CURS NR.

INTEGRALE DE SUPRAFAŢĂ
1. ARIA UNEI SUPRAFEȚE
1 Fie F :   R3  R ; F  x, y, z   0 S  - ecuația unei suprafaţe date implicit;

( ) ( ), notăm  t - planul, tangent la  S  în punctul M, N - vectorul normală la

 S  în M  N  t  ; n 
N
- versorul normalei.
N

N
n
M
t (S)

 F F F 
Dacă F  C       N   . Dacă N  O , M   S    S  - suprafaţă netedă.
1
, ,
 x y z 
Notăm ( ⃗) ( ⃗) ( ⃗)
cos ,cos  ,cos  - se numesc cosinuşii directori ai normalei.
EXEMPLUL1
( ) - sfera cu centrul în origine și de rază r
EXEMPLUL2
 x  a sin  cos 
x2 y 2 z 2 
ELIPSOIDUL  E  2  2  2  1   E   y  b sin  sin  ;  0,  ;  0, 2 
a b c  z  c cos 

2 Fie f : D  R 2  R . Se numeşte suprafaţă dată explicit mulţimea punctelor

 f f 
M  x, y, z  R3 , care verifică: z  f  x, y   z  f  x, y   0  N   ,  ,1 . Notăm:
 x y 
f f
p ;q  (MONGE)  N   p, q,1  N  1  p 2  q 2 
x y
p q 1
n i j k 
1 p  q
2 2
1 p  q
2 2
1  p2  q2

1
 p q 1
cos  =  ,cos  =  , cos  = .
1 p2  q2 1  p2  q2 1  p2  q2

z S 

  bS

O y
D
x   FrD
 x  x t 
Fie    FrD     ; t   a, b  z  f  x, y   f  x  t  , y  t   
 y  y t 


 x  x t 

    y  y t  ; t   a, b    bS - bordura suprafeţei  PrxOy    

 z  f  x  t  , y  t  

√ - element de arie al suprafeței ( );

( ) ∬ √
EXEMPLUL1

z  x2  y 2 ; - con de rotație în jurul axei OZ, cu vârful în O

z  x2  y 2 ( )

O y

2
 √
EXEMPLUL2
z  x2  y 2 ; - paraboloid de rotaţie în jurul axei OZ, cu vârful în O
z

z  h  ct.

z  x2  y 2 ( )
O y
D : x2  y 2  h

APLICAȚIE

Să se calculeze aria suprafeței conice z  x2  y 2 ;

( ) √ √
√ √

√ √ ( ) ∬√

√ √ √
3 Se numeşte suprafaţă dată parametric, mulţimea:

 x  x  u, v 

(S)  y  y  u, v  ;   u, v   D  R . Dacă r  xi  yj  zk , este vectorul de poziţie al unui
' 2


 z  z  u, v 
punct arbitrar M(x,y,z)de pe  S   r  r  u, v 

3
 N  ru  rv

S  ru

v  v0

M0 rv

u  u0

Fie  u0 , v0   D' şi M 0 - punctul corespunzător pe  S  ; M 0 - fix.

x y z
Pentru u  u0  curbă pe S  cu vectorul tangent la ea în M 0 : rv  i j k.
v v v

i j k
x y z x y z
Analog pentru v  v0  ru  i  j  k  N  ru  rv ; ru  rv  .
u u u u u u
x y z
v v v
Dacă u1, v1  , u2 , v2   D' ; u1, v1   u2 , v2   r u1, v1   r u2 , v2  , atunci suprafaţa se

numeşte simplă.
D  y, z  D  z, x  D  x, y 
Notăm: A  ;B  ;C   N  Ai  Bj  Ck ; N  A2  B2  C 2 
D  u, v  D  u, v  D  u, v 

A B C
cos   ;cos   ;cos  
A2  B2  C 2 A2  B2  C 2 A2  B2  C 2
√ - elementul de arie al suprafeței ( )

( ) ∬ √ ;

√ , unde ⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗ ; ⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗ ; ⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗

4
EXEMPLUL 1:
z

M  x, y, z 

r
 z
O y
x 

N y M'
x
( )
În triunghiul OM ' M  z  r cos ; OM '  r sin  .

 
În triunghiul ONM' M ' N  Ox  x  OM ' cos  r sin  cos ;

 x  r sin  cos 

y  OM sin   r sin  sin   (
'
)  y  r sin  sin  ;  0,   ;  0, 2  ;
 z  r cos 


( ) ( ) ( )
( )
; ( )
; ( )

; √
√

( ) ∫ ∫ ( )|

( )
EXEMPLUL2
 x  a sin  cos 
 E  2  2  2  1   E   y  b sin  sin  ;  0,  ;  0, 2 
x2 y 2 z 2
a b c  z  c cos 


5
EXEMPLUL3
 x  r cos 
 x2  y 2  r 2 
Cilindrul:    y  r sin  ;  0, 2  ;   0, h
0  z  h z  

II. INTEGRALA DE SUPRAFAŢĂ DE TIPUL I
Fie F :   R3  R , ( ) ; ( ) suprafață netedă, simplă

I   F  x, y, z  d - integrală de suprafață de tipul I

S

1) Dacă  S  z  f  x, y  ;  x, y   D , √

 F  x, y, z  d   F  x, y, f  x, y 
S D
1  p 2  q 2 dxdy

EXEMPLU
1 x  y  z  a
I   d ;  S  
S x yz  x, y, z  0
z

z  a  x  y  f  x, y 

O y
D: x  y  a
x
f f
p  1; q   1  d  3dxdy
x y

1 3 3 3 a2 a 3
I  
a 
 3dxdy  dxdy   Aria D   
D x yax y D a a 2 2

2) Dacă  S  x  x u, v  , y  y u, v  , z  z u, v  ;  u, v   D'  R2 , arunci:

 F ( x. y.z)d   F ( x(u, v), y(u, v), z(u, v)) 

S D
A2  B 2  C 2 dudv

6
EXEMPLU

(S ) x  u cosv; y  u sinv; z  u; u [0, a]; v [0, ]; I   z 2 d ;

S

x y z x y z
 cos v;  sin v;  1;  u sin v;  u cos v;  0 .
u u u v v v
D  y, z  D  z, x  D  x, y 
A  u cos v ; B   u sin v ; C   u cos2 v  u sin 2 v  u 
D  u, v  D  u, v  D  u, v 
a 2
u 4 a  a4 2
d  u 2 cos2 v  u 2 sin 2 v  u 2 dudv  u 2dudv  I    u 2  u 2dudv  2 2  
0 0 4 0 2
APLICAŢII PRACTICE

1 Aria  S    d ;
S

2 Masa  S      x, y, z  d (  - densitatea);
S

1
3 G  xG , yG , zG  - centrul de greutate al lui  S   xG  x  x, y, z  d . Analog
Masa  S  
S

1
yG , zG . Dacă  S  - omogenă (  - constant)  xG 
Aria  S  
xd . Analog yG , zG .
S

4 MOMENTE DE INERŢIE

IOx    y 2  z 2    x, y, z  d . Analog IOy , IOz .

S

I xOy   z 2   x, y, z  d . Analog I yOz , I zOx . IO    x 2  y 2  z 2    x, y, z  d .

S S

III. INTEGRALA DE SUPRAFAŢĂ DE TIPUL II

Suprafaţa  S  se numeşte bilateră sau cu două pagini sau cu două feţe, dacă versorul

normalei este funcţie continuă în orice punct al suprafeţei. O suprafaţă bilateră, împreună cu o
alegere a unuia din cei doi versori ai normalei, se numeşte suprafaţă orientată. De obicei se
alege drept sens pozitiv, sensul dat de versorul normalei care iese din suprafaţă. În acest caz

suprafaţa se notează S  sau Se . Fie P, Q, R :   R3  R,V  Pi  Qj  Rk ;  S  - suprafaţă

netedă, bilateră, orientată,  S    . Se numeşte integrală de suprafaţă de tipul II, numărul:

 
I   Pdydz  Qdzdx  Rdxdy   V  n d . Ea reprezintă fluxul câmpului vectorial ⃗ , prin
S S

suprafața ( ), (cantitatea de fluid ce trece prin suprafaţă în unitatea de timp).

1 n  cos  i  cos   j  cos   k  I    P cos   Q cos   R cos   d

S

7
2  S  z  f  x, y  ;   x, y   D  R2  cos    p q
;cos    ;
1 p  q
2 2
1  p2  q2

1
cos   ;
1  p2  q2

3 d  1  p2  q2 dxdy  I     pP  qQ  R  dxdy
D

EXEMPLU
I   xzdydz  yzdzdx   x2  y 2  dxdy ; S  z  x 2  y 2 ; x 2  y 2  1
S

p
f
x
 2x ; q 
f
y
 
 2 y  I    2 x 2 x 2  y 2   2 y 2 x 2  y 2   x 2  y 2  dxdy 
D

  
  x 2  y 2 1  2 x 2  y 2 dxdy
D

z  x2  y 2  f  x, y 

O y
D : x2  y 2  1

x
 x   cos D  x, y  1 2

 ;    0,1 ;    0, 2  ;    I     2 1  2 2   d  d 
 y   sin  D  
 ,  0 0

1
 4 6  1  1 1 
 2    3  2 5  d   2   2    2     
0  4 6 0  4 3 6

4  S  x  x u, v  ; y  y u, v  ; z  z u, v  ;  u, v   D'  R2  d  A2  B2  C 2 dudv

A B C
cos   ;cos   ;cos   
A2  B2  C 2 A2  B2  C 2 A2  B2  C 2
I    PA  QB  RC  dudv
D'

8
EXEMPLU
 x  a sin  cos 

I   xdydz  ydzdx  zdxdy ;  S  x  y  z  a ;  y  a sin  sin  ;  0,   ;  0, 2 
2 2 2 2

S  z  a cos 

x y z x y
 a cos cos ;  a cos sin  ;  a sin  ;  a sin  sin  ;  a sin  cos ;
    

z D  y, z  D  z, x 
0; A  a2 sin 2  cos ; B   a 2 sin 2  sin  ;
 D  ,  D  , 

D  x, y 
C  a2 sin  cos  cos2   a2 sin  cos  sin 2   a2 sin  cos 
D  , 
 2
I     a3 sin3  cos2   a3 sin3  sin 2   a3 sin  cos2   d d 
0 0

 2 

 a3    sin3   sin  cos2   d d  2 a3  sin  d  2 a3   cos    4 a3
0 0 0
0