Testul 8 - Solutii

Problema 1. Evident din relatia data, tr A = tr A2 = tr A3 = 0, deci A

e nilpotenta. Apoi deoarece A comuta cu C, exista S inversabila care sa le
triangularizeze pe amandoua, conform teoremei Schur. Atunci conform celor
de mai sus :
     
λ1 ∗ ∗ 0 ∗ ∗ λ1 ∗ ∗
C + A = S  0 λ2 ∗  S −1 + S 0 0 ∗ S −1 = S  0 λ2 ∗  S −1 .
0 0 λ3 0 0 0 0 0 λ3

Este evident ca det C = det(A + C) = λ1 λ2 λ3 .

Problema 2. Raspuns : k = n2 − n + 1.
Luand A = 2In de exemplu, este clar ca orice minor al sau este fie nul, fie
2n−1 , deci mai mic decat det A = 2n . Cum sunt n2 − n elemente nule (deci
mai mici decat 1/n), rezulta k > n2 − n.
Acum voi arata ca pentru k = n2 − n + 1 afirmatia este adevarata.
Deoarece sunt n2 − k = n − 1 elemente mai mari sau egale cu 1/n in modul
in matrice, exista o linie care sa nu contina niciunul, adica pe o linie toate
elementele sa fie mai mici in modul decat 1/n. Fie acea linie p. Dezvoltand
dupa ea, se obtine
  p
n n
X
k+p
 X 1X
| det A| =  (−1) akp Akp  ≤ |akp | · |Akp | < |Akp | ≤ max |Akp |.
 

k=1

k=1
n k=1 1≤k≤n

Din relatia de mai sus se observa imediat existenta unui minor pe care il
cautam. Deci k = n2 − n + 1.

Problema 3. Pentru inceput, voi demonstra urmatoarea lema :

Lema. Fie U si V doua matrici n × n. Expresia f (x) = det(U + xV ) este
un polinom de gradul n in X, cu coeficientul dominant det V si cu termenul
liber det U .

1
 Demonstratia lemei. Faptul ca f (x) este polinom in x de grad n este
evident din dezvoltarea determinantului. Cum f (0) = det U , rezulta ca
termenul liber este det U . Pentru a demonstra cealalta afirmatie, presupun
x 6= 0 si scriu astfel :
 
f (x) 1
= det U +V .
xn x
Facand x → +∞ in relatia de mai sus, se obtine exact rezultatul dorit (limita
ceruta in membrul stang este chiar coeficientul dominant al lui f ).
Revenind la problema, voi presupune ca ω este chiar o radacina primara
(adica ω k 6= 1 pt k < n). Daca ω k = 1 pt k < n, atunci fie n = km, si relatia
de mai sus se transforma in una identica cu k in loc de n. Apoi, voi nota cu
f (x) = det(A + xB). Atunci, cum 1 + ω + ω 2 + . . . + ω k−1 = 0, rezulta ca
n−1
X n−1
X
det(A + ω k B) = f (ω k ) = n(det A + det B),
k=0 k=0

deoarece coeficientul dominant al lui f este det B si termenul liber este det A.

Problema 4. Pentru inceput, se observa ca rang XY = rang X, atunci

cand Y e inversabila, deci punctul a) este evident. Apoi, pt b), voi nota cu
S suma dorita. Raspunsul este S = 0. Voi defini functia fA : Sr → Sr , data
de fA (X) = AX, unde A ∈ Sn . Conform punctului A, ea este bine definita.
Se observa ca din AX = AY rezulta X = Y , pt ca A este inversabila, deci f
este injectiva, si cum Sr este finita, f este bijectie. Asadar :
X X
S= X= AX.
X∈Sr X∈Sr
P P
Cum O = S − S = X − AX = (A − I)S, rezulta ca mai trebuie gasit
un A ∈ Sn astfel incat A − I este inversabila. Fie An ∈ Sn matricea pe care
o caut (in functie de n). Atunci :
 
  0 0 1
1 1
A2 = , A3 = 1 1 0,
1 0
0 1 0
si mai departe A2n si A2n+1 sunt bloc-diagonale, A2n avand numai blocuri
A2 , iar A2n+1 are primul bloc A3 si in rest A2 . Aceste constructii incheie
demonstratia.