CURS DE FIZICA GENERALA

(BEIUSEANU FLORIAN)

Elemente de mecanică

Mecanica este acea parte a fizicii care studiază starea de mişcare a corpurilor
şi condiţiile în care acestea se mişcă sub acţiunea unor forţe exterioare. Mecanica
are trei parti principale: Cinematica, Dinamica, Statica.
Cinematica studiaza modul în care un corp se mişcă în raport cu alte corpuri
cu care se află în interacţiune sau în raport cu un sistem de referinţă(SR) fără a lua
în considerare cauzele ce-i provoacă mişcarea.
Dinamica studiaza mişcarea unui corp ţinând seama de cauzele ce o
determină.
Statica studiaza condiţile în care un corp se află în stare de repaus relativ
fata de un SR sub acţiunea unor forţe.
În mecanica se operează cu noţiunea de punct material(pm). El
caracterizeaza un corp aflat in interactiune cu alte corpuri , sau cu un SR, si
reprezinta un punct in care presupunem ca este concentrata toata masa corpului. În
realitate dimensiunile punctului material pot fi oricât de mari, de exemplu în
mecanica cerească corpurile cereşti sunt considerate puncte materiale.
Mecanica operează fie cu puncte materiale fie cu sisteme de puncte
materiale, distanţa dintre corpuri putând să se modifice sub acţiunea unor forţe.
Studiul modului in care se produce această modificare constituie obiectul teoriei
elasticităţii pm sau al plasticităţii pm.

Cinematica punctului material

Mărimi caracteristice

Mişcarea unui punct material este cunoscută dacă se cunoaşte în orice

moment poziţia sa în raport cu un sistem de referinţă.
Locul geometric al tuturor poziţiilor succesive prin care trece punctul
material formează traiectoria acestuia.
Vectorul de pozitie este vectorul cu ajutorul caruia se determina pozitiile
corpului în raport cu un SR triortogonal (ex Oxyz)
 r (t ) = vector de poziţie.
A cunoaşte mişcarea unui punct material înseamnă a cunoaşte funcţia r  r(t)
Dacă r are componentele pe cele 3 axe x=x(t), y=y(t) şi z=z(t) el poate fi

scris r  xi  y j  z kcu i, j, k - versorii axelor
Valoarea absolută(modulul) a vectorului r este
| r |=r= x2  y 2  z 2

În cazul in care punctele P1 şi P2 sunt foarte apropiate atunci arcul ΔS se

confundă cu coarda Δr

ΔS → Δr =P1P2
În acest caz pentru a cunoaşte mişcarea punctului pe traiectorie înseamnă a
cunoaşte funcţia
S=S(t)
care arată distanţa străbătută de corp pe traiectorie in timp faţă de o poziţie iniţială
P0 de pe traiectorie
În mişcarea punctului material se introduce o mărime specifică numită viteză
reprezentând un vector tangent traiectoriei sale în poziţiile succesive de pe
traiectorie. Prin definitie viteza reprezinta variatia vectorului de pozitie in unitatea
de timp.
Mărimea
r
vm 
t
defineşte viteza medie.
Pentru a determina cat mai précis viteza trebuie ca intervalul de timp sa fie
cat mai mic.
t  t 2  t1  0
Dacă t 2  t1
P2  P1

Astfel obtinem viteza momentană (instantanee) v , care se determina punind
conditia la limita
  
 r dr 
 v  lim  r 
unde v defineşte valoarea vitezei într-o
t  0 t dt
anumită poziţie pe traiectorie
 d   
v  ( xi  yj  zk ) ;
dt
 dx  dy  dz 
v i j k
dt dt dt
   
v  x i  y j  zk

Dacă vx,, vy, vz sunt componentele lui v , atunci
   
v  v x i  v y j  v zk

vx  x


vy  y
 v  v  vx2  vy2  vz2
vz  z

Din relaţia de mai sus se observă că, chiar daca pe traiectorie, punctul
material are o viteza constantă, vectorul de poziţie şi vectorul viteză sufera o
modificare direcţiei, acesta din urmă fiind variabil în timp, fapt ce permite sa
introducem mărimea numita acceleratie. Prin def. Aceasta reprezinta variatia
vitezei in unitatea de timp.

 v
am  numita acceleratie medie ( a pm in int. de timp considerat)
t
Pentru a determina cat mai exact acceleratia unui corp (pm) trebuie ca int de timp
sa fie cat mai mic posibil. Astfel punanad conditia la limita, obtinem acceleratia
instantanee, momentana.
  
 v dv 
t  0  a  lim  v
t 0 t dt
 d   
a  ( xi  yj  zk )
dt
 dx  dy  dz 
a i  j k
dt dt dt
 d 2x  d 2 y  d 2z 
a i  j k
dt dt dt
      
a  xi  yj  zk  v x i  v y j  v z k
a x  v x  x
a y  v y  y
a z  v z  z

Integrarea acestor relatii permite determinarea legii de mişcare a punctului material

 
adică a functiei r  r (t )

Din

 dr
v , daca t  0 , deci dt este foarte mic se observă că r  S şi atunci
dt
 dS  
v , unde dS este tangent traiectoriei si considerând u ca un versor al direcţiei
dt

tangente la traiectorie . Sau mai simplu, sa consideram u ca fiind versorul vitezei.

avem
 
dS  dS  u
 dS  
v u  v u
dt
   
 dv d  dv  du
a  (v  u )  u  v 
dt dt dt dt
  
a  vu  vu

dv
a
dt
  
u2  u  u  u 2  1
Derivând se obţine d (u 2 )  2uu  0  uu
dt

direcţia lui u este normală la traiectorie

Vom introduce un versor n ca versorul direcţiei normale
 
u  u  n
 dU 1  d 1 dS
u   
dt dt R dt
 1 dS  1  
u    n  v n
R dt R
Atunci
    v2 
a  vu  v  u  v  u   n
 R
Se observă că a are o componentă după o direcţie tangentială(u este versorul
direcţiei tangente) şi o componentă după o direcţie normală (n este versorul
direcţiei normale)
dv
at  v 
dt
2
v
an 
R
Cele 2 acceleratii sunt acceleraţia tangenţială si acceleraţia normala.

Cazuri particulare ale mişcării punctului material

a) Mişcarea rectilinie uniformă

 Punctul material efectuează faţă de un sistem de referinţă fix o mişcare
rectilinie cu viteză constantă.

 dr  
v  dr  v  dt
dt
r t
  
 dr   v dt  r (t )  r0  v  t
0 0
  
Ecuaţia de mişcare r (t )  r0  v  t

v
v  tg 
t

b) Mişcarea rectilinie uniform variată

Punctul material efectuează faţă de un sistem de referinţă fix o mişcare

rectilinie cu viteză variabilă în timp. Acceleraţia punctului material este constantă
în timp

 dv
a
dt
t t

 
Integrând dv  a  dt avem    dt
0
dv  a
0

v(t )  v0  a  t
 
v (t )  v0  at - Legea vitezei

Ecuaţia de mişcare
    
dr  v  dt  dr  (v0  at)dt  v0dt  at  dt

Integrând avem
r t t
  at 2
0 0
dr  v0 dt  0 at  dt  r (t )  r0  v0 t 
2
at 2
 r (t )  r0  v0t 
2
 c) Mişcarea circulară

Punctul material efectuează o mişcare pe un arc de cerc din punctul P1 in

punctul P2
Dacă punctul material străbate unghiuri Δα egale în intervale de timp Δt
egale atunci mişcarea circulară este uniformă .
Mişcarea punctului material este complet cunoscută daca ştim în fiecare
moment unghiul la centru α(t). În asociere cu mişcarea rectilinie scriem
dα=ώdt (dr=v dt) unde ώ este viteza unghiulară.

d
 - viteza unghiulară este o mărime fizică numeric egală cu unghiul la
dt
centru măturat de raza vectoare în unitatea de timp
[ώ]SI= rad
s
Ecuaţia de mişcare în mişcarea circulară este

   0  t

 
Legătura dintre viteza unghiulară  şi viteza tangenţială v

dS d
v  R  R
dt dt
 v  R
  
Vectorial v    R
Dacă variaţia unghiului la centru nu este constantă in timp atunci
mişcarea circulară este variată
d
  const
dt

Variaţia în timp a vitezei unghiulare determină acceleraţia unghiulară

 d

dt
rad
[ ]SI 
s
 t
d    dt   d    dt    0    t
0 0

Ecuaţia de mişcare

d  t
d  (0  t ) dt
 t
t2
 d  0 (0  t )dt   (t )   0  0t   2
0

t2
 (t )   0  0t  
2
-ecuaţia de mişcare in miscarea circulară uniform variată

Acceleraţia in mişcarea circulară


 dv
Din definiţie avem a
dt

 dv
a
dt

   d  dv  du  
v  v  u  a  (v  u )  u v  vu  vu
dt dt dt
  
a  at  a n
Daca mişcarea circulară este uniformă

dv  du 
  0  a  v  an
dt dt
Din figura anterioară se observă că variaţia unghiului la centru este egală cu
variaţia vitezelor tangenţiale

d du 
 u
dt dt
Atunci
 a  v 
d  v2
an  v   v   a 

n
dt  R
R 

Vectorial
 (  R)(  R)  
an     (  R)    v
R
    
an    v deci an   2 R

Acceleraţia normală are orientarea în lungul razei şi sensul orientat spre

centrul cercului, si caracterizează direcţia vitezei tangenţiale(liniare).
Dacă punctul material execută o mişcare circulară în care viteza lui
variază în timp atunci
 
 dv d   d   
at   (  R)  R  R
dt dt dt
  
 at    R
Acceleraţia totală
      
a  at  an  (  R)  (  v )
Elementele mişcării circulare

dS
- viteza liniară(tangenţială) v 
dt
d
- viteza unghiulară  
dt
- frecvenţa – mărime fizică scalară numeric egală cu numărul de rotaţii
efectuate în unitatea de timp
[ ]SI  s 1
- perioada de rotaţie T – este o mărime fizică scalară
numeric egală cu timpul necesar punctului material pentru a efectua o rotaţie
completă
 [T ]SI  s
2R 2
T 
V 
1
T


Aruncarea oblică a corpurilor


Un punct material este aruncat cu viteză iniţiala v0 oblic sub unghiul α faţă de
orizontală.
Mişcarea punctului material se poate descompune după 2 direcţtii x si y şi se compune
din mişcarea ascententă(A) şi miscarea descendentă(B)

A. Mişcarea ascendentă

Acceleraţia este –g doar pe oy

Pe oy voy  v0  sin 

Legea vitezei în punctul maxim

v0  sin 
0  v0  sin   g  t u  t u 
g

tu - timpul de urcare

g  tu2
ymax  0  voy  tu 
2
g  tu2 v02
ymax  v0  sin   tu    sin 2 
2 2g
v02
 ymax   sin 2 
2g
Pe ox Punctul material se mişcă cu viteză constantă pentru că pe această direcţie nu
acţionează nici o forţă asupra sa

v0 sin 
x1  0  vox  tu ; x1  v0 cos
g
v0 sin  cos v02 sin 2
 x1  
g 2g

B. Mişcarea descendentă

vox
ymax

X2

X1
v
g  tc2
ymax  0  0  tc 
Pe Oy 2
v02 gt 2 v sin  v sin 
 sin 2   c  tc  0 ; tu  0
2g 2 g g

Timpul de urcare= timpul de coborâre

v0 sin 
( x2  x1 )  vox  tc  v0  cos  
g
2v02 sin  cos v02 sin 2
 
2g 2g
v02 sin 2
 x2  2 x1 
g
- abscisa punctului în care cade punctul material este dublul abscisei
corespunzătoare urcării (coborârii)
- viteza cu care punctul material atinge pământul(viteza finală)=viteza iniţială cu
care punctul material a fost lansat
- unghiul cu care punctual material atinge pământul = unghiul cu care a fost lansat