Testul 6 - Solutii

Problema 1. Raspuns : inf A = 0. Pentru a demonstra acest fapt, fie

ε > 0. Conform teoremei lui Kronecker, exista s si t intregi, astfel incat
√
n ε
0<s+t 2< .
m
√
Fie x =P sm + tm n 2. x ∈ A, deoarece a0 = sm, a1 = tm, si ak = 0 pt
k ≥ 2, iar ai este divizibila cu m. Deci exista un element in A mai mic
decat ε. Acest fapt incheie demonstratia.

Problema 2. Fie BA = X. Atunci A + B = X − I. Mai mult,

det AB = det X si tr AB = tr X.Deci relatia devine

det(X − I) − det(X) = 1 − tr (X).

Fie p si q valorile proprii ale lui X. Relatia de mai sus este echivalenta
cu

(p − 1)(q − 1) − pq = 1 − (p + q),

care este evident adevarata. Deci problema este rezolvata.

Problema 3. Pentru inceput, se observa ca AB ∈ Mn (R) si BA ∈

Mk (R). Voi afirma ca BA este o matrice inversabila. In caz ca nu este asa,
ar insemna ca rang BA < k. Dar atunci

k = rang AB = rang (AB)2 = rang A(BA)B ≤ rang BA < k,

contradictie. Deci BA este inversabila. Cum

(BA)3 = B(AB)2 A = B(AB)A = (BA)2 ,

rezulta ca BA = Ik .

1
 Problema 4. Voi aborda intai intuitiv problema, gandind prin reducere
la absurd. Daca ar exista un interval inchis, astfel incat capatul din stanga
este maximul pe interval, si in alte puncte din interval valoarea este mai
mica strict decat acel maxim, as obtine o contradictie, deoarece din ipoteza,
minimul pe interval se atinge cel putin odata in stanga maximului, insa in
acest caz ar insemna ca se atinge tot in capatul din stanga, si acest lucru
este fals. Acum, daca as presupune ca pentru un interval, valoarea lui f in
capatul din stanga este mai mare decat capatul din dreapta, ma voi uita la
maximul lui f pe acest interval, si voi lua cel mai din dreapta maxim. Acesta
exista, din continuitatea lui f (daca functia ia o anumita valoare fixata oricat
de aproape de un punct, rezulta ca o ia si in acel punct). Insa acest maxim
nu poate fi capatul din dreapta, deoarece valoarea functiei in acest punct
este mai mica decat valoarea din capatul din stanga. Deci intervalul dintre
cel mai din dreapta maxim si capatul din dreapta al intervalului initial este
nedegenerat. Ramane doar sa observ ca acest interval este de tipul cautat,
deoarece valoarea in cel mai din dreapta maxim este mai mare strict decat
orice valoare din dreapta sa.
Acum voi trece la demonstratia propriu-zisa. Fie a si b numere reale,
astfel incat a < b si f (a) > f (b). Conform teoremei Weierstrass, exista
max f (x) = M . Tot din Weierstrass (sau din ipoteza) rezulta ca acest
x∈[a,b]
maxim se atinge. Fie

S = x ∈ [a, b] : f (x) = M .

S este nevida, si fie s = sup S. Atunci s ∈ [a, b] si din continuitatea lui

f rezulta ca f (s) = M . Cum f (b) < f (a) ≤ M , rezulta ca s < b. Voi aplica
proprietatea din ipoteza pentru intervalul [s, b]. Voi observa ca

max f (x) = M = f (s),

x∈[s,b]

iar pentru orice x > s are loc f (x) < M (deoarece altfel as avea x ∈ S,
contradictie cu alegerea lui s). Deci singurul c2 care ar satisface ipoteza ar fi
c2 = s. Cum c1 ≤ c2 , si c1 ∈ [s, b], rezulta ca c1 = s, adica

min f (x) = f (s).

x∈[s,b]

Cum f (b) < f (s), se obtine o contradictie, deci presupunerea facuta este
falsa, adica functia f este crescatoare pe R.