Formula lui Taylor

Andrei Plugariu

Această secţiune este dedicată diverselor forme ale formulei Taylor pentru funcţii
reale de o variabilă sau de mai multe variabile reale, cât şi a funcţiilor vectoriale de o
variabilă sau mai multe variabile reale. Formula lui Taylor este o generalizare naturală
a formulei lui Lagrange, ı̂n cazul ı̂n care funcţia f este de clasă C n .

1 Formula lui Taylor pentru funcţii reale de una sau mai

multe variabile reale
Să reamintim câteva noţiuni elementare.

Teorema 1. Fie f o funcţie definită pe un interval I şi a < b două puncte din I. Dacă:

1. f este continuă pe [a, b];

2. f este derivabilă pe (a, b).

Atunci există cel puţin un punct c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât să avem

f (b) − f (a)
f (b) − f (a) = (b − a)f 0 (c) sau = f 0 (c).
b−a
Definiţia 1. Spunem că o funcţie f : Ideschis → R este de două ori derivabilă ı̂ntr-
un punct a ∈ I, dacă este derivabilă pe o vecinătate a lui a şi f 0 este derivabilă ı̂n a.
Notaţie: f 00 (a) = (f 0 )0 (a), iar generalizând, f (n) (a) = (f (n−1) )0 (a), ∀n ≥ 2.

Exerciţiul 1. Fie f (x) = sin x. Avem:

!
0 π
f (x) = cos x = sin x +
2
! !
00 π π
f (x) = cos x + = sin x + 2 şi prin inducţie găsim
2 2
!
(n) π
f (x) = sin x + n , ∀n ≥ 1.
2

1
Dinamica Andrei Plugariu
1.1 Formula lui Taylor cu Restul Lagrange
Fie I ⊆ R un interval, a ∈ I un punct şi f : I → R o funcţie de n ori derivabilă ı̂n a.
Aceasta presupune că f este de n − 1 ori derivabilă pe o ı̂ntreagă vecinătate a lui a. Vom
asocia următorul polinom de grad n:

P (x) = a0 + a1 x + a2 x2 + ... + an xn .

Dacă h este o variabilă oarecare, atunci P (x + h) este un polinom de grad n, atât ı̂n x,
cât şi ı̂n h. Avem deci:

P (x + h) = A0 + A1 h + A2 h2 + ... + An xn ,

unde A0 , A1 , ..., An sunt anumiţi coeficienţi pe care ı̂i vom determina.

Să observăm mai ı̂ntâi că pentru h = 0, găsim imediat P (x) = A0 . Pentru a găsi
ceilalţi coeficienţi, vom calcula derivatele succesive ı̂n raport cu h.
Avem1
Ph0 (x + h) = A1 + 2A2 h + 3A3 h2 + ... + nAn hn−1
Ph00 (x + h) = 2A2 + 2 · 3 · A3 h + ... + (n − 1)nAn hn−2
..
.
(n−1)
Ph (x + h) = (n − 1)!An−1 + n!An h
(n)
Ph (x + h) = n!An
Pentru h = 0 rezultă:

P 0 (x) = A1 , P 00 (x) = 2A2 , ..., P (n−1) (x) = (n − 1)!An−1 , P (n) (x) = n!An

obţinând astfel coeficienţii Ak . Avem deci:

h h2 h3 hn
P (x + h) = P (x) + P 0 (x) + P 00 (x) + P 000 (x) + ... + P (n) (x)
1! 2! 3! n!
care se numeşte formula lui Taylor pentru polinoame. Ea se scrie prescurtat sub forma
n
X hk
P (x + h) = P (k) (x)
k!
k=0

Pentru x = a şi x + h = y, obţinem:

y−a (y − a)n
P (y) = P (a) + P 0 (a) + ... + P (n) (a)
1! n!
1
Indicăm prin Ph0 ; Ph00 etc. derivatele ı̂n raport cu h

2
Dinamica Andrei Plugariu
Înlocuind ı̂n această formulă pe y cu x obţinem:

x−a (x − a)2 (x − a)n

P (x) = P (a) + P 0 (a) + P 00 (x) + ... + P (n) (a)
1 2! n!
Pentru a = 0 se obţine formula:

x x2 xn
P (x) = P (0) + P 0 (0) + P 00 (0) + ... + P (n) (0)
1 2! n!
care se numeşte formula lui Mac Laurin pentru polinoame.

Vom considera acum funcţii mai generale decât polinoamele şi vom căuta formule
asemănătoare.
Fie f (x) o funcţie derivabilă de n + 1 ori (n ≥ 0) pe I ⊆ R. Vom asocia următorul
polinom de grad n:

x−a (x − a)2 (x − a)n

P (x) = f (a) + f 0 (a) + f 00 (x) + ... + f (n) (a)
1! 2! n!
Dacă f (x) ar fi fost un polinom de grad n, atunci am fi avut P (x) = f (x). În caz
contrar P (x) 6= f (x) şi vom căuta termenul care adăugat lui P (x) să ne dea f (x). Acest
termen se numeşte termen complementar(sau rest). Mai precis vorbim despre

(x − a)n+1
M
(n + 1)!
astfel ı̂ncât
(x − a)n+1
f (x) = P (x) + M
(n + 1)!
Va trebui deci să-l găsim pe M .

Fie b un punct ı̂n care funcţia f (x) este definită şi să găsim un număr M0 astfel ı̂ncât

(b − a)n+1
f (b) = P (b) + M0
(n + 1)!
Notând
M0
K=
(n + 1)!
este suficient să găsim K astfel ı̂ncât

f (b) − P (b) = K(b − a)n+1

Să considerăm funcţia auxiliară

b−a (b − x)2 (b − x)n

ϕ(x) = f (x) + f 0 (x) + f 00 (x) + ... + f (n) (x) + K(b − x)n+1
1! 2! n!

3
Dinamica Andrei Plugariu
Avem evident că
ϕ(a) = P (b) + K(b − a)n+1 = f (b)
ϕ(b) = f (b)
deci ϕ(a) = ϕ(b). În baza teoremei lui Rolle există c ∈ (a, b) cu ϕ0 (c) = 0. Dar

(b − x)n
ϕ0 (x) = f (n+1) (x) + (n + 1)K(b − x)n
n!
şi deoarece ϕ0 (c) = 0, deducem că:

f (n+1) (c)
K=
(n + 1)!
Rezultă:
b−a (b − a)2 (b − a)n (b − a)n+1
f (b) = f (a) + f 0 (a) + f 00 (a) + ... + f (n) (a) + f (n+1) (c)
1! 2! n! (n + 1)!

unde c = a + θ(b − a), 0 < θ < 1

Făcând b = x, obţinem formula lui Taylor (pentru funcţii derivabile de n + 1 ori):

x−a (x − a)2 (x − a)n (x − a)n+1

f (x) = f (a) + f 0 (a) + f 00 (a) + ... + f (n) (a) + f (n+1) (ξ)
1! 2! n! (n + 1)!

cu ξ = a + θ(x − a), 0 < θ < 1

Ea se poate scrie prescurtat sub forma:
n
X (x − a)j (x − a)n+1
f (x) = f (j) (a) + f (n+1) (ξ)
j! (n + 1)!
j=0

Formula lui Taylor pentru polinoame este evident un caz particular al acestei formule.

Pentru a = 0 se obţine formula lui Mac Laurin(pentru funcţii derivabile de n + 1

ori):

x (x)2 (x)n (b − a)n+1

f (x) = f (0) + f 0 (0) + f 00 (0) + ... + f (n) (x) + f (n+1) (ξ)
1! 2! n! (n + 1)!
cu ξ = θx, 0 < θ < 1
Fie

0 x − x0 00 (x − x0 )2 (n) (x − x0 )n
T (x) := f (x0 ) + f (x0 ) + f (x0 ) + ... + f (x0 )
1! 2! n!
Propoziţie. Pentru fiecare 0 ≤ k ≤ n avem:

T (k) (x0 ) = f (k) (x0 )

4
Dinamica Andrei Plugariu
Demonstraţie. Evident T (x0 ) = f (x0 ). Apoi

x − x0 (x − x0 )n−1
T 0 (x) = f 0 (x0 ) + f 00 (x0 ) + ... + f (n) (x0 )
1! (n − 1)!

deci T 0 (x0 ) = f 0 (x0 ). Prin recurenţă, pentru k ≤ n avem

x − x0 (x − x0 )n−k
T (k) (x) = f (k) (x0 ) + f (k+1) (x0 ) + ... + f (n) (x0 )
1! (n − k)!

de unde T (k) (x0 ) = f (k) (x0 )

Desigur, T (k) ≡ 0, pentru k ≥ n + 1, deoarece T are grad cel mult n.

Observaţia 1. 1◦ . Ultimul termen din formula lui Taylor, adică termenul

(x − a)n+1
Rn (x) = f (n+1) (a + θx) , 0<θ<1
(n + 1)!

poartă numele de termenul complementar(rest) sub forma lui Lagrange.

Termenul complementar din formula lui Taylor se poate scrie şi sub alte forme
2◦ . Formula lui Taylor se poate scrie şi astfel:

h h2 hn hn+1
f (x + h) = f (x) + f 0 (x) + f 00 (x) + ... + f (n) (x) + f (n+1) (x + θh)
1! 2! n! (n + 1)!

cu 0 < θ < 1

1.2 Formula lui Taylor ı̂n varianta Peano

Definiţia 2. Fie A ⊆ R o mulţime x0 ∈ A0 şi f, g : A{x0 } → R două funcţii. Vom
spune că f (x) = o(g(x)), x → x0 , dacă ∃α : A{x0 } → R astfel ı̂ncât limx→x0 α(x) = 0
şi f (x) = α(x)g(x), ∀x ∈ A{x0 }. Dacă f, g, h : A{x0 } → R, vom scrie că f (x) =
g(x) + o(h(x)), x → x0 , dacă f (x) − g(x) = o(h(x)), x → x0 . În plus, dacă ∃V ⊆ R o
vecinătate a lui x0 astfel ı̂ncât g(x) 6= 0, ∀x ∈ A ∩ V {x0 }, atunci

f (x)
f (x) = o(g(x)), x → x0 ⇔ lim =0
x→x0 g(x)

Teorema 2. Fie I ⊆ R un interval, a ∈ I un punct şi f : I → R o funcţie de n ori

derivabilă ı̂n a, cu f (n) continuă ı̂n a. Atunci avem relaţia:

x−a 0 (x − a)n (n)

f (x) = f (a) + f (a) + ... + f (a) + o(|x − a|n ), x → a (1)
1! n!

5
Dinamica Andrei Plugariu
Demonstraţie. Fie x ∈ I fixat. Din Formula lui Taylor cu restul Lagrange rezultă că

x−a 0 (x − a)n−1 (n−1) (x − a)n

f (x) = f (a) + f (a) + ... + f (a) + f (n) (ξx )
1! (n − 1)! n!

unde ξx ∈ (a, x). Evident, avem:

x−a 0 (x − a)n (n)   (x − a)n

f (x) = f (a) + f (a) + ... + f (a) + f (n) (ξx ) − f (n) (a) (2)
1! n! n!

Funţia f (n) fiind continuă ı̂n a, rezultă că:

 
lim f (n) (ξx ) − f (n) (a) = 0,
x→xa

deoarece ξx tinde la a, odată cu x. Atunci

1 (x − a)n  (n) (n)


lim · f (ξ x ) − f (a) = 0,
x→a n! |x − a|n

prin urmare din 2 deducem relaţia

x−a 0 (x − a)n (n)

f (x) = f (a) + f (a) + ... + f (a) + o(|x − a|n ), x → a
1! n!

Observaţia 2. Formula de mai sus poate fi reformulată astfel: ∃α : I → R continuă şi

nulă ı̂n a astfel ı̂ncât:

x−a 0 (x − a)n (n)

f (x) = f (a) + f (a) + ... + f (a) + |x − a|n α(x), ∀x ∈ I.
1! n!
Observaţia 3. Formula de mai sus potate fi demonstrată direct, calculând
!
x−a 0 (x − a)n (n)
f (x) − f (a) + f (a) + ... + f (a)
1! n!
lim
c→a (x − a)n

cu ajutorul regulii lui L’Hospital.

Teorema 3. Fie I ⊆ R un interval, a ∈ I un punct şi f : I → R o funcţie de n ori

derivabilă pe I cu f (n) continuă ı̂n a; presupunem că numerele f (k) , k = 1, n nu sunt toate
nule. Atunci a ste punct de maxim(resp. minim) local strict pentru f ⇔ ∃1 ≤ k ≤ n, k
par, astfel ı̂ncât f (i) (a) = 0, ∀i = 1, k − 1 şi f (k) (a) < 0(resp. f (k) (a) > 0).

6
Dinamica Andrei Plugariu
Demonstraţie. Din (2) rezultă că există α : I → R care are limita 0 ı̂n punctul a i̧ a.ı̂.

x−a 0 (x − a)n (n)

f (x) = f (a) + f (a) + ... + f (a) + |x − a|n α(x), ∀x ∈ I
1! n!
(←) Fie 1 ≤ k ≤ n, k par, f (i) (a) = 0 şi f (k) (a) 6= 0. Atunci

x−a 0 (x − a)n (n)

f (x) − f (a) = f (a) + ... + f (a) + |x − a|n α(x)
1! n!
(x − a)k  (k) 
= f (a) + β(x)
k!
unde limx→a β(x) = 0. Evident ∃η > 0 cu V = (a − η, a + η) ⊆ I şi cu proprietatea că
1 
β(x) ≤  f (a), deci f k (a) + β(x) are semnul lui f k (a) pentru orice x din V. Cum
 (k) 
2 
(x − a)k > 0, ∀x ∈ I − {a}, deducem că f (x) − f (a) are semnul lui f (k) (a), pentru orice
x ∈ V − {a}. Prin urmare, dacă f (k) (a) > 0(resp. f (k) (a) < 0), atunci

f (x) > f (a), ∀x ∈ V − {a}(resp.f (x) < f (a), ∀x ∈ V − {a})

ceea ce ı̂nseamnă că a este punct de minim(resp. de maxim) local strict pentru f .
(→) Fie 1 ≤ k ≤ n cel mai mare număr cu prorpietatea că f (i) (a) = 0, ∀i = 1, k − 1 şi
f (k) (a) 6= 0. Atunci, ca mai sus, avem:

(x − a)k  (k) 
f (x) − f (a) = f (a) + β(x) , ∀i ∈ I
k!
unde limx→a β(x) = 0. Să presupunem mai departe că a este punct de minim local strict,
deci ∃η1 > 0 cu V1 = (a − η! , a + η1 ) ⊆ I şi cu proprietatea că f (x) > f (a), ∀x ∈ V1 − {a}.
De asemenea, ∃η2 > 0 cu V2 = (a − η2 , a + η2 ) ⊆ I şi cu proprietatea că

1  (k) 
|β(x)| ≤ f (a) , ∀x ∈ V2 .
2
(x − a)k
deci f (k) (a) + β(x) are semnul lui f (k) (a), ∀x ∈ V2 Deducem că are acelaşi semn
k!
pentru orice x ∈ V1 ∩ V2 − {a}, prin urmare k este par.

Lema 1. Să presupunem că f(x) este o funcţie de n+1 ori derivabilă. Să mai presupunem
că f (c) = 0, f 0 (c) = 0, ..., f (n) (c) = 0 şi că f (x) = 0 pentru un x 6= c. Atunci există b
ı̂ntre c şi x, astfel ı̂ncât f (n+1) (b) = 0.
Demonstraţie. Ştiind că f (c) = 0 şi f (x) = 0, din Th. lui Lagrange, rezultă că există
b1 ı̂ntre c şi x astfel ı̂ncât f 0 (b1 ) = 0. Acum, din faptul că f 0 (c) = 0 şi f 0 (x) = 0, avem
că există b2 ı̂ntre c şi b1 astfel ı̂ncât f 00 (b2 = 0. Continuând analog, obţinem un şir
b3 , b4 , ..., bn . Deci, există bn+1 ı̂ntre c şi x astfel ı̂ncât f (n+1) (bn ) = 0. Rezultă că b = bn
este valoarea cătată.

7
Dinamica Andrei Plugariu
1.2.1 Convexitatea funţiilor
Cu ajutorul formulei lui Taylor cu rest de ordin 1 sub forma lui Lagrange se pot stabili
condiţii necesare pentru convexitatea, sau concavitatea curbelor y = f (x), x ∈ I ⊆
R, f ∈ C 2 (I).
Definiţia 3. Funcţia f se numeşte convexă ı̂n vecinătatea V ∈ V(t0 ), V ⊂ I, unde
t0 ∈ I, dacă graficul restricţiei f|V este situat deasupra tangentei la grafic ı̂n punctul
M0 (t0 , f (t0 )), adică
f (t) ≥ f (t0 ) + f 0 (t0 )(t − t0 ), ∀t ∈ V
Scriind formula lui Taylor ı̂n vecinătatea V ∈ C(t0 ), t0 ∈ I, cu rest de ordin 1 sub
forma lui Lagrange,
1 00
f (t) = f (t0 ) + f 0 (t0 )(t − t0 ) + f (ξ1 )(t − t0 )2 ,
2!
de unde rezultă că f 00 (ξ1 ) ≥ 0, ξ1 = t0 + θ1 (t − t0 ), θ1 ∈ (0, 1).
Prin urmare, o condiţie necesară ca funcţia f ∈ C 2 (I) să fie convexă este
f 00 (t) ≥ 0, ∀t ∈ I
Definiţia 4. Funcţia f se numeşte concavă ı̂n vecinătatea V ∈ V(t0 ), V ⊂ I, unde
t0 ∈ I, dacă graficul restricţiei f\V este situat deasupra tangentei la grafic ı̂n punctul
M0 (t0 , f (t0 )), adică
f (t) ≤ f (t0 ) + f 0 (t0 )(t − t0 ), ∀t ∈ V
Procedând analog, deducem că o condiţie necesară ca f ∈ C 2 (I) să fie concavă este
f 000 (t) ≤ 0, ∀t ∈ V ∩ I.

1.2.2 Exemple de dezvoltări uzuale

x2 xn
ex = 1 + x + + ... + + Rn (x)
2! n
x3 x5 x2n+1
sin x = x − + + ... + (−1)n + R2n+1 (x)
3! 5! (2n + 1)!
x2 x4 x2n
cos x = 1 − + + ... + (−1)n + R2n (x)
2! 4! (2n)!
x2 x3 xn
ln(1 + x) = x − + + ... + (−1)n + Rn (x)
2! 3! n!
1
= 1 + x + x2 + x3 + ... + xn + Rn (x)
1−x
1
= 1 − x + x2 − x3 + ... + (−1)n xn + Rn (x)
1+x
p(p − 1) 2 p(p − 1)(p − 2) 3 p(p − 1)(p − 2)...(p − n + 1) n
(1+x)p = 1+px+ x + x +...+ x +Rn (x)
2! 3! n!

8
Dinamica Andrei Plugariu
1.3 Formula lui Taylor sub forma lui Schlomlich-Roche
Teorema 4. Dacă f ∈ C \ (I) şi funcţia f (n) este derivabilă ı̂n interioul intervalului real
I, atunci ∀x ∈ I şi ∀x0 ∈ I există θn ∈ (0, 1) astfel ı̂ncât
n
X f (k) (x0 ) (x − ξn )n−p+1 f (n+1) (ξn )
f (x) = (x − x0 )k + (x − x0 )p , (3)
k! pn!
k=0

unde p este un număr pozitiv, iar xn = x0 + θn (x − x0 ).

Demonstraţie. Alegem la ı̂ntâmplare numărul real pozitiv p şi introducem funcţiile:
n
X f (k) (τ )
ϕ : I → R, ϕ(τ ) = f (x) − (x − τ )k , τ ∈ I (4)
k!
k=0

ψ : I → R, ψ)τ ) = (x − τ )p , τ ∈ I (5)
Funcţiile introduse sunt derivabile pe I şi:

f (n+1) (τ )
ϕ0 (τ ) = − (x − τ )n ; ψ 0 (τ ) = −p(x − τ )p−1 , τ ∈ I (6)
n!
În plus, afem că ψ 0 (τ ) 6= 0, ∀τ = x0 + θ(x − x0 ), θ ∈ (0, 1). Din cele deduse mai
sus constatăm că restricţiile funcţiilor ϕ şi ψ la compactul [x0 , x] sau [x, x0 ] satisfac
ipotezele teoremei lui Cauchy pentru funcţii derivabile, deci există ξn = x0 + θ(x − x0 ),
cu 0 < θn < 1 astfel ı̂ncât
ϕ(x) − ϕ(x0 ) ϕ0 (ξn )
= 0 . (7)
ψ(x) − ψ(x0 ) ψ (xn )
Din (4) şi (5) avem că
ϕ(x) = ψ(x) = 0.
Utilizând aceste relaţii şi (4)-(6) ı̂n (7), obţinem

Pn f (k) (x0 )
f (x) − k=0 (x − x0 )k f (n+1) (ξn )(x − ξn )n−p+1
k! =
(x − x0 )p pn!
de unde se deduce (3)

Egalitatea (3) este cunoscută sub numele de formula lui Taylor pentru o funcţie
reală de variabilă reală cu restul de ordin n sub forma lui Schlömlich2 -Roche3 Din ξn =
x0 + θn (x − x0 ) rezultă că x − ξn = (1 − θn )(x − x0 ) şi formula lui Taylor se scrie ı̂n forma
n
X f (k) (x0 ) (1 − θn )n−p+1 f (n+1) (ξn )
f (x) = (x − x0 )k + (x − x0 )n+1 , (8)
k! pn!
k=0
2
Schlömlich, Oskar(1823-1901), matematician german.
3
Roche, Jean n. 1901, matematician francez.

9
Dinamica Andrei Plugariu
Din (8) lăm p = 1 şi obţinem
n
X f (k) (x0 ) (1 − θn )n f (n+1) (ξn )
f (x) = (x − x0 )k + (x − x0 )n+1 , (9)
k! n!
k=0

Această relaţie se numeşte formula lui Taylor pentru funcţia f cu rest de ordin n
sub forma lui Cauchy.

Dacă ı̂n (9) dăm lui p valoarea n + 1, atunci (9) devine

n
X f (k) (x0 ) f (n+1) (x0 + θn (x − x0 ))
f (x) = (x − x0 )k + (x − x0 )n+1 , (10)
k! (n + 1)!
k=0

cunoscută sub numele de formula lui Taylor pentru funcţia f cu rest de ordin n sub
forma lui Lagrange.

De asemenea, putem demonstra prin inducţie matematică după n că are loc egalitatea
n
f (k) (x0 ) x (x − u)n
X Z
k
f (x) = (x − x0 ) + f (n+1) (u) du, (11)
k! x0 n!
k=0

numită formula lui Taylor pentru funţia reală cu restul integral de ordin n.

Dacă intervalul I conţine originea şi considerăm x0 = 0, atunci formulele (3), (9)-
(??), ı̂n care x0 = 0, devin formulele Mac Laurin cu rest de ordin n respectiv formula lui
Schlömlich-Roche ı̂n forma lui Cauchy, ı̂n forma lui Lagrange şi sub forma de integrală.
De exemplu, formula lui Mac Laurin cu restul sub forma lui Lagrange este
n
X f (k) (0) k f (n+1) (θn x) n+1
f (x) = x + x (12)
k! (n + 1)!
k=0

Ţinând cont de relaţiile:

f (k) (x0 )(x − x0 )k = dk f (x0 ; x − x0 , x − x0 , ..., x − x0 ); f (k) (0)xk = dk f (0; t, t, ..., t)

| {z } | {z }
k ori k ori

constatăm că formulele (11) şi (12) pot fi scrise ı̂n formă diferenţială:
n
X 1 k 1
f (x) = f (x0 )+ d f (x0 ; x − x0 , x − x0 , ..., x − x0 )+ dn+1 f (ξn ; x − x0 , x − x0 , ..., x − x0 )
k! | {z } (n + 1)! | {z }
k=1 k ori n+1 ori

n
X 1 k 1
f (x) = f (0) + d f (0; x, x, ..., x−) + dn+1 f (θn x; x, x, ..., x)
k! | {z } (n + 1)! | {z }
k=1 k ori n+1 ori

10
Dinamica Andrei Plugariu
Dacă avem ı̂n vedere că x − x0 = ∆x este o creştere a variabilei independente ı̂n x0 ,
iar f (x) − f (x0 ) = ∆f (x0 ; ∆x) este creşterea funcţiei f ı̂n x0 corespunzătoare creşterii
δx a variabilei independente, atunci formula (10) se poate scrie ı̂n forma echivalentă
n
X f (k) (x0 ) f (n+1) (ξn )
∆f (x0 ; ∆x) = (∆x)k + (∆x)n+1
k! (n + 1)!
k=1

unde ξn = x0 + θn ∆x, iar θn ∈ (0, 1).

1.4 Exerciţii rezolvate

Exerciţiul 2. Să se scrie formula lui Mac Laurin cu restul de ordin 2n sub forma lui
Lagrange pentru funţia f (x) = sin x.

Soluţie. Prin inducţie, se demonstrează că derivata de ordinul k a funţiei este

π
f k (x) = sin(x + k ), x ∈ R, k ∈ N
2

din care decucem că f (2m) (0) = 0, f (2m+1) (0) = (−1)m mm ∈ N. Înlocuind aceste
rezultate ı̂n relaţia

f 0 (0) f 00 (0) 2 f (2n) (0) 2n f (2n+1) (θ2n ) 2n+1

f (x) = f (0) + x+ x + ... + x + x
1! 2! (2n)! (2n + 1)!

obţinută din (12) ı̂n care n = 2n şi 0 < θ2n < 1, deducem că pentru funcţia f (x) = sin x
formula lui Mac Laurin cu restul de ordin 2n sub forma lui Lagrange este
n
X (−1)k−1 2k−1 (−1)n 2n+1
sin x = x + x cos(θ2n x).
(2k − 1)! (2n + 1)!
k=1

Exerciţiul 3. Să se scrie formula lui Mac Laurin cu restul de ordin n sub forma lui
Lagrange pentru funcţia f (x) = ex , x ∈ R.

Soluţie. Avem că f (k) (x) = ex , ∀x ∈ R, ∀k ∈ N. Atunci, considerând ı̂n (12) că
f (x) = ex şi că n = n, obţinem
n
X 1 k eθn x n+1
ex = x + x , x ∈ R, θn ∈ (0, 1) 
k! (n + 1)!
k=1

Exerciţiul 4. Să se scrie formula lui Mac Laurin cu rest de ordin n sub forma lui
Lagrange şi sub forma lui Cauchy pentru funcţia binomială f (x) = (1 + x)α , α ∈ R

Soluţie. Derivatele de ordin superior ale funcţiei f sunt

f (k) (x= α(α − 1)...(α − k + 1)(1 + x)α−k , k ∈ N − {0}

11
Dinamica Andrei Plugariu
iar valorile acestora ı̂n origine sunt f (k) (0) = α(α − 1)...(α − k + 1).

Dacă la aceste rezultate adăugăm şi expresia derivatei de ordinul n + 1 a funcţiei

calculată ı̂n punctul θn x, unde θn ∈ (0, 1), rezultă că formula lui Mac Laurin pentru
funcţia f (x) = ln(1 + x) este
n
α
X α(α − 1)...(α − k + 1)
(1 + x) = 1 + xk + Rn , x > −1
k!
k=1

unde Rn este restul de ordin n.

Pentru această funcţie, restul de ordin n sub forma lui Lagrange este

α(α − 1)...(α − n)
Rn = (1 + θn x)α−n−1 xn+1 , θn ∈ (0, 1)
(n + 1)!

iar dacă Rn este restul sub forma lui Cauchy, atunci

α(α − 1)...(α − n)
Rn = (1 − θn )n (1 + θn x)α−n−1 xn+1 
n!

Observaţia 4. În cazul n = 0, formula lui Taylor (??) cu restul sub forma lui Lagrange
devine

f (x) − f (x0 ) = (x − x0 )f 0 (ξ0 ), ξ0 = x0 + θ0 (x − x0 ), θ0 ∈ (0, 1)

adică formula creşterilor finite(teorema lui Lagrange) pentru funţia reală f de variabilă
reală x.

Observaţia 5. În fiecare din formulele (9)-(??) restul de ordin n este de forma

Rn (x; x0 , f ) = o(|x − x0 |n ), x → x0

Atunci, oricare din aceste patru formule se scrie sub forma echivalentă
n
X f (k) (x0 )
f (x) = (x − x0 )k + o(|x − x0 |n ), x → x0 (13)
k!
k=0

Observaţia 6. Dacă ţinem cont de faptul că o(|x − x0 |n ) = α(x)|x − x0 |n , n ∈ N − {0},

unde funcţia α(x) are proprietatea limx→x0 =0 α(x) = α(0) = 0, atunci relaţia (13), ı̂n
cazul n = 1, devine

f (x) = f (x0 ) + f 0 (x0 )(x − x0 ) + α(x)|x − x0 |, x ∈ I

şi este aceeaşi cu egalitatea din definiţai diferenţiabilităţii ı̂ntr-un punct a unei funţii
reale de variabilă reală,

Exerciţiul 5. Să se calculeze sin 33◦ cu o aproximaţie mai mică decât 10−6 .

12
Dinamica Andrei Plugariu
Soluţie. Scriem formula lui Taylor pentru funcţia f (x) = sin x, ı̂n care pentru x0
π π π
şi x luăm valorile x0 = şi x = + = 33◦ , iar Rn , restul de ordinul n, este cel sub
6 6 60
forma lui Lagrange. Avem
sin 33◦ = Pn + Rn ,
unde Pn este polinomul Taylor corespunzător.
Determinăm valoarea lui n astfel ı̂ncât |Rn | ≤ 10−6 .
Ţinând cont de expresia restului de ordin n sub forma lui Lagrange
! !
1 π π π π
Rn = n + 1 sin + θn + (n + 1) ,
(n + 1)! 60 6 60 2

prin ı̂ncercări directe constatăm că n ≥ 3.

Atunci, formula lui Taylor cu restul de ordinul trei conduce la aproximările
√ √
◦ 1 π 3 π2 1 π3 · 3
sin 33 ≈ + · − · − ≈ 0, 54464. 
2 60 2 2 · 602 2 12 · 603
Exerciţiul 6. Să se dezvolte funcţia f (x, y) = x2 y − 2xy + 2x2 − 4x + y + 2 după puterile
lui x − 1 şi y + 2.
Soluţie. Vom aplica formula lui Taylor funcţiei f ı̂n P0 (1 − 2). Din

fx0 = 2xy − 2y + 4x − 4 fy0 = x2 − 2x + 1

fx002 = 2y + 4 fy002 = 0 00
fxy = 2x − 2
fx0003 = 0 fx0002 y = 2 000
fxy 2 = 0 fy0003 = 0
rezultă că df (P0 ) = d2 f (P0 ) = 0 şi

d3 f (P0 ) = fx0003 (P0 )dx3 + 3fx0002 y (P0 )dx2 dy + 3fxy

000 2 000 3 2
2 (P0 )dxdy + fy 3 (P0 )dy = 3 · 2dx dy,

1 3
de unde f (x, y) = d f (P0 ) = (x − 1)2 (y + 2)
3!

2 Formula lui Taylor pentru funcţii reale de una sau mai

multe variabile vectorile
Teorema 5. Fie f ∈ C n+1 (D), D ⊂ Rn mulţime deschisă, x0 ∈ D şi r > 0, astfel ı̂ncât
B(x0 , r) ⊂ D. Atunci, pentru orice x ∈ B(x0 , r), există un punct ξn ∈ [x0 , x], astfel ı̂ncât

1 1
f (x) = f (x0 ) + df (x0 ; x − x0 ) + d2 f (x0 ; x − x0 , x − x0 ) + ...+
1! 2!
1 n 1
d f (x0 ; x − x0 , ..., x − x0 ) + dn+1 f (ξn ; x − x0 , ..., x − x0 )
n! | {z } (n + 1)! | {z }
n ori n+1 ori

13
Dinamica Andrei Plugariu
Demonstraţie. Fixăm un versor s = (s1 , s2 , ..., sn ) ∈ Rn . Atunci, pentru orice x ∈
(−r, r), avem că x = x0 + ts ∈ B(x0 , r) ⊂ D şi se poate considera funcţia
g : (−r, r) → R, g(t) = f (x0 + ts), t ∈ (−r, r) (14)
Deoarece f ∈ C n+1 (D) rezultă că g ∈ C n+1 ((−r, r)) şi ı̂n plus, avem:
g (k) (0) = dk f (x0 ; s, s, ..., s), k ∈ 1, n; g (n+1) (θn t) = dn+1 f (ξn , s, s, ..., s), (15)
| {z } | {z }
k ori n+1 ori

unde θn ∈ (0, 1) şi ξn = x0 + θn (x − x0 ) ∈ [x0 , x].

Funcţia g satisface ipotezele teoremei 4, deci putem scrie formula lui Mac Laurin deci
există θn ∈ (0, 1), astfel ı̂ncât
t 0 t2 tn tn+1 (n+1)
g(t) = g(0) + g (0) + g 00 (0) + ... + g (n) (0) + g (θn t)
1! 2! n! (n + 1)!
Datorită faptului că diferenţiala de ordinul k a unie funcţii reale de variabilă vecto-
rială este formă de gradul k pe Rn , deducem că:
tk g (k) (0) = dk f (x0 ; ts, ts, ..., ts), k ∈ 1, n; tn+1 g (n+1) (θn ) = dn+1 f (ξn ; ts, ts, ..., ts)
| {z } | {z }
k ori n+1 ori
(16)
Deoarece ts = x − x0 , din ultimele două formule rezultă şi ipoteza.

Deoarece dk f (x0 ; x − x0 , x − x0 , ..., x − x0 ) este polinom omogen de grad k ı̂n coor-

| {z }
k ori
donatele x1 − x01 , x2 − x02 , ..., xn − x0n ale vectorului x − x0 , rezultă că suma primilor
n + 1 termeni din membrul doi al lui (??) este un polinom de gradul n ı̂n aceste variabile
care se numeşte polinomul Taylor de grad n asociat funcţiei f , centrat ı̂n x0 şi se notează
cu Tn (x; x0 , f ). Deci,
n
X 1 k
Tn (x; x0 , f ) = f (x0 ) + d f (x0 ; x − x0 , x − x0 , ..., x − x0 ),
k! | {z }
k=1 k ori

Cu această notaţie, (??) se scrie ı̂n formă mai simplă:

f (x) = Tn (x; x0 , f ) + Rn (x; x0 , f ), (17)
unde funcţia Rn (·; x0 , f ) : D → R, ale cărei valori sunt
1
Rn (x; x0 , f ) = dn+1 f (x0 + θn (x − x0 ); x − x0 , x − x0 , ..., x − x0 ), (18)
(n + 1)! | {z }
n+1 ori

cu θn ∈ (0, 1), se numeşte rest de ordinul n, al funcţiei f ı̂n punctul x0 ∈ D, sub forma
lui Lagrange.
Formula (17) se numeşte formula lui Taylor ı̂n punctul x0 ataşat funţiei f cu rest de
ordin n sub forma lui Lagrange dat de (18).

14
Dinamica Andrei Plugariu
Observaţia 7. Formula lui Taylor ı̂ntr-o vecinătate a punctului x0 = (x0 , y0 ) ∈ D,
cu rest de ordin n sub forma lui Lagrange, pentru funţia reală f , definită pe mulţimea
deschisă D din R3 , este

∂f ∂f
f (x, y) = f (x0 , y0 ) + (x0 , y0 )(x − x0 ) + (x0 , y0 )(y − y0 )+
∂x ∂y
!(2) n
1 ∂ ∂ 1X ∂nf
(x − x0 ) + (y − y0 ) f (x0 , y0 ) + ... + Cnk n−k k (x0 , y0 )(x − x0 )n−k (y − y0 )k +
2! ∂x ∂y n! ∂x ∂y
k=0
n+1
1 X
k ∂ n+1 f
+ Cn+1 (x − x0 )n+1−k (y − y0 )k ,
(n + 1)! ∂xn+1−k ∂y k
k=0

ξn = (x0 + θn (x − x0 ), y0 + θn (y − y0 )), iar θn ∈ (0, 1).

Exerciţiul 7. Să se scrie formula lui Taylor ı̂n punctul x0 = (x0 , y0 ) = (0, π) cu rest de
ordin doi pentru funcţia reală f (x, y) = y · sin xy.
Soluţie. Pentru funcţia dată, avem:

∂f ∂f ∂2f ∂2f ∂2f

f (x0 ) = 0; (x0 ) = π 2 ; (x0 ) = 0; 2 (x0 ) = 0; (x0 ) = 0; (x0 ) = 2π.
∂x ∂y ∂x ∂y 2 ∂x∂y

Înlocuind valorile de mai sus ı̂n formula din observaţie, ı̂n care n = 2, x0 = 0, y0 = π,
obţinem
!(3)
2 ∂ ∂
y · sin xy = π x + πx(y − π) + x · + (y − π) · f (ξ2 ).
∂x ∂y

În formula lui Taylor de mai sus, ridicarea la puterea a treia este simbolică şi, ne-
glijând ultimul termen, găsim că y · sin xy ≈ π 2 x + πx(y − x).
Exerciţiul 8. Să se scrie formula lui Mac Laurin de ordinul doi pentru funcţia f (x, y, z) =
cos(x + y + z)
Soluţie. Pentru funcţii de trei variabile, formula lui Mac Laurin are formă asemănătoare
cele pentru funţii de două variabile. În cazul nostru:
!
1 ∂f ∂f ∂f
f (x, y, z) = f (0, 0, 0) + (0, 0, 0)x + (0, 0, 0)y + (0, 0, 0)z +
1! ∂x ∂y ∂z
1 ∂2f ∂2f ∂2f
+ ( (0, 0, 0)x2 + (0, 0, 0)y 2
+ (0, 0, 0)z 2 +
2! ∂x2 ∂y 2 ∂z 2
∂2f ∂2f ∂2f
+2 (0, 0, 0)xy + (0, 0, 0)xz + (0, 0, 0)yz)+
∂x∂y ∂x∂z ∂y∂z
+ R2 (x, y, z)

15
Dinamica Andrei Plugariu
expresia restului conţinând derivatele parţiale de ordinul trei ale funţiei ı̂ntr-un punct
(ξ, η, τ ), ξ = θ1 x, η = θ2 y, τ = θ3 z, θ1 ∈ (0, 1), θ2 ∈ (0, 1), θ3 ∈ (0, 1).
f (0, 0, 0) = cos 0 = 1;
∂f ∂f
(x, y, z) = − sin(x + y + z); (0, 0, 0) = 0 şi analog
∂x ∂x
∂f ∂f
(0, 0, 0) = (0, 0, 0) = 0;
∂y ∂z
∂2f ∂2f ∂2f ∂2f
(x, y, z) = − cos(x + y + z); (0, 0, 0) = −1 = (0, 0, 0) = (0, 0, 0);
∂x∂y ∂x∂y ∂x∂z ∂y∂z
∂2f ∂2f ∂2f
(x, y, z) = (x, y, z) = (x, y, z) = − cos(x + y + z) → (0, 0, 0) = −1
∂x2 ∂y 2 ∂z 2
Prin urmare:
1 2
x + y 2 + z 2 + 2xy + 2yz + xz + R2 (x, y, z) =


f (x, y, z) = 1 −
2!
1
= 1 − (x + y + z)2 + R2 (x, y, z).
2!

16
Dinamica Andrei Plugariu
Bibliografie
[1] A. Gavriluţ: Calcul diferenţial şi integral pentru funcţii de mai multe variabile-curs

[2] Ion Crăciun: Analiză matematică. Calcul diferenţial-curs, Iaşi,2011

[3] Gh. Sireţchi:Calcul diferenţial şi integral,Ed. Ştiinţifică şi Pedagogică, Bucureşti,1985

[4] Lia Aramă, Teodor Morozan:Probleme de calcul diferenţial şi integral, Ed. Tehnică,
Bucureşti,1978

[5] R. Cristescu: Matematici generale, Ed. Didactică şi Pedagocică, Bucureşti,1967

[6] Stan Chiriţă: Probleme de matematici superioare, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bu-
cureşti, 1989

[7] A. Precupanu:Analiză matematică

[8] A. Plugariu: Clase speciale de funcţii reale de variabilă reală

[9] N. Pflueger: Taylor’s theorem, 2011

17