Viaţa şi opera lui Beethoven

Ludwig van Beethoven (botezat pe 17

decembrie 1770 – 26 martie 1827) este
considerat cea mai importantă personalitate a
perioadei de tranziţie dintre epoca clasică şi
cea romantică a muzicii clasice occidentale,
unul dintre cei mai faimoşi şi mai influenţi
compozitori ai tuturor timpurilor.

Primul profesor de muzică al lui Beethoven a

fost tatăl său. Se pare că Johann van Beethoven a fost un instructor dur şi că
micul Beethoven ,,trebuia să stea în faţa clapelor, având deseori lacrimi în
ochi“.Talentul său muzical s-a manifestat de timpuriu. Johann, conştient de
succesele în domeniu ale lui Leopold Mozart (tatăl lui Wolfgang Amadeus), a
încercat să-şi exploateze fiul ca pe un adevărat copil-minune, susţinând că
Beethoven avea vârsta de şase ani (el având, de fapt, şapte) când a apărut pe
afişul debutului său public din martie 1778.

Dar talentul de profesor si muzician al lui Johann s-a dovedit repede prea
limitat pentru micul Ludwig. Acesta avea nevoie de un profesor pe masura, un
muzician renumit, primul dintre acestia fiind Gottlob Neefe, sub conducerea
caruia micul Ludwig a capatat primele notiuni serioase de compozitie. Neefe a
fost incantat de talentul micutului, asa ca s-a ocupat nu doar de educatia
muzicala a acestuia, ci i-a tinut si cursuri de filosofie antica si moderna.

In 1782, la varsta de 12 ani, Beethoven a publicat prima sa compozitie :

variatiuni pentru pian pe un mars de Ernst Christoph Dressler. In 1783 Neefe
afirma intr-o publicatie muzicala ca elevul sau, continuand in acest ritm, va
ajunge cu siguranta noul Mozart.

1
In luna iunie 1784, beneficiind de recomandarile din partea lui Neefe, Ludwig a
fost angajat ca muzician la curtea lui Maximilian Franz, elector, unde canta la
orga. Proaspatul membru al curtii avea doar 14 ani. A fost o ocazie care i-a
oferit sansa de a frecventa noi cercuri sociale, de a cunoaste alti muzicieni si
potentiali protector.

In paralel cu noua sa slujba Ludwig s-a trezit pus in situatia de a indeplini

treptat rolul tatalui, luand conducerea familiei. In primul rand s-a vazut nevoit
sa asigure suportul financiar, deoarece Johann, mai tot timpul ametit de aburii
alcoolului, incepuse sa-si neglijeze tot mai mult slujba de la curte. Tanarul
Beethoven trebuia sa aiba grija de cei doi frati mai mici, o obligatie pe care a
acceptat-o bucuros si pe care avea sa o respecte toata viata, uneori intr-un
mod excesiv.

Printul Maximilian Franz era pe deplin constient de talentul noului muzician,

asa ca l-a trimis pe Beethoven la Viena, in 1787. Planul era ca Ludwig sa il
intalneasca pe Mozart, alaturi de care ar fi putut invata enorm. Viena era, in
definitiv, centrul cultural al intregului imperiu, locul in care se adunau doar cei
mai buni. Nu se stie exact cum anume s-a desfasurat intalnirea dintre cei doi,
desi unele surse afirma ca Mozart, dupa ce l-a vazut pe Beethoven "la lucru", ar
fi declarat "Tineti-i minte numele, o sa tot auziti de el".

Dar Beethoven a trebuit sa se intoarca de urgenta la Bonn, dupa ce a primit o

scrisoare : mama sa era pe moarte. Cea care avusese grija de el si ii fusese
alaturi, avea sa treaca in nefiinta pe 17 iulie 1787. A fost o grea lovitura pentru
Beethoven, care si-a revenit in timp. Cinci ani mai tarziu, in 1792, Beethoven s-
a intors la Viena, cu o noua bursa pentru doi ani, oferita de Printul Elector. Nu
avea sa se mai intoarca vreodata in orasul sau natal.

2
La Viena, tanarul muzician a luat lectii de la Haydn, apoi de la Albrechtsberger
si Salieri. I-a impresionat pe toti prin virtuozitate si capacitatea de a improviza.
In 1794 a compus opus 1, trei lucrari pentru pian.

Un an mai tarziu avea primul sau concert public din Viena, in cadrul unui recital
la care fiecare muzician isi prezenta compozitiile proprii. A plecat apoi in
turneu : Praga, Dresda, Leipzig si Berlin, la final Budapesta. Beethoven isi
facuse numeroase cunostiinte, toate personalitatile lumii muzicale si
aristocratice admirandu-l pe tanarul compozitor. Dar mai ales iubitorii muzicii il
sustineau cu entuziasm si chiar cu o anumita doza de fanatism pe tanarul
compozitor.

Relatia dintre compozitor si admiratori nu a decurs fara incidente, Beethoven

avand adesea mici incidente din cauza temperamentului. Dar nu uita niciodata
sa isi ceara scuze, foarte sincer, dar si foarte protocolar. Talentul sau ii
permitea insa sa fie mai impulsiv, oricine acceptandu-i micile iesiri ca un
compromis necesar pentru a fi prieten cu Beethoven.

In 1800, Beethoven a organizat un nou concert la Viena, in care a prezentat si

prima sa simfonie. Chiar daca astazi aceasta compozitie apare ca puternic
influentata de Mozart si Haydn, in epoca melomanii au gasit simfonia stranie,
prea extravaganta si chiar excentrica.

Beethoven, desi un compozitor nou, aflat la inceput de drum, deja incepuse sa

depaseasca limitele timpului sau. Pe fondul acestui succes au venit si primele
semne de neliniste.

Din 1801 Beethoven le-a marturisit colegilor ca auzul incepe sa-i slabeasca tot
mai mult. Era o ironie amara, demna de teatrul absurd, ca un mare compozitor
sa-si piarda auzul. Intr-un faimos text, scris in 1802, Beethoven afirma revoltat
ca decat sa devina un muzician surd prefera sa nu mai traiasca. Dar pasiunea
pentru muzica l-a facut sa continue. In definitiv, cat timp acest handicap mai

3
putea fi tinut sub control, mai era timp pentru creatie. Beethoven nu s-a
sinucis si nu a renuntat la muzica, dar a incercat sa foloseasca la maxim timpul
pe care il mai avea, compunand mai multe sonate pentru pian, simfoniile cu
numarul doi si trei si multe alte lucrari.

A compus cu repeziciunea celui care nu mai are mult de trait, incercand sa

foloseasca fiecare moment liber, neglijand somnul, mancarea, prietenii. Si intr-
un fel, chiar asa se intampla, surzenia aducand pentru multi sfarsitul lui
Beethoven. Sau cel putin asa isi doreau adversarii, iar cei care il iubeau se
temeau.

Un sprijin real a fost inventatorul ceh Johann Nepomuk Maelzel, considerat de

unii un adevarat geniu, de altii un farsor. Maelzel l-a contactat pe Beethoven,
caruia ii oferise si in trecut mai multe dintre inventiile sale - cornete acustice,
sisteme de amplificare a sunetului - pentru a-l ajuta sa depaseasca surzenia. In
1813 Beethoven a compus "Victoria lui Wellington", o lucrare scrisa pentru un
instrument mecanic realizat de Maelzel, numit "panharmonicon". Dar cea mai
de folos inventie a fost metronomul, care a ajutat la evolutia muzicii si in
special pe Beethoven, care l-a folosit cu entuziasm.

In 1814 a prezentat noile sale compozitii, intre care Simfonia a saptea si a opta,
dar si o versiune noua a operei Fidelio, care de aceasta data s-a bucurat de un
real succes. Apoi a urmat reunirea Congresului de la Viena, unde se decidea
viitorul Europei dupa epoca lui Napoleon. A fost unul dintre momentele de
glorie ale lui Beethoven, care, invitat sa dea mai multe concerte, s-a bucurat de
recunoasterea si admiratia pe care le merita.

Simfonia a 9- a fost terminata in 1823, in acelasi an cu Missa Solemnis. Liszt,

care atunci avea doar 11 ani, l-a intalnit pentru prima oara pe Beethoven pe 13
aprilie, cand marele compozitor a venit la concertul talentatului copil.

4
Beethoven nu a ezitat sa-l felicite pe Liszt, care in semn de pretuire avea, peste
multi ani, sa transcrie pentru pian toate simfoniile lui Beethoven.

In ultima perioada a vietii sale Beethoven a compus mai multe quartete, care si
astazi sunt dificil de interpretat din cauza complexitatii si a inceput sa lucreze la
cea de a 10-a simfonie. In 1826, Beethoven a racit, o afectiune banala pe care a
ignorat-o pana cand starea sa s-a agravat tot mai mult. A murit pe 26 martie
1827, inconjurat de prietenii apropiati, chiar in timp ce afara izbucnise o
puternica furtuna.