Testul 9 - Solutii

Problema 1. Deoarece AB = A + B, rezulta ca (I − A)(I − B) = I,

deci AB = BA. Apoi
det(A2 + B 2 ) = det(A + iB)(A − iB) = | det(A + iB)|2 ≥ 0.
De asemenea, daca rang A+B = n, rezulta ca rang AB = n, deci rang A =
rang B = n. Pe de alta parte, daca rang A = n, atunci, cum B(A − I) = A,
rezulta ca rang B = n, si deci rang AB = n, deci rang A + B = n.

Problema 2. Daca a = 1 sirul este constant, si strict pozitiv, deci

lim nxn = +∞.
Daca a < 1, atunci se observa ca xn+1 < xn , si apoi imediat lim xn = 0.
Conform teoremei Cesaro-Stolz :
n 1 axn ax
lim 1 = lim 1 1 = lim xn = lim x .
n→∞
xn
n→∞
xn+1
− xn n→∞ e − a x→0 e − a
Cand a = 1, limita ceruta este 1/ ln e = 1. Cand a < 1, limita ceruta se scrie
sub forma :
x
l = lim  e x .
x→0
− 1
a1/x
Apoi voi nota cu
x 1
ln = lim  e x = e

.
x→0
− 1 ln a1/n
a1/n
Deoarece pentru x < 1/n, prima expresie este mai mica decat cea de a doua,
trecand la limita se obtine l ≤ ln . Cum n a fost ales arbitrar, iar lim ln = 0,
n→∞
rezulta ca l = 0.

Problema 3. Voi nota cu s(k) = a1 + a2 + . . . + ak . Pentru inceput

voi considera cazul l < ∞. Fie m natural si fie n = fl (m). Il voi construi
s(n)
pe fl (m + 1) inductiv. Atunci, deoarece l ≥ 1, rezulta ca s(n) = 1 ≤ l. Voi
considera multimea

1
  
s(k)
Mn = k∈N : ≤l .
s(n)
Cum lim s(k) = ∞, rezulta ca Mn este marginita. Mai mult, n ∈ Mn . Fie
k→∞
s(p)
p = max Mn +1. Atunci p > n, si s(n)
≥ l, deoarece p ∈
/ Mn . Insa p−1 ∈ Mn ,
s(p−1)
deci s(n)
≤ l. Cum s(p − 1) = s(p) − ap , rezulta ca

1 ap s(p)
l+ ≥l+ ≥ ≥ l.
s(n) s(n) s(n)
Atunci il voi lua pe fl (m + 1) = p, si voi trece la limita dupa m relatia de
mai sus :
s(fl (m + 1))
l ≥ lim ≥ l,
m→∞ s(fl (m))
deci evident limita dorita este chiar l si am construit functia.
Pentru l = ∞, voi proceda analog, alegand fl (m+1) astfel incat s(fs(fl (m+1))
l (m))
≥
P
m (este posibil deoarece ak = ∞). Atunci trecand la limita in aceasta re-
latie, se obtine ca limita dorita este ∞.

Problema 4. Raspunsul este f (X) = aX, unde a ∈ R∗ . Pentru inceput,

voi arata ca X 2 nu il divide pe f . Pentru acesta, fie B = λI1 , astfel incat
f (λ) 6= 0 si λ 6= 0, unde I1 este matricea cu elementul de pe prima linie si
prima coloana 1 si in rest 0. Atunci rang B = 1 si f (B) = f (λ)I1 , si deci
rang f (B) = 1. Apoi voi lua A matricea de mai jos :
 
0 1 0 0
0 0 0 0
A= 0 0 0 1.


0 0 0 0

Cum rang A = 2 si A2 = O4 , rezulta ca X 2 nu divide f (altfel as avea

f (A) = O4 , contradictie cu rang f (A) ≥ 1).
Apoi, voi arata ca f nu are factori de forma X − a unde a este real
nenul. Daca ar fi asa, atunci fie matricile A = aI4 , iar B = λI3 , unde
λ 6= 0 si f (λ) 6= 0. Atunci f (A) = f (A)I4 = O4 , iar f (B) = f (λ)I3 ,
deci rang f (A) = 0 si rang f (B) = 3, insa rang A = 4 > rang B = 3, deci

2
contradictie (I3 este matricea pentru care x11 = x22 = x33 = 1 si in rest
xij = 0, altfel spus este J3 ⊕ O1 , unde J3 ∈ M3 (R) este matricea unitate).
In final, voi arata ca f nu are factori ireductibili de forma X 2 + aX + b,
cu a si b reale, iar b 6= 0 (evident pentru b = 0 factorul nu este ireductibil).
Pentru aceasta, voi presupune ca g este un astfel de factor, si fie T ∈ M2 (R)
matricea companion a acestui polinom, adica
 
0 −b
T = .
1 −a

Se verifica imediat ca g(T ) = O2 , si apoi fie A = T ⊕ I2 ∈ M4 (R). Atunci

g(A) = g(T ) ⊕ g(I2 ) = O2 ⊕ g(I2 ), deci si cum f (A) = g(A)h(A), rezulta ca
rang f (A) ≤ rang g(A) ≤ 2. Dar rang A = 4. Fie acum B = λI3 , cu I3 definit
mai sus, si λ 6= 0, f (λ 6= 0). Atunci f (B) = f (λ)I3 , deci rang f (B) = 3,
contradictie.
Rezulta ca f (X) = aX, cu a ∈ R∗ (deoarece f este neconstant).