Indicatori generali de fiabilitate ai elementelor

nereparabile

Se definesc următorii indicatori de fiabilitate.

 Funcţia de fiabilitate R(t), care reprezintă
probabilitatea îndeplinirii funcţiei specificate a unui
produs sau dispozitiv, în condiţii date şi pe parcursul
unei perioade precizate T.
 Funcţia de fiabilitate este o funcţie descrescătoare,
pozitivă şi continuă în intervalul de timp (0,x). în
plus mai are următoarele proprietăţi:
 R(0) = 1
 R(t)→ 0
 Funcţia de supravieţuire v(t) se defineşte în
funcţie de variabila aleatoare T care indică
momentul defectării dispozitivului pentru
prima dată:
 v(t) = P(T>t)

 Funcţia de defectare (nonfiabilitate) F(t),

care reprezintă probabilitatea de
defectare a produsului sau dispozitivului
până în momentul t :
 T(t) = P(T<t)
 Funcţia de defectare este crescătoare,
pozitivă şi continuă în intervalul (0, ∞) şi
prezintă în plus şi următoarele proprietăţi:
 F(0)= 0
R(t)→1
 Deoarece funcţiile R(t) şi F(t) reprezintă
probabilităţile unor evenimente
complementare şi continui rezultă că:
 R(t)+F(t) = 1
 Viteza instantanee de defectare f(t) este o
funcţie nonnegativă care îndeplineşte
condiţia:
1
F(t) =  f (t )dt
 şi reprezintă limita raportului dintre
0

probabilitatea ca variabila aleatoare să ia

valori în intervalul (t, t + Δt) şi mărimea
acestui interval de timp:

dF (t ) P(tTt  t ) dR(t )
f (t )   lim 
dt t  0 t dt
 Variaţia funcţiilor R(t), F(t) şi f(t) se
prezintă în figura 2.1

Fig.2.1 Variaţia funcţiilor, R(t) F(t) şi f(t)

 Intensitatea de defectare sau rata căderilor
λ(t), reprezintă probabilitatea ca un produs sau
dispozitiv care a funcţionat fără defecţiuni până
în momentul t să se defecteze în intervalul
următor Δt:
F (t  t )  F (t ) 1 f (t )  1 dR
 (t )  lim  
t 0 t 1  F (t ) R(t ) R(t ) dt

Rezultă următoarea relaţie:

 t 
R(t )  1  F (t )  e 
  ( t ) dt
 exp   (t )dt 
 0 
 Media timpului de funcţionare m(t) este
momentul de ordinul întîi al variabilei
aleatoare timp de funcţionare sau valoarea
medie a timpului de funcţionare până la
defectare:
 
m(t )   tf (t )dt    tdR(t )
0 0

În cazul dispozitivelor şi produselor nereparabile acest indicator

reprezintă valoarea medie a timpului de funcţionare până la defectare
MTTF, iar în cazul produselor reparabile reprezintă timpul de
funcţionare până la prima defectare MTFF.
 Dacă repararea echivalează cu înlocuirea
produsului atunci acest indicator reprezintă
media timpului de funcţionare între două
defectări succesiv MTBF.
 Dacă se integrează prin părţi relaţia (2.13)
rezultă :
 
m(t )  MTBF   R(t )dt   e 
  ( t ) dt
dt
0 0
 În cazul particular cînd λ(t) = const.
Rezultă MTBF =1/λ.

Pentru timpul t = MTBF rezultă la

λ(t) = const. :

R(MFBF) = e -1 = 0,37
 Deci media timpului de bună funcţionare
MTBF reprezintă pentru λ(t)=const. timpul
de funcţionare pe parcursul căruia
dispozitivul sau produsul rămâne capabil să
funcţioneze cu o probabilitate de
 R(t) = 0,37.
 Pentru aprecierea particularităţilor
defecţiunilor şi stabilirea procedeelor de
preîntîmpinare un rol important îl are
cunoaşterea caracteristicii experimentale a
intensităţii defecţiunilor X(t), numită şi
caracteristica "cada de baie" (fig.2.2), care
prezintă trei zone distincte I,II,III.
Fig.2.3. Caraceristica intensităţii defecţiunilor λ(t)-"cada de baie"
 În perioada iniţială de funcţionare (infantilă) se
produce o mare cantitate de defecţiuni
datorită erorilor de fabricaţie care nu se
pot detecta prin control (elemente slabe,
montaj neglijent, lipituri necorespunzătoare)
 Durata acestei etape depinde de tipul
elementului, nivelul producţiei etc. fiind în
general cuprinsă între 40-300 ore.
 Pentru reducerea primei perioade se
realizează rodajul în fabrică. care presupune
funcţionarea produsului sau dispoztivului în condiţii
apropiate de cele din exploatare.
În perioada de rodaj se pun în evidenţă
defectele de fabricaţie care nu se pot depista la
control.
Coeficientul unghiular al primei porţiuni a
curbei λ(t) este un indicator al nivelului tehnic de
producţie.
Astfel, cu cât este mai ridicată calitatea
producţiei şi controlul tehnic, cu atât producţia va fi
mai omogenă, iar intensitatea defecţiunilor va
scădea mai rapid.
La scăderea calităţii execuţiei şi reducerea
exigenţei controlului producţiei, creşte
durata primei perioade.
 Dacă calitatea fabricaţiei şi controlul sunt
necorespunzătoare rodajul este practic
inutil.
 În cazul sistemelor caracteristica λ(t) se
obţine printr-o simplă însumare a
caracteristicii λs(t) a elementelor
componente (fig. 2.3)
Fig.2.3 Determinarea caracteristicii λ s (t) pentru sisteme
 Dacă pentru un sistem se impune o limită λer a
intensităţii defecţiunilor putem avea
următoarele situaţii (fig.2.4.a şi b):
-dacă elementele sistemelor fără rodaj sînt
omogene se poate ca într-un interval de timp
t2 - t1 intensitatea defecţiunilor să depăşească
valoarea critică λer şi funcţionarea să fie
nesatisifăcătoare, ceea ce impune ca sistemul
să fie realizat din componente eterogene
(fig.2.4.b), având o etapă mai mare t3 a
defectelor precoce;
Fig.2.4 Caracteristicilor intensităţii defecţiunilor pentru sistemele cu rodaj:
a) cu componente omogene; b) cu componenete eterogene
 -la sistemele cu rodaj este avantajoasă
utilizarea componentelor eterogene dar se
preferă componentele omogene pentru
reducerea duratei rodajului.
În perioada de funcţionare (maturitate
sau viaţă utilă) a elementelor intervin
defecţiuni accidentale şi instantanee, cu
intensitatea defecţiunilor scăzută, practic
constantă
(λ = const.).
 Defectul accidental este brusc, total şi fără
presemnalizare, neexistînd posibilitatea de
eliminare.
 Mecanismul fizic al acestor defecte accidentale
îl reprezintă apariţia bruscă a unor
suprasolicitări aplicate aleatoriu.
 Durata de funcţionare (viaţa utilă)
corespunde perioadei celei mai economice de
exploatare a unui produs sau dispozitiv la care
se execută operaţii de întreţinere.
 Caracteristica intensităţii defecţiunilor
λ(t) poate indica momentul în care
produsul sau dispozitivul trebuie înlocuit
cu altul nou.
 Această înlocuire este raţională atunci
când caracteristica λ(t) este crescătoare
(fi g. 2.5.a) şi nu în cazul când această
caracteristică este descrescătoare sau
constantă.
Fig.2.5 Stabilirea momentului de înlocuire a produsului sau dispozitivului.
înlocuirea raţională; b) înlocuirea neraţională;
 Perioada finală de funcţionare (de bătrâneţe)
corespunde etapei I când intensitatea
defecţiunilor creşte continuu datorită
uzurii cuprinzând:
 etapa II , în care se produc defecte de
uzură şi accidentale;
 etapa III , în care materialul îmbătrânit dă
semne de oboseală încât probabilitatea
defectelor de uzură este mai mare decât a
defectelor accidentale.
 La dispozitivele electromecanice uzura apare
lent şi progresiv şi în perioada de funcţionare
(fig.2.6) se suprapun defecte precoce şi de
uzură.

Fig.2.6 Intensitatea defecţiunilor dispozitivelor electromecanice.

 În cazul dispozitivelor mecanice perioada de
viaţă utilă este practic inexistentă, deoarece
defectele precoce scad permanent, iar cele de
uzură au o creştere rapidă (fig.2.7).

Fig.2.7 Intensitatea defecţiunilor dispozitivelor mecanice.

 Luând în considerare intensităţile defecţiunilor
precoce λp(t), accidentale λs(t) şi de uzură λu (t)
rezultă prin sumare intensitatea defecţiunilor:
expresia fiabilităţii devine


  ( t ) dt
R(t )  e 0
 R p (t ) Rs (t ) Ru (t )

unde Rp(t), Rs(t), Ru(t) reprezintă fiabilitatea

corespunzătoare defectelor precoce, accidentale şi de
uzură.
 Dacă caracteristica intensităţii defecţiunilor λ(t)
are mai multe puncte de maxim relativ (fig.2.8)
este necesară verificarea construcţiei, materialelor
şi tehnologiei de execuţie pentru determinarea
cauzelor creşterii intensităţii defecţiunilor.

Fig. 2.8. Analiza caracteristicii λ(t) cu mai multe puncte de maxim relativ
 Pentru alegerea unităţii de măsură a
intensităţii defecţiunilor se consideră că
dispozitivele au λ(t) = const. pe perioada
de viaţă utilă şi rezultă prin dezvoltare în
serie şi neglijarea termenilor superiori ai
nonfiabilităţii:

F(t) = l - e-λt =1-[1- λt + ...]  λt

şi deci:

λ(t) = F(t)/t
 Pe baza relaţiei de mai sus rezultă că se
poate considera ca unitate de măsură a
intensităţii defecţiunilor procentul de
defecţiuni raportat la 1000 de ore de
funcţionare a dispozitivului, în perioada
de viaţă utilă.
 Intensitatea defecţiunilor elementelor de
acelaşi tip, construcţie şi regim de
funcţionare nu este constantă, şi
depinde de materialul tehnologic sau
tipul de producţie.
 MulTumesc pentru atenTie