Dinamica punctului material

Legile fundamentale ale dinamicii punctului material

Legile fundamentale ale mişcării punctului material

sunt cunoscute sub numele de principiile lui Newton şi au fost stabilite în urma unor
măsurători experimentale.

Legea inerţiei (Principiul I al dinamicii)

Un punct material asupra căruia nu acţionează nici o forţă, işi păstrează starea de
repaus relativ, iar dacă se găseşte în mişcare işi menţine starea de mişcare rectilinie-
uniformă(cu v – constant).( Galileo Galilei - 1632)

Def: (Forta)
Forta este o marime fizica vectoriala care schimba starea de repaus sau de miscare
rectilinie si uniforma a unui corp.
Def : ( Inertia)
Inertia este proprietatea unui corp de a-si mentine starea de repaus sau de miscare
rectilinie si uniforma in absenta actiunilor exterioare. Inertia este proprietatea unui corp de
a se opune la orice actiune exterioara.
Dacă punctul material se caracterizează prin m si v constante, lui i se poate atribui mărimea
fizica vectoriala numita impuls, conform relatiei :
 
(1) H  m  v
Def: (Impulsul)
Impulsul este o marime fizica vectoriala ce evidentiaza efectul actiunii unei forte, si este
egal cu produsul dintre masa si viteza.
Obs: Legea inertiei poate fi privita ca o lege de conservare a impulsului.

În condiţiile mecanicii clasice, când corpul se mişcă cu v <<c, deci m nu este o mărime
care depinde de v, numită „masă” inertă, se observă ca impulsul este
H  m  v  ct daca Fext  0 , deci legea inerţiei este o lege de conservare a impulsului

Legea variaţiei impulsului (Principiul II al dinamicii)

Aceasta lege face apel la noţiunea de forţă: mărimea ce are

drept efect schimbarea stării de repaus relativ sau de mişcare rectilinie uniformă

Dacă asupra unui punct material acţionează forte exterioare a căror rezoltantă este F,
aceasta este egală cu viteza de variaţie a impulsului punctului material
 
 dH
F
dt
 d 
 dv 
F  (m  v )  m   ma
dt dt
 dv  dv  dv 
F  m( x i  y j  z k )
dt dt dt
 dvx
 Fx  m dt  mvx

 dvy
 Fy  m  mv y - ecuaţiile lui Newton
 dt
 dvz
 Fz  m dt  mvz


Din relaţiile de mai sus ca şi din expresiile componentelor acceleraţiilor se observă că

mişcarea unui punct material este, de fapt, o rezultantă a compunerilor mişcărilor pe cele 3 axe
ale sistemului de referinţă ales.

Obs Legile I si II sunt valabile numai în S.R.I(sistemele care se află într-o mişcare
rectilinie uniformă sau de repaus unul în raport cu altul)

Legea egalităţii acţiunilor reciproce(Principiul III al dinamicii)

Dacă un corp acţionează asupra altui corp cu o forta numita acţiune, cel de-al doilea
corp actioneaza asupra primului cu o forţă egala in modul si de sens contrar numita
reactiune.
 
FAB   FBA
 
d  dv A
FAB  ( H A )  mA 
dt dt
  
d dvB
FBA  ( H B )  mB 
dt dt
 
dv dv d  
m A  A  m B  B  (m A  v A  m B  v B )  0
dt dt dt
   
 m A  v A  m B  v B  ct  H A  H B  ct
 
H A  H B  ct

Legea egalitaţii acţiunilor reciproce duce la legea de conservare a impulsului sistemelor

de puncte materiale in interacţiune
 Legea independenţei acţiunii forţelor (Principiul IV al dinamicii)

Dacă asupra unui punct material acţionează o mai multe forte, acţiunea acestora se
manifestă în mod independent de celelalte, iar corpul se va mişca ca şi când asupra sa
acţionează o forţă unică egală cu rezultanta tuturor forţelor independente.

 n 
F   Fk (cu n reprezentând numărul total al forţelor ce acţionează asupra p.m.)
k 1

Momentul fortei. Momentul cinetic

Sa presupunem ca avem un corp rigid care sepoate roti in jurul unei axe. Daca o
forta F actioneaza asupra corpului, iar punctual de aplicatie al fortei nu se afla pe axa de rotatie,
atunci forta F va determina o miscare de rotatie a corpului. Efectul de rotatie este determinat de
o marime fizica vectoriala proportionala cu marimea fortei si cu distanta dintre punctul de
aplicatie al acesteia si axa de rotatie. Aceasta marime se numeste momentul fortei (M).
  
M  r F

M  r  F  sin   b  F
  
M  (r , F )

Rotatia corpului este un proces dinamic, caracterizata de impulsul corpului care

se roteste si de departarea fata de axa de rotatie. Astfel rotatia corpului este caracterizata de
marimea fizica vectoriala numita moment cinetic de rotatie, (L)

  
L  r H
 Obs : Variatia in timp a momentului cinetic de rotatie este determinate de
existenta momentului fortei.

dL d       
 (r  mv )  r  ma  r  F  M
dt dt

Obs: Daca momentul kinetic de rotatie este constant ( corpul se misca cu viteza
constanta, pe o traiectorie cu fraza constanta) atunci momentul fortei este nul.
Daca L=constant atunci M=0

Lucrul mecanic. Puterea mecanica. Energia mecanica

Dacă din exterior, asupra unui punct material acţionează forţe de rezultantă F

astfel încât punctual de aplicaţie al acesteia se deplasează cu r intre punctele P1 si P2,
atunci lucrul mecanic efectuat de forţa F este
 
L  F  r

Pentru o caracterizare cat mai corecta a deplasarii trebuie ca deplasarea sa fie

 
studiata pe intervale cat mai mici, r  dr
Atunci lucrul macanic elementar este :
   
dL  F  dr  F  dr  cos(F  dr )
unde
   
F  Fx i  Fy j  Fz k
   
dr  dxi  dyj  dzk
dL  Fx dx  Fy dy  Fz dz
 
i  j  0 
  
cu i k  0 
  
 j  k  0
 

Lucrul mecanic efectuat de F între punctele P1 şi P2 va fi

 r2
 
(3) L12   Fdr
r1

In fizica de regula ne intereseaza de regula cat lucru mecanic se consuma intr-un

interval de timp. Astfel introducem marimea scalara numita putere mecanica(P) si care este
numeric egala cu variatia lucrului mecanic in unitatea de timp.
dL
P
dt
Atunci cind forta este constanta, iar deplasarea se face cu viteza v, puterea mecanica
dL d    
este : P  ( F  dr )  F  v
dt dt

Puterea mecanica medie este: Pm  P  L

t

Energia cinetica.

Daca o forta F actioneaza asupra unui corp de masa m atunci va determina si o variatie a
impulsului corpului. Lucrul mecanic elementar este

   
dv  dv
dL  dW  F  dr  m   dr  dL  dW  m  v  at
dt dt
  m
dL  dW  mv  dv  dL  dW  d ( v 2 )
2
  1 2
 dW   dL   Fdr   d ( 2mr )
1  1
 mr 2  mv 2  Ec energia cinetică
2 2

1 2
mv  Ec
2
  2 T

L   Fdr   dEc  E c 2  E c 1
T1

(6) L  EC - forma matematică a teoremei variaţiei energiei cinetice care se enunţă
astfel:

Teorema variaţiei energiei cinetice

 Lucrul mecanic al rezultantei forţelor exterioare ce acţionează pe direcţia mişcării
punctului material de masa m este egala cu variaţia energiei sale cinetice pe intervalul
spaţial in care s-a produs mişcarea.

Energia potentiala

În fizică există o categorie de forţe care derivă dintr-un potenţial


(1) F   gradU
Unde U este o funcţie de coordonate (x,y,z,t) ; U este o funcţie univocă şi reprezintă
energia potenţială
dU  dU  dU 
(2) gradU  i j k
dx dy dz
Câmpul caracterizat prin (1) unde U nu depinde de timp formează câmpul conservativ, el
putând fi un camp omogen sau uniform caracterizat prin aceea că în orice punct al său forţele au
aceeaşi direcţie, sens si valoare sau un câmp central pentru care forţele sunt orientate spre acelaşi
punct numit centrul câmpului, ele având o valoare dependentă de depărtarea punctului de
aplicaţie faţă de centrul câmpului.
În primă aproximaţie câmpul gravitaţional poate fi considerat un câmp omogen, iar câmpul
forţelor elastice un câmp central.
Ţinând cont de expresia lucrului mecanic şi de teorema variaţiei energiei cinetice
 
(3)T12  L12   F dr
In baza relaţiei (1) vom găsi
U  U  U    
T12  L12    ( i j k )  (dxi  dyj  dzk )
x y z
U U U
T12  L12    ( dx  dy  dz)
x y z
U2

(4)T12  L12    dU  U1  U 2  (U 2 U 1)

U1

Relaţia (4) arată că într-un câmp conservativ traiectoria punctului nu depinde de punctul de
aplicaţie al forţei ci doar de poziţiile extreme ale acestora, în care energia potenţială are valorile
U1, U2
 
(5) L12   Fdr  0
L este o integrală primă a mişcării
În mişcarea sa punctual material a fost caracterizat prin energia cinetică
1
(6)T  mv2
2
mărime ce reprezintă lucru mecanic efectuat de el în virtutea mişcării sale.
În camp conservativ pentru U nu vom putea stabili o relaţie analoagă relaţiei (6) intrucât ea
defineşte lucru mecanic efectuat de punctual material sau sistemului de puncte materiale în
virtutea poziţiei sale faţă de corpul cu care se află în interacţiune respectiv poziţiei sale în
virtutea poziţiilor relative ale punctelor materiale ce alcătuiesc sistemul.
Energia potenţială defineşte lucru mecanic în virtutea configuraţiei sistemului, ea putând fi
atribuită unui punct material şi ansamblului de puncte materiale ce interacţionează.

Ex energia potenţială gravitaţională a unui corp aflat în interacţiune cu pamântul.

Ugrav=mgh – energia de poziţie a acestuia situat la distanţa h de pamânt în câmpul său de
interacţiune
kx 2
Uelastică= - energia de poziţie a unui corp aflat în câmpul forţelor elastice sau energia
2
de poziţie a sa faţă de punctul central al forţelor elastice conservative
Prin urmare prima energie este atribuită sistemului corp-pamânt iar cea de-a 2-a sistemului
corp-resort elastic
Din rel (4)
T2  T1  U1  U2
(7)U1  T1  U 2  T2  Et - energia totală a punctului material în câmpul forţelor conservative
Din(7) se observă că în câmpul conservative energia mecanică totală(cinetică+potenţială)
ramâne constantă, rel (7) descriind matematic legea conservării energiei mecanice.
Această lege prezintă importanţă datorită faptului că oferă un mijloc mai comod decât
ecuaţiile lui Newton de determinare a mişcării punctului material.
Admiţând că energia potenţială este în funcţie de x, rel (7) poate fi scrisă
U=U(x)
1
(8) mv2  U ( x)  Et
2
2[ Et  U ( x)]
v
m
1
dx 2 dx
 [ ( Et  U ( x)] 2  1
 dt
dt m 2
[ ( Et  U ( x)] 2
m
( v  dx )
dt
pentru
t0  x0
tx
x x
dx
 2
1
  dt  x  f (t )
x0
[ ( Et  U ( x)] 2 x0
m