1  şi P2   ,  pentru
 5 5 2  5 5
5
2   .
2
 5
2
5
a)  x, y   L x, y;   6  4 x  3 y  x 2  y 2  1
2
 

 x  x , y   4  5 x ,
'

 'y  x, y   3  5 y ,
 'x' 2  x, y   5 ,
 'y' 2  x, y   5 ,
 'xy'  x, y    'yx'  x, y   0
d 2    'x' 2 dx 2  2 'xy' dxdy   'y' 2 dy 2  5dx 2  5dy 2 , cu matricea hessiană

30
  4 3  5 0
H   ,     .
 5 5  0 5
  1 1  4 3
d 2   0 u12  1 u 22  u12  u 22 pozitiv definită, deci P1  ,  este punct de minim
1 2 5 5  5 5
local condiţionat.
 5
2
5

b)  x, y   L x, y;   6  4 x  3 y  x 2  y 2  1
2


 x  x , y   4  5 x ,
'

 'y  x, y   3  5 y ,
 'x' 2  x, y   5 ,
 'y' 2 x, y   5 ,
 'xy'  x, y    'yx'  x, y   0
d 2    'x' 2 dx 2  2 'xy' dxdy   'y' 2 dy 2  5dx 2  5dy 2 , cu matricea hessiană
 4 3  5 0 
H    ,     .
 5 5   0  5
  1 1  4 3
d 2   0 u12  1 u 22   u12  u 22 negativ definită, deci P2   ,  este punct de
1 2 5 5  5 5
maxim local condiţionat.
2. f  x, y, z   x 2  y 2  z 2  xy  yz  xz cu legătura x  y  z  3
Rezolvare.
Construim funcţia lui Lagrange:
L x, y, z;    x 2  y 2  z 2  xy  yz  xz    x  y  z  3 .
Egalând cu zero derivatele parţiale de ordinul I se obţine sistemul:
 L'x  x, y, z;    0 2 x  y  z    0
 ' 2 y  x  z    0
 L y  x, y , z ;    0 
 '  
 L z  x, y , z ;    0 2 z  x  y    0
 L  x, y, z;    0
'  x  y  z  3  0
având ca soluţie punctul staţionar P1,1,1 pentru   4 .
 x, y, z   L x, y, z;4   x 2  y 2  z 2  xy  yz  zx  4 x  y  z  3
Pentru a scrie d 2  trebuie să calculăm derivatele parţiale de ordinul I şi II.
 'x  x, y, z   2 x  y  z  4 ,
 'y  x, y, z   2 y  x  z  4 ,
 'z  x, y, z   2 z  y  x  4 ,
 'x' 2  x, y, z   2 ,
 'y' 2  x, y, z   2 ,
 'z' 2  x, y, z   2 ,

31
  'xy'  x, y, z    'yx'  x, y, z   1 ,
 'xz'  x, y, z    'zx'  x, y, z   1 ,
 'yz' x, y, z    'zy'  x, y, z   1 ,
 
Aşadar, d 2    'x' 2 dx 2   'y' 2 dx 2   'z' 2 dx 2  2  'xy' dxdy   'xz' dxdz   'yz' dydz 
 2dx 2  2dy 2  2dz 2  2dxdy  dxdz  dydz  , cu matricea hessiană corespunzătoare:
2 1 1
 
H  1,1,1   1 2 1 
1 1 2
 
Forma canonică este
   1 2 3
d 2   0 u12  1 u 22  2 u 32  u12  u 23  u 32 .
1 2 3 2 3 4
Funcţionala pătratică este pozitiv definită, deci punctul P 1,1,1 este punct de minim
local condiţionat.

Aplicații propuse

I. Să se determine punctele de extrem local ale următoarelor funcții:

a) f  x, y   x 2  y 2  6 x  2 y  5 ;

b) f  x, y   x 3  y 3  27 x  12 y  6 ;

c) f  x, y   x 3 y  xy 3  x  y  10 ;

d) f  x, y, z   x 2  2 y 2  5 z 2  2 x  8 y  10 z  17 ;

e) f  x, y, z   x 2  y 2  z 2  xy  yz  zx ;


f) f  x, y, z   ln x 2  y 2  z 2  1 ; 

32
 II. Să se determine punctele de extrem local condiționat ale următoarelor funcții (cu
restricțiile de tip egalitate corespunzătoare):

a) f  x, y   x 2  y 2  6 x  6 y  10 cu restricția 2 x  y  10 ;

b) f  x, y   x 3 y 3 cu restricția x  y  1 ;

c) f  x, y   7  3 x  4 y cu restricția x 2  y 2  1 ;

d) f  x, y, z   x 2  y 2  z 2  xy  yz  zx cu restricția x  y  z  12 ;

e) f  x, y, z   xyz cu restricția x  y  z  15 ;

 2y  z  x 1
f) f  x, y, z   3 x 2  y 2  2 z 2  xy  yz  zx cu restricțiile  ;
 x  3 y  2 z  10

33
 Integrale nedefinite
Formule simple

1.  0dx  C ;
x n1
2.  x dx n
 C , n N ;
n 1
x  1
3.  x dx 

 C ,   R \  1;
 1
1
4.  x dx  ln x  C , x  R \ 0;

 e dx  e C;
x x
5.

ax
6.  a dx 
x
 C , a  0,1  1,  ;
ln a
1 1 x
7. x 2
a 2
dx  arctg  C , a  0 ;
a a
1 1 xa
8. x 2
a 2
dx  ln
2a x  a
 C , a  0;

9.  sin xdx   cos x  C ;

10.  cos xdx  sin x  C ;

1
11.  sin 2
x
dx  ctgx  C ;

1
12.  cos 2
x
dx  tgx  C ;

13.  tgxdx   ln cos x  C ;

14.  ctgxdx  ln sin x  C ;
15.  x a
2
1
2
 
dx  ln x  x 2  a 2  C , a  0 ;

34
 1
16.  x a
2 2
dx  ln x  x 2  a 2  C , a  0 ;

1 x
17.  a x2 2
dx  arcsin
a
C , a  0.

Formule compuse

u n 1
 u x   u x dx   C , n N ;
n '
1.
n 1
u  1
2.  u x   u x dx 
 '
 C ,   R \  1;
 1
1
 ux   u x dx  ln ux   C ;
'
3.

4. e
ux 
 u '  x dx  eu  x   C ;

5. a
ux
 u '  x dx  a u  x   C , a  0,1  1,  ;

1 1 ux 
6.  u x   a
2 2
 u '  x dx  arctg  C , a  0;
a a

1 1 ux   a
7.  u x   a
2 2
dx  ln
2a u  x   a
 C ,a  0;

 sin u( x)  u ( x)dx   cos u ( x)  C ;

'
8.

9.  cos u ( x)  u ' ( x)dx  sin u ( x)  C ;

1
10.  sin 2
u ( x)
 u ' ( x)dx  ctgu ( x)  C ;

1
11.  cos 2
u ( x)
 u ' ( x)dx  tgu ( x)  C ;

12.  tgu ( x)  u ' ( x)dx   ln cos u ( x)  C ;

13.  ctgu ( x)  u ' ( x)dx  ln sin u ( x)  C ;

35
 14. 
1
u ( x)  a
2 2
 
 u ' ( x)dx  ln u ( x)  u 2 ( x)  a 2  C , a  0 ;

1
15.   u  x dx  ln u ( x)  u 2 ( x)  a 2  C , a  0 ;
u ( x)  a
2 2

1 u ( x)
16.  dx  u '  x   arcsin C , a  0.
a  u ( x)
2 2 a

Integrale definite
Formule de calcul integral

1. Dacă f : a, b  R , g : a, b  R sunt funcții integrabile pe a, b  , atunci funcția

f  g : a, b  R este integrabilă pe a, b și are loc relația:
b b v

  f  g x dx   f x dx   g x dx .

a a a

2. Dacă f : a, b  R este o funncție integrabilă pe a, b și  este o constantă reală,

atunci funcția   f : a, b  R și are loc relația:
b b

   g x dx     f x dx .

a a

3. Formula Leibniz-Newton(formula fundamentală a calculului integral)

Dacă f : a, b  R este o funncție integrabilă pe a, b  și F : a, b  R este o primitivă
a funncției f pe a, b , atunci are loc relația:
b

 f x dx  F ( x)|  F b   F a  .
b

a
a

4. Metoda de integrare prin părți

Dacă f : a, b  R , g : a, b  R sunt funcții derivabile pe a, b și funcțiile
f : a, b   R ,
'
g : a, b  R
'
sunt funcții integrabile pe a, b , atunci funcțiile
f ' g : a, b]  R  , fg ' : a, b]  R  sunt integrabile pe a, b  și are loc relația:
b b

 f x g ( x)dx  f x g x |   f x g ( x)dx .
' b '
a
a a

36
 5. Prima metodă de schimbare de variabilă
Fie u : a, b  I și f : I  R , unde I  R este un interval, funcții care satisfac
următoarele proprietăți:
i) u este derivabilă pe a, b cu derivata u ' : a, b  I continuă pe a, b  ;
ii) f este continuă pe I .
Atunci funcția  f  u   u ' este derivabilă pe a, b și are loc relația:
b u b 

  f  u x   u ( x)dx   f u du .

'

a u a 

6. A doua metodă de schimbare de variabilă

Fie funcțiile u : a, b  I și f : I  R , unde I  R este un interval, cu proprietățile:
i) u este derivabilă și bijectivă pe a, b , iar funcția inversă u 1 : I  a, b  este derivabilă
pe I cu derivata continuă pe I ;
ii) f este continuă pe I ;
Atunci funcția f  u este integrabilă pe a, b  și are loc relația:
b u b 

 f u   u  u du .
1 '
 ( f  u)( x)dx 
a u a

Aplicații propuse

I. Să se calculeze valorile următoarelor integrale definite, utilizând formule de integrare

imediată.
1

 x 
 5 x  12 dx ;
2
a)
1

4
 1
b)   x  dx ;
1
x
1
 1
c)   x  x dx ;
4


d)  2 sin 3x  5 cos 2 x dx ;
0

1
1
e)  9 x
1
2
dx ;

37
 7
3
f)  4x
3
2
1
dx ;

1
2
g)
1
 4  x2
dx ;

3
5
h) 
1 9x2 1
dx ;

II. Să se calculeze valorile următoarelor integrale definite, utilizând metoda de integrare

prin părți.
3
a)  x ln xdx ;
2

 3x e
2 5x
b) dx ;
1


c)  4 x 2coxdx ;
0

e
d)  e5 x cos 2 xdx ;
1

10
e)  5
x 2  4dx ;

1
f) 
0
9  4 x 2 dx ;

x 4 x 2  1dx ;
2
g)
1

1
h)  x 3 16  x 2 dx ;
1

III. Să se calculeze valorile următoarelor integrale definite, utilizând prima metodă de

schimbare de variabilă.

38
 3
4x  4
a)  2x
2
2
 4x  3
dx ;


4
3cox
b)  1  4 sin 2
x
dx ;

4

1
x2
c) 0 1  x 9 dx ;
4
d)  3 x 4 e x dx ;
5

 x x  1 dx ;
5 7
e)
0

1
f) 
0
4 x 2  1dx ;

0
arctgx
g)  1 x
1
2
dx ;


2
h)  3 sin 3 xdx ;
0

IV. Să se calculeze valorile următoarelor integrale definite, utilizând a doua metodă de

schimbare de variabilă.

2
1
a) x
1
2
1 x2
dx ;

3
1
b) 1
1 x  x 1
dx ;

5
1
c) x
2 1 x  x2
dx ;

2
ex 1
d) 
1
ex 1
dx ;

39
 a
e) 
0
a 2  x 2 dx , a  0 ;

a
ax
f) 
0
ax
dx , a  0 .

V. Să se calculeze valorile următoarelor integrale definite din funcții raționale.

1
1
a) x
0
2
 5x  6
dx ;

1
x5  4 x3  x  3
b) 0 x 2  5 x  6 dx ;
2
x2  4
c)  x  2 x
1
3 2

 x 1
2
dx ;

9
1
d)  x( x  3)( x  2)dx
5

40
 Integrale improprii/generalizate.
Integrale euleriene

Integrale cu limite de integrare infinite

b
Conceptul de integrală Riemann  f x dx presupune două condiţii:
a

1) intervalul a, b este închis şi mărginit (compact);

2) funcţia f este mărginită pe intervalul a, b .
Termenul de integrală generalizată sau improprie a apărut ca urmare a neîndeplinirii
uneia din cele două condiţii.
Să presupunem deci că intervalul pe care are loc integrarea este nemărginit, adică de
forma a,  ,  , b  sau  ,   . Deoarece
 a 

 f x dx   f x dx   f x dx

  a

şi
a 

 f x dx   f  u du
 b

unde b   a , după efectuarea schimbării de variabilă x  u vom considera doar integrala pe

intervalul a,   .

Definiţie. Fie f : a,   R , integrabilă Riemann pe orice interval compact

a, b, a  b . Dacă limita
b
lim  f  x dx  limF b   F a  (1)
b  b
a

unde F  x  este o primitivă a lui f  x  , există şi este finită, atunci se spune că integrala
b

 f x dx este convergentă (sau are sens) şi se scrie:

a
 b

 f  x dx  lim  f  x dx .

b
a a

Ea se numeşte integrala improprie a funcţiei f pe intervalul a,  .

Dacă limita (1) nu este finită sau nu există atunci se spune că integrala nu este
convergentă (este divergentă).

41
 Criteriu de convergenţă: Fie f : a,   0,  şi a  0 . Dacă lim x p f  x   L
x 

(finit), atunci integrala  f x dx este:
a

1. convergentă pentru p  1 ;
2. divergentă pentru p  1 şi L  0 .

Aplicaţii rezolvate

Să se studieze natura integralelor:


1
1.  dx
0 1 x
2

Rezolvare.

1
b
1 
0 1  x 2 dx  lim 
b 1  x
0
2
dx  lim arctgb  , deci integrala este convergentă.
b  2

ln x
2.
1
 x
dx

Rezolvare.
 b
ln x ln x 1
1 x  dx  lim ln b    , deci integrala este divergentă.
2
dx  lim
b 
1
x b 2

Integrarea funcţiilor nemărginite

Să presupunem că funcţia f este nemărginită într-un punct din intervalul a, b şi fie
acesta chiar a.

Definiţie. Dacă lim f  x    şi dacă

xa

1. f este integrabilă pe orice compact a   , b,   0 ;

b
2. lim
 0  f x dx  L (finit)
a 
b
atunci se spune că integrala  f x dx este convergentă şi se va scrie:
a

42
 b b

 f  x dx  lim  f x dx (2)

 0
a a 
Dacă limita (2) este infinită sau nu există se spune că integrala considerată este
divergentă.

Criteriu de convergenţă: Fie f : a, b  0,  astfel că lim f  x    . În aceste

xa
xa

condiţii, dacă:
lim x  a  f  x   L (finit)
p
xa
xa
b
atunci integrala  f x dx este:
a

1. convergentă pentru p  1 ;
2. divergentă pentru p  1 şi L  0 .

Aplicaţii rezolvate

Să se studieze natura integralelor şi în caz de convergenţă să se determine valoarea lor:

7
1
1.  dx
1  x  1 x  1
Rezolvare.
1 1
lim   deci f  x   este nemărginită în x  1 .
x 1
x 1  x  1 x  1  x  1 x  1
1 1 1
lim x  1
p
 pentru p   1 , deci avem o integrală generalizată
x 1
x 1 x  1 x 1 2 2
convergentă. Efectuând schimbarea de variabilă x  1  t 2 rezultă:
7 7
1 1
1 x  1 x  1 dx  lim
 0 
1  x  1 x  1
dx 

6
1  2
 lim
 0 t 2
2
dt  2arctg 3 
3
.

1
1
2.  x 5  x  dx
0
2

Rezolvare.
1
Funcţia f  x   este nemărginită în punctul x  0 .
x 5  x 
2

43
 1 1
Dar lim x p  pentru p  2  1 , deci integrala este divergentă.
x 0
x 0
x 5  x  5
2

Integrale euleriene

Definiţie. Se numeşte funcţie gama (sau funcţie de speţa a doua a lui Euler, sau
integrală gama) expresia

 p    x p 1e  e dx , p  0 .
0
Proprietăţi:
1. 1  1 ;
2.  p  1  p p  ,  p  0 ;
3.  p  1  p! , p  N ;
1
4.     .
2
Definiţie. Se numeşte funcţie beta (sau funcţie de speţa întâi a lui Euler, sau integrală
beta), expresia:
1
 p, q    x p 1 1  x 
q 1
dx , p  0, q  0 .
0

Proprietăţi:
1.  p, q   Bq, p  ;
p
2.  p  1, q    p , q  ;
pq
q
3.  p, q  1   p , q  ;
pq
1 1
4.  ,    ;
2 2
 p q 
5.  p, q   , p  0, q  0 .
 p  q 

Aplicaţii rezolvate

Să se calculeze următoarele integrale euleriene:

44
  3
3  3 3 3 1 1 3
0 x 2 e dx   2  1  2  2   2  2  2   4  .
x
1.


2. 
0
x 3 e 3 x dx

Rezolvare.
Facem substituţia 3 x  t .
  3
1 1 3 
0 5 
3 3 x
x e dx  t 2 e t dt     1 
0 9 3 2 
32
1 3 3 1 3 1 1 
       .
9 3 2  2  9 3 2 2  2  12 3

 x 1  x  dx
5 3 7
3.
0

Rezolvare.
Facem substituţia x 3  t de unde
1 1 5 2

0 x 5
1 
 x 3 7
dx  
0 t 3
1  t 7 1 3

3
t dt 

1 5 2 1
1 7  1
  t 3 1  t  t 3 dt   t 1  t  dt 
7

30 30
1 1 2 8 1 1  7! 1
 2,8    .
3 3 2  8 3 9! 216

Aplicații propuse

I. Să se studieze natura următoarelor integrale improprii/generalizate. În cazul în care

integrala respectivă este convergentă, să se calculeze valoarea ei.

1
a) x
a
q
dx , a  0, q  0 ;

1
1
b) x
0
q
dx , q  R ;


1
c) x

2
4
dx ;

45
 
1
d) x

3
1
dx ;

8
1
e)  4 x4
dx ;

10
1
f) x
0
2
 7x  6
dx ;

5
1
g) 
1 5 x
dx ;

8
1
h)  x  2
2 x2
dx ;

II. Să se determine valorile următoarelor integrale improprii/generalizate, utilizând

integrala euleriană de speța întâia(integrala Beta).
1

x (1  x) 3 dx ;
7
a)
0

 x 5 (1  x) 3 dx ;
4
b)
0

1
c)  0
x 7  4 (1  x)5 dx ;

 x(1  x )
5 2
d) dx ;
1

x 9  x 2 dx ;
2
e)
3

10
f)  x 3 100  x 2 dx ;
0


g) 0
2
sin x  3 cos10 x dx ;

h) 0
4
tg 7 x  1  tg 2 x dx ;

46
 III. Să se determine valorile următoarelor integrale improprii/generalizate, utilizând
integrala euleriană de speța a doua(integrala Gamma).


x
10  x
a) e dx ;
0

x e
7 2 x
b) dx ;
0

 x 8 e 5 x dx ;
3
c)
0

 x  3 e
3 3 x
d) dx ;
3

0 1
5
e)  x5 e x dx ;

f)  (2 x 2  3 x  1)e  x dx ;
0

1
g)  x 4 ln xdx ;
0

x e
4  3x
h) dx
0

47
 Integrala curbilinie

Aplicații ale integralei curbilinii de speța I-a în mecanică

Fie un fir material de grosime neglijabilă care este imaginea(urma sau traiectoria) unei
curbe  simple, netede, firul având densitatea  , unde  : R 3  R . Atunci:

i) lungimea firului material este:

l     dl ;


ii) masa firului material este:

M       x, y, z dl ;


iii) coordonatele centrului de greutate G  x0 , y0 , z0  al firului material sunt:

1
x  x, y, z dl ;
M   
x0 

1
y  x, y, z dl ;
M   
y0 

1
z  x, y, z dl ;
M   
z0 

iv) momentele de inerție ale firului material față de planele de coordonate ale
sistemului de coordonate carteziene
I Oxy   z 2   x, y, z dl ;


I Oyz   y 2   x, y, z dl ;


I Oyz   x 2   x, y, z dl ;


v) momentele de inerție ale firului material față de axele de coordonate și originea

sistemului de coordonate carteziene
 I Ox   ( y 2  z 2 )   x, y, z dl ;


I Oy   ( x 2  z 2 )   x, y, z dl ;


I Oz   ( x 2  y 2 )   x, y, z dl ;


I O   ( x 2  y 2  z 2 )   x, y, z dl .


Caz particular.
Dacă firul material este omogen, ceea ce este echivalent cu faptul că densitatea  este
constantă, atunci coordonatele centrului de greutate G  x0 , y0 , z0  al firului material sunt:

1
l   
x0  xdl ;

1
l   
y0  ydl ;

1
l   
z0  zdl .

Aplicații ale integralei curbilinii de speța a II-a în mecanică

   
Fie F  P i  Q j  R k o forță care acționează asupra unui punct material care are
   
vectorul de poziție r  x i  y j  z k și care se deplasează în sens direct de-a lungul unei
curbe  de la punctul A   a  către punctul B   b  . Atunci lucrul mecanic efectuat este:
 
LAB   F d r   Pdx  Qdy  Rdz .
 

Deoarece dx  x ' t dt , dy  y ' t dt , dz  z ' t dt rezultă:

49
LAB   Pdx  Qdy  Rdz 

b
  [ P  xt , y t , z t   x ' t   Q x t , y t , z t   y ' (t )  R  xt , y t , z t   z ' (t )]dt .
a

Aplicații propuse

I. Să se calculeze valorile următoarelor integrale curbilinii de speța întâi:

 x  cos t
a)  xydl ;  : ; t  0,  
   y  sin t

 x  cos t  t 2 sin t
b)  x  y dl ;  : ; t  0,2 
 y  sin t  t cos t
2
 

 x  cht
c)  xdl ;  : ; t  0,3
   y  sht

 x 
 y 2 dl ;  : x2  y2  9
2
d)

 x  5 cos t

e)  x  y  z dl ;  :  y  5 sin t ; t  0,2 
 z  2t


 1 3
x  3 t

f)  z dl ;  :  y  t ; t  0,1
   z  t2



50
  x  5t cos t
 z x  
g) 3 2
 y dl
2
 :  y  5t sin t ; t  0,3
 z  2t


II. Să se calculeze lungimile următoarelor arce de curbă:

a)     AB  , A 1,3 , B2,8

b)     AB  , A3,2,1 , B 3,1,5

c)  : x 2  y 2  r 2 , r0

x2 y2
d)  :   1, a  0, b  0
a2 b2

e)  : y  x 2 , x   2,4

 x  cos 3 t
f)  :  , t  0,2 
 y  sin t
3

 x  a cos t

g)  :  y  a sin t , a  0 , b  0 , t  0,2 
 z  bt


III. Să se calculeze valorile următoarelor integrale curbilinii de speța a doua:

5x  5 y 3x  3 y
a) 
  16 x
2
 16 y 2
dx 
16 x 2  16 y 2
dy ;


 x  2 cos t
 : ; t   ,2 
 y  2 sin t

 x   
 y 3 dx  x 2  1  y  1dy ;
3
b)
 


51
  xt
 : ; t  2,5
y  t
3

c) 
 
r 2  x 2 dx  xdy ;


 : x2  y2  r 2 , r  0

  x 
 y 2 dx  2 xydy
2
d)


 : x 2  y 2  4 y  4  0 ; x  0 , y  0,2 ;

e) 
 
9  x 2 dx  y 2 dy ;


x2
:  y 2  1; y  0 ;
9

  x 
 y 2  z 2 dx  y 2 dy  z 2 dz ;
2
f)


 x  5 cos t

 :  y  5 sin t ; t   ,2  ;
 z  2t


B 7 ,12 
2 xdx  2 ydy
g) 
 
A 2,3 x2  y2
;

B 3, 2 

e cos 2 ydx  e 3 x sin 2 ydy ;

3x
h)
A 2,0 

B ( 4 , 5, 6 )

i)   y  z dx  ( z  x)dy  ( x  y)dz ;

A(1, 2 , 3 )

52
 ( 5, 4 , 6 )
yzdx  zxdy  xydz
j) 
A 2 ,1, 3 
 xyz
;

IV. Să se calculeze lucrul mecanic total efectuat de forța F  yi  z j  x k al cărei punct

de aplicație se deplasează în sens pozitiv de-a lungul arcului de curbă:

 x  5 cos t

 :  y  5 sin t ; t   ,2  ;
 z  2t


V. Să se calculeze momentele de inerție în raport cu axele de coordonate Ox și Oy ale

x y
firului material cu densitatea   x, y    ce are forma arcului de elipsă:
5 6
 x  3 cos t  2 
 : ; t  0, 
 y  4 sin t  3 

VI. Să se calculeze masa unui fir material neomogen cu densitatea   x, y   x 2  y 2 ce

are forma semicercului:
   AB , x  y2 , y  0.

VII. Să se calculeze coordonatele centrului de greutate al firului material neomogen cu

densitatea   x, y   xy ce are forma arcului de parabolă:

   AB , x  y 2 , y  2,5 .

53
 Integrala dublă

Fornula lui Green

Această formulă esprimă relația dintre integrala curbilinie de speța a II-a în plan și
integrala dublă.

Definiție. Fie D  R 2 un domeniu și   Fr (D ) o curbă simplă, închisă, netedă. Atunci

se numește sens pozitiv pe Im  sensul dat de un observator care se deplasează pe Im  și lasă
domeniul D pe partea(mâna) stângă.

Fie P : D  R , Q : D  R , une D  R 2 este un domeniu simplu în raport cu axele de

P Q
coordonate, cu proprietatea că există derivatele parțiale , . Atunci:
y x
 Q P 

 Px, y dx  Qx, y dy    x  y dxdy .
D


Aplicații ale integralei duble în mecanică

Fie o placă plană (de grosime neglijabilă) care este un domeniu D , D  R 2 , placa având
densitatea  , unde  : R 2  R . Atunci:

i) aria plăcii plane este:

AriaD    1 dxdy ;
D

ii) masa plăcii plane este:

MasaD      x, y dxdy ;
D

54
 iii) coordonatele centrului de greutate G  x0 , y0  al plăcii plane sunt:

1
x  x, y dxdy ;
MasaD  
x0 
D

1
y  x, y dxdy ;
Masa D  
y0 
D

iv) momentele de inerție ale plăcii plane față de axele de coordonate și originea
sistemului de coordonate carteziene sunt:
I Ox   y 2   x, y dxdy ;
D

I Oy   x 2   x, y dxdy ;
D

 
I O   x 2  y 2   x, y dxdy .
D

Caz particular.
Dacă placă plană este omogenă, ceea ce este echivalent cu faptul că densitatea  este
constantă, atunci coordonatele centrului de greutate G  x0 , y0  al plăcii plane sunt:

1
Aria D  
x0  xdxdy ;
D
1
Aria D  
y0  ydxdy .
D

Aplicații propuse

I. Să se calculeze valorile următoarelor integrale duble:

55
 x y
a)  x 2 2
dxdy , D  1,4 1,9 ;
D y

3x
b)  5  xy dxdy , D  1,2 2,3 ;
D

 x 
 y 3 dxdy , O0,0 , A 5,0 , B  3,2  ;
3
c)
OAB

 y  3x 2
d)  x ydxdy , D : 
2
;
D  y  2x  1

 xdxdy , D  x, y  x  y 2  36; y  0 ;

2
e)
D

 2 x
2
y2 
f)  xy dxdy , D  x, y   R
2
  1; x  0 ;
D  16 25 

II. Să se calculeze valorile următoarelor integrale duble utilizând schimbarea de

variabile:

 y dxdy , D  x, y  R 
x 2  y 2  36; y  0 ;
2 2
a)
D

b)  2 x
2
  
 5 xy  2 y 2 dxdy , D   x, y   R 2 2 y  x  6 y; x  0,3  xy  6 ;
D

c)  x
2
  
 y 2 dxdy , D   x, y   R 2 x 2  y 2  8 y  0; x  0 ;
D

 x2 y2 
d)  x  y dxdy , D   x, y   R 2 
49 9
 1; x  0, y  0 ;
D  

56
 
ln x 2  y 2   
D x 2  y 2 dxdy , D  x, y  R x  y  81 ;
2 2 2
e)

x2 
y2
 y2 
f)  xe 4
dxdy , D   x, y   R x 
2 2
 16, y  0 ;
D  4 

III. Să se calculeze ariile următoarelor suprafețe:


a) D   x, y   R 2 x 2  y 2  36; y  0 ; 


b) D   x, y   R 2 x 2  y 2  8 y  0; x  0 ; 

 2 x
2
y2 
c) D   x, y   R   1; x  0, y  0 ;
 49 9 

 y2 
d) D   x, y   R x 
2 2
 16, y  0 ;
 4 

 y  3x 2
e) D :  ;
 y  2x  1


f) D   x, y   R 2 x  y  2 x; y  0,1  xy  2 ; 

IV. Să se calculeze masele următoarelor plăci materiale, cunoscând densitățile acestora

  x, y  și domeniile corespunzătoare:


a)   x, y   x , D   x, y   R 2 x 2  y 2  8 y  0; x  0 ; 

57
 
b)   x, y   10 , D   x, y   R 2 x  y  2 x; y  0,1  xy  2 ; 

V. Să se calculeze coordonatele centrelor de greutate ale următoarelor plăci materiale,

cunoscând densitățile acestora   x, y  și domeniile corespunzătoare:


a)   x, y   x  y , D   x, y   R 2 x 2  y 2  36; y  0 ;

 y2 
b)   x, y   5 , D   x, y   R 2 x 2   16, y  0 ;
 4 

 
c)   x, y   y , D   x, y   R 2 x 2  y 2  36; y  0 ;


d)   x, y   x 2  y 2 , D   x, y   R 2 x 2  y 2  8 y  0; x  0 ; 

VI. Să se calculeze coordonatele momentele de inerție în raport cu axele de coordonate

Ox și Oy ale următoarelor plăci materiale, cunoscând densitățile acestora   x, y  și domeniile
corespunzătoare:


a)   x, y   x 2  y 2 , D   x, y   R 2 x 2  y 2  36; y  0 ; 

 y2 
b)   x, y   x  y , D   x, y   R 2 x 2   16, y  0 ;
 4 

 y2 
c)   x, y   3 , D   x, y   R 2 x 2   16, y  0 ;
 4 


d)   x, y   y , D   x, y   R 2 x 2  y 2  8 y  0; x  0 ; 

58
59
 Integrala triplă

Aplicații ale integralei triple în mecanică

Fie un corp în spațiu care este un domeniu  ,   R 3 , corpul având densitatea  , unde
 : R 3  R . Atunci:

i) volumul corpului este:

Vol     1 dxdydz ;


ii) masa corpului este:

Masa      x, y, z dxdydz ;


iii) coordonatele centrului de greutate G  x0 , y0 , z0  al corpului sunt:

1
x  x, y, z dxdydz ;
Masa   
x0 


1
y  x, y, z dxdydz ;
Masa  
y0 


1
z  x, y, z dxdydz
Masa   
z0 


iv) momentele de inerție ale corpului față de planele de coordonate ale sistemului de
coordonate carteziene sunt:
I Oxy   z 2   x, y, z dxdydz ;


I Oyz   x 2   x, y, z dxdydz ;



60
 I Oxz   y 2   x, y, z dxdydz ;


v) momentele de inerție ale corpului față de axele de coordonate și originea

sistemului de coordonate carteziene
 
I Ox   y 2  z 2   x, y, z dxdydz ;


 
I Oy   x 2  z 2   x, y, z dxdydz ;


 
I Oz   x 2  y 2   x, y, z dxdydz ;


 
I O   x 2  y 2  z 2   x, y, z dxdydz .


Caz particular.
Dacă corpul este omogen, ceea ce este echivalent cu faptul că densitatea  este

constantă, atunci coordonatele centrului de greutate G  x0 , y0 , z0  al corpului sunt:

1
Vol   
x0  xdxdydz ;

1
Vol   
y0  ydxdydz

1
Vol   
z0  zdxdydz .


Aplicații propuse

I. Să se calculeze valorile următoarelor integrale triple:

a)  x
3
y 2 z 5 dxdydz ,   2,5  1,1 0,7 ;


61
  3x  2 y  z  5dxdydz ,   x, y, z  R 
1
b) 3
3x  2 y  z  12, x  0, y  0, z  0 ;


c)  x y
2 3

z dxdydz ,    x, y, z   R 3 x 2  y 2  z 2  25, x  0, y  0, z  0 ; 


 xdxdydz ,   x, y, z  R x 2  y 2  z 2  100, x  0 ;

3
d)


e)  
x 2  y 2  z 2 dxdydz ,    x, y, z   R 3 x 2  y 2  z 2  4 z ; 


 3 x
2
y2 
f)  zdxdydz ,    x, y, z   R   z 2  1, z  0 ;
  9 16 

 xyzdxdydz ,   x, y, z  R x 2  y 2  16,0  z  5 ;

3
g)


h)  x
2
 
 y 2 dxdydz ,    x, y, z   R 3 x 2  y 2  z ,0  z  1 ; 


II. Să se calculeze volumele următoarelor corpuri geometrice:

 
a)    x, y, z   R 3 x 2  y 2  z 2  r 2 , r  0 ;

 3 x
2
y2 z2 
b)    x, y, z   R 2  2  2  1 , a  0 , b  0 , c  0 ;
 a b c 

 
c)    x, y, z   R 3 x 2  y 2  r 2 ,0  z  h , r  0 , h  0 ;

 
d)    x, y, z   R 3 x 2  y 2  z 2 ,0  z  h , h  0 ;

62
  
e)    x, y, z   R 3 x 2  y 2   z  h  ,0  z  h , h  0 ;
2

 
f)    x, y, z   R 3 x 2  y 2  z , z  h , h  0 ;

III. Să se calculeze masele următoarelor corpuri, cunoscând densitățile acestora

 x, y, z  și domeniile corespunzătoare:

 
a)   x, y, z   5 ,    x, y, z   R 3 x 2  y 2  z 2  4, z  0 ;

 
b)   x, y, z   z ,    x, y, z   R 3 x 2  y 2  z 2 ,0  z  10 ;

 
c)   x, y, z   xy ,    x, y, z   R 3 x 2  y 2  z , z  4 ;

IV. Să se calculeze centrele de greutate ale următoarelor corpuri, cunoscând densitățile

acestora   x, y, z  și domeniile corespunzătoare:

 x2 y2 z 2 
a)   x, y, z   1 ,    x, y, z   R 3    1, z  0 ;
 4 9 25 


b)   x, y, z   z ,    x, y, z   R 3 x 2  y 2  36,0  z  10 ;

 
c)   x, y, z   xy ,    x, y, z   R 3 x  y  z  3, x  0, y  0, z  0 ;

V. Să se calculeze momentele de inerție față de axele de coordonate Ox , Oy și Oz ale

următoarelor corpuri, cunoscând densitățile acestora   x, y, z  și domeniile corespunzătoare:

63
  
a)   x, y, z   2 ,    x, y, z   R 3 x 2  y 2  z 2  36 ;

 3 x
2
y2 z2 
b)   x, y, z   z ,    x, y, z   R    1 ;
 4 9 25 

 
c)   x, y, z   xyz ,    x, y, z   R 3 x 2  y 2  z 2 ,0  z  3 ;

64
 Ecuații diferențiale
Ecuații diferențiale ordinare de ordinul I

Definiţie. Se numește ecuație diferențială de ordinul I dată sub forma implicită o ecuație
de forma
 
F x, y , y '  0 (1)
necunoscuta fiind funcția y  C 1 a, b  , x fiind variabila independentă și F : a, b D  R ,
D  R2 .

Definiţie. Se numește ecuație diferențială de ordinul I dată sub forma explicită sau
normală o ecuație de forma
y '  f  x, y  , f : D  R , D  R 2 , f  C  D  . (2)

dy
Dacă se utilizează notația y '  , atunci din ecuația (2) se obține:
dx
dy
 f  x, y  , deci f  x, y dx  dy  0 .
dx
dy
Reciproc, dacă P x, y dx  Q x, y dy  0 , atunci P  x, y   Q  x, y  0, deci
dx
P x, y 
y'   , Q  x, y   0 .
Q  x, y 
Prin urmare, ecuația (2) este echivalentă cu ecuația:
P x, y dx  Q x, y dy  0 . (3)

Definiţie. Dacă C este o constantă reală oarecare, atunci y    x, C  se numește soluția

generală a unei ecuații diferențiale de ordinul I, dacă aceasta verifică ecuația respectivă, iar
prin alegerea convenabilă a constantei reale C se poate obține orice soluție a ecuației.

Definiţie. Soluția generală a unei ecuații diferențiale de ordinul I poate fi exprimată sub
una din următoarele forme:
i) implicită   x, y , C   0 ;
ii) explicită y    x, C  ;
iii) parametrică x  t , C  , y   t , C  , t   ,  , t parametru real.

Definiţie. Soluția generală a unei ecuații diferențiale de ordinul I se mai numește

integrala generală a ecuației, iar graficul ei este o familie de curbe integrale.

65
 Definiţie. Problema Cauchy atașată unei ecuații diferențiale de ordinul I constă în
determinarea acelei soluții y a ecuației diferențiale care să verifice o anumită condiție de
forma y  x0   y0 , numită condiție inițială.

Definiţie. O ecuație diferențială de ordinul I se numește ecuație diferențială totală

exactă dacă este de forma:
P Q
P x, y dx  Q x, y dy  0 , unde P, Q : D  R , D  R 2 , P, Q  C 1 D  ,  . (4)
y x
Soluția generală a unei ecuații diferențiale totale exacte se obține prin două operații de
integrare, numite cuadraturi și anume:
x y

 Pt, y0 dt   Qx, t dt  C , unde x0 , y0   D , x0 , y0 constante reale fixate.

x0 y0

Definiţie. O ecuație diferențială de ordinul I se numește ecuație diferențială cu variabile

separabile dacă este de forma:
P x dx  Q y dy  0 . (5)

Observație. O ecuație diferențială cu variabile separabile este un caz particular de

P Q
ecuație diferențială totală exactă, întrucât   0.
y x
Soluția generală a unei ecuații cu variabile separabile se obține separând cele două
variabile și integrând ecuația membru cu membru.
P x dx  Q y dy   P x dx    Q  y dy   P  x dx   Q  y dy  0 .

Definiţie. O ecuație diferențială de ordinul I se numește ecuație diferențială omogenă

dacă este de forma:
P  x, y 
y'  , unde P, Q : D  R , D  R 2 , sunt funcții omogene de același grad k . (6)
Q  x, y 
Se scoate factor comun forțat atât de la numărător cât și de la numitor x k , se simplifică
 y
cu x k și se obține o ecuație diferențială de forma y '  f   .
x
y
Se face substituția z  , z  z  x  și rezultă o ecuație diferențială cu variabile
x
separabile care se rezolvă utlizând metoda prezentată anterior.

Definiţie. O ecuație diferențială de ordinul I se numește ecuație diferențială de ordinul I

liniară dacă este de forma:
y '  P  x  y  Q x  , unde P, Q  C a, b . (7)

66
 Definiţie. O ecuație diferențială de ordinul I liniară se numește omogenă dacă Q ( x)  0 ,
 x  a, b .

Observație. O ecuație diferențială de ordinul I liniară omogenă y '  P  x  y  0 este o

ecuație diferențială cu variabile separabile.
Soluția generală a ecuației diferențiale de ordinul I liniare omogene se obține astfel:
dy dy 1
Se notează y '  . Atunci   P  x  y  dy   P  x dx  ln y    P x dx
dx dx y

 ln C  ln y  ln  Ce 
 P  x dx  P  x dx 
 ln y    P x dx  ln C  ln y  ln e   
 
 P  x dx
y  Ce  .

Pentru rezolvarea ecuației diferențiale de ordinul I liniare neomogene se aplică metoda

variației constantelor a lui Lagrange. Se caută pentru ecuația neomogenă o soluție particulară
de aceeași formă cu soluția generală a ecuației omogene, dar constanta devine variabilă. Deci,
 P  x dx
y  C  x e  . Atunci
 P  x dx  P  x dx  P  x dx  P  x dx
C '  x e   C  x P x e   C  x P x e   Q x   C '  x e   Qx  
P  x dx P  x dx
C '  x   Q x e   C  x    Q x e  dx  k , unde k este o constantă reală.

 P  x dx   P  x dx dx 
Prin urmare, y  e   k   Q  x e  (8)

Dacă se notează I1   P  x dx și I 2   Q x e I1 dx , atunci soluția generală a ecuației

diferențiale de ordinul I liniare se poate exprima în mod condensat sub forma:

y  e  I1 k  I 2  , unde k este o constantă reală (9)

Definiţie. O ecuație diferențială de ordinul I se numește ecuație de tip Bernoulli dacă

este de forma:
y '  P  x  y  Q x  y  , unde   R \ 0,1 . (10)

Dacă se face substituția z  y1 , z  z  x  , atunci se obține o ecuație diferențială de

ordinul I liniară care se rezolvă utilizând metoda prezentată anterior.

67
 Definiţie. O ecuație diferențială de ordinul I se numește ecuație de tip Riccati dacă este
de forma:
y '  P  x  y 2  Q x  y  R x   0 , unde P, Q, R  C a, b . (11)
În general, o ecuație de tip Riccati nu poate fi rezolvată prin cuadraturi(integrare), dar
1
dacă se cunoaște o soluție particulară y0 a ecuației, atunci se face substituția y  y0  ,
z
z  z  x  și se obține o ecuație diferențială de ordinul I liniară care se rezolvă utilizând metoda
prezentată anterior.

Definiţie. O ecuație diferențială de ordinul I se numește ecuație de tip Lagrange dacă

este de forma:
   
y  xf y '  g y ' , unde f , g  C 1 a, b . (12)

Dacă se notează y '  p , p  p  x  , se înlocuiește în ecuație și se derivează în rapoart cu

variabila x , atunci se obține o ecuație diferențială de ordinul I liniară care se rezolvă utilizând
metoda prezentată anterior.

Definiţie. O ecuație diferențială de ordinul I se numește ecuație de tip Clairaut dacă este
de forma:
 
y  xy '  g y '  0 , unde g  C 1 a, b . (13)

Obsevație. O ecuație de tip Clairaut este un caz particular al ecuației de tip Lagrange
 
pentru f y '  y ' .

Fie y '  p , p  p x  .
Atunci ecuația diferențială se poate scrie sub forma:
y  xp  g  p  .
Se derivează în ambii membri ai ecuației diferențiale în raport cu variabila x și se
obține:

68
 y '  p  xp '  g '  p   p '  p  p  xp '  g '  p   p '  p  p  xp '  g '  p   p ' 

p ' [ x  g '  p ]  0

i) Dacă p '  0 , atunci p  C , deci, y  Cx  g C  .

Aceasta este soluția generală a ecuație diferențiale de tip Clairaut.
ii) Dacă x  g '  p   0 , atunci:
 
x   g '  p  și y  xp  g  p    g '  p   p  g  p    pg '  p   g  p  .
Astfel, se obține soluția singulară a ecuație diferențiale de tip Clairaut dată sub formă
parametrică:
x  g '  p

 y   pg  p   g  p 
'

Ecuații diferențiale ordinare de ordin superior

Aplicaţii rezolvate

1. Să se rezolve problema Cauchy atașată ecuației diferențiale de ordinul I

   7
y '  e 2 x  5 x 2  tgx , x    ,  , cu condiția inițială y 0   .
 2 2 2
Rezolvare.
dy
Se face notația y '  și se obține:
dx
dy
dx
  
 e 2 x  5 x 2  tgx  dy  e 2 x  5 x 2  tgx dx  y   e 2 x  5 x 2  tgx dx . Deci, 
soluția generală a ecuației diferențiale de ordinul I este:
  
y  e 2 x  x 3  ln  cox   C , x    ,  .
1 5
2 3  2 2

e  0  ln  cos 0   C  . Așadar,
7 1 2 0 5 3 7
Din condiția inițială y 0   rezultă
2 2 3 2

y  e 2 x  x 3  ln  cos x   3 ,
1 7 1 5
 ln 1  C  , ceea ce implică C  3 . Astfel,
2 2 2 3
  
x  , .
 2 2

69
 2. Să se rezolve ecuația diferențială de ordinul I 4 x  y dx  ( x  4 y )  0 .
Rezolvare.
P Q
Fie P x, y   4 x  y , Q x, y    x  4 y . Se observă că  1 ,  1 , deci, ecuația
y x
este o ecuație diferențială totală exactă și soluția sa generală este:

x y

 4t  y dt    x  4t dt  C

x0
0
y0


 1 2 x x   y
1 y
 4  t  y0t     xt  4  t 2   C 
 2 x0 x0   y0 2 y0 

  
2 x 2  x02  y0  x  x0   x y  y0   2 y 2  y02  C  
2 x 2  2 x02  xy0  x0 y0  xy  xy0  2 y 2  2 y02  C 

2 x 2  xy  2 y 2  C (pentru x0  y0  0 ).

3. Să se rezolve ecuația diferențială de ordinul I x 2 ydx  x 3  5 dy  0  

Rezolvare.
Se separă cele două variabile:

 
x 2 ydx  x 3  5 dy  3
x2
x 5
1
dx  dy .
y
Se integrează ecuația membru cu membru și se obține soluția generală a ecuației
diferențiale:
x2 1 1 1
 x3  5 dx   y dy  3 ln x  5  ln y  ln C  ln y  3 ln x  5  ln C 
3 3

 1 
 3
5 3 
 1
 ln C x
 
1
ln y  ln C x 3  5 3   e  e 
ln y 
 y  C x3  5 3  y  C  3 x3  5 .
 
x2  3 y2
4. Să se rezolve ecuația diferențială de ordinul I y '  , unde x  0 , y  0 .
2 xy
Rezolvare.
Fie P  x, y   x 2  3 y 2 , Q x, y   2 xy .
Se observă că:
 
P tx, ty   tx   3ty   t 2 x 2  3t 2 y 2  t 2 x 2  3 y 2  t 2 P x, y  ,  t  R ,
2 2

Qtx, ty   2tx ty   t 2 xy  t Q x, y  ,  t  R .

2 2

Deci, P și Q sunt funcții omogene de același grad 2.

Se scoate factor comun forțat atât de la numărător cât și de la numitor x 2 , sesimplifică
cu x 2 și se obține:

70
  3y2  y2  y
2
x 2 1  2  1 3 2 1  3   
x  x .
y'    y'  x  y' 
2 xy y y
x2  2 2 2
x x x
y
Se face substituția z  , z  z  x  . Atunci y  zx , prin urmare, y '  (zx)' , de unde
x
rezultă y  z x  z .
' '

1  3z 2 1  3z 2 1  z2
Așadar, z ' x  z  . În continuare, z ' x   z , deci, z ' x  , ceea ce
2z 2z 2z
reprezintă o ecuație diferențială cu variabile separabile.
dz dz 1  z2
Se notează z '  , se obține ecuația x , apoi se separă variabilele
dx dx 2z
2z 1 2z 1
dz  dx . Se integrează ecuația membru cu membru  dz   dx și rezultă
1 z 2
x 1 z 2
x
   
ln 1  z  ln x  ln C , de unde ln 1  z  ln Cx . Deci, 1  z  Cx , așadar, 1  z 2  Cx .
2 2 2

2
 y
Revenind la notația inițială, se obține 1     Cx , ceea ce implică, respectiv,
 x
x  y  Cx  0 și anume soluția generală a ecuației diferențiale omogene.
2 2 3

5. Să se rezolve ecuația diferențială de ordinul I xy '  4 y  2 x 2 , x  0 .

Rezolvare.
Mai întâi se aduce ecuația diferențială la forma standard prin înmulțirea ambilor
1
memebri ai ecuației cu . Atunci
x
xy  4 y 2 x
' 3
xy ' 4 y 2 x 3 4
     y'  y  2x2 .
x x x x x x
4
Aceasta este o ecuație diferențială de ordinul I liniară cu P  x   și Q x   2x 2 .
x
Pentru a reduce în mod considerabil volumul de calcul aplicăm direct formulele (9).
4 1
 
Prin urmare, I1   P  x dx  I1   dx  4  dx  4 ln x  ln x  ln x 4 .
x x
4

1 2
I 2   Q x e I1 dx  I 2   2 x 2  e ln x dx   2 x 2  x 4 dx  2  x 6 dx  2  x 7  x 7 .
4

7 7
Soluția generală a ecuației diferențiale este:
1
 ln x 4  2 7  ln x 4  2 7 1  2 7 k 2 3
y  e k  I 2   y  e
 I1
k  x   e k  x   4 k  x   4  x .
 7   7  x  7  x 7
6. Să se rezolve ecuația diferențială de ordinul I y  y  e y . ' x 2

Rezolvare.
Această ecuație diferențială este o ecuație diferențială de tip Bernoulli cu P x   1 ,
Q x   e x și   2 .

71
 Se face substituția z  y1 , z  z  x   z  y1 2  y 1
  '
Atunci z '  y 1   y  2  y ' . Prin urmare, y '   y 2 z ' .
Așadar, ecuația diferențială devine  y 2 z '  y  e x y 2 .
Împărțind ambii memebri ai ecuației diferențiale cu  y 2 se obține:
1
z '   e x  z '  z  e x . Aceasta este o ecuație diferențială de ordinul I liniară pe
y
care o rezolvăm utilizând formulele cunoscute.
1
Deci, I1   1dx  x , I 2   (e x )  e x dx    e 2 x dx   e 2 x și
2
 1  1
z  e  x  k  e 2 x   ke  x  e x .
 2  2
Soluția generală a ecuației diferențiale de tip Bernoulli este:
1 1
y  y .
z x 1 x
ke  e
2

1 4
7. Să se rezolve ecuația diferențială de ordinul I y '  y 2  y  2 , știind că o soluție
x x
2
particulară a ecuației este y0  .
x
Rezolvare.
Mai întâi se aduce ecuația diferențială la forma standard:
1 4
y'  y 2  y  2  0 .
x x
1
Această ecuație diferențială este o ecuație de tip Riccati cu P x   1 , Q  x   și
x
4
Rx   .
x2
1 2 1
Se face substituția y  y0 , z  z x   y   .
z x z
' ' '
2 1 2 1  2   z 
'
2 z'
Atunci z '              2     2    2  2 .
 x z  x  z  x   z  x z

Ecuație diferențială devine:

2
2 z'  2 1  1  2 1  4
         0 
x2 z 2  x z  x  x z  x2
2 z'  4 4 1 2 1 4
 2  2  2   2  2   2  0 
x z x xz z  x xz x

72
 2 z' 4 4 1 2 1 4
 2
 2  2   2  2   2 0 
x z x xz z x xz x

z' 3 1 z' 3 1
 2
  2
 0   2
  2.
z xz z z xz z
Înmulțim ambii membri ai ecuației diferențiale cu  z 2 și se obține:
3
z'  z  1 . Aceasta este o ecuație diferențială de ordinul I liniară pe care o rezolvăm
x
utilizând formulele cunoscute.
3
x
1
x
3
    3 1
Deci, I1   dx  3 dx  3 ln x  ln x  ln x 3 , I 2    1  e ln x dx    x 3 dx   x 4
4
 1 
 1  ln    1  1  1  k 1
și z  e   k  x 4   e  x   k  x 4   3  k  x 4   3  x .
 ln x 3 3

 4   4  x  4  x 4
Soluția generală a ecuației de tip Riccati este:
2 1
y  .
x k 1x
x3 4

8. Să se rezolve ecuația diferențială de ordinul I y  2 xy '  3 y ' .  

2

Rezolvare.
   
Aceasta este o ecuație diferențială de tip Lagrange cu f y '  2 y ' și g y '  3 y ' .   2

Se notează y '  p , p  p  x  . Atunci ecuația diferențială se poate scrie sub forma:

y  2 xp  3 p 2 .
Se derivează în ambii membri ai ecuației diferențiale în raport cu variabila x și se obține:
y '  2 p  2 xp '  3  2 pp '  p  2 p  2 xp '  3  2 pp '  p  2 p  2 xp '  3  2 pp ' 

 p  2 p ' x  3 p  .
dp
Se notează p '  și rezultă ecuația diferențială:
dx
dp
p2 x  3 p  ,
dx
de unde se obține:
dx
p  2 x  3 p 
dp

73
 1
Se înmulțesc ambii membri ai ecuației diferențiale cu  și rezultă:
p
dx 2 dx 2 dx 2
  x  3 p     x6   x  6.
dp p dp p dp p
Aceasta este o ecuație diferențială de ordinul I liniară pe care o rezolvăm utilizând
formulele cunoscute.
Așadar,
2
   
I1   dp  2 ln p  ln p  ln p 2 ,
p
2

1
I 2   6  e ln  p dp  6  e ln  p dp  6  p 2 dp  6  p 3  2 p 3 ,
2 2

3
1

x  e   k  2 p 3   e p k  2 p 3   2 k  2 p 3   2  2 p ,
 ln p 2
ln2 1 k
p p
 k  2k 2k
y  2 xp  3 p 2  2 2  2 p  p  3 p 2   4 p2  3 p2   p2 .
 p  p p
Soluția generală a ecuație diferențiale de tip Lagrange dată sub formă parametrică este:
 k
 x   2p
p2
 2k
y   p2
 p
Pe lângă soluția generală, ecuația diferențială de tip Lagrange poate avea o soluție
singulară. Din condiția  p  0  p  0 .
Deci, y  2 x  0  3  0 2  0 , ceea ce reprezintă soluția singulară a ecuației diferențiale.
9. Să se rezolve ecuația diferențială de ordinul I y  xy '  y ' .  2

Rezolvare.
   
Aceasta este o ecuație diferențială de tip Clairaut cu g y '  y ' .
2

Se notează y '  p , p  p  x  . Atunci ecuația diferențială se poate scrie sub forma:

y  xp  p 2 .
Se derivează în ambii membri ai ecuației diferențiale în raport cu variabila x și se obține:
y '  p  xp '  2 pp '  p  p  xp '  2 pp '  p  p  p '  x  2 p   p '  x  2 p   0 .
i) Dacă p '  0 , atunci p  C , deci, y  Cx  C 2 .
Aceasta este soluția generală a ecuație diferențiale de tip Clairaut.
ii) Dacă x  2 p  0 , atunci x  2 p și y  xp  p 2   2 p   p  p 2  2 p 2  p 2   p 2 .
Astfel, se obține soluția singulară a ecuație diferențiale de tip Clairaut dată sub formă
parametrică:
 x  2 p

y   p
2

74
Dacă se elimină parametrul p din acest sistem de ecuații rezultă ecuația curbei integrale:
2
x  x  x x2 x2 x2
x  2 p  p    y  xp  p  x           
2
 .
2  2  2 2 4 4

Aplicații propuse

I. Să se rezolve următoarele ecuații diferențiale totale exacte:

a) ( x 3  y 3 )dx  3 xy 2 dy  0 ;

b) ( x  y 2 )dx  2 xydy  0 ;

2 3
c) x 2 y 2 dx  x ydy  0 ;
3

 
d) x 2  cos y dx   x sin y  cos y dy  0 ; y (0)  1 ;

 
e) x 5  2 xy dx  ( y 5  x 2 )dy  0 ; y (1)  5 ;

f) 2 x sin y  3dx  ( x 2 cos y  3)dy  0 ; y (0)  0 ;

II. Să se rezolve următoarele ecuații diferențiale cu variabile separabile:

 
a) (4  y 2 )dx  9  x 2 dy  0 ;

b) 2 xdx  3 y 2 dy  0 ;

75
c) y '  x ln x ;

d) 3 y 2 y '  x 3  1 ; y (1)  1 ;

1 1
e) yy '  ; y ( 0)  ;
1 x 2
2

4  y2
f) y '  ; y ( 0)  2 ;
9  x2

III. Să se rezolve următoarele ecuații diferențiale omogene:

3x 2 y 2
a) y '  ;
x4  y4

3x  7 y
b) y '  ;
x  2y

c) x 3 y '  4 x 3  2 x 2 y  6 y 3 ;

d) y 3 y '   x  y  ;
3

e) xyy '   x  y  ;
2

 
f) x 3  y 3 y '  x 3  y 3 ;

IV. Să se rezolve următoarele ecuații diferențiale de ordinul I liniare:

a) y '  2 xy  xe x ;

76
b) x 2 y '  3 y  x 3  1 ;

 
c) x 2  1 y '  xy  1 ;

y
d) y '   5x 3 ; y (1)  1 ;
x2

e) y '  cox  y  sin x ; y (0)  1 ;

f) y '  3 x 2 y  e x ; y (0)  2 ;

V. Să se rezolve următoarele ecuații diferențiale de tip Bernoulli:

a) y '  x 2 y  y 2 ;

b) y '  xy  e x y 4 ;

y
c) y '  x y;
x2

d) y '  ln x  y  xy 2 ;

VI. Să se rezolve următoarele ecuații diferențiale de tip Lagrange:

    2
a) y  3 x y '  y '  0 ;
3

   
2
b) y  x y '  y '
4
 0;

VII. Să se rezolve următoarele ecuații diferențiale de tip Clairaut:

77
  
a) y  3 xy '  y '  0 ;
3

 
b) y  xy '  y '
4
 0;

VIII. Să se rezolve următoarele ecuații diferențiale de tip Riccati:

a) y '  y 2  2 y  3  0 ; soluția particulară y0  1 ;

1
b) 3 x 2 y '  3 x 2 y 2  12 xy  12  0 ; soluția particulară y0  ;
x

IX. Să se rezolve următoarele ecuații diferențiale liniare de ordin superior:

a) y ''  2 y '  3 y  3 x 2  5 x  1 ;

b) y ''  5 y '  6 y  x sin x ;

c) y ''  4 y '  4  x 2 e x ;

d) y ''  1  2 sin x  3 cos x ;

e) y ''  7 y '  12 y  e 7 x ;

f) y '''  y  3 x 2 sin x ;

g) y 4   y  5 x sin x ;

78