*Viața lui Horațiu*

•Horațiu s-a născut la 8 decembrie 65 î.Hr. în

Venusia din provincia Apulia, fiu al
unui libert (sclav eliberat).
•Tatăl său avea funcția de coactor
argentarius (încasator de impozite) și realizase
o oarecare avere.
•Familia se mută la Roma și Horațiu are
posibilitatea să obțină o cultură aleasă,
frecventând școala de retorică a lui Orbilius.
•Continuă studiile la Academia din Atena,
ocupându-se în special de filosofie și poezie. 
•După asasinarea lui Caesar în anul 44 î.Hr.,
Horațiu se alătură trupelor republicane conduse
de conspiratorii Brutus și Cassius și devine
tribun militar.
•După înfrângerea suferită în bătălia de la 
Philippi (42 î.Hr.) în fața trupelor lui 
Marcus Antonius și Octavianus Augustus
 (viitorul împărat), Horațiu se întoarce la Roma,
beneficiind de o amnistie generală instituită de
învingători.
• Averea părintească a fost însă confiscată,
Horațiu obține o funcție de secretar în
administrația statului și are timp să se dedice
poeziei. 
•Primele sale versuri sunt remarcate de Virgiliu, pe atunci "Poeta
laureatus" al Romei, care îl prezintă nobilului și influentului
încurajator al artelor, Gaius Maecenas.
• Între Horațiu și Maecenas se dezvoltă o strânsă și durabilă
prietenie. În anul 33 î.Hr., Maecena îi dăruiește o proprietate în
regiunea munților Sabinici, nu departe de Roma.
•Aici are liniștea și tihna (otium) necesare pentru a se dedica întru-
totul creației sale literare. 
*OPERA*
• Cele două cărți cu Satire (Satirae), numite de
Horațiu Sermones ("Convorbiri"), cuprind 18 poezii scrise în 
hexametre dactilice, inspirate din operele satiricului 
Gaius Lucillius.
• Sub forma unui dialog cu Maecena, sunt tratate teme etice,
criticându-se, pe baza unor exemple, ambiția nemăsurată,
prostia, avariția, defecte și vicii care îi fac pe oameni nefericiți,
într-un mod tolerant și cu umor, fără asprimea predecesorului
său. 
• Uneori se referă la slăbiciunile propriei sale persoane.
• Dialogul dintre poet și interlocutorul său ia sfârșit prin
postularea principiului epicurian, al cărui adept a fost
Horațiu, bazat pe preconizarea ataraxiei, a echilibrului interior
și armoniei: "Est modus in rebus, sunt certi denique fines,
Quos ultra citraque nequit consistere rectum"
Epodele
•Cartea Epodelor (Epodon liber, din limba greacă: "epódos" = refren), denumită
de Horațiu "Iambi", deși numai o parte din poezii sunt scrise în ritm iambic,
restul în dactile, cuprinde 17 poeme lirico-satirice cu referire la evenimentele și
problemele politice ale epocii, după modelul poetului grec Archilochos din Paros.

Odele
•Horațiu a scris patru cărți de ode, intitulate "Carmina", care cuprind 104
poeme pe teme civice, mitologico-religioase, politice, morale, erotice, bacchice,
unele consacrate Romei sau lui Augustus, reprezentând o culme a măiestriei sale
poetice. Primele trei cărți au fost realizate în anul 23 î.Hr., ultima în anul 
13 î.Hr. Ca modele i-au folosit creațiile din literatura greacă ale lui Alceu, 
Anakreon, Pindar și Sappho. Spre deosebire de predecesorii săi greci, odele lui
Horațiu sunt poezii lirice pure și nu au fost transpuse pe muzică.
• Epistole

• Epistulae ("Scrisori"), două cărți (20 și 13 a.Chr.) în hexametru dactilic cu

problematică filosofică, morală, literară etc. Ca filosof, Horațiu preferă principiul 
aristotelian al "căii de mijloc de aur" (aurea mediocritas) și învățăturile lui Epicur,
conform cărora plăcerea reprezintă bunul unic, iar durerea singurul rău existent.
Adevărata plăcere se găsește în starea de absolută liniște sufletească, în tihnă, într-un
mod de viață bazat pe virtuțile majore (mores maiorum): modestia, curajul, fidelitatea,
statornicia, dreptatea și respectul.
• A doua carte de epistole este consacrată problemelor literaturii. Se remarcă printre
ele "Epistula ad Pisones" ("Scrisoare către Pisoni", Lucius Calpurnius Piso, consul în
anul 15 a.Chr., și cei doi fii ai săi, Lucius și Gaius, iubitori și protectori ai literelor),
cunoscută mai târziu ca "Ars poetica" ("Artă poetică"). Fără a avea pretenția de a
redacta un tratat de poetică după toate regulile, Horațiu își exprimă clar în 476 de
versuri, sub forma unei conversații prietenești cu Pisonii, ideile sale referitoare la
problemele scrierii operelor literare. Această operă a exercitat o deosebită influență
asupra posterității, până în timpurile moderne. 
•Bibliografie :

•Manual Latina Clasa aXII-a

https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Quintus_Horatius_
Flaccus

Zoltan Sorana