Schimbarea de variabila in integrala multipla

Propozitie 1. Fie A ∈ J (Rn ) cu λ(A) = 0. Atunci orice functie marginita f : A → R

este integrabila Riemann pe A si
Z
f (x)dx = 0.
A

Demonstratie. Fie M = sup{|f (x)| : x ∈ A}. Fie J un interval din Rn astfel incat A ⊂ J
si f˜ : J → R 
f (x), x ∈ A
f˜(x) = .
0, x∈J \A
Fie ε > 0. Deoarece λ(A) = 0, exista o multime elementara E ⊂ J astfel incat A ⊂ E si
λ(E) < ε. Fie J1 , J2 , . . . , Jp intervale mutual disjuncte astfel incat

E = J1 ∪ J2 ∪ · · · ∪ Jp .

Multimea J \ E este elementara si la randul ei poate fi scrisa ca o reuniune disjuncta de

intervale K1 , . . . , Kq din Rn . Deci

P = {Ji , Ks : 1 ≤ i ≤ p, 1 ≤ s ≤ q}

este o descompunere a lui J. Avem

p p
SP (f˜) = sup{f˜(x), x ∈ Ji }vol(Ji ) ≤ M
X X
vol(Ji ) ≤ ε · M
i=1 i=1
p p
sP (f˜) = inf{f˜(x), x ∈ Ji }vol(Ji ) ≥ −M
X X
vol(Ji ) ≥ −ε · M
i=1 i=1

Cum ε a fost ales arbitrar rezulta ca f˜ este integrabila pe J si f˜ = 0. Deci f este

R
J
R
integrabila pe A si A f = 0.

Propozitie 2. Fie A, B ∈ J (Rn ) si f : A ∪ B → R o functie marginita integrabila

Riemann pe A si pe B. Atunci f este integrabila Riemann pe A ∩ B si pe A ∪ B si
Z Z Z Z
f (x)dx = f (x)dx + f (x)dx − f (x)dx.
A∪B A B A∩B

Corolar 3. Fie A, B ∈ J (Rn ) astfel incat λ(A ∩ B) = 0 si f : A ∪ B → R o functie

marginita integrabila Riemann pe A si pe B. Atunci f este integrabila Riemann pe A ∪ B
si Z Z Z
f (x)dx = f (x)dx + f (x)dx.
A∪B A B

1
Propozitie 4. Fie A, B ∈ J (Rn ) astfel incat λ(B) = 0 si f : A ∪ B → R o functie
marginita. Atunci f este integrabila Riemann pe A ∪ B daca si numai daca f este
integrabila Riemann pe A si
Z Z
f (x)dx = f (x)dx
A∪B A

Reamintim ca o aplicatie φ : U → V intre doua multimi deschise U, V din Rn se

numeste difeomorfism (sau schimbare de coordonate sau schimbare de variabila) daca φ
este bijectiva si φ si inversa ei φ−1 sunt de clasa C 1 . Asa cum am vazut, φ : U → V este
un difeomorfism daca si numai daca φ este bijectiva, de clasa C 1 si jacobianul Jφ nu se
anuleaza pe U .

Teorema 5. Fie U si V doua multimi deschise din Rn si φ un difeomorfism de la U la V

astfel incat frontiera multimii U este neglijabila Lebesgue. Atunci pentru orice A ⊂ V ,
A ∈ J (Rn ) astfel incat φ este marginita pe A avem φ(A) ∈ J (Rn ) si pentru orice functie
f : φ(A) → R marginita si integrabila Riemann functia f ◦ φ este integrabila Riemann pe
A. Daca in plus Jacobianul Jφ este marginit pe A, atunci
Z Z
f (x)dx = f ◦ φ(u) · |Jφ (u)|du
φ(A) A

Observatie. In toate situatiile uzuale urmatoarele conditii din teorema de mai sus

(1) frontiera multimii U este neglijabila Lebesgue,

(2) φ marginita pe A,

(3) Jφ marginita pe A,

sunt satisfacute.

2
Trecerea la coordonate polare

Fie Φ : R2 → R2 , Φ(r, θ) = (x, y) unde


y √
x = r cos θ r= x2 + y 2
y = r sin θ
r

θ
x
adica
Φ(r, θ) = (r cos θ, r sin θ).

Atunci,
   
 ∂x ∂x   cos θ −r sin θ 
JΦ (r, θ) =  ∂r ∂θ
=  = r cos2 θ + r sin2 θ = r
   
 ∂y ∂y   sin θ r cos θ 
∂r ∂θ

pentru orice (r, θ) ∈ R2 si evident Φ este de clasa C 1 . Restrictia lui Φ la semibanda

deschisa (0, ∞) × (0, 2π) ⊂ R2 notata cu φ defineste un difeomorfism intre (0, ∞) ×
(0, 2π) ⊂ R2 si imaginea sa, R2 \ {(x, 0) : x ≥ 0}. Asadar

φ : (0, ∞) × (0, 2π) → R2 \ {(x, 0) : x ≥ 0}, φ(r, θ) = (r cos θ, r sin θ)

Observam insa ca restrictia lui Φ la orice semibanda deschisa de forma (0, ∞) × (a, a +
2π) este un difeomorfism. Uneori poate fi mai convenabil sa consideram difeomorfismul
rezultat in urma restrictionarii la banda (0, ∞) × (−π, π), ca de exemplu in cazul in care
avem de calculat o integrala pe multimea {(x, y) ∈ R2 : x2 + y 2 ≤ 1, x ≥ 0}.

Exemplu. Calculati
ZZ
x2 dxdy, D = {(x, y) ∈ R2 , x2 + y 2 ≤ 4}
D

Solutie. Avem
√ √
D = {(x, y) ∈ R2 : −2 ≤ x ≤ 2, − 4 − x2 ≤ y ≤ 4 − x2 }.

Deoarece functiile α, β : [−2, 2] → R

√ √
α(x) = − 4 − x2 , β(x) = 4 − x2

sunt continue pe [−2, 2] rezulta ca D este masurabila Jordan. Functia f : D → R este

continua pe multimea compacta D si deci marginita. Asadar f este integrabila Riemann

3
pe D. Vom trece la coordonate polare
(
x = r cos θ
y = r sin θ

Transformarea
φ : (0, ∞) × (0, 2π) → R2 \ {(x, 0) ∈ R2 : x ≥ 0}

φ(r, θ) = (r cos θ, r sin θ)

este difeomorfism si
Jφ (r, θ) = r.

Observam ca

D \ ([0, 2] × {0} ∪ F r(D)) (0, 2) × (0, 2π)


0 < r < 2
(x, y) = φ(r, θ) ∈ D \ ([0, 2] × {0} ∪ Fr(D)) ⇐⇒
0 < θ < 2π

Fie
A = (0, 2) × (0, 2π)

Deoarece

D = φ(A) ∪ ([0, 2] × {0} ∪ Fr(D)) si λ ([0, 2] × {0} ∪ Fr(D)) = 0

si
dxdy = |Jφ (r, θ)| drdθ = rdrdθ

4
avem
ZZ ZZ ZZ Z 2 Z 2π 
2 2 2 2 3 2
x dxdy = x dxdy = r cos θ · rdrdθ = r cos θdθ dr
D φ(A) A 0 0
2  Z 2π  Z 2  2π
cos 2θ + 1 sin 2θ θ 
Z
= r3 dθ dr = r 3
+ dr
0 0 2 0 4 2 0
Z 2 2
3 πr4 
= πr dr = = 4π.
0 4  0

Exemplu. Calculati
ZZ
ydxdy, D = {(x, y) ∈ R2 , x2 + y 2 ≤ 4, x ≥ 0}
D

Solutie. Vom trece la coordonate polare

(
x = r cos θ
y = r sin θ

π
2

2 2

Aplicatia
φ : (0, ∞) × (−π, π) → R2 \ {(x, 0) ∈ R2 : x ≤ 0}
φ(r, θ) = (r cos θ, r sin θ)
este difeomorfism si
Jφ (r, θ) = r.

◦  0<r<2
2 2 2
(x, y) = φ(r, θ) ∈ D = {(x, y) ∈ R , x + y < 4, x > 0} ⇐⇒ .
−π/2 < θ < π/2

Fie
A = (0, 2) × (−π/2, π/2) .

5
 ◦
Atunci φ(A) = D \ Fr(D) = D. Deoarece

φ(A) ∪ Fr(D) = D, si λ(Fr(D)) = 0,

A = [0, 2] × [−π/2, π/2]

si dxdy = rdrdθ avem

ZZ ZZ ZZ ZZ
ydxdy = ydxdy = r sin θ · rdrdθ = r sin θ · drdθ
D φ(A) A A
Z 2 Z π
! Z 2
θ= π
2  2
= r2 sin θdθ dr = (−r2 cos θ) dr = 0.
0 − π2 0 θ=− π2

Trecerea la coordonate polare generalizate

Se foloseste atunci cand multimea pe care calculam integrala este delimitata de o portiune
de elipsa. Fie Φ : R2 → R2 , Φ(r, θ) = (x, y) unde

x = ar cos θ
, a, b > 0
y = br sin θ

Restrictionand Φ la (0, ∞) × (0, 2π) ⊂ R2 obtinem un difeomorfism

φ : (0, ∞) × (0, 2π) → R2 \ {(x, 0) : x ≥ 0}, φ(r, θ) = (ar cos θ, br sin θ)

cu
Jφ (r, θ) = abr pentru orice (r, θ) ∈ R2 .

6
Trecerea la coordonate sferice

Fie Φ : R3 → R3 , Φ(r, θ, ϕ) = (x, y, z) unde


x = r cos θ sin ϕ



y = r sin θ sin ϕ


z = r cos ϕ


z
r y r sin ϕ
ϕ
θ
y x
x
θ

Daca restrictionam Φ la U = (0, ∞) × (0, 2π) × (0, π) obtinem un difeomorfism intre

U si Φ(U ) pe care il notam cu φ, adica

φ : (0, ∞) × (0, 2π) × (0, π) → R3 \ {(x, 0, z) : x ≥ 0, z ∈ R}.

φ(r, θ, ϕ) = (r cos θ sin ϕ, r sin θ sin ϕ, r cos ϕ).

Avem
 ∂x ∂x ∂x
  
   cos θ sin ϕ −r sin θ sin ϕ r cos θ cos ϕ 
 ∂r ∂θ ∂ϕ   
∂y ∂y ∂y
Jφ (r, θ, ϕ) =   =  sin θ sin ϕ r cos θ sin ϕ r sin θ cos ϕ
   
∂r ∂θ ∂ϕ

   
∂z ∂z ∂z

∂r ∂θ ∂ϕ
  cos ϕ 0 −r sin ϕ 

= −r2 cos2 θ sin3 ϕ − r2 sin2 θ cos2 ϕ sin ϕ − r2 cos2 θ cos2 ϕ sin ϕ − r2 sin2 θ sin3 ϕ

= −r2 sin3 ϕ − r2 cos2 ϕ sin ϕ = −r2 sin ϕ

pentru orice (r, θ, ϕ) ∈ U.

7
Exemplu. Sa se calculeze
ZZZ
x2 dxdydz V = {(x, y, z) : x2 + y 2 + z 2 ≤ 4, x, y, z ≥ 0}
V

Vom trece la coordonate sferice

Z

z
r
ϕ

Y y
x
θ




 x = r cos θ sin ϕ

y = r sin θ sin ϕ


z = r cos ϕ


Transformarea

φ : (0, ∞) × (0, 2π) × (0, π) → R3 \ {(x, 0, z) : x ≥ 0, z ∈ R}

φ(r, θ, ϕ) = (r cos θ sin ϕ, r sin θ sin ϕ, r cos ϕ).

este difeomorfism si

Jφ (r, θ, ϕ) = −r2 sin ϕ pentru orice (r, θ, ϕ) ∈ (0, ∞) × (0, 2π) × (0, π).



 0<r<2
◦ 
2 2 2 2
(x, y, z) = φ(r, θ, ϕ) ∈ V = {(x, y, z) ∈ R , x +y +z < 9, x, y, z > 0} ⇐⇒ 0 < θ < π/2 .


0 < ϕ < π/2


8
 ◦
Fie A = (0, 2) × (0, π/2) × (0, π/2). Atunci φ(A) = V si V = φ(A) ∪ Fr(V ). Deoarece

λ(Fr(V )) = 0

dxdydz = |Jφ (r, θ, ϕ)| drdθdϕ = r2 sin ϕdrdθdϕ

rezulta ca
ZZZ ZZZ ZZZ ZZZ
2 2 2
x dxdydz = ◦
x dxdydz = x dxdydz = r2 cos2 θ sin2 ϕ·r2 sin ϕdrdθdϕ
V V ϕ(A) A

π π
! ! π
! π
!
Z 2 Z
2
Z
2
Z 2  Z
2
Z
2
4 2 3 4 2 3
r cos ϕ sin ϕdϕ dθ dr = r dr · cos θdθ · sin ϕdϕ
0 0 0 0 0 0
π π   π2
θ sin 2θ
cos 2θ + 1  =π
Z Z
2 2 
2
cos θdθ = + dθ =
0 0 2 4 2 
0 4
Z π Z π π Z π
2 2 2 2
3
sin ϕdϕ = 2
sinϕ(1 − cos ϕ)dϕ = − cos ϕ + (cos ϕ)0 cos2 θdϕ
0 0 0 0
π
cos3 ϕ  2 2
=1+ = 1 − 1/3 = .
3 0  3
Z 2
35 32
r4 dr = =
0 5 5
In concluzie
32 2 π 16π
ZZZ
x2 dxdydz = · · = .
V 5 3 4 15

9
Trecerea la coordonate sferice generalizate

Fie Φ : R3 → R3 , Φ(r, θ, ϕ) = (x, y, z) unde




 x = ar cos θ sin ϕ

y = br sin θ sin ϕ , a, b, c > 0


z = cr cos ϕ


Daca restrictionam Φ la multimea deschisa U = (0, ∞) × (0, 2π) × (0, π) obtinem un

difeomorfism intre U si Φ(U ) pe care il notam cu φ, adica

φ : (0, ∞) × (0, 2π) × (0, π) → R3 \ {(x, 0, z) : x ≥ 0, z ∈ R}.

φ(r, θ, ϕ) = (ar cos θ sin ϕ, br sin θ sin ϕ, cr cos ϕ).

Avem
Jφ (r, θ, ϕ) = −abcr2 sin ϕ pentru orice (r, θ, ϕ) ∈ U

Exemplu. Calculati
ZZZ
(x2 +y 2 )dxdydz, V = {(x, y, z) ∈ R3 : x2 +y 2 ≤ z 2 , 0 ≤ z ≤ 3} .
V

Solutie. Observam ca
p
V = {(x, y, z) ∈ R3 : x2 + y 2 ≤ z ≤ 3, (x, y) ∈ D}

unde D, proiectia lui V pe planul xOy este

D = {(x, y) ∈ R2 : x2 + y 2 ≤ 9}.

Deoarece D este masurabila Jordan si functiile α, β : D → R

p
α(x, y) = x2 + y 2 , β(x, y) = 3.

sunt continue si marginite pe D, rezulta ca V este masurabila Jordan.

Functia f : V → R, f (x, y, z) = x2 + y 2 este continua si deoarece V este multime
compacta rezulta ca f este si marginita. Deci f integrabila Riemann.
Deci,
!
ZZZ ZZ Z 3 ZZ p
2 2
zdxdydz = √ (x + y )dz dxdy = (x2 + y 2 )(3 − x2 + y 2 )dxdy
V D x2 +y 2 D

10
 3

D 3

Vom trece la coordonate polare

(
x = r cos θ
y = r sin θ

Transformarea
φ : (0, ∞) × (0, 2π) → R2 \ {(x, 0) ∈ R2 : x ≥ 0}

este un difeomorfism si pentru orice (r, θ) avem

Jφ (r, θ) = r.

0 < r < 3
(x, y) = φ(r, θ) ∈ D \ ([0, 3] × {0} ∪ Fr(D)) ⇐⇒ .
0 < θ < 2π

Fie
A = (0, 3) × (0, 2π).

Avem
φ(A) = D \ ([0, 3] × {0} ∪ Fr(D))

Cum λ ([0, 3] × {0} ∪ Fr(D)) = 0 avem

ZZ p ZZ Z 3 Z 2π 
2 2 3 3 4
(x + y )(3 − x2 + y 2 )dxdy = r (3 − r)drdθ = (3r − r )dθ dr
D φ(A) 0 0

3
243
Z
= 2π (3r3 − r4 )dr = π.
0 10

11
Exemplu. Calculati ZZZ
(x2 + y 2 )dxdydz
V

unde V este multimea marginita de cilindrul x2 + y 2 = 9, conul x2 + y 2 = z 2 si planul

z = 0.

Solutie. Folosim desenul de la exeritiul precedent. Intersectia dintre cilindrul x2 + y 2 = 9,

conul x2 + y 2 = z 2 este 
x 2 + y 2 = 9
z = 3

Asadar,
p
V = {(x, y, z) ∈ R3 : 0 ≤ z ≤ x2 + y 2 , (x, y) ∈ D}

unde
D = {(x, y) ∈ R2 : x2 + y 2 ≤ 9}

Prin urmare,
ZZZ ZZ Z √x2 +y2 ! ZZ p
2 2 2 2
(x +y )dxdydz == (x + y )dz dxdy = (x2 +y 2 ) x2 + y 2 dxdy.
V D 0 D

Aceasta integrala se rezolva trecand la coordonate polare.

12