Testul 2 - Solutii

Problema 1. Se scriu relatiile pentru n si n + 1 si se scad. Se ajunge

la xn−1 an+1 = xn an , unde an = xn + xn−2 . Se ajunge la an+1 = 3xn , adica
xn+1 = 3xn − xn−1 , si de aici concluzia este evidenta.

Problema 2. Fie Q(X) = aX 3 + bX 2 + cX restul de care este vorba in

ipoteza. Atunci P (k) = ak 3 + bk 2 + ck pentru k ∈ {1, 2, 3, 4}, si deci prima
coloana a determinantului este combinatie liniara de celelalte trei, asadar
D = 0.

P Problema
2
3. Se aplica de mai multe ori teorema Cesaro-Stolz. Pentru
xk :
Pn 2
x x2n 1 x2n 16
lim 17 k = lim 7 7
= · lim 6
= ;
n n − (n − 1) 7 n 7
P 2
apoi pentru yk :
Pn 2
1 yk yn2 1 yn2 9
lim 9
= lim 9 9
= · lim 8 = = 1;
n n − (n − 1) 9 n 9
P
si in final pentru xk yk :
Pn
xk yk xn yn 1 xn yn 12 3
lim 1 8 = lim 8 8
= · lim 4 · 3 = = .
n n − (n − 1) 8 n n 8 2
16 22 64
Deci l = · 2 = .
7 3 63

1
 Problema 4. Ideea demonstratiei consta in stabilirea o corespondenta
bijectiva intre radacinile simple ale polinomului P (t) − 1 si solutiile ecuatiei
matriciale. Acest fapt rezolva problema.
Fie A o solutie a ecuatiei din enunt, cu valorile proprii λ1 si λ2 . Atunci
P (λ1 ) = P (λ2 ) = 1, si daca λ1 6= λ2 , rezulta ca A este diagonalizabila,
adica A = SD(λ1 , λ2 )S −1 , unde prin D(x, y) se intelege matricea diago-
nala cu elementul din
stanga sus x si elementul
din dreapta jos y. Atunci
P (A) = SP D(λ1 , λ2 ) S −1 = SD P (λ1 ), P (λ2 ) S −1 = SIS −1 = I, contra-
dictie. Deci λ1 = λ2 = z, si P (z) = 1. Cum A nu este diagonalizabila
datorita celor de mai sus, conform teoremei lui Jordan, se obtine :
 
z 1
A=S· · S −1 ,
0 z
si apoi
P (z) P 0 (z)
 
P (A) = S · S −1 .
0 P (z)

De aici P 0 (z) 6= 0, deoarece in caz contrar s-ar obtine P (A) = I, (deoarece

P (z) = 1) contradictie. Deci z este o radacina simpla a polinomului P (t) − 1.
Deci daca A este o solutie a ecuatiei, atunci ea are valorile proprii egale cu o
radacina simpla a polinomului P (t) − 1.
Se noteaza cu U (a) matricea ce are un singur element nenul egal cu a,
situat la intersectia dintre prima linie si a doua coloana. Atunci relatia de
mai sus se scrie ca

I + U (1) = S I + U (P 0 (z)) S −1 ,

adica (tinand cont ca P 0 (z) 6= 0, si bU (a) = U (ab))

zI + U (1/P 0 (z)) = S zI + U (1) S −1 .

Insa S zI + U (1) S −1 = A, rezulta ca A = zI + U (1/P 0 (z)). Deci fiecare

solutie este unic determinata de valoarea proprie a sa.

Mai mult, daca z este o radacina simpla a lui P (t) − 1, atunci Az = zI +
U (1/P 0 (z)) este o solutie a ecuatiei. De aici rezulta ca exista o corespondenta
bijectiva intre solutiile ecuatiei matriciale si radacinile simple ale polinomului
P (t) − 1.
Odata demonstrat acest fapt, concluzia devine evidenta.