Sunteți pe pagina 1din 7

Facultatea de Matematică

Anul I, Aritmetică

Curs 10
Funcţii aritmetice. Funcţia parte ı̂ntreagă

Definiţia 1. O funcţie f : N → R (sau C) se numeşte funcţie aritmetică.


Spunem că funcţia aritmetică f este multiplicativă dacă f (m · n) = f (m) · f (n) oricare
ar fi m, n ∈ N, (m, n) = 1.

1 Funcţia lui Euler


Fie n ∈ N, n ≥ 1. Considerăm mulţimea
Φ(n) = {a ∈ N∗ |a ≤ n, (a, n) = 1}.

Exemplul 1. Φ(30) = {1, 7, 11, 13, 17, 19, 23, 29},


Φ(36) = {1, 5, 7, 11, 13, 17, 19, 23, 25, 29, 31, 35}.

Definiţia 2. Funcţia
ϕ : N∗ → N , ϕ(n) = card(Φ(n))
se numeşte funcţia indicatoare a lui Euler.

Înainte de a vedea cum se calculează valorile funcţiei lui Euleeer, vom demonstra o
proprietate fundamentală, şi anume faptul că este o funcţie multiplicativă.

Teorema 1. Funcţia indicatoare a lui Euler este funcţie multiplicativă: dacă m, n ∈ N


cu (m, n) = 1, atunci
ϕ(m · n) = ϕ(m) · ϕ(n).

Proof. Pentru două numere naturale m şi n avem că (a, mn) = 1 dacă şi numai dacă
(a, m) = 1 şi (a, n) = 1. Vom număra, ı̂n două moduri, numerele naturale mai mici sau
egale cu m · n, prime cu mn, respectiv prime şi cu m şi cu n.
Presupunem m > 1 şi n > 1. Un sistem complet de resturi modulo m · n este:
1, 2, ..., m · n pe care ı̂l aranjăm ı̂ntr-un tabel cu n linii şi m coloane:
1 2 ··· r ··· m
m+1 m+2 ··· m+r ··· 2m
.. .. .. .. .. ..
. . . . . .
(n − 1)m + 1 (n − 1)m + 2 · · · (n − 1)m + r · · · nm

1
În acest tabel oricare din cele n linii este un sistem complet de resturi modulo m şi oricare
din cele m coloane este un sistem complet de resturi modulo n.
În tabel sunt ϕ(m·n) numere prime cu m·n. Cum am observat anterior un număr este
prim cu m · n dacă şi numai dacă este prim atât cu m cât şi cu n. Deoarece (km + r, m) =
(r, m) toate elementele de pe coloana r au acelaşi c.m.m.d.c. cu m. Rezultă ca fie toate
elementele de pe o coloana sunt prime cu m fie nu sunt. În consecinţă doar ϕ(m) coloane,
din cele m, conţin numere prime cu m. Deoarece (m, n) = 1, fiecare astfel de coloană este
un s.c.r mod n. Pe fiecare dintre aceste ϕ(m) coloane avem ϕ(n) numere prime cu n. Se
obţine că tabelul conţine ϕ(m) · ϕ(n) numere prime cu m · n, ceea ce demonstrează că
ϕ(m · n) = ϕ(m) · ϕ(n).

Observaţia 1. Vom vedea mai târziu că această proprietate a funcţiei lui Euler se poate
obţine şi ca o consecinţă a Lemei Chineze a Resturilor.

Corolarul 2. Dacă s ∈ N∗ şi m1 , m2 , ..., ms ∈ N cu (mi , mj ) = 1, ∀i 6= j, atunci

ϕ(m1 · m2 · · · ms ) = ϕ(m1 ) · ϕ(m2 ) · · · ϕ(ms ).

Proof. Afirmaţia se demonstrează prin inducţie după s.


Putem acum să demonstrăm formula generală de calcul pentru valorile funcţiei lui
Euler.

Teorema 3. 1) Dacă p este un număr prim şi α ∈ N∗ atunci

ϕ(pα ) = pα − pα−1 = pα (1 − 1/p) .

2) Dacă n = pα1 1 ·pα2 2 · · · pαk k este descompunerea canonică a numărului natural n, atunci
    
1 1 1
ϕ(n) = n 1 − 1− ··· 1 − .
p1 p2 pk

Proof. 1) Deoarece p este număr prim avem că (a, pα ) = 1 dacă şi numai dacă (a, p) = 1,
ceea ce este echivalent cu p 6 | a. Avem că ϕ(pα ) = pα −N , unde N este numărul multiplilor
lui p mai mici sau egali decât pα . Aceşti multipli sunt: 1 · p, 2 · p, . . ., p · pα−1 , ı̂n număr
de pα−1 . În consecinţă ϕ(pα ) = pα − pα−1 .
2) Fie
n = pα1 1 · pα2 2 · · · pαk k
descompunerea canonică a numărului natural n.
Atunci, deoarece numerele prime p1 , p2 , . . . , pk sunt distincte, sunt şi prime ı̂ntre ele
două câte două. Putem deci aplica Teorema 1 şi corolarul acesteia, ı̂mpreună cu punc-

2
tul (1), şi obţinem:
ϕ(n) = ϕ(pα1 1 ) · ϕ(pα2 2 ) · · · ϕ(pαk k ) =
= pα1 1 − pα1 1 −1 · pα2 2 − pα2 2 −1 · . . . · pαk k − pαk k −1 =
  
    
1 1 1
= n 1− 1− ··· 1 − .
p1 p2 pk

Teorema 4 (Gauss). Pentru orice număr natural n ∈ N∗ avem


X
ϕ(d) = n.
d|n

Proof. Dacă
n = pα1 1 · · · pαk k
este descompunerea canonică a numărului n > 1, atunci d | n dacă şi numai dacă
d = pβ1 1 · · · pkβk , 0 ≤ βi ≤ αi , i = 1, k.
Prin urmare avem:
X X
ϕ(d) = ϕ(pβ1 1 ) · · · ϕ(pβkk ) =
d|n 0≤βi ≤αi , i=1,k

= [1 + ϕ(p1 ) + ϕ(p21 ) + . . . + ϕ(pα1 1 )] · . . . · [1 + ϕ(pk ) + ϕ(p2k ) + . . . + ϕ(pαk k )] =


= [1 + (p1 − 1) + (p21 − p1 ) + . . . (pα1 1 − pα1 1 −1 )] · . . . ·
·[1 + (pk − 1) + (p2k − pk ) + · · · + (pαk k − pαk k −1 )] =
= pα1 1 · · · pαk k = n.

P
Exemplul 2. d|10 ϕ(d) = ϕ(10) + ϕ(5) + ϕ(2) + ϕ(1) = 4 + 4 + 1 + 1 = 10.

2 Funcţiile τ (”numărul divizorilor”) şi σ (”suma di-


vizorilor”)
Definiţia 3. Funcţia ”numărul divizorilor” este funcţia
X
τ : N∗ → N , τ (n) := card{d ∈ N∗ , d | n} = 1.
d|n

Funcţia ”suma divizorilor” este funcţia


X
σ : N∗ → N , σ(n) = d.
d|n

3
Teorema 5. Dacă n ∈ N∗ are descompunerea ı̂n factori primi
n = pα1 1 pα2 2 · · · pαk k ,
atunci
τ (n) = (α1 + 1)(α2 + 1) · · · (αk + 1),
pα1 +1 − 1 pα2 2 +1 − 1 pαk +1 − 1
σ(n) = 1 · · ... · k .
p1 − 1 p2 − 1 pk − 1

Proof. Folosim din nou faptul că d ∈ N∗ , d | n dacă şi numai dacă
d = pβ1 1 pβ2 2 · . . . · pkβk , 0 ≤ βi ≤ αi , ∀i ∈ {1, ..., k}.
Atunci, pentru a calcula funţia τ (numărul divizorilor naturali), avem succesiv
τ (n) = card{d ∈ N∗ , d | n}
= card{(β1 , β2 , . . . , βk ), 0 ≤ βi ≤ α1 , ∀i ∈ {1, . . . , k}}
= (α1 + 1)(α2 + 1) · . . . · (αk + 1).
Pentru a calcula funcţia σ (suma divizorilor naturali), avem
X X β β
σ(n) = d= p1 1 p2 2 · . . . · pβkk
d|n 0≤βi ≤αi

= [1 + p1 + p21 + · · · + pα1 1 ] · . . . · [1 + pk + p2k + · · · + pαk k ]


pα1 1 +1 − 1 pα2 2 +1 − 1 pαk +1 − 1
= · · ... · k .
p1 − 1 p2 − 1 pk − 1

Exemplul 3. Pentru n = 180 = 22 · 32 · 5 avem


τ (180) = (2 + 1)(2 + 1)(1 + 1) = 18,
23 − 1 33 − 1 52 − 1
σ(180) = = 7 · 13 · 6 = 546.
2−1 3−1 5−1

Propoziţia 6. Numărul natural τ (n) este impar dacă şi numai dacă n este pătrat perfect.

Proof. Pentru numărul natural n = pα1 1 pα2 2 · · · pαk k , numărul divizorilor săi naturali τ (n) =
(α1 + 1)(α2 + 1) · · · (αk + 1) este un număr impar dacă şi numai dacă αi este un număr
par, ∀i ∈ {1, ..., k}, ceea ce este echivalent cu faptul că n este un pătrat perfect.

Propoziţia 7. Oricare ar fi numărul natural n > 1, avem


Y
nτ (n)/2 = d.
d|n

4
Proof. Dacă d, n ∈ N∗ ,
n
∈N
d | n ⇐⇒
d
şi, ı̂n plus, nd este tot un divizor al lui n. Altfel spus, pentru numărul natural n > 1
mulţimea divizorilor săi naturali poate fi scrisă
nn o
{d ∈ N∗ , d | n} = ∈ N∗ , d | n .
d
Putem deci scrie Y Yn
d=
d
d||n d|n

şi deci  2
Y Y Yn Y P
1
 d = d· = n=n d|n = nτ (n) .
d
d|n d|n d|n d|n

Teorema 8. Funcţiile τ şi σ sunt multiplicative.

Proof. Trebuie să arătăm că τ (m · n) = τ (m) · τ (n), pentru orice m, n ∈ N∗ , (m, n) = 1.
Fie n = pα1 1 pα2 2 · · · pαk k şi m = q1β1 q2β2 · · · qlβl astfel ı̂ncât (m, n) = 1, ceea ce ı̂nseamnă că
pi 6= qj , ∀i, j. Atunci
m · n = pα1 1 pα2 2 · · · pαk k · q1β1 q2β2 · · · qlβl
şi deci

τ (m · n) = (α1 + 1)(α2 + 1) · · · (αk + 1) · (β1 + 1)(β2 + 1) · · · (βl + 1) = τ (m) · τ (n).

Multiplicitatea funcţiei σ se demonstrează folosind un raţionament asemănător.

3 Funcţia parte ı̂ntreagă


Definiţia 4. Pentru orice număr real x, notăm [x] cel mai mare număr ı̂ntreg care este
mai mic sau egal cu x:
[x] = max{n ∈ Z | n ≤ x}. (1)
Numărul ı̂ntreg [x] se numeşte partea ı̂ntreagă a lui x.
Numim parte fracţionară a lui x numărul real

{x} := x − [x].

Funcţia [·] : R → Z se numeşte funcţia parte ı̂ntreagă.

5
Observaţia 2. Condiţia 1 este echivalentă cu faptul că

[x] ≤ x < [x] + 1

sau, altfel spus,


x − 1 < [x] ≤ x.
Numărul [x] este singurul număr ı̂ntreg care verifică această dublă inegalitate.
Obţinem imediat că
0 ≤ {x} < 1.

Teorema 9 (Legendre). Fie n > 0 un număr natural şi p un număr prim. Notăm

αn (p) := max{r ∈ N | pr | n!}.

Altfel spus, numărul natural αn (p) are proprietatea că pαn (p) | n!, dar pαn (p)+1 6 | n!.
Atunci
Xn
αn (p) = . (2)
i≥1
pi

Proof. Observăm că suma din membrul hdrept i al formulei anterioare este finită deoarece
∗ j n
există j ∈ N astfel ı̂ncât p > n, şi deci pl = 0, ∀l ≥ j.
Fie p un număr prim astfel ı̂ncât p ≤ n şi j ∈ N∗ astfel ı̂ncât pj |n dar pj+1 6 |n.
Numărul multiplilor lui p mai mici sau egali decât n este [n/p], numărul multiplilor de p2
mai mici sau egali decât n este [n/p2 ], iar numărul multiplilor de pj mai mici sau egali
decât n este [n/pj ].
Obţinem deci că puterea la care apare p ı̂n descompunerea ı̂n factori primi a lui n!
este:      
n n n
αn (p) = + 2 + ··· + j .
p p p

Corolarul 10. Fie n > 0 un număr natural şi p un număr prim astfel ı̂ncât

n = ak pk + ak−1 pk−1 + · · · + a1 p + a0 = ak ak−1 · · · a1 a0 (p) .

Atunci
n − (ak + ak−1 + · · · + a1 + a0 )
αn (p) = .
p−1

6
Proof. Dacă n = ak pk + ak−1 pk−1 + · · · + a1 p + a0 atunci
 
n
= ak pk−1 + . . . + a2 p + a1
p
 
n
= ak pk−2 + . . . + a3 p + a2
p2
  ···
n
= ak .
pk

Atunci

αn (p) = ak (pk−1 + . . . + p + 1) + ak−1 (pk−2 + . . . + p + 1) + . . . + a2 (p + 1) + a1 =


ak (pk − 1) + ak−1 (pk−1 − 1) + . . . + a2 (p2 − 1) + a1 (p − 1)
= =
p−1
n − (ak + ak−1 + . . . + a1 + a0 )
= .
p−1

S-ar putea să vă placă și