Consideraţii generale privind modelarea efectuării operaţiilor şi a utilizării resurselor

Funcţionarea unui proces (sistem dinamic) pilotat de evenimente se bazează pe utilizarea unor
resurse care efectuează anumite operaţii (procesări, servicii).
Obiectul procesărilor îl constituie clienţii, care sunt entităţi fizice specifice procesului. Servirea
completă a unui client presupune, în cazul general, executarea unei secvenţe de operaţii cu ajutorul
unui set de resurse. De exemplu, în cazul sistemelor de calcul, resursele pot fi hard sau soft şi
asigură efectuarea unor operaţii de natură logico-aritmetică, detaliate la diferite nivele de
complexitate. In cazul sistemelor de fabricaţie, resursele sunt maşinile (staţiile de prelucrare) ce
execută diferite tipuri de prelucrări, depozitele ce asigură stocarea pieselor sau a stocurilor,
echipamentele destinate manipulării şi transportului pieselor. In cazul sistemelor de comunicaţie,
resursele sunt echipamentele de emisie-recepţie şi canalele de comunicaţie, clienţii fiin mesajele
ce se transmit..
In cazul unui sistem dinamic pi lotat de evenimente, o resursă poate fi utilizată pentru executarea
uneia sau mai multor operaţii. O resursă care prestează o singură operaţie se numeşte nepartajată,
în timp ce o resursă folosită la efectuarea mai multor operaţii este o resursă partajată.. Utilizarea
partajată a unei resurse pentru efectuarea mai multor operaţii poate fi privită şi ca o partajare a
resursei de către mai mulţi clenţi, întrucât operaţiile care necesită resursa partajată se desfăşoară
asupra unor clenţi diferiţi, aflaţi simultan în diferite faze ale servirii.
Un model de tip Reţea Petri netemporizată poate furniza informaţii referitoare atât la modul de
desfăşurare a operaţiilor, cât şi la modul de utilizare a resurselor.
Modelul dinamicii operaţiilor permite numai descrierea relaţiilor dintre diferite operaţii. Fiecare
poziţie a reţelei este asociată unei anumite operaţii, prezenţa unui jeton într-o poziţie marând
desfăşurarea operaţiei, iar absenţa jetonului marcând neefectuarea acesteia. Astfel de modele sunt
folosite, în general, în acele situaţii când operaţiile nu necesită partajarea resurselor, adică
efectuarea unei operaţii presupune, de la sine, disponibilitatea resursei care o realizează. În cadrul
resurselor partajate, modelul dinamicii operaţiilor nu furnizează suficiente informaţii pentru
analiză şi proiectare.
Modelul dinamicii operaţiilor plus resurselor permite atât descrierea relaţiilor dintre operaţii ( a
secvenţei acestora), cât şi a modului cum se utilizează resursele. O parte din poziţiile Reţelei Petri
este asociată operaţiilor, iar o altă parte din poziţii este asociată resurselor. Semnificaţia marcajului
pentru poziţiile de tip operaţii este aceeaşî cu cea prezentată mai sus. Pentru poziţiile de tip resurse,
prezenţa unui jeton marchează disponibilitatea resursei, iar absenţa jetonului marchează faptul că
resursa este deja utilizată (ocupată cu servirea altui client).
In general, modelele cu un grad de detaliere mai mare, care permit analiza şi proiectarea eficientă
a sistemelor cu evenimente discrete, conţin informaţii referitoare atât la dinamica operaţiilor, cât
şi a resurselor.

1
Uneori, modelarea dinamicii operaţiilor (fără resurse) este avantajos să se realizeze utilizând reţele
cu capacitate finită, pentru a putea preciza numărul de operaţii de acelaşi tip acceptate.
Transformarea unui astfel de model ( prin metoda poziţiilor complementare)într- o reţea cu
capacitate infinită trebuie privită (ori de câte ori este posibil) prin prisma unei semnificaţii concrete
a poziţiei complemmentare, şi anume aceea de reusră utilizată pentru efectuarea unei operaţii. In
acest mod, reţeaua cu capacitate infinită rezultată în urma transformării va constitui un model al
dinamicii operaţiilor, plus resurselor.

Structuri tipice utilizate în modelarea cu reţele Petri a sistemelor cu evenimente discrete

Conflict, decizie sau alegere liberă

Două evenimente e1 şi e2 sunt în conflict dacă pot apărea atât e1 cât şi e2 , dar nu pot apărea
amândouă simultan. În Fig. 1 se prezintă o structură care modelează conflictul dintre elementele
e1 şi e2 , materializate prin tranziţiile T1 şi T2 .

T1 T2

Fig. 1 Structură tipică utilizată de Reţea Petri - Conflict între tranziţiile T1 şi T2

Ambele tranziţii sunt validate dar numai una dintre ele se poate executa , execuţia uneia
conducând la invalidarea celei de-a doua. În funcţie de natura aplicaţiei, structura din Fig.1 mai
poate modela procesul de luare a unei decizii, sau alegere liberă. Din acest motiv structura se
numeşte conflict, decizie sau alegere liberă.
Alegere liberă extinsă
În Fig.2 ambele tranziţii T1 şi T2 sunt validate, dar numai una dintre ele se va executa,
conducând la invalidarea celeilalte. Executarea uneia ( şi numai uneia) din cele două tranziţii va
consuma jetoanele din poziţia P1 şi P2 . Întrucât are loc o alegere privind executarea lui T1 şi
T2 , structura din Fig. 2 este denumită alegere liberă extinsă , pentru a o deosebi de alegerea
liberă.

P1 P2

T1 T2

Fig. 2. Structură tipică utilizată de Reţea Petri - alegere liberă extinsă

2
 Alegere asimetrică
În Fig. 3a ambele tranziţii T1 şi T2 sunt validate, dar numai una dintre ele se va executa,
conducând la invaliditatea celeilalte. Întrucât are loc o alegere privind executarea lui T1 sau T2 ,
structura din Fig. 3a este denumită alegere asimetrică, pentru a o deosebi de alegerea liberă şi
alegerea liberă extinsă, prezentate în paragrafele anterioare.
Paralelism şi concurenţă
În Fig. 3b, ambele poziţii P1 şi P2 primesc câte un jeton în urma executării tranziţiei T, putând
modela două activităţi care se desfăşoară în paralel. De asemenea tranziţiile T1 şi T2 se pot executa
independent, indiferent de ordine, modelând două evenimente concurente, ce apar fără a genera
conflict. Structura din Fig. 3b se numeşte paralelism sau concurenţă.
Confuzie
Situaţiile caracterizate atât prin concurenţă cât şi prin conflict sunt denumite confuzii. În Fig.
3c se prezintă o structură denumită confuzie simetrică: evenimentele corespunzătoare lui T1 şi
T2 sunt concurente, în timp ce fiecare din aceste evenimente este în conflict cu evenimentul
corespunzător lui T3 . În Fig. 3d se prezintă o structură denumită confuzie asimetrică: T1 este
concurent cu T2 , dar T1 va fi în conflict cu T3 , dacă T2 se execută înaintea lui T1.
Sincronizare
În Fig. 3e se prezintă structura de sincronizare: poziţiile P1 şi P2 reprezintă două activităţi
care se pot desfăşura în paralel şi a căror încheiere trebuie corelată ( prin executarea tranziţiei T,
se extrage câte un jeton atât din P1 cât şi din P2 ).

Post-condiţie comună
În Fig. 3f se prezintă structura de post-condiţie comună: tranziţiilor T1 şi T2 le sunt asociate
două evenimente care se pot produce independent, apariţia oricăruia dintre ele conducând la
satisfacerea condiţiei asociate poziţiei P. Prin executarea oricăreia din tranziţiile T1 şi T2 se
introduce un jeton în P.
T
P1 P2 P1 P2
P1 P2
T1 T2 T1 T3 T2
T1 T2
a) b) c)
P2

T2 P1 P2
T1 T2
P1 P3 P4
T P
T1 T3
d) e) f)
Fig. 3 Structuri tipice utilizate în modelarea cu reţele Petri: a) alegere asimetrică; b) paralelism sau
concurenţă; c)confuzie simetrică; d) confuzie asimetrică; e)sincronizare; f)post-condiţie comună.

3
Modelarea sistemelor de aşteptare ca fir de capacitate nelimitată
Acest tip de sisteme reprezintă o configuraţie frecvent întâlnită în construirea modelelor pentru
procese pilotate de evenimente. Folosind instrumentul pus la dispoziţie de reţelele Petri, un sistem
de aşteptare poate fi modelat prin reţeaua cu marcajul iniţial din Fig.4. Se consideră cazul când
servirea este realizată de o singură resursă (server) şi capacitatea firului de aşteptare este nelimitată.
Se mai presupune că modelul nu trebuie să furnizeze detalii despre disciplina de servire a clienţilor.
Aceste ipoteze simplificatoare privind dinamica sistemului de aşteptare pot fi înlocuite cu ipoteze
mai restrictive, dar mai realiste.

Executarea tranziţiei s (de tip sursă) corespunde

evenimentului: „sosirea unui client în firul de aşteptare”.
Numărul de clienţi din fir este dat de numărul de jetoane s
care se acumulează în poziţia F. Iniţial, în fir nu se află nici
un client (adică poziţia F nu conţine nici un jeton), iar
F
serverul este neutilizat (poziţia N conţine un jeton).
Executarea tranziţiei i corespunde evenimentului:
i
„începerea servirii unui client”; în urma executării acestei
tranziţii, serverul devine ocupat (adică poziţia L primeşte
un jeton, iar poziţia N are marcaj nul). Executarea tranziţiei L N
p are semnificaţia evenimentului: ”plecarea unui client din
fir, după servirea sa completă”; în urma executării acestei p

tranziţii serverul devine neutilizat(adică poziţia N primeşte

un jeton, iar poziţia L devine vidă). Modelarea servirii mai
CS
multor clienţi (corespunzător numărului de jetoane din F)
revine la succesiunea de executări a tranziţiilor i, p, i, p, i,
Fig.4 Modelul uni fir de aşteptare de
p, ..., i, p, până când poziţia F devine vidă. capacitate infinită, cu un singur server

Se constată că acest model încorporează;

- Evenimentele care pilotează dinamica sistemului de aşteptare ( de tip s, i şi p);
- Spaţiul stărilor, generat de vectorul [ M(F), M(N), M(L) ]t , cu M(F)  0, M(N)  {0, 1},
M(L)  {0, 1}, M(N) + M(L) = 1;
- Mecanismul de realizare a tranziţiilor dintr-o stare în alta, asigurat de regula tranziţiei.
Este evident că numărul de clienţi din sistemul de aşteptare este dat de M(F) + M(L). De asemenea,
poate fi introdusă poziţia suplimentară CS ( de tip receptor ) care va acumula numărul de jetoane
corespunzător numărului de clienţi serviţi, ce părăsesc firul.

4
 Modelarea acţionării pneumatice cu cilindru cu simplu efect

Cilindru cu
simplu efect Se consideră acţionarea pneumatică cu cilindru cu simplu efect,
C comandat printr-un distribuitor cu două poziţii (Fig.5). In starea
iniţială, cilindrul se află în repaus, tija acestuia fiind complet retrasă;
această stare corespunde situaţiei în care distribuitorul D nu este
0 1 Distribuitor comandat (starea 0 ). Pentru deplasarea tijei în cursa de avans (spre
D
a stânga) se comandă distribuitorul (bobina a este alimentată): acesta
comută în starea 1 şi permite alimentarea cilindrului cu aer
comprimat de la sursa de energie. Tija cilindrului se deplasează la
Sursă de până la capăt de cursă, rămânând în această stare atât timp cât se
energie
menţine comanda distribuitorului D. Pentru revenirea tijei în poziţia
Fig.5 Cilindru pneumatic cu simplu efect iniţială, se anulează comanda lui D.Acesta revine în starea 0, aerul
comandat cu distribuitor cu două poziţii
acumulat în camera activă a cilindrului fiind evacuat în atmosferă.
Un nou ciclu complet (avans – revenire) se derulează printr-o nouă comandă a distribuitorului D,
secvenţele de mai sus fiind repetate periodic.
Se doreşte reprezentarea acestui sistem printr-o Reţea Petri discretă, care să surprindă secvenţele
de funcţionare, conform scenariului de mai sus.