FENOMENE MECANICE

RECAPITULARE

Cinematică
1. mişcarea rectilinie
 mărimi fizice caracteristice:
 vector de poziţie: r (t )
 vector deplasare: r  r (t  t )  r (t )
r
 vector viteză - medie: vm 
t
r
- instantanee: v (t )  , pt. t  0
t
v
 vector acceleraţie - medie: am 
t
v
- instantanee: a (t )  , pt. t  0
t
 mişcarea rectilinie uniformă (traiectorie dreaptă, v  const. )
 legea de mişcare: x(t )  x0  v(t  t0 )
x d d d
 viteze medii: v    1 2
t t t1  t2
 legea de compunere a vitezelor:
vabsoluta  vrelativa  vtransport ,
unde vabsoluta  viteza în raport cu SR fix (ex.: om faţă de Pământ)
vrelativa = viteza în raport cu SR mobil (ex.: om faţă de tren)
vtransport = viteza SR mobil faţă de SR fix (ex.: tren faţă de Pământ)
obs.: corp studiat şi SR mobil în mişcare rectilinie uniformă
 mişcarea rectilinie uniform variată (traiectorie dreaptă, a  const. ):
 legea vitezei: v(t )  v0  a(t  t0 )
1
 legea de mişcare: x(t )  x0  v0 (t  t0 )  a(t  t0 ) 2
2
 legea Galilei: v 2  v02  2a( x  x0 )
v0 v2
 spaţiul & timpul de oprire ( v  0 ): top   , sop   0
a 2a
 cazuri particulare: mişcarea corpurilor în câmp gravitaţional (căderea liberă, aruncarea pe verticală,
aruncarea pe orizontală, aruncarea pe oblică), mişcarea pe planul înclinat
 legea de compunere a acceleraţiilor:
aabsoluta  arelativa  atransport ,
unde aabsoluta  acceleraţia în raport cu SR fix (ex.: om faţă de Pământ)
arelativa = acceleraţia în raport cu SR mobil (ex.: om faţă de tren)
atransport = acceleraţia SR mobil faţă de SR fix (ex.: tren faţă de Pământ)
obs.: corp studiat şi SR mobil în mişcare rectilinie uniform variată

1 Prof. dr. A. Apetrei, Colegiul Naţional”Costache Negruzzi”

2. mişcarea circulară
 mărimi fizice caracteristice:
t
 perioada mişcării: T 
N
N 1
 frecvenţa mişcării:   ,  
t T
 coordonata unghiulară:  (t )
 2
 viteza unghiulară:   ,  2 , v  r
t T
v2
 acceleraţia centripetă / normală: acp   2 r , acp   2 r   v
r
mv 2
 forţa centripetă: Fcp  macp  m 2 r , Fcp  macp  m 2 r   m v
r
mv 2
forţa centrifugă de inerţie: Fcf   Fcp  m 2 r , Fcf  Fcp  Fcf  m 2 r   mv
r
 mişcarea circular uniformă (traiectorie circulară,   const. , v  const. ):
 legea de mişcare:  (t )  0   (t  t0 )

Dinamică
Principiile mecanicii clasice
 Principiul I (inerţiei):
Orice corp îşi menţine starea de repaus sau de mişcare rectilinie uniformă atât timp cât asupra sa nu acţionează
alte corpuri care să îi modifice această stare.
 inerţie  masă: m   V
 Principiul al II-lea (fundamental):
Acceleraţia imprimată unui corp este direct proporţională cu forţa care acţionează asupra corpului, invers
proporţională cu masa corpului şi are orientarea forţei: F  ma
 interacţiune  forţă:
v (mv ) p
F  ma  m  F  , unde p  mv este impulsul corpului, m  const.
t t t
 Principiul al III-lea (acţiunii şi reacţiunii):
Dacă un corp A acţionează asupra unui corp B cu o forţă FAB , numită acţiune, cel de-al doilea corp acţionează
asupra primului cu o forţă FBA , numită reacţiune, egală în modul şi opusă ca sens: FAB   FBA
 FAB şi FBA au pc. de aplicaţie pe corpuri diferite
 Principiul al IV-lea (suprapunerii acţiunii forţelor / superpoziţiei):
Dacă asupra unui corp acţionează mai multe forţe, fiecare forţă produce propria acceleraţie, independent de
prezenţa celorlalte forţe, astfel încât acceleraţia rezultantă este suma acceleraţiilor individuale:
F1  F2  .......  Fn  m(a1  a1  .....  a1 )  ma
 Principiul al V-lea (condiţiilor iniţiale):
Cunoaşterea poziţiei r0 şi vitezei v0 unui corp la un moment dat t0 permite determinarea poziţiei r şi vitezei sale
v la orice moment ulterior t , utilizând ecuaţiile de mişcare.
 Principiul al VI-lea (relativităţii clasice):
Principiile mecanicii clasice sunt aceleaşi în orice sistem de referinţă inerţial.

2 Prof. dr. A. Apetrei, Colegiul Naţional”Costache Negruzzi”

Tipuri de forţe

Denumirea
Punct de Reprezentare
forţei Definiţie Formula de definiţie Direcţie Sens
aplicaţie grafică
(simbol)
G  m g
m = masa corpului; centrul de
Forţa de g = acceleraţia gravitaţională; verticală în jos greutate al
Forţa de greutate este forţa de
greutate g  9,8 N / kg (pe direcţia (către corpului (centrul
(greutatea) atracţie exercitată de Pământ
MP razei centrul de simetrie, în
(în general, un astru) asupra g ( h)  K
( RP  h)2
Pământului) Pământului) cazul corpurilor
G unui corp.
K = constanta atracţiei
cu formă
regulată)
universale; M P = masa planatei ;
RP = raza planetei

Forţa
normală Forţa normală este forţa care ia
Forţa de reacţiune normală
(forţa de naştere la suprafaţa de contact centrul
(acţionează asupra corpului de perpendiculară opus forţei
reacţiune dintre două corpuri, suprafeţei de
deasupra) este egală în modul cu pe suprafaţa de de apăsare
normală) perpendicular pe această contact dintre
forţa apăsare normală (acţionează contact normală
suprafaţă. corpuri
asupra corpului de dedesubt).
N

Forţa de Forţa de frecare este forţa care Ff    N paralelă cu opus centrul

ia naştere la suprafaţa de
frecare  = coeficientul de frecare la suprafaţa de sensului de suprafeţei de
contact dintre două corpuri şi
contact dintre mişcare a contact dintre
Ff care se opune mişcării unui alunecare;
corpuri corpului corpuri
corp faţă de celălalt. N = forţa de reacţiune normală

3 Prof. dr. A. Apetrei, Colegiul Naţional”Costache Negruzzi”

Denumirea
Punct de Reprezentare
forţei Definiţie Formula de definiţie Direcţie Sens
aplicaţie grafică
(simbol)
În orice secţiune a unui fir
întins de o forţă acţionează
două forţe egale în modul dar
Tensiunea opus forţei punctul de
opuse ca sens, acţiunea şi Forţa de tensiune în fir este egală
din fir în lungul exercitate contact dintre
reacţiunea, cu care o parte a în modul cu forţa care întinde
firului asupra firul inextensibil
firului acţionează asupra firul.
T celeilalte părţi. Oricare din
firului şi corp
aceste forţe de numeşte
tensiune elastică.
Fe  k  l
l  l  l0 , k  ES0 / l0
k = constanta de elasticitate a
Forţa Forţa elastică este forţa ce resortului; l = alungirea; direcţia
elastică apare într-un corp elastic opus punctul de
l0 = lungimea iniţială, în stare deformării
(resort) deformat, se opune deformării contact dintre
corpului
Fe deformării şi sub acţiunea sa nedeformată; l = lungimea finală, corpului resort şi corp
corpul revine la starea iniţială. în stare deformată;
E = modulul lui Young / modul
de elasticitate longitudinală ;
S0  aria secţiunii în stare
nedeformată

Forţa de
inerţie Fi  m  a direcţia
acceleraţiei SR
apus
centrul de
m  masa corpului; acceleraţiei
neinerţial de greutate al
Fi a = acceleraţia sistemului de care care corpul
SR
corpului
neinerţial
corpul este legat este legat

4 Prof. dr. A. Apetrei, Colegiul Naţional”Costache Negruzzi”

obs.: 1. N , F f , T , Fe care acţionează asupra corpului studiat au fiecare o „forţă pereche” egală în modul şi opusă
ca sens cu care corpul acţionează asupra suprafeţei / firului / resortului care vine în contact cu acesta
(conform principiului acţiunii şi reacţiunii);
„forţa pereche” a lui G va acţiona asupra Pământului care nu apare în reprezentarea grafică
2. unghiul de frecare:   tg
 l
3. Legea lui Hooke:  , unde    alungirea relativă,   F  efortul unitar
E l0 S0
1 1 1
4. resorturi grupate în serie & paralele: k  k  k , k p  k1  k2
s 1 2

Legea atracţiei gravitaţionale

Între oricare două corpuri cu masele m şi M , considerate punctiforme faţă de distanţa r dintre ele, se exercită o
forţă gravitaţională de atracţie direct proporţională cu produsul maselor, invers proporţională cu pătratul distanţei
dintre ele si care acţionează de-a lungul dreptei ce uneşte corpurile:
mM mM MP
F  K 3
r, F  K 2  pt. F  G  mg  g (r )  K .
r r r2
F M M
Intensitatea câmpului gravitaţional:    K 3 r ,   K 2
m r r

Teoreme de variaţie şi legi de conservare în mecanica clasică

 lucrul mecanic: L  F  d  Fd cos  , în care F  const. ,   ( F , d )
lucrul mecanic al greutăţii (forţă conservativă): LG  mg (h f  hi )
k ( x 2f  xi2 ) kx 2
lucrul mecanic al forţei elastice (forţă conservativă): LFe   LFe  
2 2
L F d
 puterea mecanică: P    P  F  vm
t t
Lu
 randamentul mecanic:  
Lc
randamentul mecanismelor simple:
Gh Gt sin 
- planul înclinat:    
F  l Gt  Ff sin    cos 
R  dR
- scripetele:   (fix: d F  d R , R  F ; mobil : d F  2d R , R  2 F ) (apar frecări)
F  dF
R  bR
- pârghie:  
F  bF
randamentul sistemelor de mecanisme simple: sistem  1 2

5 Prof. dr. A. Apetrei, Colegiul Naţional”Costache Negruzzi”

 energia mecanică
1 2 p2
 energia cinetică: c
E  mv 
2 2m
teorema de variaţie a energiei cinetice: Ec  Ecf  Eci  Lrezul tan t
 energia potenţială:
teorema de variaţie a energiei potenţiale: E p  E pf  E pi   L forte conservative

(forţe sistem = forţe conservative: G, Fe )

L forte conservative  LG → energie potenţială gravitaţională: E p  mgh .
kx 2
L forte conservative  LFe → energie potenţială elastică: E p  .
2

 energia mecanică: E  Ec  E p
teorema de variaţie a energiei mecanice: E  E f  Ei  L forţe neconservative
(forţe exterioare sistem = forţe neconservative: Ff , Ft )

legea de conservare a energiei mecanice: E  E f  Ei  0  E f  Ei , dacă Fneconservative  0

 impulsul mecanic:
- teorema de variaţie a impulsului pc. material: F  t  p
legea de conservare a impulsului pc. material: p  0 , dacă F  0
- teorema de variaţie a impulsului unui sistem de pc. materiale: F exterioare  t  P , P  p1  p1  ..  pn
legea de conservare a impulsului unui sistem de pc. materiale: P  0 , dacă F  0 (nu există forţe
exterioare

exterioare sau rezultanta lor este nulă)

obs. : energia mecanică & impulsul mecanic  ciocniri

Statica
 echilibrul mecanic de translaţie : F1  F2  .......  Fn  0 .
 echilibrul mecanic de rotaţie : M1  M 2  .......  M n  0
momentul forţei: M  r  F  M  rF sin   F  bF

6 Prof. dr. A. Apetrei, Colegiul Naţional”Costache Negruzzi”