Extreme locale pentru functii de mai multe variabile

Fie f : A → R, unde A ⊂ Rn . Un punct a ∈ A se numeste punct de maxim local (relativ)

al functiei f daca exista vecinatate U a lui a astfel incat f (x) ≤ f (a) pentru orice x ∈ U ∩A
(adica daca exista r > 0 astfel incat f (x) ≤ f (a) pentru orice x ∈ B(a, r) ∩ A).
Un punct a ∈ A se numeste punct de minim local (relativ) al functiei f daca exista o
vecinatate U al lui a astfel incat f (x) ≥ f (a) pentru orice x ∈ U ∩ A, (adica daca exista
r > 0 astfel incat f (x) ≥ f (a) pentru orice x ∈ B(a, r) ∩ A). Punctele de maxim local si
cele de minim local se numesc puncte de extrem local.
Fie D o multime deschisa si f : D → R. Spunem ca a ∈ D este punct critic (stationar)
pentru f daca f este diferentiabila in a si df (a) = 0.

Fie D ⊂ Rn o multime deschisa, f : D → R o functie de clasa C 2 si a ∈ D. Matricea

cu n linii si n coloane
∂ 2f
 
Hf (a) =
∂xi ∂xj 1≤i,j≤n
se numeste matricea hessiana asociata functiei f in punctul a. Observam ca
 
u1
 u2 
 
2 n
d f (a)(u) = (u1 , u2 , . . . , un ) · Hf (a) · 
 ..  , u = (u1 , u2 , . . . , un ) ∈ R

 . 
un
Teorema 1 (Fermat). Fie D o multime deschisa si f : D ⊂ Rn → R o functie difer-
entiabila in a ∈ D. Daca a este punct de extrem local atunci a este punct critic, adica
df (a) = 0
Demonstratie. Pentru simplitate vom demonstra teorema pentru o functie de doua vari-
abile f : D ⊂ R2 → R. Sa presupunem ca f este diferentiabila in punctul a = (x0 , y0 ) ∈ D
si (x0 , y0 ) este punct de maxim local. Trebuie sa aratam atunci df (x0 , y0 ) = 0. Exista
r > 0 astfel incat B(a, r) ⊂ D si f (x) ≤ f (a) pentru orice x ∈ B(a, r). Fie functia

ϕ : (−r, r) → R, ϕ(t) = f (x0 + t, y0 ).

Pentru t ∈ (−r, r) avem ϕ(t) ≤ ϕ(0) si deci 0 este punct de maxim local pentru ϕ.
Deoarece
ϕ(t) − ϕ(0) f (x0 + t, y0 ) − f (x0 , y0 )
=
t t
si f are derivabila partiala in raport cu x in punctul (x0 , y0 ), fiind diferentiabila in acest
punct, rezulta ca ϕ este derivabila in 0 si
∂f
ϕ0 (0) = (x0 , y0 ),
∂x
1
Conform Teoremei lui Fermat pentru functii de o variabila reala rezulta ca ϕ0 (0) = 0 si
deci
∂f
(x0 , y0 ) = 0.
∂x
Similar se arata ca derivata partiala a lui f in raport cu y in punctul (x0 , y0 ) este egala
cu zero.

Observatie 2. Nu orice punct critic este punct de extrem local. Sa consideram functia
f : R2 → R, f (x, y) = x2 − y 2 . Observam ca funtia f este diferentiabila in orice punct.
Punctul (0, 0) este punct critic, deoarece

∂f ∂f
(0, 0) = (0, 0) = 0
∂x ∂y
Intrucat pentru orice a ∈ R, a 6= 0

f (a, 0) = a2 > f (0, 0) f (0, a) = −a2 < f (0, 0).

rezulta ca in orice vecinatate a lui (0, 0) functia ia atat valori strict mai mari cat si valori
strict mai mici decat f (0, 0) si in consecinta originea nu este punct de extrem local.

Propozitie 3. Fie D o multime deschisa si f : D ⊂ Rn o functie de clasa C 2 . Daca

a ∈ D si
1
T2 (x) = f (a) + df (a)(x − a) + d2 f (a)(x − a)
2
este polinomul Taylor de grad 2 asociat functiei f in punctul a atunci

f (x) − T2 (x)
lim = 0.
x→a kx − ak2

Demonstratie. Vom face demonstratia pentru o functie de 2 variabile. Asadar, fie f : D ⊂

R2 → R o functie de clasa C 2 si (a, b) ∈ D. Fie ε > 0 arbitrar. Exista r > 0 astfel incat
B((a, b), r) ⊂ D si pentru orice (x, y) ∈ B((a, b) avem
 2 2
  2 2

∂ f ∂ f  ∂ f ∂ f 

 ∂x2 (a, b) − (x, y) < ε,  (a, b) − (x, y)<ε
∂x2   ∂y 2 ∂y 2 
 2
∂ 2f

 ∂ f 

 ∂x∂y (a, b) − (x, y) <ε
∂x∂y 
Din Teorema 5, Curs 6 rezulta ca pentru orice (x, y) ∈ B((a, b), r) exista (ξ, η) ∈ B((a, b), r)
astfel incat

f (x, y) = f (a, b) + df (a, b)(x − a) + d2 f (ξ, η)(x − a, y − b).

2
Atunci pentru orice (x, y) ∈ B((a, b), r)

|f (x, y) − T2 (x, y)| = |d2 f (x, y)(x − a, y − b) − d2 f (ξ, η)(x − a, y − b)|

 2 2
  2 2

∂ f ∂ f  2
 ∂ f ∂ f 
≤  2 (a, b) − 2 (ξ, η) |x − a| + 2  (a, b) − 2 (ξ, η) |(x − a)(y − b)|+
∂x ∂x ∂x∂y ∂x∂y
 2 2

∂ f ∂ f 
+  2 (a, b) − 2 (ξ, η) |y − b|2
∂y ∂y
≤ (|x − a|2 + |(x − a)(y − b)| + |y − b|2 ) · ε ≤ 2[(x − a)2 + (y − b)2 ] · ε ≤ 2k(x, y) − (a, b)k2 · ε
si cu aceasta propozitia este demonstrata.
In mod similar se poate demonstra urmatorul rezultat.

Propozitie 4. Fie D ⊂ Rn o multime deschisa, f : D → R o functie de clasa C k si a ∈ D.

Atunci
f (x) − Tk (x)
lim =0
x→a kx − akk
unde Tk (x) este polinomul Taylor de grad k asociat functiei f in punctul a.

Propozitie 5. (Conditii necesare de extrem local) Fie D ⊂ Rn o multime deschisa,

f : D → R o functie de clasa C 2 si a ∈ D. Daca a este punct de minim (maxim) local
pentru f atunci df (a) = 0 si d2 f (a) este pozitiv (negativ) semidefinita.

Demonstratie. Presupunem ca a este punct de minim local al lui f . Aplicand teorema

lui Fermat, rezulta ca df (a) = 0. Ramane de aratat d2 f (a) este pozitiv semidefinita. Fie
u ∈ Rn si ε > 0 arbitrar. Cum a este punct de minim local si deoarece
f (x) − T2 (x)
lim =0
x→a kx − ak2
exista r > 0 astfel incat B(a, r) ⊂ D si pentru orice x ∈ B(a, r) \ {a} f (x) ≥ f (a) si
|f (x) − f (a) − 21 d2 f (a)(x − a)|
< ε.
kx − ak2
Rezulta de aici ca
1
0 ≤ f (x) − f (a) < d2 f (a)(x − a) + εkx − ak2 pentru orice x ∈ B(a, r). (1)
2
Fie t > 0 astfel incat a + tu ∈ B(a, r). Din (1) rezulta ca
1
0 ≤ d2 f (a)(tu) + εt2 kuk2 ,
2
de unde
1
0 ≤ d2 f (a)(u) + εkuk2 .
2
Cum ε a fost ales arbitrar rezulta ca d2 f (a)(u) ≥ 0.

3
 P
Lemma 6. Fie (aij )1≤i,j≤n o matrice simetrica de numere reale si ϕ(u) = aij xi xj
1≤i,j≤n
forma patratica asociata. Daca ϕ este pozitiv definita (adica ϕ(x) > 0 pentru orice
x ∈ Rn \ {0}), atunci exista α > 0 astfel incat

ϕ(x) ≥ αkxk2 , ∀x ∈ Rn .

Demonstratie. Fie S = {x ∈ Rn : kxk = 1} sfera unitate. Cum S este compacta

(fiind inchisa si marginita) si ϕ este continua pe S exista un punct x0 ∈ Rn astfel incat
ϕ(x0 ) = inf{ϕ(x) : x ∈ S}. Fie α = inf{ϕ(x) : x ∈ S}. Cum x0 6= 0 rezulta ca ϕ(x0 ) > 0
x x
si deci ϕ(x) ≥ α pentru orice x ∈ S. Fie x ∈ Rn \ {0}. Fie kxk
∈ S. Evident ϕ( kxk )≥α
de unde rezulta ca ϕ(x) ≥ αkxk2 . Asadar ϕ(x) ≥ αkxk2 pentru orice x ∈ Rn .
Teorema 7. (Conditii suficiente de extrem local) Fie D ⊂ Rn o multime deschisa, f :
D → R o functie de clasa C 2 si a ∈ D un punct critic.
(1) Daca d2 f (a) este pozitiv definita atunci a este un punct de minim local.
(2) Daca d2 f (a) este negativ definita atunci a este un punct de maxim local.
(3) Daca d2 f (a) este nedefinita (adica exista u, v ∈ Rn astfel incat d2 f (a)(u) > 0 si
d2 f (a)(v) < 0) atunci a nu este punct de extrem local.
Demonstratie. (1) Deoarece d2 f (a) este pozitiv definita, din Lema 6 rezulta ca exista
α > 0 astfel incat
d2 f (a)(u) ≥ α · kuk2 pentru orice u ∈ Rn .
Din Propozitia 3, exista r > 0 astfel incat B(a, r) ⊂ D si pentru orice x ∈ B(a, r), x 6= a
avem
|f (x) − f (a) − df (a)(x − a) − 21 d2 f (a)(x − a)| α
2
<
kx − ak 4
Tinand cont ca df (a) = 0 rezulta ca pentru orice x ∈ B(a, r) \ {a} avem
 
1 2  1 2

f (x) − f (a) ≥ d f (a)(x − a) − f (x) − f (a) − d f (a)(x − a)
2 2
α α α
≥ kx − ak2 − kx − ak2 = kx − ak2
2 4 4
si deci a este punct de minim local. Pentru a demonstra (2) se procedeaza similar iar (3)
rezulta din Propozitia 5.
Propozitie 8. (Conditii suficiente de extrem local pentru functii de doua variabile) Fie
D ⊂ R2 deschisa, f : D ⊂ R2 → R functie de clasa C 2 si (a, b) ∈ D un punct critic al lui
f . Fie
∂2f ∂2f
 
∂x2
(a, b) ∂x∂y
(a, b)
Hf (a, b) = 
 

∂2f ∂2f
∂x∂y
(a, b) ∂y 2
(a, b)

4
 ∂2f
Notam ∆1 = ∂x2
(a, b) si ∆2 = det Hf (a, b).
(1) Daca ∆1 > 0 si ∆2 > 0 atunci (a, b) este punct de minim local;
(2) Daca ∆1 < 0 si ∆2 > 0 atunci (a, b) este punct de maxim local;
(3) Daca ∆2 < 0 atunci (a, b) nu este punct de extrem local
(4) Daca ∆2 = 0 nu putem trage nicio concluzie.

Demonstratie. Fie
∂ 2f ∂ 2f ∂ 2f
A= (a, b), B = (a, b), C = (a, b)
∂x2 ∂x∂y ∂y 2
Atunci observam ca
" 2 #
B AC − B 2 2
d2 f (a, b)(u, v) = Au2 + 2Buv + Cv 2 = A u+ v + v
A A2

Sa presupunem ca ∆2 = AC − B 2 > 0. Atunci d2 f (a, b) este pozitiv definita daca

∆1 = A > 0 si negativ definita daca ∆1 < 0. Conform teoremei anterioare rezulta pentru
∆1 , ∆2 > 0 punctul (a, b) este punct de minim local si pentru ∆1 < 0, ∆2 > 0 punctul
(a, b) este punct de maxim local.
Daca ∆2 < 0 atunci d2 f (a, b) nu pastreaza semn constant si prin urmare (a, b) nu este
punct de extrem.

Observatie 9. Sa consideram functiile f, g : R2 → R, f (x, y) = x2 +y 4 si g(x, y) = x2 −y 4 .

Observam ca (0, 0) este punct critic pentru ambele functii.
!
2 0
Hf (0, 0) = Hg (0, 0) =
0 0

Deci ∆2 = 0. Punctul (0, 0) este punct de minim global pentru f deoarece f (x, y) ≥
f (0, 0) = pentru orice (x, y) ∈ R2 . Pe de alta parte pentru orice a ∈ R, a 6= 0 avem

g(a, 0) = a2 > 0 = g(0, 0) > g(0, a) = −a4 .

Asadar in orice vecinatate a lui (0, 0) functia g ia atat valori strict mai mari decat g(0, 0)
cat si valori strict mai mici decat g(0, 0) si deci (0, 0) nu este punct de extrem local.
Asadar, daca ∆2 = 0 nu putem trage nicio concluzie si pentru a determina natura
punctului trebuie folosite alte metode.

Exemplu 10. Determinati punctele de extrem local ale functiei f : R2 → R, f (x, y) =

x3 + 3xy 2 − 15x − 12y

5
Solutie. Domeniul de definitie R2 al lui f este o multime deschisa si f este de clasa C 2 .
Prin urmare, punctele de extrem local se gasesc printre punctele stationare ale lui f .
Avem
∂f ∂f
(x, y) = 3x2 + 3y 2 − 15, (x, y) = 6xy − 12
∂x ∂y
Pentru a determina punctele critice rezolvam sistemul
( (
∂f
∂x
(x, y) = 0 3x2 + 3y 2 − 15 = 0
∂f
adica
∂y
(x, y) = 0 6xy − 12 = 0

Obtinem punctele critice (1, 2), (−1, −2), (2, 1), (−2. − 1). Deoarece
∂ 2f ∂ 2f ∂ 2f ∂ 2f
(x, y) = 6x, (x, y) = 6x, (x, y) = (x, y) = 6y
∂x2 ∂x2 ∂x∂y ∂y∂x
matricea hessiana este
∂2f ∂2f
 
∂x2
(x, y) ∂x∂y
(x, y) !
6x 6y
Hf (x, y) =  = .
 
∂2f ∂2f 6y 6x
∂y∂x
(x, y) ∂y 2
(x, y)

!
6 12
Hf (1, 2) = , ∆2 < 0 ⇒ (1, 2) nu este punct de extrem local
12 6
!
6 12
Hf (−1, −2) = , ∆2 < 0 ⇒ (−1, −2) nu este punct de extrem local
12 6

!
12 6
Hf (2, 1) = , ∆1 = 12 > 0, ∆2 = 108 > 0 ⇒ (2, 1) este punct de minim local
6 12

!
−12 −6
Hf (−2, −1) = , ∆1 = −12 < 0, ∆2 = 108 > 0 ⇒ (−2, −1) este pct de maxim local
−6 −12

Propozitie 11. Fie D ⊂ Rn o multime deschisa, f : D → R functie de clasa C 2 (adica

admite derivate partiale de ordinul doi continue pe o multime deschisa D) si a ∈ D un
punct critic. Fie
 

 a11 a12 · · · a1n 
 
a21 a22 · · · a2n 
 a  
 11 a12
 
∆1 = a11 , ∆2 =   , . . . , ∆n = 

 a21 a22 .. .. .. .. 
  . . . . 
 
 an1 an2 · · · ann 

6
 ∂2f
unde aij = ∂xi ∂xj
(a).
(1) Daca ∆1 > 0, ∆2 > 0, . . . , ∆n > 0 atunci a este punct de minim local
(3) Daca ∆1 < 0, ∆2 > 0, . . . , (−1)n ∆n > 0 atunci a este punct de maxim local
(3) Daca ∆1 ≥ 0, ∆2 ≥ 0, . . . , ∆n ≥ 0 sau ∆1 ≤ 0, ∆2 ≥ 0, . . . , (−1)n ∆n ≥ 0 dar exista
j astfel incat ∆j = 0 atunci nu se poate trage nicio concluzie
(4) In celelalte cazuri nu este punct de extrem local al lui f .

Propozitie 12. Fie D ⊂ Rn o multime deschisa, f : D → R o functie de clasa C 2 , a ∈ D

un punct critic si Hf (a) matricea hessiana asociata lui f in a.
(1) Daca toate valorile proprii ale lui Hf (a) sunt strict pozitive atunci a este punct de
minim local
(2) Daca toate valorile proprii ale lui Hf (a) sunt strict negative atunci a este punct
de maxim local
(3) Daca Hf (a) are o valoare proprie strict pozitiva si o valoare proprie strict negativa
atunci a nu este punct de extrem local
(4) In orice alta situatie nu ne putem pronunta.

Exemplu 13. Determinati punctele de extrem local ale functiei f : R3 → R, f (x, y, z) =

x2 y + yz + 32x − z 2

Solutie. Domeniul de definitie R3 al lui f este o multime deschisa si f este de clasa C 2 .

Prin urmare, punctele de extrem local se gasesc printre punctele critice ale lui f . Avem
∂f ∂f ∂f
(x, y, z) = 2xy + 32, (x, y, z) = x2 + z, (x, y, z) = y − 2x
∂x ∂y ∂z
Pentru a determina punctele critice rezolvam sistemul
 ∂f 
 ∂x
 (x, y, z) = 0  2xy + 32 = 0

∂f
∂y
(x, y, z) = 0 adica x2 + z = 0

 ∂f 
(x, y, z) = 0 y − 2x = 0

∂z

Obtinem un singur punct critic (2, −8, 4). Matricea hessiana este
∂2f ∂2f ∂2f
 
∂x2
(x, y, z) ∂x∂y
(x, y, z) ∂x∂z
(x, y, z)
  
2y 2x 0

 
∂2f 2 ∂2f
  
Hf (x, y, z) =  (x, y, z) ∂∂yf2 (x, y, z) ∂y∂z  =  2x 0 1  .
(x, y, z) 

 ∂y∂x
0 1 −2
 
 
∂2f ∂2f ∂2f
∂z∂x
(x, y, z) ∂z∂y (x, y, z) ∂z2 (x, y, z)

7
Deci  
−16 4 0
Hf (2, −8, 4) =  4 0 1 .
 

0 1 −2
Valorile proprii λ1 , λ2 , λ3 ale matricei A = Hf (2, −8, 4) sunt radacinile polinomului

det(λI3 − A) = λ3 + 18λ2 + 15λ − 48,

Cum
λ1 + λ2 + λ3 = −18, λ1 λ2 λ3 = 48

rezulta ca A are atat valori proprii strict pozitive cat si strict negative si deci (2, −8, 4)
nu este punct de extrem local.